Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC
Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC
Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Mi-a mai rămas o fotografie a lui Constant tonegaru, pe care încerc să o<br />
anim cu pelicula amintirilor. neverosimil de slab şi de înalt, acoperit de un basc<br />
strâmt şi decolorat deasupra unei groase perechi de ochelari, străbătea străzile<br />
ca un catarg, cu un ţel anume, neabătut de adversităţile şi furtunile vieţii.<br />
Fantezia sa nesfârşită, veselia, inconformismul faţă de falsele valori impuse,<br />
puritatea sa sufletească, acel romantism împerecheat cu o subtilă dar tăioasă<br />
ironie, ascundeau o intransigenţă dusă până la sacrificiu. Articolele lui Constant<br />
tonegaru din Dreptatea sânt necruţătoare şi cei care se adăposteau îndărătul<br />
respectabilelor convenienţe impuse de către regimul stalinist, corupt în primul<br />
rând prin falsitatea imorală a ideologiei lui, îl detestau şi îl temeau.<br />
L-am cunoscut pe Constant tonegaru în ’41, când, proaspăt student, ocupam<br />
cu un amic constănţean, pictor suprarealist, o cămăruţă pe str. Dr. varnali,<br />
în apropierea casei din b-dul Cuza 13, unde locuia poetul, la câţiva paşi de<br />
„coteţul de porumbei” al lui Dimitrie Stelaru. tonegaru, care dăduse examen<br />
la Belle Arte şi îşi manifesta fervoarea pentru desen până şi în manuscrisele<br />
sale, înflorate de tot felul de imagini, folosea uneltele pictorului, petrecând la<br />
noi ore întregi. După lucru, migram sub lumina lunii, pilotaţi de tonegaru la<br />
Şosea sau în vechile cartiere bucureştene, necunoscute nouă, celor veniţi din<br />
Constanţa. Prin tonegaru i-am cunoscut pe profesorul vladimir Streinu, pe<br />
medicul şi poetul Alexandru Lungu, care se afla acum în germania, pe pictorul<br />
Ioan Mirea, în prezent la Paris, pe regretatul scenograf tony gheorghiu, pe<br />
Eugen Barbu, care, pe vremea aceea, preşedinte al unei asociaţii cicliste de<br />
juniori din cartierul Sf. vineri, trăia într-o sărăcie lucie, îşi făcea focul cu ziare<br />
şi cizela fără grabă rom<strong>anul</strong> său Groapa.<br />
tonegaru nu avea domiciliu fix, pendula între casa mamei sale, numită după<br />
divorţ Florica Zorilă, cea a viitorului actor tudorel Popa, pe atunci student la<br />
medicină, dar mai ales, cu precădere, locuia săptămâni întregi în casa familiei<br />
Fratostiţeanu, de pe strada Sofia 2, admirabil cuib şi refugiu al intelectualităţii<br />
independente în anii aceia de cruntă prigoană. La familia Fratostiţeanu se întâlneau<br />
profesorul Ion Petrovici, Petru Comarnescu, Monseniorul ghika, sculptorul<br />
Anghel, părintele Barral, istoricul Petre năsturel şi mulţi alţii, ale căror nume nu<br />
îndrăznesc să le pronunţ din motive care sânt cunoscute, până ce gheorghe şi<br />
Lucia Fratostiţeanu s-au văzut arestaţi, casa lor a fost devalizată. Aproape de<br />
încăperile în care cântase Enescu şi citise Stelaru, s-a mutat actriţa de foarte<br />
dubios talent şi patimi răzbunătoare Lica gheorghiu-Dej.<br />
vremurile erau din ce în ce mai grele, oamenii îşi vindeau ce brumă mai<br />
aveau şi, la marginea societăţii sau în afara ei, foştii scriitori sau artişti care nu<br />
se înjugaseră la carul triumfal al culturii staliniste, duceau o existenţă precară,<br />
trăind de azi pe mâine. găseam de lucru pe şantierele de refacere ale clădirilor<br />
avariate de război, la drumuri, în figuraţia pieselor de teatru sau filmelor cu mase<br />
de oameni în mişcare, pe care le dorea noua orânduire sau alte îndeletniciri<br />
pentru cetăţeni indemni.<br />
În această perioadă din jurul <strong>anul</strong>ui ’49, eu şi cu tonegaru reuşisem să ne<br />
găsim câteva preparaţii la Constanţa, graţie recomandărilor unui fost pedagog<br />
al liceului „Mircea cel Bătrân", care, cu nobilă discreţie, ne-a ajutat în acele<br />
vremuri de grea cumpănă.<br />
Când în toamnă preparaţiile au încetat, a trebuit să ne găsim îndeletniciri<br />
mai puţin comode. Stelaru s-a angajat în port, la cărat saci de ciment şi mi-a<br />
propus şi mie aceasta, în speranţa secretă că vom putea evada, ascunşi în cala<br />
vreunui vapor. tonegaru, cumplit de slab şi cu o sănătate precară, a fost plasat<br />
pentru scurtă vreme în familia unui amic bun, apoi s-a reîntors la Bucureşti.<br />
Ex Ponto nr. 2, <strong>2012</strong><br />
19