iaşi facultatea de medicină dentară comportamentul ... - Gr.T. Popa

umfiasi.ro

iaşi facultatea de medicină dentară comportamentul ... - Gr.T. Popa

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

„GR. T. POPA” IAŞI

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

COMPORTAMENTUL BIOLOGIC ŞI BIOMECANIC AL

MATERIALELOR ELASTICE DE AMPRENTĂ UTILIZATE

Conducător ştiinţific,

ÎN PROTEZAREA AMOVIBILĂ

Prof. Dr. NORINA – CONSUELA FORNA

Doctorand,

Dr. CĂTĂLINA IOVU (GÎRBEA)

IAŞI 2011


INTRODUCERE

CUPRINS

STADIUL CUNOAŞTERII

CAPITOLUL I. ISTORIC AL EVOLUŢIEI MATERIALELOR DE

AMPRENTĂ.....................................................................................................................

CAPITOLUL II. MATERIALE DE AMPRENTĂ UTILIZATE ÎN PROTETICA

DENTARĂ.......................................................................................................................... 10

II.1. Clasificarea materialelor de amprentă…………….…............................. 10

II.1.1. Materiale elastice hidrocoloide...................................................... 12

II.1.1.a. Hidrocoloizii reversibili.................................................. 12

II.1.1.b. Hidrocoloizii ireversibili................................................. 14

II.1.2. Materiale elastice elastomerice.................................................... 15

II.1.2.a. Elastomeri polisulfurici................................................... 16

II.1.2.b. Elastomeri siliconici....................................................... 16

II.1.2.c. Polieteri......................................................................... 17

II.2. Proprietăţile mecanice ale materialelor de amprentă elastice ............. 18

II.2.1. Plasticitatea………………………………………………................... 18

II.2.2. Elasticitatea şi rezistenţa mecanică……………………………….... 20

II.2.3. Stabilitatea dimensională............................................................... 21

II.2.4. Timpul de priză............................................................................... 25

II.3.Proprietăţile biologice ale materialelor de amprentă

elastice……………………………………......................................................................... 26

II.4. Proprietăţile biochimice ale materialelor de amprentă elastice.............. 32

CAPITOLUL III. CRITERII DE ALEGERE A MATERIALELOR DE

AMPRENTĂ ÎN ACORD CU PARTICULARITĂŢILE CAZULUI

CLINIC..............................................................................................................................

CONTRIBUŢII PERSONALE

CAPITOLUL IV.METODOLOGIA CERCETĂRII...................................................... 57

IV.1. Introducere……………………………………………………………...... 57

IV.2. Motivaţia alegerii temei………………………………………………….. 58

IV.3. Direcţii de cercetare................................................................................... 58

IV.4. Scopul şi obiectivele cercetării…………………………………………. 59

IV.5. Material şi metodă ……………………………………………………... 59

3

5

36


CAPITOLUL V. ASPECTE BIOMECANICE IMPLICATE ÎN TESTAREA

MATERIALELOR DE AMPRENTĂ ELASTICE ........................................................

V.1.Introducere....................................................................................................

V.2. Scopul studiului.............................................................................................

V.3.Material si metodă........................................................................................

V.3.1. Evaluarea comportamentului biomecanic al materialelor de

amprentă...........................................................................................

V.3.2. Evaluarea comportamentului biomecanic al materialelor elastice

utilizate în căptuşire, respectiv căptulire tisulară............................

V.4.Rezultate şi discuţii..........................................................................................

V.4.1. Rezultatele evaluării comportamentului biomecanic al materialelor

de amprentă......................................................................................

V.4.2. Rezultatele evaluării comportamentului biomecanic al materialelor

elastice utilizate în căptuşire, respectiv căptulire tisulară..............

V.5. Concluzii.........................................................................................................

Capitolul VI. TESTAREA CARACTERISTICILOR BIOLOGICE ALE

MATERIALELOR DE AMPRENTĂ ELASTICE…………………….……………

VI. 1. Introducere………………………………………………………………

VI. 2. Scop……………………………………………………………………….

VI. 3. Material şi metodă………………………………………………………..

VI. 4. Rezultate si discuţii……………………………………………………….

VI. 5. Concluzii…………………………………………………………………..

66

66

66

67

67

78

89

89

102

125

126

126

126

126

132

138

CAPITOLUL VII. ASPECTE CORELATIVE DINTRE TIPUL DE

AMPRENTARE ŞI PARTICULARITATEA CAZULUI CLINIC...............

139

VII.1.1. Introducere………………………………………………………… 139

VII.1.2. Scopul studiului …………………………………………………… 139

VII.1.3. Material şi metodă ………………………………………………… 139

VII.1.4. Rezultate şi discuţii………………………………………………… 139

VII.1.5. Concluzii …………………………………………………………… 196

CONCLUZII FINALE...........................................................................................

BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................. 199

LISTA LUCRĂRILOR ŞTIINŢIFICE PUBLICATE ÎN CADRUL

DOCTORATULUI................................................................................................................209

197


INTRODUCERE

Medicina dentară modernă s-a îmbogăţit în ultimii ani cu numeroase

concepte, date clinice şi de laborator, unele cu totul noi, altele

rezultat al transformării celor clasice, astfel că multe din domeniile

sale reprezintă teren de dispută şi controversă ştiinţifică.

Majoritatea materialelor dentare sunt utilizate la om pentru

perioade mai scurte sau mai lungi de timp. Nu toate materialele

dentare au caracteristici şi proprietăţi de biomaterial. Din acest punct

de vedere, materialele dentare pot fi clasificate în două grupe :

Materiale dentare propriu-zise – totalitatea materialelor cu

utilizarea exclusivă în etapele de laborator pentru obţinerea

protezelor dentare (gipsuri, ceruri, mase de ambalat, agenţi

abrazivi şi paste de lustruit);

Biomateriale dentare – totalitatea materialelor ce vin în relaţie

directă cu ţesuturile parodontale şi formează cu acestea legături

stabile, restaurând funcţionalitatea lor (paste pentru obturaţii

intracanalare, lineri pentru tratarea plăgii dentinare, mase

ceramice, implante).

În sens larg, biomaterial poate fi orice produs care nu este

un medicament specific şi care poate fi utilizat o perioadă de timp

pentru înlocuirea oricărui ţesut, organ, sau pentru restabilirea

funcţiilor vitale ale organismului. În stomatologie identificăm ca

biomateriale acele produse care participă la restabilirea funcţională a

ţesuturilor vii, care vin în contact cu ele.

După European Society of Biomaterials : biomaterialele

sunt materiale fără viaţă (inerte), utilizate în domenii medicale cu

scopul de a produce o interacţiune cu sistemul biologic. (WAGNER -

1991).

În medicina dentară, amprenta este utilizată în mai multe

scopuri. Unul dintre acestea îl reprezintă confecţionarea unui model

care să permită studiul unor detalii de fineţe, în afara cavităţii orale,

obiectiv imposibil de atins uneori prin inspecţia directă a câmpului

protetic.

Un alt obiectiv îl constituie transferul datelor din cavitatea

orală în laboratorul de tehnică dentară, necesar confecţionării


modelului de lucru. Astfel, tehnicianului dentar i se aduce în

laborator „câmpul protetic” pe care va confecţiona piesa protetică.

În numeroase cazuri, diagnosticul şi planul de tratament se

pun pe baza unui model de studiu realizat cu ajutorul unei amprente

preliminare. Tot cu ajutorul amprentelor se obţin modelele-document

cu care se pot demonstra condiţiile iniţiale ale câmpului protetic,

înainte sau de-a lungul diferitelor etape de tratament şi modelele

duplicat, importante în tehnologiile moderne de laborator.

Materialele de amprentă trebuie să îndeplinească anumite

condiţii impuse de tehnicile de amprentare utilizate, precum şi de

particularităţile câmpului protetic.

Condiţiile esenţiale sunt reprezentate de plasticitate,

fidelitate, elasticitatea şi rezistenţa mecanică, stabilitatea

dimensională, timpul de priză şi compatibilitatea cu materialele de

confecţionare a modelelor.

Pe lângă condiţiile esenţiale enumerate mai sus, care asigură

obţinerea unei amprente fidele, mai există o serie de condiţii

secundare pe care materialele de amprentă trebuie să le îndeplinească

: miros şi gust plăcute, absenţa unor componenţi iritanţi sau toxici,

durată cât mai lungă de depozitare, posibilitatea de utilizare fără a

necesita o aparatură aferentă complicată, îndepărtarea fără dificultăţi

de pe câmpul protetic, preţ de cost scăzut.

Niciun material de amprentă nu îndeplineşte toate condiţiile

unui produs ideal. Medicul dentist trebuie să aleagă materialul

adecvat în funcţie de situaţia clinică şi de tehnica de lucru utilizată.

Această alegere poate fi făcută corect doar în urma cunoaşterii

detaliate a proprietăţilor materialelor de amprentare, care determină

performanţele lor.

