manual de interpretare a habitatelor natura 2000 ... - coastal-biodiv.ro

MANUAL DE INTERPRETARE 

A HABITATELOR NATURA <strong>2000</strong> 

DIN ROMÂNIA 

Cluj-Napoca 2008 

Dan Gafta 

Owen Mountford 

(coord.)

MINISTERUL MEDIULUI 

ªI DEZVOLTÃRII DURABILE 

UNIUNEA EUROPEANÃ 

Proiect finanþat prin Phare 

Manual <strong>de</strong> <strong>interpretare</strong> a <strong>habitatelor</strong> 

Natura <strong>2000</strong> din România 

Coordonatori: 

Dan Gafta & John Owen Mountford

ALEXIU VALERIU 

Facultatea <strong>de</strong> Ştiinţe 

Universitatea din Piteşti 

e-mail: alexiuv@yahoo.com 

ANASTASIU PAULINA 

Catedra <strong>de</strong> Botanică şi Microbiologie 

Facultatea <strong>de</strong> Biologie 

Universitatea din Bucureşti 

e-mail: anastasiup@yahoo.com 

AUTORI 

BĂRBOS MARIUS 

Institutul <strong>de</strong> Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti / Braşov 

e-mail: mbarbos@gmail.com 

BURESCU PETRU 

Facultatea <strong>de</strong> Protecţia Mediului 

Universitatea din Ora<strong>de</strong>a 

e-mail: pburescu@yahoo.com 

COLDEA GHEORGHE 

Institutul <strong>de</strong> Biologie / Cluj-Napoca 

e-mail: icb@cluj.astral.ro 

DRĂGULESCU CONSTANTIN 

Facultatea <strong>de</strong> Ştiinţe 

Universitatea “Lucian Blaga” / Sibiu 

e-mail: ctindrg@yahoo.com 

FĂGĂRAŞ MARIUS 

Facultatea <strong>de</strong> Ştiinţe ale Naturii şi Ştiinte Agricole 

Universitatea “Ovidius” / Constanţa 

e-mail: fagarasm@yahoo.com 

GAFTA DAN 

Catedra <strong>de</strong> Taxonomie şi Ecologie 

Facultatea <strong>de</strong> Biologie şi Geologie 

Universitatea “Babeş-Bolyai” / Cluj-Napoca 

e-mail: dgafta@grbot.ubbcluj.ro 

GOIA IRINA 

Catedra <strong>de</strong> Taxonomie şi Ecologie 

Facultatea <strong>de</strong> Biologie şi Geologie 


e-mail: igoia@grbot.ubbcluj.ro 

GROZA GHEORGHE 

Catedra <strong>de</strong> Agromontanologie 

Facultatea <strong>de</strong> Agricultură 

Universitatea <strong>de</strong> Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară / Cluj-Napoca 

e-mail: ghgroza@yahoo.com

MICU DRAGOŞ 

Institutul Naţional <strong>de</strong> Cercetare-Dezvoltare Marină “Grigore Antipa” / Constanţa 

e-mail: dragos.micu@gmail.com 

MIHĂILESCU SIMONA 

Institutul <strong>de</strong> Biologie (Aca<strong>de</strong>mia Română) / Bucureşti 

e-mail: simona.mihailescu@gmail.com 

MOLDOVAN OANA 

Institutul <strong>de</strong> Speologie “Emil Racoviţă” / Cluj-Napoca 

e-mail: oanamol@has<strong>de</strong>u.ubbcluj.ro 

NICOLIN L. ALMA 

Catedra <strong>de</strong> Botanică şi Ecologie 

Universitatea <strong>de</strong> Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului / Timişoara 

e-mail: alma.nicolin@gmail.com 

NICULESCU MARIANA 

Catedra <strong>de</strong> Botanică 

Facultatea <strong>de</strong> Agronomie 

Universitatea din Craiova 

e-mail: mniculescum@yahoo.com 

OPREA ADRIAN 

Grădina Botanică “Anastasie Fătu” 

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” / Iaşi 

e-mail: a_aoprea@yahoo.co.uk 

OROIAN SILVIA 

Facultatea <strong>de</strong> Farmacie 

Universitatea <strong>de</strong> Medicină şi Farmacie / Târgu-Mureş 

e-mail: osilvia@umftgm.ro 

PAUCĂ COMĂNESCU MIHAELA 

Centrul <strong>de</strong> Ecologie, Taxonomie şi Conservarea Naturii 

Institutul <strong>de</strong> Biologie (Aca<strong>de</strong>mia Română) / Bucureşti 

e-mail: mihaela.pauca@ibiol.ro 

SÂRBU ION 

Grădina Botanică “Anastasie Fătu” 

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” / Iaşi 

e-mail: ionsarbu@hotmail.com 

ŞUTEU ALEXANDRA 

Grădina botanică “Al. Borza” 


e-mail: sasuteu@gmail.com

CUPRINS 

Prefaţă ……………………………………………………………………………. 7 

I. Premise teoretice şi limite metodologice …………………………………....... 9 

II. Ce conţine acest <strong>manual</strong> ? ………………………………………………..…... 11 

III. Habitate cu prezenţă certă în România ……………………………………. 13 

Mare <strong>de</strong>schisă şi zone <strong>de</strong> ţărm (D. Micu) …………………………………….. 13 

Faleze şi ţărmuri stâncoase (M. Făgăraş, P. Anastasiu) ……………………… 21 

Mlaştini şi pajişti sărăturate atlantice şi continentale (P. Anastasiu, 

M. Făgăraş) ……………………………………………………………. 22 

Stepe continentale pe substrate bogate în săruri şi gips (P. Anastasiu, 

I. Sârbu, A. Oprea) …………………………………………………….. 23 

Dune marine <strong>de</strong> pe coastele Atlanticului, Mării Nordului şi Mării Baltice 

(M. Făgăraş, P. Anastasiu, I. Sârbu) …………………………………... 25 

Dune continentale, vechi şi <strong>de</strong>calcificate (I. Sârbu, G. Groza, P. Burescu) ….. 27 

Ape stătătoare (P. Burescu, A. Oprea, I. Sârbu) ……………………………… 27 

Ape curgătoare (P. Burescu, G. Col<strong>de</strong>a, D. Gafta, A. Nicolin) ………………. 30 

Tufărişuri şi lan<strong>de</strong> temperate (M. Paucă Comănescu, D. Gafta, G. Col<strong>de</strong>a, 

A. Oprea, I. Sârbu, A. Şuteu) ………………………………………..… 33 

Tufărişuri temperate şi submediteraneene (M. Paucă Comănescu, 

M. Niculescu) ……………………………………………………….… 39 

Pajişti <strong>natura</strong>le (A. Oprea, I. Sârbu, C. Drăgulescu, G. Col<strong>de</strong>a, D. Gafta) ….. 39 

Pajişti xerofile semi<strong>natura</strong>le şi facies cu tufişuri (M. Bărbos, I. Sârbu, 

A. Oprea, S. Oroian) ……………………………………………….…. 44 

Pajişti ume<strong>de</strong> semi<strong>natura</strong>le cu ierburi înalte (S. Oroian, C. Drăgulescu, 

D. Gafta, A. Oprea, P. Burescu, I. Sârbu) .............................................. 48 

Pajişti mezofile (I. Sârbu, C. Drăgulescu, G. Col<strong>de</strong>a, S. Oroian, D. Gafta, 

M. Bărbos) ………………………………………………………….…. 51 

Turbării aci<strong>de</strong> cu Sphagnum (G. Col<strong>de</strong>a, A. Oprea) ………………………..... 53 

Mlaştini calcifile (G. Col<strong>de</strong>a, A. Oprea, I. Sârbu) ………………………….… 56 

Grohotişuri (S. Mihăilescu, G. Col<strong>de</strong>a) ………………………………………. 58 

Versanţi stâncoşi cu vegetaţie casmofitică (S. Mihăilescu, G. Col<strong>de</strong>a, 

C. Drăgulescu, M. Niculescu, D. Gafta, I. Sârbu) …………………….. 60 

Alte habitate stâncoase (O. Moldovan, I. Goia, D. Micu) ................................. 63 

Păduri temperate europene (D. Gafta, M. Niculescu, A. Oprea, I. Sârbu, 

G. Col<strong>de</strong>a, V. Alexiu) …………………………………………..…...… 64 

Păduri mediteraneene caducifoliate (D. Gafta, M. Niculescu, A. Oprea) …..… 79 

Păduri temperate montane <strong>de</strong> conifere (D. Gafta, G. Col<strong>de</strong>a, I. Sârbu) …….… 80

Păduri mediteraneene şi macaroneziene montane <strong>de</strong> conifere 

(M. Niculescu, D. Gafta) ………………………………………….…... 81 

IV. Habitate cu prezenţă incertă în România (D. Gafta, G. Col<strong>de</strong>a, 

M. Niculescu, P. Anastasiu, I. Sârbu, G. Groza) …………………….... 82 

V. Habitate indicate eronat ca prezente în România (D. Gafta, I. Sârbu, 

P. Anastasiu, M. Făgăraş) ……………………………………..………. 86 

Bibliografie consultată ………………………………………………………...… 89 

Glosar <strong>de</strong> termeni tehnici ……………………………………………………….. 92 

In<strong>de</strong>x fitosociologic …………………………………………………………….… 95

PREFAŢĂ 

Reţeaua ecologică Natura <strong>2000</strong> a fost <strong>de</strong>semnată pentru a asigura condiţii 

favorabile <strong>de</strong> conservare pentru toate speciile şi habitatele <strong>de</strong> interes comunitar. O 

etapă importantă, în procesul <strong>de</strong> extin<strong>de</strong>re pe teritoriul ţării noastre, a fost parcursă 

prin în<strong>de</strong>plinirea obiectivelor proiectului PHARE “Implementarea reţelei Natura 

<strong>2000</strong> în România”. Printre acestea s-a numărat şi tipărirea unui <strong>manual</strong> (în limba 

română) <strong>de</strong> <strong>interpretare</strong> a <strong>habitatelor</strong> Natura <strong>2000</strong> din România, care să includă 

referiri la particularităţile acestora în contextul fizico-biogeografic al ţării noastre. De 

aceea, prezenta lucrare nu este doar o simplă traducere (parţială) a versiunii EUR 27 a 

Manualului <strong>de</strong> <strong>interpretare</strong> a <strong>habitatelor</strong> din UE (European Commission, 2007), ci 

conţine informaţii suplimentare care să faciliteze i<strong>de</strong>ntificarea lor. 

Descrierea, analiza şi clasificarea vegetaţiei <strong>natura</strong>le prin metoda fitosociologică 

este una dintre tematicile preferate şi consacrate în ştiinţa românească. Manualul <strong>de</strong> 

<strong>interpretare</strong> a <strong>habitatelor</strong> din Uniunea Europeană (EUR 27) face însă uz <strong>de</strong> tipuri <strong>de</strong> 

habitate, uneori cu scurte referinţe cenotaxonomice. O primă încercare <strong>de</strong> legătură 

între cele două abordări a reprezentat-o clasificarea multiplă din monografia lui 

Doniţă et al. (2005, 2006). Lucrarea <strong>de</strong> faţă acoperă o nevoie reală <strong>de</strong> a interpreta fără 

echivoc habitatele Natura <strong>2000</strong> prezente în România, din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al 

vegetaţiei (asociaţiilor vegetale) corespunzătoare, precum şi <strong>de</strong> a explica <strong>de</strong>scrierile 

standard ale <strong>habitatelor</strong> europene publicului interesat din ţara noastră. Caracterizarea 

tipurilor <strong>de</strong> habitate prin liste exhaustive <strong>de</strong> specii <strong>de</strong> plante nu a reprezentat un 

obiectiv în această ediţie a <strong>manual</strong>ului românesc. 

Prezenta lucrare constituie implicit şi o analiză critică a listei <strong>habitatelor</strong> Natura 

<strong>2000</strong>, semnalate în fişele standard ale siturilor <strong>de</strong> importanţă comunitară propuse, şi a 

celei apărute în Anexa 2 a O.U.G nr. 57/20.06.2007. Acest lucru este justificat atât <strong>de</strong> 

apariţia ulterioară a versiunii EUR 27 a Manualului <strong>de</strong> <strong>interpretare</strong> a <strong>habitatelor</strong> din 

UE, cât şi <strong>de</strong> noile cunoştinţe acumulate între timp. 

Ne exprimăm speranţa, că acest <strong>manual</strong> va fi un instrument util în mâna tuturor 

celor care vor continua implementarea reţelei ecologice Natura <strong>2000</strong> în România, şi 

că el va reprezenta un stimul pentru continuarea cercetărilor legate <strong>de</strong> clarificarea 

statutului unor habitate incerte şi <strong>de</strong> caracterizarea fitosociologică cât mai <strong>de</strong>taliată a 

<strong>habitatelor</strong>. Este <strong>de</strong> dorit ca o nouă ediţie a acestui <strong>manual</strong>, revizuită şi adăugită, să 

apară peste câţiva ani, odată cu stabilirea finală a ariilor speciale <strong>de</strong> conservare şi 

acumularea <strong>de</strong> noi cunoştinţe fitosociologice. 

Datorită nomenclaturii botanice, zoologice şi fitosociologice utilizate, suntem 

conştienţi că acest <strong>manual</strong> nu este accesibil unui public larg, ci mai ales celor care au 

o bază teoretică elementară în ecologie şi fitosociologie. Pentru a veni în 

întâmpinarea cititorilor, principalii termeni tehnici au fost reuniţi şi <strong>de</strong>finiţi în 

glosarul <strong>de</strong> la sfârşitul <strong>manual</strong>ului. I<strong>de</strong>ntificarea în teren a <strong>habitatelor</strong> va putea fi 

7

oricum făcută numai <strong>de</strong> specialişti, <strong>de</strong>oarece cunoaşterea florei spontane este 

indispensabilă. 

Dorim să mulţumim domnilor prof. dr. ing. Nicolae Doniţă şi C.S. I dr. Gavril 

Negrean, pentru sugestiile şi observaţiile făcute pe unul dintre ultimele draft-uri ale 

lucrării. Suntem recunoscători, <strong>de</strong> asemenea, colegilor prof. dr. Laszlo Rakosy 

(insecte), conf. dr. Ioan Coroiu (peşti, păsări şi mamifere), conf. dr. Laura Momeu 

(alge), şef lucr. dr. Ioan Ghira (reptile şi amfibieni) şi şef lucr. dr. Florin Crişan 

(licheni), pentru selectarea taxonilor prezenţi în România din categoriile <strong>de</strong> 

organisme indicate. 

Cluj-Napoca, ianuarie 2008 

8 

Dan Gafta şi Owen Mountford

I. PREMISE TEORETICE ŞI LIMITE METODOLOGICE 

Corespon<strong>de</strong>nţa dintre tipurile <strong>de</strong> habitate şi tipurile <strong>de</strong> fitocenoze (cenotaxoni) sa 

realizat în baza următoarelor premise teoretice: 

1. Habitatul, în accepţiunea dată în Directiva Habitate şi preluată pentru 

programul Natura <strong>2000</strong>, reprezintă <strong>de</strong> fapt un ecosistem sau grup <strong>de</strong> ecosisteme 

(Doniţă et al., 2005). Acest lucru rezultă evi<strong>de</strong>nt din <strong>de</strong>numirea şi <strong>de</strong>scrierea tipurilor 

<strong>de</strong> habitate, în care se fac referiri nu numai la caracteristicile ecotopului, dar în 

special la cele ale biocenozelor ce ocupă staţiunile respective. 

2. Un cenotaxon (elementar sau inferior) trebuie să corespundă unui singur tip 

<strong>de</strong> habitat Natura <strong>2000</strong>, condiţie impusă <strong>de</strong> necesitatea individualizării cât mai clare 

a tipurilor <strong>de</strong> habitate. Această corespon<strong>de</strong>nţă s-a realizat ţinând cont <strong>de</strong> optimul 

ecologic al comunităţilor vegetale, <strong>de</strong>oarece unele pot apărea – sub formă <strong>de</strong> 

subasociaţii sau variante regionale - în mai multe tipuri <strong>de</strong> habitate. 

3. Unui tip <strong>de</strong> habitat Natura <strong>2000</strong> îi pot corespun<strong>de</strong> mai multe asociaţii 

vegetale sau cenotaxoni inferiori, atât datorită conotaţiei ecologice relativ largi 

atribuită tipului <strong>de</strong> habitat, cât şi numeroaselor combinaţii <strong>de</strong> specii vegetale 

(species assemblages) ce se pot forma în staţiuni diferite, dar ecologic echivalente. 

4. Simpla prezenţă a unor specii <strong>de</strong> plante, indicate în Manualul <strong>de</strong> <strong>interpretare</strong> 

a <strong>habitatelor</strong> din UE ca importante pentru caracterizarea şi i<strong>de</strong>ntificarea unor tipuri 

<strong>de</strong> habitate, nu implică obligatoriu existenţa în teren a <strong>habitatelor</strong> corespunzătoare. 

În general, speciile <strong>de</strong> recunoaştere trebuie să fie integrate în biocenoze bine 

conturate, a căror sinecologie reflectă condiţiile abiotice ale habitatului respectiv. 

5. Asociaţiile vegetale edificate <strong>de</strong> specii adventive, recent <strong>natura</strong>lizate pe 

teritoriul României, nu au fost luate în consi<strong>de</strong>rare pentru caracterizarea tipurilor <strong>de</strong> 

habitate. Aceasta se justifică prin faptul că, unul dintre obiectivele programului 

Natura <strong>2000</strong> este conservarea <strong>habitatelor</strong> (semi)<strong>natura</strong>le, reprezentative pentru 

fiecare regiune biogegrafică din spaţiul UE. 

Odată cu propunerile privind asociaţiile vegetale asociate fiecărui tip <strong>de</strong> habitat, 

au fost evi<strong>de</strong>nţiate unele limite şi dificultăţi metodologice: 

• Atribuirea asociaţiilor vegetale pe tipuri <strong>de</strong> habitate Natura <strong>2000</strong> are nişte 

limite impuse a priori <strong>de</strong> imperfecţiunea oricărei clasificări ecocenotice, <strong>de</strong>oarece la 

nivelul biosferei nu există discontinuităţi tranşante. 

• Tipul <strong>de</strong> habitat sensu Doniţă et al. (2005, 2006) a fost conceput în sens mult 

mai restrâns, ceea ce a condus la <strong>de</strong>scrierea unui număr <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> mare <strong>de</strong> tipuri şi, 

<strong>de</strong>seori, la o corespon<strong>de</strong>nţă unică tip <strong>de</strong> habitat - asociaţie vegetală. Cu toate 

acestea, <strong>manual</strong>ul nu şi-a propus să producă o revizuire a clasificării <strong>habitatelor</strong> din 

România. 

• Tipurile <strong>de</strong> habitate Natura <strong>2000</strong> nu acoperă întreaga diversitate a vegetaţiei 

şi <strong>habitatelor</strong> din România. De aceea, o serie <strong>de</strong> asociaţii vegetale şi habitate 

9

(ultimele, în accepţiunea lui Doniţă et al., 2005; 2006) nu sunt cuprinse în lucrarea 

<strong>de</strong> faţă. 

• Numărul mare al sinonimelor în nomenclatura fitosociologică a putut 

<strong>de</strong>termina o redundanţă în rândul asociaţiilor citate sau folosirea unor <strong>de</strong>numiri ce 

se vor dovedi invali<strong>de</strong>. 

• Absenţa unor asociaţii vegetale <strong>de</strong>scrise în literatură nu a permis indicarea 

unei referinţe cenotaxonomice precise la anumite tipuri <strong>de</strong> habitate, caz în care s-a 

apelat la o <strong>de</strong>numire generică (sensu lato) sau la (sub)alianţa <strong>de</strong> vegetaţie 

corespunzătoare. 

• Descrierea tipurilor <strong>de</strong> habitate Natura <strong>2000</strong> în versiunea EUR 27 nu este 

întot<strong>de</strong>auna atât <strong>de</strong> <strong>de</strong>taliată, încât să permită i<strong>de</strong>ntificarea imediată a asociaţiilor 

vegetale corespunzătoare. 

• Echivalenţa eco-floristică între unele asociaţii vegetale şi tipuri <strong>de</strong> habitate 

Natura <strong>2000</strong> este foarte greu <strong>de</strong> evaluat. 

10

II. CE CONŢINE ACEST MANUAL? 

Pentru fiecare tip <strong>de</strong> habitat Natura <strong>2000</strong>, s-au indicat următoarele elemente <strong>de</strong> 

diagnoză: <strong>de</strong>numirea, codul Natura <strong>2000</strong> şi cel corespunzător clasificării <strong>habitatelor</strong> 

Palearctice, <strong>de</strong>finiţia (<strong>de</strong>scriere generală a vegetaţiei, cenotaxoni, caracteristici 

abiotice şi origine) – paragraful 1, speciile <strong>de</strong> plante şi animale caracteristice 

(paragraful 2), şi tipurile <strong>de</strong> habitate spaţial asociate celui în cauză (paragraful 3). 

Toate acestea au fost reproduse după <strong>manual</strong>ul EUR 27, în afara următoarelor situaţii: 

a) referirile la subtipuri / tipuri <strong>de</strong> habitate şi taxoni caracteristici altor regiuni 

biogeografice <strong>de</strong>cât cele prezente în România au fost eliminate; b) erorile evi<strong>de</strong>nte 

<strong>de</strong>tectate în <strong>manual</strong>ul EUR 27 nu au fost asimilate în prezenta lucrare, operându-se 

mici modificări în ve<strong>de</strong>rea corectării lor. 

Pentru a evita interpretările greşite şi a “personaliza” cât mai mult <strong>manual</strong>ul <strong>de</strong> 

faţă la contextul biogeografic al ţării noastre, s-a consi<strong>de</strong>rat oportun să se elimine şi 

unii taxoni vegetali care, <strong>de</strong>şi prezenţi în ţara noastră, nu sunt caracteristici 

<strong>habitatelor</strong> corespunzătoare din România. În acelaşi scop, s-au adăugat chiar, în 

câteva cazuri, taxoni vegetali ce caracterizează bine habitatele respective din ţara 

noastră. Cu toate aceste modificări, unele specii importante, precum cele edificatoare 

sau cele cu constanţă ridicată în asociaţiile vegetale indicate la fiecare tip <strong>de</strong> habitat 

(vezi aliniatul Veg mai jos), pot să nu se regăsească în lista speciilor <strong>de</strong> plante <strong>de</strong> la 

paragraful 2. Din acest motiv, dar şi din raţiuni <strong>de</strong> ordin teoretic (vezi premisa a 4-a 

în capitolul anterior), <strong>interpretare</strong>a şi i<strong>de</strong>ntificarea <strong>habitatelor</strong> trebuie făcută în special 

prin prisma comunităţilor vegetale corespunzătoare. 

O serie <strong>de</strong> informaţii, în parte inedite, au fost adăugate după <strong>de</strong>scrierea fiecărui 

tip <strong>de</strong> habitat: 

HdR - habitatele corespunzătoare clasificării din România (Doniţă et al., 2006); 

Veg - cenotaxonii vegetali din România asociaţi habitatului respectiv 

(comunităţi cormofitice, briofitice sau algale); 

NrSCI - numărul siturilor <strong>de</strong> importanţă comunitară (SCI-uri) în care a fost 

semnalat tipul <strong>de</strong> habitat în cauză; 

NB - eventuale comentarii care să permită o diagnoză mai bună şi o i<strong>de</strong>ntificare 

în teren mai uşoară a <strong>habitatelor</strong> Natura <strong>2000</strong>, mai ales a celor care prezintă 

caracteristici specifice condiţiilor fizico-biogeografice ale spaţiului carpatodanubiano-pontic. 

Aceste informaţii suplimentare se bazează pe monografia lui Doniţă et al. (2005, 

2006), pe sinteza realizată <strong>de</strong> Schnei<strong>de</strong>r et Drăgulescu (2005), pe literatura 

fitosociologică <strong>de</strong> ultimă oră din ţară şi străinătate, pe banca <strong>de</strong> date Natura <strong>2000</strong> a 

Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile şi, nu în ultimul rând, pe observaţiile 

din teren şi experienţa personală a autorilor. 

11

Apelarea la referinţe cenotaxonomice se justifică prin lunga tradiţie şi 

popularitate pe care o are sistemul fitosociologic în ţara noastră, dar şi prin valoarea 

indicatoare a comunităţilor vegetale în raport cu habitatul pe care îl ocupă. De altfel, 

nomenclatura fitosociologică este utilizată <strong>de</strong>seori, chiar în <strong>manual</strong>ul EUR 27, pentru 

<strong>de</strong>finirea sau <strong>de</strong>scrierea <strong>habitatelor</strong>. În cazul unor habitate marine - ce nu <strong>de</strong>ţin o 

vegetaţie cormofitică/algală caracteristică şi/sau relevabilă fitosociologic - nu a fost 

posibilă indicarea unor cenotaxoni specifici. Din această cauză, acestor tipuri <strong>de</strong> 

habitate (<strong>de</strong> altfel, neincluse în HdR) li s-a acordat o atenţie suplimentară şi au fost 

<strong>de</strong>scrise mai amănunţit în <strong>manual</strong>ul <strong>de</strong> faţă. 

Habitatele Natura <strong>2000</strong>, actualmente acceptate ca prezente în România, sunt 

grupate în capitolul III. Printre acestea, au fost consi<strong>de</strong>rate şi trei tipuri <strong>de</strong> habitate 

nesemnalate anterior (6120, 8330 şi 9140), care au fost i<strong>de</strong>ntificate în teren sau au 

fost reconsi<strong>de</strong>rate prin prisma noii versiuni (EUR 27) a <strong>manual</strong>ului european al 

<strong>habitatelor</strong>. 

În capitolul IV sunt grupate câteva tipuri <strong>de</strong> habitate care nu au avut - la 

momentul publicării acestui <strong>manual</strong> - suficientă acoperire ştiinţifică în literatura <strong>de</strong> 

specialitate. De aceea, ele sunt amintite doar ca incerte, <strong>de</strong>şi apar în unele fişe 

standard ale SCI-urilor propuse. 

În capitolul V au fost enumerate şi comentate critic o serie <strong>de</strong> tipuri <strong>de</strong> habitate 

care, <strong>de</strong>şi nu sunt prezente în România, sunt totuşi citate în ultimele acte normative. 

După lista bibliografică, s-a consi<strong>de</strong>rat oportun să se adauge un glosar <strong>de</strong> 

termeni tehnici şi un in<strong>de</strong>x fitosociologic, care să facă <strong>manual</strong>ul mai accesibil 

publicului interesat şi mai uşor <strong>de</strong> consultat. Trebuie specificat că în in<strong>de</strong>xul 

fitosociologic apar numai cenotaxonii prezenţi în România, ce au fost enumeraţi în 

paragraful marcat cu Veg <strong>de</strong> la fiecare tip <strong>de</strong> habitat Natura <strong>2000</strong> (cu litere în italic 

sunt indicate sinonimele). 

Abrevieri: agg. – agregat (taxonomic); al. – alianţă (<strong>de</strong> vegetaţie); as. – asociaţie 

(vegetală); CLAS. PAL. – clasificarea <strong>habitatelor</strong> Palearctice; et al. – şi alţii; ex. – 

exemplu; i.a. – inter alia (printre altele); NB – nota bene; p.p. – pro parte (în parte); 

s.l. – sensu lato; spp. – species plurimae (diverse specii); subal. – subalianţă (<strong>de</strong> 

vegetaţie); subas. – subasociaţie (vegetală); subsp. – subspecie; syn. – sinonim. 

Semne convenţionale: * - habitat prioritar în conformitate cu Anexa 1 a Directivei 

Habitate 92/43/EEC. 

12

III. HABITATE CU PREZENŢĂ CERTĂ ÎN ROMÂNIA 

HABITATE COSTIERE ŞI DE SĂRĂTURI 

Mare <strong>de</strong>schisă şi zone <strong>de</strong> ţărm 

1110 Bancuri <strong>de</strong> nisip permanent submerse la mică adâncime [Sandbanks which are 

slightly covered by seawater at all times] 

CLAS. PAL.: 11.125, 11.22, 11.31, 11.333 

1) Bancurile <strong>de</strong> nisip sunt forme topografice înălţate, alungite, rotunjite sau 

neregulate, permanent submerse şi predominant înconjurate <strong>de</strong> ape mai adânci. 

Acestea constau în principal din sedimente nisipoase, însă <strong>de</strong>pozite cu granulometrie 

mai mare, incluzând prundiş şi galeţi, sau cu granulometrie mai mică, incluzând mâl, 

pot fi <strong>de</strong> asemenea prezente pe un banc <strong>de</strong> nisip. Bancurile, pe care sedimentele 

nisipoase sunt dispuse într-un strat <strong>de</strong>asupra substratului dur, sunt clasificate drept 

bancuri <strong>de</strong> nisip, dacă bioturile asociate <strong>de</strong>pind mai curând <strong>de</strong> nisip <strong>de</strong>cât <strong>de</strong> 

substratul dur <strong>de</strong> <strong>de</strong><strong>de</strong>subt. 

“Permanent submerse la mică adâncime” înseamnă că <strong>de</strong>asupra unui banc <strong>de</strong> nisip 

adâncimea apei <strong>de</strong>păşeşte rareori 20 m sub nivelul hidrografic zero. Bancurile <strong>de</strong> 

nisip se pot însă extin<strong>de</strong> mai jos <strong>de</strong> 20 m sub nivelul hidrografic zero. De aceea, poate 

fi a<strong>de</strong>cvată inclu<strong>de</strong>rea unor astfel <strong>de</strong> zone mai adânci, care fac parte din formaţiunea 

caracteristică a bancului şi care găzduiesc biocenozele sale specifice. 

2) Plante: Zostera sp., Potamogeton spp., Ruppia spp., Zannichellia spp., carofite. Pe 

multe bancuri <strong>de</strong> nisip nu cresc macrofite. 

3) Bancurile <strong>de</strong> nisip pot fi întâlnite în asociere cu “suprafeţe <strong>de</strong> mâl şi nisip 

neacoperite <strong>de</strong> apa mării la maree joasă” (habitatul 1140) şi “recife” (habitatul 1170). 

De asemenea, bancurile <strong>de</strong> nisip pot constitui o componentă a habitatului 1130 

(estuare) şi a habitatului 1160 (braţe <strong>de</strong> mare şi golfuri mari puţin adânci). 

HdR R1101 

Veg Zosteretum marinae Borgesen ex van Goor 1921; Zosteretum noltii Harmsen 

1936. 

NrSCI 6 

NB În sectorul românesc al Mării Negre, acest habitat se întâlneşte sub următoarele 

forme: 

Nisipuri fine, curate sau uşor mâloase, cu pajişti <strong>de</strong> Zostera, ce constituie prelungirea 

submarină a plajei <strong>de</strong> nisip fin, fiind în contact direct cu zona mediolitorală <strong>de</strong> 

spargere a valurilor. Zostera marina, Z. noltii şi Zannichellia pedicellata formează 

pajişti submarine monospecifice sau mixte în golfuri adăpostite, acolo un<strong>de</strong> 

stabilitatea sedimentară duce la o <strong>de</strong>punere slabă <strong>de</strong> mâl. 

13

Nisipuri medii sub formă <strong>de</strong> dune submarine, cu granulaţie medie, care, sub acţiunea 

curenţilor puternici şi a valurilor, formează bancuri submerse (dune hidraulice) 

paralele cu ţărmul. Prin acumularea în timp a nisipului, aceste bancuri pot <strong>de</strong>veni 

emerse, constituind insule mişcătoare sau bare <strong>de</strong> nisip permanente (<strong>de</strong> exemplu, 

insula Sacalin din faţa gurii Sf. Gheorghe). 

Nisipuri fine <strong>de</strong> mică adâncime, amestecate cu resturi <strong>de</strong> cochilii şi pietricele, dispuse 

<strong>de</strong> la ţărm până la izobata <strong>de</strong> 3-4 m. Acest facies este prezent <strong>de</strong> la gurile Dunării şi 

până la Constanţa, adăpostind biocenoze <strong>de</strong> nisipuri fine cu Lentidium 

mediterraneum. 

Nisipuri bine calibrate, dispuse <strong>de</strong> la 3-4 m până la 20 m adâncime. Acestea sunt mai 

slab reprezentate sau chiar lipsesc la nord <strong>de</strong> Capul Midia, <strong>de</strong>oarece aici fundurile 

mâloase se instalează <strong>de</strong> la adâncimi foarte mici (5-6 m). Speciile caracteristice sunt 

bivalvele Chamelea gallina, Donax trunculus, Cerasto<strong>de</strong>rma glaucum, Tellina tenuis, 

Anadara inaequivalvis, Lentidium mediterraneum şi Mya arenaria, crustaceii 

Crangon crangon, Polybius vernalis, Diogenes pugilator, Upogebia pusilla şi peştii 

Gymnammodytes cicerelus, Trachinus draco, Uranoscopus scaber, Callionymus sp., 

Pomatoschistus sp., Pegusa lascaris. 

Nisipuri grosiere şi pietrişuri mărunte bătute <strong>de</strong> valuri se întâlnesc în micile golfuri 

ale coastelor stâncoase <strong>natura</strong>le expuse şi nu <strong>de</strong>păşesc câteva zeci <strong>de</strong> centimetri 

adâncime. Se prezintă sub forma unor plaje submerse foarte înguste, formate din 

nisip grosier şi pietriş provenit din <strong>de</strong>gradarea rocii, remaniate în continuu <strong>de</strong> valuri. 

Galeţi infralitorali se întâlnesc pe alocuri, <strong>de</strong>-a lungul coastelor stâncoase <strong>natura</strong>le 

expuse, între adâncimile <strong>de</strong> 0,5 şi 2,5 m. Astfel <strong>de</strong> plaje submerse sunt parţial 

acoperite cu pietre rotun<strong>de</strong> şi aplatizate (galeţi), <strong>de</strong> obicei calcaroase, albe, mo<strong>de</strong>late 

<strong>de</strong> valuri. Apar numai în zonele cu un hidrodinamism puternic şi sunt populaţi <strong>de</strong> 

crustacee izopo<strong>de</strong>, amfipo<strong>de</strong> şi <strong>de</strong> crabul Xantho poressa. 

„Camca” <strong>de</strong> la gurile Dunării se întâlneşte în zonele adăpostite, <strong>de</strong> mică adâncime, pe 

ţărmul Deltei Dunării. Camcaua este o suspensie <strong>de</strong>nsă <strong>de</strong> <strong>de</strong>tritus vegetal <strong>de</strong> origine 

continentală, formată mai ales din resturi <strong>de</strong> stuf (Phragmites) mărunţite. Datorită 

stagnării şi <strong>de</strong>scompunerii, condiţiile hipoxice sau anoxice <strong>de</strong>termină instalarea unei 

faune <strong>de</strong> crustacee amfipo<strong>de</strong>, viermi policheţi şi nemato<strong>de</strong>. 

1130 Estuare [Estuaries] 

CLAS. PAL.: 13.2, 11.2 

1) Partea din aval a văii unui râu, expusă mareelor şi extinzându-se <strong>de</strong> la limita apelor 

salmastre. Estuarele fluviilor sunt intrânduri ale coastei un<strong>de</strong>, spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> 

habitatul 1160 (braţe <strong>de</strong> mare şi golfuri mari puţin adânci), există în general o 

influenţă substanţială a apelor dulci. Amestecul apei dulci cu apa <strong>de</strong> mare şi fluxurile 

reduse ale curenţilor în adăpostul estuarului conduc la <strong>de</strong>punerea <strong>de</strong> sedimente fine, 

a<strong>de</strong>sea formând extinse <strong>de</strong>pozite intermareice <strong>de</strong> nisip şi mâl. Acolo un<strong>de</strong> curenţii 

sunt mai puternici <strong>de</strong>cât fluxul, majoritatea sedimentelor se <strong>de</strong>pun şi formează o <strong>de</strong>ltă 

la gura estuarului. 

14

Gurile fluviilor baltice, consi<strong>de</strong>rate ca un subtip <strong>de</strong> estuar, au ape salmastre fără 

maree, prezentând o vastă vegetaţie specifică zonelor ume<strong>de</strong> (helofită) şi o vegetaţie 

acvatică luxuriantă în zonele cu ape <strong>de</strong> mică adâncime. 

2) Plante: Comunităţi <strong>de</strong> alge bentice. 

Animale: Comunităţi <strong>de</strong> nevertebrate bentice; constituie zone importante <strong>de</strong> hrănire 

pentru multe specii <strong>de</strong> păsări. 

3) Un estuar formează o unitate ecologică cu tipurile <strong>de</strong> habitat costier terestru 

înconjurătoare. În ceea ce priveşte conservarea naturii, aceste tipuri <strong>de</strong> habitat diferite 

nu ar trebui separate, şi această realitate trebuie luată în consi<strong>de</strong>rare în procesul <strong>de</strong> 

selectare a siturilor <strong>de</strong> importanţă comunitară. 

HdR - 

Veg Fără vegetaţie cormofitică. 

NrSCI 2 

NB Acest habitat cuprin<strong>de</strong> mediolitoralul şi infralitoralul, fiind caracterizat <strong>de</strong> o 

salinitate redusă a apelor <strong>de</strong> suprafaţă şi <strong>de</strong> pătrun<strong>de</strong>rea spre amonte a unui strat <strong>de</strong> 

apă marină profundă. În zona <strong>de</strong> amestec a apelor dulci cu cele salmastre au loc 

procese chimice în urma cărora are loc precipitarea unor particule fine. Pe aceste 

nuclee minerale se agregă particule organice, având ca rezultat sedimentarea unor 

mâluri fine, îmbogăţite organic, în care predomină condiţii anoxice, reducătoare. 

Astfel <strong>de</strong> procese au loc la gurile <strong>de</strong> vărsare ale Dunării şi în băile Musura şi Sacalin 

(la contactul cu apele Mării Negre din faţa lor până la izobata <strong>de</strong> 20 m), un<strong>de</strong> 

biocenozele şi parametrii fizico-chimici sunt caracteristici apelor estuarine. De aceea, 

<strong>de</strong>şi mareele sunt foarte slabe (ca şi în mările Mediterană şi Baltică) şi gura <strong>de</strong> 

vărsare nu are forma tipică <strong>de</strong> pâlnie, aceste ape cu salinitate variabilă constituie un 

habitat estuarin. 

1140 Suprafeţe <strong>de</strong> mâl şi nisip neacoperite <strong>de</strong> apa mării la maree joasă [Mudflats and 

sandflats not covered by seawater at low ti<strong>de</strong>] 

CLAS. PAL.: 14 

1) Nisipurile şi mâlurile <strong>de</strong> pe coastele oceanelor, mărilor conexe şi lagunelor 

aferente, neacoperite <strong>de</strong> apa mării la reflux, lipsite <strong>de</strong> plante vasculare, <strong>de</strong> obicei 

acoperite <strong>de</strong> alge albastre şi diatomee. Acestea au o importanţă <strong>de</strong>osebită în privinţa 

resurselor <strong>de</strong> hrană disponibile pentru păsări <strong>de</strong> apă (Haematopodidae, Scolopacidae, 

Anatidae). Diferitele comunităţi mediolitorale <strong>de</strong> nevertebrate şi <strong>de</strong> alge care 

populează acest habitat pot fi utilizate pentru a <strong>de</strong>fini subdiviziuni ale tipului 11.27; 

comunităţile <strong>de</strong> iarbă <strong>de</strong> mare care pot rămâne câteva ore neacoperite <strong>de</strong> apă în 

timpul fiecărei mareei au fost enumerate la 11.3; pentru vegetaţia bălţilor permanente 

salmastre se pot utiliza subdiviziunile tipului 11.4. 

Notă: Comunităţile <strong>de</strong> iarbă <strong>de</strong> mare (11.3) sunt incluse în acest tip <strong>de</strong> habitat. 

HdR - 


NrSCI 4 

15

NB Există o contradicţie în <strong>de</strong>scrierea acestui habitat în <strong>manual</strong>ul EUR 27. Deşi la 

început se <strong>de</strong>clară că aceste suprafeţe cu nisip şi nămol sunt lipsite <strong>de</strong> plante 

vasculare, în ultima notă se menţionează comunităţile <strong>de</strong> iarbă <strong>de</strong> mare! Acestea din 

urmă (Zosteretum marinae şi Zosteretum noltii) sunt caracteristice habitatului 1110, 

căruia îi corespun<strong>de</strong> (printre altele) codul 11.31 <strong>de</strong> la clasificarea <strong>habitatelor</strong> 

Palearctice. 

În condiţiile microtidale ale Mării Negre (amplitudinea mareelor <strong>de</strong> doar 0,3 m) şi 

Mediteranei, acest habitat se limitează la supralitoralul şi mediolitoralul plajelor 

nisipoase. Pe coastele româneşti se disting următoarele forme: 

Nisipuri supralitorale, cu sau fără <strong>de</strong>pozite <strong>de</strong>tritice şi cu uscare rapidă, ce ocupă 

partea plajei care nu este udată <strong>de</strong> valuri <strong>de</strong>cât în timpul furtunilor. Depozitele 

constau din materiale aduse <strong>de</strong> mare, <strong>de</strong> origine vegetală, animală sau antropică 

(reziduuri soli<strong>de</strong>), precum şi din spuma <strong>de</strong>nsă provenită din planctonul marin. Fauna 

este alcătuită din crustacee izopo<strong>de</strong>, amfipo<strong>de</strong> şi mai ales insecte. 

Depozite <strong>de</strong>tritice supralitorale cu uscare lentă, ce nu sunt udate <strong>de</strong> valuri <strong>de</strong>cât în 

timpul furtunilor. În spaţiile libere dintre bolovani se acumulează resturi <strong>de</strong>tritice, dar 

datorită umidităţii ridicate, <strong>de</strong>tritusul se usucă greu. Fauna este alcătuită din 

<strong>de</strong>tritivori, <strong>de</strong>scompunători şi prădătorii acestora. 

Nisipuri mediolitorale, ce ocupă fâşia <strong>de</strong> nisip <strong>de</strong> la ţărm, pe care se sparg valurile. La 

Marea Neagră această fâşie este oricum limitată (<strong>de</strong> la +0,5 la -0,5 m), datorită 

amplitudinii neglijabile a mareelor. Specia caracteristică pentru plajele din sudul 

litoralului românesc este bivalva Donacilla cornea, iar pentru plajele Deltei Dunării 

amfipodul Pontogammarus maeoticus. 

Acumulări <strong>de</strong>tritice mediolitorale, ce se formează în mediolitoralul ţărmurilor 

stâncoase, pe substrat <strong>de</strong> bolovăniş, galeţi sau pietriş, în continuitate cu <strong>de</strong>pozitele 

<strong>de</strong>tritice supralitorale cu uscare lentă. Fauna este reprezentată <strong>de</strong> izopo<strong>de</strong>le din 

genurile Idotea şi Sphaeroma, şi <strong>de</strong> crabul Pachygrapsus marmoratus. 

1150* Lagune costiere [Coastal lagoons] 


1) Lagunele sunt întin<strong>de</strong>ri <strong>de</strong> apă sărată costiere, <strong>de</strong> mică adâncime, cu salinitate şi 

volum <strong>de</strong> apă variabil, total sau parţial separate <strong>de</strong> mare prin bancuri <strong>de</strong> nisip sau 

prundiş ori, mai rar, <strong>de</strong> roci. Salinitatea poate varia, <strong>de</strong> la salmastru până la 

hiperhalin, în funcţie <strong>de</strong> cantitatea <strong>de</strong> precipitaţii, intensitatea evaporării, aportul <strong>de</strong> 

apă <strong>de</strong> mare proaspătă în timpul furtunilor şi <strong>de</strong> inundarea temporară cu apă <strong>de</strong> mare 

în timpul iernii sau la flux. Cu sau fără vegetaţie din Ruppietea maritimae, 

Potametea, Zosteretea sau Charetea (CORINE 91: 23.21 sau 23.22). 

