Nr. 2 (35) anul X / aprilie-iunie 2012 - ROMDIDAC

cum ai făcut tu cu mine!... Să m-ajute liliecii, să-mi dea puteri, că d-aia îi
hrănesc cu căldări de insecte!...
Da’ tu, Romanţescule?
Romanţescu se piti mai bine după gardul dispensarului, tresări, crezând că
l-a văzut. Dar Fluturaş, profesorul de sport, poreclit astfel pentru „că-i zboară
mintea cum zboară un fluture”, se adresă în continuare unui „Romanţescu”
imaginar, pe care-l vedea numai el, cu ochii minţii, pe ferestrele şcolii care
avea toate luminile stinse, ci nu pe cel de după ulucile dispensarului, unde
se afla Romanţescu cel adevărat: „tu, Romanţescule, încetaşi să mai tremuri
din mâini şi din picioare, te liniştişi de tot din tremurături, dăduşi ochii cu albul
peste cap, de-ţi făcu Sugativa aia o injecţie-n venă, ca să te trezească din
comă alcoolică! vezi doar să nu-ţi bea sângele ăla care miroase-a coniac!
Că al dracu’ ce-i mai place şi ei suptul! A tunat şi v-a adunat! vă bateţi pe
damigeana cu spirt medicinal pe care-o dă statul gratuit ca să dezinfecteze
rănile bolnavilor! D-aia staţi încuiaţi şi nu deschideţi uşa de la dispensar
bolnavilor!”.
Romanţescu auzind toate astea în înserare, trânti chiştocul de pământ, îl
strivi cu talpa, bolborosind: „Paştele mă-ti de paranoic, care vorbeşti singur!
Până acum aveai doar «sonor» , auzeai doar voci, acum «ai şi imagine! ne
şi vezi!...»”.
totuşi, îndepărtându-se de şcoală, Fluturaş începu să-şi admonesteze
muncitorii imaginari de la firma lui imaginară, căci tocmai avea „în construcţie”
un uriaş oraş ecologic imaginar, în mijlocul Deltei:
„Zidul dinspre bălţi, de la sala de conferinţe, de la etajul trei, nu e armat
bine la colţuri! trebuie să reziste şi la seisme, bă, nu numai la crivăţul ăsta din
baltă! Borcea, mie să-mi lucrezi la linia laserului cu lumină roşie, nu la sfoară!
Sfoara face burtă! Ivancencule, să întăreşti schelele, că ţi-am făcut protecţia
muncii! nu vreau să fiu eu răspunzător!!... Ai copii acasă! Mda! Măăă, ăia de
la brutărie, aţi montat bine hidroforul? Avem nevoie de apă filtrată, nu din aia
cu nitriţi! Făceţi-vă treaba bine, că altfel vă concediez! Abia aşteaptă alţii la
rând! Eu vă hrănesc, vă dau de muncă, vă plătesc! Băgaţi-vă minţile-n cap,
mă! Mie să nu-mi trageţi chiulul! Ce dacă e schimbul trei, adormiţii dracului!...
Să nu-mi faceţi mie muncă de mântuială!! vă dau preaviz! vă concediez! Eu
am fost director de şantier, mă, pe vremea construcţiei socialismului! Am să
vă fac un oraş, aici, în mijlocul bălţilor, de-o să stea mâţu-n coadă!”.
Romanţescu tuşi chinuit şi intră în dispensar unde doamna doctor, mică şi
stafidită, cu puţinii dinţi ce-i mai rămăseseră, galbeni, căci suferea de „paradontoză”,
sta întinsă-n pat, îmbrăcată ,,negligence” într-un furou transparent,
fumând şi sorbind dintr-un pahar cu coniac.
– A trecut „Flururaş”!... vorbea singur. La început am crezut că era strada
plină de scandalagii! ne înjura şi pe noi! Zicea că o să-mi scoţi sângele plin
de alcool şi o să mi-l bei!...
– Schizofrenie paranoidă!... Săracu’! toarnă-ţi şi tu!... spuse doamna
doctor tifani.
Romanţescu îşi turnă şi, văzând lichidul roşu, căci coniacul era combinat
cu cola, spuse, pe jumătate ironic:
Ex Ponto nr. 2, 2012
45