Medicii dentişti sunt interesaţi, atunci când aleg materialul

de amprentă, mai mult de starea lui fizică din cursul fazei finale,

ireversibile.

În evoluţia amprentării câmpurilor protetice se disting mai

multe perioade : perioada de inexistenţă a amprentei şi materialelor

când protezele se sculptau, perioada iniţială(amprenta cu ceară),

perioada materialelor rigide şi semirigide, perioada materialelor

elastice.

Fără să se excludă reciproc, materialele din diferite perioade

coexistă, fiind utilizate şi azi. Deşi materialele rigide înregistrează

precis tote detaliile câmpurilor protetice, amprentele având şi o mare


stabilitate dimensională, îndepărtarea acestora din cavitatea orală,

fără fracturare este aproape imposibilă. Îndepărtarea amprentelor

rigide este neplăcută pentru pacienţi, iar în condiţiile prezenţei unor

dinţi mobili devine chiar periculoasă.

Amprenta cu materiale rigide, din cursul realizării protezelor

unidentare şi a celor mobilizabile, a reprezentat multă vreme pentru

medici un act de mare virtuozitate tehnică. Pentru a suolini o serie de

neajunsuri datorate lipsei uunor materialeelastice, au fost imaginate

tehnici de amprentare în doi sau mai mulţi timpi, de exemplu

amprentele cu chei vestibulare.

Materialele elastice sunt de o mare diversitate structurală şi

prezintă următoarele caracteristici :

În faza finală de priză au o consistenţă elastică

Faza intermediară de priză este relativ scurtă

Fidelitatea variază în limite foarte largi, scăzând o

dată cu creşterea rezistenţei.

Manevrele de amprentare cu aceste materiale se realizează

doar în faza plastică. Faza intermediară, parţial reversibilă în care

încep să se deformeze componente ale fazei elastice, nedeformabile

şi ireversibile, obligă la o imobilizare absolută a amprentei pe câmpul

protetic.


CAPITOLUL IV. METODOLOGIA CERCETĂRII

IV.1. INTRODUCERE

În acest moment, materialele de amprentă elastice deţin cea

mai mare pondere în cadrul materialelor de amprentă. Proprietăţile

lor diferă considerabil în funcţie de natura chimică, fiecare categorie

prezentând avantaje şi dezavantaje, de aici decurgând necesitatea

cunoaşterii proprietăţilor acestor materiale, pentru a putea fi utilizate

diferenţiat în funcţie de situaţia clinică particulară şi de tehnica de

lucru.

Stabilitatea dimensională a materialelor de amprentă

reprezintă una din variabilele care contribuie la acurateţea sau

inexactitatea protezelor dentare, alţi factori implicaţi fiind

reprezentaţi de modificările apărute în timpul preparării materialului

de amprentă, precum şi de tehnicile de amprentare.

Pentru a obţine o amprentă fidelă, aceste modificări

dimensionale trebuie să fie controlate pe parcursul tuturor etapelor,

ele fiind dependente în mare măsură de gradul de variabilitate din

timpul polimerizării.

Un alt aspect foarte important este reprezentat de pericolul

de infectare atât a pacientului, a medicului cât şi a tehnicianului

dentar.

Tendinţa actuală este reprezentată de introducerea de agenţi

antimicrobieni în scopul inhibării sau evitării aderenţei şi creşterii

microorganismelor la suprafaţa materialelor de amprentă.

O altă metodă de combatere a răspândirii infecţiilor o

reprezintă iradierea hidrocoloizilor ireversibili cu raze gama sau X.

Sterilizarea cu radiaţii ionizante constă în expunerea produsului ce se

doreşte a fi sterilizat într-un câmp de radiaţii ionizante (radiaţii

gamma sau electroni acceleraţi), pentru o perioadă de timp bine

determinată.

Pentru fiecare tip de microorganism se poate stabili o doză

care reduce numărul de germeni de 10 ori: D 10 . Acest parametru

caracterizează "radiosensibilitatea" unui microorganism. Cu cât D 10


este mai mic, cu atât microorganismul este mai radiosensibil.

Sensibilitatea la radiaţii variază de la un microorganism la

altul. La toate microorganismele formele sporulate sunt mai

rezistente. Oxigenul scade radiorezistenta, iar deshidratarea creste

radiorezistenta.

Experienţa a arătat că majoritatea germenilor prezenţi pe

materialele medicale produse în condiţii de bună practică de

fabricaţie sunt mai radiosensibili decat un microorganism declarat

"germen-test". Acesta este Bacillus pumilus iar sporii sai (forma cea

mai rezistenta) au D 10 = 3,1 kGy .

Din aceste considerente a rezultat doza de sterilizare de 25

kGy:

3,1kGy x 8 = 25 kGy (D 10 Bacillus pumilus) x (factor de

inactivare) =(doza de sterilizare)

Este de remarcat că acest raţionament include un element

suplimentar de siguranţă, plecând de la premisa că toţi germenii

contaminanţi prezenţi pe obiect sunt de tipul cel mai radiorezistent

(Bacillus pumilus).

Măsurarea dozelor se face cu sisteme dozimetrice a căror

precizie este bine determinată în urma raportării la etaloane naţionale

şi internaţionale. Există o metodologie de obţinere a acestei

trasabilităţi.

IV.2. MOTIVAŢIA

Tema acestei teze de doctorat îşi păstrează oportunitatea

deoarece practicianul se confruntă cu o varietate foarte mare de

materiale de amprentă elaborate de diverse firme, însă decisive în

alegerea lor ar trebui să fie studiile comparative privitoare la

comportamentul biologic, chimic şi mecanic.

Analiza comportamentului biologic, chimic şi mecanic al

materialelor elastice de amprentă, comparând alginatele cu siliconii

de adiţie cu siliconii de condensare şi cu polieterii, reprezintă o etapă

importantă atât pentru medic cât şi pentru tehnician.

Prin aceste cercetări s-a urmărit apropierea de ideal :

eliminarea riscului de contaminare obţinându-se în acelaşi timp o

amprentă de o fidelitate foarte mare.


IV.3. DIRECŢII DE CERCETARE

Cercetări privind comportamentul biologic al

materialelor de amprentă elastice prin realizarea

epruvetelor din fiecare material în parte în vederea

evaluării gradului de colonizare cu diverse bacterii la

nivelul fiecărui tip de material.

Cercetări privind posibilitatea reducerii riscului

transmiterii infecţiilor cu diverse microorganisme.

Cercetări privind comportamentul mecanic al

materialelor de amprentă elastice, comparativ între ele,

urmărindu-se, în principal, stabilitatea dimensionala,

plasticitatea, fidelitatea, elasticitatea şi rezistenţa

mecanică .

Analiza statistică a unui lot de pacienţi la care s-au

înregistrat amprente cu diferite materiale de amprentă

elastice.

IV.4. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRII

Având în vedere diversitatea materialelor de amprentă

elastice utilizate în protetică, cercetarea a avut drept scop evaluarea

comparativă din punct de vedere mecanic, biologic şi biochimic a

alginatelor, siliconilor de adiţie, siliconilor de condensare,

polieterilor şi a polivinil siloxanilor.

Practic, s-a urmărit realizarea următoarelor obiective :

Evaluarea comportamentului mecanic al materialelor de

amprentă elastic în raport cu diferite situaţii clinice,

urmărind stabilitatea dimensională, plasticitatea,

fidelitatea, elasticitatea şi rezistenţa mecanică.

Evaluarea comportamentului biologic comparativ prin

contaminarea epruvetelor cu diverse bacterii.

Evaluarea posibilităţii sterilizării hidrocoloizilor

ireversibili cu ajutorul razelor gama.

Evaluarea posibilităţii utilizării diverşilor agenţi

antimicrobieni în timpul procesului de preparare a

hidrocoloizilor ireversibili în vederea reducerii riscului

transmiterii infecţiilor cu diverse microorganisme.


IV.5. MATERIAL ŞI METODĂ

Pentru acest studiu a fost simulată în laborator o situaţie

clinică, montându-se doi molari de şase ani maxilari în poziţia pe

care o au în cavitatea orală, după care s-a realizat o portamprentă

individuală din acrilat fotopolimerizabil. Ca şi materiale de amprentă

au fost folosite următoarele: alginat, siliconi de aditie AFFINIS şi

FLEXITIME, siliconi de condensare SPEEDEX şi OPTOSIL,

polivinil siloxani EXPRESS şi polieteri IMPREGUM.

Amprentele au fost realizate la 37°C şi în condiţii de

umiditate de 100% şi turnate în gips de clasa a IV-a la diferite

intervale de timp şi în condiţii diferite de depozitare. Măsurătorile sau

înregistrat cu micrometru digital DIGIMATIC, realizându-se câte

3 măsurători pentru fiecare model turnat.

În cadrul studierii comportamentului mecanic al

materialelor elastice s-a urmărit determinarea constantelor de

material.