- Flads şi gloes, consi<strong>de</strong>rate o varietate baltică a lagunelor, reprezintă mici ochiuri <strong>de</strong> 

apă, <strong>de</strong> obicei <strong>de</strong> mică adâncime, mai mult sau mai puţin <strong>de</strong>limitate, încă legate <strong>de</strong> 

mare sau izolate foarte recent <strong>de</strong> mare prin ridicarea pământului. Caracterizate prin 

stufărişuri bine <strong>de</strong>zvoltate şi vegetaţie submersă luxuriantă, şi având mai multe stadii 

<strong>de</strong> transformare morfologică şi floristică în procesul prin care porţiuni <strong>de</strong> mare <strong>de</strong>vin 

uscat. 

16

- Iazurile şi bazinele sărate pot fi, <strong>de</strong> asemenea, consi<strong>de</strong>rate lagune, cu condiţia să-şi 

aibă originea într-o veche lagună <strong>natura</strong>lă transformată sau o mlaştină sărată, şi să fi 

suportat un impact minor în urma exploatării. 

2) Plante: Callitriche spp., Chara canescens, C. baltica, C. connivens, Eleocharis 

parvula, Potamogeton pectinatus, Ranunculus baudotii, Ruppia maritima. În flads şi 

gloes, şi Chara spp. (Chara tomentosa), Lemna trisulca, Najas marina, Phragmites 

australis, Potamogeton spp., Stratiotes aloi<strong>de</strong>s, Typha spp. 

Animale: Celenterate - Edwardsia ivelli; Polichete - Armandia cirrhosa; Briozoare - 

Victorella pavida; Rotifere - Brachionus sp.; Moluşte - Abra sp., Murex sp.; 

Crustacee - Artemia sp.; Peşti - Cyprinus carpio, Mullus barbatus; Reptile - Testudo 

graeca; Amfibieni - Hyla arborea. 

3) Mlaştinile sărăturate constituie o parte a acestui complex. 

HdR R2301 

Veg Ruppietum maritimae (Hacquette 1927) Iversen 1934. 

NrSCI 1 

NB Pe ţărmul românesc al Mării Negre, acest habitat este reprezentat <strong>de</strong> complexul 

lagunar Razelm – Sinoe şi Lacul Zăton. Datorită impactului produs <strong>de</strong> lucrările 

hidrotehnice, condiţiile tipice lagunare se întâlnesc azi mai ales în Laguna Sinoe. Aici 

salinitatea este foarte variabilă, linia <strong>de</strong> <strong>de</strong>marcaţie dintre apele dulci şi sărate 

putându-se <strong>de</strong>plasa cu sute <strong>de</strong> metri <strong>de</strong> mai multe ori pe zi sub influenţa vântului, 

simulând astfel condiţiile unei lagune cu maree. Fauna cuprin<strong>de</strong> specii caracteristice 

<strong>de</strong> peşti (Percarina <strong>de</strong>midoffi, Pelecus cultratus, Mugil sp., Liza sp., Alosa sp.) şi 

reptile (Emys orbicularis, Natrix tesselata). 

1160 Braţe <strong>de</strong> mare şi golfuri mari puţin adânci [Large shallow inlets and bays] 


1) Intrânduri largi ale coastei un<strong>de</strong>, spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> estuare, influenţa apei dulci este 

în general limitată. Aceste întin<strong>de</strong>ri <strong>de</strong> apă <strong>de</strong> mică adâncime sunt în general 

adăpostite <strong>de</strong> acţiunea valurilor şi conţin o mare diversitate <strong>de</strong> sedimente şi substrate, 

cu o zonare bine conturată a comunităţilor bentice. Aceste comunităţi au în general o 

mare <strong>biodiv</strong>ersitate. Limita apei <strong>de</strong> mică adâncime este uneori marcată <strong>de</strong> distribuţia 

asociaţiilor vegetale din Zosteretea şi Potametea. 

În această categorie pot fi incluse mai multe tipuri fiziografice, cu condiţia ca apa să 

fie puţin adâncă în cea mai mare parte a zonei: golfuri, băi, fiorduri, rias şi voes. 

2) Plante: Zostera spp., Ruppia maritima, Potamogeton spp. (ex., P. pectinatus), 

Najas marina, alge bentonice. 

Animale: Comunităţi <strong>de</strong> nevertebrate bentice. 

HdR R2303 

Veg Naja<strong>de</strong>tum marinae Fukarek 1961. 

NrSCI 1 

NB În lungul coastelor româneşti ale Mării Negre acest tip <strong>de</strong> habitat este 

reprezentat <strong>de</strong> băi (embayments): baia Musura şi baia Sacalin. Pe nisipurile mâloase 

17

situate în zone adăpostite, <strong>de</strong> mică adâncime, se <strong>de</strong>zvoltă o floră şi faună cu elemente 

marine şi salmastricole. 

1170 Recife [Reefs] 

CLAS. PAL.: 11.24, 11.25A 

1) Recifele pot fi concreţiuni biogene sau <strong>de</strong> origine geogenă. Sunt substrate dure, 

compacte, situate pe o bază solidă (tare) sau sedimentară (moale), care se ridică <strong>de</strong> pe 

fundul mării în zona infralitorală şi mediolitorală. Recifele pot susţine o zonare a 

comunităţilor bentice <strong>de</strong> alge şi <strong>de</strong> specii animale, precum şi concreţiuni coralogene 

sau abiogene. 

Clarificări: 

- “Substrate dure compacte” sunt: roci (inclusiv roci moi, ex. cretă), bolovani şi 

galeţi (în general având diametrul > 64 mm). 

- “Concreţiunile biogene” sunt <strong>de</strong>finite astfel: concreţiuni, încrustări, concreţiuni 

coralogene şi straturi <strong>de</strong> cochilii <strong>de</strong> moluşte bivalve provenind <strong>de</strong> la animale moarte 

sau vii, adică baze dure biogene care reprezintă habitate pentru specii epibiotice. 

- “Origine geogenă” înseamnă: recife formate <strong>de</strong> substrate non-biogene. 

- “Se ridică <strong>de</strong> pe fundul mării" înseamnă: reciful este distinct din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re 

topografic <strong>de</strong> fundul mării care îl înconjoară. 

- “Zona infralitorală şi mediolitorală” înseamnă: recifele se pot întin<strong>de</strong> fără 

întrerupere <strong>de</strong> la zona infralitorală până în zona mediolitorală sau pot apărea numai în 

zona infralitorală, inclusiv în zone cu apă adâncă, precum zona batială. 

- Astfel <strong>de</strong> substrate dure, care sunt acoperite <strong>de</strong> un strat subţire şi mobil <strong>de</strong> 

sedimente, sunt clasificate ca recife dacă bioturile asociate <strong>de</strong>pind mai curând <strong>de</strong> 

substratul dur <strong>de</strong>cât <strong>de</strong> sedimentul <strong>de</strong> <strong>de</strong>asupra. 

- Acolo un<strong>de</strong> există o zonare neîntreruptă a comunităţilor infralitorale şi 

mediolitorale, trebuie respectată integritatea unităţii ecologice cu ocazia selectării 

siturilor <strong>de</strong> importanţă comunitară. 

- În acest complex <strong>de</strong> habitate este inclusă o varietate <strong>de</strong> forme topografice subtidale: 

izvoare hidrotermale, munţi submarini, pereţi stâncoşi verticali, plăci orizontale, 

surplombe, piscuri, canioane, creste, suprafeţe stâncoase plane sau înclinate, stânci 

sfărâmate sau câmpuri <strong>de</strong> bolovani şi galeţi. 

2) Plante: Diverse alge brune, roşii şi verzi. 

3) Recifele pot fi găsite în asociere cu “bancuri <strong>de</strong> nisip permanent submerse la mică 

adâncime” (habitatul 1110) şi cu “peşteri marine” (habitatul 8330). De asemenea, 

recifele pot fi parte componentă a habitatului 1130 (estuare) şi a habitatului 1160 

(braţe <strong>de</strong> mare şi golfuri mari puţin adânci). 

HdR - 

Veg Comunităţi algale: Cystoseiretum barbatae Pignatti 1962; Cystoseiretum 

crinitae Molinier 1958; Corallinetum officinalis Berner 1931; Ceramietum 

rubri Berner 1931; Porphyretum leucostictae Boudouresque 1971; Ceramio- 

Corallinetum elongatae Pignatti 1962; Enteromorphetum compressae (Berner 

18

1931) Giaccone 1993; Verrucario-Melaraphetum neritioidis Molinier et Picard 

1953. 

NrSCI 3 

NB În sectorul românesc al Mării Negre se întâlnesc următoarele categorii <strong>de</strong> 

recife: 

Recife biogenice <strong>de</strong> Ficopomatus enigmaticus, ce sunt construite <strong>de</strong> viermele polichet 

tubicol Ficopomatus enigmaticus, ale cărui tuburi calcaroase cresc aglomerate şi 

cimentate între ele. Ele sunt similare recifelor biogenice construite <strong>de</strong> viermii 

policheţi tubicoli din genul Sabellaria pe coastele atlantice ale Europei, <strong>de</strong>osebirea 

fiind că Ficopomatus preferă apele adăpostite, liniştite şi cu salinitate variabilă. 

Crabii, blenii<strong>de</strong>le şi scorpiile <strong>de</strong> mare (Scorpaena sp.) cresc şi mai mult 

complexitatea acestui habitat, săpând galerii anastomozate în materialul poros al 

recifului. 

Recife biogenice <strong>de</strong> Mytilus galloprovincialis, ce sunt constituite din bancuri <strong>de</strong> 

midii, ale căror cochilii s-au acumulat <strong>de</strong>-a lungul timpului, formând un suport dur 

supraînălţat faţă <strong>de</strong> sedimentele înconjurătoare (mâl, nisip, pietriş mărunt sau 

amestec), pe care trăiesc coloniile <strong>de</strong> midii vii. Ele apar pe substrat sedimentar, cel 

mai frecvent între izobatele <strong>de</strong> 40 şi 60 m adâncime. Acest tip <strong>de</strong> recif este foarte 

important prin rolul ecologic crucial al bancurilor <strong>de</strong> midii în autoepurarea 

ecosistemului şi realizarea cuplajului bentic-pelagic. 

Izvoare hidrotermale sulfuroase <strong>de</strong> mică adâncime, ce sunt prezente în zona Mangalia 

- Cap Aurora între 0 şi 15 m adâncime, pe substrat pietros. Sunt uşor <strong>de</strong> <strong>de</strong>pistat după 

halourile inelare alb-gălbui, formate <strong>de</strong> bacteriile tiofile care se <strong>de</strong>zvoltă în jurul lor. 

Aglomerări <strong>de</strong> stânci şi bolovani, ce apar în mediolitoralul ţărmurilor stâncoase. Ca şi 

habitat <strong>natura</strong>l se întâlneşte în zonele Agigea, Cap Tuzla şi 2 Mai – Vama Veche. De 

asemenea, este foarte bine reprezentat, şi îşi exprimă plenar caracteristicile, <strong>de</strong>-a 

lungul tuturor digurilor construite din blocuri <strong>de</strong> stâncă şi stabilopozi, expuse direct 

mării <strong>de</strong>schise, acestea fiind însă habitate create artificial. 

Stânca supralitorală este situată <strong>de</strong>asupra nivelului mării şi este umezită <strong>de</strong> spuma 

valurilor sau udată numai în timpul furtunilor. Extin<strong>de</strong>rea verticală <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> 

hidrodinamism, <strong>de</strong> expunerea la soare şi <strong>de</strong> pantă. Acest habitat este populat <strong>de</strong> 

licheni (Verrucaria sp.), crustacee – în special izopo<strong>de</strong>, crabul Pachygrapsus 

marmoratus şi indivizi izolaţi <strong>de</strong> Chthamalus. Stânca poate fi acoperită cu o peliculă 

alunecoasă <strong>de</strong> cianoficee epi- şi endo-litice în zonele poluate organic. 

Stânca mediolitorală superioară este situată în partea superioară a zonei <strong>de</strong> spargere a 

valurilor şi nu este acoperită permanent <strong>de</strong> apă, fiind udată intermitent <strong>de</strong> valurile mai 

înalte. Sunt prezente alge verzi (Cladophora sp.), iar molusca Mytilaster lineatus şi 

crustaceul Balanus improvisus pot forma centuri <strong>de</strong>nse. 

Stânca mediolitorală inferioară este situată în partea inferioară a zonei <strong>de</strong> spargere a 

valurilor şi este acoperită <strong>de</strong> apă în cea mai mare parte a timpului. Sunt prezente alge 

încrustante dar şi macrofite ca Enteromorpha şi Ceramium, iar dintre animale, 

briozoare, actinidii (Haliplanella), bivalvele Mytilaster şi Mytilus, crustacee 

amfipo<strong>de</strong> şi izopo<strong>de</strong>, crustaceul maxilopod Balanus, crabii Pachygrapsus 

marmoratus şi Eriphia verrucosa. 

19

Stânca infralitorală cu alge fotofile pătrun<strong>de</strong> în adâncime până la maxim 10 m. 

Cuprin<strong>de</strong> numeroase faciesuri (inclusiv cu algele macrofite perene Cystoseira 

barbata şi Corallina officinalis) şi o mare diversitate algală şi faunistică. 

Stânca infralitorală cu Mytilus galloprovincialis pătrun<strong>de</strong> în adâncime până la maxim 

28 m, la limita inferioară a platformelor stâncoase. În zona eufotică se suprapune cu 

reciful prece<strong>de</strong>nt, dar continuă în adâncime mult dincolo <strong>de</strong> limitele acesteia. Fauna 

cuprin<strong>de</strong> numeroase specii <strong>de</strong> spongieri, hidrozoare, polichete, moluşte, crustacee şi 

peşti. Habitatul este foarte important prin rolul bancurilor <strong>de</strong> midii în autoepurarea 

ecosistemului şi biofiltrarea apelor <strong>de</strong> îmbăiere din zona litorală. 

Bancuri infralitorale <strong>de</strong> argilă tare cu Pholadidae, care sunt situate la adâncimi 

variabile, acoperind suprafeţe mici dispuse fragmentar <strong>de</strong>-a lungul ţărmului. Galeriile 

săpate <strong>de</strong> bivalvele perforante Pholas dactylus şi Barnea candida conferă acestui 

recif o mare complexitate tridimensională şi permit instalarea unor elemente 

faunistice <strong>de</strong>osebite – <strong>de</strong> exemplu crabul Brachynotus sex<strong>de</strong>ntatus. 

1180 Structuri submarine create <strong>de</strong> emisiile <strong>de</strong> gaze [Submarines structures ma<strong>de</strong> by 

leaking gases] 

CLAS. PAL.: 11.24 

1) Structurile submarine constau în plăci <strong>de</strong> gresie, pavaje şi coloane <strong>de</strong> până la 4 m 

înălţime, formate prin agregarea cimentului <strong>de</strong> carbonaţi rezultat din oxidarea 

microbiană a emisiilor <strong>de</strong> gaze, în special <strong>de</strong> metan. Formaţiunile sunt presărate cu 

orificii care emană gaz în mod intermitent. Metanul provine, cel mai probabil, din 

<strong>de</strong>scompunerea microbiană a resturilor vegetale fosile. 

Primul tip <strong>de</strong> structuri submarine este cunoscut sub <strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> recife cu emisii <strong>de</strong> 

bule. Aceste formaţiuni susţin o zonare a diferitelor comunităţi bentonice constând 

din alge şi/sau nevertebrate specifice substratelor marine dure, diferite <strong>de</strong> cele ale 

habitatului înconjurător. Animalele ce îşi caută adăpost în numeroasele crevase 

contribuie la sporirea <strong>biodiv</strong>ersităţii. În acest habitat este inclusă o varietate <strong>de</strong> forme 

topografice infralitorale, precum: surplombe, coloane şi structuri stratificate 

asemănătoare frunzelor cu numeroase interstiţii. 

Cel <strong>de</strong>-al doilea tip constă în structurile <strong>de</strong> carbonaţi din “ciupituri”. Acestea sunt 

<strong>de</strong>presiuni <strong>de</strong> pe funduri moi sedimentare, având o adâncime <strong>de</strong> maximum 45 m şi o 

lăţime <strong>de</strong> câteva sute <strong>de</strong> metri. Nu toate aceste <strong>de</strong>presiuni sunt create <strong>de</strong> emisii <strong>de</strong> 

gaze, iar dintre acestea, multe nu conţin structuri substanţiale <strong>de</strong> carbonaţi şi din acest 

motiv nu sunt incluse în acest habitat. Comunităţile bentice constau din nevertebrate 

specifice substratelor dure şi sunt diferite <strong>de</strong> habitatul înconjurător, <strong>de</strong> obicei mâlos. 

Diversitatea comunităţii <strong>de</strong> animale acvatice care trăiesc în mâlul versantului ce 

înconjoară <strong>de</strong>presiunea poate fi, <strong>de</strong> asemenea, ridicată. 

2) Plante: Recife cu emisii <strong>de</strong> bule – Dacă structura se încadrează în zona fotică, 

atunci pot fi prezente macroalge marine precum Laminariales, alte alge brune şi roşii 

folioase şi filamentoase. “Ciupituri” - <strong>de</strong> obicei, nici una. 

Animale: Recife cu emisii <strong>de</strong> bule – O mare diversitate <strong>de</strong> nevertebrate, precum 

porifere, antozoare, polichete, gastropo<strong>de</strong>, <strong>de</strong>capo<strong>de</strong>, echino<strong>de</strong>rme, precum şi 

20

numeroase specii <strong>de</strong> peşti. În special polichetul Polycirrus norvegicus şi bivalva 

Kellia suborbicularis sunt speciile asociate cu recifele cu emisii <strong>de</strong> bule. “Ciupituri” 

– nevertebrate specifice substratului dur, incluzând hidrozoare, antozoare, ophiuri<strong>de</strong> 

şi gastropo<strong>de</strong>. În sedimentul moale din jurul “ciupiturilor” sunt prezente nemato<strong>de</strong>, 

polichete şi crustacee. 

3) Recifele cu emisii <strong>de</strong> bule pot fi întâlnite în asociere cu tipurile <strong>de</strong> habitat ”bancuri 

<strong>de</strong> nisip permanent submerse la mică adâncime” (1110) şi “recife” (1170). 

HdR - 


NrSCI 2 

NB Aceste structuri sunt prezente sub formă <strong>de</strong> plăci şi pavimente <strong>de</strong> gresii 

carbonatate începând <strong>de</strong> la adâncimea <strong>de</strong> 10 m, iar sub formă <strong>de</strong> muşuroaie şi coloane 

drepte sau ramificate începând <strong>de</strong> la 40-50 m adâncime, extinzându-se mult spre 

adânc în zona anoxică. Dimensiunile şi complexitatea acestor formaţiuni cresc odată 

cu adâncimea. Sunt răspândite în tot lungul sectorului românesc al Mării Negre, dar 

<strong>de</strong>nsitatea cea mai mare se înregistrează în dreptul Deltei Dunării. 

Faleze şi ţărmuri stâncoase 

1210 Vegetaţie anuală <strong>de</strong>-a lungul liniei ţărmului [Annual vegetation of drift-lines] 

CLAS. PAL.: 17.2 

1) Formaţiuni <strong>de</strong> plante anuale sau anuale şi perene, ocupând <strong>de</strong>pozite <strong>de</strong> material 

grosier adus <strong>de</strong> curenţii marini şi pietrişuri bogate în materie organică azotată 

(Cakiletea maritimae p.p.). 

2) Plante: Cakile maritima, Salsola kali, Atriplex spp., Polygonum spp., Euphorbia 

peplis, Elymus repens, Potentilla anserina şi, în special în formaţiunile 

mediteraneene, Glaucium flavum, Euphorbia paralias, Eryngium maritimum. La 

Marea Neagră acest habitat inclu<strong>de</strong> comunităţi cu Cakile maritima şi Argusia 

(Tournefortia) sibirica. 

3) Siturile propuse pentru acest habitat pot inclu<strong>de</strong> comunităţi <strong>de</strong> Cakiletea maritimae 

<strong>de</strong>zvoltate pe pietriş sau pe substrate mixte <strong>de</strong> pietriş şi nisip (aceste amestecuri fiind 

a<strong>de</strong>sea foarte dinamice şi variabile), însă astfel <strong>de</strong> tipuri <strong>de</strong> vegetaţie, <strong>de</strong>zvoltate pe 

plaje pur nisipoase, ar trebui consi<strong>de</strong>rate, după caz, ca parte a habitatului 2110 (dune 

mobile embrionare). 

HdR R1601 

Veg Atripliceto hastatae-Cakiletum euxinae Sanda et Popescu 1999; Argusietum 

(Tournefortietum) sibiricae Popescu et Sanda 1975; Salsolo-Euphorbietum 

paralias Pignatti 1952 salsoletosum ruthenicae Pop 1985; Lactuco tataricae- 

Glaucietum flavae Dihoru et Negrean 1976. 

NrSCI 1 

21

Mlaştini şi pajişti sărăturate atlantice şi continentale 

1310 Comunităţi <strong>de</strong> Salicornia şi alte specii anuale care colonizează terenurile 

mâloase şi nisipoase [Salicornia and other annuals colonising mud and sand] 


1) Formaţiuni compuse mai ales sau predominant din specii anuale, în special 

Chenopodiaceae, din genul Salicornia sau graminee, care colonizează porţiunile 

mâloase sau nisipoase, periodic inundate, ale mlaştinilor sărăturate marine sau 

interioare. Thero-Salicornietea, Frankenietea pulverulentae, Saginetea maritimae. 

Subtipuri: 

15.11 – Pajişti <strong>de</strong> brâncă (Thero-Salicornietalia): specii anuale (Salicornia spp.), 

ghirin (Suaeda maritima), sau uneori săricică (Salsola spp.). Formaţiuni ce 

colonizează zonele mâloase, periodic inundate, ale mlaştinilor sărăturate 

costiere şi bazinele sărăturate continentale. 

15.14 – Comunităţi central eurasiatice <strong>de</strong> Crypsis: formaţiuni <strong>de</strong>schise <strong>de</strong> graminee 

anuale din genul Crypsis (Heleochloa), pe soluri <strong>de</strong> tip solonchak, ce 

colonizează zonele mâloase în curs <strong>de</strong> uscare ale <strong>de</strong>presiunilor ume<strong>de</strong> ale 

stepelor şi mlaştinilor sărăturate (15.A) din Eurasia, din regiunea Panonică 

până în Extremul Orient. 

2) Plante: 

15.11 - Salicornia spp., Suaeda maritima; 

15.14 - Crypsis spp., Cyperus pannonicus, Spergularia media, S. marina, Salicornia 

spp., Lepidium latifolium, Chenopodium spp., Atriplex spp., Dianthus guttatus, 

Artemisia santonicum. 

HdR R1511, R1515, R1518, R1527, R1528 

Veg Crypsi<strong>de</strong>tum aculeatae (Bojko 1932) Ţopa 1939; Heleochloëtum schoenoidis 

(Soó 1933) Ţopa 1939; Salicornietum prostratae Soó (1947) 1964; Suaedo- 

Salicornietum patulae (Brullo et Furnari 1976) Géhu 1984; Acorelletum 

pannonici Soó 1939; Hor<strong>de</strong>etum maritimi Şerbănescu 1965; Suae<strong>de</strong>tum 

maritimae Soó 1927; Suaedo-Kochietum hirsutae (Br.-Bl. 1928) Ţopa 1939; 

Puccinellio-Spergularietum salinae (Feekes 1936) Tüxen et Volk 1937 

atriplicetosum littoralis Sanda et al. 1977; Salsoletum sodae Slavnič (1939) 

1948. 

NrSCI 4 

1410 Pajişti sărăturate mediteraneene (Juncetalia maritimi) [Mediterranean salt 

meadows (Juncetalia maritimi)] 


1) Diverse comunităţi mediteraneene şi vest-pontice (Marea Neagră) <strong>de</strong> Juncetalia 

maritimi. Diverse asociaţii sunt <strong>de</strong>scrise la punctul 2) cu speciile lor <strong>de</strong> plante 

caracteristice. 

22

Subtipuri: 

15.51 – mlaştini sărăturate <strong>de</strong> pipirig înalt, dominate <strong>de</strong> Juncus maritimus şi/sau J. 

acutus; 

15.52 – mlaştini sărăturate <strong>de</strong> pipirig scund, rogoz şi trifoi (Juncion maritimi) şi 

pajişti ume<strong>de</strong> din spatele litoralului, bogate în specii <strong>de</strong> plante anuale şi în 

leguminoase (Trifolion squamosi); 

15.53 – pajişti mediteraneene halo-psamofile (Plantaginion crassifoliae). 

2) Plante: Juncus maritimus, J. acutus, Carex extensa, Aster tripolium, Plantago 

cornuti, Scorzonera parviflora, Meren<strong>de</strong>ra sobolifera, Taraxacum bessarabicum, 

Samolus valerandi (15.51); Hor<strong>de</strong>um nodosum, H. maritimum, Trifolium squamosum, 

T. michelianum, Carex divisa, Ranunculus ophioglossifolius (15.52); Plantago 

crassifolia, Blackstonia imperfoliata, Orchis coriophora subsp. fragrans (15.53). 

HdR R1501 

Veg Juncetum littoralis-maritimi Sanda et al. 1998; Juncetum littoralis Popescu et 

al. 1992 (syn.: Artemisio santonici-Juncetum littoralis (Popescu et Sanda 

1992) Géhu et al. 1994); Juncetum maritimi (Rübel 1930) Pignatti 1953; 

Teucrio-Schoenetum nigricantis Sanda et Popescu 2002. 

NrSCI 1 

Stepe continentale pe substrate bogate în săruri şi gips 

1530* Mlaştini şi stepe sărăturate panonice [Pannonic salt-steppes and salt-marshes] 

CLAS. PAL.: 15.A1, 15.A2 

1) Stepe, <strong>de</strong>presiuni, lacuri superficiale şi mlaştini sărăturate panonice şi pontosarmatice, 

care sunt influenţate în mare măsură <strong>de</strong> un climat panonic cu temperaturi 

extreme şi ariditate estivală. Îmbogăţirea în săruri a solului se datorează evaporării 

intense a apei freatice în timpul verii. Aceste tipuri <strong>de</strong> habitate au origine parţial 

<strong>natura</strong>lă şi parţial <strong>de</strong>terminată <strong>de</strong> influenţa distinctă a păşunatului bovinelor. 

Vegetaţia halofitică constă în comunităţi <strong>de</strong> plante din <strong>de</strong>presiuni şi stepe sărăturate 

uscate, pajişti sărăturate ume<strong>de</strong>, şi comunităţi <strong>de</strong> plante anuale din lacurile sărate, 

periodic inundate, cu zonare tipică. 

2) Plante: Artemisia santonicum, Lepidium crassifolium, Puccinellia peisonis, Aster 

tripolium, Salicornia prostrata, Camphorosma annua, Plantago tenuiflora, Juncus 

gerardii, Plantago maritima, Cyperus pannonicus, Pholiurus pannonicus, Festuca 

pseudovina, Achillea collina, Artemisia pontica, Puccinellia limosa, Scorzonera 

cana, Petrosimonia triandra, Peucedanum officinale, Halocnemum strobilaceum, 

Frankenia hirsuta, Aeluropus littoralis, Limonium meyeri, L. gmelini, Nitraria 

schoberi, Carex distans, C. divisa, Taraxacum bessarabicum, Beckmannia 

eruciformis, Zingeria pisidica, Trifolium fragiferum, Cynodon dactylon, Ranunculus 

sardous, Agropyron elongatum, Halimione verrucifera (syn. Obione verrucifera), 

Lepidium latifolium, Leuzea altaica (syn. L. salina), Iris halophila, Triglochin 

maritima, Hor<strong>de</strong>um hystrix, Aster sedifolius, Scorzonera austriaca var. mucronata, 

Festuca arundinacea subsp. orientalis. 

23

Animale: Moluşte - Helicopsis striata austriaca; Insecte - Callimorpha 

quadripunctaria, Lycaena dispar; Mamifere - Spermophilus citellus; Păsări - 

Botaurus stellaris, Platalea leucorodia, Porzana parva, Ixobrychus minutus, 

Acrocephalus melanopogon, Aythya nyroca, Ar<strong>de</strong>a purpurea, Panurus biarmicus. 

HdR R1502-R1510, R1512-R1514, R1516, R1517, R1519-R1526, R1529- 

R1533 

Veg Halocnemetum strobilacei (Keller 1925) Ţopa 1939; Aeluropo-Puccinellietum 

limosae Popescu et Sanda 1975; Limonio-Aeluropetum littoralis Sanda et 

Popescu 1992; Caricetum divisae Slavnič 1948; Carici distantis-Festucetum 

orientalis Sanda et Popescu 1999; Taraxaco bessarabici-Caricetum distantis 

Sanda et Popescu 1978; Caricetum distantis Rapaics 1927; Camphorosmetum 

annuae (Rapaics 1916) Soó 1933; Artemisio-Petrosimonietum triandrae Soó 

1927; Limonio gmelini-Artemisietum monogynae Ţopa 1939 (syn.: Staticeto- 

Artemisietum monogynae (santonicum) Ţopa 1939 inclusiv subas. asteretosum 

oleifolii Ştefan et al. 2007); Nitrario-Artemisietum maritimae Mititelu et al. 

(1979) 1980; Beckmannietum eruciformis Rapaics ex Soó 1930 (syn.: 

Agrostio-Beckmannietum (Rapaics 1916) Soó 1933); Zingerietum 

(Agrostietum) pisidicae Buia et al. 1959; Trifolio fragiferi-Cynodontetum Br.- 

Bl. et Balas 1958; Ranunculetum sardoi (Oberd. 1957) Pass. 1964; Pholiuro- 

Plantaginetum tenuiflorae (Rapaics 1927) Wen<strong>de</strong>lberger 1943; Agropyretum 

elongati Şerbănescu (1959) 1965; Halimionetum (Obionetum) verruciferae 

(Keller 1923) Ţopa 1939; Lepidio crassifolii-Puccinellietum limosae (Rapaics 

1927) Soó 1957; Puccinellietum limosae Rapaics ex Soó 1933; Plantaginetum 

maritimae Rapaics 1927; Scorzonero mucronatae-Leuzeetum salinae Sanda et 

al. 1998; Iri<strong>de</strong>tum halofilae (Prodan 1939 n.n.) Şerbănescu 1965; Scorzonero 

parviflorae-Juncetum gerardii (Wenzl 1934) Wen<strong>de</strong>lberger 1943; Triglochini 

maritimae-Asteretum pannonici (Soó 1927) Ţopa 1939; Triglochini palustris- 

Asteretum pannonici Sanda et Popescu 1979; Hor<strong>de</strong>etum hystricis (Soó 1933) 

Wen<strong>de</strong>lberger 1943; Peucedano officinalis-Festucetum pseudovinae (Rapaics 

1927) Pop 1968 (syn.: Peucedano officinalis-Asteretum sedifolii Soó 1947 

corr. Borhidi 1996); Artemisio santonici-Festucetum pseudovinae (Magyar 

1920) Soó (1933) 1945; Achilleo-Festucetum pseudovinae Soó (1933) corr. 

Borhidi 1996; Puccinellio-Salicornietum Popescu et al. 1987; Aeluropo- 

Salicornietum Krausch 1965; Aeluropo-Puccinellietum gigantei Ştefan et al. 

<strong>2000</strong>; Limonio bellidifolii-Puccinellietum convolutae Ştefan et al. 2001 

(inclusiv subas. parapholietosum incurvae Ştefan et al. 2001); Puccinellietum 

distantis Soó 1937; Bassietum sedoidis (Ubrizsy 1948) Soó 1964; 

Camphorosmetum monspeliacae (Ţopa 1939) Şerbănescu 1965; Plantaginetum 

schwarzenbergianae-cornuti Borza et Boşcaiu 1965; Polypogonetum 

monspeliensis Morariu 1957; Heleochloëtum alopecuroidis Rapaics ex Ubrizsy 

1948. 

NrSCI 21 

24

DUNE DE NISIP COSTIERE ŞI CONTINENTALE 

Dune marine <strong>de</strong> pe coastele Atlanticului, Mării Nordului şi Mării Baltice 

2110 Dune mobile embrionare [Embryonic shifting dunes] 

CLAS. PAL.: 16.211 

1) Formaţiuni costiere reprezentând primele stadii ale formării dunelor, constituite <strong>de</strong> 

ondulaţii sau suprafeţe <strong>de</strong> nisip înălţate ale plajei superioare, sau <strong>de</strong> o bordură situată 

înspre mare la baza dunelor înalte. 

2) Plante: 

16.2111 - Elymus farctus (Agropyron junceum), Leymus sabulosus; 

16.2112 - Sporobolus pungens, Euphorbia peplis, Medicago marina, Eryngium 

maritimum. 

HdR R1602, R1605 

Veg Elymetum gigantei Morariu 1957; Artemisietum tschernievianae (arenariae) 

Popescu et Sanda 1977; Secali sylvestris-Alyssetum borzeani (Borza 1931) 

Morariu 1959; Aperetum maritimae Popescu et al. 1980; Brometum tectorum 

Bojko 1934; Crambetum maritimae (Şerbănescu 1965) Popescu et al. 1980; 

Secali sylvestris-Brometum tectorum Hargitai 1940. 

NrSCI 1 

2130* Dune fixate <strong>de</strong> coastă cu vegetaţie erbacee (dune gri) [Fixed <strong>coastal</strong> dunes 

with herbaceous vegetation (grey dunes)] 

CLAS. PAL.: 16.221 până la 16.227, 16.22B 

1) Dune fixate, stabilizate şi colonizate <strong>de</strong> pajişti mai mult sau mai puţin închise, 

formate din specii perene, şi <strong>de</strong> tapete <strong>de</strong> licheni şi muşchi, <strong>de</strong> pe coastele 

Atlanticului (şi Canalul Mânecii) între Strâmtoarea Gibraltar şi Capul Blanc Nez, şi 

ţărmul Mării Nordului şi al Mării Baltice. Dune similare apar şi <strong>de</strong>-a lungul coastelor 

Mării Negre. 

Subtipuri: 

16.22B – Dune fixate pontice – dune fixate <strong>de</strong> pe coastele Mării Negre. 

Vegetaţia poate fi reprezentată <strong>de</strong> pajişti închise, <strong>de</strong> pajişti <strong>de</strong>schise formate din 

specii anuale, sau poate fi dominată <strong>de</strong> muşchi şi licheni; conţinutul <strong>de</strong> calcar (Ca 2+ ) 

poate varia foarte mult şi în general se reduce odată cu vârsta şi <strong>de</strong>sfăşurarea 

succesiunii spre sistemele <strong>de</strong> dune brune (dune cu lan<strong>de</strong>). 

2) Plante: Bromus hor<strong>de</strong>aceus, Carex colchica, Cerastium spp., Galium verum, 

Gentiana cruciata, Koeleria spp., Myosotis ramosissima, Ononis repens, Silene 

conica, S. otites, Trifolium scabrum; Muşchi - Tortula ruraliformis; Licheni - 

Cladonia spp. 

3) Tufărişurile <strong>de</strong> dune (16.25) şi <strong>de</strong>presiunile ume<strong>de</strong> interdunale (16.3) cu vegetaţie 

distinctă formează complexe strâns legate cu dunele gri lipsite <strong>de</strong> vegetaţie lemnoasă. 

HdR R1603, R1604, R1609, R1610, R1611, R6404 

25

Veg Koelerio glaucae-Stipetum borysthenicae Popescu et Sanda 1987; Scabioso 

argenteae-Caricetum colchicae (Simon 1960) Krausch 1965 (inclusiv subas. 

ephedretosum Sanda et al. 1999); Scabioso argenteae-Artemisietum campestris 

Popescu et Sanda 1987; Holoschoeno-Calamagrostietum epigeji Popescu et 

Sanda 1978; Plantaginetum arenariae (Buia et al. 1960) Popescu et Sanda 

1987; Argusio-Petasitetum spuriae (Borza 1931 n.n.) Dihoru et Negrean 1976. 

NrSCI 2 

2160 Dune cu Hippophaë rhamnoi<strong>de</strong>s [Dunes with Hippophaë rhamnoi<strong>de</strong>s] 

CLAS. PAL.: 16.251 

1) Formaţiuni <strong>de</strong> cătină albă ce constituie un stadiu premergător colonizării forestiere 

în <strong>de</strong>presiuni interdunale, atât uscate cât şi ume<strong>de</strong>. 

2) Plante: Hippophaë rhamnoi<strong>de</strong>s. 

HdR - 

Veg Calamagrostio epigeji-Hippophaëtum rhamnoidis Popescu et al. 1986. 

NrSCI 2 

2190 Depresiuni ume<strong>de</strong> interdunale [Humid dune slacks] 

CLAS. PAL.: 16.3 = 16.31 până la 16.35 

1) Depresiuni ume<strong>de</strong> ale sistemelor dunale. Depresiunile ume<strong>de</strong> interdunale sunt 

habitate specializate şi bogate în specii, fiind ameninţate <strong>de</strong> scă<strong>de</strong>rea nivelului pânzei 

freatice. 

Subtipuri: 

16.31 – Bălţi interdunale (Charetum tomentosae, Elo<strong>de</strong>etum cana<strong>de</strong>nsis, 

Hippuri<strong>de</strong>tum vulgaris, Hottonietum palustris, Potametum pectinati): 

comunităţi acvatice (cf. 22.4) ale ochiurilor <strong>de</strong> apă dulce interdunale 

permanente. 

16.32 – Pajişti pioniere interdunale (Juncenion bufonii p.p.: Gentiano-Erythraeetum 

littoralis, Hydrocotylo- Bal<strong>de</strong>llion): formaţiuni pioniere <strong>de</strong> nisipuri ume<strong>de</strong> şi 

margini <strong>de</strong> bălţi interdunale, pe soluri cu salinitate scăzută. 

16.33 – Mlaştini interdunale: formaţiuni mlăştinoase calcifile şi, ocazional, acidofile 

(cf. 54.2, 54.4, mai ales 54.21, 54.2H, 54.49), a<strong>de</strong>sea invadate <strong>de</strong> salcia 

târâtoare, ocupând părţile cele mai ume<strong>de</strong> ale <strong>de</strong>presiunilor interdunale. 

16.34 – Pajişti interdunale: pajişti ume<strong>de</strong> şi <strong>de</strong>sişuri <strong>de</strong> pipirig (vezi 37.31, 37.4) ale 

<strong>de</strong>presiunilor interdunale, a<strong>de</strong>sea cu sălcii târâtoare (Salix rosmarinifolia). 

16.35 – Stufărişuri şi rogozişuri <strong>de</strong> <strong>de</strong>presiuni interdunale: stufărişuri şi comunităţi <strong>de</strong> 

rogozuri înalte (cf. 53.1, 53.2, 53.3) ale <strong>de</strong>presiunilor interdunale. 

HdR R1606 

Veg Salici rosmarinifoliae-Holoschoenetum vulgaris Mitetelu et al. 1973; Orchio- 

Schoenetum nigricantis Oberd. 1957 subas. plantaginetosum cornuti Ştefan et 

al. 2001. 

26

NrSCI 3 

NB Cu excepţia subasociaţiei plantaginetosum cornuti, cenotaxonul Orchio- 

Schoenetum nigricantis corespun<strong>de</strong> tipului <strong>de</strong> habitat 7230. 

Dune continentale vechi şi <strong>de</strong>calcificate 

2340* Dune continentale panonice [Pannonic inland dunes] 

CLAS. PAL.: 64.71 

1) Dune continentale ale Câmpiei Panonice şi ale bazinelor învecinate. În trecut larg 

răspândite ca urmare a recoltării fânului şi păşunatului. Sunt bine reprezentate în 

mozaicuri <strong>de</strong> habitate diferite cu nisipuri <strong>de</strong>zgolite, comunităţi <strong>de</strong> licheni pe dune, 

pajişti pioniere cu multe terofite, pajişti <strong>de</strong>schise şi închise. Numai aceste complexe 

<strong>de</strong> habitate ar trebui consi<strong>de</strong>rate sub această titulatură. Pentru stepe şi pajişti stepice 

pe nisip stabilizat sau pe soluri nisipoase, care nu sunt asociate cu complexe <strong>de</strong> dune, 

vezi habitatul 6260 (34.A1). 

2) Plante: Cladonia convoluta, C. furcata, Corynephorus canescens, Thymus 

serpyllum, Viola tricolor subsp. tricolor, Cerastium semi<strong>de</strong>candrum, Spergula 

morisonii, Alyssum montanum subsp. gmelinii, Bassia laniflora, Cynodon dactylon. 

3) Aceste complexe <strong>de</strong> habitate includ o varietate <strong>de</strong> comunităţi <strong>de</strong> plante şi 

microsituri particulare. 

HdR R6401 

Veg Festuco vaginatae-Corynephoretum Soó 1935. 

NrSCI 1 

HABITATE DE APĂ DULCE 

Ape stătătoare 

3130 Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe, cu vegetaţie din Littorelletea 

uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea [Oligotrophic to mesotrophic standing waters 

with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoëto-Nanojuncetea] 

CLAS. PAL.: 22.12 x (22.31 şi 22.32) 

1) 22.12 x 22.31 - vegetaţie scundă perenă, acvatică până la amfibie, oligotrofă până 

la mezotrofă, a malurilor lacurilor, iazurilor şi bălţilor, şi a zonei ecotonale apă - uscat 

aparţinând ordinului Littorelletalia uniflorae. 

22.12 x 22.32 - vegetaţie scundă anuală, amfibie, pionieră, a zonei ecotonale cu 

uscatul <strong>de</strong> la marginea lacurilor, bălţilor şi iazurilor, cu soluri sărace în nutrienţi, sau 

care creşte în timpul uscării periodice a acestor ape stătătoare: clasa Isoëto- 

Nanojuncetea. 

Aceste două unităţi pot creşte împreună în strânsă asociere sau separat. Speciile 

caracteristice <strong>de</strong> plante sunt în general efemerofite pitice. 

27

2) Plante: 

22.12 x 22.31: Littorella uniflora, Luronium natans, Juncus bulbosus subsp. 

bulbosus, Eleocharis acicularis, Sparganium minimum. 

22.12 x 22.32: Lin<strong>de</strong>rnia procumbens, Elatine spp., Eleocharis ovata, Cyperus 

fuscus, C. flavescens, C. michelianus, Limosella aquatica, Schoenoplectus 

supinus, Scirpus setaceus, Juncus bufonius, Centaurium pulchellum, 

Centunculus minimus. 

3) Acest tip <strong>de</strong> habitat s-ar putea <strong>de</strong>zvolta, <strong>de</strong> asemenea, în <strong>de</strong>presiuni ume<strong>de</strong> 

interdunale (vezi 16.32 în 2190, inclus în Anexa I). Zonele cu un regim hidrologic 

variabil, lipsite periodic <strong>de</strong> vegetaţie din cauza distrugerii acesteia prin călcare, nu ar 

trebui incluse. 

HdR R2211, R2212, R2213 

Veg Cyperetum flavescentis Koch ex Aichinger 1933; Juncetum bufonii Felföldy 

1942; Cypero-Limoselletum Kornek 1960; Limosello-Ranunculetum lateriflori 

Pop (1962) 1968; Eleochari<strong>de</strong>tum acicularis Koch 1926 em. Oberd. 1957; 

Dichostylido michelianae-Gnaphalietum uliginosi Horvatič 1931. 

