PDF - rezumat teza doctorat.pdf

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
DINAMICA INCONŞTIENTĂ A ALEGERII
PARTENERIALE.
O PERSPECTIVĂ PSIHOGENEALOGICĂ
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
Coordonator ştiinţific, Drd.
Prof. univ. dr. Iolanda Mitrofan Alin-Sebastian Godeanu
Bucureşti,
2011
1

CUPRINS
Introducere
REPERE TEORETICE
Prezentare succintă a reperelor teoretice cuprinse în prima parte a tezei de doctorat
METODOLOGIA CERCETĂRII
Obiective
Ipoteze
Structura lotului de subiecţi
Metode şi instrumente
Designul cercetării
Prelucrarea şi interpretarea calitativă a rezultatelor cercetării
I. Rezultatele cercetării în plan intergeneraţional
II. Rezultatele în plan transgeneraţional privind dinamica inconştientă a
alegerii parteneriale
Contribuţii personale, teoretice şi explicative. Noi repere de cunoaştere
psihogenealogică ale cuplului şi familiei.
Tipologii transgeneraţionale ale cuplurilor
Concluziile implementării modulului de consiliere şi intervenţie terapeutică
centrat pe conştientizarea relaţiilor şi scenariilor transgeneraţionale centrate
pe parteneriat erotic.
Bibliografie
3
5
14
14
15
15
18
32
45
45
57
72
74
80
99
2

Introducere
Alegerea partenerului este un moment esenţial cu implicaţii profunde în
constituirea unui parteneriat erotic fie în contextul unei căsătorii, fie în contextul unor
forme alternative de convieţuire în cuplu.
În fiecare comunitate şi în fiecare familie există anumite transmisii legate de
parteneriat, de sexualitate, de femei, de bărbaţi. Suntem puţin conştienti de măsura în care
aceste transmisii ne afectează intimitatea de cuplu, nevoile, dorinţele şi aşteptările în
raport cu partenerul. Orice familie presupune o dinamică specifică, un mod unic de
funcţionare a membrilor familiei, în baza unor credinţe puternic înrădăcinate, care asigură
continuitatea acesteia de-a lungul generaţiilor.
Alegerea partenerului este un moment esenţial cu implicaţii profunde în constituirea unei
parteneriat erotic bazat pe cunoaşterea şi satisfacerea dorinţelor, nevoilor şi aşteptărilor
fiecăriu partener în parte.
Existenţa unor mitologiilor familiale şi comunitare legate de parteneriat generează
aşteptări, atât la transmiţător cât şi la primitor care influenţează alegerea partenerială.
Care sunt mizele unei relaţii parteneriale şi care sunt mecanismele care participă
la intenţia de a alege un partener şi nu altul?, Care este originea unei relaţii de cuplu...
cum se formează ea? Sunt în egală măsură întrebări la care vrem să găsim răspunsul în
baza argumentării teoretice şi practice de care dispunem.
În acest scop analiza unei alegeri parteneriale este un proces complex, care ne conduce
spre argumentarea generală potrivit căreia, fiecare individ alege în funcţie motivaţiile
conştiente pe care le şi argumentează, dar de cele mai multe ori descoperim în cadrul
unei explorări şi intervenţii psihoterapeutice transgeneraţionale, motive ce ţin de
dinamica inconştientă a alegeri.
Ne aflăm astfel în faţa a două perspective interdependente asupra alegerii
parteneriale: pe de o parte aspecte ce ţin de domeniul intergeneraţional (memoria
familială, mitologiile familiale şi comunitare) şi aspecte ce privesc dinamica inconştientă,
explorarea mecanismelor de transmisie transgeneraţionale ale inconştientul familial.
3

Cercetările clasice s-au centrat pe explorarea motivaţiei conştiente, astfel conturându-se
câteva teorii care explică filtrele alegerii partenerilor. Potrivit teoriilor clasice, alegerea
partenerului devine un proces de „filtrare” (Davies, Kearckoff apud Mitrofan, Ciupercă,
2004, 2009).
În cuprinsul acestei teze ne propunem să explorăm motivaţiile conştiente şi
inconştiente implicate în procesul alegerii partenerului. Astfel, presupunem că în procesul
alegerii parteneriale sunt implicate pe lângă mecanisme conştiente, ce ţin de istoria
familială a fiecărui partener din cuplu (mituri, mitologiile familiale şi comunitare,
respectiv memoria familială), alegerea partenerului implică luarea în considerare a unor
mecanisme şi fenomene ce aparţin inconştientului familial (secrete familiale, fenomenele
de „criptă” şi „fantomă”). Atât mecanismele conştiente cât şi cele inonştiente sunt
transmise transgeneraţional şi de cele mai multe ori se cristalizeală în scenariile
transgeneraţionale, care sunt rezultatul funcţionării unei dinamici specifice fiecărui
partener de cuplu.
Lucrarea este structurată în două părţi, prima parte reprezintă partea teoretică
formată din nouă capitole, iar partea a doua cuprinde cercetarea şi prezentarea studiilor
de caz.
4

