ELEMENTARIU CHIMIC Tabelul periodic al ... - Didactic.ro

Perioade
I
II
III
IV
V
VI
VII
57
La*
89
Ac**
<strong>ELEMENTARIU</strong> <strong>CHIMIC</strong>
Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Constantin Hasnaş
Elementariul chimic conţine cele mai recente informaţii enciclopedice
despre elementele chimice cunoscute la ziua de azi: istoricul descoperirii, poziţia în
sistemul <strong>periodic</strong>, structura atomului, configuraţia electronică, tipul elementului,
v<strong>al</strong>oarea electronegativităţii, gradele de oxidare în compuşi, date despre izotopii de
bază, răspîndirea în natură a elementului chimic, proprietăţile fizice <strong>al</strong>e substanţei
simple şi domeniile princip<strong>al</strong>e de utilizare.
Elementariul chimic începe cu un Tabel <strong>periodic</strong> <strong>al</strong> elementelor chimice în
variantă color cu date despre starea de agregare a substanţelor simple la temperatura
camerei, clasificarea în elemente natur<strong>al</strong>e, artifici<strong>al</strong>e şi teoretice; în met<strong>al</strong>e, met<strong>al</strong>oide şi
nemet<strong>al</strong>e.
Fonul color , pe care este prezentată informaţia despre elementele chimice,
arată caracterul proprietăţilor chimice <strong>al</strong>e elementelor şi <strong>al</strong>e compuşilor lor: met<strong>al</strong>ice
(bazice), amfotere sau nemet<strong>al</strong>ice (acide).
Proprietăţi met<strong>al</strong>ice Proprietăţi amfotere Proprietăţi nemet<strong>al</strong>ice
<strong>Tabelul</strong> <strong>periodic</strong> <strong>al</strong> elementelor chimice
. Solide Lichide Gaze Artifici<strong>al</strong>e Teoretice
I a Grupele de elemente chimice
1
H
3
Li
11
Na
19
K
37
Rb
55
Cs
87
Fr
58
Ce
90
Th
IIa Met<strong>al</strong>e / Met<strong>al</strong>oide / Nemet<strong>al</strong>e III a IV a V a VI a VII
a
4
Be
12
Mg
20
Ca
38
Sr
56
Ba
88
Ra
III b IV b V b VI
b
21
Sc
39
Y
57
La*
89
Ac**
59
Pr
91
Pa
22
Ti
40
Zr
72
Hf
104
Rf
60
Nd
92
U
23
V
41
Nb
73
Ta
105
Db
61
Pm
93
Np
24
Cr
42
Mo
74
W
106
Sg
62
Sm
94
Pu
VII
b
25
Mn
43
Tc
75
Re
107
Bh
63
Eu
-
26
Fe
44
Ru
76
Os
108
Hs
95
Am
VIII
b
27
Co
45
Rh
77
Ir
109
Mt
64
Gd
96
Cm
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 1
5
B
- I b II b 13
Al
28
Ni
46
Pd
78
Pt
110
Ds
65
Tb
97
Bk
29
Cu
47
Ag
79
Au
111
Rg
66
Dy
98
Cf
30
Zn
48
Cd
80
Hg
112
Uub
31
Ga
49
In
81
Tl
67
Ho
99
Es
6
C
14
Si
32
Ge
50
Sn
82
Pb
68
Er
100
Fm
7
N
15
P
33
As
51
Sb
83
Bi
69
Tm
101
Md
8
0
16
S
34
Se
52
Te
84
Po
70
Yb
102
No
9
F
17
Cl
35
Br
53
I
85
At
VIII
a
2
He
10
Ne
18
Ar
36
Kr
54
Xe
86
Rn
71
Lu
103
Lr

1Hidrogen H
Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
A fost obţinut în stare pură în a.1766 (H.Cavendish, Anglia), recunoscut ca element
chimic în a.1783 (A.Lavoisier, Franţa).
Simbolul chimic H, numărul atomic 1, masa atomică relativă 1,008, perioada I,
grupa I, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (I a), sarcina nucleului +1, configuraţia electronică 1ē; 1s 1 ,
element s, electronegativitatea 2,1. Nemet<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în compuşi +1, mai rar -1.
Izotopi : protiu H – hidrogen uşor (99,985 %) – 1 proton, 0 neutroni.
deuteriu D ( 2 H) – hidrogen greu (0,015 %) – 1 proton, 1 neutron.
tritiu T ( 3 H) – hidrogen supergreu (pe Pămînt ≅ 2 kg) – 1 proton, 2 neutroni.
Hidrogenul este cel mai răspîndit element în Univers (63 %). Atmosfera Soarelui
conţine 75-85 % hidrogen, iar planetel Jupiter şi Saturn aproape în întregime constau din
hidrogen şi compuşii lui. Din cauza presiunii foarte mari aici hidrogenul se află în stare
met<strong>al</strong>ică. Pe Pămînt hidrogenul se găseşte în temei sub formă de compuşi (apă, organisme
vii, petrol, miner<strong>al</strong>e), în scoarţa planetei ≅ 1 % (dupa masă), fracţia molară – 16 %.
La temperatura camerei hidrogenul H2 este un gaz incolor, fără miros, densitatea
0,09 g/l (c.n.), temperatura de topire -259,14°C, temperatura de fierbere -252,87°C.
Utilizări: sinteza amoniacului, metanolului, acidului clorhidric, hidrogenizarea
grăsimilor, reducerea met<strong>al</strong>elor, combustibil rachetar, energetica atomică (D si T).
2 Heliu He
Heliul a fost descoperit în a.1868 prin metoda an<strong>al</strong>izei spectr<strong>al</strong>e în radiaţiile solare
de N. Lokier (Anglia) şi J. Janssen (Franţa). Pe Pămînt a fost găsit în a.1894 de W. Ramsay
(Anglia).
Simbolul chimic He, numărul atomic 2, masa atomică relativă 4,003, perioada I,
grupa VIII, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (VIII a), sarcina nucleului +2, configuraţia electronică 2ē;
1s 2 , element s. Gaz inert. Are 2 izotopi stabili: 4 He (99,7 %) - 2 protoni, 2 neutroni şi 5 He
(0,3 %) - 2 protoni, 3 neutroni.
Heliul este <strong>al</strong> doilea după răspîndire element chimic din cosmos - 23 % din masă
(primul este hidrogenul). În atmosfera Pămîntului se conţin 5,24·10 4 − % de heliu după volum
(la fiecare 100 l de aer revin 0,5 ml de heliu), în scoarţa Pămîntului - 4,2·10 7 − % (după
masă).
În condiţii obişnuite He este un gaz monoatomic, chimic inert, fără miros şi culoare,
densitatea 0,18 g/l (c.n.), temperatura de topire -272,1ºC (la 25 atm.), temperatura de fierbere
-268,6ºC.
Utilizări: la obţinerea temperaturilor joase, la conservare, în energetica atomică,
umplerea aerostatelor, umplerea becurilor electrice, în amestec cu hidrogenul la obţinerea
amestecului gazos pentru respiraţie la mari adîncimi.
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 2

3 Litiu Li
Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Litiul a fost descoperit în a.1817 de către I. Arfvedson (Suedia), separat în stare
met<strong>al</strong>ică de H. Davy (Anglia) în a.1818.
Simbolul chimic Li, numărul atomic 3, masa atomică relativă 6,939, perioada II,
grupa I, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (I a), sarcina nucleului +3, configuraţia electronică 2ē,1ē;
1s 2 2s 1 , element s, electronegativitatea – 1,0. Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în compuşi +1. Are
doi izotopi natur<strong>al</strong>i stabili: 6 Li (6,1 %) -3 protoni, 3 neutroni; 7 Li (93,9 %) -3 protoni, 4
neutroni.
Conţinutul litiului în scoarţa Pămîntului <strong>al</strong>cătuieşte 3,4·10 3 − %, se află în compozitia
multor miner<strong>al</strong>e, în carbunele de pămînt, soluri, apa de mare, în organismele vii.
Litiul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu, este cel mai uşor met<strong>al</strong>, densitatea lui este eg<strong>al</strong>ă la
20ºC cu 0,534 g/cm 3 . Este mo<strong>al</strong>e, plastic, temperatura de topire +180,54ºC, temperatura de
fierbere +1347ºC.
Utilizări: obţinerea <strong>al</strong>iajelor uşoare folosite în construcţia avioanelor, producerea
cat<strong>al</strong>izatorilor organici, în medicină la tratarea gutei, litiul lichid în reactoarele nucleare,
izotopul 6 Li la obţinerea tritiului (hidrogen supergreu), hidroxidul de litiu la obţinerea
electroliţilor pentru baterii.
4 Beriliu Be
A fost descoperit în a.1798 de către L. Vauquelin (Franţa), obţinut în stare liberă în
a.1828 de către F.Wohler şi A.Busy (Germania).
Simbolul chimic Be, numărul atomic 4, masa atomică relativă 9,012, perioada II,
grupa II, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (II a), sarcina nucleului +4, configuraţia electronică 2ē 2ē;
1s 2 2s 2 , element s, electronegativitatea 1,5. Element cu proprietăţi amfotere. Gradul de
oxidare în compuşi +2. Are un singur izotop stabil: 9 Be (4 protoni, 5 neutroni).
În scoarţa Pămîntului Be <strong>al</strong>cătuieşte 5,3·10 4 − % după masă, se găseşte numai în
compuşi sub formă de miner<strong>al</strong>e.
Beriliul este un met<strong>al</strong> cenuşiu, dur, zgîrîe sticla, dar este casant. Densitatea la 20ºC
este 1,86 g/cm 3 , temperatura de topire +1278ºC, temperatura de fierbere +2970ºC.
Utilizări: det<strong>al</strong>ii pentru reactoarele atomice, obţinerea <strong>al</strong>iajelor elastice, tuburi
Roentgen, construcţia de avioane şi în electrotehnică.
5 Bor B
Borul a fost separat în stare pură în a.1808 de către J. Gay-Lussac şi L.Thenard
(Franţa).
Simbolul chimic B, numărul atomic 5, masa atomică relativă 10,811, perioada II,
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 3

Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
grupa III, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (III a), sarcina nucleului +5, configuraţia electronică 2ē 3ē;
1s 2 2s 2 2p 1 , element p, electronegativitatea 2,0. Nemet<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în compuşi +3.
Borul are 2 izotopi stabili: 10 B (19 %) – 5 protoni, 5 neutroni şi 11 B (81 %) – 5 protoni,
6 neutroni.
Borul se găseşte numai sub formă de compuşi. Este un element rar. În scoarţa
Pămîntului se găsesc 1,6·10 3 − % (după masă).
Borul crist<strong>al</strong>in pur este de culoare cenuşie-neagră, deosebit de dur, este un
semiconductor bun. Are densitatea 2,33 g/cm 3 , se topeşte la +2300ºC, temperatura de
fierbere +2550ºC.
Utilizări: împreună cu fierul se foloseşte la obţinerea <strong>al</strong>iajelor speci<strong>al</strong>e dure şi
anticorozive, la fabricarea det<strong>al</strong>iilor pentru reactoarele atomice, ca adaos la combustibilul
nuclear, la producerea termorezistoarelor, fabricarea sticlei termorezistente.
6Carbon C
Omul cunoaşte carbonul din cele mai vechi timpuri. Este recunoscut ca element
chimic din a.1775 (A. Lavoisier, Franţa).
Simbolul chimic C, numărul atomic 6, masa atomică relativă 12,011, perioada II,
grupa IV, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (IV a), sarcina nucleului +6, configuraţia electronică 2ē 4ē;
1s 2 2s 2 2p 2 , element p, electronegativitatea 2,5. Nemet<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în compuşi +2,
+4, -4. Carbonul are doi izotopi stabili: 12 C (98,9 %) – 6 protoni, 6 neutroni şi 13 C (1,1 %) –
6 protoni, 7 neutroni. Se cunoaşte şi izotopul 14 C, care se foloseşte ca indicator radioactiv.
Carbonul se întîlneşte atît în stare liberă (diamant, grafit şi carbin) ,cît şi sub formă
de compuşi (dioxid de carbon, carbonaţi, petrol, gaz natur<strong>al</strong>, organisme vii). În scoarţa
Pămîntului conţinutul carbonului este de 8,7·10 2 − %, ocupa locul 13 între celel<strong>al</strong>te elemente.
Diamantul reprezintă crist<strong>al</strong>e incolore sau <strong>al</strong>be cu cea mai mare duritate, densitatea
3,51 g/cm 3 , la +1500ºC trece în grafit. Grafitul este o substanţă de culoare cenuşie cu luciu
met<strong>al</strong>ic, mo<strong>al</strong>e, infuzibilă, densitatea 2,22 g/cm 3 , posedă spre deosebire de diamant
conductibilitate electrică, la +3800ºC sublimează.Varietăţi <strong>al</strong>e grafitului sunt carbunele şi
funinginea. Carbinul este o pulbere neagră cu proprietăţi de semiconductor. Temperatura de
topire + 3500ºC, temperatura de fierbere + 4827ºC.
Utilizări: la obţinerea <strong>al</strong>iajelor de fontă şi oţel, obţinerea met<strong>al</strong>elor din minereuri, ca
adsorbant (carbunele activat), confecţionarea instrumentelor de tăiat şi sfredelit (diamantul),
confecţionarea electrozilor în electrotehnică şi telecomunicaţii, pentru scris şi ca lubrifiant
termostabil (grafitul).
7 Azot N
Azotul a fost descoperit în a.1772 de către D. Rutherford (Scoţia).
Simbolul chimic N, numărul atomic 7, masa atomică relativă 14,007, perioada II,
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 4

Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
grupa V, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (V a), sarcina nucleului +7, configuraţia electronică 2ē 5ē;
1s 2 2s 2 2p 3 , element p, electronegativitatea 3,0. Nemet<strong>al</strong>. Gradele de oxidare în compuşi –3,
+1, +2, +3, +4, +5. Are 2 izotopi stabili: 14 N (99,635 %) – 7 protoni, 7 neutroni şi
15
N (0,365 %) – 7 protoni, 8 neutroni.
În stare liberă azotul este componentul princip<strong>al</strong> <strong>al</strong> aerului (78,1 % după volum). În
compuşi se întîlneşte sub formă de compuşi anorganici (amoniac, azotaţi, săruri de amoniu)
şi organici (amine, proteine, acizi nucleici, acid uric, uree). În scoarţa terestră azotul
<strong>al</strong>cătuieşte 3·10 2 − % din masă.
Azotul N2 este un gaz incolor, inodor, puţin solubil în apă. Temperatura de topire
–209,9ºC, temperatura de fierbere –195,8ºC.
Utilizări: sinteza amoniacului şi acidului azotic, umplerea becurilor electrice,
sudarea met<strong>al</strong>elor, agent frigorific (azotul lichid).
8 Oxigen O
Oxigenul a fost obţinut în stare liberă de C. Scheele (Suedia) în a.1770 prin
descompunerea selitrei şi de J. Priestley (Anglia) în a.1774 prin descompunerea oxidului de
mercur.
Simbolul chimic O, numărul atomic 8, masa atomică relativă 15,999, perioada II,
grupa VI, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (VI a), sarcina nucleului +8, configuraţia electronică 2ē 6ē;
1s 2 2s 2 2p 4 , element p, electronegativitatea 3,5. Nemet<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în compuşi -2,
-1. Oxigenul are 3 izotopi stabili: 16 O (99,75 %) – 8 protoni, 8 neutroni, 17 O (0,037 %) –
8 protoni, 9 neutroni şi 18 O (0,204 %) – 8 protoni, 10 neutroni.
Oxigenul este cel mai răspîndit element chimic pe Pămînt. Conţinutul său în scoarţa
Pămîntului <strong>al</strong>cătuieşte 49 %. Oxigen liber se găseşte în aer (23,1 % după masă şi 20,95 %
după volum) şi dizolvat în apele natur<strong>al</strong>e. Sub formă de compuşi se conţine în apă, diferite
miner<strong>al</strong>e şi în organismele vii.
Oxigenul formează două modificaţii <strong>al</strong>otropice: oxigenul O2 şi ozonul O3. Oxigenul
este un gaz incolor, fără miros, puţin solubil în apă. La temperatura de –183,0ºC se
lichefiază, formînd un lichid <strong>al</strong>băstrui. La temperatura de – 218,4ºC se crist<strong>al</strong>izează.
Densitatea oxigenului este 1,429 g/l (c.n.). Ozonul este un gaz <strong>al</strong>băstriu-deschis cu miros
specific, la încălzire explodează.
Utilizări: pentru respiraţie şi ardere, sudarea met<strong>al</strong>elor, oxidant <strong>al</strong> combustibilului
rachetar, în medicină, intensificarea proceselor met<strong>al</strong>urgice, gazificarea combustibilului
solid; ozonul – la tratarea apei potabile, în medicină ca dezinfectant, la fabricarea unor
substante organice.
9 Fluor F
Fluorul a fost descoperit în a.1771 de către C. Scheele (Suedia), separat în stare
liberă în a.1886 (A. Moissan, Franţa).
Simbolul chimic F, numărul atomic 9, masa atomică relativă 18,998, perioada II,
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 5

Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
grupa VII , subgrupa princip<strong>al</strong>ă (VII a), sarcina nucleului +9, configuraţia electronică 2ē 7ē;
1s 2 2s 2 2p 5 , element p, electronegativitatea 4,0 (maximă). Nemet<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în
compuşi -1. Are un singur izotop stabil: 19 F (9 protoni,10 neutroni).
Fluorul în natură se găseşte numai sub formă de compuşi în miner<strong>al</strong>e şi compoziţia
organismului omului în emailul dinţilor, oase, unghii şi păr. În scoarţa Pămîntului se conţine
2,8·10 2 − % de fluor.
Fluorul F2 este un gaz g<strong>al</strong>ben-p<strong>al</strong>id-verzui cu miros specific. Temperatura de topire
-219,62ºC, temperatura de fierbere - 188,14ºC, densitatea 0,848 g/cm 3 (c.n.).
Utilizări: la fluorarea compuşilor organici, la obţinerea temperaturilor deosebit de
în<strong>al</strong>te, în energetica atomică.
10 Neon Ne
A fost descoperit în a.1898 (W. Ramsay, M. Travers, Anglia).
Simbolul chimic Ne, numărul atomic 10, masa atomică relativă 20,183, perioada II,
grupa VIII, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (VIII a), sarcina nucleului +10, configuraţia electronică 2ē
8ē; 1s 2 2s 2 2p 6 , element p, electronegativitatea 0. Gaz inert. Are trei izotopi stabili: 20 Ne
(10 protoni, 10 neutroni), 21 Ne (10 protoni, 11 neutroni), 22 Ne (10 protoni, 12 neutroni).
În natură se conţine în aer – 1,8·10 3 − % după volum (la 100 l de aer revin 1,5ml de
neon), iar în scoarţa Pămîntului <strong>al</strong>cătuieşte 5·10 7 − % după masă.
În condiţii obişnuite neonul este un gaz monoatomic incolor şi inodor, slab solubil în
apă şi <strong>al</strong>ţi solvenţi. Temperatura de topire este –248,6ºC, temperatura de fierbere - -
246,1ºC, densitatea 0,9 g/l (c.n.).
Utilizări: umplerea lămpilor cu incadescenţă, panourilor de semn<strong>al</strong>izare în aparatele
electronice (pentru neon este caracteristică luminiscenţa roşie), în tehnica cu vid, neonul
lichid se foloseşte în criostate (pentru temperaturi joase).
11 Sodiu Na
În stare met<strong>al</strong>ică sodiul a fost obţinut în a.1807 (H. Davy, Anglia).
Simbolul chimic Na, numărul atomic 11, masa atomică relativă 22,990, perioada III,
grupa I, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (I a), sarcina nucleului +11, configuraţia electronică 2ē 8ē1ē;
1s 2 2s 2 2p 6 3s 1 , element s, electronegativitatea 0,9. Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în compuşi +1.
Are un singur izotop stabil – 23 Na (11 protoni, 12 neutroni). Se cunoaşte şi izotopul 24 Na,
aplicat în cercetările din biologie şi medicină.
Sodiul se află numai sub formă de compuşi. După răspîndire ocupa locul 6. Partea
de masă în scoarţa Pămîntului <strong>al</strong>cătuieşte 2,63 %. Intră în compoziţia diferitor miner<strong>al</strong>e,
săruri, organismelor vii, în compuşii dizovaţi în apă.
Sodiul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu, mo<strong>al</strong>e, mai uşor ca apa, cu densitatea 0,97 g/cm 3
la 20ºC, temperatura de topire +97,8ºC, temperatura de fierbere +882,9ºC.
Utilizări: în tehnică ca agent termic în inst<strong>al</strong>aţiile nucleare singur sau în <strong>al</strong>iaj cu
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 6

Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
potasiul, în met<strong>al</strong>urgie ca reducător la obţinerea titanului,zirconiului; la obţinerea
cauciucurilor sintetice, în sinteza organică, umplerea lămpilor cu natriu, la uscarea
dizolvanţilor organici.
12 Magneziu Mg
Magneziul a fost descoperit în compuşi în a. 1775 de C. Black, identificat ca
element în 1818 (H. Davy, Anglia), separat în stare met<strong>al</strong>ică în a.1828 (A.Busy, Anglia).
Simbolul chimic Mg, numărul atomic 12, masa atomică relativă 24,312, perioada II,
grupa II, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (II a), sarcina nucleului +12, configuraţia electronică 2ē 8ē 2ē;
1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 , element s, electronegativitatea 1,2. Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în compuşi +2.
Are trei izotopi stabili: 24 Mg (78,60%) – 12 protoni, 12 neutroni; 25 Mg (10,11 %) - 12
protoni, 13 neutroni şi 26 Mg (11,29 %) – 12 protoni, 14 neutroni.
Magneziul se găseşte sub formă de compuşi în compoziţia diferitor miner<strong>al</strong>e, în
săruri dizolvate în apă, în organismele vii (în plante în clorofilă). După răspîndire magneziul
ocupa locul 8. Partea de masă a lui în scoarţa Pămîntului <strong>al</strong>cătuieşte 1,95 %.
Magneziul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b, mo<strong>al</strong>e, strălucitor, densitatea 1,74 g/cm 3 . Temperatura
de topire +638,8ºC, temperatura de fierbere + 1090ºC.
Utilizări: obţinerea <strong>al</strong>iajelor uşoare pentru construcţia de avioane, automobile, în
tehnica rachetară, confecţionarea instrumentelor, în pirotehnică, fabricarea rachetelor
luminoase, sinteza organică, tehnica militară, obţinerea fontei cu rezistenţă în<strong>al</strong>tă.
13 Aluminiu Al
Compuşii <strong>al</strong>uminiului sunt cunoscuţi omului din cele mai vechi timpuri. În am<strong>al</strong>gam
a fost obţinut în a.1825 de H. Oersted (Danemarca), iar în stare liberă în a.1827 de F. Wohler
(Germania).
Simbolul chimic Al, numărul atomic 13, masa atomică relativă 26,982, perioada III,
grupa III, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (III a), sarcina nucleului +13, configuraţia electronică 2ē 8ē
3ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 1 , element p, electronegativitatea 1,5. Element cu proprietăţi amfotere.
Gradul de oxidare în compuşi +3. Aluminiul are un singur izotop stabil – 27 Al (13 protoni,
14 neutroni).
După conţinutul în scoarţa terestră (7,57 %) <strong>al</strong>uminiul ocupă locul trei după oxigen
şi siliciu (este cel mai răspîndit met<strong>al</strong>). Se găseşte întotdeauna sub formă de compuşi,
îndeosebi sub formă de <strong>al</strong>umosilicati şi oxizi.
Aluminiul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu, strălucitor, uşor, mo<strong>al</strong>e. Densitatea lui este
eg<strong>al</strong>ă cu 2,7 g/cm 3 .Posedă conductibilitate electrică în<strong>al</strong>tă. Temperatura de topire +660,37ºC,
temperatura de fierbere +2467ºC.
Utilizări: conductor în electrotehnică, la construcţia avioanelor şi automobilelor, în
<strong>al</strong>umotermie, fabricarea vaselor de menaj, a aparatelor chimice, vopselei de argint.
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 7

14 Siliciu Si
Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Siliciul a fost obţinut în stare liberă în a.1822 (J.Berzelius, Suedia).
Simbolul chimic Si, numărul atomic 14, masa atomică relativă 28,086, perioada III,
grupa IV, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (IV a); sarcina nucleului +14, configuraţia electronică 2ē 8ē
4ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 2 , element p, electronegativitatea 1,8. Nemet<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în
compuşi +4, rar +2. Are trei izotopi natur<strong>al</strong>i stabili: 28 Si (92,23 %) – 14 protoni, 14
neutroni; 29 Si (4,67 %) – 14 protoni, 15 neutroni şi 30 Si (3,1 %) – 14 protoni , 16 neutroni.
Siliciul este <strong>al</strong> doilea element după răspîndire în scoarţa Pămîntului (26,7 %). Se
găseşte numai sub formă de compuşi în diferite roci muntoase şi produse de dezagregare a
lor: oxizi, silicaţi, <strong>al</strong>umosilicaţi.
Siliciul este o substanţă solidă, sfărîmicioasă, de culoare cenuşie, cu luciu met<strong>al</strong>ic.
Reţeaua crist<strong>al</strong>ină este similara cu cea a diamantului. Siliciul este semiconductor.
Temperatura de topire +1410ºC, temperatura de fierbere +2355ºC, densitatea 2,33 g/cm 3 .
Utilizări: producerea semiconductoarelor, confecţionarea tranzistoarelor şi
redresoarelor de curent electric, bateriilor solare, fabricarea siliconului, obţinerea <strong>al</strong>iajelor
feroase, rezistente la acizi.
15 Fosfor P
Fosforul a fost descoperit în a.1669 de către H. Brand (Germania), însa sunt marturii
că el ar fi fost descoperit mai înainte de către <strong>al</strong>chimisti în rezultatul căutării pietrei filosofice
în sec XII.
Simbolul chimic P, numărul atomic 15, masa atomică relativă 30,974; perioada III,
grupa V, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (V a); sarcina nucleului +15, configuraţia electronică 2ē 8ē 5ē;
1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 3 , element p; electronegativitatea 2,1. Nemet<strong>al</strong>. Gradele de oxidare în
compuşi -3, +3, +5. Are un singur izotop stabil: 31 P (15 protoni, 16 neutroni).
Fosforul este un element răspîndit în natură, <strong>al</strong>cătuind 0,12 % din scoarţa
Pămîntului. Se întîlneşte numai în compuşi sub formă de miner<strong>al</strong>e şi în organismele vii.
Fosforul are cîteva modificaţii <strong>al</strong>otropice: fosforul <strong>al</strong>b, fosforul roşu şi fosforul
negru. Fosforul <strong>al</strong>b este o substanţă solidă, densitatea 1,82g/cm 3 , <strong>al</strong>bă-g<strong>al</strong>buie, mo<strong>al</strong>e, foarte
toxică, cu miros de usturoi, se topeşte la +44,1ºC, luminează în întuneric. Molecula e
tetraatomică. Fosforul roşu are structură polimerică, densitatea 2,2 g/cm 3 , se topeşte la
+260ºC. Fosforul negru are densitatea 2,69 g/cm 3 , are luciu met<strong>al</strong>ic şi proprietăţi
semiconductoare. Formele <strong>al</strong>otropice pot trece una în <strong>al</strong>ta.
Utilizări: la fabricarea chibriturilor, în pirotehnică, dezoxidant în met<strong>al</strong>urgie, la
obţinerea <strong>al</strong>iajelor, materi<strong>al</strong>elor semiconductoare, la producerea anhidridei fosforice şi a
acidului fosforic.
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 8

16 Sulf S
Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Sulful este cunoscut încă din antichitate, fiind eliminat în rezultatul erupţiilor
vulcanice.
Simbolul chimic S, numărul atomic 16, masa atomică relativă 32,064; perioada III,
grupa VI, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (VI a); sarcina nucleului +16, configuraţia electronică 2ē 8ē
6ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 4 , element p; electronegativitatea 2,5. Nemet<strong>al</strong>. Grade de oxidare în
compuşi -2, +4, +6. Are 4 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili, dintre care mai răspîndiţi sunt 32 S (95,0
%) – 16 protoni, 16 neutroni şi 34 S (4,2 %) – 16 protoni , 18 neutroni.
Sulful constituie 0,1 % din masa scoarţei Pămîntului. Se întîlneşte atît în stare
nativă, cît şi sub formă de compuşi: sulfuri şi sulfaţi.
Sulful are cîteva modificaţii <strong>al</strong>otropice. Sulful natur<strong>al</strong> - sulful rombic este o
substanţă crist<strong>al</strong>ină de culoare g<strong>al</strong>benă, se topeşte la +112,8ºC, temperatura de fierbere
+444,6ºC, are densitatea 2,07 g/cm 3 . La răcirea treptată a sulfului topit se obţine sulful
monoclinic, de culoare aproape <strong>al</strong>bă, care are temperatura de topire +119,3ºC şi densitatea
1,96 g/cm 3 . La răcirea bruscă în apă rece a sulfului topit el trece în sulf plastic de culoare
g<strong>al</strong>ben-brună cu proprietăţi asemănătoare cauciucului.
Utilizări: producerea acidului sulfuric, chibriturilor, prafului de puşcă, în sinteza
organică, medicină, la combaterea filoxerei, vulcanizarea cauciucului, obţinerea ebonitei,
fabricarea coloranţilor şi sulfurii de carbon (dizolvant).
17 Clor Cl
Clorul a fost descoperit în a.1774 de C. Scheele (Suedia).
Simbolul chimic Cl, numărul atomic 17, masa atomică relativă 35,453; perioada III,
grupa VII, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (VII a); sarcina nucleului +17, configuraţia electronică 2ē 8ē
7ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 5 , element p; electronegativitatea 3,0. Nemet<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în
compuşi -1, +1, +3, +5, +7. Are 2 izotopi stabili: 35 Cl (77,35 %) - 17 protoni, 18 neutroni şi
37 Cl (22,65 %) - 17 protoni, 20 neutroni.
Clorul ocupă locul <strong>al</strong> 11 după răspîndire pe Pămînt. În scoarţa terestră partea lui de
masă constituie 0,19 %. Se întîlneşte numai în compuşi în compoziţia diferitor miner<strong>al</strong>e, sub
formă de ioni se conţine dizolvat în apa mărilor, oceanelor şi lacurilor sărate.
Clorul este un gaz g<strong>al</strong>ben-verzui cu miros asfixiant specific, se comprimă uşor,
foarte toxic, de 2,5 ori mai greu ca aerul. Temperatura de topire -100,98ºC, temperatura de
fierbere -34,6ºC, densitatea 1,57 g/cm 3 .
Utilizări: fabricarea acidului clorhidric, înălbirea fibrelor textile, a celulozei şi a
hîrtiei, tratarea apei potabile, producerea derivaţilor cloruraţi organici şi anorganici.
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 9