NrSCI 16 

3140 Ape dure oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică <strong>de</strong> Chara spp. [Hard oligomesotrophic 

waters with benthic vegetation of Chara spp.] 

CLAS. PAL.: (22.12 sau 22.15) x 22.44 

1) Lacuri şi bălţi <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> bogate în baze dizolvate (pH a<strong>de</strong>sea 6-7) (21.12) sau cu 

ape majoritar albastre-verzui, foarte limpezi, cu conţinut sărac (către mo<strong>de</strong>rat) <strong>de</strong> 

nutrienţi, bogate în baze (pH a<strong>de</strong>sea >7.5) (21.15). Fundul acestor ape nepoluate este 

acoperit cu carofite, Chara şi Nitella, covoare <strong>de</strong> alge. În regiunea boreală acest tip <strong>de</strong> 

habitat inclu<strong>de</strong> mici bălţi turboase (‘gyttja’) oligo-mezotrofe bogate în calciu, cu un 

covor <strong>de</strong>ns <strong>de</strong> Chara, a<strong>de</strong>sea înconjurate <strong>de</strong> diverse mlaştini eutrofe şi turbării cu pin 

silvestru. 

2) Plante: Chara spp., Nitella spp. 

HdR R2201 

Veg Nitelletum gracilis Coriolan 1957; Charetum braunii Coriolan 1957; 

Tolypelletum proliferae Krause 1969; Lychnothamnetum barbati Ionescu- 

Ţeculescu 1967. 

NrSCI 7 

3150 Lacuri eutrofe <strong>natura</strong>le cu vegetaţie <strong>de</strong> Magnopotamion sau Hydrocharition 

[Natural eutrophic lakes with Magnopotamion or Hydrocharition-type vegetation] 

CLAS. PAL.: 22.13 x (22.41 sau 22.421) 

1) Lacuri şi iazuri cu ape <strong>de</strong> culoare gri închis către albastru-verzui, mai mult sau mai 

puţin tulburi, în mod special bogate în baze dizolvate (pH <strong>de</strong> obicei > 7), cu 

28

comunităţi din Hydrocharition ce plutesc liber la suprafaţă sau, în ape adânci, 

<strong>de</strong>schise, cu asociaţii <strong>de</strong> broscariţă (Magnopotamion). 

2) Plante: Hydrocharition - Lemna spp., Spiro<strong>de</strong>la spp., Wolffia spp., Hydrocharis 

morsus-ranae, Stratiotes aloi<strong>de</strong>s, Utricularia australis, U. vulgaris, Aldrovanda 

vesiculosa, ferigi (Azolla), Hepaticae (Riccia spp., Ricciocarpus spp.); 

Magnopotamion - Potamogeton lucens, P. perfoliatus. 

HdR R2202, R2203, R2204, R2205, R2206 

Veg Lemnetum minoris Soó 1927; Lemnetum gibbae Miyawaki et Tüxen 1960; 

Lemnetum trisulcae Knapp et Stoffers 1962; Lemno-Spiro<strong>de</strong>letum Koch 1954; 

Wolffietum arrhizae Miyawaki et Tüxen 1960; Spiro<strong>de</strong>lo-Aldrovan<strong>de</strong>tum 

Borhidi et Komlódi 1959; Spiro<strong>de</strong>lo-Salvinietum natantis Slavnič 1965; 

Lemno-Azolletum carolinianae Ne<strong>de</strong>lcu 1967; Riccietum fluitantis Slavnič 

1956 em. Tüxen 1974; Stratiotetum aloidis Nowinski 1930 (syn.: 

Hydrocharitetum morsus-ranae van Langendonck 1935); Lemno- 

Utricularietum vulgaris Soó (1928) 1947; Potamogetonetum lucentis Hueck 

1931; Potamogetonetum perfoliati Koch 1926; Potamogetonetum graminei 

(Koch 1926) Passarge 1964 em. Gőrs 1977; Potamo-Ceratophylletum submersi 

Pop 1962; Potamogetonetum pectinati Carstensen 1955; Potamo perfoliati- 

Ranunculetum circinati Sauer 1937; Spiro<strong>de</strong>letum polyrhizae Koch 1941; 

Lemno-Salvinietum natantis Miyawaki et Tüxen 1960; Ricciocarpetum 

natantis (Segal 1963) Tüxen 1974; Lemno-Hydrocharitetum morsus-ranae 

(Oberd.) Passarge 1978; Potamogetonetum nodosi (Soó 1960) Segal 1964; 

Naja<strong>de</strong>tum minoris Ubrizsy 1941; Zannichellietum pedicellatae Nordh. 1954 

em. Pott 1992; Marsilleaetum quadrifoliae (natantis) Burescu 2003; 

Polygonetum amphibii (natantis) Soó 1927; Potamogetonetum crispi Soó 

1927; Ceratophylletum <strong>de</strong>mersii Hild 1956. 

NrSCI 24 

3160 Lacuri şi iazuri distrofice <strong>natura</strong>le [Natural dystrophic lakes and ponds] 

CLAS. PAL.: 22.14 

1) Lacuri şi iazuri <strong>natura</strong>le cu apă brună datorită turbei şi acizilor humici, în general 

pe soluri turboase în mlaştini sau pe lan<strong>de</strong> cu evoluţie <strong>natura</strong>lă spre turbării. pH-ul 

este a<strong>de</strong>sea scăzut, <strong>de</strong> la 3 până la 6. Comunităţile <strong>de</strong> plante aparţin ordinului 

Utricularietalia. 

2) Plante: Utricularia spp, Rhynchospora alba, Sparganium minimum, Nuphar lutea, 

Carex lasiocarpa, C. rostrata, Nymphaea candida, Drepanocladus spp., specii <strong>de</strong> 

Sphagnum. 

Animale: Odonate (libelule zigoptere şi anizoptere). 

HdR R2207 

Veg Myriophyllo verticillati-Nupharetum luteae Koch 1926; Nymphaeetum albae 

Vollmar 1947; Nymphoi<strong>de</strong>tum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951; Trapetum 

natantis Kárpati 1963; Potametum natantis Soó 1927; Nymphaeetum albocandidae 

(Hejny 1950) Passarge 1957 subas. nymphaeetosum candidae Ştefan 

29

et al. 1997; Sparganietum minimi Schaaf 1925; Trapo-Nymphoi<strong>de</strong>tum Oberd. 

1957. 

NrSCI 10 

31A0* Ape termale din Transilvania cu dreţe (Nymphaea lotus) [Transylvanian hotspring 

lotus beds] 

CLAS. PAL.: 22.43113 

1) Formaţiuni <strong>de</strong> Nymphaea lotus var. thermalis din apele geo-termale (unitatea 

66.94) ale Lacului Peţea, în vestul României. 

2) Plante: Nymphaea lotus var. thermalis, Ceratophyllum <strong>de</strong>mersum, Sparganium 

erectum subsp. neglectum, Butomus umbellatus, Alisma plantago-aquatica, 

Phragmites australis. 

Animale: moluşte (gastropo<strong>de</strong>) – Melanopsis parreyssi; peşti – Scardinius racovitzai. 

3) Exemplele din Ungaria (<strong>de</strong> exemplu, la Budapesta) sunt consecinţa introducerii 

artificiale a lui Nymphaea lotus. 

HdR R2209 

Veg Nymphaeetum lotus thermalis Borza (1931) 1963. 

NrSCI 1 

Ape curgătoare 

3220 Cursuri <strong>de</strong> apă montane şi vegetaţia erbacee <strong>de</strong> pe malurile acestora [Alpine 

rivers and the herbaceous vegetation along their banks] 

CLAS. PAL.: 24.221 şi 24.222 

1) 24.221 – Grupări <strong>de</strong>schise <strong>de</strong> plante pioniere erbacee sau sufrutescente, bogate în 

specii montane, care colonizează <strong>de</strong>pozitele <strong>de</strong> pietriş ale pâraielor care au un regim 

hidrologic <strong>de</strong> tip alpin, cu <strong>de</strong>bit maxim în timpul verii, formate în munţii din nordul 

zonei boreale şi partea inferioară a zonei arctice, pe <strong>de</strong>aluri şi uneori câmpii, precum 

şi în etajele alpin şi subalpin ale munţilor mai înalţi din regiunile situate mai la sud, 

uneori în staţiuni <strong>de</strong>presionare la altitudini mai mici (Epilobion fleischeri p.p.). 

24.222 – Grupări <strong>de</strong>schise sau compacte <strong>de</strong> plante pioniere erbacee sau sufrutescente, 

ce colonizează, în etajele montan şi submontan, <strong>de</strong>pozitele <strong>de</strong> pietriş ale pâraielor cu 

regim hidrologic <strong>de</strong> tip alpin, cu <strong>de</strong>bit maxim în timpul verii, ce izvorăsc în munţii 

înalţi (Epilobion fleischeri p.p., Calamagrostion pseudophragmitis). 

2) Plante: 

24.221 - Dryas octopetala, Gypsophila repens, Rhacomitrium canescens, Rumex 

scutatus, Saxifraga aizoi<strong>de</strong>s, S. bryoi<strong>de</strong>s, Trifolium palescens; 

24.222 - Chondrilla chondrilloi<strong>de</strong>s, Calamagrostis pseudophragmites, Erucastrum 

nasturtiifolium, Gypsophila repens, Dryas octopetala, Aethionema saxatile, 

Epilobium dodonaei, Erigeron acris, Euphorbia cyparissias, Fumana 

procumbens, Agrostis gigantea, Anthyllis vulneraria subsp. alpestris, 

30

Campanula cochleariifolia, Hieracium piloselloi<strong>de</strong>s, Calamagrostis 

pseudophragmites, Conyza cana<strong>de</strong>nsis, Pritzelago alpina, şi plantule <strong>de</strong> Salix 

elaeagnos, S. purpurea, S. daphnoi<strong>de</strong>s şi Myricaria germanica. 

HdR R5416, R5418, R5420, R5423 

Veg Calamagrostietum pseudophragmitis Beldie 1967; Chrysosplenio alpini- 

Saxifragetum stellaris Pawł. et Walas 1949; Swertio punctatae-Saxifragetum 

stellaris Col<strong>de</strong>a (1995-1996) 1997; Philonotido-Calthetum laetae (Krajina 

1933) Col<strong>de</strong>a 1991; Cardaminetum opizii Szafer et al. 1923; Caltho laetae- 

Ligularietum sibiricae Ştefan et al. <strong>2000</strong>; Carici remotae-Calthaetum laetae 

Col<strong>de</strong>a (1972) 1978. 

NrSCI 24 

3230 Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica <strong>de</strong>-a lungul cursurilor <strong>de</strong> apă 

montane [Alpine rivers and their ligneous vegetation with Myricaria germanica] 

CLAS. PAL.: 24.223 x 44.111 

1) Comunităţi formate din tufe joase <strong>de</strong> specii pioniere, ce inva<strong>de</strong>ază formaţiunile 

erbacee ale tipurilor 24.221 şi 24.222 pe <strong>de</strong>pozite <strong>de</strong> pietriş bogate în nămol fin ale 

cursurilor <strong>de</strong> apă montane şi boreale nordice, cu regim hidrologic <strong>de</strong> tip alpin, adică 

cu <strong>de</strong>bit maxim în timpul verii. Myricaria germanica şi Salix spp. sunt caracteristice 

(Salici-Myricarietum). 

2) Plante: Myricaria germanica, Salix elaeagnos, S. purpurea subsp. gracilis, S. 

daphnoi<strong>de</strong>s. 

HdR R4415 

Veg Salici purpureae-Myricarietum Moor 1958. 

NrSCI 18 

3240 Vegetaţie lemnoasă cu Salix elaeagnos <strong>de</strong>-a lungul cursurilor <strong>de</strong> apă montane 

[Alpine rivers and their ligneous vegetation with Salix elaeagnos] 

CLAS. PAL.: 24.224 x 44.112 

1) Desişuri sau tufărişuri înalte <strong>de</strong> Salix spp., Hippophaë rhamnoi<strong>de</strong>s, Alnus spp., 

Betula spp., printre altele, pe <strong>de</strong>pozite <strong>de</strong> pietriş ale cursurilor <strong>de</strong> apă montane şi 

boreale nordice, care au un regim hidrologic <strong>de</strong> tip alpin, cu <strong>de</strong>bit maxim în timpul 

verii. Formaţiuni <strong>de</strong> Salix elaeagnos, S. purpurea subsp. gracilis, S. daphnoi<strong>de</strong>s, S. 

nigricans şi Hippophaë rhamnoi<strong>de</strong>s pe <strong>de</strong>pozitele înalte <strong>de</strong> pietriş fluvial din văile 

alpine şi perialpine. 

2) Plante: Salix elaeagnos, S. purpurea subsp. gracilis, S. daphnoi<strong>de</strong>s şi Hippophaë 

rhamnoi<strong>de</strong>s. 

HdR R4417 

Veg Hippopho-Salicetum elaeagni Br.-Bl. et Volk 1940; Salicetum elaeagnipurpureae 

Sillinger 1933. 

NrSCI 20 

31

3260 Cursuri <strong>de</strong> apă din zona <strong>de</strong> câmpie până în etajul montan, cu vegetaţie din 

Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion [Watercourses of plain to montane 

levels with the Ranunculion fluitantis and Callitricho-Batrachion vegetation] 


1) Cursuri <strong>de</strong> apă din zona <strong>de</strong> câmpie până în etajul montan, cu vegetaţie submersă 

sau natantă din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion (nivel scăzut al apei 

în timpul verii) sau muşchi acvatici. 

2) Plante: Ranunculus trichophyllus, R. fluitans, R. peltatus, R. penicillatus subsp. 

penicillatus, R. aquatilis, Myriophyllum spp., Callitriche spp., Sium erectum, 

Zannichellia palustris, Potamogeton spp., Fontinalis antipyretica. 

3) Acest habitat este uneori asociat cu comunităţile <strong>de</strong> Butomus umbellatus <strong>de</strong> pe 

maluri. Este important să se ţină cont <strong>de</strong> acest aspect în procesul <strong>de</strong> selecţie a siturilor 

<strong>de</strong> importanţă comunitară. 

HdR R2208 

Veg Ranunculetum aquatilis (Sauer 1947) Géhu 1961; Hottonietum palustris Tüxen 

1937; Callitrichetum palustris (Dihoru 1975) Burescu 1999. 

NrSCI 16 

3270 Râuri cu maluri nămoloase, cu vegetaţie din Chenopodion rubri p.p. şi 

Bi<strong>de</strong>ntion p.p. [Rivers with muddy banks with Chenopodion rubri p.p. and Bi<strong>de</strong>ntion 

p.p. vegetation] 

CLAS. PAL.: 24.52 

1) Maluri nămoloase ale râurilor din zona <strong>de</strong> câmpie până în etajul submontan, cu 

vegetaţie pionieră anuală, nitrofilă, din alianţele Chenopodion rubri p.p. şi Bi<strong>de</strong>ntion 

p.p. Primăvara şi la începutul verii, acest habitat <strong>de</strong> maluri nămoloase se prezintă fără 

nici un fel <strong>de</strong> vegetaţie (ea <strong>de</strong>zvoltându-se mai târziu în timpul anului). Dacă 

condiţiile nu sunt favorabile, această vegetaţie se <strong>de</strong>zvoltă puţin sau poate fi total 

absentă. 

2) Plante: Chenopodium rubrum, Bi<strong>de</strong>ns tripartita, Xanthium sp., Polygonum 

lapathifolium. 

3) Acest habitat se întâlneşte în strânsă asociere cu populaţii <strong>de</strong>nse ale genului Bi<strong>de</strong>ns 

sau ale unor specii <strong>de</strong> neofite. Pentru a înlesni conservarea acestor comunităţi, cu o 

<strong>de</strong>zvoltare anuală târzie sau neregulată, este important să se ia în consi<strong>de</strong>rare maluri 

cu lăţimi între 50 şi 100 m şi chiar porţiuni fără vegetaţie (24.51). 

HdR R5312 

Veg Bi<strong>de</strong>nti-Polygonetum hydropiperis Lohm. in Tüxen 1950; Polygono 

lapathifolii-Bi<strong>de</strong>ntetum Klika 1935; Echinochloo-Polygonetum lapathifolii Soó 

et Csűrös 1974 (inclusiv subas. chlorocyperetosum glomerati Burescu 1999); 

Xanthio strumarii-Bi<strong>de</strong>ntetum tripartitae Timár 1947; Bi<strong>de</strong>ntetum cernui 

(Kobenza 1948) Slavnič 1951. 

NrSCI 15 

32

NB În <strong>manual</strong>ul EUR 27 este indicată ca şi carasteristică Bi<strong>de</strong>ns frondosa, specie 

originară din America <strong>de</strong> Nord şi invazivă în Europa! Aceasta a fost înlocuită cu 

Bi<strong>de</strong>ns tripartita, care este caracteristică alianţei Bi<strong>de</strong>ntion. 

TUFĂRIŞURI ŞI LANDE TEMPERATE 

4030 Lan<strong>de</strong> uscate europene [European dry heaths] 


1) Lan<strong>de</strong> mezofile sau xerofile pe soluri silicatice, podzolice, în climatele ume<strong>de</strong>, 

atlantic şi subatlantic, ale câmpiilor şi munţilor <strong>de</strong> mică altitudine din Europa vestică, 

centrală şi nordică. 

Subtipuri: 

31.21 - Lan<strong>de</strong> submontane <strong>de</strong> Vaccinium-Calluna. Calluno-Genistion pilosae p.p. 

(Vaccinion vitis-idaeae p.p.): Vaccinio myrtilli-Callunetum s.l. i.a. Lan<strong>de</strong> bogate în 

specii <strong>de</strong> Vaccinium, <strong>de</strong> obicei cu Calluna vulgaris, din nordul şi vestul Insulelor 

Britanice, lanţul munţilor hercinici şi etajele mai joase ale Alpilor, Carpaţilor, 

Pirineilor şi Cordilierei Cantabrice. 

2) Plante: 31.21 - Vaccinium spp., Calluna vulgaris. 

HdR R3112 

Veg Vaccinio-Callunetum vulgaris Büker 1942 (syn.: Nardo-Callunetum Csűrös 

1964, Agrostio-Callunetum Resmeriţă et Csűrös 1966, as. cu Arnica montana 

şi Calluna vulgaris Ghişa et al. 1970). 

NrSCI 7 

4060 Tufărişuri alpine şi boreale [Alpine and Boreal heaths] 


1) Formaţiuni arbustive scun<strong>de</strong>, pitice sau prostrate din etajele alpin şi subalpin ale 

munţilor din Eurasia, dominate <strong>de</strong> ericacee, Dryas octopetala, ienuperi pitici, specii 

<strong>de</strong> drob şi grozamă (Cytisus spp., Genista spp.); tufărişuri pitice <strong>de</strong> Dryas din Insulele 

Britanice şi Scandinavia. 

Subtipuri: 

31.41 - Tufărişuri alpine pitice vântuite <strong>de</strong> ericacee. Loiseleurio-Vaccinion. Tapete 

foarte joase, monostratificate, <strong>de</strong> Loiseleuria procumbens, specii <strong>de</strong> Vaccinium 

sau alte ericacee prostrate, însoţite <strong>de</strong> licheni, în staţiuni vântuite şi în general 

lipsite <strong>de</strong> zăpadă, din etajul alpin al munţilor înalţi din sistemul Alpilor. 

31.42 - Tufărişuri acidofile <strong>de</strong> rodo<strong>de</strong>ndron. Rhodo<strong>de</strong>ndro-Vaccinion. Tufărişuri 

dominate <strong>de</strong> Rhodo<strong>de</strong>ndron spp. pe podzoluri aci<strong>de</strong> din Alpi, Pirinei, munţii 

Dinarici, Carpaţi, lanţul balcanic, lanţul pontic, Caucaz şi sistemul himalaian, 

a<strong>de</strong>sea cu Vaccinium spp., uneori cu pini pitici. 

33

31.43 – Tufărişuri montane <strong>de</strong> ienupăr pitic. Juniperion nanae, Pino-Juniperion 

sabinae p.p., Pino-Cytision purgantis p.p. De obicei formaţiuni <strong>de</strong>nse <strong>de</strong> 

ienuperi prostraţi, la altitudini mari, în munţii palearctici sudici. 

31.44 – Tufărişuri <strong>de</strong> Empetrum-Vaccinium din munţii înalţi. Empetro-Vaccinietum 

uliginosi. Tufărişuri pitice dominate <strong>de</strong> Empetrum hermaphroditum, Vaccinium 

uliginosum, cu Arctostaphylos alpina, Vaccinium myrtillus, V. vitis-idaea şi 

Lycopodiaceae (Huperzia selago, Diphasiastrum alpinum), muşchi 

(Barbilophozia lycopodioi<strong>de</strong>s, Hylocomium splen<strong>de</strong>ns, Pleurozium schreberi, 

Rhythidia<strong>de</strong>lphus triquetrus) şi licheni (Cetraria islandica, Cladonia 

arbuscula, C. rangiferina, C. stellaris, C. gracilis, Peltigera aphthosa) din 

etajul subalpin al Alpilor, Carpaţilor, Pirineilor, Masivului Central, munţilor 

Jura, Apeninilor <strong>de</strong> nord, caracteristice staţiunilor relativ vântuite şi lipsite <strong>de</strong> 

zăpadă, expuse la îngheţ, care sunt, în orice caz, mai puţin extreme <strong>de</strong>cât cele 

ce caracterizează zonele un<strong>de</strong> domină comunităţile <strong>de</strong> la 31.41. Spre <strong>de</strong>osebire 

<strong>de</strong> formaţiunile <strong>de</strong> la 31.41, cele <strong>de</strong> la 31.44 sunt evi<strong>de</strong>nt bistratificate. 

31.46 – Tufărişuri <strong>de</strong> Bruckenthalia. 

31.47 – Tufărişuri alpine <strong>de</strong> strugurii ursului. Mugo-Rhodoretum hirsuti p.p., 

Juniperion nanae p.p., i.a. Tapete <strong>de</strong> Arctostaphylos uva-ursi sau 

Arctostaphylos alpina în etajele alpin, subalpin şi local, montan ale Alpilor, 

Pirineilor, Apeninilor <strong>de</strong> nord şi centrali, munţilor Dinarici, Carpaţilor, lanţului 

balcanic, Rodopilor (la sud <strong>de</strong> Slavianka-Orvilos, Menikion, Pangeon, 

Falakron şi Rodopi), munţilor moeso-macedonieni (inclusiv Athos), munţilor 

zonei Pelagonice (la sud <strong>de</strong> graniţa greco-macedoneană se întind munţii Tzena, 

Pinovon şi Kajmakchalan) şi Olimp, în munţii thessalieni, mai ales pe 

substraturi calcaroase. 

31.49 - Tapete montane <strong>de</strong> arginţică. Tufărişuri pitice sub formă <strong>de</strong> tapete <strong>de</strong> Dryas 

octopetala, din munţii înalţi palearctici, în regiunile boreale şi în avanposturile 

izolate ale coastei Atlanticului. 

31.4A – Tufărişuri subalpine pitice <strong>de</strong> afin. Tufărişuri pitice dominate <strong>de</strong> Vaccinium 

din etajul subalpin al munţilor sud-europeni, mai ales în Apeninii centrali şi <strong>de</strong> 

nord, lanţul balcanic, munţii zonei Helenice, lanţul pontic şi munţii Caucaz, cu 

Vaccinium myrtillus, V. uliginosum s.l., V. vitis-idaea şi, local, Empetrum 

nigrum. Sunt mai bogate în specii <strong>de</strong> pajişti <strong>de</strong>cât comunităţile <strong>de</strong> la 31.44 şi 

a<strong>de</strong>sea iau aspectul <strong>de</strong> pajişti alpine cu tufe pitice. De asemenea, Vaccinium 

myrtillus are rolul dominant, în locul speciilor Vaccinium uliginosum şi 

Empetrum hermaphroditum. 

31.4B – Tufărişuri montane <strong>de</strong> specii <strong>de</strong> drob şi grozamă. Tufărişurile scun<strong>de</strong> <strong>de</strong> 

Genista spp. sau Chamaecytisus spp. din etajul subalpin, alpin inferior sau 

montan al munţilor înalţi din regiunile sudice, în special al Alpilor meridionali, 

Apeninilor, munţilor Dinarici, Carpaţilor sudici, lanţului balcanic, munţilor 

moeso-macedonieni, munţilor zonei Pelagonice, munţilor Pind nordici, 

Rodopilor, munţilor thessalieni. 

2) Plante: 

31.41 - Loiseleuria procumbens, Vaccinium spp. 

31.42 - Rhodo<strong>de</strong>ndron myrtifolium 

34

31.44 - Empetrum hermaphroditum, Vaccinium uliginosum 

31.47 - Arctostaphylos uva-ursi 

31.49 - Dryas octopetala 

31.4A – Vaccinium myrtillus, V. uliginosum s.l., V. vitis-idaea 

31.4B - Genista radiata. 

HdR R3101, R3104, R3107-3109, R3111, R3115, R3617 

Veg Cetrario-Loiseleurietum procumbentis Br.-Bl. et al. 1939 (syn.: Loiseleurietum 

procumbentis Puşcaru et al. 1956); Rhodo<strong>de</strong>ndro myrtifolii-Vaccinietum Borza 

(1955) 1959 em. Boşcaiu 1971 (syn.: Rhodoretum kotschyi auct. rom., 

Rhodoreto-Juncetum trifidi Resmeriţă 1974 saxifragetosum paniculatae 

Horeanu et Viţalariu 1991); Junipero-Bruckenthalietum Horvat 1936 (syn.: 

Juniperetum intermediae Nyár. 1956 n.n., Bruckenthalietum spiculifoliae Buia 

et al. 1962 p.p., as. cu Bruckenthalia spiculifolia şi Antennaria dioica 

Şerbănescu 1961, as. cu Nardus stricta şi Bruckenthalia spiculifolia 

Şerbănescu 1961); Campanulo abietinae-Juniperetum Simon 1966 (syn.: 

Juniperetum nanae Soó 1928, Juniperetum sibiricae Raţiu 1965, Vaccinio- 

Juniperetum communis Kovács 1979, Junipereto-Vaccinietum Puşcaru et al. 

1956 n.n.); Empetro-Vaccinietum gaultherioidis Br.-Bl. 1926 (syn.: Cetrario- 

Vaccinietum gaultherioidis austro-carpaticum Boşcaiu 1971); Campanulo 

abietinae-Vaccinietum (Buia et al. 1962) Boşcaiu 1971 (syn.: Vaccinietum 

myrtilii Buia et al. 1962, Junceto trifidi-Vaccinietum Resmeriţă (1975) 1976 

p.p., Melampyro saxosi-Vaccinietum myrtilii Col<strong>de</strong>a 1990); Juniperetum 

sabinae Csűrös 1958; Achilleo schurii-Drya<strong>de</strong>tum (Beldie 1967) Col<strong>de</strong>a 1984. 

NrSCI 35 

NB Juniperetum sabinae apare doar în etajul montan, conţinând chiar unele 

elemente xero-termofile, şi <strong>de</strong> aceea contrastează ecologic cu celelalte asociaţii, ce 

sunt tipice etajului subalpin. 

4070* Tufărişuri <strong>de</strong> Pinus mugo şi Rhodo<strong>de</strong>ndron hirsutum (Mugo-Rhodo<strong>de</strong>ndretum 

hirsuti) [Bushes with Pinus mugo and Rhodo<strong>de</strong>ndron hirsutum (Mugo- 

Rhodo<strong>de</strong>ndretum hirsuti)] 


1) Formaţiuni <strong>de</strong> jneapăn (Pinus mugo), <strong>de</strong> obicei cu Rhodo<strong>de</strong>ndron spp., din partea 

estică şi uscată a catenei interne a Alpilor, nordul şi sud-estul catenei externe a 

Alpilor, sud-vestul Alpilor şi munţilor Jura elveţieni, lanţurile estice hercinice, 

Carpaţi, Apenini, munţii Dinarici şi zonei Pelagonice învecinate, Pirin, Rila şi lanţul 

balcanic. 

2) Plante: Pinus mugo, Rhodo<strong>de</strong>ndron myrtifolium (syn. R. kotschyi), Calamagrostis 

villosa, Homogyne alpina. 

HdR R3105 

Veg Rhodo<strong>de</strong>ndro myrtifolii-Pinetum mugo Borza 1959 em. Col<strong>de</strong>a 1995 (syn.: 

Pinetum mugi carpaticum auct. rom., Calamagrostio villosae-Pinetum mugo 

Sanda et Popescu 2002); Vaccinio myrtilli-Pinetum mugo Hadač 1956. 

35

NrSCI 18 

NB Rhodo<strong>de</strong>ndron hirsutum şi R. ferrugineum nu sunt prezente în România, ultima 

fiind înlocuită în Carpaţi <strong>de</strong> specia vicariantă R. myrtifolium. Jnepenişurile acidofile, 

fără diferenţialele carpatice Rhodo<strong>de</strong>ndron myrtifolium, Bruckenthalia spiculifolia şi 

Soldanella hungarica sensu lato, sunt încadrate în as. Vaccinio myrtilli-Pinetum 

mugo. Tot la acest tip <strong>de</strong> habitat trebuie incluse şi jnepenişurile pe substrate 

carbonatice, pentru care nu există încă o asociaţie <strong>de</strong>scrisă în Carpaţi. 

4080 Tufărişuri subarctice <strong>de</strong> Salix spp. [Sub-Arctic Salix spp. scrub] 

CLAS. PAL.: 31.6211, 31.6214, 31.6215, 31.622 

1) Formaţiuni <strong>de</strong> sălcii subarctice şi boreo-alpine din podişul înalt scoţian, munţii 

Islan<strong>de</strong>i şi Scandinaviei (a<strong>de</strong>sea <strong>de</strong>-a lungul cursurilor <strong>de</strong> apă) şi comunităţi similare 

din Alpi, Pirinei, munţii Cantabrici, Carpaţi şi masivele asociate. 

Subtipuri: 

31.6215 – Tufărişuri carpato-hercinice <strong>de</strong> sălcii. 

Tufărişuri dominate <strong>de</strong> sălcii din etajele subalpin, alpin şi ocazional, montan şi 

tufărişuri scun<strong>de</strong> din Carpaţi şi catena estică hercinică a Su<strong>de</strong>ţilor (Salicetum 

lapponum, Salici silesiacae-Betuletum carpaticae [p.p.], Piceo-Salicetum silesiacae 

[i.a.]). 

2) Plante: Salix bicolor, S. hastata. 

HdR R3102, R3103, R3110 

Veg Triseto fusci-Salicetum hastatae Col<strong>de</strong>a (1986) 1990 (syn.: Salicetum hastatae 

Buia et al. 1962); Salicetum bicoloris Krisai 1978; Salici-Alnetum viridis Čolić 

et al. 1962 (syn.: Alnetum viridis austro-carpaticum Borza 1959). 

NrSCI 12 

40A0* Tufărişuri subcontinentale peripanonice [Subcontinental peri-Pannonic scrub] 

CLAS. PAL.: 31.8B12p, 31.8B13, 31.8B14, 31.8B3p 

1) Tufărişuri scun<strong>de</strong> caducifoliate cu afinităţi continentale şi submediteraneene din 

bazinul panonic şi regiunile învecinate, inclusiv periferia estică a Alpilor, periferia 

sudică a Carpaţilor nord-vestici, Depresiunea Transilvaniei şi văile şi <strong>de</strong>alurile 

adiacente ale Carpaţilor Orientali şi Meridionali şi ale munţilor Apuseni, periferia 

sudică a bazinului panonic, platoul Moraviei, până la <strong>de</strong>alurile şi văile din nordul 

Peninsulei Balcanice. Apar atât pe substraturi carbonatice cât şi silicatice, formând o 

vegetaţie mozaicată compusă din pajişti stepice (6210) şi elemente floristice <strong>de</strong> 

silvostepă sau specii <strong>de</strong> plante din pajiştile rupicole panonice (6190), a<strong>de</strong>sea <strong>de</strong>-a 

lungul lizierelor <strong>de</strong> pădure. 

Inclu<strong>de</strong> următorii cenotaxoni: 

Prunetum fruticosae Dziubałtowski 1926 (syn.: Crataego-Prunetum fruticosae Sóo 

1951) 

Prunetum tenellae Soó 1947 (syn.: Amygdaletum nanae Soó 1951) 

36

Syringo-Carpinion orientalis Jakucs 1959 

Calamagrostio-Spiraeetum ulmifoliae Resmeriţă et Csűrös 1966 

Spiraeetum crenatae Morariu et Ularu 1981 

Syringo-Genistetum radiatae Maloş 1972 

Asplenio-Syringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959 

Carici humilis-Sorbetum dacicae Gergely 1962 

Corno-Fraxinetum orni Pop et Hodişan 1964 

Alno incanae-Syringetum josikaeae (Borza 1965) Raţiu et al. 1984 

2) Plante: Amygdalus nana (syn. Prunus tenella), Cerasus fruticosa, C. mahaleb, 

Spiraea media, Rosa spinosissima, R. gallica, R. pimpinellifolia, Amelanchier ovalis, 

Cornus mas, Crataegus monogyna, Acer tataricum, Cotoneaster integerrimus, C. 

tomentosus, C. niger, Allium sphaerocephalon, Anemone sylvestris, Asparagus 

officinalis, Buglossoi<strong>de</strong>s purpurocaerulea, Geranium sanguineum, Peucedanum 

carvifolia, Teucrium chamaedrys, Aster linosyris, Inula ensifolia, I. hirta, Melica 

picta, Nepeta pannonica, Peucedanum cervaria, Phlomis tuberosa, Jurinea mollis, 

Vinca herbacea, Verbascum austriacum, Salvia austriaca, Stipa dasyphylla, 

Aconitum anthora, Chrysanthemum corymbosum, Vincetoxicum hirundinaria, 

Waldsteinia geoi<strong>de</strong>s, Syringa vulgaris, Euonymus verrucosus, Viburnum lantana, 

Spiraea chamaedryfolia, S. crenata, Fraxinus ornus, Paliurus spina-christi, 

Jasminum fruticans, Syringa josikaea, Genista radiata, Sorbus dacica, S. aria, S. 

cretica, Paeonia peregrina, Teucrium polium, Asplenium ruta-muraria, Ceterach 

officinarum. 

HdR R3116, R3118, R3121, R3123-R3127, R3130, R3131 p.p., R4413 

Veg Calamagrostio-Spiraeetum ulmifoliae Resmeriţă et Csűrös 1966; Spiraeetum 

crenatae Morariu et Ularu 1981; Syringo-Genistetum radiatae Maloş 1972; 

Asplenio-Syringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959; Carici humilis-Sorbetum 

dacicae Gergely 1962; Corno-Fraxinetum orni Pop et Hodişan 1964; Syringo- 

Fraxinetum orni Borza 1958 em. Resmeriţă 1972 (syn.: Syringeto-Fraxinetum 

orni coryletosum colurnae Borza 1958); Prunetum tenellae Soó 1947 (syn.: 

Prunetum nanae Borza 1931, Amygdaletum nanae Soó (1927) 1959); 

Prunetum fruticosae Dziubałtowski 1926; Syringo-Carpinetum orientalis 

Jakucs 1959; Alno incanae-Syringetum josikaeae (Borza 1965) Raţiu et al. 

1984; Evonymo-Prunetum spinosae (Hueck 1931) Tx. 1952 em. Pass. et 

Hoffim. 1968. 

NrSCI 16 

NB Asociaţia Alno incanae-Syringetum josikaeae se referă la comunităţi mezohigrofile, 

ce apar pe văi ume<strong>de</strong> şi care contrastează ecologic cu celelalte asociaţii 

(mezo)-xerofile enumerate mai sus. Inclu<strong>de</strong>rea tufărişurilor <strong>de</strong> liliac transilvănean la 

acest tip <strong>de</strong> habitat este justificată doar <strong>de</strong> importanţa conservării <strong>habitatelor</strong> în care 

creşte en<strong>de</strong>mitul rar Syringa josikaea. 

Asociaţia Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (corespunzătoare habitatului 

românesc R3122) nu a fost indicată la acest habitat, întrucât are o răspândire largă, ce 

<strong>de</strong>păşeşte zona peripanonică (până în Germania, spre vest şi, cel puţin până în 

regiunea Pontică, spre est). 

37

În baza cunoştinţelor actuale, tufărişurile <strong>de</strong> migdal pitic din Moldova sunt atribuite 

tot asociaţiei panonice Prunetum tenellae Soó 1947 şi prin urmare, acestea se 

circumscriu – <strong>de</strong>ocamdată - tot habitatului 40A0. 

40C0* Tufărişuri caducifoliate ponto-sarmatice [Ponto-Sarmatic <strong>de</strong>ciduous thickets] 

CLAS. PAL.: 31.8B7 

1) Tufărişuri caducifoliate ale zonei <strong>de</strong> stepă cu arbuşti din regiunile pontică şi 

sarmatică şi ale teritoriilor adiacente din interiorul sau din afara zonei <strong>de</strong> limita estică 

a pădurilor <strong>de</strong> stejari cu Potentilla alba (41.7A14), din zona pădurilor stepice <strong>de</strong> 

stejari şi arţar tătăresc (41.7A22) şi pădurilor stepice subeuxinice (41.7A3), care fac 

parte din habitatul 91I0 - păduri stepice euro-siberiene cu Quercus spp. Habitatul 

inclu<strong>de</strong> mai multe comunităţi vegetale cu specii en<strong>de</strong>mice pentru Dobrogea, cum sunt 

asociaţiile Aspho<strong>de</strong>lino luteae-Paliuretum şi Rhamno catharticae-Jasminietum 

fruticantis. 

2) Plante: Prunus spinosa, Crataegus monogyna, Caragana frutex, Spiraea crenifolia 

(S. crenata), Prunus tenella (Amygdalus nana), Jasminum fruticans, Paliurus spinachristi, 

Rhamnus catharticus, Asparagus verticillatus, Aspho<strong>de</strong>line lutea, Bromus 

inermis, Dianthus nardiformis, Kochia prostrata, Medicago minima, Genista 

sessilifolia, Moehringia grisebachii, M. jankae, Orlaya grandiflora, Ornithogalum 

amphibolum, Paeonia tenuifolia, Salvia ringens, Thymus zygioi<strong>de</strong>s, Veronica 

austriaca. 

HdR R3128, R3129, R3131 p.p., R3132 

Veg Aspho<strong>de</strong>lino luteae-Paliuretum Sanda et Popescu 1999; Rhamno catharticae- 

Jasminetum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993; as. cu 

Caragana frutex Dihoru et al. 1970; Gymnospermio altaicae-Celtetum 

glabratae Petrescu <strong>2000</strong>-2001; Prunetum tenellae s.l. 

NrSCI 28 

NB Există o suprapunere parţială, <strong>de</strong> ordin fitogeografic, între habitatele 40A0 şi 

40C0, datorită interferenţelor şi adiacenţei dintre regiunea Panonică şi cea Pontică. 

Astfel, tufărişurile <strong>de</strong> Prunus tenella au un areal întins, din Europa estică (poate chiar 

Asia centrală) până în Europa centrală. Cele din Dobrogea aparţin probabil unei 

asociaţii ne<strong>de</strong>scrise încă sau, cel puţin unei variante pontice a asociaţiei panonice 

Prunetum tenellae Soó 1947, prima distingându-se prin unele diferenţiale precum 

Astragalus spruneri, Chamaecytisus jankae, Crepis sancta şi Paeonia tenuifolia. 

Chiar şi în absenţa unor referinţe fitosociologice clare, tufărişurile din Dobrogea 

edificate <strong>de</strong> migdalul pitic trebuie încadrate la habitatul 40C0. 

38

TUFĂRIŞURI SCLEROFILE (MATORRAL) 

Tufărişuri temperate şi submediteraneene 

5130 Formaţiuni <strong>de</strong> Juniperus communis în lan<strong>de</strong> sau pajişti calcifile [Juniperus 

communis formations on heaths or calcareous grasslands] 

CLAS. PAL.: 31.88 

1) Formaţiuni <strong>de</strong> Juniperus communis din zona <strong>de</strong> câmpie până în etajul montan. 

Acestea corespund în principal unor stadii fitodinamice ale succesiunilor din 

următoarele tipuri <strong>de</strong> vegetaţie: 

a) în general, pajişti calcifile mezofile sau xerofile, sărace în nutrienţi, păşunate sau 

abandonate, din Festuco-Brometea şi Elyno-Seslerietea. 

b) mai rar, lan<strong>de</strong> din Calluno vulgaris-Ulicetea minoris (31.2). 

2) Plante: Juniperus communis, Crataegus spp., Rosa spp., Prunus spinosa. 

Pentru a) specii tipice pentru Festuco-Brometea şi Elyno-Seslerietea. 

Pentru b) Calluna vulgaris, Vaccinium myrtillus, Empetrum nigrum, Deschampsia 

flexuosa, Nardus stricta. 

HdR - 

Veg - 

NrSCI 8 

NB Nu există asociaţii vegetale specifice acestui habitat, ci doar grupări sub formă 

<strong>de</strong> rarişti <strong>de</strong> ienupăr, care corespund unor stadii dinamice ale succesiunilor secundare. 

FORMAŢIUNI IERBOASE NATURALE ŞI SEMINATURALE 

Pajişti <strong>natura</strong>le 

6110* Pajişti rupicole calcifile sau bazifile din Alysso-Sedion albi [Rupicolous 

calcareous or basophile grasslands of the Alysso-Sedion albi] 

CLAS. PAL.: 34.11 

1) Comunităţi <strong>de</strong>schise pioniere xerotermofile pe soluri superficiale calcaroase sau 

bogate în baze (substrate vulcanice bazice), dominate <strong>de</strong> specii anuale şi suculente 

tipice pentru Alysso alyssoidis-Sedion albi Oberdorfer & Müller in Müller 1961. 

Comunităţi similare se pot <strong>de</strong>zvolta pe substraturi artificiale; acestea însă nu vor fi 

luate în consi<strong>de</strong>rare. 

2) Plante: Alyssum alyssoi<strong>de</strong>s, Arabis recta, Cerastium spp., Hornungia petraea, 

Jovibarba spp., Poa ba<strong>de</strong>nsis, Saxifraga tridactylites, Sedum spp., Sempervivum spp., 

Teucrium botrys. 

3) În unele regiuni ale Belgiei şi Germaniei acest habitat este strâns legat <strong>de</strong> asociaţii 

vegetale din Xerobromion şi Mesobromion. 

HdR R3503 

39

Veg Alysso petraei-Se<strong>de</strong>tum hispanici Schnei<strong>de</strong>r-Bin<strong>de</strong>r et al. 1971; Sedo- 

Petrorhagietum saxifragae Roman 1974; Seslerio rigidae-Saxifragetum 

rochelianae Gergely 1967; Saxifrago tridactylitis-Poëtum compressae (Kreh 

1951) Géhu et Leriq 1957 (syn.: Sclerantho-Poëtum compressae Borza 1959). 

NrSCI 15 

NB Deşi as. Sedo-Petrorhagietum saxifragae a fost <strong>de</strong>scrisă pe substrate silicatice, 

acestea au un conţinut relativ ridicat <strong>de</strong> carbonat <strong>de</strong> calciu, ceea ce explică caracterul 

neutrofil-bazifil al speciilor edificatoare (Petrorhagia saxifraga, Sedum rubens şi 

Tortula ruralis). În compoziţia floristică mai apar cu abun<strong>de</strong>nţă redusă atât specii 

bazifile (precum Eryngium campestre, Medicago minima, Polycnemum arvense), cât 

şi unele specii acidofile (<strong>de</strong> exemplu, Scleranthus annuus, Trifolium arvense, Rumex 

acetosella). Această particularitate <strong>de</strong>termină o afinitate floristico-ecologică cu 

asociaţiile din Sedo-Scleranthion ce caracterizează habitatul 8230. 