Pentru testarea caracteristicilor biologice ale materialelor de

amprentă elastice s-a urmărit gradul de contaminare al fiecărui

material în parte, fără a provoca o contaminare suplimentară. În acest

scop, s-au asigurat condiţii de asepsie pentru deschiderea

recipientelor în care se aflau materialele de amprentă şi recoltarea

probelor pentru testarea lor.


CAPITOLUL V. ASPECTE BIOMECANICE

IMPLICATE ÎN TESTAREA MATERIALELOR DE

AMPRENTĂ ELASTICE

V.1. INTRODUCERE

Pentru a obţine o amprentă fidelă, aceste modificări

dimensionale trebuie să fie controlate pe parcursul tuturor etapelor,

ele fiind dependente în mare măsură de gradul de variabilitate din

timpul polimerizării.

Factorii care influenţează stabilitatea dimensională sunt

reprezentaţi de :

▪ grosimea materialului de amprentă

▪ modulul de elasticitate

▪ temperatura din timpul amprentării

▪ umiditatea din timpul depozitării

▪ timpul între amprentă şi turnarea modelului.

Implicaţiile stabilităţii dimensionale a materialelor de

amprentă se regăsesc în mod cert în precizia etapelor ulterioare

existând o corelaţie certă cu tipul de preparare şi varianta terapeutică

aleasă .

V. SCOP

Acest studiu este dihotomizat în 2 direcţii clare de cercetare:

prima vizează comportamentul biomecanic al materialelor de

amprentă utilizate în protetica dentară, cea de-a doua direcţie

analizează comportamentul biomecanic al materialelor elastice de

căptuşire, respectiv condiţionare tisulară. Elementele comune ale

celor 2 tipuri de materiale vizează structura elastică, contactul cu

ţesuturile moi, fără a eluda capacitatea de compresivitate la care sunt

supuse ambele.


V.3. MATERIAL ŞI METODĂ

V.3.1. Evaluarea comportamentului biomecanic al

materialelor de amprentă

Pentru acest studiu a fost simulată în laborator o situaţie

clinică, montându-se doi molari de şase ani maxilari în poziţia pe

care o au în cavitatea orală(fig.V.1). În următoarea etapă a fost

aplicat pe dinţi un strat de ceară cu grosimea de 3 mm(fig.V.2),

grosime verificată cu ajutorul şublerului mecanic de la Ivoclar(fig.

V.3). Ulterior s-a verificat paralelismul tuturor suprafeţelor cu

ajutorul paralelografului(fig. V.4a, b), după care s-a realizat o

portamprentă individuală din acrilat fotopolimerizabil(fig. V.5).

Fig. V.1 Fig. V.2 Fig. V.3

Fig. V.4 a Fig. V.4b Fig. V. 5

Fig. V. 6 Aspecte ale polimerizării portamprentei individuale


Măsurătorile s-au înregistrat cu micrometru digital

DIGIMATIC, realizându-se cate 3 măsurători pentru fiecare model

turnat.

Fig.V.8. Micrometrul digital DIGIMATIC

Fig. V.9. Aspecte ale măsurătorilor comparative pentru

evaluarea contracţiei volumetrice

Măsurătorile efectuate în acest studiu se limitează la

dimensiunea liniară urmărind schimbările apărute pe o singură

direcţie, deşi contracţia este o modificare volumetrică. In paralel au

fost evaluate materialele de căptuşire elastice.

V.3.2. Evaluarea comportamentului biomecanic al

materialelor elastice utilizate în căptuşire, respectiv condiţionare

tisulară

Modalitatea de testare a epruvetelor de tracţiune. Epruvetele

elaborate în aceleaşi condiţii şi la aceleaşi dimensiuni au fost supuse

forţelor de tracţiune la cele două tipuri de maşini Hekert si Textenser

(fig. V. 13-14) în cadrul Institutului Politehnic Iaşi, Catedra de

Rezistenţa Materialelor.


Fig. V.13-14 Maşinile Hekert şi Textenser

Determinarea constantelor de material

Determinarea modulului de elasticitate longitudinal (E) şi

coeficientului Poisson-este o etapă absolut necesară în cadrul etapei

de modelare matematică bidimensională a diferitelor structuri ale

bazei protezelor totale evaluând transmiterea tensiunilor la cele două

componente esenţiale ale câmpului protetic: osul şi mucoasa

acoperitoare.

Epruvetele de forfecare au fost executate pe un dispozitiv

special conceput, care s-a montat în maşina de frezat, poziţia sa fiind

controlată iniţial cu ajutorul unui comparator cu cadran pentru a

asigura perpendicularitatea/paralelismul suprafeţelor pe traiectoriile

muchiilor dispozitivului de aşchiere, în timpul deplasărilor

mesei/capului maşinii (fig. V.15).

Fig. V.15. Dispozitivul pentru prelucrarea epruvetelor de forfecare

Iosipescu.


V.4. REZULTATE ŞI DISCUŢII

V.4.1. Rezultatele evaluării comportamentului biomecanic

al materialelor de amprentă

Ulterior prelucrării statistice a datelor rezultate din

măsurătorile realizate pe acelaşi tip de model pentru materialele

siliconice de adiţie observăm o creştere a tipului de contracţie

volumetrică proporţional cu numărul de ore şi mediul uscat.


Fig. V.30 Aspecte ale contracţiei volumetrice pentru materialele

siliconice.

În ce priveşte materialele de adiţie, se remarcă o certă

superioritate în ce priveşte timpii de contracţie, aceasta fiind mult

mai redusă decât în cazul anterior, conferind o certă acurateţe

modelului final.

În ce priveşte Speedex-ul se remarcă o creştere a contracţiei

volumetrice pentru mediul umed, cu cât timpul este mai mare cu atât

gradul de contracţie este mai mare.

Optosilul este unul din cele mai utilizate materiale de amprentă

şi se deformează până la 48 de ore cu un gradient redus.


Cercetările din prezentul studiu au confirmat că

reproducerea cea mai fidelă se obţine prin turnarea imediată a

modelului, orice întârziere producând pierderi semnificative ale

detaliilor.

Dacă se compară modificările dimensionale apărute între

model şi amprentă la 24 de ore se constată că siliconii de condensare

au cele mai mari modificări, contracţia acestora fiind rezultatul

evaporării produşilor secundari volatili şi al rearanjării legăturilor

formate în urma polimerizării

Siliconii de adiţie au cele mai mici modificări

dimensionale, urmaţi de polieteri şi polisulfuri .

V.4.2 Rezultatele evaluării comportamentului

biomecanic al materialelor elastic utilizate în căptuşire, respectiv

condiţionare tisulară

Rezultatele obţinute ulterior supunerii la forţele de tracţiune

sunt cele reprezentate în tabelul V.1.

Notaţiile folosite în tabele:

b=lăţimea epruvetei;

g=grosimea epruvetei;

Fmax=forţa maximă la care s-a produs ruperea epruvetei;


max= tensiunea (normală) maximă (max=Fmax/S0), unde S0=bg este

secţiunea în care se produce ruperea (sau secţiunea iniţială a zonei de

studiu din epruvetă);

(max)real=tensiunea normală maximă reală, calculată în secţiunea în

care s-a produs efectiv ruperea, solicitarea la tracţiune fiind

excentrică datorită structurii asimetrice şi a modului de preluare a

sarcinii de către structură (tabel V.1).

Epruv

eta

Tabel V.1. Rezultatele supunerii epruvetelor la tracţiune

Observatii

b g Fmax max (max)real

aproximat

mm mm N MPa

iv

MPa material de bază

I 20,5 1,8 155

0

Acrilat clasic

II 21 1,45 175

0

57,47 Acrililat flexibil

III 21 1,7 112

5

31,51 82,72 poliamid

IV 20,9 1,2 950 37,88 65,97 Acrilat clasic armat cu

fibre de polietilena

Ulterior examinării traseelor de rupere a epruvetelor de

tracţiune se remarcă următoarele aspect:

ruperea fragilă a epruvetelor din acrilat clasic

ruperea dificilă a epruvetelor din acrilat flexibil

ruperea paralelă cu fibra de polietilenă în cazul epruvetelor armate cu

fibra de polietilenă.

V.5. CONCLUZII

Hidrocoloizii ireversibili sunt predispuşi la instabilitate dimensională

prin sinereză şi imbibiţie, drept urmare fiind recomandată turnarea

modelului în timp cât mai scurt de la înregistrarea amprentei, fiind

urmaţi de siliconii de condensare. Modificările modelelor dintre cele

două categorii sunt de 0,5 mm.


Reproducerea cea mai fidelă se obţine prin turnarea imediată a

modelului, orice întârziere producând pierderi semnificative ale

detaliilor singura exceptie o constituie modelele turnate ulterior

utilizarii ca material de amprenta a Impregumului, acceptate si dupa

48 ore.

