Volum integral - Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie

101
Malingea [malínźa] (Bcv) – pârâu ce izvorăşte de sub Piata GîŃî şi
se varsă în Bistra. – După antrop. pop. Malingea (DTB, VI, 11).
MáliŃa (Bor) – fâneŃe. – După antrop. MaliŃa (DNFR, 289; DOR,
443; DTB, VI, 12).
Manciu [mánèu] (Bor) – păşune împădurită. – După antrop.
Manciu (DNFR, 289).
Marineşti [mari딺Ü] (BăŃ) – parte de sat. – După n. grup. marineşti
(< antrop. Marin, Marinescu) (DTB, VI, 17).
Mármure (Bcv) – loc cu piatră şi marmură. – După s. reg.
marmure, s. v. marmură „rocă calcaroasă cristalină, de diverse culori, care
se poate ciopli şi lustrui, întrebuinŃată la lucrări de sculptură şi arhitectură”
(DEX).
Masa NeámŃului (Dlc) – platou de deal. – După s. masă cu sens
metaforic „teren drept, întins” + determ. antrop. NeamŃu (gen.).
Masa NeamŃului (Var) – pădure de foioase şi răşinoase. V. supra.
Máuru (Măr) – hotar între grădini. – După s. reg. Ban. maur „dig,
zid de piatră fără mortar” (< germ. Mauer „zid, perete”) (DTB, VI, 20).
Mauru (PoiMr) – pârâu, izvorăşte din Muntele Mic şi se varsă în
Bistra. V. supra.
Măceşu [măś”şu] (Glb) – pârâu, colecteză apele pâraielor Valea din
Izlaz şi Valea din łarină şi se varsă în Bistra. – După s. măceş „gen de
arbuşti cu spini, cu flori roşii, trandafirii, galbene sau albe şi cu fructe roşii;
trandafir sălbatic, cacadâr, rujă” (DEX).
Măcişte [măśíşće] (M) – pârâu, afluent al Şipotului. – După n.
grup. măcişte (< mac „numele mai multor plante din familia
papaveraceelor, cu flori de obicei roşii şi cu seminŃe mărunte, uleioase,
închise într-o capsulă (Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage
opiul, iar seminŃele ei se folosesc în alimentaŃie, sămânŃa macului, folosită
în alimentaŃie” (< bulg. mak, sb. mak) (DEX) + suf. col. -işte).
Mădincea [măd©nèa] (OR) – şes arabil. – După antrop. Mădincea
(cf. antrop. rom. Mădoaia, Mădoiu) (DOR, 314).
Măgulicea [măgulíśa] (M) – mamelon acoperit cu salcâmi si brazi.
– După top. Măgura + suf. dim. -ice.
Măgulicea (Măg) – deal rotund. – După s. reg. măgulice
„măgurice, măgură mai mică” (DLR, cf. şi DTB, VI, 23).
Măgulicea Mare (Bcv) – deal cu fâneŃe. – După top. *Măgulice +
determ. adj. mare.
Măgulicea Mică (Bcv) – deal cu fâneŃe. – După top. *Măgulice +
determ. adj. mică.
Măgúra [măgúră] (M) – gol de munte cu afinari. – După s. măgură
„munte mai mic sau deal înalt cu culmea uşor ondulată şi de obicei
împădurit; movilă” (DLR, cf. şi Brâncuş, Vocabularul autohton, 95-96).