6120* Pajişti xerice şi calcifile pe nisipuri [Xeric sand calcareous grasslands] 

CLAS. PAL.: 34.12 

1) Pajişti uscate, a<strong>de</strong>sea <strong>de</strong>schise, pe nisipuri mai mult sau mai puţin calcifere, cu un 

centru <strong>de</strong> distribuţie subcontinental (Koelerion glaucae, Sileno conicae-Cerastion 

semi<strong>de</strong>candri, Sedo-Cerastion p.p.). 

2) Plante: Allium schoenoprasum, Alyssum montanum subsp. gmelinii, 

Cardaminopsis arenosa, Carex ligerica, C. praecox, Dianthus <strong>de</strong>ltoi<strong>de</strong>s, Euphorbia 

seguieriana, Festuca beckeri subsp. polesica, F. beckeri subsp. arenicola, 

Gypsophila fastigiata, Helichrysum arenarium, Herniaria glabra, Koeleria glauca, 

Petrorhagia prolifera, Sedum rupestre, Silene chlorantha. 

3) Acest tip <strong>de</strong> habitat apare în asociere cu complexe <strong>de</strong> dune necostiere. 

HdR R3502, R6402, R6403 

Veg Ventenato dubiae-Xeranthemetum cylindracei (Borza 1950) Sanda et al. 1988; 

Festucetum polesicae Oprea 1998; Festucetum arenicolae Ştefan et al. 2001 

(syn.: Festucetum vaginatae subas. arenicolum Popescu et Sanda (1976) 

1979); Molluginetum cervianae Borza 1963; Potentillo-Festucetum dalmaticae 

(Domin 1933) Májovský 1954. 

NrSCI Cel puţin 4. 

NB Acest habitat se întâlneşte doar în regiunea continentală (pe nisipurile sau 

solurile nisipoase din Oltenia şi sudul Moldovei), <strong>de</strong>osebindu-se floristic <strong>de</strong> celelalte 

habitate psamofile din România, fie panonice (2340, 6260) sau costiere (2110, 2130). 

Deoarece subspecia F. beckeri subsp. beckeri nu este prezentă în România şi întrucât 

au fost <strong>de</strong>ja <strong>de</strong>scrise două asociaţii pe baza subspeciilor polesica şi arenicola, 

cenotaxonul Festucetum beckeri Popescu et Sanda (1976) 1997 a <strong>de</strong>venit un nomen 

ambiguum şi nu a fost folosit ca referinţă cenotaxonomică. 

40

6150 Pajişti boreale şi alpine pe substrate silicatice [Siliceous alpine and boreal 

grasslands] 

CLAS. PAL.: 36.11, 36.32, 36.34 

1) Formaţiuni boreo-alpine ale culmilor muntoase mai înalte din Alpi şi Scandinavia, 

cu disjuncţii şi în alte regiuni, precum în Carpaţi, cu Juncus trifidus, Carex bigelowii, 

muşchi şi licheni. Sunt incluse şi comunităţile asociate din zăcătorile <strong>de</strong> zăpadă. 

2) Plante: Juncus trifidus, Carex bigelowii, C. curvula. 

HdR R3602-3604, R3615, R6301, R6302, R6303, R6304, R6305, R6306 

Veg Primulo-Caricetum curvulae Br.-Bl. 1926 em. Oberd. 1957; Oreochloo- 

Juncetum trifidi Szafer et al. 1927 (syn.: Juncetum trifidi Buia et al. 1962, 

Rhodo<strong>de</strong>ndro-Juncetum trifidi Resmeriţă 1975, Junceto trifidi-Vaccinietum 

Resmeriţă (1975) 1976 p.p.); Potentillo chrysocraspedae-Festucetum airoidis 

Boşcaiu 1971; Salicetum herbaceae Br.-Bl. 1913; Arenarietum biflorae Voik 

1976; Polytrichetum sexangularis Br.-Bl. 1926; Luzuletum alpino-pilosae Br.- 

Bl. 1926; Soldanello pusillae-Ranunculetum crenati (Borza 1931) Boşcaiu 

1971; Soldanello hungaricae-Ranunculetum crenati Col<strong>de</strong>a 1985; Nardo- 

Gnaphalietum supini Bartsch 1940; Poo supinae-Cerastietum cerastioidis 

(Sory 1954) Oberd. 1957 (inclusiv subas. chrysosplenietosum alpinae Col<strong>de</strong>a 

1985). 

NrSCI 15 

6170 Pajişti calcifile alpine şi subalpine [Alpine and subalpine calcareous 

grasslands] 

CLAS. PAL.: 36.12, 36.41 până la 36.43, 36.37, 36.38 

1) Pajişti alpine şi subalpine pe soluri bogate în baze ale lanţurilor muntoase, precum 

Alpii, Pirineii, Carpaţii, şi din Scandinavia, cu Dryas octopetala, Gentiana nivalis, 

Gentiana campestris, Alchemilla hoppeana, A. conjuncta, A. flabellata, Anthyllis 

vulneraria, Astragalus alpinus, Aster alpinus, Draba aizoi<strong>de</strong>s, Globularia nudicaulis, 

Helianthemum nummularium subsp. grandiflorum, H. oelandicum subsp. alpestre, 

Pulsatilla alpina subsp. alpina, Phyteuma orbiculare, Astrantia major, Polygala 

alpestris (<strong>de</strong> la 36.41 până la 36.43). De asemenea, sunt incluse pajiştile etajelor 

subalpin (oro-mediteranean) şi alpin ale celor mai înalţi munţi din Corsica (36.37), şi 

pajiştile mezofile închise, cu ierburi scun<strong>de</strong>, din etajele alpin şi subalpin ale 

Apeninilor centrali şi meridionali, <strong>de</strong>zvoltate local <strong>de</strong>asupra limitei altitudinale a 

pădurii, pe substrate calcaroase (36.38). De asemenea, pot inclu<strong>de</strong> comunităţi 

asociate din zăcătorile <strong>de</strong> zăpadă (e.g. Arabidion coeruleae). 

Subtipuri: 

36.41 – Pajişti alpine calcifile închise 

Pajişti mezofile, majoritatea închise, viguroase, a<strong>de</strong>sea păşunate sau cosite, pe soluri 

profun<strong>de</strong>, din etajul subalpin şi alpin inferior al Alpilor, Pirineilor, munţilor din 

Peninsula Balcanică şi, local, al Apeninilor şi munţilor Jura. 

41

36.42 – Pajişti vântuite <strong>de</strong> Elyna 

Pajişti mezoxerofile, relativ închise, pe terenuri nemo<strong>de</strong>late, cu Kobresia 

myosuroi<strong>de</strong>s (Elyna myosuroi<strong>de</strong>s) care se formează pe solurile profun<strong>de</strong>, cu textură 

fină, ale crestelor şi rupturilor <strong>de</strong> pantă proeminente, puternic vântuite, în etajele alpin 

şi nival ale Alpilor, Carpaţilor, Pirineilor, munţilor Cantabrici, munţilor Scandinaviei 

şi, local, ale munţilor Abruzzi şi Peninsulei Balcanice, cu Oxytropis jacquinii (O. 

montana), O. pyrenaica, O. carinthiaca, O. foucaudii, O. halleri, Antennaria 

carpatica, Dryas octopetala, Draba carinthiaca, D. siliquosa, D. fladnizensis, D. 

aizoi<strong>de</strong>s, Gentiana tenella, Erigeron uniflorus, Dianthus glacialis, D. 

monspessulanus subsp. sternbergii, Potentilla nivea, Saussurea alpina, Geranium 

argenteum, Sesleria sphaerocephala, Carex atrata, C. brevicollis, C. foetida, C. 

capillaris, C. nigra, C. curvula subsp. rosae şi C. rupestris. Sunt incluse şi pajiştile 

scandinave <strong>de</strong> Kobresia cu Carex rupestris. 

36.43 – Pajişti calcifile terasate şi bordurate 

Pajişti xero-termofile <strong>de</strong>schise, pe terenuri remo<strong>de</strong>late, terasate sau concentric 

bordurate, din Alpi, Carpaţi, Pirinei, munţii Peninsulei Balcanice şi munţii 

mediteraneeni, cu avanposturi locale în Jura. 

2) Plante: 36.41 până la 36.43 - Dryas octopetala, Gentiana nivalis, G. campestris, 

Alchemilla flabellata, Anthyllis vulneraria, Astragalus alpinus, Aster alpinus, Draba 

aizoi<strong>de</strong>s, Helianthemum nummularium subsp. grandiflorum, H. oelandicum subsp. 

alpestre, Phyteuma orbiculare, Astrantia major, Polygala alpestris. 

HdR R3601, R3605, 3607, R3611, R3612, R3613, R3616, R3618, R3619 

Veg Oxytropido carpaticae-Elynetum (Puşcaru et al. 1956) Col<strong>de</strong>a 1991 (syn.: 

Elynetum myosuroidis Puşcaru et al. 1956 inclusiv Oxytropido carpaticae- 

Elynetum festucetosum bucegiensis Col<strong>de</strong>a 1991); Oxytropido carpaticae- 

Onobrychi<strong>de</strong>tum transsilvanicae Täuber 1987; Seslerio-Festucetum 

versicoloris Beldie 1967 (syn.: Festucetum versicoloris Puşcaru et al. 1956, 

Festucetum versicoloris transsilvanicum Soó 1944); Diantho tenuifolii- 

Festucetum amethystinae (Domin 1933) Col<strong>de</strong>a 1984 (syn.: Festucetum 

amethystinae Puşcaru et al. 1956, Festucetum amethystinae transsilvanicum 

Nyárády 1967); Seslerio haynaldianae-Caricetum sempervirentis Puşcaru et al. 

1956 (syn.: Seslerietum haynaldianae sempervirentis Puşcaru et al. (1950) 

1956, Seslerietum rigidae retezaticum Csűrös et al. 1956 p.p., Seslerietum 

rigidae biharicum Csűrös 1963); Seslerio haynaldianae-Saxifragetum 

rochelianae Boşcaiu 1971 (syn.: Seslerietum rigidae retezaticum Csűrös et al. 

1956 p.p.); Seslerio heufflerianae-Caricetum sempervirentis Col<strong>de</strong>a 1984 

(syn.: Seslerietum heuflerianae auct. rom.); Seslerio bielzii-Caricetum 

sempervirentis Puşcaru et al. 1956 (syn.: Seslerietum bielzii transsilvanicum 

Borhidi (1956) 1958); Carduo kerneri-Festucetum carpaticae (Puşcaru et al. 

1956) Col<strong>de</strong>a 1990; Scabioso lucidae-Bellardiochloëtum violaceae (Răvăruţ et 

Mititelu 1958) Sanda et al. 2001; Poo alpinae-Alyssetum repentis Beldie 1967; 

Salicetum retuso-reticulatae Br.-Bl. 1926; Soldanello hungaricae-Salicetum 

kitaibelianae Col<strong>de</strong>a 1965; Soldanello pusillae-Salicetum kitaibelianae 

(Boşcaiu 1971) Col<strong>de</strong>a 1993. 

NrSCI 18 

42

NB Faţă <strong>de</strong> habitatele corespunzătoare din România, enumerate în <strong>manual</strong>ul EUR 

27 (pag. 67), nu au fost menţionate tipurile R3401, R3402 şi R3614, care apar doar în 

etajul montan, şi nu în cel subalpin sau alpin. 

6190 Pajişti panonice <strong>de</strong> stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis) [Rupicolous 

Pannonic grasslands (Stipo-Festucetalia pallentis)] 

CLAS. PAL.: 34.35 

1) Pajişti <strong>de</strong>schise <strong>de</strong> stâncării, formate din specii pioniere ce apar pe pantele abrupte, 

xerice ale munţilor puţin înalţi din bazinul panonic şi din regiunile învecinate, între 

150-900 m altitudine. Roca <strong>de</strong> bază este calcarul, dolomitul sau roci vulcanice 

carbonatice (bazalt, an<strong>de</strong>zit, gabbrou), iar solurile sunt rendzine superficiale. 

Subtipuri: 

34.351 – Pajişti calcifile şi orofile <strong>de</strong> Festuca pallens (Diantho lumnitzeri-Seslerion 

albicantis, Seslerion rigidae). Pajişti central-europene subcontinentale 

calcicole <strong>de</strong> brâne stâncoase cu afinităţi orogene, montane sau submontane, cu 

o puternică reprezentare a speciilor caracteristice pentru comunităţile <strong>de</strong> la 

altitudini mai mari, a<strong>de</strong>sea ocupând staţiuni cu un microclimat relativ rece. 

34.352 – Pajişti circumpanonice calcifile <strong>de</strong> Festuca pallens (Bromo pannonici- 

Festucion pallentis). Pajişti subcontinentale xerotermofile <strong>de</strong> brâne stâncoase, 

bogate în specii, <strong>de</strong> la periferia occi<strong>de</strong>ntală şi meridională a arcului carpatic, 

instalate pe rendzine formate pe calcar sau dolomită, pe versanţi sudici abrupţi 

cu condiţii extreme <strong>de</strong> izolare, variaţii <strong>de</strong> temperatură şi evaporare. 

34.353 – Pajişti acidofile <strong>de</strong> Festuca pallens (Asplenio septentrionalis-Festucion 

pallentis, Alysso saxatilis-Festucion pallentis). Pajişti central-europene 

subcontinentale xerotermofile <strong>de</strong> brâne stâncoase silicatice din etajul colinar şi 

montan. 

2) Plante: Festuca pallens, Bromus pannonicus, Stipa eriocaulis, S. joannis, S. 

pulcherrima, Carex humilis, Chrysopogon gryllus, Iris pumila, Pulsatilla grandis, 

Alyssum montanum, Helianthemum nummularium agg., Globularia punctata, 

Anacamptis pyramidalis, Draba lasiocarpa, Biscutella laevigata agg., Polygala 

amara, Daphne cneorum, Paronychia cephalotes, Festuca amethystina. 

3) Pajiştile <strong>de</strong> substrate dolomitice sunt asociaţii stabile ce conservă numeroase specii 

relicte, care pot persista câteva mii <strong>de</strong> ani. Acestea sunt în contact cu tufărişuri 

carstice (Cotino-Quercetum pubescentis) şi păduri carstice <strong>de</strong> fag (Orno-Fagetum). În 

timpul succesiunii primare, pajiştile <strong>de</strong> pe roci calcaroase şi silicatice se închid treptat 

şi formează o tranziţie către vegetaţia stepică <strong>de</strong> versanţi stâncoşi (Festucion 

rupicolae), şi apoi tufărişuri <strong>de</strong> stâncării (Spiraeion mediae), păduri termofile <strong>de</strong> 

stejar (Corno-Quercetum) şi păduri saxicole (Tilio-Fraxinetum). 

HdR R3403, R3405, R3412, R3614 

Veg Asplenio rutae-murariae-Melicetum ciliatae Soó 1962; Seseli gracilis- 

Festucetum pallentis (Soó 1959) Col<strong>de</strong>a 1991; Melico-Phleetum montani 

Boşcaiu 1966; Helianthemo cani-Seslerietum heufflerianae (Borza 1959) 

Popescu et Sanda 1992; Cerastio banatici-Festucetum pseudodalmaticae 

43

Schnei<strong>de</strong>r-Bin<strong>de</strong>r 1971; Erysimo comati-Stipetum eriocaulis Schnei<strong>de</strong>r-Bin<strong>de</strong>r 

1971; Festucetum xanthinae Boşcaiu 1971; Thymo comosi-Festucetum 

rupicolae (Csűrös et Gergely 1959) Pop et Hodişan 1985. 

NrSCI 8 

Pajişti xerofile semi<strong>natura</strong>le şi facies cu tufişuri 

6210 Pajişti xerofile semi<strong>natura</strong>le şi facies cu tufişuri pe substrate calcaroase 

(Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhi<strong>de</strong>e) [Semi-<strong>natura</strong>l dry 

grasslands and scrubland facies on calcareous substrates (Festuco-Brometea) (* 

important orchid sites)] 

CLAS. PAL.: 34.31 până la 34.34 

1) Pajişti calcaroase, xerofile până la mezoxerofile, din Festuco-Brometea. Acest 

habitat este format, pe <strong>de</strong> o parte, din pajişti stepice sau subcontinentale (Festucetalia 

valesiacae) şi, pe <strong>de</strong> altă parte, din pajişti caracteristice regiunilor sub-mediteraneene 

şi mai oceanice (Brometalia erecti). În ultimul caz, se face distincţie între pajiştile 

primare din Xerobromion şi pajiştile secundare (semi<strong>natura</strong>le) din Mesobromion cu 

Bromus erectus; acestea din urmă se remarcă printr-o mare bogăţie specifică a 

orhi<strong>de</strong>elor. Abandonarea acestor pajişti (prin încetarea activităţilor pastorale) conduce 

la instalarea tufărişurilor termofile, cu un stadiu intermediar <strong>de</strong> vegetaţie termofilă <strong>de</strong> 

lizieră (Trifolio-Geranietea). 

Siturile importante pentru orhi<strong>de</strong>e vor fi interpretate ca atare pe baza unuia sau mai 

multora dintre următoarele trei criterii: 

a) situl adăposteşte o suită bogată <strong>de</strong> specii <strong>de</strong> orhi<strong>de</strong>e; 

b) situl adăposteşte o populaţie importantă a cel puţin unei specii <strong>de</strong> orhi<strong>de</strong>e, 

consi<strong>de</strong>rată a nu fi foarte comună pe teritoriul naţional; 

c) situl adăposteşte una sau mai multe specii <strong>de</strong> orhi<strong>de</strong>e consi<strong>de</strong>rate a fi rare, foarte 

rare sau cu prezenţă excepţională la nivel naţional. 

2) Plante: 

Mesobromion - Anthyllis vulneraria, Arabis hirsuta, Brachypodium pinnatum, 

Bromus inermis, Campanula glomerata, Carex caryophyllea, Carlina vulgaris, 

Centaurea scabiosa, Dianthus carthusianorum, Eryngium campestre, Koeleria 

pyramidata, Leontodon hispidus, Medicago sativa subsp. falcata, Ophrys 

apifera, O. insectifera, O. mascula, O. militaris, O. morio, O. purpurea, O. 

ustulata, Polygala comosa, Primula veris, Sanguisorba minor, Scabiosa 

columbaria, Veronica prostrata, V. teucrium. 

Xerobromion - Bromus erectus, Fumana procumbens, Globularia punctata, 

Hippocrepis comosa. 

Festucetalia valesiacae - Adonis vernalis, Euphorbia seguierana, Festuca valesiaca, 

Silene otites, Stipa capillata, S. joannis. 

Animale: Papilio machaon, Iphicli<strong>de</strong>s podalirius (Lepidoptere); Libelloi<strong>de</strong>s spp., 

Mantis religiosa (Neuroptere). 

44

3) A<strong>de</strong>sea în asociere cu tufărişuri şi păduri termofile, şi cu pajişti pioniere xerofile 

cu Sedum (Sedo-Scleranthetea). 

HdR R3404, R3408, R3413 

Veg Rhinantho rumelici-Brometum erecti Sanda et Popescu 1999 (syn.: Brometum 

erecti auct. rom.); Cleistogeno-Festucetum rupicolae (Soó 1930) Zólyomi 

1958 corr. Soó 1964; Salvio nutantis-nemorosae-Festucetum rupicolae 

Zólyomi 1958; Thymo comosi-Caricetum humilis (Zólyomi 1931) Morariu et 

Danciu 1974; Brachypodio pinnati-Festucetum rupicolae Ghişa 1962; Carici 

humilis-Brachypodietum pinnati Soó 1947; Danthonio-Brachypodietum 

pinnati Soó 1946; Polygalo majoris-Brachypodietum pinnati Wagner 1941; 

Festuco rupicolae-Danthonietum provincialis Csűrös et al. 1961; Thymo 

pannonici-Stipetum stenophyllae Sanda et al. 1998. 

NrSCI 17 

6230* Pajişti <strong>de</strong> Nardus bogate în specii, pe substraturi silicatice din zone montane 

(şi submontane, în Europa continentală) [Species-rich Nardus grasslands, on siliceous 

substrates in mountain areas (and sub-mountain areas, in Continental Europe)] 

CLAS. PAL.: 35.1, 36.31 

1) Pajişti permanente, închise, <strong>de</strong> Nardus, xeromezofile sau mezofile, ce ocupă soluri 

silicatice în zonele <strong>de</strong> şes, <strong>de</strong>al şi munte ale regiunilor atlantică, subatlantică sau 

boreală. Vegetaţia este foarte variată, însă această variaţie este caracterizată prin 

continuitate. Nar<strong>de</strong>talia: 35.1 - Violo-Nardion (Nardo-Galion saxatilis, Violion 

caninae); 36.31 - Nardion. 

Siturile bogate în specii vor fi interpretate ca situri remarcabile pentru un mare 

numărul <strong>de</strong> specii. În general, habitatele, care s-au <strong>de</strong>gradat ireversibil în urma 

păşunatului excesiv, ar trebui excluse. 

2) Plante: Antennaria dioica, Arnica montana, Carex ericetorum, C. pallescens, C. 

panicea, Festuca ovina, Galium saxatile, Gentiana pneumonanthe, Hypericum 

maculatum, Hypochoeris maculata, Leucorchis albida, Meum athamanticum, Nardus 

stricta, Pedicularis sylvatica, Platanthera bifolia, Polygala vulgaris, Potentilla 

aurea, P. erecta, Veronica officinalis, Viola canina. 

HdR R3608, R3609 

Veg Scorzonero roseae-Festucetum nigricantis (Puşcaru et al. 1956) Col<strong>de</strong>a 1978 

(syn.: Festucetum rubrae fallax Puşcaru et al. 1956, Festucetum rubrae 

montanum Csűrös et Resmeriţă 1960); Violo <strong>de</strong>clinatae-Nar<strong>de</strong>tum Simon 1966 

(syn.: Nar<strong>de</strong>tum strictae montanum Resmeriţă et Csűrös 1963, Nar<strong>de</strong>tum 

strictae alpinum Buia et al. 1962, Nar<strong>de</strong>tum alpigenum carpaticum Borza 

1959); Hieracio pilosellae-Nar<strong>de</strong>tum strictae Pop et al. 1988; Nardo- 

Festucetum tenuifoliae Buiculescu 1971; Festuco rubrae-Agrostietum 

capillaris Horvat 1951 subas. nar<strong>de</strong>tosum strictae Pop 1976. 

NrSCI 18 

NB La acest tip <strong>de</strong> habitat nu au fost indicate asociaţiile cu Nardus stricta din 

etajul subalpin, care sunt mai sărace în specii. 

45

Bogăţia specifică relativ ridicată a acestor pajişti este, în general, corelată cu o 

acoperire a lui Nardus stricta <strong>de</strong> până la 50% din acoperirea totală a vegetaţiei 

(corespunzător valorii 3 <strong>de</strong> abun<strong>de</strong>nţă-dominanţă pe scara Braun-Blanquet). Cu 

excepţia subas. nar<strong>de</strong>tosum strictae, cenotaxonul Festuco rubrae-Agrostietum 

capillaris corespun<strong>de</strong> tipului <strong>de</strong> habitat 6520. 

În practică, la acest habitat pot fi incluse şi faciesuri cu Nardus stricta ale altor 

asociaţii <strong>de</strong> pajişti din etajul colinar-montan, cu condiţia ca substratul să fie silicatic 

şi bogăţia specifică relativ ridicată. 

6240* Pajişti stepice subpanonice [Sub-pannonic steppic grasslands] 

CLAS. PAL.: 34.315 

1) Pajişti <strong>de</strong> stepă, dominate <strong>de</strong> graminee cespitoase, camefite şi alte plante perene, 

ale alianţei Festucion valesiacae şi altor cenotaxoni afini. Aceste comunităţi 

xeroterme sunt <strong>de</strong>zvoltate pe pante sudice, cu soluri având profil A-C, pe substrat 

stâncos şi straturi sedimentare argilo-nisipoase îmbogăţite cu pietriş. Aceste pajişti au 

origine parţial <strong>natura</strong>lă, parţial antropogenică. 

2) Plante: Festuca valesiaca, Allium flavum, Gagea pusilla, Hesperis tristis, Iris 

pumila, Ranunculus illyricus, Teucrium chamaedrys, Medicago minima, 

Helianthemum canum, Poa ba<strong>de</strong>nsis, Scorzonera austriaca, Potentilla arenaria, 

Seseli hippomarathrum, Alyssum alyssoi<strong>de</strong>s, Artemisia austriaca, Chrysopogon 

gryllus, Astragalus austriacus, A. excapus, A. onobrychis, Oxytropis pilosa, Daphne 

cneorum, Iris humilis subsp. arenaria, Carex humilis, Festuca rupicola, Stipa 

capillata, S. joannis, Botriochloa ischaemum. 

HdR R3414, R3415, R3501 

Veg Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941, Pulsatillo- 

Festucetum rupicolae (Dostál 1933) Soó 1963; Botriochloëtum ischaemi 

(Krist. 1937) Pop 1977; Agrostio-Festucetum valesiacae Borisavljevič et al. 

1955; Thymo pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992; 

Danthonio-Chrysopogonetum grylli Boşcaiu (1970) 1972; Campanulo 

lingulatae-Brometum riparii (Roman 1974) Sanda et Popescu 1999; Stipetum 

capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961; Festuco rupicolae-Caricetum humilis 

Soó (1930) 1947; Festucetum valesiaco-rupicolae Csűrös et Kovács 1962; 

Koelerietum macranthae (Răvăruţ et al. 1976) Popescu et Sanda 1988; Salvio 

nutantis-Paeonietum tenuifoliae Mititelu 1990. 

NrSCI 13 

6260* Stepe panonice pe nisipuri [Pannonic sand steppes] 

CLAS. PAL.: 34.A1, 34.A2 

1) Formaţiuni dominate <strong>de</strong> graminee perene cespitoase, înalte sau <strong>de</strong> înălţime medie, 

sau plante sufrutescente ce acoperă lacunar terenul, împreună cu comunităţi <strong>de</strong> 

terofite asociate, <strong>de</strong>zvoltate pe nisipuri mobile sau fixe (nisipuri aluvionare, sisteme 

46

<strong>de</strong> dune subfosile) în cadrul arealului stepelor panonice (34.91), astfel limitate la 

bazinul panonic şi la zonele dominate <strong>de</strong> comunităţile acestora. De asemenea, inclu<strong>de</strong> 

comunităţi similare din vestul bazinului pontic (34.A2). 

2) Plante: Festuca vaginata, Helichrysum arenarium, Dianthus serotinus, Gypsophila 

paniculata, Koeleria glauca, Alyssum montanum subsp. gmelinii, Bassia laniflora, 

Centaurea scabiosa subsp. sadleriana, C. jacea subsp. angustifolia, Erysimum 

diffusum, Stipa capillata, S. pulcherrima, Cynodon dactylon, Festuca pseudovina. 

Animale: insecte - Gampsocleis glabra, Myrmeleotettrix antennatus, Callimorpha 

quadripunctaria, Cletis maculosa, Zygaena laeta, Z. punctum, Scythris kasyi. 

HdR R6405 

Veg Bassio laniflorae-Brometum tectorum (Soó 1938) Borhidi 1996; Potentillo 

arenariae-Festucetum pseudovinae Soó (1939) 1950. 

NrSCI 7 

62C0* Stepe ponto-sarmatice [Ponto-Sarmatic steppes] 

CLAS. PAL.: 34.92 

1) Stepe ale câmpiilor, platourilor şi <strong>de</strong>alurilor situate la vest <strong>de</strong> Marea Neagră, <strong>de</strong> 

Nistru şi bazinele Transilvaniei şi Traciei <strong>de</strong> nord, inclusiv al cursului inferior al 

Dunării, limitei sudice şi văilor platoului podolic, platoului Rus Central, platoului 

Volgăi, Orenburg şi Bachkiria, cu graminee precum Stipa capillata, S. lessingiana, 

Kochia prostrata, Koeleria lobata (K. <strong>de</strong>geni), Festuca valesiaca, Dichanthium 

ischaemum (syn. Bothriochloa ischaemum). Acest habitat inclu<strong>de</strong> tipuri <strong>de</strong> vegetaţie 

din alianţele Festucion valesiacae, Stipion lessingianae, Agropyro-Kochion şi 

Pimpinello-Thymion zygioidi. 

2) Plante: 

Festucion valesiacae - Poa angustifolia, Festuca valesiaca, Chrysopogon gryllus, 

Alyssum saxatile, Agropyron pectiniforme, Koeleria macrantha, Dichanthium 

ischaemum, Stipa capillata, S. ucrainica, Elymus hispidus; 

Stipion lessingianae - Stipa lessingiana, S. pulcherrima, S. joannis, Vinca herbacea, 

Salvia nutans, Cephalaria uralensis, Teucrium polium, Iris pumila, Bromus 

barcensis, Euphorbia dobrogensis, Crambe tatarica; 

Artemisio-Kochion - Kochia prostrata; 

Pimpinello-Thymion zygioidi - Agropyron brandzae, Thymus zygioi<strong>de</strong>s, Artemisia 

caucasica, A. pe<strong>de</strong>montana, A. lerchiana, Koeleria lobata, Festuca callieri, 

Sedum hillebrandtii, Polythricum piliferum, Melica ciliata, Dianthus 

nardiformis, D. pseudarmeria, Satureja coerulea, Pimpinella tragium subsp. 

lithophila. 

3) Uneori în asociere cu habitatele 40C0 - tufărişuri caducifoliate ponto-sarmatice 

(31.8B7) şi 91AA - păduri est-europene <strong>de</strong> stejar pufos (41.73). 

HdR R3406, R3407, R3409, R3418-3421 

Veg Carici humilis-Stipetum joannis Pop et Hodişan 1985; Chrysopogono- 

Caricetum humilis Zólyomi (1950) 1958; Danthonio-Stipetum stenophyllae 

Ghişa 1941; Stipetum stenophyllae Soó 1944; Stipetum lessingianae Soó (1927 

47

n.n.) 1947; Stipetum pulcherrimae Soó 1942; Astragalo ponticae-Stipetum 

ucrainicae (Dihoru 1969, 1970) Sanda et Popescu 1999; Stipo ucrainicae- 

Festucetum valesiacae Dihoru 1970; Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae 

Pop 1970; Cynodonto-Poëtum angustifoliae (Rapaics 1926) Soó 1957; 

Koelerio-Artemisietum lerchianae Dihoru 1970; Agropyro-Kochietum 

prostratae Zólyomi (1957) 1958; Agropyretum pectiniformis (Prodan 1939) 

Dihoru 1970; Taraxaco serotini-Bothriochloëtum ischaemi (Burduja et al. 

1956) Sârbu et al. 1999; Taraxaco serotini-Festucetum valesiacae (Burduja et 

al. 1956, Răvăruţ et al. 1956) Sârbu et al. 1999; Elytrigietum hispidi (Dihoru 

1970) Popescu et Sanda 1988. 

NrSCI 26 

NB As. Elytrigietum hispidi apare extrazonal, pe suprafeţe mici, şi în Podişul 

Târnavelor (S. Oroian, inedit). 

Pajişti ume<strong>de</strong> semi<strong>natura</strong>le cu ierburi înalte 

6410 Pajişti cu Molinia pe soluri carbonatice, turboase sau luto-argiloase (Molinion 

caeruleae) [Molinia meadows on calcareous, peaty or clayey-silt-la<strong>de</strong>n soils 

(Molinion caeruleae)] 

CLAS. PAL.: 37.31 

1) Pajişti cu Molinia din zona <strong>de</strong> câmpie până în etajul montan, pe soluri mai mult 

sau mai puţin ume<strong>de</strong> şi sărace în nutrienţi (azot, fosfor). Acestea s-au format în urma 

unei exploatări extensive, ce implică uneori un cosit întârziat spre sfârşitul anului, sau 

corespund unui stadiu <strong>de</strong> <strong>de</strong>teriorare a mlaştinilor <strong>de</strong> turbă drenate. 

Subtipuri: 

37.311: pe soluri neutro-alcaline până la carbonatice, cu o pânză freatică fluctuantă, 

relativ bogate în specii (Eu-molinion). Solul este uneori turbos şi <strong>de</strong>vine uscat, 

vara. 

37.312: pe solurile mai aci<strong>de</strong> cu Junco-Molinion (Juncion acutiflori), cu excepţia 

pajiştilor sărace în specii sau <strong>de</strong> pe soluri turboase <strong>de</strong>gradate. 

2) Plante: 

37.311 - Molinia coerulea, Dianthus superbus, Selinum carvifolia, Cirsium 

tuberosum, Colchicum autumnale, Inula salicina, Silaum silaus, Sanguisorba 

officinalis, Serratula tinctoria, Tetragonolobus maritimus; 

37.312 - Viola persicifolia, V. palustris, Galium uliginosum, Crepis paludosa, Luzula 

multiflora, Juncus conglomeratus, Ophioglossum vulgatum, Inula britannica, 

Lotus uliginosus, Dianthus <strong>de</strong>ltoi<strong>de</strong>s, Potentilla erecta, P. anglica, Carex 

pallescens. 

3) În unele regiuni, aceste pajişti sunt în contact direct cu comunităţi <strong>de</strong> Nar<strong>de</strong>talia. 

În pajiştile cu Molinia <strong>de</strong> pe văile râurilor se observă o tranziţie către alianţa Cnidion 

dubii. 

HdR R3710, R3711 

48

Veg Junco-Molinietum Preising 1951 ex Klapp 1954; Peucedano rocheliani- 

Molinietum caeruleae Boşcaiu 1965; Molinio-Salicetum rosmarinifoliae 

Magyar ex Soó 1933; Nardo-Molinietum Gergely 1958. 

NrSCI 20 

6420 Pajişti mediteraneene ume<strong>de</strong> cu ierburi înalte din Molinio-Holoschoenion 

[Mediterranean tall humid herb grasslands of the Molinio-Holoschoenion] 


1) Pajişti mediteraneene ume<strong>de</strong> cu graminee înalte şi ţipirig, larg răspândite în 

întregul bazin mediteranean, extinzându-se <strong>de</strong>-a lungul coastelor Mării Negre, în 

special în sistemele dunale. 

2) Plante: Scirpus holoschoenus (Holoschoenus vulgaris), Agrostis stolonifera, 

Galium <strong>de</strong>bile, Molinia caerulea, Cyperus longus, Trifolium resupinatum, Schoenus 

nigricans, Juncus maritimus, J. acutus, Hypericum tetrapterum, Eupatorium 

cannabinum, Prunella vulgaris, Pulicaria dysenterica, Tetragonolobus maritimus, 

Orchis laxiflora, Dactylorhiza elata, Succisa pratensis, Silaum silaus, Sanguisorba 

officinalis, Serratula tinctoria, Genista tinctoria, Senecio doria, Dorycnium rectum. 

HdR R1607 

Veg Schoenetum nigricantis (All. 1922) Koch 1926. 

NrSCI 1 

6430 Comunităţi <strong>de</strong> lizieră cu ierburi înalte higrofile <strong>de</strong> la câmpie şi din etajul 

montan până în cel alpin [Hydrophilous tall-herb fringe communities of plains and of 

the montane to alpine levels] 

CLAS. PAL.: 37.7 şi 37.8 

1) Subtipuri: 

37.7 – Comunităţi higrofile şi nitrofile <strong>de</strong> ierburi înalte, <strong>de</strong>-a lungul cursurilor <strong>de</strong> apă 

şi lizierelor forestiere, aparţinând ordinelor Glechometalia he<strong>de</strong>raceae şi 

Convolvuletalia sepium (Senecion fluviatilis, Aegopodion podagrariae, 

Convolvulion sepium, Filipendulion). 

37.8 – Comunităţi <strong>de</strong> ierburi perene înalte higrofile din etajul montan până în cel 

alpin, aparţinând clasei Betulo-A<strong>de</strong>nostyletea. 

2) Plante: 

37.7 - Glechoma he<strong>de</strong>racea, Epilobium hirsutum, Senecio fluviatilis, Filipendula 

ulmaria, Angelica archangelica, Petasites hybridus, Cirsium oleraceum, 

Chaerophyllum hirsutum, Aegopodium podagraria, Alliaria petiolata, 

Geranium robertianum, Silene dioica, Lamium album, Lysimachia punctata, 

Lythrum salicaria, Crepis paludosa. 

37.8 - Aconitum lycoctonum (A. vulparia), A. napellus, Geranium sylvaticum, 

Trollius europaeus, A<strong>de</strong>nostyles alliariae, Cicerbita alpina, Digitalis 

grandiflora, Calamagrostis arundinacea, Cirsium helenioi<strong>de</strong>s. 

49

3) Comunităţi similare cu 37.8, dar cu o <strong>de</strong>zvoltare redusă, apar la altitudini mai joase 

<strong>de</strong>-a lungul râurilor şi lizierei pădurilor (în Valonia – Belgia, <strong>de</strong> exemplu). 

Comunităţile nitrofile <strong>de</strong> lizieră, cuprinzând numai specii <strong>de</strong> talie mică, comune în 

regiune, nu constituie o prioritate pentru conservare. Aceste comunităţi <strong>de</strong> ierburi 

înalte s-ar putea <strong>de</strong>zvolta şi în pajişti ume<strong>de</strong> abandonate, care nu mai sunt cosite. 

Zonele întinse <strong>de</strong> pajişti ume<strong>de</strong> abandonate şi comunităţile <strong>de</strong> neofite cu Helianthus 

tuberosus, Impatiens glandulifera, etc. nu ar trebui luate în consi<strong>de</strong>rare. 

HdR R3701, 3702, 3703, 3706, 3707, 3708, R3714 

Veg Aconitetum taurici Borza 1934 ex Col<strong>de</strong>a 1990, A<strong>de</strong>nostylo-Doronicetum 

austriaci Horvat 1956 (syn.: A<strong>de</strong>nostyletum alliariae banaticum Borza 1946); 

Cirsio waldsteinii-Heracleetum transsilvanici Pawł. ex Walas 1949 (syn.: 

Cardueto-Heracleetum palmati Beldie 1967, Heracleetum palmati auct. rom.); 

Petasitetum kablikiani Szafer et al. 1926 (syn.: Petasitetum glabrati Morariu 

1943); Telekio-Petasitetum hybridi (Morariu 1967) Resmeriţă et Raţiu 1974 

(syn.: Petasitetum hybridi auct. rom., Aegopodio-Petasitetum hybridi auct. 

rom., Telekio-Petasitetum albae Beldie 1967, Petasitetum albae Dihoru 1975, 

Petasiteto-Telekietum speciosae Morariu 1967); Telekio-Filipenduletum 

Col<strong>de</strong>a 1996; Telekio speciosae-Aruncetum dioici Oroian 1998; Angelico- 

Cirsietum oleracei Tüxen 1937; Scirpetum sylvatici Ralski 1931 em. Schwich 

1944; Filipendulo-Geranietum palustris Koch 1926; Chaerophyllo hirsuti- 

Filipenduletum Niemann et al. 1973; Lysimachio vulgaris-Filipenduletum 

Bal.-Tul. 1978; Chaerophylletum aromatici Neuhäuslova-Novotna et al. 1969; 

Arunco-Petasitetum albi Br.-Bl. et Sutter 1977; Convolvulo-Eupatorietum 

cannabini Görs 1974; Convolvulo-Epilobietum hirsuti Hilbig et al. 1972; 

Aegopodio-Anthriscetum nitidae Kopecký 1974; Angelico sylvetris-Cirsietum 

cani Burescu 1998; Cicerbitetum alpinae Bolleter 1921 (syn. A<strong>de</strong>nostylo- 

Cicerbitetum Braun-Blanquet 1959). 

NrSCI 65 

NB Traducerea din engleză, a <strong>de</strong>numirii acestui habitat, a ţinut cont <strong>de</strong> sensurile 

diferite pe care le au termenii ‘hidrofil’ şi ‘higrofil’ în limba română. Astfel, s-a 

optat pentru cel din urmă, care exprimă corect exigenţele comunităţilor vegetale 

enumerate mai sus în raport cu umiditatea edafică. 

6440 Pajişti aluviale ale văilor râurilor din Cnidion dubii [Alluvial meadows of river 

valleys of the Cnidion dubii] 

CLAS. PAL.: 37.23 

1) Pajişti aluviale cu regim <strong>natura</strong>l <strong>de</strong> inundare aparţinând alianţei Cnidion dubii, în 

condiţii climatice continentale până la subcontinentale. 

2) Plante: Cnidium dubium (C. venosum), Viola persicifolia, Scutellaria hastifolia, 

Allium angulosum, Gratifolia officinalis, Carex praecox, Juncus atratus, Lythrum 

virgatum. 

50

3) Acesta este un habitat <strong>de</strong> tranziţie între pajiştile higrofile şi cele xerofile, ce 

acoperă arii restrânse. Acest aspect trebuie luat în consi<strong>de</strong>rare în procesul <strong>de</strong> selectare 

a siturilor. 

HdR R3712, R3715, R3716 

Veg Poëtum pratensis Răvăruţ et al. 1956; Ranunculo repentis-Alopecuretum 

pratensis Ellmauer 1933; Agrostio-Festucetum pratensis Soó 1949; 

Agrostietum stoloniferae (Ujvárosi 1941) Burduja et al. 1956; Poëtum 

silvicolae Buia et al. 1959; Alopecuretum ventricosi Turenschi 1966; Agrostio- 

Deschampsietum caespitosae Ujvárosi 1947; Cirsio cani-Festucetum pratensis 

Májovsky ex Ruzicková 1975. 

NrSCI 14 

NB Literatura <strong>de</strong> specialitate din ţara noastră nu consemnează nici o asociaţie din 

al. Cnidion dubii (în sens strict) şi nici una dintre asociaţiile <strong>de</strong>scrise în Europa 

centrală nu se regăsesc în România (şi <strong>de</strong> altfel, nici în Ungaria). Totuşi, este posibil 

ca pajiştile ume<strong>de</strong> cu Cnidium să fi dispărut ca urmare a îndiguirilor, regularizărilor 

cursurilor <strong>de</strong> apă, eutrofizării, etc. Pe <strong>de</strong> altă parte, o serie <strong>de</strong> autori consi<strong>de</strong>ră – din 

raţiuni nomenclaturale - pe Agrostion stoloniferae ca sinonim cu Cnidion dubii sau 

Deschampsion caespitosae. De fapt, acelaşi habitat, în sens strict ecologic, este 

prezent şi la noi, şi în Europa centrală, existenţa <strong>habitatelor</strong> <strong>de</strong> pajişti aluviale în 

România şi importanţa conservării lor fiind <strong>de</strong> necontestat. De aceea, habitatul 6440 a 

fost luat în consi<strong>de</strong>rare, ca tip <strong>de</strong> staţiune, dar cu asociaţiile prezente la noi, încadrate 

în Agrostion stoloniferae. 

Pajişti mezofile 

6510 Fâneţe <strong>de</strong> joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis) 

[Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis)] 


1) Fâneţe bogate în specii, pe soluri slab până la mo<strong>de</strong>rat fertilizate, din zona <strong>de</strong> 

câmpie până în etajul submontan, aparţinând alianţelor Arrhenatherion şi 

Brachypodio-Centaureion nemoralis. Aceste pajişti exploatate extensiv sunt bogate 

în plante cu flori şi nu sunt cosite înainte ca gramineele să înflorească şi după aceea, 

numai o dată sau <strong>de</strong> două ori pe an. 