Siliconii de condensare au cele mai mari modificări, contracţia

acestora fiind rezultatul evaporării produşilor secundari volatili şi al

rearanjării legăturilor formate în urma polimerizării, pe primul loc

situându-se Optosilul.

Siliconii de adiţie au cele mai mici modificări dimensionale, urmaţi

de polieteri şi polisulfuri care au drept acceleratori dioxidul de plumb

şi hidroxidul de cupru.

Viteza de contracţie a materialelor elastice de amprentă nu este

uniformă pe parcursul primelor 24 de ore după îndepărtarea din

cavitatea orală.

În mediu umed contracţia de 0,06 mm s-a înregistrat pentru

materialul polieteric tip Impregum, ceea ce oferă premisele unei

amprentări de fidelitate şi a obţinerii unui model fără modificări

dimensionale semnificative.

Creşterea gradului de elasticitate la materialele de căptuşire sau

condiţionare tisulară conduce la trasee disparate de fractură, ulterior

supunerii la forţele de forfecare ţi tracţiune, în timp ce, odată cu

reducerea graduluide elasticitate se conturează clar traseul de

fractură.


Capitolul VI. TESTAREA CARACTERISTICILOR

BIOLOGICE ALE MATERIALELOR DE AMPRENTĂ

ELASTICE

VI.1. Introducere

Tendinţa actuală este reprezentată de introducerea de agenţi

antimicrobieni în scopul inhibării sau evitării (aderenţei) aderării şi

(creşterii) multiplicării microorganismelor la suprafaţa materialelor

de amprentă. În cazul hidrocoloizilor ireversibili, pe lângă

recomandarea (dezinfectării) decontaminării amprentelor, adăugarea

agenţilor antimicrobieni poate determina reducerea prezenţei

microorganismelor viabile din compoziţia materialelor de amprentă.

Datorită prezenţei structurilor polizaharidice care reprezintă un

(excellent) substrat nutritiv pentru microorganisme, este puţin

probabil ca alginatele să fie lipsite de (microorganism) germeni.

Procedurile de amprentare pot cauza (uşoare) leziuni minore

(la nivelul) ale ţesuturilor moi. Având în vedere că sângele

reprezintă un bogat mediu de cultură şi transport microbian şi că

orice leziune care afectează integritatea mucoasei oferă o (poartă de

intrare pentru) potenţială sursă de contaminare cu microorganisme

patogene, există un risc de transmitere accidentală a unor infecţii.

Este foarte important ca medicii dentişti să identifice

simptomele unei infecţii la nivelul cavităţii orale pentru a putea

preveni răspândirea acesteia. În timpul diverselor proceduri dentare,

mucoasa poate fi afectată, iar în timpul amprentării, saliva şi sângele

pot ajunge foarte uşor la nivelul materialelor de amprentă.

Când o astfel de amprentă contaminată ajunge în laborator -

unde se toarnă un model de gips, microorganismele din materialul de

amprentă sunt preluate de model, apărând astfel riscul (infectării)

contaminării laboratorului de tehnică dentară şi, implicit, a

tehnicienilor dentari.

VI.2. Scop

Acest studiu urmăreşte stabilirea proprietăţilor antibacteriene

şi antifungice ale materialelor elastice de amprentă în deplin acord cu


microflora specifică fiecărui pacient, cu identificarea speciilor

existente

Prezentul studiu este focusat pe stabilirea interrelatiei risc

contaminare bacteriană-organism imunosupresat, necesitatea acestui

studiu are ca punct de plecare înregistrarea reacţiilor negative la

înregistrarea amprentelor cu alginat la pacienţii cu deficit imunitar.

În egală măsură sunt vizate metodele moderne de sterilizare şi

inserare a antisepticelor, traiectorii cu profund impact în sfera

biocompatibilităţii.

VI.3. Material şi metodă

Pentru testarea caracteristicilor biologice ale materialelor de

amprentă elastice s-au urmărit trei direcţii.

O primă direcţie de cercetare a urmărit gradul de contaminare

al fiecărui material în parte, fără a provoca o contaminare

suplimentară. În acest scop, s-au asigurat condiţii de asepsie pentru

deschiderea recipientelor în care se aflau materialele de amprentă şi

recoltarea probelor

Probele s-au prelevat sub hotă microbiologică de clasă II, în

condiţii de sterilitate.

Fig VI.1 – Incintă aseptică în hota microbiologică de clasă II

S-au folosit 6 probe, (câte) 3 de Tropicalgin (probele 1a, 1b,

1c) şi 3 de Phase (probele 2a, 2b, 2c). Probele au provenit din 3

loturi diferite : probele 1a, 1b, 1c provin din lotul 46183, probele 2b

şi 2c din lotul 98428, iar proba 2a din lotul 95596.


Fig.VI.2 – Pregătirea produselor în vederea recoltării probelor

Fig. VI.3 - Prelevarea probelor s-a efectuat cu ajutorul unui bisturiu

steril.

Probele au fost însămânţate pe medii uzuale:

Pentru bacterii - aerobe – bulion şi geloză

nutritivă

- anaerobe – bulion VF cu tioglicolat

Pentru miceţi şi levuri – PDA (este un mediu

neselectiv)

Fig. VI.4 – Însămânţarea plăcilor cu medii solide de cultivare

Fig.VI.5 – Aspectul tuburilor cu mediu lichid după inoculare

Fig. VI.6 –Aspectul mediilor însămânţate

Fig. VI.7 –Aspecte ale termostatării

Incubarea s-a realizat la 37° C timp de 24 ore pentru bacterii

şi timp de 1-5 zile la 22° C pentru miceţi şi levuri.


După termostatare s-au obţinut culturi mixte bacteriene,

levuri şi miceţi filamentoşi. Fig. VI.8

Fig. VI.8 –Aspecte ale culturilor mixte

Ulterior s-au contaminat controlat un număr de epruvete cu

candida albicans, levură frecvent întâlnită la pacienţii

imunosupresati, fiind cunoscut faptul că la pacienţii HIV pozitivi,

algoritmul protetic exclude amprentarea cu aceste tipuri de materiale.

VI. 4. Rezultate şi discuţii

Microorganismele obţinute au fost transplantate pe medii de

cultură (diferenţiate) diferenţiale şi selective în vederea obţinerii de

culturi pure.

Fiecare tulpină microbiană obţinută s-a testat în vederea

identificării mai multor caracteristici :

Caracterele culturale – aspecte culturale în medii

lichide (turbiditate, sediment, peliculă)

- aspecte culturale pe medii

solide (tipul, dimensiunea şi aspectul coloniilor, pigmenţi)

Caractere morfologice – pentru bacterii s-au efectuat

frotiuri colorate prin metoda Gram, iar pentru miceţi

s-au efectuat preparate native între lamă şi lamelă

Caractere biochimice – medii politrope : MIU

(mobilitate, indol, uree), TSI (glucoză, lactoză,

zaharoză, H2S ); - galerii miniAPI


Fig. VI.9 - Bacili gram pozitivi

Se remarcă ponderea bacililor gram pozitivi; deosebit de importantă

este prevalenţa formei sporulate, ceea ce indică un grad crescut de

virulenţă a contaminării microbiene la nivelul materialelor alginice.

Aceste rezultate contraindică în mod cert utilizarea alginatelor,

materiale de amprentă de elecţie în amprentările preliminare sau

amprentările documentare la pacienţii ce prezinta diferite forme

lezionale la nivel oral corelate cu fondul general imunosupresat.

Fig. VI.10 - Bacili sporulaţi Fig.VI.11 - Bacili, celule levurice;

col. Gram x900

Spre deosebire de studiile elaborate de Rice care au evidenţiat

în structura materialelor alginice coci gram negativi şi bacilli gram

negativi în 25% din probele de alginate examinate, la probele

evaluate în studiul nostru am remarcat prezenţa bacililor gram

negativi în proporţie de 24% şi 8% coci gram pozitivi.

Conform acestor autori, insuficientele date din literatura de

specialitate privind contaminarea alginatului, pot fi motivul pentru

care se pun puţine întrebări despre posibilitatea de contaminare a

pacienţilor imuno-compromişi cu aceste material.

Studiul prezent indică o contaminare bacteriană la un

număr de 29% din probele analizate, ceea ce constituie un semnal de

alarmă pentru rigoarea alegerii materialeleor de amprentă alginice.

VI. 5. Concluzii

Probele din material alginic examinate au relevat prezenţa în

proporţie de 24% a coccilor gram negativi.


Prevalenţa bacililor gram negativi forma sporulată

contraindică utilizarea alginatelor la pacienţii cu leziuni orale

sau pierderi de substanţă intraorale.

Examenele realizate prin intermediul microscopiei electronice

evidenţiază cu multă acurateţe încărcătura microbiană din

structura materialelor de amprentă trăgând un semnal de

alarmă asupra utilizării acestuia în situaţii clinice particulare.

