Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

fosforescente, închise în gol,
droaia de şoareci –
seu dezinvolt al aerului,
vei şti apocalipsa zilnică
sub teatrul de mătase,
vei auzi cum spirele de fier
bodogănesc mai stins, mai ruginit,
până la scufundarea în pământul
ce-nlocuieşte în spectacol
scenariul junglei
c-un ecran de raze. Convoaiele
cotropitoare
vor fi acuma oase,
palpit al frunzelor de plop.
În coşmarul de leşuri şi cretă,
postat pe o aşchie,
vei fi tânărul tu.
Acolo de unde am plecat în ardere
Cineva din lume mă va înfia.
Zeiţe necunoscute îmi poartă de grijă-n mulţime.
Ţesuturile mi se vor resorbi
în tromba de flăcări,
când voi isprăvi de iertat, de vorbit,
iar ei de ascultat, de înţeles.
Duşmanul ascuns va face o temenea de fum
arderii mele, va declama în limba mea,
se va vedea că o vorbise-n taină,
de mic copil, că este sumeriana lui.
Şi timpul va fi azi. trupul meu
va fi verbul, alb şi iertat
pentru câte a dus şi-a deprins.
Cuvinte, care m-aţi aşteptat
în sertare-nmiresmate,
cuvinte cu ochi de păsări,
în ograda spunerii, vă regăsesc
în punctul de unde am plecat în ardere.
Mamă ocultă, câinii tăi de pripas
îmi vor cere lapte. nimeni acolo
să se minuneze, căci plasma
din jur, ea însăşi, va fi minunare,
iar noi, privitorii cu toţii în ea.
Ex Ponto nr. 2, 2012
25