2) Plante: Arrhenatherum elatius, Trisetum flavescens subsp. flavescens, Pimpinella 

major, Centaurea jacea, Crepis biennis, Knautia arvensis, Tragopogon pratensis, 

Daucus carota, Leucanthemum vulgare, Alopecurus pratensis, Sanguisorba 

officinalis, Campanula patula, Leontodon hispidus, L. nudicaulis, Linum bienne, 

Malva moschata. 

3) Există subtipuri ume<strong>de</strong> până la uscate. Dacă practicile <strong>de</strong> exploatare <strong>de</strong>vin 

intensive, cu utilizarea abun<strong>de</strong>ntă a îngrăşămintelor, diversitatea speciilor sca<strong>de</strong> 

rapid. 

HdR R3802 

Veg Arrhenatheretum elatioris Br.-Bl. ex Scherrer 1925. 

51

NrSCI 27 

NB Faţă <strong>de</strong> habitatele româneşti, enumerate în <strong>manual</strong>ul EUR 27 (pag. 80), nu a 

fost menţionat tipul R3716, care inclu<strong>de</strong> pajişti mezo-higrofile din al. Agrostion 

stoloniferae (vezi habitatul 6440). 

6520 Fâneţe montane [Mountain hay meadows] 

CLAS. PAL.: 38.31 

1) Fâneţe mezofile bogate în specii din etajele montan şi subalpin (majoritatea peste 

600 metri), dominate <strong>de</strong> obicei <strong>de</strong> Trisetum flavescens şi cu Heracleum sphondylium, 

Viola cornuta, Astrantia major, Carum carvi, Crepis mollis, C. pyrenaica, 

Polygonum bistorta, Silene dioica, S. vulgaris, Campanula glomerata, Salvia 

pratensis, Centaurea nemoralis, Anthoxanthum odoratum, Crocus albiflorus, 

Geranium phaeum, G. sylvaticum, Narcissus poëticus, Malva moschata, Valeriana 

repens, Trollius europaeus, Pimpinella major, Muscari botryoi<strong>de</strong>s, Lilium 

bulbiferum, Thlaspi caerulescens, Viola tricolor subsp. subalpina, Phyteuma halleri, 

P. orbiculare, Primula elatior, Chaerophyllum hirsutum şi multe altele. 

2) Plante: Trisetum flavescens, Heracleum sphondylium, Viola cornuta, Astrantia 

major, Carum carvi, Crepis mollis, Polygonum bistorta, Silene dioica, S. vulgaris, 

Campanula glomerata, Salvia pratensis, Anthoxanthum odoratum, Geranium 

phaeum, G. sylvaticum, Narcissus poëticus, Malva moschata, Trollius europaeus, 

Pimpinella major, Muscari botryoi<strong>de</strong>s, Lilium bulbiferum, Thlaspi caerulescens, 

Viola tricolor subsp. subalpina, Phyteuma orbiculare, Primula elatior, 

Chaerophyllum hirsutum, Alchemilla spp., Cirsium heterophyllum. 

HdR R3801, R3803, R3804 

Veg Poo-Trisetetum flavescentis (Knapp 1951) Oberd. 1957; Trisetetum 

flavescentis (Schrőter) Brockmann 1907; Festuco rubrae-Agrostietum 

capillaris Horvat 1951 (exclusiv subas. nar<strong>de</strong>tosum strictae Pop 1976); 

Anthoxantho-Agrostietum capillaris Silinger 1933. 

NrSCI 39 

NB La acest habitat nu trebuie incluse pajiştile aparţinând subas. Festuco rubrae- 

Agrostietum capillaris nar<strong>de</strong>tosum, întrucât ele nu sunt – în general - exploate ca 

fâneţe şi, datorită bogăţiei lor floristice relativ ridicate, se circumscriu tipului <strong>de</strong> 

habitat 6230. 

52

TURBĂRII BOMBATE ŞI MLAŞTINI 

Turbării aci<strong>de</strong> cu Sphagnum 

7110* Tinoave bombate active [Active raised bogs] 


1) Turbării aci<strong>de</strong>, ombrotrofice, sărace în nutrienţi minerali, hidrologic menţinute în 

principal prin aportul precipitaţiilor, cu un nivel al apei în general mai înalt <strong>de</strong>cât 

pânza freatică înconjurătoare, cu vegetaţie perenă dominată <strong>de</strong> perne (moviliţe) viu 

colorate <strong>de</strong> Sphagnum spp. ce permit supraînălţarea mlaştinii în partea ei centrală 

(Erico-Sphagnetalia magellanici, Scheuchzerietalia palustris p.p., Utricularietalia 

intermedio-minoris p.p., Caricetalia fuscae p.p.). 

Termenul "activ" trebuie înţeles în sensul că, o parte încă semnificativă a vegetaţiei 

contribuie în mod normal la formarea turbei, dar în acest habitat sunt incluse şi 

tinoavele un<strong>de</strong> formarea activă <strong>de</strong> turbă este temporar întreruptă, <strong>de</strong> exemplu în urma 

unui incendiu sau pe durata unui ciclu climatic <strong>natura</strong>l, cum ar fi o perioadă <strong>de</strong> secetă. 

2) Plante: 

Erico-Sphagnetalia magellanici - Andromeda polifolia, Carex pauciflora, Betula 

nana, Calluna vulgaris, Vaccinium oxycoccos, Drosera rotundifolia, 

Eriophorum vaginatum, Cladonia spp., Odontoschisma sphagni, Sphagnum 

magellanicum, S. imbricatum, S. fuscum, S. angustifolium. 

Scheuchzerietalia palustris p.p., Utricularietalia intermedio-minoris p.p. şi 

Caricetalia fuscae p.p. - Carex fusca, C. limosa, Drosera anglica, D. 

intermedia, Eriophorum gracile, Rhynchospora alba, Scheuchzeria palustris, 

Utricularia intermedia, U. minor, Sphagnum balticum, S. majus. 

Animale: libelule - Leucorrhinia dubia, Aeschna juncea, Somatochlora arctica, S. 

alpestris; fluturi - Colias palaeno, Boloria aquilonaris, Coenonympha tullia, 

Hypeno<strong>de</strong>s turfosalis; păianjeni - Pardosa sphagnicola, Glyphesis cottonae; furnici - 

Formica transkaucassia; greieri/lăcuste - Metrioptera brachyptera, Stethophyma 

grossum. 

3) Pentru a contribui la conservarea acestui ecosistem şi diversităţii lui genetice pe 

cuprinsul întregului său areal geografic, s-ar putea să fie necesare inclu<strong>de</strong>rea, 

protejarea şi, un<strong>de</strong> este posibil, regenerarea zonelor marginale <strong>de</strong> valoare 

conservativă redusă, apărute ca urmare a <strong>de</strong>teriorării sau <strong>de</strong>gradării, care se 

învecinează cu turbăriile bombate active. Există un număr foarte redus <strong>de</strong> tinoave 

bombate intacte sau aproape intacte în Europa, cu excepţia Finlan<strong>de</strong>i şi Suediei, un<strong>de</strong> 

turbăriile bombate active constituie tipul predominant <strong>de</strong> complex mlăştinos din 

regiunile hemiboreale şi sud-boreale. 

HdR R5101, R5102 

Veg Eriophoro vaginati-Sphagnetum recurvi Hueck 1925 (syn.: Eriophoro- 

Sphagnetum auct. rom.); Sphagnetum magellanici (Malcuit 1929) Kästner et 

Flössner 1933 (syn.: Eriophoro vaginati-Sphagnetum Pop et al. 1968); 

Eriophoro vaginati-Betuletum nanae Ştefan et Oprea 2001. 

NrSCI 20 

53

7120 Tinoave bombate <strong>de</strong>gradate, capabile încă <strong>de</strong> regenerare <strong>natura</strong>lă [Degra<strong>de</strong>d 

raised bogs still capable of <strong>natura</strong>l regeneration] 


1) Acestea sunt turbării bombate în care s-a produs o perturbare majoră dar 

reversibilă (<strong>de</strong> obicei, antropogenică) a regimului hidric <strong>natura</strong>l al stratului <strong>de</strong> turbă, 

ce a condus la secarea suprafeţei acesteia şi/sau la schimbarea sau dispariţia unor 

specii. De obicei, vegetaţia acestor situri conţine, ca elemente principale, specii tipice 

pentru turbării bombate active, însă abun<strong>de</strong>nţa relativă a speciilor este diferită. 

Siturile consi<strong>de</strong>rate capabile <strong>de</strong> regenerare <strong>natura</strong>lă vor inclu<strong>de</strong> acele zone în care 

regimul hidric <strong>natura</strong>l poate fi restabilit şi printr-un management a<strong>de</strong>cvat <strong>de</strong> 

reabilitare, se poate spera în mod rezonabil în refacerea vegetaţiei cu capacitate <strong>de</strong> a 

forma turbă în termen <strong>de</strong> cel mult 30 <strong>de</strong> ani. Este puţin probabil să fie acceptate, ca 

arii speciale <strong>de</strong> conservare, acele situri care constau în mare parte din turbă <strong>de</strong>zgolită 

(neacoperită cu vegetaţie), cele care sunt dominate <strong>de</strong> graminee <strong>de</strong> interes agricol sau 

<strong>de</strong> alte culturi sau, cele în care componentele <strong>de</strong> bază ale vegetaţiei <strong>de</strong> turbărie au fost 

eliminate <strong>de</strong> influenţa coronamentului închis al unei păduri. 

HdR - 

Veg - 

NrSCI 3 

NB Nu există asociaţii vegetale specifice, ci numai comunităţi <strong>de</strong>generate ale 

asociaţiilor menţionate la tipul <strong>de</strong> habitat 7110. 

7140 Mlaştini turboase <strong>de</strong> tranziţie şi turbării mişcătoare [Transition mires and 

quaking bogs] 


1) Comunităţi vegetale care formează turbă, <strong>de</strong>zvoltate la suprafaţa apelor 

oligotrofice până la mezotrofice, cu caracteristici intermediare între tipurile soligene 

şi ombrogene. Acestea prezintă o gamă largă <strong>de</strong> comunităţi <strong>de</strong> plante. În turbării 

mari, cele mai remarcabile comunităţi sunt tapetele natante sau pajiştile şi mlaştinile 

mişcătoare (nefixate <strong>de</strong> substrat) formate din rogozuri <strong>de</strong> talie medie sau mică 

asociate cu Sphagnum spp. sau muşchi bruni. În general, acestea sunt însoţite <strong>de</strong> 

comunităţi acvatice şi amfibii. În regiunea boreală acest tip <strong>de</strong> habitat inclu<strong>de</strong> 

mlaştini minerotrofice, care nu fac parte dintr-un complex mlăştinos mai mare, 

mlaştini <strong>de</strong>schise şi mici mlaştini din zona <strong>de</strong> tranziţie dintre apă (lacuri, iazuri) şi 

solul mineral. 

Aceste mlaştini şi turbării aparţin ordinului Scheuchzerietalia palustris (vegetaţie 

natantă oligotrofă, printre altele) şi ordinului Caricetalia fuscae (comunităţi <strong>de</strong> 

turbării mişcătoare). Sunt incluse şi zonele ecotonale oligotrofice apă - uscat cu 

Carex rostrata. 

2) Plante: Eriophorum gracile, Carex chordorrhiza, C. lasiocarpa, C. diandra, C. 

rostrata, C. limosa, Scheuchzeria palustris, Hammarbya paludosa, Liparis loeselii, 

Rhynchospora alba, Menyanthes trifoliata, Epilobium palustre, Pedicularis palustris, 

54

Sphagnum spp. (S. papillosum, S. angustifolium, S. subsecundum, S. fimbriatum, S. 

riparium, S. cuspidatum), Calliergon giganteum, Drepanocladus revolvens, 

Scorpidium scorpioi<strong>de</strong>s, Campylium stellatum, Aneura pinguis. 

3) Asociat cu comunităţi amfibii (22.3), mlaştini (54.2 şi 54.4), turbării (51.1-2) sau 

pajişti ume<strong>de</strong> (37.2-3). 

HdR R5403, R5404, R5407, R5408, R5412 

Veg Sphagno-Caricetum rostratae Steffen 1931; Swertio perennis-Caricetum 

chordorrhizae Col<strong>de</strong>a (1986) 1990; Caricetum lasiocarpae Osvald 1923 em. 

Dierssen 1982; Caricetum limosae Br.-Bl. 1921 (syn.: Carici limosae- 

Sphagnetum Resmeriţă 1973); Caricetum diandrae Jon. 1932 em. Oberd. 1957 

(syn.: Carici-Menyanthetum caricetosum diandrae Raţiu 1972); Calletum 

palustris Osvald 1923. 

NrSCI 14 

7150 Depresiuni turboase cu vegetaţie <strong>de</strong> Rhynchosporion [Depressions on peat 

surfaces of the Rhynchosporion] 


1) Comunităţi pioniere durabile <strong>de</strong> turbă umedă expusă sau uneori nisip, cu 

Rhynchospora alba, R. fusca, Drosera intermedia, D. rotundifolia, Lycopodiella 

inundata, formate în porţiunile nu<strong>de</strong> ale turbăriilor bombate (supraînălţate) sau <strong>de</strong> 

acoperire, dar şi în zonele erodate <strong>natura</strong>l <strong>de</strong> infiltraţii sau îngheţ din tufărişuri ume<strong>de</strong> 

sau turbării, în izbucuri şi în zona <strong>de</strong> fluctuaţie a iazurilor oligotrofe cu substrat 

nisipos, uşor turbos. Aceste comunităţi sunt similare şi strâns înrudite cu cele ale 

cavităţilor turboase puţin adânci (51.122) şi ale mlaştinilor <strong>de</strong> tranziţie (54.57). 

2) Plante: Rhynchospora alba, Drosera intermedia, D. rotundifolia, Lycopodiella 

inundata. 

HdR R5409 

Veg Sphagno cuspidati-Rhynchosporetum albae Osvald 1923 em. Koch 1926. 

NrSCI 2 

NB În baza afinităţilor floristice şi clasificării fitosociologice, as. Caricetum 

limosae face parte din al. Rhynchosporion albae. Cu toate acestea, urmând 

<strong>interpretare</strong>a dată în <strong>manual</strong>ul european al <strong>habitatelor</strong> (EUR 27) şi în diverse ţări 

europene (Franţa, Cehia, Slovacia), Caricetum limosae nu a fost indicat la habitatul 

7150, ci la cel anterior (7140). 

55

Mlaştini calcifile 

7210* Mlaştini calcifile cu Cladium mariscus şi specii <strong>de</strong> Caricion davallianae 

[Calcareous fens with Cladium mariscus and species of the Caricion davallianae] 


1) Comunităţi <strong>de</strong>nse <strong>de</strong> Cladium mariscus din zone lacustre colonizate <strong>de</strong> plante, din 

terenuri abandonate (necultivate) sau pajişti ume<strong>de</strong> aflate în stadii succesionale 

ulterioare exploatării lor extensive, aflate în contact cu tipuri <strong>de</strong> vegetaţie din 

Caricion davallianae sau cu alte specii <strong>de</strong> Phragmition [Cladietum marisci (Allorge 

1922) Zobrist 1935]. 

2) Plante: Cladium mariscus. 

3) În contact cu mlaştini alcaline (7230), dar şi cu mlaştini aci<strong>de</strong>, pajişti ume<strong>de</strong> 

exploatate extensiv şi alte stufărişuri şi rogozişuri înalte. 

HdR - 

Veg Cladietum marisci Allorge 1922 ex Zobrist 1935. 

NrSCI 4 

7220* Izvoare mineralizate încrustante cu formare <strong>de</strong> tuf calcaros (Cratoneurion) 

[Petrifying springs with tufa formation (Cratoneurion)] 

CLAS. PAL.: 54.12 

1) Izvoare <strong>de</strong> apă dură cu formare activă <strong>de</strong> travertin sau tuf calcaros. Aceste 

formaţiuni se întâlnesc în medii foarte diverse, precum păduri sau zone rurale 

<strong>de</strong>schise. Acestea sunt în general mici (formaţiuni punctiforme sau liniare) şi sunt 

dominate <strong>de</strong> briofite (Cratoneurion commutati). 

2) Plante: Arabis soyeri, Cochlearia pyrenaica (pe terenuri bogate în metale grele), 

Pinguicula vulgaris, Saxifraga aizoi<strong>de</strong>s, Carex appropinquata, Juncus triglumis. 

Muşchi: Catoscopium nigritum, Cratoneuron commutatum, C. commutatum var. 

falcatum, C. filicinum, Eucladium verticillatum, Gymnostomum recurvirostrum, 

Drepanocladus vernicosus, Philonotis calcarea, Drepanocladus revolvens, D. 

cossonii, Cratoneuron <strong>de</strong>cipiens, Bryum pseudotriquetrum. 

3) Pot forma complexe cu mlaştini <strong>de</strong> tranziţie, mlaştini eu-mezotrofe, comunităţi 

casmofitice din staţiuni reci şi ume<strong>de</strong>, tufărişuri şi pajişti <strong>de</strong> substrate calcaroase 

(Festuco-Brometea). Pentru a conserva acest habitat, cu extin<strong>de</strong>re foarte limitată în 

teren, este esenţială menţinerea <strong>habitatelor</strong> învecinate şi a întregului sistem hidrologic 

aferent. 

HdR R5417, R5419 

Veg Cratoneuretum filicino-commutati (Kuhn 1937) Oberd. 1977 (syn.: as. cu 

Cratoneuron commutatum Puşcaru et al. 1967); Cochleario pyrenaicae- 

Cratoneuretum commutati (Oberd. 1957) Th. Müller 1961 (syn.: Carici flavae- 

Cratoneuretum cochlearietosum pyrenaicae Ştefureac 1972); Doronico 

carpatici-Saxifragetum aizoidis Col<strong>de</strong>a (1986) 1990. 

NrSCI 14 

56

NB Acest habitat este condiţionat <strong>de</strong> existenţa stratului <strong>de</strong> tuf calcaros. Unele 

dintre comunităţile vegetale indicate mai sus pot apărea şi în mlaştini formate pe 

substrat calcaros, fără existenţa unui strat vizibil <strong>de</strong> tuf. 

7230 Mlaştini alcaline [Alkaline fens] 


1) Zone ume<strong>de</strong> ocupate în cea mai mare parte <strong>de</strong> comunităţi <strong>de</strong> rogozuri scun<strong>de</strong> şi 

muşchi bruni, care formează turbă sau tuf, <strong>de</strong>zvoltate pe soluri permanent saturate cu 

apă, cu aport <strong>de</strong> apă bogată în baze, a<strong>de</strong>sea calcaroasă, <strong>de</strong> origine soligenă sau 

topogenă şi cu pânza freatică la nivelul substratului sau puţin <strong>de</strong>asupra sau <strong>de</strong><strong>de</strong>subtul 

acestuia. Atunci când se produce, formarea turbei este infra-acvatică. Rogozurile 

scun<strong>de</strong> calcifile şi alte Cyperaceae domină <strong>de</strong> obice comunităţile mlaştinilor, care 

aparţin <strong>de</strong> Caricion davallianae, caracterizate <strong>de</strong> obicei printr-un covor evi<strong>de</strong>nt <strong>de</strong> 

“muşchi bruni” format <strong>de</strong> Campylium stellatum, Drepanocladus cossonii, D. 

revolvens, Cratoneuron commutatum, Acrocladium cuspidatum, Ctenidium 

molluscum, Fissi<strong>de</strong>ns adianthoi<strong>de</strong>s, Bryum pseudotriquetrum şi altele, o creştere 

viguroasă (similară cu a gramineelor) a lui Schoenus nigricans, S. ferrugineus, 

Eriophorum latifolium, Carex davalliana, C. flava, C. lepidocarpa, C. hostiana, C. 

panicea, Juncus subnodulosus, Scirpus cespitosus, Eleocharis quinqueflora, şi <strong>de</strong> o 

foarte bogată floră erbacee incluzând Tofieldia calyculata, Dactylorhiza incarnata, 

D. traunsteineri, D. traunsteinerioi<strong>de</strong>s, D. russowii, D. majalis subsp. brevifolia, D. 

cruenta, Liparis loeselii, Herminium monorchis, Epipactis palustris, Pinguicula 

vulgaris, Pedicularis sceptrum-carolinum, Primula farinosa, Swertia perennis. 

Pajiştile ume<strong>de</strong> (Molinietalia caerulaeae, e.g. Juncetum subnodulosi & Cirsietum 

rivularis, 37), comunităţile <strong>de</strong>nse <strong>de</strong> rogozuri înalte (Magnocaricion, 53.2), 

formaţiunile <strong>de</strong> stuf (Phragmition, 53.1), grupările <strong>de</strong>nse <strong>de</strong> Cladium mariscus 

(Cladietum marisci, 53.3) pot face parte din complexul mlaştinii, cu comunităţi legate 

<strong>de</strong> mlaştini <strong>de</strong> tranziţie (54.5, 54.6) şi vegetaţie amfibie sau acvatică (22.3, 22.4) sau 

comunităţi higrofile (54.1) care se <strong>de</strong>zvoltă în <strong>de</strong>presiuni. Subunităţile <strong>de</strong> mai jos 

care, individual sau în combinaţie, şi împreună cu codurile selectate din categoriile 

menţionate mai sus, pot <strong>de</strong>scrie compoziţia mlaştinii, trebuie înţelese ca incluzând 

comunităţi <strong>de</strong> mlaştină sensu stricto (Caricion davallianae), tranziţia acestora spre 

Molinion, şi grupări care, <strong>de</strong>şi fitosociologic pot fi atribuite asociaţiilor alcaline <strong>de</strong> 

Molinion, conţin numeroase specii <strong>de</strong> Caricion davallianae enumerate, pe lângă 

faptul că sunt integrate în complexul mlaştinii; într-o oarecare măsură aceasta 

oglin<strong>de</strong>şte <strong>de</strong>finiţia unei unităţi integrate <strong>de</strong> Molinio-Caricetalia davallianae în 

Rameau et al., 1989. În afara complexelor mlăştinoase, comunităţile <strong>de</strong> mlaştină pot 

apărea ca mici enclave în sisteme interdunale (16.3), în mlaştini <strong>de</strong> tranziţie (54.5), în 

pajişti ume<strong>de</strong> (37), pe formaţiuni <strong>de</strong> tuf calcaros (54.121) şi în alte câteva situaţii. 

Codurile <strong>de</strong> mai jos pot fi folosite, în conjuncţie cu codul principal relevant, pentru a 

semnala prezenţa acestora. Mlaştinile bogate în baze adăpostesc specii spectaculoase, 

specializate, cu distribuţie strict restrânsă la astfel <strong>de</strong> staţiuni. Acestea se numără 

57

printre habitatele care au suferit cel mai grav <strong>de</strong>clin. Sunt practic dispărute în câteva 

regiuni şi grav periclitate în majoritatea regiunilor. 

2) Plante: Schoenus nigricans, S. ferrugineus, Carex spp., Eriophorum latifolium, 

Cinclidium stygium, Tomenthypnum nitens. 

HdR R5405, R5406, R5413, R5414, R5415 

Veg Carici flavae-Eriophoretum latifolii Soó 1944; Carici flavae-Blysmetum 

compressi Col<strong>de</strong>a 1997; Caricetum davallianae Dutoit 1924; Orchio- 

Schoenetum nigricantis Oberd. 1957 (exclusiv subas. plantaginetosum cornuti 

Ştefan et al. 2001) (syn.: Schoenetum nigricantis Pop et al. 1962, Schoeneto- 

Armerietum barcensis Morariu 1967); Seslerietum uliginosae (Palmgren 1916) 

Soó 1941. 

NrSCI 7 

NB Orchio-Schoenetum nigricantis subas. plantaginetosum cornuti apare pe soluri 

slab salinizate, doar în Delta Dunării, şi corespun<strong>de</strong> tipului <strong>de</strong> habitat 2190. 

HABITATE STÂNCOASE ŞI PEŞTERI 

Grohotişuri 

8110 Grohotişuri silicatice din etajul montan până în etajul nival (Androsacetalia 

alpinae şi Galeopsietalia ladani) [Siliceous scree of the montane to snow levels 

(Androsacetalia alpinae and Galeopsietalia ladani)] 


1) Acest habitat consistă din: 

a) comunităţi <strong>de</strong> grohotiş silicatic din etajul montan superior până la nivelul zăpezilor 

permanente, care cresc pe ”sisteme crioclastice” mai mult sau mai puţin mobile, cu 

granulometrie variabilă, şi aparţinând ordinului Androsacetalia alpinae; 

b) vegetaţie din etajul montan în centrul şi vestul Europei, care creşte pe grohotişuri – 

uneori <strong>de</strong> origine artificială (prin <strong>de</strong>rocări efectuate în scop economic). Constă în 

comunităţi alpine a<strong>de</strong>sea bogate în briofite, licheni şi uneori în ferigi (Cryptogramma 

crispa), aparţinând ordinului Galeopsietalia. 

2) Plante: 

a) Androsacetalia alpinae - Androsacae alpina, Oxyria digyna, Geum reptans, 

Saxifraga bryoi<strong>de</strong>s, Ranunculus glacialis, Linaria alpina, Doronicum clusii, D. 

grandiflorum, Poa laxa, Luzula alpinopilosa, Cryptogramma crispa, Veronica 

baumgartenii, Saxifraga carpatica, Senecio carniolicus, Poa contracta, 

Festuca picta, Saxifraga pe<strong>de</strong>montana subsp. cymosa, Silene acaulis, 

Androsace chamaejasme; 

b) Galeopsietalia ladani - Galeopsis ladanum subsp. ladanum, Cryptogramma 

crispa, Athyrium alpestre (A. distentifolium). 

3) Acest habitat este în general strâns asociat cu vegetaţia casmofitică <strong>de</strong> pe versanţii 

stâncoşi, constituiţi din roci silicatice (8220). 

HdR R6101, R6102, R6103, R6104, R6105 

58

Veg Sileno acaulis-Minuartietum sedoidis Puşcaru et al. 1956; Festucetum pictae 

Krajina 1933 (syn.: Festuco pictae-Senecionetum carniolicae Lungu et 

Boşcaiu 1981); Saxifragetum carpathicae-cymosae Col<strong>de</strong>a (1986) 1990; 

Saxifrago carpathicae-Oxyrietum digynae Pawł. et al. 1928 (syn.: Oxyrietum 

digynae auct. rom. non. Br.-Bl. 1926); Poo contractae-Oxyrietum digynae 

Horvat et al. 1937 (syn.: as. cu Oxyria digyna şi Geum (Sieversia) reptans 

Puşcaru et al. 1956, as. cu Oxyria digyna şi Poa nyárádyana (Simon n.n.) 

Csűrös 1957); Saxifrago bryoidis-Silenetum acaulis Boşcaiu et al. 1977; 

Veronico baumgartenii-Saxifragetum bryoidis Boşcaiu et al. 1977. 

NrSCI 13 

8120 Grohotişuri calcaroase şi <strong>de</strong> şisturi calcaroase din etajul montan până în cel 

alpin (Thlaspietea rotundifolii) [Calcareous and calcashist screes of the montane to 

alpine levels (Thlaspietea rotundifolii)] 


1) Grohotişuri <strong>de</strong> şisturi calcaroase, <strong>de</strong> calcar sau <strong>de</strong> marnă din etajul montan până în 

cel alpin, în climate reci, cu asociaţii din Drabion hoppeanae, Thlaspion rotundifolii 

şi respectiv, Petasition paradoxi. 

2) Plante: 

Thlaspion rotundifolii (grohotişuri <strong>de</strong> calcar): Thlaspi rotundifolium, Pritzelago 

alpina, Arabis alpina, Acinos alpinus, Cerastium arvense subsp. calcicolum, 

Saxifraga moschata, Cardaminopsis neglecta, Papaver corona-sanctistephani, 

Rumex scutatus, Doronicum carpaticum, Cerastium 

lerchenfeldianum, C. transsilvanicum, Galium anisophyllon, Thymus comosus. 

Petasition paradoxi (grohotişuri <strong>de</strong> marnă): Petasites paradoxus, Gypsophila repens, 

Valeriana montana, Leontodon hispidus subsp. hyoseroi<strong>de</strong>s. 

HdR R6106, R6107, R6108, R6109, R6110, R6111, R6112, R6113 

Veg Cerastio calcicolae-Saxifragetum moschatae Col<strong>de</strong>a (1986) 1990; 

Cardaminopsio neglectae-Papaveretum Col<strong>de</strong>a et Pânzaru 1986 (syn.: as. cu 

Papaver pyrenaicum şi Festuca violacea Beldie 1967, Papavero-Festucetum 

violaceae Beldie 1967); Saxifragetum moschatae-aizoidis Boşcaiu 1971; 

Doronico columnae-Rumicetum scutati Boşcaiu 1977 (syn.: Rumicetum 

scutatii auct. rom.); Cerastio lerchenfeldiani-Papaveretum Boşcaiu et al. 1977 

(syn.: Papavereto-Cystopteri<strong>de</strong>tum Csűrös et al. 1956, Papavero-Linarietum 

alpinae Puşcaru et al. 1956, as. cu Papaver pyrenaicum şi Viola alpina 

Puşcaru et al. 1981); Cerastio transsilvanici-Galietum lucidi Boşcaiu et al. 

1996; Acino-Galietum anisophylli Beldie 1967 (syn.: as. cu Calamintha 

baumgartenii şi Galium anisophyllum Beldie 1967); Thymo comosi-Galietum 

albi Sanda et Popescu 1999 (syn.: Thymetum comosi Pop et Hodişan 1963, 

Galietum erecti Pop et Hodişan 1964, Teucrietum montani Csűrös 1958); 

Galio-Hirundinarietum Dihoru 1975 (syn.: Vincetoxicetum officinalis Schwick 

1944 p.p.); Sedo fabariae-Geranietum macrorrhizi Boşcaiu et Täuber 1977; 

Parietarietum officinalis Csűrös 1958. 

59

NrSCI 21 

8160* Grohotişuri medio-europene carbonatice din etajele colinar şi montan [Medio- 

European calcareous scree of hill and montane levels] 

CLAS. PAL.: 61.313 

1) Grohotişurile calcaroase sau marnoase din etajele colinar şi montan, ce se extind în 

regiunile montane (alpine şi subalpine), a<strong>de</strong>sea în staţiuni uscate şi cal<strong>de</strong>, în asociere 

cu comunităţi vegetale din Stipetalia calamagrostis. 

Trebuie să se facă o distincţie clară între acest tip <strong>de</strong> habitat şi 8130 (grohotişuri vestmediteraneene 

termofile), cel din urmă nefiind un habitat prioritar. 

2) Plante: Achnatherum calamagrostis, Dryopteris robertiana (= Gymnocarpium 

robertianum), Galeopsis angustifolia, Petasites paradoxus, Rumex scutatus. 

HdR R6114, R6115 

Veg Gymnocarpietum robertianae Kaiser 1926 (syn.: Dryopteri<strong>de</strong>tum robertianae 

(Kuhn 1937) Tüxen 1937, Thymo marginati-Phegopteri<strong>de</strong>tum robertianae 

Csűrös et Csűrös Káptalan 1966); Achnatheretum calamagrostis Br.-Bl. 1918. 

NrSCI 1 

Versanţi stâncoşi cu vegetaţie casmofitică 

8210 Versanţi stâncoşi calcaroşi cu vegetaţie casmofitică [Calcareous rocky slopes 

with chasmophytic vegetation] 


1) Vegetaţia fisurilor din stâncile <strong>de</strong> calcar, în regiunea mediteraneană şi în cea eurosiberiană 

din zona <strong>de</strong> câmpie până în etajul alpin, aparţinând în principal ordinelor 

Potentilletalia caulescentis şi Asplenietalia glandulosi. Pot fi distinse două niveluri: 

a) termo- şi mezo-mediteranean (Onosmetalia frutescentis) cu Campanula versicolor, 

C. rupestris, Inula attica, I. mixta, Odontites luskii; b) montan şi oro-mediteranean 

(Potentilletalia speciosae, incluzând Silenion auriculatae, Galion <strong>de</strong>genii şi 

Ramondion nathaliae). Acest tip <strong>de</strong> habitat prezintă o mare diversitate regională, cu 

numeroase specii <strong>de</strong> plante en<strong>de</strong>mice (indicate la punctul 2). 

2) Plante: 

62.15 - comunităţi euro-siberiene şi comunităţi mediteraneene din etajul supra- până 

în cel oro-mediteranean (Potentilletalia caulescentis): 

- comunităţi sciafile: Cystopteris fragilis, Asplenium trichomanes, 

Asplenium viri<strong>de</strong>, Campanula carpatica, Saxifraga cuneifolia, Valeriana 

sambucifolia; 

- comunităţi xerofile: Ceterach officinarum, Asplenium ruta-muraria, 

Draba aizoi<strong>de</strong>s, Kernera saxatilis, Biscutella laevigata; 

- comunităţi din etajul alpin: Draba kotschyi, Artemisia eriantha, 

Gypsophila petraea, Saxifraga moschata, S. marginata subsp. rocheliana, 

60

S. mutata subsp. <strong>de</strong>missa, Thymus pulcherrimus, Achillea schurii, 

Campanula cochleariifolia, Gypsophila petraea; 

62.1A - comunităţi nord-balcanice <strong>de</strong> stânci calcaroase (Micromerion pulegii). 

3) Acest habitat constituie mozaicuri cu comunităţi din Xerobromion (34.1, 34.31- 

34.34), grohotişuri (61) şi lespezi calcaroase (62.4). 

HdR R6202, R6204, R6206, R6207, 6208, R6209, R6211 p.p., R6212, 

R6213, R6214, R6216, R6217, R6218, R6222, R6223 

Veg Artemisio petrosae-Gypsophiletum petraeae Puşcaru et al. 1956; Saxifrago 

moschatae-Drabetum kotschyi Puşcaru et al. 1956; Asplenio-Cystopteri<strong>de</strong>tum 

fragilis Oberd. (1936) 1949; Thymo pulcherrimi-Poëtum rehmanii Col<strong>de</strong>a 

(1986) 1990; Achilleo schurii-Campanuletum cochleariifoliae Fink 1977; 

Saxifrago <strong>de</strong>missae-Gypsophiletum petraeae Boşcaiu et Täuber 1977; 

Saxifrago luteo-viridis-Silenetum zawadzkii Pawł. et Walas 1949; Sileno 

zawadzkii-Caricetum rupestris Täuber 1987; Saxifrago rochelianae- 

Gypsophiletum petraeae Boşcaiu et al. 1977; Asplenio quadrivalenti-Poëtum 

nemoralis Soó ex Gergely et al. 1966; Ctenidio-Polypodietum Jurko et Peciar 

1963; Asplenio-Ceterachetum Vives 1964; Drabo lasiocarpae-Ceterachetum 

(Schnei<strong>de</strong>r-Bin<strong>de</strong>r 1969) Peia 1978; Asplenio-Silenetum petraeae Boşcaiu 

1971; Asplenietum trichomanis-rutae-murariae Kuhn 1937, Tüxen 1937 (syn.: 

Tortulo-Asplenietum Tüxen 1937); Campanuletum crassipedis Borza ex 

Schnei<strong>de</strong>r-Bin<strong>de</strong>r et al. 1970; Asplenio-Schivereckietum podolicae Mititelu et 

al. 1971. 

NrSCI 28 

8220 Versanţi stâncoşi silicatici cu vegetaţie casmofitică [Siliceous rocky slopes 

with chasmophytic vegetation] 


1) Vegetaţia fisurilor din stâncile silicatice continentale, care prezintă numeroase 

subtipuri regionale, <strong>de</strong>scrise la punctul 2. 

2) Plante: 

62.21 – Comunităţi saxicole din zona <strong>de</strong> câmpie până în etajul colinar, <strong>de</strong>zvoltate în 

condiţiile climatului Europei centrale (Asplenion septentrionalis): Asplenium 

septentrionale, A. adiantum-nigrum, A. onopteris; Stânci hercinice <strong>de</strong> serpentin 

(Asplenion cuneifolii): Asplenium cuneifolium, A. adulterinum. 

62.25 – Vegetaţie eleno-carpato-balcanică <strong>de</strong> stânci silicatice (Silenion 

lerchenfeldianae): Silene lerchenfeldiana, S. dinarica, Senecio glaberrimus, 

Jovibarba heuffelii, Veronica bachofenii, Potentilla haynaldiana, Saxifraga 

pe<strong>de</strong>montana subsp. cymosa, Rhodiola rosea (Sedum rosea), Dianthus henteri, 

Symphyandra wanneri. 

3) Acest tip <strong>de</strong> habitat se regăseşte în strânsă asociere cu grohotişuri silicatice (8110) 

şi pajişti pioniere (8230). 

HdR R6201, R6203, R6205, R6210, R6211 p.p., R6215, R6219, R6220, 

R6221 

61

Veg Silenetum dinaricae Schnei<strong>de</strong>r-Bin<strong>de</strong>r et Voik 1976; Senecio glaberrimi- 

Silenetum lerchenfeldianae Boşcaiu et al. 1977; Sileno lerchenfeldianae- 

Potentilletum haynaldianae (Horvat et al. 1937) Simon 1958; Asplenio 

trichomanis-Poëtum nemoralis Boşcaiu 1971; Hypno-Polypodietum Jurko et 

Peciar 1963; Woodsio ilvensis-Asplenietum septentrionalis Tüxen 1937 

(inclusiv subas. dianthetosum henteri (Schnei<strong>de</strong>r-Bin<strong>de</strong>r 1972) Drăgulescu 

1988); Asplenietum septentrionalis-adianti-nigri Oberd. 1938; Asplenietum 

septentrionalis Schwick 1944; Sempervivetum heuffelii Schnei<strong>de</strong>r-Bin<strong>de</strong>r 

1969; Diantho henteri-Silenetum lerchenfeldianae Stancu <strong>2000</strong>. 

NrSCI 15 

8230 Stâncării silicatice cu vegetaţie pionieră din Sedo-Scleranthion sau Sedo albi- 

Veronicion dillenii [Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion 

or of the Sedo albi-Veronicion dillenii] 

CLAS. PAL.: 62.42 

1) Comunităţi pioniere din alianţele Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion 

dillenii, care colonizează solurile superficiale ale stâncăriilor silicatice. Ca urmare a 

<strong>de</strong>ficitului hidric, această vegetaţie <strong>de</strong>schisă este caracterizată <strong>de</strong> muşchi, licheni şi 

plante suculente (Crassulaceae). 

2) Plante: 

Sedo-Scleranthion - Sempervivum montanum, Sedum annuum, Silene rupestris, 

Veronica fruticans. 

Sedo albi-Veronicion dillenii - Veronica verna, V. dillenii, Gagea bohemica, G. 

saxatilis, Riccia ciliifera. 

Specii <strong>de</strong> plante vasculare ce aparţin celor doi cenotaxoni: Allium montanum, Sedum 

acre, S. album, S. rupestre, S. sexangulare, Scleranthus perennis, Rumex acetosella; 

muşchi - Polytrichum piliferum, Ceratodon purpureus. 

3) Acest habitat este asociat cu tipul 8220, şi corespun<strong>de</strong> vegetaţiei ce colonizează 

stâncile silicatice. Vegetaţia ce colonizează stâncile calcaroase este inclusă la 

6110 - pajişti rupicole calcifile sau bazifile din Alysso-Sedion albi. 

HdR - 

Veg Sileno rupestris-Se<strong>de</strong>tum annuui Oberd. 1957; Polytricho piliferi- 

Scleranthetum perennis Moravec 1967; Vulpio-Airetum capillaris Paucă 1941. 

NrSCI 5 

62

Alte habitate stâncoase [Other rocky habitats] 

8310 Peşteri închise accesului public [Caves not open to the public] 


1) Peşteri închise accesului public, inclusiv lacurile şi izvoarele subterane ale 

acestora, ce adăpostesc specii specializate sau strict en<strong>de</strong>mice, sau care au o 

importanţă <strong>de</strong>osebită pentru conservarea speciilor din Anexa II (ex. lilieci, amfibieni). 

2) Plante: numai muşchi (ex. Schistostega pennata) şi tapete <strong>de</strong> alge la intrarea în 

peşteri. 

Animale: Faună cavernicolă foarte specializată şi strict en<strong>de</strong>mică. Inclu<strong>de</strong> forme 

relicte subterane ale une faune care s-a diversificat în afara peşterilor. Această faună 

este în principal formată din nevertebrate care trăiesc exclusiv în peşteri şi în apele 

subterane. Nevertebratele terestre cavernicole sunt în principal coleoptere, aparţinând 

mai ales familiilor Bathysciinae şi Trechinae, care sunt carnivore şi au o distribuţie 

foarte limitată. Nevertebratele acvatice cavernicole constituie o faună strict en<strong>de</strong>mică, 

dominată <strong>de</strong> crustacee (Isopoda, Amphipoda, Syncarida, Copepoda) şi includ 

numeroase fosile vii. De asemenea, se întâlnesc moluşte acvatice, aparţinând familiei 

Hydrobiidae. 

În ceea ce priveşte vertebratele, peşterile constituie locuri <strong>de</strong> hibernare pentru 

majoritatea speciilor europene <strong>de</strong> lilieci, dintre care multe sunt ameninţate cu 

dispariţia (vezi Anexa II). Mai multe specii pot trăi împreună în aceeaşi peşteră. 

Peşterile pot adăposti, <strong>de</strong> asemenea, specii <strong>de</strong> amfibieni foarte rare. 

HdR R6501 

Veg Comunităţi briofitice: al. Fissi<strong>de</strong>ntion gracilifolii Neum.1971 corr. Marst. 2001 

(syn. Seligerion Šm. 1967). 

NrSCI 25 

NB Frecvent observate la intrarea în peşterile din Munţii Apuseni sunt asociaţiile 

pioniere edificate <strong>de</strong> briofite din genul Seligeria (S. tristicha, S. recurvata, S. pusilla). 

Schistostega pennata, citată în <strong>manual</strong>ul EUR 27, este o specie acidofilă şi este puţin 

probabil să fie observată la intrarea în peşterile formate în roci carbonatice. 

8330 Peşteri marine complet sau parţial submerse [Submerged or partially 

submerged sea caves] 

CLAS. PAL.: 12.7, 11.26, 11.294 

1) Peşteri situate sub nivelul mării sau <strong>de</strong>schise spre mare, cel puţin în perioa<strong>de</strong>le <strong>de</strong> 

maree înaltă, incluzând peşterile marine parţial submerse. Fundul şi pereţii laterali ai 

acestor peşteri adăpostesc comunităţi <strong>de</strong> nevertebrate marine şi <strong>de</strong> alge. 

HdR - 

Veg Comunităţi <strong>de</strong> alge roşii sciafile. 

NrSCI 3 

NB Dintre speciile <strong>de</strong> alge roşii se remarcă Hil<strong>de</strong>brandtia prototypus şi 

Phyllophora nervosa. 

63

PĂDURI 

Păduri temperate europene 

9110 Păduri <strong>de</strong> fag <strong>de</strong> tip Luzulo-Fagetum [Luzulo-Fagetum beech forests] 

CLAS. PAL.: 41.11 

1) Păduri <strong>de</strong> Fagus sylvatica şi, în munţii mai înalţi, <strong>de</strong> Fagus sylvatica-Abies alba 

sau <strong>de</strong> Fagus sylvatica-Abies alba-Picea abies, <strong>de</strong>zvoltate pe soluri aci<strong>de</strong> din 

domeniul medio-european al Europei centrale şi central-nordice, cu Luzula 

luzuloi<strong>de</strong>s, Polytrichum formosum şi a<strong>de</strong>sea, Deschampsia flexuosa, Calamagrostis 

villosa, Vaccinium myrtillus, Pteridium aquilinum. 