Alginatele prezintă în structura lor structurilor polizaharidice

care reprezintă un (excelent) substrat al microorganismelor.

Testele efectuate au relevat faptul că materialele de amprentă

sunt contaminate cu o floră microbiană diversă, atât

bacteriană, cât şi fungică.

Contaminarea se realizează în principal pe fluxul de

producţie.Reducerea contaminării microbiene se poate realiza

fie prin implementarea regulilor de igienă pe fluxul de

producţie, fie prin înglobarea unor agenţi antimicrobieni

înainte de utilizare.


Capitolul VII. ASPECTE CORELATIVE DINTRE TIPUL DE

AMPRENTARE ŞI PARTICULARITATEA CAZULUI CLINIC

VII. 1 INTRODUCERE

Evaluarea incidenţei şi prevalenţei edentaţiei parţiale întinse

constituie un punct de plecare pertinent în scopul argumentării şi

diversificării alegerii soluţiei de tratament dictată de o serie de

parametri deosebit de importanţi privitori la starea generală,

aspectele loco-regionale şi locale, odontoparodontale şi mucoosoase.

Studiile statistice derulate în acest capitol au rolul de a

cuantifica interrelaţia dintre tipul de edentaţie, binomul resobţie -

atrofie şi soluţia terapeutică aleasă , o parte importantă din această

sferă revenind protezărilor parţial mobile flexibile.

VII. 2 SCOPUL STUDIULUI

Scopul studiului este reprezentat de stabilirea corelaţiei dintre

starea generală a pacientului , factorii de mediu şi indicii clinicobiologici

ce caracterizează suportul muco-osos , parametrii ce

influenţează varianta terapeutică stabilind procentul de cazuri

soluţionate prin protezare flexibilă faţă de celelalte alternative de

tratament .

VII.3 MATERIAL ŞI METODĂ

Am luat în studiu un lot alcătuit din 100 de pacienţi – 58

femei şi 42 bărbaţi (fig.VII. 1), provenind în proporţie de 70% din

mediul urban şi 30% din mediul rural (fig.VII. 2), care au fost

examinaţi pe o perioadă de doi ani (1 mai 2006-1 mai 2008 ) atât în

laborator cât şi în clinică. Toţi pacienţii erau diagnosticaţi cu

edentaţie partială întinsă, de etiologie variată şi cu diferite


complicaţii datorită neprotezării sau protezării incorecte, toţi

prezentau câmpuri protetice deficitare.

VII.4 REZULTATE ŞI DISCUŢII

Prelucrările statistice au fost realizate în SPSS 15.0, iar pentru

reprezentări grafice s-a folosit Microsoft Excel.

Am constatat o prevalenţă a sexului feminin, element ce stă la baza

predominenţei caracteristicilor estetice la viitoarele restauraţii

protetice, aspect care corelat cu statusul odonto - parodontal şi muco

- osos, s-a încadrat în procentul de cazuri clinice soluţionate prin

protezare flexibilă.

Se constată astfel preponderenţa pacienţilor vârstnici în lotul

analizat (75%), precum şi creşterea uniformă a cazuisticii pe măsură

ce pacienţii înaintează în vârstă.


În ceea ce priveşte etiologia, majoritatea pacienţilor au

prezentat, în proporţii aproximativ egale, etiologie carioasă (40%) şi

respectiv, parodontopatii (43%).Acest parametru este corelat cu

gradul de resorbţie şi atrofie a crestei edentate element esenţial în

algoritmul decizional al soluţiei terapeutice parţial mobile.

Starea generală a pacienţilor este un indice ce influenţează

derularea manoperelor terapeutice în teritoriul oro-maxilo-facial,

influenţând, temporizand sau anuland anumite variante terapeutice .

Am analizat de asemenea clasele de edentaţie ale pacienţilor .

Cea mai frecventă situaţie a fost cea a clasei I Kennedy – întâlnită în

28% dintre cazuri, urmată la egalitate de clasa a II-a Kennedy (20%

din cazuri)


Pornind de la importanţa corelării elementelor de câmp

protetic edentat parţial întins cu tipul de amprentare şi tipul de

restaurare protetică se remarcă prevalenţa utilizării siliconilor de

condensare în proporţie de 50%, aspect ce se corelează cu indicii

clinico- biologici pozitivi ai suportului dento-parodontal şi mucoosos,

soluţiile terapeutice în această situaţie fiind ancorate în sfera

socială.

Polieterii au fost utilizaţi în proporţie de 20%, rezultat ce se

corelează cu soluţii protetice de înaltă exigenţă materializate de

reabilitări implanto-protetice.

Caz clinic

Pacientul B.M. 56 ani

Fig. VII.1 Aspecte inraorale

Fig. VII.2 Aspecte ale amprentei pe model şi verificarea intraorală


Fig. VII. 3 Aspecte ale amprentării funcţionale

Fig. VII. 4 În etapa următoare se realizează o cheie vestibulară

cu gips, silicon vâscos sau masă termoplastică. Îndepărtarea

amprentei se face pe fragmente, mai întâi cheia vestibulară, apoi

restul.

Fig. VII. 5 Aspecte clinice finale


Caz clinic - Tehnicile de amprentă cu model corectat (secţionat)

Fig. VII. 6 Amprenta funcţională se înregistrează după ce toate

pregătirile proprotetice au fost realizate (lăcaşuri, reşapări coronare,

etc.)

Fig. VII.7. Amprenta cu model secţionat – etape clinice: scheletul

metalic cu portamprentă individuală din placă de bază sau acrilat;

adaptare cu ceară termoplastică; orificii de descărcare; amprentare

funcţională cu silicon fluid (după McCracken)

Fig. VII.8. Amprenta funcţională cu model secţionat – etape de

laborator: decuparea modelului cu realizarea de retenţii; fixarea

scheletului metalic cu amprenta funcţională la modelul secţionat;

realizarea conformatorului; modelul final şi scheletul metalic adaptat

(după McCracken)

VII. 5. CONCLUZII

Alegerea materialului de amprentă coroborat cu metoda de

amprentare este dictată de particularităţile cazului clinic.


Soluţia protetică aleasă, gradul ei de exigenţă este o condiţie

esenţială a alegerii materialului de amprentă.

Se remarcă aspecte corelativ statistice stabilite intre tipul de

camp protetic, structura materialului de amprenta si tipul de

restaurare protetica

Materialele se corelează, materiale polieterice având indicele

de deformabilitate lineară cel mai redus, în proporţie de

0,14%,cu suportul odonto-parodontal pozitiv şi protezările cu

înalt grad de precizie reprezentate de reabilitarea implantoprotetică,

respectiv protezare hibridă.

Siliconii de condensare ce prezintă o curbă lineară ascendentă

de deformabilitate de până la 0,25 în mediu umed şi 0,195 în

mediu uscat se coreleaza cu protezările ancorate în sfera

socială atât pentru restaurarea fixă cât şi pentru cea

mobilizabilă.

Tipurile de biomateriale de amprentă se coreleaza cu tehnica

de amprentare, metoda cu model secţionat oferind

posibilitatea transmiterii echilibrate a presiunilor din timpul

amprentării atât la nivel muco- osos cât şi odonto- parodontal.

Metodele actuale de amprentare se corelează cu etapa

urmatoare de reabilitare a edentaţiei, respectiv cu

înregistrarea relatiilor mandibulo- craniene prin intermediul

arcului facial şi al articulatorului.


CONCLUZII FINALE

Hidrocoloizii ireversibili sunt predispuşi la instabilitate

dimensională prin sinereză şi imbibiţie, drept urmare fiind

recomandată turnarea modelului în timp cât mai scurt de la

înregistrarea amprentei, fiind urmati de siliconii de

condensare.Modificarile modelelor dintre cele doua categorii

sunt de 0,5 mm.

Reproducerea cea mai fidelă se obţine prin turnarea imediată

a modelului, orice întârziere producând pierderi semnificative

ale detaliilor singura exceptie o constituie modelele turnate

ulterior utilizarii ca material de amprenta a Impregumului,

acceptate si dupa 48 ore.

Siliconii de condensare au cele mai mari modificări,

contracţia acestora fiind rezultatul evaporării produşilor

secundari volatili şi al rearanjării legăturilor formate în urma

polimerizării, pe primul loc situindu-se Optosilul.

Siliconii de adiţie au cele mai mici modificări dimensionale,

urmaţi de polieteri şi polisulfuri care au drept acceleratori

dioxidul de plumb şi hidroxidul de cupru.

Viteza de contracţie a materialelor elastice de amprentă nu

este uniformă pe parcursul primelor 24 de ore după

îndepărtarea din cavitatea orală.

În mediu umed contracţia de 0,06 mm s-a înregistrat pentru

materialul polieteric tip Impregum, ceea ce oferă premisele

unei amprentări de fidelitate şi a obţinerii unui model fără

modificări dimensionale semnificative.