18 Argon Ar
Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Argonul a fost descoperit în a.1894 de D. Rayleygh şi W. Ramsay, separat în
a.1898.
Simbolul chimic Ar, numărul atomic 18, masa atomică relarivă 39,948; perioada III,
grupa VIII, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (VIII a); sarcina nucleului +18, configuraţia electronică 2ē 8ē
8ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 , element p; electronegativitatea 0. Gaz nobil. Are 3 izotopi stabili:
36 38 40
Ar (18 protoni,18 neutroni), Ar (18 protoni, 20 neutroni), Ar (18 protoni, 22 neutroni).
Se găseşte în stare liberă în compoziţia aerului. În atmosferă partea de volum a
argonului constituie 9,3·10 1 − % (în 100 l de aer se conţin 932 ml argon), partea de masă în
scoarţa terestră <strong>al</strong>cătuieşte 3,6·10 4 − %.
Argonul este un gaz monoatomic incolor şi inodor. Temperatura de topire -189,3ºC,
temperatura de fierbere -185,9ºC, densitatea 1,78 g/l (c.n.).
Utilizări: lămpi cu fluorescenţă, lămpi cu incadescenţă, în aparatele de descărcări în
gaze, tehnica nucleară, în procese met<strong>al</strong>urgice ce decurg în mediu inert, inst<strong>al</strong>aţii de
semn<strong>al</strong>izare, reclame luminoase (culoare <strong>al</strong>bastră).
19 Potasiu K
Potasiul a fost descoperit în a.1807 de H. Davy (Anglia).
Simbolul chimic K, numărul atomic 19, masa atomică relativă 39,10; perioada IV,
grupa I, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (I a); sarcina nucleului +19, configuraţia electronică 2ē 8ē 8ē 1ē;
1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 4s 1 , element s; electronegativitatea 0,8. Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în
compuşi +1. Are trei izotopi natur<strong>al</strong>i stabili: 39 K (92,26 %) – 19 protoni, 20 neutroni; 40 K
(0,012 %) – 19 protoni, 21 neutroni şi 41 K (6,73 %) – 19 protoni, 22 neutroni.
Potasiul ocupă locul 7 după răspîndire în scoarţa terestră (2,41 %). Se găseşte numai
sub formă de compuşi în miner<strong>al</strong>e, apa de mare, în organismele vii.
Potasiul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu, foarte mo<strong>al</strong>e, mai uşor ca apa, densitatea 0,86
g/cm 3 la 20ºC, temperatura de topire +63,65ºC, temperatura de fierbere +774ºC.
Utilizări: în sinteza organică ca cat<strong>al</strong>izator (sinteza cauciucurilor), în reactoarele
nucleare ca agent termic (răcitor), obţinerea peroxizilor.
20 C<strong>al</strong>ciu Ca
C<strong>al</strong>ciul a fost obţinut în stare met<strong>al</strong>ică în a.1808 de H. Davy (Anglia).
Simbolul chimic Ca, numărul atomic 20, masa atomică relativă 40,08; perioada IV,
grupa II, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (II a); sarcina nucleului +20, configuraţia electronică 2ē 8ē 8ē
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 10

Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
2ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 4s 2 , element s; electronegativitatea 1,0. Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în
compuşi +2. Se cunosc 6 izotopi stabili ai c<strong>al</strong>ciului, dintre care cei mai răspîndiţi sunt 40 Ca
(96,94 %) - 20 protoni, 20 neutroni şi 44 Ca (2,09 %) – 20 protoni, 24 neutroni.
După răspîndirea în scoarţa Pămîntului c<strong>al</strong>ciul ocupă locul 5 (3,38 %). Se întîlneşte
exclusiv sub formă de compuşi în compoziţia multor roci montane şi miner<strong>al</strong>e. Se conţine în
sol, în organismele vii şi în apele natur<strong>al</strong>e.
C<strong>al</strong>ciul reprezintă un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu, relativ mo<strong>al</strong>e, poate fi tăiat cu cuţitul.
Temperatura de topire +839ºC, temperatura de fierbere +1484,4ºC, densitatea 1,55 g/cm 3 .
Utilizări: obţinerea <strong>al</strong>iajelor de antifricţiune cu plumb, în met<strong>al</strong>urgie pentru
obţinerea met<strong>al</strong>elor rare (zirconiu), la dezoxidarea oţelurilor.
21 Scandiu Sc
Scandiul a fost descoperit în a.1879 de L. Nilson (Suedia), separat în stare liberă în
a.1936 de W. Fisher (Germania).
Simbolul chimic Sc, numărul atomic 21, masa atomică relativă 44,96; perioada IV,
grupa III, subgrupa secundară (III b); sarcina nucleului +21, configuraţia electronică 2ē 8ē 9ē
2ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 1 4s 2 , element d; electronegativitatea 1,3. Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare
în compuşi +3. Are un singur izotop stabil: 45 Sc (21 protoni, 24 neutroni).
Se găseşte în compuşi în roci împreună cu lantanoidele. Partea de masă în scoarţa
Pămîntului constituie 5,1·10 4 − %, fracţia molară 3·10 4 − %.
Scandiul este un met<strong>al</strong> cu luciu argintiu cu nuanţe g<strong>al</strong>bene caracteristice, în aer
devine cenuşiu. Temperatura de topire + 1539ºC, temperatura de fierbere + 2832ºC,
densitatea 3,0 g/cm 3 .
Utilizări: <strong>al</strong>iaje pentru construcţia de avioane şi rachete, tehnica nucleară, medicină.
22 Titan Ti
Titanul a fost descoperit în a. 1791 de W. Gregor (Anglia), descoperire repetată în a.
1795 de M. Klaproth (Germania), dar în stare liberă a fost obţinut în a. 1825 de J. Berzelius
(Suedia).
Simbolul chimic Ti, numărul atomic 22, masa atomică relativă 47,88; perioada IV,
grupa IV, subgrupa secundară (IV b); sarcina nucleului +22, configuraţia electronică 2ē 8ē
10ē 2ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 2 4s 2 , element d; electronegativitatea 1,5. Met<strong>al</strong>. Gradul de
oxidare în compuşi +4, +3, mai rar +2. Are 5 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili, dintre care mai
răspîndiţi sunt: 46 Ti (8,0 %) – 22 protoni, 24 neutroni; 47 Ti (7,3 %) – 22 protoni, 25 neutroni
şi 48 Ti (73,8 %) – 22 protoni, 26 neutroni..
Titanul în natură se găseşte sub formă de oxizi şi săruri. Ocupă locul 9 după
răspîndire în scoarţa Pămîntului (0,41 %).
Titanul este un met<strong>al</strong> uşor, dur şi casant ca oţelul, greu fuzibil, stabil la coroziune.
Temperatura de topire + 1660ºC, temperatura de topire +3287ºC, densitatea la 20ºC
constituie 4,49 g/cm 3 .
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 11

Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Utilizări: <strong>al</strong>iaje pentru construcţia de maşini, avioane şi nave, confecţionarea
aparatelor chimice, instrumentelor medic<strong>al</strong>e, băilor g<strong>al</strong>vanice, dezoxidant <strong>al</strong> oţelului, în
radiotehnică.
23 Vanadiu V
Vanadiul a fost descoperit în a.1830 de N.Sefstrom (Suedia), în stare met<strong>al</strong>ică a fost
obţinut în a.1869 de H. Rosco (Anglia).
Simbolul chimic V, numărul atomic 23, masa atomică relativă 50,94; perioada IV,
grupa V, subgrupa secundară (V b); sarcina nucleului +23, configuraţia electronică 2ē 8ē 11ē
2ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 3 4s 2 , element d; electronegativitatea 1,6. Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare
în compusi +2, +3, +4, +5. Are 2 izotopi stabili: 51 V (99,75 %) - 23 protoni, 28 neutroni şi
50
V (0,25 %) – 23 protoni, 27 neutroni.
Vanadiul este un element răspîndit în natură şi se găseşte în scoarta terestră în
proporţie de 0,02 % de masă, însa este un element dispersat, neavînd propriile s<strong>al</strong>e miner<strong>al</strong>e.
Fracţia molară în scoarţa Pămîntului <strong>al</strong>cătuieşte 6·10 3 − %.
Vanadiul este un met<strong>al</strong> cenuşiu, lucios ca oţelul, relativ uşor (densitatea 6,11
g/cm 3 ), plastic. Temperatura de topire +1890ºC, temperatura de fierbere +3380ºC.
Utilizări: obţinerea oţelurilor speci<strong>al</strong>e, rezistente la lovire, elastice, rezistente la
presiuni în<strong>al</strong>te, stabile la apa mărilor (batiscafe), stomatologie.
24 Crom Cr
Cromul a fost descoperit în a.1797 de L.Vauquelin (Franţa).
Simbolul chimic Cr, numărul atomic 24, masa atomică relativă 52,00; perioada IV,
grupa VI, subgrupa secundară (VI b); sarcina nucleului +24, configuraţia electronică 2ē 8ē
13ē1ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 5 4s 1 , element d; electronegativitatea 1,6. Met<strong>al</strong>. Gradul de
oxidare în compuşi +2, +3, +6. Are 4 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili, din care mai răspîndiţi sunt:
52 53
Cr (83,79 %) – 24 protoni, 28 neutroni şi Cr (9,5 %) – 24 protoni, 29 neutroni.
Cromul se întîlneşte numai în compuşi sub formă de oxizi şi săruri. Partea de masă
în scoarţa terestră constituie 1,9·10 2 − %, fracţia molară 8·10 3 − %.
Ca substanţă simplă este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu, foarte dur, dar casant, rezistent la
corozie, greu fuzibil.Temperatura de topire +1857ºC, temperatura de fierbere +2672ºC,
densitatea la 20ºC este de 7,2 g/cm 3 .
Utilizări: cromarea obiectelor, obţinerea oţelurilor speci<strong>al</strong>e inoxidabile şi foarte
dure.
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 12

25 Mangan Mn
Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Manganul a fost obţinut în stare pură în a.1774 de către C. Scheele şi I.Hahn
(Suedia).
Simbolul chimic Mn, numărul atomic 25, masa atomică relativă 54,94; perioada IV,
grupa VII, subgrupa secundară (VII b); sarcina nucleului +25, configuraţia electronică 2ē 8ē
13ē 2ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 5 4s 2 , element d; electronegativitatea 1,5. Met<strong>al</strong>. Gradul de
oxidare în compuşi +2, +3, +4, +6, +7. Are un singur izotop stabil: 55 Mn (25 protoni, 30
neutroni).
Se găseşte numai în compuşi. După răspîndire în scoarţa Pămîntului ocupă locul 14
(0,085 %) dintre toate elementele, locul doi după fier dintre met<strong>al</strong>ele grele. De cele mai multe
ori se întîlneşte în minereurile de fier.
Manganul este un met<strong>al</strong> argintiu, asemănător fierului, dar foarte dur şi sfărîmicios.
Temperatura de topire +1245ºC, temperatura de fierbere +1962ºC, densitatea la 20ºC este
eg<strong>al</strong>a cu 7,4 g/cm 3 .
Utilizări: obţinerea <strong>al</strong>iajelor de oţel şi fontă, <strong>al</strong>iajelor neferoase cu rezistenţă
electrică, cu rezistenţă la acţiunea apei de mare (elice la vapoare).
26 Fier Fe
Ferul este cunoscut omului încă din antichitate.
Simbolul chimic Fe, numărul atomic 26, masa atomică relativă 55,85; perioada IV,
grupa VIII, subgrupa secundară (VIII b); sarcina nucleului +26, configuraţia electronică 2ē
8ē 14ē 2ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 6 4s 2 , element d; electronegativitatea 1,8. Met<strong>al</strong>. Gradul de
oxidare în compuşi +2, +3. Are 4 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili, din care mai răspînditi sunt 54 Fe
(5,8 %) – 26 protoni, 28 neutroni şi 56 Fe (91,7 %) 26 protoni, 30 neutroni.
Ferul ocupă locul patru după conţinut în scoarţa terestră (4,7 % după masă, fracţia
molară 2,0 %), este cel mai răspîndit element din met<strong>al</strong>ele grele. În stare nativă se întîlneşte
rar şi este de natură meteoritică. Ferul se gaseşte îndeosebi sub formă de oxizi şi săruri.
Ferul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu, lucios, relativ mo<strong>al</strong>e. Are 2 modificaţii crist<strong>al</strong>ine:
Fe α cu proprietăţi magnetice şi retea crist<strong>al</strong>ină cubică centrată intern (pîna la 910ºC) şi Fe γ
fără proprietăţi magnetice cu retea cubică cu feţe centrate (peste 910ºC). Se cunosc şi forme
intermediare: Fe β, Fe δ. Temperatura de topire +1535ºC, temperatura de fierbere +2750ºC,
densitatea la 20ºC este eg<strong>al</strong>ă cu 7,87 g/cm 3 .
Utilizări: obţinerea <strong>al</strong>iajelor de fontă şi oţel, cat<strong>al</strong>izator la sinteza amoniacului,
radio- şi electrotehnică, materi<strong>al</strong>e de construcţie, materi<strong>al</strong>e magnetice, sinteza hemoglobinei
în organismele vii.
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 13

27 Cob<strong>al</strong>t Co
Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Cob<strong>al</strong>tul a fost descoperit în a.1735 de către G. Brandt (Germania), obţinut pentru
prima dată în stare liberă în a.1808 de J. Berzelius (Suedia).
Simbolul chimic Co, numărul atomic 27, masa atomică relativă 58,93; perioada IV,
grupa VIII, subgrupa secundară (VIII b); sarcina nucleului +27, configuraţia electronică 2ē
8ē 15ē 2ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 7 4s 2 , element d; electronegativitatea 1,9. Met<strong>al</strong>. Gradul de
oxidare în compuşi +2, +3. Are doi izotopi stabili: 59 Co (99,8%) - 27 protoni, 32 neutroni şi
57 60
Co (0,2 %) – 27 protoni, 30 neutroni. Se cunoaşte izotopul radioactiv Co (27 protoni, 33
neutroni).
În natură se întîlneşte sub formă de compuşi cu sulful şi arseniul, împreună cu
nichelul. Se află în cantităţi mici, partea de masă în scoarţa Pămîntului constituie 3,7·10 3 − %.
Cob<strong>al</strong>tul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b, cu luciu met<strong>al</strong>ic specific cu nuanţe <strong>al</strong>băstrui, ductil,
m<strong>al</strong>eabil, posedă proprietăţi feromagnetice. Temperatura de topire +1495ºC, temperatura de
fierbere +2870ºC, densitatea 8,9 g/cm 3 .
Utilizări: obţinerea <strong>al</strong>iajelor cu duritate şi rezistenţă mare (cuţite de strung, burghii),
cat<strong>al</strong>izator, izotopul 60 Co în medicină, în chimia radiaţiilor.
28 Nichel Ni
Nichelul a fost obţinut în stare met<strong>al</strong>ică în a.1751 de A. Cronstedt (Suedia).
Simbolul chimic Ni, numărul atomic 28, masa atomică relativă 58,69; perioada IV,
grupa VIII, subgrupa secundară (VIII b); sarcina nucleului +28, configuraţia electronică 2ē
8ē 16ē 2ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 8 4s 2 , element d; electronegativitatea 1,9. Met<strong>al</strong>. Gradul de
oxidare în compuşi +2, +3, +4. Se cunosc 5 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili, din care mai răspîndiţi
sunt: 58 Ni (68,08 %) – 28 protoni, 30 neutroni şi 60 Ni (26,22 %) – 28 protoni, 32 neutroni.
În scoarţa Pămîntului se găseşte numai sub formă de compuşi împreuna cu Co, As,
Sb. Partea de masă a nichelului în scoarţa terestră <strong>al</strong>cătuieşte 0,015 % .
Nichelul este un met<strong>al</strong> argintiu, lucios, ductil şi m<strong>al</strong>eabil, posedă proprietăţi
feromagnetice. Temperatura de topire +1453ºC, temperatura de fierbere +2732ºC,
densitatea 8,91 g/cm 3 .
Utilizări: cat<strong>al</strong>izator în chimia organică, acoperiri cu nichel (anticorozie), obţinerea
oţelurilor speci<strong>al</strong>e rezistente şi anticorozive.
29 Cupru Cu
Cuprul este cunoscut de oameni încă din antichitate.
Simbolul chimic Cu, numărul atomic 29, masa atomică relativă 63,55; perioada IV,
grupa I, subgrupa secundară (I b); sarcina nucleului +29, configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 14

Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
1ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 1 , element d; electronegativitatea 1,9. Met<strong>al</strong>. Gradul de
oxidare în compuşi +1, +2. Are doi izotopi stabili: 63 Cu (69,1 %) – 29 protoni, 34 neutroni
şi 65 Cu(30,9 %) – 29 protoni şi 36 neutroni.
Cuprul în stare liberă se întîlneşte rar.E primul met<strong>al</strong> cunoscut şi folosit de oameni
cu 5000 de ani i.e n. În natură se găseşte mai <strong>al</strong>es sub formă de oxizi şi săruri. În scoarţa
terestră <strong>al</strong>cătuieşte 0,01 %, fracţia molară 3,6·10 3 − %.
Cuprul reprezintă un met<strong>al</strong> relativ mo<strong>al</strong>e de culoare roşie-arămie, m<strong>al</strong>eabil, ductil şi
bun conducător de c<strong>al</strong>dură şi electricitate. Temperatura de topire +1083ºC, temperatura de
fierbere +2567ºC, densitatea 8,95 g/cm 3 .
Utilizări: în electro- şi radiotehnică, obţinerea <strong>al</strong>iajelor (bronz, <strong>al</strong>amă s.a.), în
construcţii, confecţionarea utilajelor, vaselor şi articolelor de larg consum.
30 Zinc Zn
Zincul este cunoscut oamenilor încă din antichitate.
Simbolul chimic Zn, numărul atomic 30, masa atomică relativă 65,39; perioada IV,
grupa II, subgrupa secundară (II b); sarcina nucleului +30, configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē
2ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 , element d; electronegativitatea 1,6. Met<strong>al</strong>.Gradul de
oxidare în compuşi +2. Se cunosc 5 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili, din care mai răspîndiţi sunt: 64 Zn
(48,6 %) – 30 protoni, 34 neutroni; 66 Zn (27,9 %) – 30 protoni, 36 neutroni şi 68 Zn (18,8 %)
– 30 protoni, 38 neutroni.
Se întîlneşte în natură numai sub formă de compuşi, preponderent în săruri. În
scoarţa Pămîntului <strong>al</strong>cătuieşte 0,012 %, fracţia molară 1,5·10 3 − %.
Zincul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-<strong>al</strong>băstrui.La temperatura obişnuită este fărîmicios, la peste
+100ºC devine plastic.Temperatura de topire +419,58ºC, temperatura de fierbere +907ºC,
densitatea 7,14 g/cm 3 .
Utilizări: obţinerea <strong>al</strong>iajelor, acoperiri cu zinc (anticorozie), construcţia de
automobile şi avioane, electrotehnică.
31G<strong>al</strong>iu Ga
G<strong>al</strong>iul a fost descoperit în a.1875 de L. Boisbaudran (Franţa).
Simbolul chimic Ga, numărul atomic 31, masa atomică relativă 69,72; perioada IV,
grupa III, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (III a); sarcina nucleului +31, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 3ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 1 , element p; electronegativitatea 1,8. Met<strong>al</strong>. Gradul
de oxidare în compuşi +3. Are doi izotopi stabili: 69 Ga (60 %) – 31 protoni, 38 neutroni şi
71
Ga (40 %) – 31 protoni, 40 neutroni.
Este un element rar. Nu formează miner<strong>al</strong>e proprii şi se află în natură sub formă de
impurităţi în miner<strong>al</strong>ele <strong>al</strong>tor met<strong>al</strong>e (mai des ZnS). După sinecost e mai scump ca aurul. În
scoarţa terestră se găsesc 0,0014 % de g<strong>al</strong>iu, fracţia molară 4·10 4 − %.
G<strong>al</strong>iul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu, uşor fuzibil. Temperatura de topire +29,78ºC,
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 15

Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
temperatura de fierbere +2403ºC, densitatea 5,91 g/cm 3 .
Utilizări: în termometrele de măsurare a temperaturilor în<strong>al</strong>te, în <strong>al</strong>iaj cu aurul în
tehnica dentară, obţinerea sticlei reflectoare, producerea semiconductorilor.
32 Germaniu Ge
Germaniul a fost descoperit în a.1886 de K.Winkler (Germania).
Simbolul chimic Ge, numărul atomic 32, masa atonică relativă 72,61; perioada IV,
grupa IV, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (IV a); sarcina nucleului +32, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 4ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 2 , element p; electronegativitatea 1,8. Met<strong>al</strong>. Gradul
de oxidare în compuşi +2, +4. Are 5 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili, din care mai răspîndiţi sunt:
70 72
Ge (21,23 %) – 32 protoni, 38 neutroni; Ge (27,66 %) – 32 protoni, 40 neutroni şi
74
Ge (35,94 %) – 32 protoni, 42 neutroni.
În natură germaniul se întîlneşte rar, dispersat, mai <strong>al</strong>es sub formă de sulfuri în
miner<strong>al</strong>e, în carbunele de pămînt. În scoarţa Pămîntului se conţine 5,6·10 4 − % după masă,
fracţia molară -2·10 4 − %.
Germaniul este o substanţă solida de culoare <strong>al</strong>bă-cenuşie cu luciu met<strong>al</strong>ic,
fărîmicioasă, are proprietăţi semiconductoare. Temperatura de topire +937,4ºC, temperatura
de fierbere +2830ºC, densitatea 5,35 g/cm 3 .
Utilizări: la confecţionarea diodelor şi triodelor, fototranzistorilor şi fotorezistorilor.
33 Arsen As
Compuşii arsenulului sunt cunoscuţi încă din antichitate. În stare liberă a fost
obţinut de <strong>al</strong>chimistul Albert cel Mare (sec. XIII).
Simbolul chimic As, numărul atomic 33, masa atomică relativă 74,92; perioada IV,
grupa V, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (V a); sarcina nucleului +33, configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē
5ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 3 , element p; electronegativitatea 2,0. Nemet<strong>al</strong>. Gradul de
oxidare în compuşi -3, +3, +5. Are un singur izotop stabil: 75 As (33 protoni, 42 neutroni).
Arsenul este un element puţin răspîndit în natură. Foarte rar se întîlneşte în stare
liberă, mai des sub formă de sulfuri împreună cu <strong>al</strong>te met<strong>al</strong>e. Partea de masă a arsenului în
scoarţa terestră <strong>al</strong>cătuieşte 5,5·10 4 − %, fracţia molară – 1,5·10 4 − %.
Arsenul are 3 modificaţii <strong>al</strong>otropice: Arsen g<strong>al</strong>ben – crist<strong>al</strong>e sub formă de plăci moi
ca ceara, după proprietăţi - substantă nemet<strong>al</strong>ică. Arsen sur – crist<strong>al</strong>e fragile cu luciu met<strong>al</strong>ic,
după proprietăţi - met<strong>al</strong>. Arsen negru – substanţă sticloasă amorfă, foarte dură şi fragilă, după
proprietăţi - nemet<strong>al</strong>. Temperatura de topire +817ºC (la presiunea 4 MPa), la presiunea
norm<strong>al</strong>ă As sublimează la +613ºC, densitatea 5,72 g/cm 3 .
Utilizări: obţinerea <strong>al</strong>iajelor cu duritate sporită, <strong>al</strong>iaje pentru literele tipografice şi
<strong>al</strong>iajelor cu temperatură joasă de topire (semn<strong>al</strong>izatori automaţi de incendii), obţinerea
<strong>al</strong>icelor.
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 16

34 Seleniu Se
Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Seleniul a fost descoperit în a.1817 de J. Berzelius (Suedia).
Simbolul chimic Se, numărul atomic 34, masa atomică relativă 78,96; perioada IV,
grupa VI, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (VI a); sarcina nucleului +34, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 6ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 4 , element p; electronegativitatea 2,4. Nemet<strong>al</strong>.
Gradul de oxidare în compuşi -2, +4, +6. Are 6 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili, din care mai
răspîndiţi sunt: 76 Se (9,36 %) – 34 protoni, 42 neutroni; 78 Se (23,78 %) – 34 protoni, 44
neutroni; 80 Se (49,61 %) – 34 protoni, 46 neutroni.
Seleniul este puţin răspîndit în natură. Nu formează miner<strong>al</strong>e proprii şi se află sub
formă de impurităţi în miner<strong>al</strong>ele de sulf. Conţinutul seleniului în scoarţa terestră în fracţie
molară <strong>al</strong>cătuieşte 1,5·10 5 − %.
Seleniul are două modificaţii <strong>al</strong>otropice: seleniul met<strong>al</strong>ic – o substanţă de culoare
surie, cu luciu slab, conductibilitatea electrică a lui se schimbă în dependenţă de iluminare; şi
seleniul roşu – o substanţă amorfă de culoare roşie. Temperatura de topire +217ºC,
temperatura de fierbere +684,9ºC, densitatea 4,8 g/cm 3 .
Utilizări: fabricarea redresoarelor de curent <strong>al</strong>ternativ, fotorezistenţelor, celulelor
fotoelectrice, confecţionarea bateriilor solare.
35 Brom Br
Bromul a fost descoperit în cenuşa <strong>al</strong>gelor marine în a.1826 de A.B<strong>al</strong>ard (Franţa).
Simbolul chimic Br, numărul atomic 35, masa atomică relativă 79,90; perioada IV,
grupa VII, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (VII a); sarcina nucleului +35, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 7ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 5 , element p; electronegativitatea 2,8. Nemet<strong>al</strong>.
Gradul de oxidare în compuşi -1, +1, +3, +5. Bromul natur<strong>al</strong> are doi izotopi stabili: 79 Br
(50,6 %) – 35 protoni, 44 neutroni şi 81 Br (49,4 %) – 35 protoni, 46 neutroni.
În natură bromul se găseşte sub formă de compuşi şi însoţeşte compuşii clorului în
zăcămintele acestuia. Se află în miner<strong>al</strong>e sub formă de săruri şi dizolvat sub formă de ioni în
apa de mare. Alcătuieşte 6·10 4 − % după masă din scoarţa Pămîntului ( în fracţie molară –
1,5·10 5 − %).
Bromul reprezintă un lichid greu, cu miros înţepător, brun-închis. Temperatura de
topire - 7,2ºC, temperatura de fierbere +58,78ºC, densitatea 3,14 g/cm 3 .
Utilizări: producerea coloranţilor sintetici şi medicamentelor, fabricarea peliculei
foto, oxidant în producţia chimică.
36 Kripton Kr
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 17

Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Separat din aer în a.1898 de W. Ramsay şi M. Travers (Anglia).
Simbolul chimic Kr, numărul atomic 36, masa atomică relativă 83,80; perioada IV,
grupa VIII, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (VIII a); sarcina nucleului +36, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 8ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 6 , element p; electronegativitatea 0. Gaz nobil. Gradul
de oxidare în compuşi +2, +4. Are un izotop stabil: 84 Kr (36 protoni, 48 neutroni). Se
cunoaşte izotopul radioactiv 85 Kr (36 protoni, 49 neutroni).
Kriptonul în cantităţi mici se găseşte în aer. În 100 l de aer se conţin 0,11ml de Kr.
Partea de masă a lui în scoarţa terestră constituie 1,8·10 8 − %, iar din volumul atmosferei
<strong>al</strong>cătuieşte 1,1·10 4 − %.
Kriptonul reprezintă un gaz incolor şi inodor, este slab solubil în apă şi <strong>al</strong>ţi solvenţi.
Temperatura de topire este –157,2ºC, temperatura de fierbere –153,4ºC. Densitatea este
eg<strong>al</strong>ă cu 1,78 g/cm 3 .
Utilizări: umplerea lămpilor electrice de incadescentă, a tuburilor de reclamă.
Izotopul 85 Kr este întrebuinţat ca indicator radioactiv.
37 Rubidiu Rb
Rubidiul a fost descoperit în a.1861 de R.Bunsen şi H. Kirchoff (Germania), în stare
met<strong>al</strong>ică obţinut de R. Bunsen în a.1863.
Simbolul chimic Rb, numărul atomic 37, masa atomică relativă 85,47; perioada V,
grupa I, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (I a); sarcina nucleului +37, configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē
8ē 1ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 6 5s 1 , element s; electronegativitatea 0,8. Met<strong>al</strong>. Gradul
de oxidare în compuşi +1. Are doi izotopi: unul stabil 85 Rb (76,5 % ) – 37 protoni, 48
neutroni şi unul radioactiv 87 Rb (23,5 %) – 37 protoni şi 50 neutroni.
Rubidiul în natură se întîlneşte rar şi nu formează propriile miner<strong>al</strong>e, dar se găseşte
împreună cu potasiul în miner<strong>al</strong>ele lui şi în apele natur<strong>al</strong>e. Partea de masă a Rb în scoarţa
Pămîntului constituie 2,9·10 2 − %, fracţia molară a lui <strong>al</strong>cătuieşte 7·10 3 − %.
Rb este un met<strong>al</strong> mo<strong>al</strong>e, <strong>al</strong>b-argintiu, se autoinflamează în aer, este foarte reactiv.
Temperatura de topire este eg<strong>al</strong>ă cu +38,89ºC, temperatura de fiebere +688ºC, densitatea
1,532 g/cm 3 .
Utilizări: la efectuarea cercetărilor ştiinţifice, în producerea fotoelementelor, în
chimia an<strong>al</strong>itică, medicină.
38 Stronţiu Sr
Stronţiul a fost descoperit în a.1787 de A. Crawford şi W. Criukshenk (Anglia), în
stare met<strong>al</strong>ică a fost separat de H. Davy (Anglia) în a.1808.
Simbolul chimic Sr, numărul atomic 38, masa atomică relativă 87,62; perioada V,
grupa II, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (II a); sarcina nucleului +38, configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē
8ē 2ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 6 5s 2 , element s; electronegativitatea 1,0. Met<strong>al</strong>.
Gradul de oxidare în compuşi +2. Are 4 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili, din care mai răspîndiţi sunt:
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 18

Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
86 Sr (9,86 %) – 38 protoni, 48 neutroni şi 88 Sr (82,6 %) – 38 protoni, 50 neutroni.
Se găseşte în natură sub formă de carbonaţi şi sulfaţi. Partea de masă a stronţiului în
scoarţa Pămîntului este 0,014 %, iar fracţia molară 0,01 %.
Stronţiul este un met<strong>al</strong> relativ mo<strong>al</strong>e, <strong>al</strong>b-argintiu, asemănător cu c<strong>al</strong>ciul, dar cu mult
mai reactiv. Temperatura de topire +769ºC, temperatura de fierbere +1384ºC, densitatea
2,64 g/cm 3 .
Utilizări: în pirotehnică, confecţionarea catozilor de oxid, ce se folosesc în lămpile
cu vid inaintat.
39 Ytriu Y
Ytriul a fost descoperit în a.1794 de J.Gadolin (Finlanda), în stare met<strong>al</strong>ică a fost
obţinut în a.1828 de F. Wohler (Germania).
Simbolul chimic Y, numărul atomic 39, masa atomică relativă 88,91; perioada V,
grupa III, subgrupa secundară (III b); sarcina nucleului +39, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 9ē 2ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 6 4d 1 5s 2 , element d; electronegativitatea 1,2.
Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în compuşi +3. Are un izotop natur<strong>al</strong> stabil: 89 Y (39 protoni, 50
neutroni).
În natură ytriul se găseşte împreună cu elementele de pămînturi rare – lantanoidele.
Partea de masă a ytriului în scoarţa terestră <strong>al</strong>cătuieşte 2,6·10 3 − %, fracţia molară –
2,6·10 4 − %.
În stare liberă este un met<strong>al</strong> mo<strong>al</strong>e, <strong>al</strong>b-argintiu, ce se întunecă în aer. Temperatura
de topire +1523ºC, temperatura de fierbere +3337ºC, densitatea 4,47 g/cm 3 .
Utilizări: în tehnica atomică şi aviatică, radioelectronică, inst<strong>al</strong>aţiile de c<strong>al</strong>cul,
confecţionarea cinescoapelor color (rosu).
40 Zirconiu Zr
Zirconiul a fost descoperit în a.1789 de M. Klaproth (Germania), în stare met<strong>al</strong>ică a
fost obţinut în a.1824 de J. Berzelius (Suedia).
Simbolul chimic Zr, numărul atomic 40, masa atomică relativă 91,22; perioada V,
grupa IV, subgrupa secundară (IV b); sarcina nucleului +40, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 10ē 2ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 6 4d 2 5s 2 , element d; electronegativitatea 1,4.
Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în compuşi +4. Se cunosc 5 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili, din care mai
răspîndiţi sunt: 90 Zr (51,45 %) – 40 protoni, 50 neutroni; 92 Zr (17,15 %) – 40 protoni, 52
neutroni; 94 Zr (17,38 %) – 40 protoni, 54 neutroni.
Zirconiul în natură se află sub formă de compuşi, dar foarte dispersat. Miner<strong>al</strong>ele de
zirconiu de obicei sunt însoţite de miner<strong>al</strong>ele de hafniu, cu care are proprietăţi foarte
asemănătoare. Partea de masă a zirconiului în scoarţa terestră constituie 4·10 3 − %.
Zirconiul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu, deosebit de m<strong>al</strong>eabil şi forjabil, rezistent la
factori chimici. Temperatura de topire +1852,2ºC, temperatura de fierbere +4377ºC,
densitatea 6,45 g/cm 3 .
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 19

Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Utilizări: obţinerea <strong>al</strong>iajelor ce servesc ca materi<strong>al</strong> de construcţie în energetica
nucleară, materi<strong>al</strong>elor termorezistente (ZrO2).
41 Niobiu Nb
Niobiul a fost descoperit în a.1801 de Sh. Hatchett (Anglia), obţinut în stare pură în
a.1844 de H. Rose.
Simbolul chimic Nb, numărul atomic 41, masa atomică relativă 92,91; perioada V,
grupa V, subgrupa secundară (V b); sarcina nucleului +41, configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē
12ē 1ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 6 4d 4 5s 1 , element d; electronegativitatea 1,6. Met<strong>al</strong>.
Gradul de oxidare în compuşi +3, +4, +5. Are un singur izotop stabil: 93 Nb (41 protoni, 52
neutroni).
Este un element relativ rar. Se întîlneşte în aceleaşi miner<strong>al</strong>e cu tant<strong>al</strong>ul, cu care se
aseamănă foarte mult. Partea de masă a niobiului în scoarţa terestră <strong>al</strong>cătuieşte 1,9·10 3 − %, în
fracţie molară - 2·10 4 − %.
Niobiul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu, greu fuzibil, rezistent la acţiunea aerului.
Temperatura de topire +2468,1ºC, temperatura de fierbere +4927ºC, densitatea 8,56 g/cm 3 .
Utilizări: obţinerea <strong>al</strong>iajelor utilizate în construcţia de avioane, în tehnica rachetară,
atomică şi cosmică, oţelurilor inoxidabile şi rezistente la temperaturi mari, confecţionarea
redresoarelor de curent <strong>al</strong>ternativ.
42 Molibden Mo
Molibdenul a fost descoperit în a.1778 de C. Scheele (Suedia), separat în stare
met<strong>al</strong>ică în a.1817 de J. Berzelius (Suedia).
Simbolul chimic Mo, numărul atomic 42, masa atomică relativă 95,94; perioada V,
grupa VI, subgrupa secundară (VI b); sarcina nucleului +42, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 13ē 1ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 6 4d 5 5s 1 , element d; electronegativitatea 1,8.
Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în compuşi +3, +4, +5, +6. Se cunosc 7 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili, din
care mai răspîndiţi sunt: 92 Mo (14,8 %) – 42 protoni, 50 neutroni; 95 Mo (15,9 %) – 42
protoni, 53 neutroni; 96 Mo (16,7 %) – 42 protoni, 54 neutroni; 98 Mo (24,1 %) – 42 protoni,
56 neutroni.
Molibdenul face parte din met<strong>al</strong>ele rare. În natură se întîlneşte sub formă de oxizi şi
săruri. Partea de masă a lui în scoarţa Pămîntului <strong>al</strong>cătuieşte 1,4·10 3 − %, în fracţie molară
6·10 5 − %.
Molibdenul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu, dur, greu fuzibil, rezistent la acţiunea aerului.
Temperatura de topire +2617ºC, temperatura de fierbere +4612ºC, densitatea 10,2 g/cm 3 .
Utilizări: obţinerea oţelurilor <strong>al</strong>iate (tunuri, blindate), radiotehnică, producerea
aparatelor electrice cu vid, confecţionarea electrozilor.
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 20

43 Tecneţiu Tc
Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Tecneţiul a fost sintetizat în reacţiile nucleare în a.1937 de C. Perrier şi E. Segre
(It<strong>al</strong>ia). Descoperit în natura în a.1961 de B. Kena, P. Kuroda (SUA).
Simbolul chimic Tc, numărul atomic 43, masa atomică relativă 98,91; perioada V,
grupa VII, subgrupa secundară (VII b); sarcina nucleului +43, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 13ē 2ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 6 4d 5 5s 2 , element d; electronegativitatea 1,9.
Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în compuşi +4, +7.
Tecneţiul nu are izotopi stabili şi se întîlneşte în natură în cantităţi infime ca produs
<strong>al</strong> dezintegrării radioactive a 238 U. Unul din izotopi - 98 Tc (43 protoni, 55 neutroni) are
perioada de înjumătăţire peste 4 mil. ani.
Tecneţiul este un met<strong>al</strong> de culoare cafeniu-argintie, dur, rezistent chimic, greu
fuzibil.Temperatura de topire +2200ºC, temperatura de fierbere +4877ºC, densitatea 11,49
g/cm 3 .
Utilizări: inhibitor <strong>al</strong> coroziei, obţinerea <strong>al</strong>iajelor dure şi plastice, în energetica
nucleară.
44 Ruteniu Ru
Ruteniul a fost descoperit în a.1844 de K. Klaus (Rusia).
Simbolul chimic Ru, numărul atomic 44, masa atomică relativă 101,07; perioada V,
grupa VIII, subgrupa secundară (VIII b); sarcina nucleului +44, configuraţia electronică 2ē
8ē 18ē 15ē 1ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 6 4d 7 5s 1 , element d; electronegativitatea 2,2.
Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în compuşi +3, +4, +8. Are 7 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili, din care cei
mai răspîndiţi sunt: 99 Ru (12,7 %) – 44 protoni, 55 neutroni; 101 Ru (17,0 %) – 44 protoni, 57
neutroni; 102 Ru (31,6 %) – 44 protoni, 58 neutroni; 103 Ru (18,7 %) – 44 protoni, 59 neutroni.
Ruteniul este unul din elementele rare. Se întîlneşte în amestec cu <strong>al</strong>te met<strong>al</strong>e din
familia platinei. În scoarţa Pămîntului partea de masă a ruteniului <strong>al</strong>cătuieşte 2·10 6 − %,
fracţia molară 1·10 7 − %.
Este un met<strong>al</strong> greu fuzibil, de culoare <strong>al</strong>bă-cenuşie, dur, ductil şi m<strong>al</strong>eabil, stabil faţă
de agenţii chimici. Temperatura de topire este +2250ºC, temperatura de fierbere +3900ºC,
densitatea 12,45 g/cm 3 .
Utilizări: cat<strong>al</strong>izator, în <strong>al</strong>iajele folosite pentru vîrfuri ascuţite, la confecţionarea
contactelor, electrozilor, bijuteriilor.
45 Rodiu Rh
Rodiul a fost descoperit în a.1803 de W.Wollaston (Anglia).
Simbolul chimic Rh, numărul atomic 45, masa atomică relativă 102,91; perioada V,
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 21

Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
grupa VIII, subgrupa secundară (VIII b); sarcina nucleului +45, configuraţia electronică 2ē
8ē 18ē 16ē 1ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 6 4d 8 5s 1 , element d; electronegativitatea 2,2.
Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în compuşi +3, +4. Are un singur izotop stabil: 103 Rh (45 protoni,
58 neutroni).
Este unul din elementele rare. În natură este un însoţitor <strong>al</strong> platinei şi aurului. Partea
de masă a rodiului în scoarţa Pămîntului <strong>al</strong>cătuieşte 1·10 7 − %, fracţia molară – 1,7·10 7 − %.
Rodiul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu, dur, greu fuzibil, ductil şi m<strong>al</strong>eabil, pasiv chimic.
Temperatura de topire este +1966ºC, temperatura de fierbere +3727ºC, densitatea 12,41
g/cm 3 .
Utilizări: cat<strong>al</strong>izator în sinteza chimică, acoperiri cu capacităţi reflectoare, la
confecţionarea vaselor chimice.
46 P<strong>al</strong>adiu Pd
P<strong>al</strong>adiul a fost descoperit în a.1803 de W.Wollaston (Anglia).
Simbolul chimic Pd, numărul atomic 46, masa atomică relativă 106,42; perioada V,
grupa VIII, subgrupa secundară (VIII b); sarcina nucleului +46, configuraţia electronică 2ē
8ē 18ē 18ē 0ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 6 4d 10 , element d; electronegativitatea 2,2.
Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în compuşi +2, +4. Are 6 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili, din care cei mai
răspîndiţi sunt: 105 Pa (22,3 %) – 46 protoni, 59 neutroni; 106 Pa (27,3 %) – 46 protoni, 60
neutroni; 108 Pa (26,5 %) – 46 protoni, 62 neutroni.
În natură se întîlneşte în stare nativă, în <strong>al</strong>iaje cu <strong>al</strong>te met<strong>al</strong>e din familia platinei şi
sub formă de compuşi chimici. Partea de masă în scoarţa Pămîntului <strong>al</strong>cătuieşte 1·10 6 − %,
fracţia molară - 2·10 7 − %.
P<strong>al</strong>adiul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu, dur, greu fuzibil, ductil, m<strong>al</strong>eabil, relativ
rezistent la factorii chimici. Temperatura de topire este +1554ºC, temperatura de fierbere
+2970ºC, densitatea 12,02 g/cm 3 .
Utilizări: cat<strong>al</strong>izator în sintezele organice, component <strong>al</strong> <strong>al</strong>iajelor dentare,
confecţionarea termoreglatoarelor, termocuplurilor, în electrotehnică.
47 Argint Ag
Argintul este cunoscut încă din antichitate.
Simbolul chimic Ag, numărul atomic 47, masa atomică relativă 107,87; perioada V,
grupa I, subgrupa secundară (I b); sarcina nucleului +47, configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē
18ē 1ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 6 4d 10 5s 1 , element d; electronegativitatea 1,9. Met<strong>al</strong>.
Gradul de oxidare în compuşi +1. Are doi izotopi stabili: 107 Ag (51,84 %) – 47 protoni, 60
neutroni şi 109 Ag (48,16 %) - 47 protoni, 61 neutroni.
Argintul în natură se întîlneşte în stare nativă şi sub formă de compuşi. Partea de
masă a lui în scoarţa Pămîntului constituie 1·10 5 − %, fracţia molară – 1,6·10 6 − %.
Este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b, strălucitor, m<strong>al</strong>eabil, ductil, are cea mai mare conductibilitate
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 22

Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
termică şi electrică dintre toate met<strong>al</strong>ele. Este relativ stabil la actiunea aerului. Temperatura
de topire +961,93ºC, temperatura de fierbere +2212ºC, densitatea 10,54 g/cm 3 .
Utilizări: în electrotehnică, acoperiri contra coroziunii, fabricarea acumulatoarelor,
obţinerea <strong>al</strong>iajului de lipit, ca met<strong>al</strong> de tezaur.
48 Cadmiu Cd
Cadmiul a fost descoperit în a.1817 de F.Stromeyer (Germania).
Simbolul chimic Cd, numărul atomic 48, masa atomică relativă 112,41; perioada V,
grupa II, subgrupa secundară (II b); sarcina nucleului +48, configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē
18ē 2ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 6 4d 10 5s 2 , element d; electronegativitatea 1,7. Met<strong>al</strong>.
Gradul de oxidare în compuşi +2. Se cunosc 8 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili, din care cei mai
răspîndiţi sunt: 111 Cd (12,80 %) – 48 protoni, 63 neutroni; 112 Cd (24,13 %) – 48 protoni, 64
neutroni; 114 Cd (28,73 %) – 48 protoni, 66 neutroni.
Cadmiul în natură este puţin răspîndit şi aproape nu formează miner<strong>al</strong>e proprii. De
obicei însoţeşte minereurile de zinc sub formă de sulfuri sau carbonaţi. Partea de masă a
cadmiului în scoarţa Pămîntului constituie 3·10 5 − %, fracţia molară – 7,6·10 6 − %.
Cadmiul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-strălucitor, mo<strong>al</strong>e, ductil şi m<strong>al</strong>eabil, este stabil în aer.
Temperatura de topire este +320,9ºC, temperatura de fierbere +765ºC, densitatea 8,25
g/cm 3 .
Utilizări: acoperirea met<strong>al</strong>elor (anticorozie), obţinerea <strong>al</strong>iajelor pentru rulmenţi,
pentru liniile de troleibuze şi tramvaie, a <strong>al</strong>iajelor uşor fuzibile, în tehnica stomatologică, la
confecţionarea barelor de siguranţă pentru reactoarele nucleare, la fabricarea bateriilor
<strong>al</strong>c<strong>al</strong>ine.
49 Indiu In
Indiul a fost descoperit în a.1863 de F.Reich şi T.Richter (Germania).
Simbolul chimic In, numărul atomic 49, masa atomică relativă 114,82; perioada V,
grupa III, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (III a); sarcina nucleului +49, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 18ē 3ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 6 4d 10 5s 2 5p 1 , element p; electronegativitatea 1,7.
Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în compuşi +3. Indiul natur<strong>al</strong> constă din doi izotopi: 113 In (4,43 %)
– 49 protoni, 64 neutroni şi 115 In (95,67 %) – 49 protoni, 66 neutroni.
Indiul face parte din met<strong>al</strong>ele rare, dispersate, nu formează miner<strong>al</strong>e proprii şi se
află sub formă de impurităţi în miner<strong>al</strong>ele <strong>al</strong>tor met<strong>al</strong>e (zinc, plumb). Partea de masă a lui în
scoarţa terestră <strong>al</strong>cătuieşte 1·10 5 − %, fracţia molară – 1,5·10 6 − %.
Este un met<strong>al</strong> gri-argintiu, mo<strong>al</strong>e, uşor fuzibil, în aer este stabil. Temperatura de
topire este +156,61ºC, temperatura de fierbere +2025ºC, densitatea 7,3 g/cm 3 .
Utilizări: obţinerea semiconductorilor, <strong>al</strong>iajelor uşor fuzibile, pentru acoperiri
g<strong>al</strong>vanice anticorozive.
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 23