Sunt incluse următoarele subtipuri: 

41.111 Păduri medio-europene colinare <strong>de</strong> fag cu Luzula 

Pădurile acidofile <strong>de</strong> Fagus sylvatica din lanţurile hercinice puţin înalte şi Lorena, din 

etajul colinar al lanţurilor hercinice înalte, din Jura, <strong>de</strong> la marginea Alpilor, din 

<strong>de</strong>alurile sub-panonice occi<strong>de</strong>ntale şi intra-panonice, însoţite în mică măsură sau 

<strong>de</strong>loc <strong>de</strong> conifere apărute spontan, şi în general cu un amestec <strong>de</strong> Quercus petraea, 

sau în anumite cazuri, Quercus robur, în coronament. 

41.112 Păduri medio-europene montane <strong>de</strong> fag cu Luzula 

Pădurile acidofile <strong>de</strong> Fagus sylvatica, Fagus sylvatica şi Abies alba sau Fagus 

sylvatica, Abies alba şi Picea abies din etajele montan şi montan superior ale 

lanţurilor hercinice înalte, <strong>de</strong> la Vosgi şi Pădurea Neagră la patrulaterul boemian, 

Jura, Alpi, Carpaţi şi platoul bavarez. 

2) Plante: Fagus sylvatica, Abies alba, Picea abies, Luzula luzuloi<strong>de</strong>s, Polytrichum 

formosum şi a<strong>de</strong>sea Deschampsia flexuosa, Calamagrostis villosa, Vaccinium 

myrtillus, Pteridium aquilinum. 

HdR R4102, R4105-4107, R4110 

Veg Festuco drymejae-Fagetum Morariu et al. 1968; Hieracio rotundati-Fagetum 

(Vida 1963) Täuber 1987 (syn.: Deschampsio flexuosae-Fagetum Soó 1962). 

NrSCI 56 

9130 Păduri <strong>de</strong> fag <strong>de</strong> tip Asperulo-Fagetum [Asperulo-Fagetum beech forests] 

CLAS. PAL.: 41.13 

1) Pădurile <strong>de</strong> Fagus sylvatica şi, în munţii mai înalţi, <strong>de</strong> Fagus sylvatica-Abies alba 

sau <strong>de</strong> Fagus sylvatica-Abies alba-Picea abies <strong>de</strong>zvoltate pe soluri neutre sau slab 

aci<strong>de</strong>, cu humus <strong>de</strong> calitate (mull), din domeniile medio-europene şi atlantice ale 

Europei occi<strong>de</strong>ntale şi ale Europei centrale şi central-nordice, caracterizate printr-o 

reprezentare masivă a speciilor aparţinând grupurilor ecologice ale lui Anemone 

nemorosa, Lamiastrum (Lamium) galeobdolon, Galium odoratum şi Melica uniflora 

şi, la munte, diferitelor specii <strong>de</strong> Dentaria, formând un strat ierbos mai bogat în specii 

şi mai abun<strong>de</strong>nt <strong>de</strong>cât în pădurile <strong>de</strong> la 9110 şi 9120. 

64

Subtipuri: 

41.131 – Păduri medio-europene colinare şi neutrofile <strong>de</strong> fag 

Păduri neutrofile sau bazifile <strong>de</strong> Fagus sylvatica şi <strong>de</strong> Fagus sylvatica-Quercus 

petraea-Quercus robur, <strong>de</strong> pe <strong>de</strong>alurile, munţii scunzi şi platourile arcului hercinic şi 

din regiunile sale periferice, din Jura, Lorena, bazinul Parisului, Burgundia, 

piemontul Alpilor, Carpaţi şi câteva localităţi din Câmpia Baltică - Marea Nordului. 

41.133 - Păduri medio-europene montane şi neutrofile <strong>de</strong> fag 

Păduri neutrofile <strong>de</strong> Fagus sylvatica, <strong>de</strong> Fagus sylvatica şi Abies alba, <strong>de</strong> Fagus 

sylvatica şi Picea abies, sau <strong>de</strong> Fagus sylvatica, Abies alba şi Picea abies din etajele 

montan şi montan superior al munţilor Jura, Alpilor nordici şi estici, Carpaţilor 

vestici şi marelui lanţ hercinic. 

41.135 - Păduri panonice neutrofile <strong>de</strong> fag 

Păduri <strong>de</strong> fag neutrofile cu afinităţi medio-europene <strong>de</strong> pe <strong>de</strong>alurile Câmpiei 

Panonice şi <strong>de</strong> la periferia vestică a acesteia. 

2) Plante: Fagus sylvatica, Abies alba, Picea abies, Anemone nemorosa, Lamiastrum 

(Lamium) galeobdolon, Galium odoratum, G. schultesii, Melica uniflora, Dentaria 

spp. 

3) Arboretele relictare ale pădurilor colinare neutrofile <strong>de</strong> fag din munţii Măcinului, 

Dobrogea, formează habitatul prioritar 91X0 - păduri dobrogene <strong>de</strong> fag. 

HdR R4118, R4119, R4120 

Veg Carpino-Fagetum Paucă 1941; Galio schultesii-Fagetum (Burduja et al. 1973) 

Chifu et Ştefan 1994; Lathyro veneti-Fagetum (Dobrescu et Kovács 1973) 

Chifu 1995. 

NrSCI 55 

9140 Păduri medio-europene subalpine <strong>de</strong> fag cu Acer şi Rumex arifolius [Medio- 

European subalpine beech forests with Acer and Rumex arifolius] 

CLAS. PAL.: 41.15 

1) Păduri <strong>de</strong> Fagus sylvatica formate <strong>de</strong> obicei din arbori scunzi şi cu ramuri joase, 

cu mult paltin (Acer pseudoplatanus), situate aproape <strong>de</strong> limita altitudinală a pădurii, 

în special în munţii puţin înalţi cu climat oceanic ai Europei occi<strong>de</strong>ntale şi ai Europei 

centrale şi central-nordice. Stratul ierbos este similar celui din pădurile <strong>de</strong> la 9130, 

sau local <strong>de</strong> la 9110, şi conţine elemente floristice ale pajiştilor <strong>de</strong>schise adiacente. 

2) Plante: Fagus sylvatica, Acer pseudoplatanus, Rumex arifolius. 

HdR - 

Veg - 


NB Nu se pot indica asociaţii vegetale specifice acestui habitat, întrucât Acer 

pseudoplatanus şi Rumex arifolius apar, ca specii însoţitoare şi cu abun<strong>de</strong>nţă redusă, 

în mai multe tipuri <strong>de</strong> făgete (Leucanthemo waldsteinii-Fagetum şi Aremonio- 

Fagetum) şi pe substrate diferite (granite, calcare, etc.). Acest tip <strong>de</strong> habitat apare 

izolat, la altitudini <strong>de</strong> peste 1350 m, doar în Carpaţii sud-vestici (munţii Semenic, 

65

Ţarcu, Go<strong>de</strong>anu, Cernei şi Vâlcan). În mare parte aceste făgete au fost <strong>de</strong>frişate şi 

substituite cu păşuni. 

9150 Păduri medio-europene <strong>de</strong> fag din Cephalanthero-Fagion pe substrate 

calcaroase [Medio-European limestone beech forests of the Cephalanthero-Fagion] 

CLAS. PAL.: 41.16 

1) Păduri xero-termofile <strong>de</strong> Fagus sylvatica <strong>de</strong>zvoltate pe soluri calcaroase, a<strong>de</strong>sea 

superficiale, <strong>de</strong> obicei pe versanţi abrupţi, din domeniile medio-european şi atlantic 

ale Europei occi<strong>de</strong>ntale şi Europei centrale şi central-nordice, în general cu 

subarboret abun<strong>de</strong>nt <strong>de</strong> arbuşti şi ierburi, caracterizate <strong>de</strong> rogozuri (Carex alba, C. 

flacca, C. montana, C. digitata), graminee (Sesleria albicans, Brachypodium 

pinnatum), orhi<strong>de</strong>e (Cephalanthera spp., Neottia nidus-avis, Epipactis leptochila, E. 

microphylla) şi specii termofile, transgresive din Quercetalia pubescenti-petraeae. 

Stratul arbustiv inclu<strong>de</strong> câteva specii calcicole (Ligustrum vulgare, Berberis 

vulgaris), iar Buxus sempervirens poate fi dominant. 

Subtipuri: 

41.161 – Păduri medio-europene <strong>de</strong> fag pe versanţi calcaroşi uscaţi 

Păduri <strong>de</strong> fag medio-europene cu rogozuri şi orhi<strong>de</strong>e pe versanţi cu disponibilitate 

hidrică redusă. 

2) Plante: Fagus sylvatica, Carex alba, C. flacca, C. montana, C. digitata, Sesleria 

albicans, Brachypodium pinnatum, Cephalanthera spp., Neottia nidus-avis, Epipactis 

leptochila, E. microphylla. 

HdR R4111 

Veg Epipactidi-Fagetum Resmeriţă 1972; Carpino-Fagetum Paucă 1941 

cephalantherietosum Col<strong>de</strong>a 1975. 

NrSCI 24 

9160 Păduri subatlantice şi medio-europene <strong>de</strong> stejar sau stejar cu carpen din 

Carpinion betuli [Sub-Atlantic & medio-European oak or oak-hornbeam forests of 

Carpinion betulii] 

CLAS. PAL.: 41.24 

1) Păduri <strong>de</strong> Quercus robur (sau Quercus robur şi Quercus petraea) pe soluri 

hidromorfe sau soluri cu pânză freatică înaltă (funduri <strong>de</strong> văi, <strong>de</strong>presiuni sau zone în 

apropierea pădurilor <strong>de</strong> luncă). Substratul corespun<strong>de</strong> luturilor, coluviunilor argiloase 

şi lutoase, precum şi alterărilor cu acumulare <strong>de</strong> lut sau rocilor silicatice cu un înalt 

grad <strong>de</strong> saturaţie în baze. Păduri <strong>de</strong> Quercus robur sau păduri <strong>natura</strong>le amestecate <strong>de</strong> 

Quercus robur, Quercus petraea, Carpinus betulus şi Tilia cordata. 

2) Plante: Quercus robur, Carpinus betulus, Acer campestre, Tilia cordata, Stellaria 

holostea, Carex brizoi<strong>de</strong>s, Poa chaixii, Dactylis polygama, Ranunculus nemorosus, 

Galium sylvaticum. 

66

3) A nu se confunda cu arboretele <strong>de</strong>rivate <strong>de</strong> Quercus robur, ce apar ca urmare a 

gospodăririi pădurilor mixte <strong>de</strong> fag şi stejar, <strong>de</strong> pe soluri bine drenate, în regim <strong>de</strong> 

crâng simplu sau crâng compus (cu rezerve). 

HdR R4145 

Veg Carici brizoidis-Quercetum roboris Raţiu et al. 1977. 

NrSCI 13 

9170 Păduri <strong>de</strong> stejar cu carpen <strong>de</strong> tip Galio-Carpinetum [Galio-Carpinetum oakhornbeam 

forests] 

CLAS. PAL.: 41.261, 41.262 

1) Păduri <strong>de</strong> Quercus petraea şi Carpinus betulus din regiunile cu climat 

subcontinental în cadrul arealului central-european a lui Fagus sylvatica, dominate <strong>de</strong> 

Quercus petraea (41.261). Sunt incluse şi pădurile asemănătoare <strong>de</strong> stejar şi tei din 

regiunile est-europene şi central-est-europene cu climat continental, la est <strong>de</strong> arealul 

lui F. sylvatica (41.262). 

2) Plante: 

41.261 - Quercus petraea, Carpinus betulus, Sorbus torminalis, S. domestica, Acer 

campestre, Ligustrum vulgare, Convallaria majalis, Carex montana, C. 

umbrosa, Festuca heterophylla; 

41.262 – Quercus petraea, Q. robur, Tilia cordata, Acer platanoi<strong>de</strong>s, Carpinus 

betulus. 

HdR R4123, R4128 

Veg Carici pilosae-Carpinetum Neuhäusl et Neuhäuslova-Novotna 1964 (syn.: 

Dentario bulbiferae-Quercetum petraeae Resmeriţă (1974) 1975, Carici 

pilosae-Carpinetum Chifu 1995, Carici pilosae-Quercetum petraeae typicum 

Sanda et Popescu 1999). 

NrSCI 25 

NB As. Carici pilosae-Carpinetum este o vicariantă vest-carpatică a lui Galio 

sylvatici-Carpinetum Oberdorfer 1957 din Europa centrală. Pădurile <strong>de</strong> şleau <strong>de</strong> la 

noi, corespunzătoare acestui habitat, prezintă ca particularităţi prezenţa constantă a 

fagului (chiar în raport <strong>de</strong> codominanţă cu gorunul şi carpenul) şi absenţa lui Galium 

sylvaticum şi a speciilor diferenţiale sud-est-carpatice (Lathyrus hallersteini, Arum 

orientale, Melampyrum bihariense, Tilia tomentosa, Fagus orientalis, F. taurica). 

9180* Păduri <strong>de</strong> Tilio-Acerion pe versanţi, grohotişuri şi ravene [Tilio-Acerion 

forests of slopes, screes and ravines] 


1) Păduri mixte formate din specii <strong>de</strong> amestec (Acer pseudoplatanus, Fraxinus 

excelsior, Ulmus glabra, Tilia cordata) <strong>de</strong> pe grohotişuri, versanţi stâncoşi abrupţi 

sau coluvii grosiere ale versanţilor, în special pe substrate calcaroase, dar şi pe 

substraturi silicatice (Tilio-Acerion Klika 1955). Se poate face distincţie între o 

67

grupare tipică staţiunilor reci şi ume<strong>de</strong> (păduri sciafile şi mezo-higrofile), în general 

dominate <strong>de</strong> paltin (Acer pseudoplatanus) – subalianţa Lunario-Acerenion, şi o alta, 

tipică grohotişurilor uscate şi cal<strong>de</strong> (păduri xerotermofile), în general dominate <strong>de</strong> tei 

(Tilia cordata, T. platyphyllos) - subalianţa Tilio-Acerenion. Pădurile asemănătoare 

care aparţin <strong>de</strong> Carpinion nu trebuie incluse aici. 

2) Plante: 

Lunario-Acerenion - Acer pseudoplatanus, Actaea spicata, Fraxinus excelsior, 

Lunaria rediviva, Polystichum aculeatum, Taxus baccata, Ulmus glabra. 

Tilio-Acerenion – Carpinus betulus, Corylus avellana, Quercus spp., Tilia cordata, T. 

platyphyllos. 

3) Uşoare modificări ale condiţiilor substratului (mai ales, în substrat "consolidat") 

sau ale umidităţii produc o tranziţie către pădurile <strong>de</strong> fag sau către pădurile termofile 

<strong>de</strong> stejar. 

HdR R4117 

Veg Aceri-Fraxinetum Paucă 1941 (syn. Acereto-Ulmetum Beldie 1951); Corylo- 

Tilietum cordatae Vida 1959. 

NrSCI 34 

NB Frăsineto-păltinişurile şi mai ales, teişurile <strong>natura</strong>le, sunt rare în România, dar 

au o mare valoare conservativă. Cele din urmă au fost semnalate în Munţii Bistriţei, 

văile Secuieu şi Călata (jud. Cluj), la Săcel şi pe valea Novăţului (jud. Maramureş). 

9190 Stejărete acidofile bătrâne cu Quercus robur pe câmpii nisipoase [Old 

acidophilous oak forests with Quercus robur on sandy plains] 

CLAS. PAL.: 41.51 şi 41.54 

1) 41.51 – Păduri acidofile ale câmpiei Mării Baltice şi Mării Nordului, formate din 

Quercus robur, Betula pendula şi B. pubescens, a<strong>de</strong>sea amestecate cu Sorbus 

aucuparia şi Populus tremula, pe soluri puternic oligotrofice, a<strong>de</strong>sea nisipoase (sau 

morenice), podzolizate sau hidromorfe. Stratul arbustiv, slab <strong>de</strong>zvoltat, inclu<strong>de</strong> 

Frangula alnus. Stratul ierbos este constituit din Deschampsia flexuosa şi alte plante 

ierboase specifice solurilor aci<strong>de</strong> (uneori inclu<strong>de</strong> Molinia caerulea), şi a<strong>de</strong>sea este 

invadat <strong>de</strong> feriga <strong>de</strong> câmp (Pteridium aquilinum). Pădurile <strong>de</strong> acest tip predomină 

a<strong>de</strong>sea în cîmpiile din nordul Europei şi ocupă enclave edafice mai limitate. 

Cenotaxoni: Querco-Betuletum, Molinio-Quercetum, Trientali-Quercetum roboris. 

2) Plante: Quercus robur, Molinia caerulea, Betula pendula, Sorbus aucuparia, 

Populus tremula. 

HdR R4144 

Veg Molinio caeruleae-Quercetum roboris (Tüxen 1937) Scam. et Pass. 1959. 


NB Acest habitat baltico-atlantic este rar şi fragmentat reprezentat în România, sub 

forma ultimelor disjuncţii sud-estice ale arealului său. Pădurile <strong>de</strong> stejar semnalate în 

Depresiunea Buduş şi Livada (jud. Satu-Mare), şi în Rezervaţia Poiana Narciselor 

(com. Şercaia, jud. Braşov) aparţin probabil unei variante subcontinentale şi mo<strong>de</strong>rat 

68

acidofile a as. Molinio caeruleae-Quercetum roboris, întrucât din compoziţia 

floristică pot lipsi unele specii caracteristice, precum Betula pubescens. 

91D0* Turbării cu vegetaţie forestieră [Bog woodland] 

CLAS. PAL.: 44.A1 până la 44.A4 

1) Păduri <strong>de</strong> conifere şi foioase pe substrat turbos, umed până la ud, cu un nivel 

permanent ridicat al pânzei freatice, şi chiar mai înalt <strong>de</strong>cât în terenurile limitrofe. 

Apa este întot<strong>de</strong>auna săracă în nutrienţi (turbării bombate şi mlaştini aci<strong>de</strong>). Aceste 

comunităţi sunt în general dominate <strong>de</strong> Betula pubescens, Frangula alnus, Pinus 

sylvestris, P. mugo şi Picea abies, cu specii caracteristice turbăriilor sau, mai general, 

biotopurilor oligotrofice, precum Vaccinium spp., Sphagnum spp., Carex spp. 

[Vaccinio-Piceetea: Piceo-Vaccinienion uliginosi (Betulion pubescentis, Ledo- 

Pinion) i.a.]. În regiunea boreală, se întâlnesc şi păduri mlăştinoase <strong>de</strong> molid, care 

constituie situri minerotrofice plasate <strong>de</strong>-a lungul marginilor diferitelor complexe 

mlăştinoase, dar şi în fâşii separate situate în văi şi <strong>de</strong>-a lungul pâraielor. 

Subtipuri: 

44.A1 – Păduri <strong>de</strong> mesteacăn pufos cu Sphagnum 

44.A2 – Păduri mlăştinoase <strong>de</strong> pin silvestru 

44.A3 – Tufărişuri <strong>de</strong> jneapăn în turbării 

44.A4 – Păduri mlăştinoase <strong>de</strong> molid 

2) Plante: Agrostis canina, Betula pubescens, Carex canescens, C. echinata, C. nigra, 

C. rostrata, Eriophorum vaginatum, Frangula alnus, Juncus acutiflorus, Molinia 

caerulea, Trientalis europaea, Picea abies, Pinus sylvestris, P. mugo, Sphagnum 

spp., Vaccinium oxycoccus, V. uliginosum, Viola palustris; în păduri mlăştinoase <strong>de</strong> 

molid se întâlnesc şi Diplazium sibiricum, Hylocomium umbratum şi Rhytidia<strong>de</strong>lphus 

triquetrus. 

3) Pădurile <strong>de</strong> la marginea turbăriilor sau mlaştinilor <strong>de</strong> tranziţie din zonele înalte pot 

forma o tranziţie către pădurile mlăştinoase (Alnetea glutinosae). Acolo un<strong>de</strong> pădurile 

au colonizat foste turbării neîmpădurite, ca urmare a interferenţei antropice 

(<strong>de</strong>gradarea turbăriilor), vegetaţia forestieră poate fi eliminată pentru a restaura starea 

<strong>de</strong> conservare favorabilă a fostei turbării (tipurile 7110, 7130 şi 7140). Astfel <strong>de</strong> 

mlaştini împădurite <strong>de</strong> origine secundară sunt incluse în <strong>de</strong>finiţia tipului 91D0, însă în 

general constituie o prioritate <strong>de</strong> conservare mai redusă <strong>de</strong>cât restaurarea tipului <strong>de</strong> 

turbărie original. 

HdR R3106, R4210, R4412, R4414 

Veg Sphagno-Piceetum (Tüxen 1937) Hartman 1953; Vaccinio uliginosi-Betuletum 

pubescentis Libbert 1933; Pino mugo-Sphagnetum Kästner et Flössner 1933; 

Vaccinio uliginosi-Pinetum sylvestris Kleist 1929. 

NrSCI 21 

69

91E0* Păduri aluviale <strong>de</strong> Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion 

incanae, Salicion albae) [Alluvial forests with Alnus glutinosa and Fraxinus 

excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)] 

CLAS. PAL.: 44.3, 44.2 şi 44.13 

1) Păduri <strong>de</strong> luncă <strong>de</strong> Fraxinus excelsior şi Alnus glutinosa ale cursurilor <strong>de</strong> apă din 

zona <strong>de</strong> câmpie şi etajul colinar ai Europei temperate şi boreale (44.3: Alno-Padion); 

păduri <strong>de</strong> luncă <strong>de</strong> Alnus incana ale râurilor montane şi submontane din Alpi şi 

Apeninii <strong>de</strong> nord (44.2: Alnion incanae); galerii arborescente formate din exemplare 

înalte <strong>de</strong> Salix alba, S. fragilis şi Populus nigra <strong>de</strong>-a lungul râurilor medio-europene, 

în etajul submontan, colinar şi zona <strong>de</strong> câmpie (44.13: Salicion albae). Toate tipurile 

apar pe soluri grele (în general bogate în <strong>de</strong>pozite aluviale), inundate periodic <strong>de</strong> 

creşterea nivelului râului (sau pârâului) cel puţin o dată pe an, însă altfel bine drenate 

şi aerate în perioada în care <strong>de</strong>bitul apei este scăzut. Stratul ierbos inclu<strong>de</strong> 

întot<strong>de</strong>auna numeroase specii <strong>de</strong> talie mare (Filipendula ulmaria, Angelica sylvestris, 

Cardamine spp., Rumex sanguineus, Carex spp., Cirsium oleraceum) şi poate conţine 

diverse geofite vernale, precum Ranunculus ficaria, Anemone nemorosa, A. 

ranunculoi<strong>de</strong>s, Corydalis solida. 

Acest habitat inclu<strong>de</strong> mai multe subtipuri: păduri <strong>de</strong> frasin şi anin ale izvoarelor şi 

râurilor aferente (44.31 – Carici remotae-Fraxinetum); păduri <strong>de</strong> frasin şi anin ale 

râurilor cu curgere rapidă (44.32 - Stellario-Alnetum glutinosae); păduri <strong>de</strong> frasin şi 

anin ale râurilor cu curgere lentă (44.33 - Pruno-Fraxinetum, Ulmo-Fraxinetum); 

galerii montane <strong>de</strong> anin alb (44.21 - Calamagrosti variae-Alnetum incanae Moor 

1958); galerii submontane <strong>de</strong> anin alb (44.22 - Equiseto hyemalis-Alnetum incanae 

Moor 1958); păduri-galerii <strong>de</strong> salcie albă (44.13 Salicion albae). 

2) Plante: stratul arborescent - Alnus glutinosa, Alnus incana, Fraxinus excelsior; 

Populus nigra, Salix alba, S. fragilis; Ulmus glabra; stratul ierbos - Angelica 

sylvestris, Cardamine amara, C. pratensis, Carex acutiformis, C. pendula, C. remota, 

C. strigosa, C. sylvatica, Cirsium oleraceum, Equisetum telmateia, Equisetum spp., 

Filipendula ulmaria, Geranium sylvaticum, Geum rivale, Lycopus europaeus, 

Lysimachia nemorum, Rumex sanguineus, Stellaria nemorum, Urtica dioica. 

3) Majoritatea acestor păduri se află în contact cu pajişti ume<strong>de</strong> sau cu păduri <strong>de</strong> 

ravene (Tilio-Acerion). Poate fi observată uneori o succesiune către Carpinion a 

frăsinetelor. 

HdR R4401, R4402, R4405, R4407, R4408 

Veg Telekio speciosae-Alnetum incanae Col<strong>de</strong>a (1986) 1991; Stellario nemorum- 

Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohmeyer 1957; Carici brizoidis-Alnetum 

glutinosae Horvat 1938 em. Oberd. 1953; Carici remotae-Fraxinetum Koch ex 

Faber 1936; Pruno padi-Fraxinetum Oberdorfer 1953; Salicetum fragilis 

Passarge 1957; Salicetum albae Issler 1924. 

NrSCI 60 

NB Salicetum fragilis corespun<strong>de</strong> fitocenozelor pure sau dominate <strong>de</strong> salcie 

plesnitoare (fără salcie albă), pe lângă care poate apărea <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> frecvent aninul 

negru (Alnus glutinosa). Salicetum albae înglobează fitocenoze <strong>de</strong> salcie albă, pure 

sau amestecate în proporţii diferite cu Salix fragilis şi/sau Populus nigra. În timp ce 

70

prima asociaţie se <strong>de</strong>zvoltă pe soluri aluviale ceva mai evoluate, a doua are un 

caracter mai pionier datorită viiturilor mai intense şi frecvente. 

Denumirea <strong>de</strong> Salicetum albae-fragilis sensu Tüxen 1937 este în prezent consi<strong>de</strong>rată 

un sinonim al lui Salicetum albae Issler 1924. Salicetum albae-fragilis sensu Issler 

1926 em. Soó 1957 a <strong>de</strong>venit un nomen ambiguum pentru că a fost prea larg <strong>de</strong>finit şi 

nu mai este preluat în lucrările recente. 

91F0 Păduri mixte <strong>de</strong> luncă <strong>de</strong> Quercus robur, Ulmus laevis şi Ulmus minor, 

Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia din lungul marilor râuri (Ulmenion 

minoris) [Riparian mixed forests of Quercus robur, Ulmus laevis and Ulmus minor, 

Fraxinus excelsior or Fraxinus angustifolia along the great rivers (Ulmenion 

minoris)] 


1) Păduri din specii cu lemn <strong>de</strong> esenţă tare situate în albia majoră a râurilor, expuse 

regulat inundaţiilor în perioda creşterii nivelului apei, sau în zone joase, expuse 

inundaţiilor provocate <strong>de</strong> înălţarea apei freatice. Aceste păduri se <strong>de</strong>zvoltă pe 

<strong>de</strong>pozite aluviale recente. Solul poate fi bine drenat între inundaţii sau poate rămâne 

ud. Ca urmare a regimului hidric specific, speciile lemnoase dominante aparţin 

genurilor Fraxinus, Ulmus sau Quercus. Subarboretul este bine <strong>de</strong>zvoltat. 

2) Plante: Quercus robur, Ulmus laevis, U. minor, U. glabra, Fraxinus excelsior, F. 

angustifolia, Populus nigra, P. canescens, P. tremula, Alnus glutinosa, Prunus padus, 

Humulus lupulus, Vitis vinifera subsp. sylvestris, Tamus communis, He<strong>de</strong>ra helix, 

Phalaris arundinacea, Corydalis solida, Gagea lutea, Ribes rubrum. 

3) Aceste păduri formează mozaicuri cu păduri pioniere sau climax din specii cu 

lemn <strong>de</strong> esenţă moale, în zonele joase ale luncilor râurilor; ele se pot <strong>de</strong>zvolta şi din 

păduri aluviale <strong>de</strong> specii cu lemn <strong>de</strong> esenţă tare. Acest tip <strong>de</strong> habitat apare a<strong>de</strong>sea în 

conjuncţie cu păduri <strong>de</strong> anin şi frasin (44.3). 

HdR R4404, R4409, R4410, R4411 

Veg Fraxino danubialis-Ulmetum Soó 1936 corr. 1963; Quercetum roborispedunculiflorae 

Simon 1960 (syn.: Fraxino angustifoliae-Quercetum 

pedunculiflorae Chifu et al. (1998) 2004); Fraxino pallisae-Quercetum 

pedunculiflorae (Popescu et al. 1979) Oprea 1997; Fraxinetum pallisae (Simon 

1960) Krausch 1965 (syn. Ulmeto minoris-Fraxinetum pallisae Borza ex Sanda 

1970). 

NrSCI 26 

NB În <strong>de</strong>numirea primei asociaţii s-a corectat numele subspeciei Fraxinus 

angustifolia, din pannonica în danubialis. 

71

91H0* Păduri panonice <strong>de</strong> Quercus pubescens [Pannonian woods with Quercus 

pubescens] 

CLAS. PAL.: 41.7373, 41.7374 

1) Păduri <strong>de</strong> stejari xerofili <strong>de</strong> la marginea şi pe <strong>de</strong>alurile Câmpiei Panonice, 

dominate <strong>de</strong> Quercus pubescens în staţiuni cu expoziţie sudică şi extrem <strong>de</strong> uscate, pe 

soluri superficiale, calcaroase. Datorită acestor condiţii staţionale extreme, pădurile 

sunt a<strong>de</strong>sea fragmentate, iar arborii au creşteri reduse, uneori numai cu talie <strong>de</strong> 

arbuşti. Stratul ierbos este bogat în specii şi a<strong>de</strong>sea cuprin<strong>de</strong> specii xerotermofile din 

pajişti uscate sau <strong>de</strong> la liziera pădurilor. Ocazional, Tilia platyphyllos şi Fraxinus 

excelsior pot ajunge dominante. 

2) Plante: Quercus pubescens, Q. cerris, Fraxinus ornus, Sorbus domestica, S. 

torminalis, Colutea arborescens, Cornus mas, Pyrus pyraster, Arabis turrita, 

Buglossoi<strong>de</strong>s purpurocaerulea, Campanula bononiensis, Carex michelii, Euphorbia 

polychroma, Lactuca quercina, Limodorum abortivum, Melittis melissophyllum, 

Orchis purpurea, Potentilla alba, P. micrantha, Pulmonaria mollis subsp. mollis, 

Tanacetum corymbosum, Viola suavis, Euphorbia angulata. 41.7373 - Quercus 

virgiliana, Cotinus coggygria, Amygdalus nana, Cornus mas, Astragalus austriacus, 

A. monspessulanus, Carex humilis, Dictamnus albus, Geranium sanguineum. 

3) Pădurile <strong>de</strong> stejar pufos formează a<strong>de</strong>sea mozaicuri cu pajişti xerofile. 

HdR R4160 

Veg Corno-Quercetum pubescentis Jakucs et Zólyomi ex Mathé et Kovács 1962. 

NrSCI 8 

91I0* Păduri stepice euro-siberiene <strong>de</strong> Quercus spp. [Euro-Siberian steppic woods 

with Quercus spp.] 

CLAS. PAL.: 41.7A 

1) Păduri xerotermofile <strong>de</strong> stejar din câmpiile din sud-estul Europei. Clima este foarte 

continentală, cu o mare amplitudine a temperaturilor. Substratul constă din loess 

(soluri <strong>de</strong> tip cernoziom). Quercus robur, Q. cerris, Q. pedunculiflora şi Q. 

pubescens domină stratul arborescent al acestor păduri, care sunt bogate în elemente 

stepice continentale şi geofite din Aceri tatarici-Quercion Zólyomi 1957. 

2) Plante: Quercus cerris, Q. pubescens, Q. robur, Q. pedunculiflora, Q. petraea, 

Acer campestre, A. tataricum, Sorbus torminalis, Tilia tomentosa, Cornus sanguinea, 

Crataegus monogyna, Euonymus verrucosa, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, 

Pyrus pyraster, Rhamnus cathartica, Ulmus minor, Buglossoi<strong>de</strong>s purpurocaerulea, 

Carex michelii, Dactylis polygama, Galium dasypodum, Geum urbanum, Lathyrus 

niger, Polygonatum latifolium, Pulmonaria mollis subsp. mollis, Tanacetum 

corymbosum, Tulipa bibersteinniana, Vincetoxicum hirundinaria, Viola jordanii. 

3) Acest tip <strong>de</strong> habitat, care forma odată vegetaţia <strong>natura</strong>lă a Europei <strong>de</strong> sud-est, este 

foarte fragmentat în prezent. În Austria, este a<strong>de</strong>sea <strong>de</strong>gradat ca urmare a invaziei 

salcâmului (Robinia). 

HdR R4138, R4146, R4148, R4156, R4157, R4159 

72

Veg Aceri tatarici-Quercetum roboris Zólyomi 1957; Quercetum pedunculifloraecerris 

Morariu 1944; Quercetum pedunculiflorae Borza 1937; Convallario- 

Quercetum roboris Soó (1939) 1957. 

NrSCI 29 

NB În ţara noastră Aceri tatarici-Quercetum roboris nu apare pe loess, aşa cum se 

precizează în <strong>manual</strong>ul EUR 27. 

91K0 Păduri ilirice <strong>de</strong> Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion) [Illyrian Fagus sylvatica 

forests (Aremonio-Fagion)] 

CLAS. PAL.: 41.1C 

1) Păduri <strong>de</strong> Fagus sylvatica din Munţii Dinarici şi din lanţurile muntoase şi <strong>de</strong>alurile 

asociate, cu prelungiri şi disjuncţii în sud-estul Alpilor, sud-vestul Carpaţilor şi pe 

<strong>de</strong>alurile panonice. În aceste zone, ele sunt în contact cu sau intercalate printre păduri 

medio-europene <strong>de</strong> fag precum 9130, 9140 şi 9150. Bogăţia în specii este mai mare 

<strong>de</strong>cât în cazul pădurilor <strong>de</strong> fag din Europa centrală, iar Aremonio-Fagion constituie 

un important centru <strong>de</strong> diversitate specifică. 

2) Plante: Fagus sylvatica, F. moesiaca, Abies alba, Quercus cerris, Sorbus graeca, 

Tilia tomentosa, Aremonia agrimonioi<strong>de</strong>s, Corylus colurna, Cotoneaster tomentosa, 

Dentaria enneaphyllos, Doronicum austriacum, Euphorbia carniolica, Hacquetia 

epipactis, Helleborus odorus, Knautia drymeia, Lonicera nigra, Omphalo<strong>de</strong>s verna, 

Primula vulgaris, Ruscus hypoglossum, Scopolia carniolica, Scrophularia scopolii. 

HdR R4112-4115, R4121 

Veg Aremonio agrimonioidis-Fagetum Boşcaiu 1971; Fago-Ornetum Zólyomi 

1954; Carpino-Fagetum Paucă 1941 fagetosum orientalis Roman 1974; 

Geranio macrorrhizi-Fagetum (Borza 1933) Soó 1964; Corylo colurnae- 

Fagetum (Jov. 1955) Borhidi 1963. 

NrSCI 7 

NB Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re floristic, făgetele subtermofile din sud-vestul ţării 

reprezintă o tranziţie între făgetele carpatice (Symphyto-Fagion) şi cele ilirice 

(Aremonio-Fagion), <strong>de</strong>oarece majoritatea speciilor ilirice caracteristice lipsesc <strong>de</strong> la 

noi: Cyclamen purpurascens, Vicia oroboi<strong>de</strong>s, Epimedium alpinum, Lamium orvala, 

Hacquetia epipactis, Anemone trifolia, Cardamine trifolia, Geranium nodosum, 

Helleborus niger, Senecio ovirensis. Singurele specii caracteristice prezente (rar) la 

noi sunt: Dentaria enneaphyllos şi Daphne laureola. Cel puţin as. Aremonio- 

Fagetum nu <strong>de</strong>ţine nici o veritabilă caracteristică dintre cele menţionate anterior, şi <strong>de</strong> 

aceea a fost recent încadrată <strong>de</strong> unii autori în al. Symphyto-Fagion. Aceste făgete 

ilirice sunt extrazonale în ţara noastră, <strong>de</strong>oarece apar exclusiv pe substrate 

carbonatice. 

73

91L0 Păduri ilirice <strong>de</strong> stejar cu carpen (Erythronio-Carpinion) [Illyrian oakhornbeam 

forests (Erythronio-Carpinion)] 

CLAS. PAL.: 41.2A 

1) Păduri <strong>de</strong> Quercus robur sau Q. petraea, uneori Q. cerris, şi Carpinus betulus, pe 

substrate atât carbonatice cât şi silicatice, în special pe soluri brune <strong>de</strong> pădure, 

profun<strong>de</strong>, neutre până la uşor aci<strong>de</strong>, cu humus <strong>de</strong> calitate (având un grad ridicat <strong>de</strong> 

<strong>de</strong>scompunere a resturilor organice), din regiunea sud-est alpică şi dinarică, vestul şi 

centrul Balcanilor, extinzându-se către nord spre Lacul Balaton, mai ales în zone 

<strong>de</strong>luroase şi submontane, văi fluviale şi câmpiile Drava şi Sava. Clima este mai 

continentală <strong>de</strong>cât în regiunile submediteraneene şi mai caldă <strong>de</strong>cât în Europa 

centrală; aceste păduri sunt intermediare între cele <strong>de</strong> stejar cu carpen (ex., 9170) din 

Europa centrală şi cele din Balcani, şi se contopesc către nord cu pădurile panonice 

<strong>de</strong> stejar (91G0). Prezintă o bogăţie specifică mult mai mare <strong>de</strong>cât pădurile <strong>de</strong> stejar 

din Europa centrală. Disjuncţii ale acestor păduri apar în Friuli şi în nordul 

Apeninilor. 

2) Plante:Quercus robur, Q. petraea, Q. cerris, Carpinus betulus, Acer tataricum, 

Tilia tomentosa, Fraxinus angustifolia subsp. pannonica, Euonymus verrucosa, 

Adoxa moschatellina, Erythronium <strong>de</strong>ns-canis, Knautia drymeia, Asperula taurina, 

Lathyrus venetus, Potentilla micrantha, Dianthus barbatus, Luzula forsteri, Primula 

vulgaris, Ruscus aculeatus, Tamus communis. 

HdR R4127 

Veg Rusco-Carpinetum Horvat 1962; Asperulo taurinae-Carpinetum Soó et Borhidi 

in Soó 1962. 

NrSCI 8 

NB Pădurile <strong>de</strong> gorun şi carpen din sud-vestul ţării reprezintă o tranziţie între 

goruneto-cărpinetele dacice (Lathyro hallersteinii-Carpinion) şi cele ilirice 

(Erythronio-Carpinion). De la noi lipsesc aproape toate speciile ilirice nemorale, 

dintre care unele sunt caracteristice alianţei (Crocus napolitanus şi Lonicera 

caprifolium), iar altele sunt diferenţiale pentru subal. subpanonică Lonicero 

caprifoliae-Carpinenion (Vicia oroboi<strong>de</strong>s, Helleborus atrorubens, Helleborus 

dumetorum) - cea mai apropiată floristic <strong>de</strong> goruneto-cărpinetele din Banat. Acestea 

se individualizează doar prin prezenţa lui Helleborus odorus, Asperula taurina, 

Ruscus hypoglossum, R. aculeatus, Tamus communis. Ca şi făgetele analoage <strong>de</strong> la 

habitatul 91K0, aceste goruneto-cărpinete sunt extrazonale în România, întâlnindu-se 

exclusiv pe substrate carbonatice. 

91M0 Păduri balcano-panonice <strong>de</strong> cer şi gorun [Pannonian-Balkanic turkey oak - 

sessile oak forests] 

CLAS. PAL.: 41.76 

1) Păduri subcontinentale xero-termofile <strong>de</strong> Quercus cerris, Q. petraea sau Q. 

frainetto şi alte specii <strong>de</strong> stejari caducifoliaţi, local păduri <strong>de</strong> Q. pedunculiflora sau Q. 

virgiliana, din Câmpia Panonică, <strong>de</strong>alurile şi câmpiile din vestul şi sudul României, 

74

zonele <strong>de</strong>luroase din nordul Balcanilor şi din etajul supra-mediteranean al nor<strong>de</strong>stului 

Greciei continentale, din Anatolia supra-mediteraneană şi munţii <strong>de</strong> mică 

înălţime cu Acer tataricum. Sunt distribuite în general la altitudini cuprinse între 250 

şi 600 (800) m <strong>de</strong>asupra nivelului mării şi <strong>de</strong>zvoltate pe substrate diferite: calcare, 

an<strong>de</strong>zite, bazalt, loess, argilă, nisip, etc., pe soluri brune slab aci<strong>de</strong>, <strong>de</strong> obicei 

profun<strong>de</strong>. 

2) Plante: Quercus petraea, Q. dalechampii, Q. polycarpa, Q. cerris, Q. frainetto, 

Acer tataricum, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus, Tilia tomentosa, Ligustrum 

vulgare, Euonymus europaeus, Festuca heterophylla, Carex montana, Poa nemoralis, 

Potentilla alba, P. micrantha, Tanacetum corymbosum, Campanula persicifolia, 

Digitalis grandiflora, Vicia cassubica, Viscaria vulgaris, Lychnis coronaria, Achillea 

distans, A. nobilis, Silene nutans, S. viridiflora, Hieracium racemosum, H. sabaudum, 

Galium schultesii, Lathyrus niger, Veratrum nigrum, Peucedanum oreoselinum, 

Helleborus odorus, Luzula forsteri, Carex praecox, Pulmonaria mollis, Melittis 

melissophyllum, Glechoma hirsuta, Geum urbanum, Genista tinctoria, Lithospermum 

purpurocaeruleum (syn. Buglossoi<strong>de</strong>s purpurocaerulea), Calluna vulgaris, Primula 

acaulis subsp. rubra, Nectaroscordum siculum, Galanthus plicatus. 

HdR R4132, R4133, R4134, R4136, R4137, R4140, R4142, R4149, R4150, 

R4151, R4152, R4153, R4154, R4155 

Veg Quercetum petraeae-cerris Soó (1957) 1969 (inclusiv subas. tilietosum 

tomentosae Pop et Cristea <strong>2000</strong>); Aremonio-Quercetum petraeae Hoborka 

1980; Tilio argenteae-Quercetum petraeae-cerris Soó 1957; Quercetum cerris 

Georgescu 1941; Quercetum frainetto-cerris (Georgescu 1945) Rudski 1949; 

Carpino-Quercetum cerris Klika 1938 (Boşcaiu et al. 1969); Quercetum 

frainetto Păun 1964; Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970; 

Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă 1970; Galantho plicatae-Tilietum 

tomentosae Doniţă 1968; Orno-Quercetum praemoesicum Roman 1974 

(inclusiv subas. coryletosum colurnae). 

NrSCI 25 

NB Trebuie precizat faptul că Orno-Quercetum praemoesicum Roman 1974 este 

un omonim posterior a lui Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970, ele 

însă referindu-se la comunităţi forestiere distincte floristic şi fitogeografic. 