Creşterea gradului de elasticitate la materialele de căptuşire

sau condiţionare tisulară conduce la trasee disparate de

fractură, ulterior supunerii la forţele de forfecare şi tracţiune,

în timp ce, odată cu reducerea gradului de elasticitate se

conturează clar traseul de fractură.

Probele din material alginic examinate au relevat prezenţa în

proporţie de 24% a coccilor gram negativi.


Prevalenţa bacililor gram negativi forma sporulată

contraindică utilizarea alginatelor la pacienţii cu leziuni orale

sau pierderi de substanţă intraorale.

Reducerea contaminării microbiene se poate realiza fie prin

implementarea regulilor de igienă pe fluxul de producţie, fie

prin înglobarea unor agenţi antimicrobieni înainte de

utilizare.

Examenele realizate prin intermediul microscopiei electronice

evidenţiază cu multă acurateţe încărcătura microbiană din

structura materialelor de amprentă trăgând un semnal de

alarmă asupra utilizării acestuia în situaţii clinice particulare.

Alginatele prezintă în structura lor structurilor polizaharidice

care reprezintă un (excelent) substrat al microorganismelor.

Testele efectuate au relevat faptul că materialele de amprentă

sunt contaminate cu o floră microbiană diversă, atât

bacteriană, cât şi fungică.

Contaminarea se realizează în principal pe fluxul de

producţie.

Reducerea contaminării microbiene se poate realiza fie prin

implementarea regulilor de igienă pe fluxul de producţie, fie

prin înglobarea unor agenţi antimicrobieni înainte de

utilizare.


BIBLIOGRAFIE

1. Anderson GC, Schulte JK, Arnold TG: Dimensional stability

of injection and conventional processing of denture base

acrylic resin. J Prosthet Dent 1988;60: 394-398

2. Anthony DH, Peyton FA: Dimensional accuracy of various

denture base materials. J Prosthet Dent 1962;12:

3. Anusavice KJ, Phillip's Science of Dental Materials, editor.

Philadelphia, W.B. Saunders Company, 1996.

4. Anusavice KJ: Phillips Materiais Dentários (ed 10). Rio de

Janeiro, Guanabara Koogan, 1998, pp 412

5. Barco MT Jr: Maxillary complete denture stability. Part 1: In

vitro dimensional accuracy. Part 2: In vivo stability

(Master's thesis). Indianapolis: Indiana University School

of Dentistry, 1978, p 79

6. Barry H; Radiologic Anatomy of the Jaws, 1982 Edition,

Univ of Penn Press.

7. Bellessort S. – Prothèse dentaire modifiée en surface et

procédé d’obtention, Demande de brevet français, 1996, 96,

mai.

8. Bellessort S. – Traitement de surface et rétention des

prothèses amovibles complètes, Les Cahiers de Prothèse,

1997, 99, septembre, 51-55

9. Bergendal T, Enquist B, Implant-supported overdentures. A

longitudinal prospective study. Int J Oral Maxillofac

Implants 13:253-62, 1998.

10. Borţun C., Bratu D. – Protezarea edentaţiei totale, Ed.

Marineasa, Timişoara, 1998

11. Bratu D., Colojoară C., Leretter M., Ciosescu D., Românu M.

– Materiale dentare în laboratorul de tehnică dentară, Ed.

Helicon, Timişoara, 1998

12. Bratu Dorin – Materiale dentare, Ed. Helicon, Timişoara,

1994

13. Brewer A, Morrow R. Overdentures. Saint Louis: Mosby;

1975. p. 269.

14. Budtz-Jorgensen E, Kelstrup J: Enzymes as denture

cleansers. Scand J Dent Res 1977;85: 209-215


15. Budtz-Jorgensen E: A 3-months' study of enzymes as

denture cleansers. J Oral Rehabil 1978;5: 35-39

16. Burlui V. şi colab. – Protetică dentară, Lito I.M.F. Iaşi, 1989

17. Burlui V.,Forna Norina–Clinica şi Terapia Edentaţiei Partial

Intinse, Ed. Apollonia, Iaşi, 2004

18. Buzdugan Gh. Deformaţii. Stări de tensiuni.,Editura tehnica,

Bucuresti, 1980

19. Chiţanu G. C.-Proprietăţi fizico-chimice ale copolimerilor

anhidridei maleice, Teză de doctorat, Iasi,1995

20. Chow T.W., Cheng Y.Y., Ladizesky N.H. – Polyethylene

fiber reinforced poly (methyl methacrylate) – Water sorption

and dimensional changes during immersion, J. Dent., 1993,

21, 367/372

21. Clark S, Combination fixed/removable implant prosthesis

using spark erosion technology. Implant Society 2:15-16,

1991.

22. Conference on Mechanical Vibration, Journal of University,

No 47, 23-24 may 2002, Timişoara

23. Craig`s-Restorative Dental Materials, Editura Elsevier, 2000

24. D. V. Nazarova D. V, V. G. Mazaeva, L. V. Konovalova,

Abstracts”XI-th International Symposium on Organosilicon

Chemistry, 1-6 Sept., Montpellier, Franta ,1996.

25. Da Silva L., Martinez A., Rilo B., Santana U. – R’Titanium

for removable denture bases, Journal of Oral Rehabilitation,

2000, 27, 131-135.

26. Daniels T.E., Fox. P.C.-Salivary and oral components of

Sjogren`s syndrome , Rheum Dis Clin Horth Am

1992;18:571-589

27. Darbar U.R., Huggett R., Harrison A. – Stress analysis

techniques in complete dentures, J. Dent., 1994, 22: 259-264

28. Daryll C. Jagger, Harrison Alan – The effect of Chopped

Poly(methyl methacrylate) Fibers on Some Properties of

Acrylic Resin Denture Base Material, The Int. J. of

Prosthodontics, 1999, vol.12, nr.6

29. De Rossi A, Albuquerque RF, Jr., Bezzon OL. Esthetic options for

the fabrication of removable partial dentures: a clinical report. J

Prosthet Dent 2001,86:465-467.

30. Drăgulescu Doina, Stanciu D-Modelling end dynamic study

of human mandible, 10 th


31. Farman Allan G., Nortje Christoffel J., Wood Robert E. –

Oral and Maxillofacial Diagnostic Imagig, Mosby, 1993

32. Ferenczi A.M., Troje, Hüe O. – Le duplicata en proth]ese

complète: indications, réalisation techniques, Les Cahiers de

Prothèse, 1999, 107, sept., 37-46.

33. Forna N – Evaluarea stării de sănătate afectate prin edentaţie,

Ed. Demiurg, Iaşi, 2007

34. Forna N. et all – Protetică dentară, Vol. I, II, Editura

Enciclopedică, Bucureşti, 2011

35. Forna N. - Telescoparea în terapia edentaţiei parţiale

întinse, Editura Apollonia – Iaşi, 2002;

36. Forna N. – Tratat de protetică dentară: Actualităţi în clinica şi

terapia edentaţiei parţial întinse, Ed. Gr. T. Popa, Iaşi, 2008

37. Fuller JL and Denehy GE, Concise Dental Anatomy and

Morphology, 3rd edition, CV Mosby; 1999.

38. Gaidy JF, Laison F. – Anatomie cranio-faciale, 1993, Paris,

Masson

39. Garcia del Prado-. Medidas higiénicas en prótesis completa.

Odont Urug 1983;33 (1):29-36.

40. Goldberg A.J., Freilich M.A. – An innovate preimpregnated

glass fiber for reinforcing composites, Dent. Clin. North

Am., 1999, 43, 127-133.

41. Grant AA, Heath JR, McCord JF – Complete Prosthodontics:

problems, diagnosis and management, 1994, London, Wolfe

42. Grunewald AH, Paffenbarger GC, Dickson G: The effect of

molding processes on some properties of denture resins. J

Am Dent Assoc 1952;44: 269

43. Hansen CA, Jaarda MJ: Treatment alternatives for a

modified combination syndrome. Gen Den 1990,38:132-137.

44. Harvey WL, Hoffman W Jr. Ten-year study of trends in

removable prosthodontic service. J Prosthet Dent. 1989

Dec;62(6):644-6.

45. Hedegård B & Gimnell 0. 1981: Dental laboratorieteknik.

Tandläkarförlaget, Stockholm. 6:246-255.

46. Hüe O. – Les trajectoires condyliennes sagittales chez

l’edenté total, Les Cahiers de Prothèse, 1998, No. 101, 75-81

47. Huggett R, Zissis A, Harrison A, et al: Dimensional

accuracy and stability of acrylic resin denture bases. J

Prosthet Dent 1992;68: 634-640


48. Hutu E., Păuna Mihaela, Bodnar V., Constantinescu M. –

Edentaţia totală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1998

49. Hutu E., Păuna Mihaela, Bodnar V., Constantinescu M.,

Ţâncu A. – Tehnici curente în protetica dentară, Ed.

