16.06.2013 Views

Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

Mi-a mai rămas o fotografie a lui Constant tonegaru, pe care încerc să o<br />

anim cu pelicula amintirilor. neverosimil de slab şi de înalt, acoperit de un basc<br />

strâmt şi decolorat deasupra unei groase perechi de ochelari, străbătea străzile<br />

ca un catarg, cu un ţel anume, neabătut de adversităţile şi furtunile vieţii.<br />

Fantezia sa nesfârşită, veselia, inconformismul faţă de falsele valori impuse,<br />

puritatea sa sufletească, acel romantism împerecheat cu o subtilă dar tăioasă<br />

ironie, ascundeau o intransigenţă dusă până la sacrificiu. Articolele lui Constant<br />

tonegaru din Dreptatea sânt necruţătoare şi cei care se adăposteau îndărătul<br />

respectabilelor convenienţe impuse de către regimul stalinist, corupt în primul<br />

rând prin falsitatea imorală a ideologiei lui, îl detestau şi îl temeau.<br />

L-am cunoscut pe Constant tonegaru în ’41, când, proaspăt student, ocupam<br />

cu un amic constănţean, pictor suprarealist, o cămăruţă pe str. Dr. varnali,<br />

în apropierea casei din b-dul Cuza 13, unde locuia poetul, la câţiva paşi de<br />

„coteţul de porumbei” al lui Dimitrie Stelaru. tonegaru, care dăduse examen<br />

la Belle Arte şi îşi manifesta fervoarea pentru desen până şi în manuscrisele<br />

sale, înflorate de tot felul de imagini, folosea uneltele pictorului, petrecând la<br />

noi ore întregi. După lucru, migram sub lumina lunii, pilotaţi de tonegaru la<br />

Şosea sau în vechile cartiere bucureştene, necunoscute nouă, celor veniţi din<br />

Constanţa. Prin tonegaru i-am cunoscut pe profesorul vladimir Streinu, pe<br />

medicul şi poetul Alexandru Lungu, care se afla acum în germania, pe pictorul<br />

Ioan Mirea, în prezent la Paris, pe regretatul scenograf tony gheorghiu, pe<br />

Eugen Barbu, care, pe vremea aceea, preşedinte al unei asociaţii cicliste de<br />

juniori din cartierul Sf. vineri, trăia într-o sărăcie lucie, îşi făcea focul cu ziare<br />

şi cizela fără grabă rom<strong>anul</strong> său Groapa.<br />

tonegaru nu avea domiciliu fix, pendula între casa mamei sale, numită după<br />

divorţ Florica Zorilă, cea a viitorului actor tudorel Popa, pe atunci student la<br />

medicină, dar mai ales, cu precădere, locuia săptămâni întregi în casa familiei<br />

Fratostiţeanu, de pe strada Sofia 2, admirabil cuib şi refugiu al intelectualităţii<br />

independente în anii aceia de cruntă prigoană. La familia Fratostiţeanu se întâlneau<br />

profesorul Ion Petrovici, Petru Comarnescu, Monseniorul ghika, sculptorul<br />

Anghel, părintele Barral, istoricul Petre năsturel şi mulţi alţii, ale căror nume nu<br />

îndrăznesc să le pronunţ din motive care sânt cunoscute, până ce gheorghe şi<br />

Lucia Fratostiţeanu s-au văzut arestaţi, casa lor a fost devalizată. Aproape de<br />

încăperile în care cântase Enescu şi citise Stelaru, s-a mutat actriţa de foarte<br />

dubios talent şi patimi răzbunătoare Lica gheorghiu-Dej.<br />

vremurile erau din ce în ce mai grele, oamenii îşi vindeau ce brumă mai<br />

aveau şi, la marginea societăţii sau în afara ei, foştii scriitori sau artişti care nu<br />

se înjugaseră la carul triumfal al culturii staliniste, duceau o existenţă precară,<br />

trăind de azi pe mâine. găseam de lucru pe şantierele de refacere ale clădirilor<br />

avariate de război, la drumuri, în figuraţia pieselor de teatru sau filmelor cu mase<br />

de oameni în mişcare, pe care le dorea noua orânduire sau alte îndeletniciri<br />

pentru cetăţeni indemni.<br />

În această perioadă din jurul <strong>anul</strong>ui ’49, eu şi cu tonegaru reuşisem să ne<br />

găsim câteva preparaţii la Constanţa, graţie recomandărilor unui fost pedagog<br />

al liceului „Mircea cel Bătrân", care, cu nobilă discreţie, ne-a ajutat în acele<br />

vremuri de grea cumpănă.<br />

Când în toamnă preparaţiile au încetat, a trebuit să ne găsim îndeletniciri<br />

mai puţin comode. Stelaru s-a angajat în port, la cărat saci de ciment şi mi-a<br />

propus şi mie aceasta, în speranţa secretă că vom putea evada, ascunşi în cala<br />

vreunui vapor. tonegaru, cumplit de slab şi cu o sănătate precară, a fost plasat<br />

pentru scurtă vreme în familia unui amic bun, apoi s-a reîntors la Bucureşti.<br />

Ex Ponto nr. 2, <strong>2012</strong><br />

19

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!