91Q0 Păduri vest-carpatice <strong>de</strong> Pinus sylvestris pe substrate calcaroase [Western 

Carpathian calcicolous Pinus sylvestris forests] 

CLAS. PAL.: 42.542, 42.5C8 

1) Păduri izolate, calcifile, <strong>de</strong> Pinus sylvestris din Carpaţii vestici, limitate la câteva 

enclave mici din munţii Strazov, Velka Fatra, Pienini, bazinele intracarpatice şi 

Erzgebirge. Erica herbacea şi Polygala chamaebuxus sunt absente, iar subarboretul 

inclu<strong>de</strong> un număr <strong>de</strong> specii cu distribuţie continentală şi afinităţi xerotermice, inclusiv 

en<strong>de</strong>mite vest-carpatice. Comunităţile asemănătoare din Carpaţii Orientali (42.5C8) 

sunt, <strong>de</strong> asemenea, consi<strong>de</strong>rate ca aparţinând acestui tip <strong>de</strong> habitat. 

75

2) Plante: Pinus sylvestris, Linum flavum, Carex humilis, C. alba, Calamagrostis 

varia, Campanula carpatica, Festuca tatrae, Campanula serrata, Gentianella 

lutescens, Thymus pulcherrimus, Iris aphylla subsp. hungarica. 

HdR R4215, R4217 

Veg Seslerio rigidae-Pinetum sylvestris Csűrös et al. 1988; Daphno blagayanae- 

Pinetum sylvestris Col<strong>de</strong>a et Pop 1988. 

NrSCI 5 

91V0 Păduri dacice <strong>de</strong> fag (Symphyto-Fagion) [Dacian Beech forests (Symphyto- 

Fagion)] 

CLAS. PAL.: 41.1D2 

1) Păduri <strong>de</strong> Fagus sylvatica, Fagus sylvatica-Abies alba, Fagus sylvatica-Abies 

alba-Picea abies şi Fagus sylvatica-Carpinus betula din Carpaţii româneşti, 

ucraineni şi din estul Serbiei, şi din <strong>de</strong>alurile subcarpatice, din alianţa Symphyto 

cordati-Fagion, cu specii tipice <strong>de</strong> Fagetalia, <strong>de</strong>zvoltate pe substrate neutre, bazice şi 

uneori aci<strong>de</strong>. 

2) Plante: Symphytum cordatum, Cardamine glanduligera (syn. Dentaria 

glandulosa), Hepatica transsilvanica, Pulmonaria rubra, Leucanthemum waldsteinii, 

Silene heuffelii, Ranunculus carpaticus, Euphorbia carniolica, Aconitum 

moldavicum, Saxifraga rotundifolia subsp. heuffelii, Primula elatior subsp. 

leucophylla, Hieracium rotundatum, Galium kitaibelianum, Moehringia pendula, 

Festuca drymeja. 

HdR R4101, R4103, R4104, R4108, R4109, R4116 

Veg Pulmonario rubrae-Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 (inclusiv subas. 

taxetosum baccatae Comes et Täuber 1977); Leucanthemo waldsteinii- 

Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987; Symphyto cordati-Fagetum Vida 1959 

(inclusiv subas. taxetosum baccatae Hodoreanu 1981); Phyllitidi-Fagetum 

Vida (1959) 1963. 

NrSCI 47 

91X0* Păduri dobrogene <strong>de</strong> fag [Dobrogean beech forests] 

CLAS. PAL.: 41.1F 

1) Păduri relictare <strong>de</strong> fag din Munţii Măcinului, cu o distribuţie insulară şi izolată, în 

condiţiile climatului stepic al Dobrogei, <strong>de</strong>parte <strong>de</strong> principalele zonele <strong>de</strong> răspândire 

a fagului în Carpaţi, cu specii <strong>de</strong> Fagetalia şi specii sud-europene în stratul ierbos. 

2) Plante: Fagus sylvatica, F. taurica (syn. F. taurica var. dobrogica), Tilia 

tomentosa, T. cordata, Carpinus betulus, Populus tremula, Ulmus glabra, Potentilla 

micrantha, Scutellaria altissima, Carex pilosa, Cystopteris fragilis, Carpesium 

cernuum, Melica uniflora, Milium effusum, Polygonatum multiflorum, Brachypodium 

sylvaticum, Bromus ramosus, Stachys sylvatica. 

HdR - 

76

Veg subal. Aro orientalis-Carpinenion Täuber 1992. 

NrSCI 2 

NB Până în prezent nu a fost <strong>de</strong>scrisă o asociaţie corespunzătoare acestor făgete 

dobrogene. Acestea se regăsesc actualmente sub forma unor fragmente reziduale <strong>de</strong> 

mică extin<strong>de</strong>re, fiind compuse din Fagus taurica, Carpinus betulus şi Tilia 

tomentosa. 

91Y0 Păduri dacice <strong>de</strong> stejar şi carpen [Dacian oak-hornbeam forests] 

CLAS. PAL.: 41.2C 

1) Păduri <strong>de</strong> Carpinus betulus şi diverse specii <strong>de</strong> Quercus, <strong>de</strong> pe versanţii şi 

piemonturile Carpaţilor Orientali şi Meridionali, şi din podişurile din vestul Ucrainei; 

păduri extrazonale, a<strong>de</strong>sea izolate, <strong>de</strong> stejar şi carpen din arealul moesiac a lui 

Quercion frainetto, din zona <strong>de</strong> silvostepă est-panonică şi vest-pontică şi din <strong>de</strong>alurile 

pre-pontice din sud-estul Europei. Acestea se caracterizează printr-un amestec <strong>de</strong> 

specii submediteraneene <strong>de</strong> Quercion frainetto şi, în est, <strong>de</strong> specii pontice (euxinice). 

2) Plante: Carpinus betulus, Quercus robur, Q petraea, Q dalechampii, Q. cerris, Q. 

frainetto, Tilia tomentosa, Pyrus eleagrifolia, Cotinus coggygria, Stellaria holostea, 

Carex pilosa, C. brevicollis, Carpesium cernuum, Dentaria bulbifera, Galium 

schultesii, Festuca heterophylla, Ranunculus auricomus, Lathyrus hallersteinii, 

Melampyrum bihariense, Aposeris foetida, Helleborus odorus. 

HdR R4124, R4125, R4126, R4143, R4147 

Veg Aro orientalis-Carpinetum (Dobrescu et Kovács 1973) Täuber 1992; Lathyro 

hallersteinii-Carpinetum Col<strong>de</strong>a 1975; Melampyro bihariensis-Carpinetum 

(Borza 1941) Soó 1964 em. Col<strong>de</strong>a 1975; Evonymo nanae-Carpinetum (Borza 

1937) Seghedin et al. 1977; Galio kitaibeliani-Carpinetum Col<strong>de</strong>a et Pop 

1988; Ornithogalo-Tilio-Quercetum Dihoru 1976; Tilio tomentosae-Quercetum 

dalechampii Sârbu 1978. 

NrSCI 34 

91Z0 Păduri moesiace <strong>de</strong> tei argintiu [Moesian Silver lime woods] 

CLAS. PAL.: 41.841 

1) Facies dominat <strong>de</strong> Tilia tomentosa al pădurilor mixte caducifoliate din sudul 

Europei centrale şi partea mijlocie a Peninsulei Balcanice, distribuite în general în 

arealul alianţei Quercion frainetto, dar local prezente şi în conjuncţie cu pădurile 

estice <strong>de</strong> Carpinion betuli, în particular arborete <strong>de</strong> Tilia tomentosa din etajul 

pădurilor <strong>de</strong> Carpinus betulus şi Quercus petraea din Bulgaria. 

Prezent în special pe versanţii nordici ai piemonturilor, pe soluri aci<strong>de</strong> şi cu umiditate 

ridicată, acest habitat este reprezentat <strong>de</strong> obicei prin arborete monodominante ce 

emană un parfum <strong>de</strong>osebit în timpul înfloririi teilor. Primăvara, stratul ierbos este 

bine <strong>de</strong>zvoltat şi format din Corydalis cava, C. solida, Scilla bifolia, Erythronium 

<strong>de</strong>ns-canis, Ranunculus ficaria. 

77

2) Plante: Tilia tomentosa, T. platyphyllos, Carpinus betulus, Quercus dalechampii, 

Acer platanoi<strong>de</strong>s, A. campestre, Brachypodium sylvaticum, Bromus benekeni, 

Corydalis solida, Dactylis polygama, Erythronium <strong>de</strong>ns-canis, Glechoma hirsuta, 

Melica uniflora, Ranunculus ficaria, Poa nemoralis, Scilla bifolia, Viola hirta, V. 

reichenbachiana. 

HdR R4135 

Veg Tilio tomentosae-Carpinetum betuli typicum Doniţă 1968. 

NrSCI 2 

NB Spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> teişurile similare din Bulgaria, cele din nordul Dobrogei apar 

pe soluri relativ bogate în baze şi cu <strong>de</strong>ficit hidric estival. În ciuda acestei diferenţe, 

compoziţia stratului ierbos este foarte asemănătoare în fenofaza prevernală. Deosebiri 

floristice mai evi<strong>de</strong>nte se remarcă în fenofaza estivală, acestea datorându-se mai ales 

umidităţii edafice mai reduse în teişurile dobrogene. 

91AA* Păduri est-europene <strong>de</strong> stejar pufos [Eastern white oak woods] 

CLAS. PAL.: 41.7371, 41.7372 

1) Păduri extrazonale dominate <strong>de</strong> stejar pufos, cu floră submediteraneană, ocupând 

enclave mai cal<strong>de</strong> în cadrul arealelor subcontinentale ale lui Quercion frainetto şi 

Carpinion illyricum. 

Inclu<strong>de</strong> subtipurile: 

41.7371 Păduri tracice <strong>de</strong> stejar pufos şi cărpiniţă 

Păduri <strong>de</strong> Quercus pubescens şi Q. virgiliana din câmpiile bazinului Mării Negre şi 

<strong>de</strong>alurile Turciei europeane, din nordul câmpiei tracice în sudul şi sud-estul Bulgariei, 

un<strong>de</strong> sunt reprezentate în principal prin masive forestiere insulare, mai ales în partea 

centrală a <strong>de</strong>alurilor Maritsa şi Tundja, şi <strong>de</strong> pe colinele <strong>de</strong> la poalele estice şi nordice 

ale munţilor Rodopi. Stejarii sunt însoţiţi <strong>de</strong> Carpinus orientalis, Fraxinus ornus, 

Acer campestre sau Tilia tomentosa şi <strong>de</strong> elemente floristice submediteraneene. 

41.7372 Păduri moesiace <strong>de</strong> stejar pufos 

Păduri submediteraneene termofile <strong>de</strong> Quercus pubescens şi Q. virgiliana din sudul 

munţilor Dinarici, lanţul muntos balcanic şi din regiunile învecinate, incluzând su<strong>de</strong>stul 

şi sudul României. 

2) Plante: Quercus pubescens, Q. virgiliana, Carpinus orientalis, C. betulus, 

Fraxinus ornus, Galium dasypodum, Paeonia peregrina. 

HdR R4158, R4161, R4162, R4163 

Veg Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970; Paeonio peregrinae- 

Carpinetum orientalis Doniţă 1970; Echinopo banatici-Quercetum pubescentis 

Boşcaiu et al. 1971; Paeonio peregrinae-Quercetum pubescentis (Sârbu 1978) 

Sanda et Popescu 1999; Ceraso mahaleb-Quercetum pubescentis Jakucs et 

Fekete 1957; Tilio tomentosae-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1968; 

Lathyro collini-Quercetum pubescentis Klika 1932. 

NrSCI 24 

78

Păduri mediteraneene caducifoliate 

9260 Păduri <strong>de</strong> Castanea sativa [Castanea sativa woods] 


1) Păduri submediteraneene şi din etajul supra-mediteranean dominate <strong>de</strong> Castanea 

sativa şi plantaţii vechi <strong>de</strong> castan comestibil cu strat ierbos semi<strong>natura</strong>l. 

2) Plante: Castanea sativa. 

HdR R4141 

Veg Castaneo-Quercetum Horvat 1938. 

NrSCI 3 

92A0 Păduri-galerii (zăvoaie) <strong>de</strong> Salix alba şi Populus alba [Salix alba and Populus 

alba galleries] 

CLAS. PAL.: 44.141, 44.162 şi 44.6 

1) Păduri <strong>de</strong> luncă (zăvoaie) din bazinul mediteranean şi cel al Mării Negre dominate 

<strong>de</strong> Salix alba, S. fragilis sau alte specii <strong>de</strong> salcie înrudite cu acestea (44.141). Păduri 

<strong>de</strong> luncă multistratificate mediteraneene şi central-eurasiene cu Populus spp., Ulmus 

spp., Salix spp., Alnus spp., Acer spp., Tamarix spp., Quercus robur, Q. 

pedunculiflora, Fraxinus angustifolia, F. pallisiae, liane. Speciile <strong>de</strong> plop <strong>de</strong> talie 

mare domină <strong>de</strong> obicei coronamentul prin înălţimea lor; aceştia pot fi absenţi sau rari 

în anumite grupări vegetale, care sunt atunci dominate <strong>de</strong> specii din genurile 

enumerate mai sus (44.6). 

2) Plante: Salix alba, Populus alba. 

HdR R4406 

Veg Salici-Populetum Meijer-Drees 1936. 

NrSCI 31 

NB Indubitabil, tipurile 91E0 şi 92A0 se suprapun parţial, datorită menţionării 

comunităţilor <strong>de</strong> salcie albă în <strong>de</strong>finiţia ambelor habitate. Pentru a înlătura orice 

confuzie, s-au inclus în acest habitat numai pădurile <strong>de</strong> plop alb, pure sau amestecate 

cu salcie albă, care se <strong>de</strong>zvoltă pe soluri aluviale mai evoluate şi prezintă un cortegiu 

mai numeros <strong>de</strong> specii. Dintre acestea se remarcă ca diferenţiale Fraxinus 

angustifolia, Vitis vinifera subsp. sylvestris, Galium rubioi<strong>de</strong>s şi unele transgresive 

din clasele Querco-Fagetea şi Quercetea pubescentis, precum Ulmus laevis, U. 

minor, Acer campestre, Brachypodium sylvaticum, Asparagus verticillatus, A. 

tenuifolius, A. officinalis. 

79

92D0 Galerii şi tufărişuri sud-europene <strong>de</strong> luncă (Nerio-Tamaricetea şi Securinegion 

tinctoriae) [Southern riparian galleries and thickets (Nerio-Tamaricetea and 

Securinegion tinctoriae)] 


1) Galerii arborescente şi tufărişuri <strong>de</strong> cătină roşie, oleandru şi mielărea, precum şi 

formaţiuni lemnoase mai scun<strong>de</strong>, situate <strong>de</strong>-a lungul apelor curgătoare permanente 

sau temporare şi din zonele ume<strong>de</strong> ale etajului termo-mediteranean şi din sud-vestul 

Peninsulei Iberice, precum şi din staţiunile cele mai higromorfe ale zonelor saharomediteraneană 

şi saharo-sindiană. Includ formaţiuni <strong>de</strong> Tamarix smyrnensis (syn. T. 

ramossissima) <strong>de</strong> pe malurile apelor curgătoare şi din staţiunile <strong>de</strong> coastă ale 

regiunilor pontice şi stepice din vestul Eurasiei. 

Formaţiunile cu Tamarix africana nu vor fi luate în consi<strong>de</strong>rare. 

2) Plante: Tamarix spp. 

HdR R4422 

Veg Calamagrostio-Tamaricetum ramosissimae Simon et Dihoru (1962) 1963. 

NrSCI 4 

Păduri temperate montane <strong>de</strong> conifere 

9410 Păduri acidofile <strong>de</strong> molid (Picea) din etajul montan până în cel alpin (Vaccinio- 

Piceetea) [Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio- 

Piceetea)] 

CLAS. PAL.: 42.21 până la 42.23, 42.25 

1) Păduri <strong>de</strong> conifere subalpine şi alpine (dominate <strong>de</strong> Picea abies şi P. orientalis). 

Subtipuri: 

42.21 – Păduri <strong>de</strong> molid subalpine din Alpi şi Carpaţi. Piceetum subalpinum 

Păduri <strong>de</strong> Picea abies din etajul subalpin inferior şi din staţiuni particulare 

(extrazonale) ale etajului montan, în Alpii externi, intermediari şi interiori; în ultimul 

caz, acestea sunt a<strong>de</strong>sea o continuare a pădurilor montane <strong>de</strong> molid <strong>de</strong> la 42.22. 

Molizii sunt a<strong>de</strong>sea piperniciţi sau prezintă un habitus columnar şi sunt asociaţi unui 

strat ierbos-subarbustiv cu evi<strong>de</strong>nte afinităţi subalpine. Păduri <strong>de</strong> Picea abies din 

etajul subalpin inferior al Carpaţilor. 

42.25 – Păduri <strong>de</strong> molid perialpine 

Formaţiuni spontane <strong>de</strong> Picea abies, care ocupă enclave altitudinale sau edafice în 

aria <strong>de</strong> răspândire a altor tipurilor <strong>de</strong> vegetaţie ce sunt predominante în etajul montan 

al Alpilor externi, Carpaţilor, munţilor Dinarici, Jura, lanţului hercinic, în etajul 

subalpin al munţilor Jura, catenei vestice hercinice şi al munţilor Dinarici. 

2) Plante: Picea abies, Vaccinium spp. 

HdR R4203, R4205, R4206, R4207, R4208, R4209, R4212, R4214 

Veg Soldanello majoris-Piceetum Col<strong>de</strong>a et Wagner 1998; Hieracio rotundati- 

Piceetum Pawł. et Br.-Bl. 1939 (syn.: Luzulo sylvaticae-Piceetum Wraber 

80

1953); Hieracio rotundati-Abietetum (Borhidi 1974) Col<strong>de</strong>a 1991; 

Leucanthemo waldsteinii-Piceetum Krajina 1933. 

NrSCI 51 

9420 Păduri alpine <strong>de</strong> Larix <strong>de</strong>cidua şi/sau Pinus cembra [Alpine Larix <strong>de</strong>cidua 

and/or Pinus cembra forests] 

CLAS. PAL.: 42.31, 42.32 şi 42.35 

1) Păduri din etajul subalpin şi uneori, montan, dominate <strong>de</strong> Larix <strong>de</strong>cidua sau Pinus 

cembra. Cele două specii pot forma păduri pure sau mixte, şi pot fi asociate cu Picea 

abies sau Pinus uncinata. 

Subtipuri: 

42.35 – Păduri carpatice <strong>de</strong> larice şi zâmbru 

Formaţiuni rare <strong>de</strong> Larix <strong>de</strong>cidua sau Pinus cembra din Carpaţi, fiecare specie 

apărând separat ca dominantă unică, împreună ca şi codominante, sau în amestec cu 

Picea abies. 

2) Plante: Larix <strong>de</strong>cidua, Pinus cembra. 

HdR R4201, R4202, R4204 

Veg Bruckenthalio-Piceetum Borhidi 1969; Rhodo<strong>de</strong>ndro myrtifolii-Piceetum 

Col<strong>de</strong>a et Pânzaru 1986; Saxifrago cuneifolii-Laricetum (Beldie 1967) Col<strong>de</strong>a 

1991. 

NrSCI 10 

Păduri mediteraneene şi macaroneziene montane <strong>de</strong> conifere 

9530* Păduri (sub)mediteraneene <strong>de</strong> pini negri en<strong>de</strong>mici [(Sub-)Mediterranean pine 

forests with en<strong>de</strong>mic black pines] 


1) Păduri din etajul montan mediteranean, pe substrat dolomitic (mare toleranţă la 

magneziu), dominate <strong>de</strong> pini din grupul Pinus nigra, a<strong>de</strong>sea cu o structură <strong>de</strong>nsă. 

Subtipuri: 

42.62 – Păduri vest-balcanice <strong>de</strong> Pinus nigra - Pinus nigra subsp. nigra din munţii 

Dinarici şi ai zonei Pelagonice; Păduri <strong>de</strong> Pinus nigra subsp. dalmatica din zona 

coastei dalmaţiene. 

2) Plante: Pinus nigra. 

HdR R4218 

Veg Genisto radiatae-Pinetum nigrae Resmeriţă 1972. 

NrSCI 2 

NB Rariştile <strong>de</strong> pin negru (Pinus nigra subsp. pallasiana) din Banat reprezintă o 

disjuncţie nordică a pinetelor din vestul Peninsulei Balcanice (subtipul 42.62). 

81

IV. HABITATE CU PREZENŢĂ INCERTĂ ÎN ROMÂNIA 

Sunt prezentate mai jos o serie <strong>de</strong> habitate, a căror prezenţă pe teritoriul ţării 

noastre este incertă. În cazul tuturor acestor tipuri <strong>de</strong> habitate nu există actualmente 

argumente ştiinţifice care să susţină ipoteza prezenţei lor în România. Doar cercetări 

geobotanice amănunţite pe teren vor putea da un răspuns sigur şi <strong>de</strong>finitiv. 

2120 Dune mobile <strong>de</strong>-a lungul ţărmului cu Ammophila arenaria (dune albe) 

[Shifting dunes along the shoreline with Ammophila arenaria (white dunes)] 

CLAS. PAL.: 16.212 

1) Dune mobile ce formează cordonul sau cordoanele dinspre mare ale sistemelor <strong>de</strong> 

dune costiere (16.2121, 16.2122 şi 16.2123). Ammophilion arenariae, Zygophyllion 

fontanesii. 

2) Plante: Ammophila arenaria, Eryngium maritimum, Euphorbia paralias, 

Calystegia soldanella, Leymus sabulosus, Medicago marina. 

HdR R1608 

Veg ? 

NrSCI 0 

NB Cenotaxonul Echio-Melilotetum albi Tx. 1947 subas. plantaginetosum 

arenariae Popescu et Sanda 1980, indicat în HdR, nu poate corespon<strong>de</strong>nte acestui 

habitat. Pe ţărmul bulgăresc al Mării Negre este semnalată as. Ammophilo 

arundinaceae-Elymetum gigantei Vicherek 1971 (din al. Elymion gigantei Morariu 

1957), ce poate fi asociată habitatului 2120, dar care la noi nu a fost încă menţionată. 

Nu este exclus ca as. Elymetum gigantei Morariu 1957 să fi fost <strong>de</strong>scrisă pe baza unor 

comunităţi parţial <strong>de</strong>generate (sărăcite în specii), ca urmare a <strong>de</strong>clinului populaţiilor 

<strong>de</strong> A. arenaria subsp. arundinacea pe litoralul românesc. 

2330 Dune continentale cu pajişti <strong>de</strong>schise <strong>de</strong> Corynephorus şi Agrostis [Inland 

dunes with open Corynephorus and Agrostis grasslands] 

CLAS. PAL.: (64.11 sau 64.12) x 35.2 

1) Formaţiuni <strong>de</strong>schise întâlnite pe dune continentale cu soluri silicioase uscate, cu 

distribuţie atlantică, subatlantică şi mediteranean-montană, a<strong>de</strong>sea sărace în specii, 

dintre care cele anuale sunt foarte bine reprezentate. 

Inclu<strong>de</strong> formaţiuni <strong>de</strong> nisipuri continentale instabile, germano-baltice, <strong>de</strong> origine 

fluvio-glaciară, cu Corynephorus canescens, Carex arenaria, Spergula morisonii, 

Teesdalia nudicaulis şi tapete <strong>de</strong> licheni fruticuloşi (Cladonia, Cetraria) (64.11) şi 

alte pajişti caracteristice sistemelor <strong>de</strong> dune continentale (germano-baltice şi fluvio- 

82

glaciare) mai stabilizate, cu Agrostis spp. şi Corynephorus canescens sau alte 

graminee acidofile (64.12). 

2) Plante: 64.11 - Corynephorus canescens, Spergula morisonii, Teesdalia 

nudicaulis, Cladonia, Cetraria; 64.12 - Agrostis spp., Corynephorus canescens. 

HdR - 

Veg ? 

NrSCI 1 (Câmpia Careiului). 

NB Condiţiile <strong>de</strong> umiditate ridicată pe tot parcursul anului, ce caracterizează acest 

habitat baltic, nu se regăsesc în zona nisipurilor din nord-vestul ţării. Până în prezent, 

aici au fost observate doar grupări <strong>de</strong> Corynephorus canescens şi Agrostis 

stolonifera, care au însă un caracter mai slab acidofil <strong>de</strong>cât comunităţile <strong>de</strong> la subtipul 

64.12 <strong>de</strong>scrise în <strong>manual</strong>ul EUR 27 (Gh. Groza, inedit). 

3280 Râuri mediteraneene permanente cu specii <strong>de</strong> Paspalo-Agrostidion şi per<strong>de</strong>le 

<strong>de</strong> Salix şi Populus alba [Constantly flowing Mediterranean rivers with Paspalo- 

Agrostidion species and hanging curtains of Salix and Populus alba] 

CLAS. PAL.: 24.53 

1) Formaţiuni <strong>de</strong> specii anuale nitrofile, <strong>de</strong> graminee perene şi <strong>de</strong> rogozuri <strong>de</strong> pe 

malurile râurilor mari mediteraneene, cu Paspalum paspalo<strong>de</strong>s, P. vaginatum, 

Polypogon viridis (= Agrostis semiverticillata), Cyperus fuscus, şi per<strong>de</strong>le <strong>de</strong> Salix 

spp. şi Populus alba. 

2) Plante: Paspalum paspalo<strong>de</strong>s, Cyperus fuscus, Salix spp., Populus alba. 

HdR - 

Veg ? 

NrSCI 1 (Porţile <strong>de</strong> Fier). 

NB Deşi specia adventivă Paspalum paspalo<strong>de</strong>s a fost semnalată la Porţile <strong>de</strong> Fier 

şi în Delta Dunării, ea nu poate caracteriza singură acest tip <strong>de</strong> habitat mediteranean. 

Acesta ar trebui să fie asociat cu comunităţi ale alianţei Paspalo-Agrostion, ce nu au 

fost încă <strong>de</strong>scrise în literatura <strong>de</strong> specialitate din România. 

6250* Pajişti stepice panonice pe loess [Pannonic loess steppic grasslands] 

CLAS. PAL.: 34.91 

1) Comunităţi <strong>de</strong> pajişti bogate în graminee şi alte ierburi perene pe <strong>de</strong>pozite <strong>de</strong> loess. 

Original acestea acopereau zone întinse, însă astăzi sunt limitate la forme <strong>de</strong> relief 

specifice, precum culmi ale <strong>de</strong>pozitelor <strong>de</strong> loess formate prin eroziune fluvială şi 

acumulare. 

2) Plante: Artemisia pontica, Astragalus vesicarius, A. austriacus, A. onobrychis, 

Crambe tatarica, Nonea pulla, Salvia nemorosa, Phlomis tuberosa, Bromus inermis, 

Festuca rupicola, Falcaria vulgaris, Peucedanum alsaticum, Elymus hispidus, 

Chamaecytisus supinus, Achillea pannonica. 

HdR R3404, R3414, R3418 

83

Veg ? 

NrSCI 2 (Betfia şi Câmpia Ierului). 

NB În România nu există <strong>de</strong>scrise - până în prezent - asociaţii vegetale specifice 

acestui tip <strong>de</strong> habitat. Asociaţiile vegetale şi habitatele româneşti, încadrate <strong>de</strong> Doniţă 

et al. (2006) la tipul <strong>de</strong> habitat 6250, au o răspândire mai largă, ponto-panonică, şi se 

regăsesc la tipurile <strong>de</strong> habitate 6210, 6240 şi 62C0. Conform unei menţiuni din 

<strong>manual</strong>ului EUR 27, acest habitat este prezent în Austria şi se evi<strong>de</strong>nţiază prin as. 

Astragalo excapi-Crambetum tatarici. 

7240* Formaţiuni pioniere alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae [Alpine pioneer 

formations of Caricion bicoloris-atrofuscae] 


1) Comunităţi alpine, peri-alpine şi nord-britanice ce colonizează substrate neutre 

până la uşor aci<strong>de</strong>, pietroase, nisipoase, uneori uşor argiloase sau turboase, saturate în 

apă rece, pe morene şi pe marginea izvoarelor, pârâiaşelor, torentelor glaciare din 

etajele alpin şi sub-alpin, sau pe nisipuri aluviale ale râurilor limpezi, reci, încet 

curgătoare şi ale apelor stătătoare calme. Pentru existenţa acestui tip <strong>de</strong> habitat este 

esenţial îngheţul permanent sau continuu al solului pe o perioadă în<strong>de</strong>lungată. 

Vegetaţia este scundă, formată în principal din specii <strong>de</strong> Carex şi Juncus (Caricion 

bicoloris-atrofuscae). 

2) Plante: Carex atrofusca, C. bicolor, Juncus alpinoarticulatus, J. castaneus, J. 

triglumis, Kobresia simpliciuscula, Typha minima, T. shuttleworthii. 

Animale: Vertigo geyeri, V. genesii. 

3) Asociate cu pajişti ume<strong>de</strong> exploatate extensiv, dar şi cu comunităţi din Caricion 

davallianae. 

HdR - 

Veg ? 

NrSCI 5 (Munţii Rodnei, Călimani – Gurghiu, Munţii Făgăraş, Parâng şi 

Retezat). 

NB Nu există - <strong>de</strong>ocamdată - asociaţii corespunzătoare, <strong>de</strong>scrise în România. 

Carex bicolor este semnalată doar în Munţii Rodnei, iar C. atrofusca lipseşte complet 

din ţara noastră. Literatura <strong>de</strong> specialitate nu consemnează prezenţa alianţei Caricion 

bicoloris-atrofuscae în vegetaţia Carpaţilor româneşti. 

8150 Grohotişuri medio-europene silicatice din zone înalte [Medio-European upland 

siliceous screes] 

CLAS. PAL.: 61.12 

1) Grohotişuri silicatice din <strong>de</strong>alurile Europei centrale şi vestice, cu Epilobium 

collinum, Galeopsis segetum, Senecio viscosus, Anarrhinum bellidifolium, 

Cryptogramma crispa. Grohotişurile silicatice ale zonelor înalte, rezultate a<strong>de</strong>sea în 

urma exploatării carierelor <strong>de</strong> piatră, şi colonizate <strong>de</strong> comunităţi alpine sărăcite în 

84

specii, <strong>de</strong> obicei bogate în muşchi, licheni şi uneori ferigi, mai ales Cryptogramma 

crispa, sunt incluse, însă nu ar trebui luate în consi<strong>de</strong>rare. 

2) Plante: Epilobium collinum, Galeopsis segetum, Senecio viscosus, Cryptogramma 

crispa. 

HdR - 

Veg ? 

NrSCI 0 

NB Speciile caracteristice - Epilobium collinum, Senecio viscosus şi Galeopsis 

segetum - sunt toate prezente pe teritoriul României, chiar dacă ultima a fost 

semnalată doar la Ilova (jud. Caraş-Severin). Totuşi, până azi nu se cunosc în ţara 

noastră comunităţi vegetale edificate <strong>de</strong> aceste specii, <strong>de</strong>şi condiţii ecologice similare 

cu cele din munţii Europei centrale se întâlnesc în unele zone din Carpaţi. 

85

V. HABITATE INDICATE ERONAT CA PREZENTE 

ÎN ROMÂNIA 

Sunt enumerate mai jos o serie <strong>de</strong> habitate <strong>de</strong> interes comunitar ce nu sunt 

prezente în România, dar care se regăsesc în Anexa 2 a O.U.G. nr. 57/20.06.2007 

privind regimul ariilor <strong>natura</strong>le protejate, conservarea <strong>habitatelor</strong> <strong>natura</strong>le, a florei şi 

faunei sălbatice. 

1220 Vegetaţie perenă <strong>de</strong> maluri stâncoase [Perennial vegetation of stony banks] 

HdR - 

Veg - 

NrSCI 0 

NB Acest habitat baltico-atlantic nu există pe litoralul românesc al Mării Negre. 

Honkenya peploi<strong>de</strong>s şi Crithmum maritimum nu sunt prezente în flora României. As. 

Crambetum maritimae (Şerbănescu 1965) Popescu et al. 1980 nu poate fi atribuită 

acestui habitat, <strong>de</strong>cât în măsura revizuirii conţinutului acestuia din urmă, prin 

inclu<strong>de</strong>rea unui subtip caracteristic coastelor stâncoase ale Mării Negre. 

1340* Pajişti sărăturate continentale [Inland salt-meadows] 

HdR - 

Veg - 

NrSCI 0 

NB Acest tip <strong>de</strong> habitat din Europa centro-occi<strong>de</strong>ntală are ca vicariantă (ponto)panonică 

habitatul 1530, care <strong>de</strong>ţine comunităţi vegetale specifice, <strong>de</strong> tip 

(sub)continental. Prin urmare, pe teritoriul României locul habitatului 1340 este luat 

<strong>de</strong> habitatul 1530. 

2180 Dune împădurite din regiunea atlantică, continentală şi boreală [Woo<strong>de</strong>d dunes 

of the Atlantic, Continental and Boreal region] 

HdR - 

Veg - 

NrSCI 0 

NB Dunele <strong>de</strong> nisip <strong>de</strong> pe litoralul românesc nu sunt colonizate <strong>de</strong> vegetaţie 

forestieră, sub forma tipurilor indicate în <strong>manual</strong>ul EUR 27. 

86

6220* Pseudostepe <strong>de</strong> graminee şi plante anuale din Thero-Brachypodietea [Pseudosteppe 

with grasses and annuals of the Thero-Brachypodietea] 

HdR - 

Veg - 

NrSCI 0 

NB Pajiştile mediteraneene xero-termofile din clasa Thero-Brachypodietea nu sunt 

prezente în România şi <strong>de</strong>ci, nici tipul <strong>de</strong> habitat corespunzător. 

6290 Stepe ponto-sarmatice [Ponto-Sarmatic steppes] 

HdR R3406, R3407, R3409, R3419-3421 

Veg Aceleaşi asociaţii menţionate la tipul <strong>de</strong> habitat 62C0. 

NrSCI 0 

NB Habitatul cu codul 6290 a fost propus temporar şi nu se regăseşte în <strong>manual</strong>ul 

EUR 27. El a fost înlocuit cu habitatul 62C0, actualmente valid. 

62D0 Pajişti oro-moesiace acidofile [Oro-Moesian acidophilous grasslands] 

HdR - 

Veg - 

NrSCI 0 

NB Acest tip <strong>de</strong> habitat este circumscris doar munţilor înalţi din centrul Peninsulei 

Balcanice şi este caracterizat <strong>de</strong> câteva en<strong>de</strong>mite, ale căror areale nu pătrund până în 

Carpaţii sudici. 

7130 Turbării <strong>de</strong> acoperire (* dacă turbăria este activă) [Blanket bogs (* if active 

bog)] 

HdR - 

Veg - 

NrSCI 0 

NB Astfel <strong>de</strong> turbării sunt distribuite doar în regiunea atlantică a Europei. Speciile 

<strong>de</strong> Erica (absente la noi) diferenţiază clar acest tip <strong>de</strong> habitat <strong>de</strong> cele vicariante din 

Europa centro-orientală. 

8240* Lespezi calcaroase [Limestone pavements] 

HdR - 

Veg - 

NrSCI 0 

NB Tipurile <strong>de</strong> vegetaţie asociate acestui habitat (în special cel <strong>de</strong>scris în Marea 

Britanie) nu au un corespon<strong>de</strong>nt în România. Habitatul analog din ţările scandinave 

se suprapune, în mică măsură, cu habitatul 8210. 

87

91B0 Păduri termofile <strong>de</strong> Fraxinus angustifolia [Thermophilous Fraxinus 

angustifolia woods] 

HdR - 

Veg - 

NrSCI 0 

NB Acest tip <strong>de</strong> habitat este întâlnit numai în Peninsula Iberică şi Italică. În ţara 

noastră, Fraxinus angustifolia subsp. oxycarpa apare doar în staţiuni cu pânza 

freatică situată la adâncime mică (în lunci). 

91BA Păduri moesiace <strong>de</strong> brad alb [Moesian silver fir forests] 

HdR - 

Veg - 

NrSCI 0 

Acest tip <strong>de</strong> habitat este distribuit numai în munţii din centrul Peninsulei Balcanice, 

fără să pătrundă în Carpaţii sudici. 

9280 Păduri <strong>de</strong> Quercus frainetto [Quercus frainetto woods] 

HdR - 

Veg - 

NrSCI 0 

NB Acest tip <strong>de</strong> habitat submediteranean este răspândit numai pe <strong>de</strong>alurile înalte 

din Peninsula Balcanică, la sud <strong>de</strong> Dunăre. În România, nu există - în etajul nemoral - 

o fâşie <strong>de</strong> tranziţie ocupată <strong>de</strong> păduri mixte <strong>de</strong> fag şi gârniţă (Quercus frainetto). 

95A0 Păduri <strong>de</strong> pin din etajul oro-mediteranean superior [High oro-Mediterranean 

pine forests] 

HdR - 

Veg - 

NrSCI 0 

NB Acest tip <strong>de</strong> habitat este răspândit numai în munţii din sudul Peninsulei 

Balcanice şi Italice. 

88

BIBLIOGRAFIE CONSULTATĂ 

Anastasiu P., Negrean G., 2007 – Invadatori vegetali în România. Editura 

Universitāţii din Bucureşti, Bucureşti. 

Arcuş M., 1998 – Flora vasculară şi vegetaţia rezervaţiilor forestiere din sudul 

Dobrogei: Esechioi, Canaraua Fetii, Dumbrăveni şi Hagieni. Teză <strong>de</strong> doctorat, 

Univ. Al. I. Cuza, Iaşi. 

Băcescu M.C., Muller G.I., Gomoiu M.-T., 1971 – Cercetări <strong>de</strong> ecologie bentală în 

Marea Neagră (analiza cantitativă, calitativă şi comparată a faunei bentale 

pontice). Ecologie Marină vol. IV. Editura Aca<strong>de</strong>miei R.S.R., Bucureşti. 

Borhidi A., 2003 – Magyarorszag növénytársulásai. Akadémiai Kiadó, Budapest. 

Boşcaiu N., 1971 – Flora şi vegetaţia Munţilor Ţarcu, Go<strong>de</strong>anu şi Cernei. Ed. 

Aca<strong>de</strong>miei Române, Bucureşti. 

Burduja C., Mititelu D., Sârbu I., Barabaş N., 1971 – Flora şi vegetaţia Dealului 

Perchiu (Jud. Bacău). St. Com. Muz. Şt. Nat. Bacău: 755-784. 

Burescu P., 2003 – Flora şi vegetaţia zonelor ume<strong>de</strong> din NV României. Ed. 

Aca<strong>de</strong>miei Române; Bucureşti. 

Chifu T., Mânzu C., Zamfirescu O., 2006 – Flora şi vegetaţia Moldovei (România). II 

– Vegetaţia. Ed. Univ. “Al. I. Cuza”, Iaşi. 

Chytrý M., Kučera T., Kočí N. (coord.), 2001 – Katalog biotopů České republiky 

[http://stanoviste.<strong>natura</strong><strong>2000</strong>.cz/in<strong>de</strong>x.php?page=odborne_podklady]. Agentura 

ochrany přírody a krajiny ČR. 

Col<strong>de</strong>a G., 1991 – Prodrome <strong>de</strong>s associations végétales <strong>de</strong>s Carpates du sud-est 

(Carpates Roumaines). Doc. Phytosoc., 13: 317-539. 

Col<strong>de</strong>a G., Chifu T., 1994 – Étu<strong>de</strong> phytocoenologique sur les forêts <strong>de</strong> charme 

(Carpinus betulus L.) <strong>de</strong> Roumanie. Phytocoenologia, 24: 311-336. 

Col<strong>de</strong>a G. (coord.), 1997 – Les associations végétales <strong>de</strong> Roumanie. Tome 1 – Les 

associations herbacées naturelles. Presses Universitaires <strong>de</strong> Cluj, Cluj-Napoca. 

Cristea V., Gafta D., Pedrotti F., 2004 – Fitosociologie. Editura Presa Universitară 

Clujeană, Cluj-Napoca. 

Dihoru G., 1962 - Insula <strong>de</strong> fagi din Dobrogea. Natura - seria Biologie, 3: 49-52. 

Doniţă N., Popescu A., Paucă-Comănescu M., Mihăilescu S., Biriş I.-A., 2005 – 

Habitatele din România. Editura Tehnică Silvică, Bucureşti. 

Doniţă N., Popescu A., Paucă-Comănescu M., Mihăilescu S., Biriş I.-A., 2006 – 

Modificări conform amendamentelor propuse <strong>de</strong> România şi Bulgaria la 

Directiva Habitate (92/43/EEC). Editura Tehnică Silvică, Bucureşti. 

European Commission, 2007 – Interpretation Manual of European Union Habitats - 

EUR27. DG Environment - Nature and Biodiversity. 

Horj P., Gafta D., Groza G., 2006 – Frăsineto-păltinişurile reziduale din valea 

Vaserului (O.S. Vişeu): tipologie şi importanţă pentru conservarea 

fitodiversităţii. Anale ICAS, 49: 15-29. 

89

Luth C.M., Luth U., Gebruk A.V., Thiel H., 1999 – Methane gas seeps along the 

oxic-anoxic gradient in the Black Sea: manifestations, biogenic sediment 

compounds and preliminary results on benthic ecology. P.S.Z.N. Marine 

Ecology, 20(3-4): 221-249. 

Marinček L., Čarni A., <strong>2000</strong> – Die Unterverbän<strong>de</strong> <strong>de</strong>r Hainbuchenwäl<strong>de</strong>r <strong>de</strong>s 

Verban<strong>de</strong>s Erythronio-Carpinion betuli (Horvat 1938) Marinček in Wallnöfer, 

Mucina et Grass 1993. Scopolia, 45: 1-20. 

Marstaller R., 1988 – Die Moosgesellschaften <strong>de</strong>s Verban<strong>de</strong>s Fissi<strong>de</strong>ntion pusilii 

Neum.1971. 32. Beitrag zur Moosvegetation Thüringiens. Gleditschia, 16 (1): 

75-98. 

Marstaller R., 2006 – Syntaxonomische Konspect <strong>de</strong>r Moosgesellschaften Europas 

und abgrenzen<strong>de</strong>r Gebiete. Haussknechtia, 13: 1-192. 

Micu D., Micu S., 2004 – A new type of macrozoobenthic community from the rocky 

bottoms of the Black Sea. În: Ozturk B., Mokievsky V.O., Topaloglu B. 

(coord.), International Workshop on Black Sea Benthos, pp. 75-88. Turkish 

Marine Research Foundation, 244 pp. 

Micu D., sub tipar – Recent records of Pholas dactylus (Bivalvia: Myoida: 

Pholadidae) from the Romanian Black Sea, with consi<strong>de</strong>rations on its habitat and 

proposed IUCN regional status. Acta Zoologica Bulgarica. 

Micu D., Todorova V., 2007 - Biodiversity of the western Black Sea. MarBEF 

Newsletter 7: 26-28. 

Niculescu M., 2006 - Flora şi vegetaţia bazinului superior al râului Luncavăţ. Teză <strong>de</strong> 

doctorat, Univ. Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca. 

Oprea A., 1997 – Flora şi vegetaţia pădurii Balta (Jud. Galaţi). Bul. Grăd. Bot. Univ. 

"Al. I. Cuza" Iaşi, 6 (2): 413-431. 

Oprea A., 1998 – Festuca beckeri (Hack.) Trautv. in the southern part of Moldavia 

region – Romania. An. Şt. Univ. Iaşi, t. XLIV, s. II, Biol. veg.: 109-112. 

Petrescu M., <strong>2000</strong>-2001 – Contribuţii la cunoaşterea răspândirii şi cenologiei speciei 

Celtis glabrata Stev. în Dobrogea. Ocrotirea naturii şi a mediului înconjurător, 

44-45: 75-83. 