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999

50. Idowu AT, Al-Shamrani SM. Pattern of tooth loss in a

selected population at King Saud University, College of

Dentistry, Riyadh KSA The Saudi Dental Journal

1995;7:135-9.

51. Ieremia L, Venera Mocanu.-Tehnici dentare speciale de

protezare totală, Editura Medicală, Bucureşti, 1981

52. Ieremia L.- Contribuţii privind profilaxia stomatopatiilor

protetice, Rev.Medicală , Tg. Mureş, 1971, vol.17, nr.2,

p.151-153

53. Ionescu A., Păuna M. – Sistemele speciale magnetice

utilizate pentru monţinerea protezelor mobilizabile,

Stomatologie, vol.LIX

54. Ionescu A.-Tratamentul edentaţiei parţiale cu proteze

mobile, Editura Naşional, Bucuresti, 1999

55. Ioniţă S., Petre A. – Ocluzia dentară, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1996

56. Jackson T. Sobredentaduras parciales removibles con

aditamentos osteointegrados y estructura radicular natural.

Clin Odont Norteam 1990;4:671-88.

57. Jacobsen P. Restorative dentistry. Oxford: Reed Educational

and Profesional Publishing, Ltd; 1998. p. 238-9, 250.

58. Jagger DC – Complete dentures the soft option. An update

for general dental practice, BDJ, 1997, No. 182, 313-317

59. Jemt T, Book K, et al, Failures and complications in 92

consecutively inserted overdentures supported be

Brånemark implants in severely resorbed edentulous

maxillae: A study from prosthetic treatment to first annual

check-up. Int J Oral Maxillofac Implants 7:162-7, 1992.

60. Jemt T, Chai J, et al, A 5-year prospective multicenter

follow-up report on overdentures supported by

osseointegrated implants. Int J Oral Maxillofac Implants

11:291-8, 1996.


61. Jemt T, Lekholm U, Implant treatment in edentulous

maxillae: A 5 year follow-up report on patients with

different degrees of jaw resorption. Int J Oral Maxillofac

Implants 10:303-11, 1995.

62. Jonkman B.-Physiology of the stomatognathic System, J.

Prosh Dent, 1995

63. Jonkman R, Van Wass M, Kalk W. Satisfaction with

complete inmediate dentures and complete inmediate

overdentures. J Oral Rehabil 1995;22:791-6.

64. Jooste CH, Thomas CJ – Complete mandibular denture

stability posterior theeth are placed over a basal tissue

incline, J Oral Rehabilitation, 1992, No. 19, 441-448

65. Krikeldorf H. R., “Silicon in Polymer Synthesis”, Springer,

1996.

66. Ladizesky N, Leist C.-Reinforcement of complete denture

bases with continuous high performance polyethylene

fibers,J. Prost. Dent, 1992,68,25-31

67. Ladizesky N.H., Chow T.W., Cheng Y.Y. – Denture base

reinforcement using woven polyethylene fiber, Int. J.

Prosthodont, 1994, 7, 307-314.

68. Ladizesky N.H., Pang M.K.M., Chow T.W., Ward I.M. –

Acrylic resins reinforced with woven highly drawn liniar

polyethylene fibers. 3. Mechanical properties and futher

aspects of denture construction, Aust. Dent. J., 1993, 38, 28-

38

69. Langer Y, Laufer BZ, Cardash HS: Modalities of treatment

for the combination syndrome. J Pros 1995,4:76-81.

70. Larsen WJ, Human Embryology, 3rd Edition, Churchill

Livingston, Inc., 2001.

71. Leiţoiu B., Contribuţii la îmbunătăţirea formei epruvetelor

din materiale metalice şi compozite folosite la încercările

metalice, teză de doctorat, Univ. Tehn. „Gh. Asachi”, Iaşi,

1998

72. Lejoyeaux J., Lejoyeaux R. – Mise en condition en prothèse

amovible, 1993, Paris, Masson

73. Levin B, Sanders JL, Reitz PV: The use of microwave

energy for processing acrylic resins. J Prosthet Dent

1989;61: 381-383


74. Lewis S, Sharma A, Nishimura R, Treatment of edentulous

maxillae with osseointegrated implants. J Prosthet Dent

68:503-8, 1992.

75. Lieber W, Bocage M. Sobredentadura. Universidad de la

República de Chile. Fac. de Odontología. Div Public y Edic.;

1978. p. 27-9.

76. Liebgott, The Anatomical Basis of Dentistry, 2nd Edition,

B.C. Decker, 2000.

77. Lindquist TJ, Narhi TO, Ettinger RL: Denture duplication

technique with alternative materials. J Prosthet Dent

1997;77: 97-98

78. Makzoumé J. – Les troubles phonétiques en prothèse

adjouinte complète, Les Cahiers de Prothèse, 1998, no. 103

79. Mamoun John – A procedure for making trial dentures, J.

Prosthetic Dentistry, 2002, 87, 328-329.

80. Mareş M., Leiţoiu B., Consideraţii asupra metodelor de

încercare la forfecare aplicate materialelor compozite,

Construcţia de maşini, nr. 9-10, 1999, pp. 38-47.

81. Mareş M., Leiţoiu B., Iosipescu shear test as applied to some

composite materials, Bul. I.P. Iaşi, tom L (LIV), fasc. 6B,

2004, pp. 185-190

82. Mariani P. – Principes et méthodologie des corection

occlusales par meulages en prothèse totale, Réalités

cliniques, 1997, Vol.4, No.4, 409-422

83. Matas J, Rochefort C. Prótesis removible en la

rehabilitación bucal del adulto mayor. Rev Facultad de

Odontología de la Universidad de Chile 2000;21(1):32-5.

84. Matas J, Rochefort C. Quién es el adulto mayor, Rev

Facultad de Odontología de la Universidad de Chile

1995;11(2):27-30.

85. Matthews E, Smith DC: Nylon as a denture base material.

Br Dent J 1955;98: 231-237

86. Mc Cabe- Soft acrylic resin materials containing a poly

merisable plasticizer Biomaterials, 1998

87. McCord J.F. şi colab. – Indentification of complete denture

problems: A summary, B.D.J., 2000, 189, 128-134

88. McCord J.F. şi colab. – Phonetic determinants of tooth

replacement in complete dentures, Quintessence Int., 1994,

no. 25, 341-345


89. McCord J.F., Grant A.A. – Tehnical aspects of complete

denture construction, Br. Dental Journal, 2000, 189, 2, 71.

90. McCord JF, Grant AA – Identification of complete denture

problems: a summary, BDJ, 2000, No. 189, 128-134

91. Menéndez O. Simplificación y desmonopolización en

odontología: su significación social. Rev Ceron 1979;4(2):9-

19.

92. Mericske-Stern R, Oelterli M, et al, A follow-up study of

maxillary implants supporting an overdenture: Clinical and

radiographic results. Int J Oral Maxillofac Implants 17:678-

86, 2002.

93. Miettinen V.M., Narva K.K., Vallittu P.K. – Water sorption,

solubility and effect of post-ciring of glass fibre reinforced

polymers, Biomatherials, 1999, 20, 1187-1194

94. Miettinen V.M., Vallittu P.K. – Water sorption and solubility

of glass fiber-reinforced denture polymethyl methacrylate

resin, J. Prosthet. Dent., 1996, 76, 531-534

95. Miller V, Ursache Maria – Gerontostomatologia clinică, Ed.

Apollonia, Iaşi, 1998

96. Mitchell D, Mitchell L. Oxford handbook of clinical

dentistry. 2 ed. New York: Oxford University Press; 1995.

97. Mohindra NK – A preliminary report on the determination

of the vertical dimension of occlusion using the principle of

the mandibular position in swallowing, BDJ, 1996, No. 180,

344-348

98. Mueller HJ, Greener EH: Characterization of some denture

cleansers. J Prosthet Dent 1980;43: 491-496

99. Munteanu F. Elemente de vîscoelesticitate, Editura BITT,

Iasi ,2001,

100. Naert I, Gizani S, van Steenberghe D, Rigidly splinted

implants in the resorbed maxilla to retain a hinging

overdenture: A series of clinical reports for up to 4 years. J

Prosthet Dent 79:156-64, 1998.

101. Narhi TO, Hevinga M, et al, Maxillary overdentures

retained by splinted and unsplinted implants: A

retrospective study. Int J Oral Maxillofac Implants 16:259-

66, 2001.

102. Naşet Ertaş şi colab. – Water Sorption and

Dimensional Changes of Denture Base Polymer Reinforced


with Glass Fibers in Continuous Unidirectional and Woven

Form, The Int. J. of Prostodont., 2000, 13(6): 487-493

103. Netter FH, Atlas of Human Anatomy, 1st or 2nd

Edition, Novartis, 1997.

104. Neumann C.P.P. – Tehnologia elaborării aparatelor

gnatoprotetice totale şi parţiale adjuncte din biomaterial

compozit termopolimerizat în cuptor cu microunde, Rev

Med. Stomatologică, 2001, 5, 4, 39-42.