50 Staniu Sn
Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Staniul este cunoscut încă din antichitate.
Simbolul chimic Sn, numărul atomic 50, masa atomică relativă 118,71; perioada V,
grupa IV, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (IV a); sarcina nucleului +50, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 18ē 4ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 6 4d 10 5s 2 5p 2 , element p; electronegativitatea 1,8.
Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în compuşi +2, +4. Se cunosc 10 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili, din care
cei mai răspîndiţi sunt: 116 Sn (14,53 %) – 50 protoni, 66 neutroni; 118 Sn (24,23 %) – 50
protoni, 68 neutroni; 120 Sn (32,59 %) – 50 protoni, 70 neutroni.
Este un element destul de rar. Se întîlneşte numai în compuşi, îndeosebi sub formă
de SnO2. Partea de masă a staniului în scoarţa Pămîntului este de 3,5·10 3 − %, fracţia molară -
7·10 4 − %.
Staniul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu, relativ mo<strong>al</strong>e. Are 3 modificaţii <strong>al</strong>otropice.
Staniul α ( la temperatura mai joasa de 13,2ºC) are structură crist<strong>al</strong>ină de tipul diamantului şi
este o pulbere de culoare cenuşie. Staniul β (în condiţii obişnuite) are structură crist<strong>al</strong>ină
tetragon<strong>al</strong>ă şi este de culoare <strong>al</strong>bă. La temperaturi mai mari de161ºC din staniul β se obţine
staniul γ cu structură rombică. Temperatura de topire este +231,9ºC, temperatura de fierbere
+2270ºC, densitatea 5,8 (α); 7,28 (β) g/cm 3 .
Utilizări: obţinerea tablei <strong>al</strong>be cositorite pentru cutiile de conserve, obţinerea
<strong>al</strong>iajelor dure, rezistente la temperaturi în<strong>al</strong>te, refractare şi de arcuri, <strong>al</strong>iajelor de lipit.
51Stubiu Sb
Stibiul este cunoscut încă din antichitate.
Simbolul chimic Sb, numărul atomic 51, masa atomică relativă 121,75; perioada V,
grupa V, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (V a); sarcina nucleului +51, configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē
18ē 5ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 6 4d 10 5s 2 5p 3 , element p; electronegativitatea 1,9.
Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în compuşi -3, +3, +5. Are 2 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili: 121 Sb (57,36
%) – 51 protoni, 70 neutroni; 123 Sb (42,64 %) – 51 protoni, 72 neutroni.
Se găseşte în natură preponderent sub formă de sulfuri, mai des însoţite de
miner<strong>al</strong>ele de plumb, cupru şi argint. Stibiul <strong>al</strong>cătuieşte 6,5·10 5 − % din masa scoarţei
Pămîntului, fracţia molară constituie 5·10 6 − %.
Stibiul are trei modificaţii <strong>al</strong>otropice: stibiu met<strong>al</strong>ic (met<strong>al</strong> gri-argintiu cu luciu
puternic), stibiu negru (substantă amorfă foarte reactivă chimic) şi stibiu exploziv (substantă
amorfă sticloasă explozivă). Temperatura de topire +630ºC, temperatura de fierbere
+1750ºC, densitatea 6,6 g/cm 3 .
Utilizări: la confecţionarea electrozilor pentru masurarea pH - ului, obţinerea
<strong>al</strong>iajelor pentru literele tipografice şi <strong>al</strong>iajelor cu temperatură de topire joasă pentru sistemele
de semn<strong>al</strong>izare antiincendiu, <strong>al</strong>iajelor pentru rulmenţi, la producerea materi<strong>al</strong>elor
semiconductoare.
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 24

52 Telur Te
Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Telurul a fost descoperit în a.1782 de F. Muler fon Reichenstein (Romania).
Simbolul chimic Te, numărul atomic 52, masa atomică relativă 127,60; perioadaV,
grupa VI, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (VI a); sarcina nucleului +52, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 18ē 6ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 6 4d 10 5s 2 5p 4 , element p; electronegativitatea 2,1.
Nemet<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în compuşi -2, +4, +6. Are 8 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili, din care cei
mai răspîndiţi sunt: 126 Te (18,95 %) – 52 protoni, 74 neutroni; 128 Te (31,69 %) – 52 protoni,
76 neutroni; 130 Te (33,80 %) – 52 protoni, 78 neutroni.
Este un element puţin răspîndit în natură. Practic nu formează miner<strong>al</strong>e proprii şi se
află sub formă de impurităţi în miner<strong>al</strong>ele de sulf. Conţinutul telurului în scoarţa Pămîntului
constituie în fracţie molară 1,3·10 7 − %.
Telurul are doua modificaţii <strong>al</strong>otropice: telur amorf şi telur <strong>al</strong>b-argintiu, cu luciu
met<strong>al</strong>ic şi foarte casant. Conductibilitatea electrică a telurului este foarte mică, dar creşte la
lumină, posedă proprietăţi de semiconductor. Temperatura de topire +449,5ºC, temperatura
de fierbere +989.8ºC, densitatea 6,2 g/cm 3 .
Utilizări: confecţionarea bateriilor solare, în tehnica semiconductoarelor, adaos de
<strong>al</strong>iere la oţelurile de plumb, colorant în industria sticlei şi ceramicii, la vulcanizarea
cauciucului.
53 Iod I
Iodul a fost descoperit în a.1811 de B. Courtois (Franţa).
Simbolul chimic I, numărul atomic 53, masa atomică relativă 126,90; perioada V,
grupa VII, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (VII a); sarcina nucleului +53, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 18ē 7ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 6 4d 10 5s 2 5p 5 , element p; electronegativitatea 2,5.
Nemet<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în compuşi -1, +1, +3, +5, +7. Are un singur izotop stabil: 127 I
(53 protoni, 74 neutroni).
Iodul este un element puţin răspîndit în natură.În cantităţi mici se află în apa mărilor,
de unde este asimilat de unele <strong>al</strong>ge, din cenuşa cărora se extrage iodul. Iod se mai află şi în
apele sondelor petroliere. Partea de masă a lui în scoarţa Pămîntului <strong>al</strong>cătuieşte 6·10 6 − %,
fracţia molară - 4·10 6 − %.
Iodul reprezintă crist<strong>al</strong>e negre-cenuşii cu luciu met<strong>al</strong>ic violet. La temperatura
obişnuită se evaporă , formînd vapori violeţi, cu miros înţepător. Temperatura de topire
+113,5ºC, temperatura de fierbere +184,35ºC, densitatea 4,94g/cm 3 .
Utilizări: producerea coloranţilor sintetici şi a medicamentelor, în biologie şi în
medicină (izotopii radioactivi).
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 25

54 Xenon Xe
Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Xenonul a fost descoperit în a.1898 de W. Ramsay şi M. Travers (Anglia).
Simbolul chimic Xe, numărul atomic 54, masa atomică relativă 131,29; perioada V,
grupa VIII, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (VIII a); sarcina nucleului +54, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 18ē 8ē; 1s 2 2s 2 2p 6 3s 2 3p 6 3d 10 4s 2 4p 6 4d 10 5s 2 5p 6 , element p; electronegativitatea 0.
Gaz nobil. Gradul de oxidare în compuşi +2, +4, +6, +8. Are 9 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili, din
care cei mai răspîndiţi sunt: 129 Xe (26,4 %) – 54 protoni, 75 neutroni; 131 Xe (21,2 %) – 54
protoni, 77 neutroni; 132 Xe (26,9 %) – 54 protoni, 78 neutroni; 134 Xe (10,4 %) – 54 protoni,
80 neutroni.
Se conţine în cantităţi infime în aer. La 100 l de aer revin 0,008 ml de xenon, cel
mai puţin dintre gazele nobile natur<strong>al</strong>e. Partea de masă a lui în scoarţa Pămîntului <strong>al</strong>cătuieşte
2,4·10 9 − %, fracţia molară – 8,6·10 6 − %.
Xenonul este un gaz incolor şi inodor, slab solubil în apa şi în <strong>al</strong>ti solvenţi. Deşi este
un gaz nobil, s-a reuşit obţinerea a mai multor compuşi ai lui, în speci<strong>al</strong> cu fluorul.
Temperatura de topire –111,9ºC, temperatura de fierbere –108,1ºC, densitatea 5,89 g/cm 3 .
Utilizări: umplerea lămpilor cu presiune în<strong>al</strong>tă, a lămpilor electrice de incadescenţă,
confecţionarea aparatelor electrice cu vid.
55 Cesiu Cs
Cesiul a fost descoperit în a.1861 de R. Bunsen şi G. Kirchoff (Germania), obţinut
în stare met<strong>al</strong>ică în a.1882 de C. Saterberg (Suedia).
Simbolul chimic Cs, numărul atomic 55, masa atomică relativă 132,91; perioada VI,
grupa I, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (I a); sarcina nucleului +55, configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē
18ē 8ē 1ē; [Xe] 6s 1 , element s; electronegativitatea 0,7. Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în compuşi
+1. Are un singur izotop stabil: 133 Cs (55 protoni, 78 neutroni).
Conţinutul de cesiu în natură este nesemnificativ. Rar se întîlneşte în miner<strong>al</strong>e
aparte, mai des este însoţitorul potasiului în apele miner<strong>al</strong>e, straturi de sare şi miner<strong>al</strong>e.
Partea de masă a lui în scoarţa Pămîntului constituie 6,5·10 4 − %, fracţia molară – 9,5·10 9 − %.
Cesiul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>c<strong>al</strong>in, <strong>al</strong>b-argintiu, mo<strong>al</strong>e, foarte activ din punct de vedere
chimic, în aer se autoinflamează, la lumină cedeaza usor electroni. Temperatura de topire
+28,5ºC, temperatura de fierbere +678,4ºC, densitatea 1,87 g/cm 3 .
Utilizări: confecţionarea fotocatozilor şi fotoelementelor, a surselor de radiaţii
infraroşii.
56 Bariu Ba
Bariul a fost descoperit în a.1774 de C.Scheele şi I.Hahn (Suedia), obţinut în stare
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 26

Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
met<strong>al</strong>ică în 1808 de H. Davy (Anglia).
Simbolul chimic Ba, numărul atomic 56, masa atomică relativă 137,33; perioada VI,
grupa II, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (II ); sarcina nucleului +56, configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē
18ē 8ē 2ē; [Xe] 6s 2 , element s; electronegativitatea 0,9. Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare în
compuşi +2. Se cunosc 7 izotopi stabili, din care cei mai răspîndiţi sunt: 136 Ba (7,85 %) – 56
protoni, 80 neutroni; 137 Ba (11,2 %) – 56 protoni, 81 neutroni; 138 Ba (71,7 %) - 56 protoni,
82 neutroni.
În natură se află numai sub formă de compuşi, preponderent în sulfaţi şi carbonaţi.
Partea de masă a bariului în scoarţa Pămîntului constituie 2,6·10 2 − %, fracţia molară
5,7·10 3 − %.
Bariu este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu, relativ mo<strong>al</strong>e, foarte activ din punct de vedere
chimic. Temperatura de topire +725ºC, temperatura de fierbere +1637ºC, densitatea 3,61
g/cm 3 .
Utilizări: absorbant de gaze în tuburile catodice şi lămpile radio, confecţionarea
catozilor.
Lantanide: 57 La 58 Ce, 59 Pr, 60 Nd,
61Pm,
62 Sm, 63 Eu, 64 Gd, 65 Tb, 66 Dy, 67 Ho, 68 Er, 69 Tm, 70 Yb, 71Lu.
Lantanul a fost descoperit în a.1839 de C. Mosander (Suedia), ceriul – în a.1803 de
I. Berzelius, V. Hisinger (Suedia), M. Klaproth (Germania), prazeodimul şi neodimul– în
a.1885 de C. Auer fon Weisbach (Austria), prometiul – în a.1945 de D. Marinsky, L.
Glendenin, C. Coriel (SUA), samariul în a.1879 de P. Lecoc de Boisbaudran (Franţa),
europiu – în a.1901 de E. Demarcay (Franţa), gadoliniul – în a.1886 de P. Lecoc de
Boisbaudran (Franţa), terbiul – în a.1843 de C. Mosander (Suedia), disproziul – în a.1886 de
P. Lecoc de Boisbaudran (Franţa), holmiul – în a.1879 de P. Cleve (Franţa), erbiul – în
a.1843 de C. Mosander (Suedia), tuliul – în a.1879 de P. Cleve (Franţa), iterbiul –în a.1878
de S. Marignac (Elveţia), lutetiul – în a.1907 de J. Urbain (Franţa), C. Auer fon Veisbach
(Germania).
Simboluri chimice: La…Lu, numerele atomice 57 - 71, mase atomice relative
138,91 – 174,97; perioada VI, grupa III, subgrupa secundară (III b); sarcini <strong>al</strong>e nucleului:
+57 - +71, configuraţiile electronice: 2ē 8ē 18ē 18ē 9ē 2ē – 2ē 8ē 18ē 32ē 9ē 2ē; [Xe] 5d 1
6s 2 - [Xe] 4f 14 5d 1 6s 2 , elemente d; electronegativitatea 1,0. Met<strong>al</strong>e. Gradul de oxidare în
compuşi +3. Lantanul are 2 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili: 138 La (0,09 %) – 57 protoni, 81 neutroni;
139
La (99,81 %) – 57 protoni, 82 neutroni.
În natură lantanidele se întîlnesc sub formă de miner<strong>al</strong>ul monazit (ortofosfaţi de
lantanoide) şi loparit (titanoniobat de sodiu, de c<strong>al</strong>ciu şi lantanoide). Partea de masă a
lantanidelor în scoarţa Pămîntului variază între 4,3·10 3 − % (ceriu) şi 1,9·10 5 − % (tuliu).
Lantanidele sunt met<strong>al</strong>e de culoare <strong>al</strong>bă-argintie (neodimul şi prometiul au o nuantă
g<strong>al</strong>benă), plastice, posedă o buna conductibilate electrică, m<strong>al</strong>eabile, uşor forjabile.
Densităţile lor constituie 7 – 10 g/cm 3 .
Utilizări: obţinerea <strong>al</strong>iajelor folosite la producerea proiectilelor trasoare şi a pietrelor
pentru brichete, obţinerea oţelurilor rezistente mecanic, termic şi necorozive, în tehnica
atomică, în radioelectronică pentru confecţionarea electrozilor, fabricarea sticlelor speci<strong>al</strong>e,
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 27