Pop I., Cristea V., Hodişan I., 1999-<strong>2000</strong> – Vegetaţia ju<strong>de</strong>ţului Cluj (studiu 

fitocenologic, ecologic, bioeconomic şi eco-protectiv). Contrib. Bot., 35 (2): 5- 

254. 

Pott R., 1995 – Die Pflanzen-gesellschaften Deutschlands. 2 Auflage. Verlag Eugen 

Ulmer, Stuttgart. 

Raţiu O., Gergely I., Şuteu Ş., 1984 – Flora şi unităţile fitosintaxonomice <strong>de</strong> pe valea 

Iadului (jud. Bihor). Importanţă economică şi ştiinţifică. Caracterizarea lor 

ecologică III. Contrib. Bot., 24: 85-135. 

Sanda V., 2002 – Va<strong>de</strong>mecum ceno-structural privind covorul vegetal din România. 

Editura Vergiliu, Bucureşti. 

Sanda V., Barabaş N., Biţă-Nicolae C., 2005 – Breviar privind parametrii structurali 

şi carcateristicile ecologice ale fitocenozelor din România. Partea I. Editura “Ion 

Borcea”, Bacău. 

90

Sanda V., Barabaş N., Biţă-Nicolae C., Ne<strong>de</strong>lcu A.G., 2006 – Breviar fitocenologic. 

Rovimed Publishers, Bacău. 

Sanda V., Popescu A., Stancu D.I., 2001 – Structura cenotică şi caracterizarea 

ecologică a fitocenozelor din România. Editura Conphis, Piteşti. 

Sârbu I., 1977 – Flora şi vegetaţia din Bazinul Chinejii şi al Prutului între Rogojeni- 

Măstăcani. Teză <strong>de</strong> doctorat, Univ. Al. I. Cuza, Iaşi. 

Schnei<strong>de</strong>r E., Drăgulescu C., 2005 – Habitate şi situri <strong>de</strong> interes comunitar. Editura 

Univ. “Lucian Blaga”, Sibiu. 

Ştefan N., Oprea A., 2001 – A peat-bog vegetal association with Betula nana L. and 

Eriophorum vaginatum L. in Bucovina (Romania). Bul. Grăd. Bot. Univ. "Al. I. 

Cuza" Iaşi, 10: 139-143. 

Ştefan N., Sârbu I., Oprea A., 1997 – Contribution to the study of Romania's 

vegetation (II). Bul. Grăd. Bot. Univ. "Al. I. Cuza" Iaşi, 6 (1): 275-286. 

Ştefan N., Sârbu I., Oprea A., Mânzu C., <strong>2000</strong> – Contributions to the study of 

Romania's vegetation (IV). An. Şt. Univ. "Al. I. Cuza" Iaşi, t. XLVI, s. II, Biol. 

veget.: 127-132. 

Ştefan N., Sârbu I., Oprea A., sub tipar – Phytocoenological contributions to the 

vegetation of Moldavia (Romania). Revue Roumaine <strong>de</strong> Biologie, Ser. Biol. veg. 

Ştefan N., Sârbu I., Oprea A., Zamfirescu O., <strong>2000</strong> – Flora şi vegetaţia Grindului 

Lupilor (Rezervaţia Biosferei Delta Dunării). Bul. Grăd. Bot. Univ. "Al. I. Cuza" 

Iaşi, 9: 91-124. 

Ştefan N., Sârbu I., Oprea A., Zamfirescu O., 2001 – Contribuţii la cunoaşterea 

vegetaţiei Grindurilor Chituc şi Saele-Istria. Bul. Grăd. Bot. Univ. "Al. I. Cuza" 

Iaşi, 10: 99-122. 

Täuber F., 1991-1992 – Contribuţii la sintaxonomia cărpinetelor carpato-dacice 

(Lathyro-Carpinetalia). Contrib. Bot., 31: 15-29. 

Tzonev R., Rousakova V., Dimitrov M., Dimova D., Belev T., Kavrakova V., 2004 – 

Proposals for Habitats Types to be Inclu<strong>de</strong>d in Annex 2 to Council Directive 

92/43/ЕЕС on the Conservation of Natural Habitats and Wild Fauna and Flora, 

and in the Interpretation Manual of European Union Habitats EUR 15/2. WWF 

Report, Danube – Carpathian Program, Sofia. 

Valachovič, M., Dražil, T., Stanová, V., Maglocký Š. (coord.), 2002 – Biotopy 

Slovenska zara<strong>de</strong>né do Smernice o biotopoch č. 92/43/EHS. Interpretačný 

manuál. DAPHNE – Inštitút aplikovanej ekológie a Botanický ústav SAV, 

Bratislava, 145 pp. 

Wenzhofer F., Riess W., Luth U., 2002 – In situ macrofauna respiration rates and 

their importance for benthic carbon mineralization on the NW Black Sea shelf. 

Ophelia, 56(2): 87-100. 

Willner W., Grabherr G. (coord.), 2007 – Die Wäl<strong>de</strong>r und Gebüsche Österreichs. 

Spektrum Aka<strong>de</strong>mischer Verlag, München. 

91

GLOSAR DE TERMENI TEHNICI 

Adventiv = caracterul invaziv al unor specii care îşi au originea în alte regiuni 

geografice, dar care au fost dispersate masiv prin intermediul omului, 

integrându-se în diverse cenoze spontane ori cultivate. 

Areal = teritoriu <strong>de</strong> distribuţie (răspândire) a unei specii sau comunităţi vegetale. 

Asociaţie vegetală = unitate <strong>de</strong> bază (elementară) a cenotaxonomiei (sintaxonomiei) 

care se conturează dintr-un ansamblu <strong>de</strong> fitocenoze, ce posedă în comun 

caractere floristice, ecologice, dinamice, corologice, statistice şi istorice similare. 

Biot = totalitatea speciilor vegetale şi animale care caracterizează un biom sau tip <strong>de</strong> 

habitat. 

Briofite = grup <strong>de</strong> plante (muşchi şi hepatice) cu rizoizi şi fără ţesuturi vasculare. 

Caracteristică (specie) = caracterul <strong>de</strong> a avea o distribuţie limitată aproape exclusiv 

la un cenotaxon, datorită gradului ridicat <strong>de</strong> adaptare (specializare) la condiţiile 

eco-cenotice ale unităţii respective. 

Casmofitic = caracterul unei comunităţi vegetale <strong>de</strong> a fi adaptat şi <strong>de</strong> a se <strong>de</strong>zvolta în 

fisurile şi crăpăturile stâncilor. 

Cenotaxon (= sintaxon) = unitate <strong>de</strong> clasificare a vegetaţiei în sistemul 

cenotaxonomic. 

Cenotaxonomie (= sintaxonomie) = sistem ierarhic şi inductiv <strong>de</strong> clasificare a 

vegetaţiei, ce cuprin<strong>de</strong> cenotaxoni <strong>de</strong> diferite ranguri. 

Cormofite = grup <strong>de</strong> plante cu corm (rădăcină, tulpină, frunze) şi cu ţesuturi 

vasculare. 

Diferenţială (specie) = calitatea <strong>de</strong> a discrimina (individualiza) un grup <strong>de</strong> fitocenoze 

aparţinând unei anumite asociaţii, subasociaţii, facies sau variante geografice, 

faţă <strong>de</strong> altele asemănătoare lor din perimetrul general <strong>de</strong> răspândire a 

cenotaxonului respectiv. 

Distrofic = caracterul unui lac <strong>de</strong> a avea ape slab oxigenate şi <strong>de</strong> culoare brună, 

datorită conţinutului excesiv <strong>de</strong> humus. 

Edificatoare (specie) = calitatea <strong>de</strong> a fi dominant şi <strong>de</strong> a <strong>de</strong>termina fizionomia unei 

fitocenoze sau asociaţii vegetale. 

Eufotică (zonă) = stratul superficial <strong>de</strong> apă din mări şi lacuri în care pătrun<strong>de</strong> 

suficientă lumină solară, pentru a permite <strong>de</strong>sfăşurarea fotosintezei. 

Extrazonal = caracterul unei comunităţi vegetale <strong>de</strong> a fi distribuită în staţiuni 

disjuncte, particulare din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re ecologic, din afara arealului un<strong>de</strong> 

fitocenozele în cauză au o distribuţie relativ continuă, în condiţii staţionale 

obişnuite şi conforme cu caracteristicile pedo-climatice ale regiunii geografice 

respective. 

Facies = unitate <strong>de</strong> clasificare inferioară asociaţiei vegetale, care se distinge prin 

afirmarea cantitativă a unei specii, fără a fi afectată însă structura calitativă a 

asociaţiei. 

92

Fenofază = fază periodică din cadrul dinamicii anuale a fitocenozelor, ce se 

caracterizează printr-o anumită stare fenologică (fiziologică) a majorităţii 

speciilor ce compun comunitatea respectivă. 

Fitocenoză = comunitate vegetală cu o structură şi dinamică proprie, formată dintrun 

număr <strong>de</strong>terminat <strong>de</strong> populaţii <strong>de</strong> plante autotrofe, adaptate la convieţuirea în 

biotopul relativ uniform pe care-l ocupă şi constituind partea producătoare a unei 

biocenoze. 

Fitosociologie = ştiinţă care se ocupă <strong>de</strong> studiul complex al structurii şi dinamicii 

fitocenozelor, al raporturilor lor cu mediul abiotic şi biotic, al răspândirii, 

tipizării şi clasificării lor. 

Habitat (sensu Natura <strong>2000</strong>) = ecosistem = complex sistemic constituit din ecotop şi 

biocenoza corespunzătoare care îl ocupă. 

Habitat (sensu stricto) = mediu abiotic (ecotop) în care se <strong>de</strong>zvoltă o biocenoză 

distinctă. 

Hidrofil = caracterul <strong>de</strong> a fi adaptat la un habitat acvatic permanent sau cel puţin, la 

condiţii <strong>de</strong> stagnare prelungită a apei, mare parte din an. 

Higrofil = caracterul <strong>de</strong> a fi adaptat la şi <strong>de</strong> a prefera condiţii <strong>de</strong> umiditate edafică 

excesivă, dar fără stagnarea prelungită a apei. 

Infralitoral = porţiunea din platforma continentală, aflată la o adâncime mică sub 

nivelul mării, până un<strong>de</strong> lumina poate pătrun<strong>de</strong> şi permite <strong>de</strong>sfăşurarea 

fotosintezei. 

Izobată = curbă imaginară ce reuneşte toate punctele <strong>de</strong> egală adâncime sub nivelul 

mării. 

Însoţitoare (specie) = fără preferinţe cenotice evi<strong>de</strong>nte, adică întâlnită în comunităţi 

vegetale <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> diferite. 

Lan<strong>de</strong> = tufărişuri scun<strong>de</strong> <strong>de</strong> origine secundară, constituite majoritar din specii <strong>de</strong> 

Ericaceae, care sunt răspândite cu predilecţie în vestul Europei, în condiţiile 

unui climat oceanic. 

Mediolitoral = partea <strong>de</strong> ţărm acoperită <strong>de</strong> apă în timpul fluxului şi <strong>de</strong>scoperită în 

timpul refluxului. 

Mezofil = caracterul <strong>de</strong> a fi adaptat la şi <strong>de</strong> a prefera condiţii intermediare <strong>de</strong> 

umiditate edafică. 

Nomenclatură fitosociologică = set <strong>de</strong> reglementări care privesc <strong>de</strong>numirea 

unităţilor <strong>de</strong> clasificare fitosociologice (cenotaxonilor). 

Pionieră (vegetaţie, specie) = caracterul <strong>de</strong> a ocupa habitate aflate în stadii incipiente 

ale succesiunilor. 

Psamofil = caracterul <strong>de</strong> a fi adaptat la şi <strong>de</strong> a prefera staţiuni formate pe nisipuri. 

Rupicol = caracterul <strong>de</strong> a fi adaptat la şi <strong>de</strong> a prefera staţiuni rupestre, adică cu multă 

rocă la suprafaţă. 

Secundară (asociaţie, vegetaţie) = calitatea <strong>de</strong> a face parte dintr-o serie dinamică, 

dar fără a reprezenta însă capul <strong>de</strong> serie (tipul <strong>de</strong> comunitate cel mai evoluat). 

Sinecologie = ecologia comunităţilor vegetale. 

Subasociaţie vegetală = unitate inferioară <strong>de</strong> clasificare a vegetaţiei ce reuneşte 

fitocenoze care se <strong>de</strong>osebesc <strong>de</strong> tipul asociaţiei prin variaţii ecologice şi/sau 

dinamice evi<strong>de</strong>nte şi care se individualizează prin specii diferenţiale. 

93

Succesiune secundară = proces dinamic <strong>natura</strong>l ce implică înlocuirea treptată a unui 

tip <strong>de</strong> fitocenoză (asociaţie) secundară cu alta. 

Supralitoral = fâşie îngustă <strong>de</strong> ţărm acoperită numai excepţional <strong>de</strong> apa mării în 

timpul furtunilor. 

Şleau = formaţiune forestieră din zona nemorală (câmpie forestieră) sau etajul 

nemoral (numai staţiuni <strong>de</strong> <strong>de</strong>aluri), constituite din arborete amestecate din cel 

puţin trei specii arborescente ale genurilor Quercus, Carpinus şi Tilia. 

Termofil = caracterul <strong>de</strong> a fi adaptat la şi <strong>de</strong> a prefera condiţii <strong>de</strong> căldură sporită. 

Transgresivă (specie) = caracterul <strong>de</strong> a apărea în comunităţi vegetale diferite <strong>de</strong> cele 

pentru care acestea sunt caracteristice. 

Variantă geografică = unitate <strong>de</strong> clasificare inferioară asociaţiei vegetale, care se 

distinge prin specii diferenţiale geografice, dar se <strong>de</strong>zvoltă în condiţii ecologice 

similare cu cele corespunzătoare asociaţiei integratoare. 

Vicariantă = caracterul unei specii sau comunităţi vegetale <strong>de</strong> a înlocui alta, similară 

din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re filogenetic sau floristic, într-o altă regiune geografică sau 

staţiune. 

Xerofil = caracterul <strong>de</strong> a fi adaptat la şi <strong>de</strong> a prefera condiţii <strong>de</strong> <strong>de</strong>ficit hidric. 

94

A 

Acereto-Ulmetum, 68 

Aceri tatarici-Quercetum roboris, 73 

Aceri-Fraxinetum, 68 

Achilleo schurii-Campanuletum 

cochleariifoliae, 61 

Achilleo schurii-Drya<strong>de</strong>tum, 35 

Achilleo-Festucetum pseudovinae, 24 

Achnatheretum calamagrostis, 60 

Acino-Galietum anisophylli, 59 

Aconitetum taurici, 50 

Acorelletum pannonici, 22 

A<strong>de</strong>nostyletum alliariae banaticum, 50 

A<strong>de</strong>nostylo-Cicerbitetum, 50 

A<strong>de</strong>nostylo-Doronicetum austriaci, 50 

Aegopodio-Anthriscetum nitidae, 50 

Aegopodio-Petasitetum hybridi, 50 

Aeluropo-Puccinellietum gigantei, 24 

Aeluropo-Puccinellietum limosae, 24 

Aeluropo-Salicornietum, 24 

Agropyretum elongati, 24 

Agropyretum pectiniformis, 48 

Agropyro-Kochietum prostratae, 48 

Agrostietum stoloniferae, 51 

Agrostio-Beckmannietum, 24 

Agrostio-Callunetum, 33 

Agrostio-Deschampsietum caespitosae, 51 

Agrostio-Festucetum pratensis, 51 

Agrostio-Festucetum valesiacae, 46 

Alnetum viridis austro-carpaticum, 36 

Alno incanae-Syringetum josikaeae, 37 

Alopecuretum ventricosi, 51 

Alysso petraei-Se<strong>de</strong>tum hispanici, 40 

Amygdaletum nanae, 36, 37 

Angelico sylvetris-Cirsietum cani, 50 

Angelico-Cirsietum oleracei, 50 

Anthoxantho-Agrostietum capillaris, 52 

Aperetum maritimae, 25 

Aremonio agrimonioidis-Fagetum, 73 

Aremonio-Quercetum petraeae, 75 

Arenarietum biflorae, 41 

Argusietum (Tournefortietum) sibiricae, 21 

Argusio-Petasitetum spuriae, 26 

Arnica montana şi Calluna vulgaris (as.), 33 

Aro orientalis-Carpinenion, 77 

INDEX FITOSOCIOLOGIC 

95 

Aro orientalis-Carpinetum, 77 

Arrhenatheretum elatioris, 51 

Artemisietum tschernievianae (arenariae), 25 

Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae, 48 

Artemisio petrosae-Gypsophiletum petraeae, 

61 

Artemisio santonici-Festucetum pseudovinae, 

24 

Artemisio santonici-Juncetum littoralis, 23 

Artemisio-Petrosimonietum triandrae, 24 

Arunco-Petasitetum albi, 50 

Asperulo taurinae-Carpinetum, 74 

Aspho<strong>de</strong>lino luteae-Paliuretum, 38 

Asplenietum septentrionalis, 62 

Asplenietum septentrionalis-adianti-nigri, 62 

Asplenietum trichomanis-rutae-murariae, 61 

Asplenio quadrivalenti-Poëtum nemoralis, 61 

Asplenio rutae-murariae-Melicetum ciliatae, 

43 

Asplenio trichomanis-Poëtum nemoralis, 62 

Asplenio-Ceterachetum, 61 

Asplenio-Cystopteri<strong>de</strong>tum fragilis, 61 

Asplenio-Schivereckietum podolicae, 61 

Asplenio-Silenetum petraeae, 61 

Asplenio-Syringetum vulgaris, 37 

Astragalo ponticae-Stipetum ucrainicae, 48 

Atripliceto hastatae-Cakiletum euxinae, 21 

B 

Bassietum sedoidis, 24 

Bassio laniflorae-Brometum tectorum, 47 

Beckmannietum eruciformis, 24 

Bi<strong>de</strong>ntetum cernui, 32 

Bi<strong>de</strong>nti-Polygonetum hydropiperis, 32 

Botriochloëtum ischaemi, 46 

Brachypodio pinnati-Festucetum rupicolae, 

45 

Brometum erecti, 45 

Brometum tectorum, 25 

Bruckenthalia spiculifolia şi Antennaria 

dioica (as.), 35 

Bruckenthalietum spiculifoliae, 35 

Bruckenthalio-Piceetum, 81 

C 

Calamagrostietum pseudophragmitis, 31

Calamagrostio epigeji-Hippophaëtum 

rhamnoidis, 26 

Calamagrostio villosae-Pinetum mugo, 35 

Calamagrostio-Spiraeetum ulmifoliae, 37 

Calamagrostio-Tamaricetum ramosissimae, 

80 

Calamintha baumgartenii şi Galium 

anisophyllum (as.), 59 

Calletum palustris, 55 

Callitrichetum palustris, 32 

Caltho laetae-Ligularietum sibiricae, 31 

Campanuletum crassipedis, 61 

Campanulo abietinae-Juniperetum, 35 

Campanulo abietinae-Vaccinietum, 35 

Campanulo lingulatae-Brometum riparii, 46 

Camphorosmetum annuae, 24 

Camphorosmetum monspeliacae, 24 

Caragana frutex (as.), 38 

Cardaminetum opizii, 31 

Cardaminopsio neglectae-Papaveretum, 59 

Cardueto-Heracleetum palmati, 50 

Carduo kerneri-Festucetum carpaticae, 42 

Caricetum davallianae, 58 

Caricetum diandrae, 55 

Caricetum distantis, 24 

Caricetum divisae, 24 

Caricetum lasiocarpae, 55 

Caricetum limosae, 55 

Carici brizoidis-Alnetum glutinosae, 70 

Carici brizoidis-Quercetum roboris, 67 

Carici distantis-Festucetum orientalis, 24 

Carici flavae-Blysmetum compressi, 58 

Carici flavae-Cratoneuretum cochlearietosum 

pyrenaicae, 56 

Carici flavae-Eriophoretum latifolii, 58 

Carici humilis-Brachypodietum pinnati, 45 

Carici humilis-Sorbetum dacicae, 37 

Carici humilis-Stipetum joannis, 47 

Carici limosae-Sphagnetum, 55 

Carici pilosae-Carpinetum, 67 

Carici pilosae-Quercetum petraeae, 67 

Carici remotae-Calthaetum laetae, 31 

Carici remotae-Fraxinetum, 70 

Carici-Menyanthetum caricetosum diandrae, 

55 

Carpino-Fagetum, 65, 66, 73 

Carpino-Fagetum cephalantherietosum, 66 

Carpino-Fagetum fagetosum orientalis, 73 

Carpino-Quercetum cerris, 75 

Castaneo-Quercetum, 79 

Ceramietum rubri, 18 

Ceramio-Corallinetum elongatae, 18 

96 

Ceraso mahaleb-Quercetum pubescentis, 78 

Cerastio banatici-Festucetum 

pseudodalmaticae, 43 

Cerastio calcicolae-Saxifragetum moschatae, 

59 

Cerastio lerchenfeldiani-Papaveretum, 59 

Cerastio transsilvanici-Galietum lucidi, 59 

Ceratophylletum <strong>de</strong>mersii, 29 

Cetrario-Loiseleurietum procumbentis, 35 

Cetrario-Vaccinietum gaultherioidis austrocarpaticum, 

35 

Chaerophylletum aromatici, 50 

Chaerophyllo hirsuti-Filipenduletum, 50 

Charetum braunii, 28 

Chrysopogono-Caricetum humilis, 47 

Chrysosplenio alpini-Saxifragetum stellaris, 

31 

Cicerbitetum alpinae, 50 

Cirsio cani-Festucetum pratensis, 51 

Cirsio waldsteinii-Heracleetum transsilvanici, 

50 

Cladietum marisci, 56, 57 

Cleistogeno-Festucetum rupicolae, 45 

Cochleario pyrenaicae-Cratoneuretum 

commutati, 56 

Convallario-Quercetum roboris, 73 

Convolvulo-Epilobietum hirsuti, 50 

Convolvulo-Eupatorietum cannabini, 50 

Corallinetum officinalis, 18 

Corno-Fraxinetum orni, 37 

Corno-Quercetum pubescentis, 72 

Corylo colurnae-Fagetum, 73 

Corylo-Tilietum cordatae, 68 

Crambetum maritimae, 25, 86 

Cratoneuretum filicino-commutati, 56 

Cratoneuron commutatum (as.), 56 

Crypsi<strong>de</strong>tum aculeatae, 22 

Ctenidio-Polypodietum, 61 

Cynodonto-Poëtum angustifoliae, 48 

Cyperetum flavescentis, 28 

Cypero-Limoselletum, 28 

Cystoseiretum barbatae, 18 

Cystoseiretum crinitae, 18 

D 

Danthonio-Brachypodietum pinnati, 45 

Danthonio-Chrysopogonetum grylli, 46 

Danthonio-Stipetum stenophyllae, 47 

Daphno blagayanae-Pinetum sylvestris, 76 

Dentario bulbiferae-Quercetum petraeae, 67 

Deschampsio flexuosae-Fagetum, 64

Diantho henteri-Silenetum lerchenfeldianae, 

62 

Diantho tenuifolii-Festucetum amethystinae, 

42 

Dichostylido michelianae-Gnaphalietum 

uliginosi, 28 

Doronico carpatici-Saxifragetum aizoidis, 56 

Doronico columnae-Rumicetum scutati, 59 

Drabo lasiocarpae-Ceterachetum, 61 

Dryopteri<strong>de</strong>tum robertianae, 60 

E 

Echinochloo-Polygonetum lapathifolii, 32 

Echinopo banatici-Quercetum pubescentis, 78 

Eleochari<strong>de</strong>tum acicularis, 28 

Elymetum gigantei, 25, 82 

Elynetum myosuroidis, 42 

Elytrigietum hispidi, 48 

Empetro-Vaccinietum gaultherioidis, 35 

Enteromorphetum compressae, 18 

Epipactidi-Fagetum, 66 

Eriophoro vaginati-Betuletum nanae, 53 

Eriophoro vaginati-Sphagnetum, 53 

Eriophoro vaginati-Sphagnetum recurvi, 53 

Eriophoro-Sphagnetum, 53 

Erysimo comati-Stipetum eriocaulis, 44 

Evonymo nanae-Carpinetum, 77 

Evonymo-Prunetum spinosae, 37 

F 

Fago-Ornetum, 73 

Festucetum amethystinae, 42 

Festucetum amethystinae transsilvanicum, 42 

Festucetum arenicolae, 40 

Festucetum pictae, 59 

Festucetum polesicae, 40 

Festucetum rubrae fallax, 45 

Festucetum rubrae montanum, 45 

Festucetum vaginatae arenicolum, 40 

Festucetum valesiaco-rupicolae, 46 

Festucetum versicoloris, 42 

Festucetum versicoloris transsilvanicum, 42 

Festucetum xanthinae, 44 

Festuco drymejae-Fagetum, 64 

Festuco pictae-Senecionetum carniolicae, 59 

Festuco rubrae-Agrostietum capillaris, 45, 46, 

52 

Festuco rubrae-Agrostietum capillaris 

nar<strong>de</strong>tosum strictae, 45 

Festuco rupicolae-Caricetum humilis, 46 

97 

Festuco rupicolae-Danthonietum 

provincialis, 45 

Festuco vaginatae-Corynephoretum, 27 

Filipendulo-Geranietum palustris, 50 

Fissi<strong>de</strong>ntion gracilifolii, 63 

Fraxinetum pallisae, 71 

Fraxino angustifoliae-Quercetum 

pedunculiflorae, 71 

Fraxino danubialis-Ulmetum, 71 

Fraxino orni-Quercetum dalechampii, 75 

Fraxino pallisae-Quercetum pedunculiflorae, 

71 

G 

Galantho plicatae-Tilietum tomentosae, 75 

Galietum erecti, 59 

Galio dasypodi-Quercetum pubescentis, 78 

Galio kitaibeliani-Carpinetum, 77 

Galio schultesii-Fagetum, 65 

Galio-Hirundinarietum, 59 

Genisto radiatae-Pinetum nigrae, 81 

Geranio macrorrhizi-Fagetum, 73 

Gymnocarpietum robertianae, 60 

Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae, 

38 

H 

Halimionetum (Obionetum) verruciferae, 24 

Halocnemetum strobilacei, 24 

Heleochloëtum alopecuroidis, 24 

Heleochloëtum schoenoidis, 22 

Helianthemo cani-Seslerietum heufflerianae, 

43 

Heracleetum palmati, 50 

Hieracio pilosellae-Nar<strong>de</strong>tum strictae, 45 

Hieracio rotundati-Abietetum, 81 

Hieracio rotundati-Fagetum, 64 

Hieracio rotundati-Piceetum, 80 

Hippopho-Salicetum elaeagni, 31 

Holoschoeno-Calamagrostietum epigeji, 26 

Hor<strong>de</strong>etum hystricis, 24 

Hor<strong>de</strong>etum maritimi, 22 

Hottonietum palustris, 26, 32 

Hydrocharitetum morsus-ranae, 29 

Hypno-Polypodietum, 62 

I 

Iri<strong>de</strong>tum halofilae, 24

J 

Junceto trifidi-Vaccinietum, 35, 41 

Juncetum bufonii, 28 

Juncetum littoralis, 23 

Juncetum littoralis-maritimi, 23 

Juncetum maritimi, 23 

Juncetum trifidi, 41 

Junco-Molinietum, 49 

Junipereto-Vaccinietum, 35 

Juniperetum intermediae, 35 

Juniperetum nanae, 35 

Juniperetum sabinae, 35 

Juniperetum sibiricae, 35 

Junipero-Bruckenthalietum, 35 

K 

Koelerietum macranthae, 46 

Koelerio glaucae-Stipetum borysthenicae, 26 

Koelerio-Artemisietum lerchianae, 48 

L 

Lactuco tataricae-Glaucietum flavae, 21 

Lathyro collini-Quercetum pubescentis, 78 

Lathyro hallersteinii-Carpinetum, 77 

Lathyro veneti-Fagetum, 65 

Lemnetum gibbae, 29 

Lemnetum minoris, 29 

Lemnetum trisulcae, 29 

Lemno-Azolletum carolinianae, 29 

Lemno-Hydrocharitetum morsus-ranae, 29 

Lemno-Salvinietum natantis, 29 

Lemno-Spiro<strong>de</strong>letum, 29 

Lemno-Utricularietum vulgaris, 29 

Lepidio crassifolii-Puccinellietum limosae, 24 

Leucanthemo waldsteinii-Fagetum, 65, 76 

Leucanthemo waldsteinii-Piceetum, 81 

Limonio bellidifolii-Puccinellietum 

convolutae, 24 

Limonio gmelini-Artemisietum monogynae, 

24 

Limonio-Aeluropetum littoralis, 24 

Limosello-Ranunculetum lateriflori, 28 

Loiseleurietum procumbentis, 35 

Luzuletum alpino-pilosae, 41 

Luzulo sylvaticae-Piceetum, 80 

Lychnothamnetum barbati, 28 

Lysimachio vulgaris-Filipenduletum, 50 

M 

Marsilleaetum quadrifoliae (natantis), 29 

98 

Medicagini minimae-Festucetum valesiacae, 

46 

Melampyro bihariensis-Carpinetum, 77 

Melampyro saxosi-Vaccinietum myrtilii, 35 

Melico-Phleetum montani, 43 

Molinio caeruleae-Quercetum roboris, 68, 69 

Molinio-Salicetum rosmarinifoliae, 49 

Molluginetum cervianae, 40 

Myriophyllo verticillati-Nupharetum luteae, 

29 

N 

Naja<strong>de</strong>tum marinae, 17 

Naja<strong>de</strong>tum minoris, 29 

Nar<strong>de</strong>tum alpigenum carpaticum, 45 

Nar<strong>de</strong>tum strictae alpinum, 45 

Nar<strong>de</strong>tum strictae montanum, 45 

Nardo-Callunetum, 33 

Nardo-Festucetum tenuifoliae, 45 

Nardo-Gnaphalietum supini, 41 

Nardo-Molinietum, 49 

Nardus stricta şi Bruckenthalia spiculifolia 

(as.), 35 

Nectaroscordo-Tilietum tomentosae, 75 

Nitelletum gracilis, 28 

Nitrario-Artemisietum maritimae, 24 

Nymphaeetum albae, 29 

Nymphaeetum albo-candidae nymphaeetosum 

candidae, 29 

Nymphaeetum lotus thermalis, 30 

Nymphoi<strong>de</strong>tum peltatae, 29 

O 

Orchio-Schoenetum nigricantis, 58 

Orchio-Schoenetum nigricantis 

plantaginetosum cornuti, 26 

Ornithogalo-Tilio-Quercetum, 77 

Orno-Quercetum praemoesicum, 75 

Oxyria digyna şi Geum (Sieversia) reptans 

(as.), 59 

Oxyria digyna şi Poa nyárádyana (as.), 59 

Oxyrietum digynae, 59 

Oxytropido carpaticae-Elynetum, 42 

Oxytropido carpaticae-Onobrychi<strong>de</strong>tum 

transsilvanicae, 42 

P 

Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis, 78 

Paeonio peregrinae-Quercetum pubescentis, 

78

Papaver pyrenaicum şi Festuca violacea (as.), 

59 

Papaver pyrenaicum şi Viola alpina (as.), 59 

Papavereto-Cystopteri<strong>de</strong>tum, 59 

Papavero-Festucetum violaceae, 59 

Papavero-Linarietum alpinae, 59 

Parietarietum officinalis, 59 

Petasiteto-Telekietum speciosae, 50 

Petasitetum albae, 50 

Petasitetum glabrati, 50 

Petasitetum hybridi, 50 

Petasitetum kablikiani, 50 

Peucedano officinalis-Asteretum sedifolii, 24 

Peucedano officinalis-Festucetum 

pseudovinae, 24 

Peucedano rocheliani-Molinietum caeruleae, 

49 

Philonotido-Calthetum laetae, 31 

Pholiuro-Plantaginetum tenuiflorae, 24 

Phyllitidi-Fagetum, 76 

Pinetum mugi carpaticum, 35 

Pino mugo-Sphagnetum, 69 

Plantaginetum arenariae, 26 

Plantaginetum maritimae, 24 

Plantaginetum schwarzenbergianae-cornuti, 

24 

Poëtum pratensis, 51 

Poëtum silvicolae, 51 

Polygalo majoris-Brachypodietum pinnati, 45 

Polygonetum amphibii (natantis), 29 

Polygono lapathifolii-Bi<strong>de</strong>ntetum, 32 

Polypogonetum monspeliensis, 24 

Polytrichetum sexangularis, 41 

Polytricho piliferi-Scleranthetum perennis, 62 

Poo alpinae-Alyssetum repentis, 42 

Poo contractae-Oxyrietum digynae, 59 

Poo supinae-Cerastietum cerastioidis, 41 

Poo-Trisetetum flavescentis, 52 

Porphyretum leucostictae, 18 

Potametum natantis, 29 

Potamo perfoliati-Ranunculetum circinati, 29 

Potamo-Ceratophylletum submersi, 29 

Potamogetonetum crispi, 29 

Potamogetonetum graminei, 29 

Potamogetonetum lucentis, 29 

Potamogetonetum nodosi, 29 

Potamogetonetum pectinati, 29 

Potamogetonetum perfoliati, 29 

Potentillo arenariae-Festucetum pseudovinae, 

47 

Potentillo chrysocraspedae-Festucetum 

airoidis, 41 

99 

Potentillo-Festucetum dalmaticae, 40 

Primulo-Caricetum curvulae, 41 

Prunetum fruticosae, 36, 37 

Prunetum nanae, 37 

Prunetum tenellae, 36, 37, 38 

Pruno padi-Fraxinetum, 70 

Puccinellietum distantis, 24 

Puccinellietum limosae, 24 

Puccinellio-Salicornietum, 24 

Puccinellio-Spergularietum salinae 

atriplicetosum littoralis, 22 

Pulsatillo-Festucetum rupicolae, 46 

Q 

Quercetum cerris, 75 

Quercetum frainetto, 75 

Quercetum frainetto-cerris, 75 

Quercetum pedunculiflorae, 73 

Quercetum pedunculiflorae-cerris, 73 

Quercetum petraeae-cerris, 75 

Quercetum roboris-pedunculiflorae, 71 

R 

Ranunculetum aquatilis, 32 

Ranunculetum sardoi, 24 

Ranunculo repentis-Alopecuretum pratensis, 

51 

Rhamno catharticae-Jasminetum fruticantis, 

38 

Rhinantho rumelici-Brometum erecti, 45 

Rhodo<strong>de</strong>ndro myrtifolii-Piceetum, 81 

Rhodo<strong>de</strong>ndro myrtifolii-Pinetum mugo, 35 

Rhodo<strong>de</strong>ndro myrtifolii-Vaccinietum, 35 

Rhodo<strong>de</strong>ndro-Juncetum trifidi, 41 

Rhodoreto-Juncetum trifidi saxifragetosum 

paniculatae, 35 

Rhodoretum kotschyi, 35 

Riccietum fluitantis, 29 

Ricciocarpetum natantis, 29 

Rumicetum scutatii, 59 

Ruppietum maritimae, 17 

Rusco-Carpinetum, 74 

S 

Salicetum albae, 70, 71 

Salicetum bicoloris, 36 

Salicetum elaeagni-purpureae, 31 

Salicetum fragilis, 70 

Salicetum hastatae, 36 

Salicetum herbaceae, 41 

Salicetum retuso-reticulatae, 42

Salici purpureae-Myricarietum, 31 

Salici rosmarinifoliae-Holoschoenetum 

vulgaris, 26 

Salici-Alnetum viridis, 36 

Salici-Populetum, 79 

Salicornietum prostratae, 22 

Salsoletum sodae, 22 

Salsolo-Euphorbietum paralias salsoletosum 

ruthenicae, 21 

Salvio nutantis-nemorosae-Festucetum 

rupicolae, 45 

Salvio nutantis-Paeonietum tenuifoliae, 46 

Saxifragetum carpathicae-cymosae, 59 

Saxifragetum moschatae-aizoidis, 59 

Saxifrago bryoidis-Silenetum acaulis, 59 

Saxifrago carpathicae-Oxyrietum digynae, 59 

Saxifrago cuneifolii-Laricetum, 81 

Saxifrago <strong>de</strong>missae-Gypsophiletum petraeae, 

61 

Saxifrago luteo-viridis-Silenetum zawadzkii, 

61 

Saxifrago moschatae-Drabetum kotschyi, 61 

Saxifrago rochelianae-Gypsophiletum 

petraeae, 61 

Saxifrago tridactylitis-Poëtum compressae, 40 

Scabioso argenteae-Artemisietum campestris, 

26 

Scabioso argenteae-Caricetum colchicae, 26 

Scabioso lucidae-Bellardiochloëtum 

violaceae, 42 

Schoeneto-Armerietum barcensis, 58 

Schoenetum nigricantis, 49, 58 

Scirpetum sylvatici, 50 

Sclerantho-Poëtum compressae, 40 

Scorzonero mucronatae-Leuzeetum salinae, 

24 

Scorzonero parviflorae-Juncetum gerardii, 24 

Scorzonero roseae-Festucetum nigricantis, 45 

Secali sylvestris-Alyssetum borzeani, 25 

Secali sylvestris-Brometum tectorum, 25 

Sedo fabariae-Geranietum macrorrhizi, 59 

Sedo-Petrorhagietum saxifragae, 40 

Seligerion, 63 

Sempervivetum heuffelii, 62 

Senecio glaberrimi-Silenetum 

lerchenfeldianae, 62 

Seseli gracilis-Festucetum pallentis, 43 

Seslerietum bielzii transsilvanicum, 42 

Seslerietum haynaldianae sempervirentis, 42 

Seslerietum heuflerianae, 42 

Seslerietum rigidae biharicum, 42 

Seslerietum rigidae retezaticum, 42 

100 

Seslerietum uliginosae, 58 

Seslerio bielzii-Caricetum sempervirentis, 42 

Seslerio haynaldianae-Caricetum 

sempervirentis, 42 

Seslerio haynaldianae-Saxifragetum 

rochelianae, 42 

Seslerio heufflerianae-Caricetum 

sempervirentis, 42 

Seslerio rigidae-Pinetum sylvestris, 76 

Seslerio rigidae-Saxifragetum rochelianae, 40 

Seslerio-Festucetum versicoloris, 42 

Silenetum dinaricae, 62 

Sileno acaulis-Minuartietum sedoidis, 59 

Sileno lerchenfeldianae-Potentilletum 

haynaldianae, 62 

Sileno rupestris-Se<strong>de</strong>tum annuui, 62 

Sileno zawadzkii-Caricetum rupestris, 61 

Soldanello hungaricae-Ranunculetum crenati, 

41 

Soldanello hungaricae-Salicetum 

kitaibelianae, 42 

Soldanello majoris-Piceetum, 80 

Soldanello pusillae-Ranunculetum crenati, 41 

Soldanello pusillae-Salicetum kitaibelianae, 

42 

Sparganietum minimi, 30 

Sphagnetum magellanici, 53 

Sphagno cuspidati-Rhynchosporetum albae, 

55 

Sphagno-Caricetum rostratae, 55 

Sphagno-Piceetum, 69 

Spiraeetum crenatae, 37 

Spiro<strong>de</strong>letum polyrhizae, 29 

Spiro<strong>de</strong>lo-Aldrovan<strong>de</strong>tum, 29 

Spiro<strong>de</strong>lo-Salvinietum natantis, 29 

Staticeto-Artemisietum monogynae 

(santonicum), 24 

Stellario nemorum-Alnetum glutinosae, 70 

Stipetum capillatae, 46 

Stipetum lessingianae, 47 

Stipetum pulcherrimae, 48 

Stipetum stenophyllae, 47 

Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae, 48 

Stratiotetum aloidis, 29 

Suae<strong>de</strong>tum maritimae, 22 

Suaedo-Kochietum hirsutae, 22 

Suaedo-Salicornietum patulae, 22 

Swertio perennis-Caricetum chordorrhizae, 55 

Swertio punctatae-Saxifragetum stellaris, 31 

Symphyto cordati-Fagetum, 76 

Syringeto-Fraxinetum orni coryletosum 

colurnae, 37

Syringo-Carpinetum orientalis, 37 

Syringo-Fraxinetum orni, 37 

Syringo-Genistetum radiatae, 37 

T 

Taraxaco bessarabici-Caricetum distantis, 24 

Taraxaco serotini-Bothriochloëtum ischaemi, 

48 

Taraxaco serotini-Festucetum valesiacae, 48 

Telekio speciosae-Alnetum incanae, 70 

Telekio speciosae-Aruncetum dioici, 50 

Telekio-Filipenduletum, 50 

Telekio-Petasitetum albae, 50 

Telekio-Petasitetum hybridi, 50 

Teucrietum montani, 59 

Teucrio-Schoenetum nigricantis, 23 

Thymetum comosi, 59 

Thymo comosi-Caricetum humilis, 45 

Thymo comosi-Festucetum rupicolae, 44 

Thymo comosi-Galietum albi, 59 

Thymo marginati-Phegopteri<strong>de</strong>tum 

robertianae, 60 

Thymo pannonici-Chrysopogonetum grylli, 

46 

Thymo pannonici-Stipetum stenophyllae, 45 

Thymo pulcherrimi-Poëtum rehmanii, 61 

Tilio argenteae-Quercetum petraeae-cerris, 75 

Tilio tomentosae-Carpinetum betuli, 78 

Tilio tomentosae-Quercetum dalechampii, 77 

Tilio tomentosae-Quercetum pedunculiflorae, 

78 

Tolypelletum proliferae, 28 

Tortulo-Asplenietum, 61 

Trapetum natantis, 29 

Trapo-Nymphoi<strong>de</strong>tum, 30 

Trifolio fragiferi-Cynodontetum, 24 

Triglochini maritimae-Asteretum pannonici, 

24 

Triglochini palustris-Asteretum pannonici, 24 

101 

Trisetetum flavescentis, 52 

Triseto fusci-Salicetum hastatae, 36 

U 

Ulmeto minoris-Fraxinetum pallisae, 71 

V 

Vaccinietum myrtilii, 35 

Vaccinio myrtilli-Pinetum mugo, 35, 36 

Vaccinio uliginosi-Betuletum pubescentis, 69 

Vaccinio uliginosi-Pinetum sylvestris, 69 

Vaccinio-Callunetum vulgaris, 33 

Vaccinio-Juniperetum communis, 35 

Ventenato dubiae-Xeranthemetum 

cylindracei, 40 

Veronico baumgartenii-Saxifragetum 

bryoidis, 59 

Verrucario-Melaraphetum neritioidis, 19 

Vincetoxicetum officinalis, 59 

Violo <strong>de</strong>clinatae-Nar<strong>de</strong>tum, 45 

Vulpio-Airetum capillaris, 62 

W 

Wolffietum arrhizae, 29 

Woodsio ilvensis-Asplenietum 

septentrionalis, 62 

X 

Xanthio strumarii-Bi<strong>de</strong>ntetum tripartitae, 32 

Z 

Zannichellietum pedicellatae, 29 

Zingerietum (Agrostietum) pisidicae, 24 

Zosteretum marinae, 13, 16 

Zosteretum noltii, 13, 16

Tipãrit pe hârtie reciclatã la: 

S.C. ROPRINT S.R.L. 

400275 Cluj-Napoca • Str. Horea nr. 82 

Tel./Fax: 0264-432384 • roprint@roprint.ro

ISBN 978-973-751-697-8 

MINISTERUL MEDIULUI 

ªI DEZVOLTÃRII DURABILE 

UNIUNEA EUROPEANÃ 

Proiect finanþat prin Phare

manual de interpretare a habitatelor natura 2000 ... - coastal-biodiv.ro

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?