105. Neumann C.P.P. – Tehnologia protezelor dentare din

titan, Ed. Junimea, Iaşi, 2001.

106. Niswonger ME, Rest position of mandible and

centric relation. J Am Dent Assoc 21:1572-82, 1934.

107. Norina Forna : Evaluarea starii de sanatate afectate

prin edentatie, Editura Demiurg, 2007 ISBN 978-973-152-

017-9

108. Ödman PA: The effectiveness of an enzymecontaining

denture cleanser. Quintessence Int 1992;23: 187-

190

109. Ohguri T. şi colab. – Influence of occlusal scheme on

the pressure distribution under a complete denture, Int. J.

Prosthodont., 1999 (12): 353-358

110. Oikarinen K., Salo T. –Systemic oral isotretinoin

therapy and flow rate, ph and matrix metalloproteinase-9

activity of stimulated saliva, Acta Odontol Seand

1995;53:369-371

111. Orofino J., Heraud JE – Extèroception e dimension

verticale d’occlusion chez l’édenté, Les Cahiers de Prothèse,

1992, No.77, 57-62

112. Palla S. – L’esthétique en prothèse amovible totale,

Les Cahiers de Prothèse, 1999, no. 108

113. Panduric J., Husnjak M. şi colab. – The simulation

and calculation of the fatigue of the lower complete denture

in function by means of the finite elements analysis, J Oral

Rehabil., 1998, vol.25, 560-565

114. Papavasiliou G, Kamposiora, P, Bayne, SC, Felton,

DA. Three-dimensional finite element analysis of stressdistribution

around single tooth implants as a function of

bony support, prosthetic type, and loading during function. J

Prosth Dent 1996; 76: 633640.


115. Păuna Mihaela, Preoteasa Elena –Aspecte practice în

protezarea totală, Editura Cerma, Bucureşti, 2002

116. Peterson LJ, et al.; Contemporary Oral &

Maxillofacial Surgery, 3rd Edition, 1993.

117. Peyton FA, Anthony DH: Evaluation of dentures

processed by different techniques. J Prosthet Dent 1963;13:

118. Ralph J, Basker R. The role of overdentures in

Gerodontics. Dent Update 1989;13: 353-60.

119. Rangert B, Jemt T, Jorneus L, Forces and moments

on Brånemark implants. Int J Oral Maxillofac Implants

4:241-7, 1989.

120. Rîndaşu I. – Materiale dentare, Ed. Medicală,

Bucureşti, 2001.

121. Rîndaşu I. – Proteze dentare, Ed. Medicală,

Bucureşti, 2000.

122. Rissin L, House J, Manly R, et al. Clinical

comparison of masticatory performance and

electromyographic activity of patients with complete

dentures, overdentures, and natural teeth. J Prothet Dent

1978;39(5):508-11.

123. Romînu Mihai – Polimerizarea în stomatologie, Ed.

Brumar, Timişoara, 2000.

124. RS Schwartz, et al.; Fundamentals of Operative

Dentistry - A Contemporary Approach, 2nd edition,

Quintessence, 2002.

125. Săbăduş Iuliana – Proteza totală – ştiinţă, artă şi

tehnică, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995

126. Saunders RH Jr., Solomon ES, Handelman SL.

Relationship of age to tooth loss in a chronic care facility.

Spec Care Dentist. 1982 Jan-Feb;2(1):25-30.

127. Saunders TR, Gillis RE, Desjardins RP: The

maxillary complete denture opposing the mandibular

bilateral distal extension partial denture: Treatment

considerations. J Prosthet Dent 1979,41:124-128.

128. Schmitt SM: Combination syndrome: A treatment

approach. J Prosthet Dent 1985,54:664-671.

129. Schwartz RS, Fundamentals of Operative Dentistry-

A Contemporary Approach, 2nd Edition, et al; Quintessence

Publishing Co., 2000.


130. Seah YH – Torus palatinus and torus mandibularis:

a review of the literature, Aust Dent J, 1995, No.40, 318-321

131. Silicon-Based Polymer Science", A Comprehensive

Resource, J. M. Zeigler si F. W. Gordon Fearon (Ed.), Adv.

Chem. Ser, 224, American Chemical Society, Washington

DC, 1990.

132. Solnit G.S. – The effect of methyl methacrylate

reinforcement with silane-treated and untreated glass fibers,

J. Prosthet. Dent., 1991, 66, 310-314

133. Taddéi C., Metz M., Boukari A – Cas difficiles en

prothèse complète: les solutions mandibulaires, Les Cahiers

de Prothèse, 1998, No. 103, 37-74

134. Tallgren A. The continuing reduction of the residual

alveolar ridges in complete denture wearers: a mixedlongitudinal

study covering 25 years. J Prosthet Dent

1972;27(2):120-32.

135. Thayer H, Caputo R. Effects of overdentures upon

remaining oral structures. J Prosthet Dent 1997;37(4):374-

81.

136. Timoshenko SP, Goodier JN. Theory of Elasticity,

3rd edition, McGraw Hill, London, 1970.

137. Tipton PA, The milled bar-retained removable

implant-supported prosthesis: a treatment alternative for the

edentulous maxilla. J Esthet Restor Dent 14(4):208-16,

2002.

138. Turck M.D., Richards M.W. – Microwave processing

for denture relines, repairs and rebases, J. Prosthetic

Dentistry, 1993, 69, 340-344.

139. Tyson KW, McCord JF – Chairside option for the

treatment of complete denture problems associated with the

atrophic (flat) mandibular ridge, BDJ, 2000, Vol. 188, No.1

140. Ursache Maria, Burlui V., Purdu Anca – Semiologie

stomatologică, Ed. Apollonia, Iaşi, 1997

141. Vallittu P.K. – Dimensional accuracy and stability of

polymethyl methacrylate reinforcement with metal wire or

with continuous glass fiber, J Prosthet. Dent., 1996, 75, 617-

621

142. Vallittu P.K., Lassila V.P., Lappalainen R. – Acrylic

resin-fiber composite – Part I: The effect of fiber


concentration on fracture resistance, J. Prosthet. Dent.,

1994, 71, 607-612

143. Wala M. Amin – Durability of acrylic tooth bond to

polymeric denture base resin, Eur. J. Prosthodont. Rest.

Dent., 2002, 10, 2, 57-61.

144. White and Pharoah; Oral Radiology - Principles and

Interpretation, 4th Edition, CV Mosby Company, 2000.

145. Wood N, Goaz PW - Differential diagnosis of oral

lesion, St Louis, CV Mosby, 1991, 384-386

146. Wright SM – The polished surface contour: a new

approach, Int J Prosthetics, 1991, No.4, 159-163

147. Xu H.H.K., Martin T.A., Antonucci J.M., Eichmiller

F.C. - Ceramic whisker reinforcement of dental resin

composites, J. Dent. Res., 1999, 78, 706-712. Abrams

Stephen – Complete denture covering mandibular tori using

three base materials: a case report, J Can Dent Assoc, 2000,

No. 66, 494-496

148. Zitzmann NU, Marinello CP, Treatment outcomes if

fixed or removable implant-supported prostheses in the

edentulous maxilla. Part I: Patients’ assessments. J Prosthet

Dent 83:424-33, 2000.


LISTA LUCRĂRILOR ŞTIINŢIFICE PUBLICATE

1. Evaluarea feedback-ului postterapeutic în reabilitarea

orală în acord cu diferitele metode de amprentare

Gîrbea Catalina, Magda Antohe, Norina Consuela Forna–

publicat în Revista medico-chirurgicală, vol. 114, aprilieiunie

2010, pag. 562 (CNCSIS B+)

2. Aspects in biomaterials selection for removable denturesmarker

of biological integration – publicat în Proceedings

of the Romanian Academy, vol. 12, ianuarie-aprilie 2010

(CNCSIS B+)

Gîrbea Catalina, Magda Antohe, Norina Consuela Forna

3. Comportamentul biomecanic al protezelor oro-maxilofaciale

(Biomechanical Behaviour of Oromaxillofacial

Prostheses) – publicat în Revista medico-chirurgicală, vol.

113, ianuarie - martie 2010, pag. 570 (CNCSIS B+)

Craciun Agnes, Magda Antohe,Catalina Gîrbea, Norina

Consuela Forna

4. Interrelatia:Solutie terapeutica flexibila-particularitate

caz clinic

Catalina. Gîrbea, Magda Antohe, Alina Sodor, Norina

Forna, Vol Congres International ..Zilele Medicinei Dentare

Iesene,,Medicina Dentara intre Realitate si paradigma,

Editura Demiurg, 2008

5. Researches regarding the biomaterials quality improuvement

involves in dental prothetics

Magda Antohe, Catalina Gîrbea, Doriana Forna, Norina-Consuela

Forna

Dental Materials

Conference Program-EPA 2010 Prishtina (publicat in rezumat)

More magazines by this user
Similar magazines