amestecurilor luminiscente, în tehnica lazerelor.
72 Hafniu Hf
Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Hafniul a fost descoperit în a.1923 de D. Coster şi G. Hevesy (Danemarca).
Simbolul chimic Hf, numărul atomic 72, masa atomică relativă 178,49; perioada VI,
grupa IV, subgrupa secundară (IV b); sarcina nucleului +72, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 32ē 10ē 2ē; [Xe] 4f 14 5d 2 6s 2 , element s; electronegativitatea 1,3. Met<strong>al</strong>. Gradul de
oxidare în compuşi +4. Are 6 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili, din care mai răspîndiţi sunt: 177 Hf (18,6
%) – 72 protoni, 105 neutroni; 178 Hf (27,30 %) – 72 protoni, 106 neutroni; 180 Hf (35,1 %) –
72 protoni, 108 neutroni.
Hafniul este un element dispersat. El nu formează miner<strong>al</strong>e proprii şi în natură
însoţeşte zirconiul în miner<strong>al</strong>ele acestuia. Partea de masă a hafniului în scoarţa terestră
constituie 4,2·10 4 − %.
Hafniul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu, plastic, rezistent la acţiunea factorilor chimici.
Temperatura de topire +2227ºC, temperatura de fierbere +4602ºC, densitatea 13,35 g/cm 3 .
Utilizări: energetica nucleară, construcţia de avioane şi rachete, obţinerea <strong>al</strong>iajelor
refractare, confecţionarea catozilor pentru lămpile electrice, filamentelor pentru lămpile cu
incadescentă.
73 Tant<strong>al</strong> Ta
Tant<strong>al</strong>ul a fost descoperit în a.1802 de A. Ekeberg (Suedia). În stare met<strong>al</strong>ică a fost
obţinut în a.1905 de V. Bolton).
Simbolul chimic Ta, numărul atomic 73, masa atomică relativă 180,95; perioada VI,
grupa V, subgrupa secundară (V b); sarcina nucleului +73, configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē
32ē 11ē 2ē; [Xe] 4f 14 5d 3 6s 2 , element d; electronegativitatea 1,5. Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare
în compuşi +5. Are 2 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili: 180 Ta (0,012 %) – 73 protoni, 107 neutroni;
181
Ta (99,982 %) – 73 protoni, 104 neutroni.
Se află în natură sub formă de compuşi împreună cu niobiul, cu care se aseamănă
foarte mult. Partea de masă a tant<strong>al</strong>ului în scoarţa Pămîntului constituie 8·10 4 − %, fracţia
molară 1,8·10 5 − %.
Tant<strong>al</strong>ul este un met<strong>al</strong> cenuşiu cu nuanţă <strong>al</strong>băstruie, dur, greu fuzibil, rezistent la
acţiunea factorilor chimici. Temperatura de topire +2996ºC, temperatura de fierbere
+5426ºC, densitatea 16,7 g/cm 3 .
Utilizări: confecţionarea vaselor, aparatelor şi creuzetelor pentru laborator, obţinerea
<strong>al</strong>iajelor greu fuzibile, dure, rezistente la temperaturi în<strong>al</strong>te, în tehnica rachetară şi aviaţia
supersonică, fabricarea peniţelor pentru tocuri, în tehnica cu vid, la producerea aparatelor
radiotehnice, Roentghen şi radar, confecţionarea instrumentelor medic<strong>al</strong>e.
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 28

74 Wolfram W
Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Wolframul a fost descoperit în a.1781 de C. Scheele (Suedia), obţinut în stare
met<strong>al</strong>ică în a.1783 de fraţii D’Elhuyar (Spania).
Simbolul chimic W, numărul atomic 74, masa atomică relativă 183,85; perioada VI,
grupa VI, subgrupa secundară (VI b); sarcina nucleului +74, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 32ē 12ē 2ē; [Xe] 4f 14 5d 4 6s 2 , element d; electronegativitatea 1,7. Met<strong>al</strong>. Gradul de
oxidare în compuşi +2, +3, +4, +5, +6. Are 5 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili: 182 W (26,3 %) – 74
protoni, 108 neutroni; 184 W (30,67 %) – 74 protoni, 110 neutroni; 186 W (28,6 %) – 74
protoni, 112 neutroni.
Wolframul se referă la met<strong>al</strong>ele rare. În miner<strong>al</strong>e se află în temei sub formă de
volframiţi (MeWO4). Partea de masă a lui în scoarţa Pămîntului <strong>al</strong>cătuieşte 6,4·10 3 − %,
fracţia molară 1·10 3 − %.
Este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu, dur, greu fuzibil, rezistent la acţiunea aerului.
Temperatura de topire este +3410ºC, temperatura de fierbere +5660ºC, densitatea 19,3
g/cm 3 .
Utilizări: obţinerea oţelurilor rezistente pentru industria militară (tunuri, blindate) şi
pentru aparatajul chimic, confecţionarea filamentelor incadescente pentru becuri, catozilor
pentru lămpile generatoare, înc<strong>al</strong>zitoarelor pentru cuptoarele electrice, electrozilor pentru
sudare, redresoarelor de în<strong>al</strong>ta tensiune.
75 Reniu Re
Reniul a fost descoperit în a.1925 de V.Hoddack, I.Tache şi O.Berg (Germania),
obţinut în stare met<strong>al</strong>ică în a.1928 de V.Hoddack şi I.Hoddack (Germania).
Simbolul chimic Re, numărul atomic 75, masa atomică relativă 186,21; perioada VI,
grupa VII, subgrupa secundară (VII b); sarcina nucleului +75, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 32ē 13ē 2ē; [Xe] 4f 14 5d 5 6s 2 , element d; electronegativitatea 1,9. Met<strong>al</strong>. Gradul de
oxidare în compuşi +3, +4, +5, +6, +7. Are doi izotopi: 186 Re - stabil (75 protoni, 111
neutroni) şi 187 Re - radioactiv (75 protoni, 112 neutroni).
Este unul din cele mai rare elemente.În natură reniul este un însoţitor <strong>al</strong>
molibdenului, platinei şi cuprului, se găseşte sub formă de săruri MeReO4. Partea de masă a
lui în scoarţa Pămîntului constituie 1·10 7 − %, fracţia molară 8,5·10 9 − %.
Reniul prezintă un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu, greu fuzibil, dur, rezistent chimic.
Temperatura de topire este +3181ºC, temperatura de fierbere +5600ºC, densitatea 21,0
g/cm 3 .
Utilizări: cat<strong>al</strong>izator, pentru acoperiri anticorozive, în tehnica cu vid, obţinerea
<strong>al</strong>iajelor pentru construcţia de avioane şi rachete, confecţionarea vîrfurilor de peniţe şi
suporturilor pentru acele magnetice, fabricarea oglinzilor cu reflecţie mare.
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 29

76 Osmiu Os
Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Osmiul a fost obţinut în a.1804 de S. Tennant (Anglia).
Simbolul chimic Os, numărul atomic 76, masa atomică relativă 190,20; perioada
VI, grupa VIII, subgrupa secundară (VIII b); sarcina nucleului +76, configuraţia electronică
2ē 8ē 18ē 32ē 14ē 2ē; [Xe] 4f 14 5d 6 6s 2 , element d; electronegativitatea 2,2. Met<strong>al</strong>. Gradul
de oxidare în compuşi +2, +3, +4, +6, +8. Are 7 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili, din care cei mai
răspîndiţi sunt: 189 Os (16,1 %) – 76 protoni, 113 neutroni; 190 Os (26,4 %) – 76 protoni, 114
neutroni; 192 Os (41,0 %) – 76 protoni, 116 neutroni.
În natură se întîlneşte în <strong>al</strong>iajele de met<strong>al</strong>e platinice, de cele mai multe ori împreună
cu iridiul. Partea de masă a osmiului în scoarţa terestră <strong>al</strong>cătuieşte 1·10 6 − %, fracţia molară
5·10 7 − %.
Osmiul este un met<strong>al</strong> de culoare <strong>al</strong>bă cu nuanţe <strong>al</strong>băstrii, dur, fragil, cel mai greu
dintre met<strong>al</strong>ele cunoscute după iridiu. Temperatura de topire este +3027ºC, temperatura de
fierbere +5000ºC, densitatea 22,61g/cm 3 .
Utilizări: obţinerea <strong>al</strong>iajelor pentru confecţionarea instrumentelor de masură de mare
precizie, vaselor de laborator, rezistenţelor electrice, cat<strong>al</strong>izator.
77 Iridiu Ir
Iridiul a fost descoperit în a.1804 de S. Tennant (Anglia).
Simbolul chimic Ir, numărul atomic 77, masa atomică relativă 192,22; perioada VI,
grupa VIII, subgrupa secundară (VIII b); sarcina nucleului +77, configuraţia electronică 2ē
8ē 18ē 32ē 15ē 2ē; [Xe] 4f 14 5d 7 6s 2 , element d; electronegativitatea 2,2. Met<strong>al</strong>. Gradul de
oxidare în compuşi +1, +2, +3, +4, +6. Are doi izotopi natur<strong>al</strong>i stabili: 191 Ir (39 %) – 77
protoni, 114 neutroni şi 193 Ir (61 %) – 77 protoni, 116 neutroni).
În stare liberă se întîlneşte rar, cel mai des sub formă de <strong>al</strong>iaje de iridiu şi osmiu.
Partea de masă a iridiului în scoarţa terestră <strong>al</strong>cătuieşte 1·10 7 − %, fracţia molară 8,5·10 9 − %.
Iridiul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu, dur, fragil, rezistent la factorii chimici, cel mai
greu dintre met<strong>al</strong>ele cunoscute. Temperatura de topire +2450ºC, temperatura de fierbere
+4500ºC, densitatea 22,65 g/cm 3 (cel mai greu met<strong>al</strong>).
Utilizări: cat<strong>al</strong>izator în chimia organică, confecţionarea electrozilor, cuplurilor
termoelectrice, instrumentelor chirurgic<strong>al</strong>e, pieselor pentru ceasornice, vîrfuri de peniţe
78 Platina Pt
Platina a fost separată în stare met<strong>al</strong>ică în a.1900 de J. Sc<strong>al</strong>iger (It<strong>al</strong>ia).
Simbolul chimic Pt, numărul atomic 78, masa atomică relativă 195,09; perioada VI,
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 30

Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
grupa VIII, subgrupa secundară (VIII b); sarcina nucleului +78, configuraţia electronică 2ē
8ē 18ē 32ē 17ē 1ē; [Xe] 4f 14 5d 9 6s 1 , element d; electronegativitatea 2,2. Met<strong>al</strong>. Gradul de
oxidare în compuşi +1, +2, +3, +4, +6. Are 6 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili, din care mai răspîndiţi
sunt: 194 Pt (32,9 %) – 78 protoni, 116 neutroni; 195 Pt (33,8 %) – 78 protoni, 117 neutroni;
196
Pt (25,3 %) – 78 protoni, 118 neutroni.
Se găseşte în natură împreună cu <strong>al</strong>te met<strong>al</strong>e platinice sub formă de <strong>al</strong>iaje. Partea de
masă a platinei în scoarţa Pămîntului constituie 5·10 7 − %, fracţia molară 5·10 3 − %.
Platina este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu, forjabil, m<strong>al</strong>eabil. Temperatura de topire
+1772ºC, temperatura de fierbere +3827ºC, densitatea 21,45 g/cm 3 .
Utilizări: cat<strong>al</strong>izator în chimia organică, în electrotehnică, la confecţionarea vaselor
chimice şi pieselor pentru utilajele rezistente la factorii chimici, instrumentelor chirurgic<strong>al</strong>e,
instrumentelor ştiinţifice.
79 Aur Au
Aurul este cunoscut încă din antichitate.
Simbolul chimic Au, numărul atomic 79, masa atomică relativă 196,97; perioada VI,
grupa I, subgrupa secundară (I b); sarcina nucleului +79, configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē
32ē 18ē 1ē; [Xe] 4f 14 5d 10 6s 1 , element d; electronegativitatea 2,4. Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare
în compuşi +1, +3. Are un singur izotop stabil: 197 Au (79 protoni, 118 neutroni).
În natură se află preponderent în stare nativă în rocile aurifere. În cantităţi mici se
conţine şi în apa de mare. Partea de masă a lui în scoarţă Pămîntului <strong>al</strong>cătuieşte 5·10 7 − %,
fracţia molară 5·10 8 − %.
Aurul este un met<strong>al</strong> nobil, de culoare g<strong>al</strong>benă, foarte m<strong>al</strong>eabil şi forjabil, este stabil
în aer şi în apă. Temperatura de topire este +1063,4ºC, temperatura de fierbere +2880ºC,
densitatea 19,3 g/cm 3 .
Utilizări: ca echiv<strong>al</strong>ent v<strong>al</strong>utar internaţion<strong>al</strong>, confecţionarea bijuteriilor, tehnica
dentară, în electrotehnică, acoperiri met<strong>al</strong>ice anticorozive.
80 Mercur Hg
Mercurul este cunoscut încă din antichitate.
Simbolul chimic Hg, numărul atomic 80, masa atomică relativă 200,59; perioada VI,
grupa II, subgrupa secundară (II b); sarcina nucleului +80, configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē
32ē 18ē 2ē; [Xe] 4f 14 5d 10 6s 2 , element d; electronegativitatea 1,9. Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare
în compuşi +1, +2. Are 7 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili, din care mai răspîndiţi sunt: 199 Hg (16,87
%) – 80 protoni, 119 neutroni; 200 Hg (23,1 %) – 80 protoni, 120 neutroni; 202 Hg (29,86 %) –
80 protoni, 122 neutroni.
În natură se întîlneşte atît în stare liberă ,cît şi sub formă de compuşi, mai des HgS.
Partea de masă a mercurului în scoarţa terestră <strong>al</strong>cătuieşte 4·10 5 − %, fracţia molară 7·10 7 − %.
Mercurul este un met<strong>al</strong> lichid strălucitor, uşor se evaporă, vaporii săi fiind otrăvitori.
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 31

Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Temperatura de topire –38,9ºC, temperatura de fierbere +356,95ºC, densitatea 13,53 g/cm 3 .
Utilizări: producerea termometrelor, barometrelor, manometrelor, lămpilor cu cuarţ,
extragerea aurului şi argintului prin am<strong>al</strong>gamuri, în stomatologie, confecţionarea
redresoarelor de curent <strong>al</strong>ternativ, electrolizoarelor, releurilor automate.
81T<strong>al</strong>iu Tl
T<strong>al</strong>iul a fost descoperit în a.1861 de W.Crookes (Anglia).
Simbolul chimic Tl, numărul atomic 81, masa atomică relativă 204,38; perioada VI,
grupa III, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (III a); sarcina nucleului +81, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 32ē 18ē 3ē; [Xe] 4f 14 5d 10 6s 2 6p 1 , element p; electronegativitatea 1,8. Met<strong>al</strong>. Gradul de
oxidare în compuşi +1, +3. Are doi izotopi stabili: 203 Tl (33 %) – 81 protoni, 122 neutroni şi
205
Tl (67 %) – 81 protoni, 124 neutroni.
Face parte din elementele dispersate şi se întîlneşte sub formă de impurităţi în
diferite miner<strong>al</strong>e. Partea de masă a t<strong>al</strong>iului în scoarţa Pămîntului constituie 3·10 5 − %, fracţia
molară 3·10 5 − %.
T<strong>al</strong>iul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu cu nuanţă cenuşie. Temperatura de topire +305ºC,
temperatura de fierbere +1460ºC, densitatea 11,84 g/cm 3 .
Utilizări: obţinerea <strong>al</strong>iajelor pentru rulmenţi, <strong>al</strong>iajelor rezistente la acţiunea acizilor,
în fotografie, medicină, fabricarea sticlelor cu un coeficient în<strong>al</strong>t de refracţie.
82 Plumb Pb
Plumbul este cunoscut încă din antichitate.
Simbolul chimic Pb, numărul atomic 82, masa atomică relativă 207,19; perioada VI,
grupa IV, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (IV a); sarcina nucleului +82, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 32ē 18ē 4ē; [Xe] 4f 14 5d 10 6s 2 6p 2 , element p; electronegativitatea 1,9. Met<strong>al</strong>. Gradul de
oxidare în compuşi +2, +4. Se cunosc 4 izotopi natur<strong>al</strong>i stabili, din care mai răspîndiţi sunt:
206 207 208
Pb (24,1 %) – 82 protoni, 124 neutroni; Pb (22,1 %) – 82 protoni, 125 neutroni; Pb
(52,4 %) – 82 protoni, 126 neutroni.
În natură se află sub formă de compuşi, de obicei săruri. Partea de masă a plumbului
în scoarţa Pămîntului <strong>al</strong>cătuieşte 1,8·10 3 − %, fracţia molară 1,6·10 4 − %.
Plumbul este un met<strong>al</strong> cenuşiu, mo<strong>al</strong>e, plastic şi greu. Temperatura de topire
+327ºC, temperatura de fierbere +1740ºC, densitatea 11,34 g/cm 3 .
Utilizări: fabricarea acumulatoarelor, plăci de protecţie împotriva razelor Roentgen
şi a radiaţiei radioactive, obţinerea <strong>al</strong>iajului pentru litere de tipografie, rulmenţi.
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 32

83Bismut Bi
Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Bismutul este cunoscut încă din evul mediu.
Simbolul chimic Bi, numărul atomic 83, masa atomică relativă 208,98; perioada VI,
grupa V, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (V a); sarcina nucleului +83, configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē
32ē 18ē 5ē; [Xe] 4f 14 5d 10 6s 2 6p 3 , element p; electronegativitatea 1,9. Met<strong>al</strong>. Gradul de
oxidare în compuşi -3, +3, +5. Are un singur izotop stabil: 209 Bi (83 protoni, 126 neutroni).
Este un element deosebit de rar. Preponderent se află sub formă de compuşi, ce se
conţin în cantităţi neînsemnate ca impurităţi în minereurile de plumb. Partea de masă a
bismutului în scoarţa terestră <strong>al</strong>cătuieşte 2·10 5 − %, fracţia molară 1,7·10 6 − %.
Bismutul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu cu nuanţe rosiatice, fragil, uşor fuzibil.
Temperatura de topire +271ºC, temperatura de fierbere +1560ºC, densitatea 9,8 g/cm 3 .
Utilizări: obţinerea <strong>al</strong>iajelor uşor fuzibile, agent termic în reactoarele nucleare,
confecţionarea electrozilor pentru măsurarea pH-ului.
84 Poloniu Po
Poloniul a fost descoperit în a.1898 de P.Curie şi M.Curie.
Simbolul chimic Po, numărul atomic 84, masa atomică relativă 208,98; perioada VI,
grupa VI, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (VI a); sarcina nucleului +84, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 32ē 18ē 6ē; [Xe] 4f 14 5d 10 6s 2 6p 4 , element p; electronegativitatea 2,0. Met<strong>al</strong>. Gradul de
oxidare în compuşi -2, +4, +6. Cei mai stabili izotopi sunt: 209 Po (84 protoni, 125 neutroni)
şi 210 Po (84 protoni, 126 neutroni).
Este un element radioactiv foarte rar. Se obţine artifici<strong>al</strong> în reactoarele nucleare prin
iradierea bismutului. Fracţia molară în scoarţa Pămîntului constituie 2·10 15 −
%.
Poloniul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu strălucitor, emană permanent o luminiscenţă
<strong>al</strong>băstruie. Temperatura de topire +254ºC, temperatura de fierbere +962ºC, densitatea 9,4
g/cm 3 .
Utilizări: confecţionarea bateriilor electrice, surselor de neutroni, studierea
proceselor chimico-radiaţion<strong>al</strong>e sub acţiunea radiaţiei α.
85 Astatin At
Astatinul a fost descoperit în a.1940 de D.Corson, M.Mackenzie, A.Segre (SUA).
Simbolul chimic At, numărul atomic 85, masa atomică relativă 209,99; perioada VI,
grupa VII, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (VII a); sarcina nucleului +85, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 32ē 18ē 7ē; [Xe] 4f 14 5d 10 6s 2 6p 5 , element p; electronegativitatea 2,2. Nemet<strong>al</strong>.
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 33

Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Element radioactiv. Izotopul cel mai viabil este 210 At (85 protoni, 125 neutroni) – are timpul
de înjumătăţire eg<strong>al</strong> cu 8,3 ore.
Astatinul în natură aproape nu se întîlneşte, deoarece izotopii lui au perioada de
înjumătăţire foarte scurtă. În scoarţa Pămîntului se conţine nu mai mult de 30 g de astatin.
Se obţine pe c<strong>al</strong>e artifici<strong>al</strong>ă prin iradierea bismutului cu particule α. Temperatura de
topire este eg<strong>al</strong>a cu ≅ +300ºC, temperatura de fierbere ≅ +340ºC. După proprietăţi se
aseamănă cu iodul şi poloniul.
86 Radon Rn
Radonul a fost descoperit în a.1900 de E.Dorn (Germania).
Simbolul chimic Rn, numărul atomic 86, masa atomică relativă 222,02; perioada VI,
grupa VIII, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (VIII a); sarcina nucleului +86, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 32ē 18ē 8ē; [Xe] 4f 14 5d 10 6s 2 6p 6 , element p; electronegativitatea 0. Nemet<strong>al</strong>. Cel mai
stabil izotop este 222 Rn (86 protoni, 136 neutroni), are timpul de înjumătăţire 3,8 zile.
Radonul în natură aproape nu se întîlneşte. El se obţine în rezultatul dezintegrării α a
226 16
Ra. Partea de masă a lui în scoarţa terestră <strong>al</strong>cătuieşte 6,2·10
Temperatura de topire –71,0ºC, temperatura de fierbere –62,0ºC, densitatea
9,96g/cm 3 (c.n.).
Utilizări: în cercetări ştiinţifice, în medicină (bai de radon).
87 Franciu Fr
Franciul a fost descoperit în a.1939 de M.Perey (Franţa).
Simbolul chimic Fr, numărul atomic 87, masa atomică relativă 223,02; perioada VII,
grupa I, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (I a); sarcina nucleului +87, configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē
32ē 18ē 8ē 1ē; [Rn] 7s 1 , element s; electronegativitatea 0,7. Met<strong>al</strong>. Element radioactiv. Cel
mai viabil izotop este 223 Fr (87 protoni, 136 neutroni) – timpul de înjumătăţire 22 min.
Temperatura de topire a franciului este +27ºC, temperatuta de fierbere +677ºC.
Proprietăţile franciului şi <strong>al</strong>e compuşilor lui sunt încă puţin studiate.
88 Radiu Ra
Radiul a fost descoperit în a.1898 de P.Curie, M.Curie, J.Bemon (Franţa).
Simbolul chimic Ra, numărul atomic 88, masa atomică relativă 226,03; perioada
VII, grupa II, subgrupa princip<strong>al</strong>ă (II a); sarcina nucleului +88, configuraţia electronică 2ē 8ē
18ē 32ē 18ē 8ē 2ē; [Rn] 7s 2 , element s; electronegativitatea 0,9. Met<strong>al</strong>. Gradul de oxidare
în compuşi +2. Element radioactiv. Izotopul cel mai stabil este 226 Ra (88 protoni, 38
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 34
−
%.

Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
neutroni) – timpul de înjumătăţire este eg<strong>al</strong> cu 1617 ani.
Face parte din seria radioactivă a 238 U, se întîlneşte în toate minereurile de uran. Se
conţine de asemenea în multe ape miner<strong>al</strong>e. Fracţia molară a lui în scoarţa terestră <strong>al</strong>cătuieşte
1·10 10 −
%.
Radiul este un met<strong>al</strong> <strong>al</strong>b-argintiu, se aseamănă după proprietăţi cu bariul.
Temperatura de topire +700ºC, temperatura de fierbere +1140ºC, densitatea 5,0 g/cm 3 .
Utilizări: în cercetări ştiinţifice, la prepararea vopselelor luminiscente, în medicină.
Actinide: 89 Ac, 90 Th, 91Pa, 92 U,
93 Np, 94 Pu, 95 Am, 96 Cm, 97 Bk, 98 Cf, 99 Es, 100 Fm, 101Md, 102 No,
103 Lr.
Actiniul a fost descoperit în a.1899 de A.Debierne (Franţa), toriul – în a.1828 de
J.Berzelius (Suedia), protactiniul – în a.1918 de F.Soddy, A.Cranston (Anglia), O.Hahn,
L.Meitner (Germania), uranul – în a.1789 de M.Klaproth (Germania), neptuniul – în a.1941
de P.McMillan, E.Abelson (SUA), plutoniul – în a.1940 de T.Seaborg şi colab.(SUA),
americiul – în 1945 de T.Seaborg şi colab.(SUA), curiul – în a.1944 de T.Seaborg şi
colab.(SUA), berkeliul – în a.1949 de T.Seaborg şi colab.(SUA), c<strong>al</strong>iforniul – în a.1949 de
T.Seaborg şi colab.(SUA), eisteiniul – în a.1953 de A.Ghiorso şi colab.(SUA), fermiul – în
a.1952 de Ghiorso şi colab.(SUA), mendeleeviumul – în a.1955 de T.Seaborg şi
colab.(SUA), nobeliumul – în a.1958 de Institutul Nobel de fizică (Suedia), lawrenciul - în
a.1961 de T.Seaborg şi colab.(SUA).
Simboluri chimice Ac…Lr, numerele atomice 89 - 103, masele atomice relative
227,03 - 261,11; perioada VII, grupa III, subgrupa secundară (III b); sarcinile nucleelor +89
- +103, configuraţiile electronice 2ē 8ē 18ē 32ē 18ē 9ē 2ē - 2ē 8ē 18ē 32ē 32ē 9ē 2ē; [Rn]
6d 1 7s 2 - [Rn] 5f 14 6d 1 7s 2 , elemente f; electronegativitatea 1,1. Met<strong>al</strong>e. Gradul de oxidare în
compuşi +3 - +7.
Cel mai viabil izotop <strong>al</strong> actiniului este 227 Ac (89 protoni, 138 neutroni) cu perioada
de semidezintegrare eg<strong>al</strong>ă cu 22 ani. Toate actinidele sunt radioactive. Primele trei elemente
după actiniu – toriul, protactiniul şi uraniul se întîlnesc în natură , toate celel<strong>al</strong>te elemente
(elementele transuranice) au fost sintetizate artifici<strong>al</strong>.
Reprezintă met<strong>al</strong>e <strong>al</strong>b-argintii.
Utilizări: surse de energie nucleară, cat<strong>al</strong>izatori, în cercetări ştiinţifice, medicină.
104 Rutherfordium Rf
Rutherfordiumul a fost descoperit în a.1964 la Institutul nuclear din Dubna (URSS)
şi Universitatea Berkeley (SUA).
Simbolul chimic Rf, numărul atomic 104, masa atomică relativă 261,11; perioada
VII, grupa IV, subgrupa secundară (IV b); configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē 32ē 32ē 10ē 2ē,
[Rn] 5f 14 6d 2 7s 2 . Met<strong>al</strong>.
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 35

105 Dubnium Db
Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Dubniul a fost descoperit în a.1967 la Institutul nuclear din Dubna (URSS) şi
Universitatea Berkeley (SUA).
Simbolul chimic Db, numărul atomic 105, masa atomică relativă 262,11; perioada
VII, grupa V, subgrupa secundară (V b); configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē 32ē 32ē 11ē 2ē;
[Rn] 5f 14 6d 3 7s 2 . Met<strong>al</strong>.
106 Seaborgium Sg
Seaborgiumul a fost descoperit în a.1974 de A. Ghiorso şi colab.(SUA).
Simbolul chimic Sg, numărul atomic 106, masa atomică relativă 263,12; perioada
VII, grupa VI, subgrupa secundară (VI b); configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē 32ē 32ē 12ē 2ē;
[Rn] 5f 14 6d 4 7s 2 . Met<strong>al</strong>.
107 Bohrium Bh
Bohriumul a fost descoperit în a.1981 de P. Armbruster, G. Munzenber şi colab.
(SUA).
Simbolul chimic Bh, numărul atomic 107, masa atomică relativă 264,12; perioada
VII, grupa VII , subgrupa secundară (VII b); configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē 32ē 32ē 13ē
2ē, [Rn] 5f 14 6d 5 7s 2 . Met<strong>al</strong>.
108 Hassium Hs
Hassiumul a fost descoperit în a.1984 de P. Armbruster, G. Munzenber şi colab.
(SUA).
Simbolul chimic Hs, numărul atomic 108, masa atomică relativă 267,13; perioada
VII, grupa VIII, subgrupa secundară (VIII b); configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē 32ē 32ē 14ē
2ē; [Rn] 5f 14 6d 6 7s 2 . Met<strong>al</strong>.
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 36

109 Meitnerium Mt
Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
Meitneriumul a fost descoperit în a.1982 de P. Armbruster, G. Munzenber şi colab.
(SUA).
Simbolul chimic Mt, numărul atomic 109, masa atomică relativă 268,14; perioada
VII, grupa VIII, subgrupa secundară (VIII b); configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē 32ē 32ē 15ē
2ē; [Rn] 5f 14 6d 7 7s 2 . Met<strong>al</strong>.
110 Darmstadtium Ds
Darmstadtiumul a fost descoperit în a.1994 de P. Armbruster, G. Munzenber şi
colab. (SUA).
Simbolul chimic Ds, numărul atomic 110, masa atomică relativă (269) sau (271);
perioada VII, grupa VIII, subgrupa secundară (VIII b); configuraţia electronică 2ē 8ē 18ē 32ē
32ē 17ē 1ē; [Rn] 5f 14 6d 9 7s 1 . Met<strong>al</strong>.
111Roentgenium Rg
Roentgeniul a fost descoperit în 1994 de către Gesellschaft fur Schwerionenforschung
(GSI) în Darmstadt, Germania, cînd a bombardat bismut-209 cu nichel-60.
Proprietăţile s<strong>al</strong>e sunt încă slab studiate.
Simbolul chimic Rg, numărul atomic 111, masa atomică relativă [272], perioada
VII, grupa I, subgrupa secundară (I b); sarcina nucleului +111, configuraţia electronică
probabilă 2ē 8ē 18ē 32ē 32ē18ē1ē ; [Rn] 5f 14 6d 10 7s 1 ; element d.
Este un element sintetic cu timpul de semidezintegrare de maxim 15 milisecunde.
Culoarea necunoscută, mai probabil met<strong>al</strong>ic-<strong>al</strong>b-argintie sau sură.
112 Ununbiu Uub
Ununbiu este numele provizoriu dat elementului cu număr atomic 112. Este <strong>al</strong>cătuit
din următoarele cuvinte: Un(unu)un(unu)unbium (doi). Existenţa acestui element a fost
demonstrată în 1996 de către Gesellschaft für Schwerionenforschung (GSI) în Darmstadt,
Germania. Proprietăţile s<strong>al</strong>e sunt încă slab studiate.
Simbolul chimic (provizoriu) Uub, numărul atomic 112, masa atomică relativă
[277], perioada VII, grupa II, subgrupa secundară (II b); sarcina nucleului +112, configuraţia
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 37

Constantin Hasnaş. Elementariu chimic
electronică probabilă 2ē 8ē 18ē 32ē 32ē18ē2ē ; [Rn] 5f 14 6d 10 7s 2 ; element d.
Este un element sintetic cu timpul de semidezintegrare de maxim 240 µs. Culoarea
necunoscută, mai probabil met<strong>al</strong>ic-<strong>al</strong>b-argintie sau sură.
Constantin Hasnaş, grad didactic superior în chimie. L.T. Cuhneşti, r.Glodeni, R. Moldova 38