REPERE TEORETICE
Prezentare succintă a reperelor teoretice cuprinse în prima parte a teyei
de doctorat
I. Psihogenealogia – domeniu de studiu a dinamicii familiale
Psihogenealogia este un domeniu holist al abordării problematicilor familiale în
contextul analizei mecanismelor de transmisie a inconştientului familial. Ea îşi defineşte
cadrul iniţial în zona de intersecţie a teoriei sistemice şi a teoriei psihanalitice, preluând
ideea de familie ca sistem şi elemente de psihodinamică familială, dintr-o perspectivă
longitudinală. Înglobează viziunea psihopatologiei şi o nuanţează, adaptează şi extinde în
aria psihopatologiei familiale şi sociale. Implicaţiile şi contribuţiile ei teoretice şi
aplicative deschid o perspectivă fertilă şi inedită în psihoterapie, consiliere şi optimizare
umană.
Psihogenealogia priveşte individul ca pe un efect al istoriei lui transfamiliale, ca
pe produsul interacţiunii sale subtile şi directe cu membrii filonului familial din care
face parte. Această interacţiune reprezintă matricea creativă şi filtrul evolutiv al
legăturilor indivizilor cu mediul social în interiorul căruia ei îşi proiectează şi
scenarizează dinamic şi simbolic experienţele şi modelele relaţionale cu şi dintre
antecesori. Produsul acestor legături şi experienţe transgeneraţionale şi intrafamiliale
conectate este fondul bazal al dinamicii intrapasihice a fiecărei persoane, mai mult sau
mai puţin consonantă cu dinamicile propriului filon psihogenealogic. Astfel, perspectiva
psihogenealogică se axează pe identificarea şi descrierea nivelurilor posibile de analiză a
individului în contextul familial, pe mai multe generaţii. Putem afirma că această analiză
se bazează pe luarea în considerare a câtorva niveluri, pe care le putem grupa astfel:
Nivelul 1: identificarea şi încadrarea problemei clientului în contextul familial
transgeneraţional;
Nivelul 2: analiza elementelor şi interconexiunilor ce compun structura şi
dinamica intergeneraţională a transmisiei istoriei familiale;
Nivelul 3: nivelul analizei mecanismelor de transmisie a inconştientului familial
(introiecţie, proiecţie, identificare etc.);
5

Nivelul 4: analiza interacţiunii dintre individ şi membrii familiei de origine
(analiza dinamicii intrafamiliale);
Nivelul 5: analiza consonanţelor şi a mecanismelor de patologie familial
psihogenealogică, precum şi a modalităţilor de vindecare.
„Psihogenealogia reprezintă atât o orientare, cât şi o metodă clinică de
diagnostic şi intervenţie în domeniul psihologiei, cu aplicaţii în psihoterapie,
dezvoltată în jurul anilor 1970, fiind concretizarea unui domeniu avangardist de
studiere a dinamicilor intrafamiliale” (Mitrofan, Godeanu, Godeanu, 2010, p.15).
Domeniul psihogenealogiei explorează şi analizează evenimentele,
traumatismele, secretele, conflictele trăite de antecesori şi modul în care acestea
condiţionează tulburările apărute în contextul de viaţă prezent al descendenţilor. La prima
vedere aceste tulburări par a nu avea o explicaţie logică şi de aceea este necesar să
căutăm răspunsurile prin referire la contextul existenţial de viaţă al unui client ce vine în
terapie, al funcţionării lui în cadrul familiei sale de origine. În baza unei analize
psihogenealogice vom descoperi modul în care această funcţionare generatoare de
simptome îşi găseşte explicaţia prin reconectarea individului cu zone acoperite, ocultate
ale memoriei afective a familiei din care provine. În memoria afectivă a fiecăruia se
regăsesc încriptate evenimentele care au marcat viaţa antecesorilor lui, evenimente al
căror răsunet se resimte în alegerile pe care individul le face în prezent.
Decodarea semnificaţiei evenimentelor şi experienţelor trăite şi neintegrate de
către antecesori, reluate şi încriptate simbolic şi experienţial în prezentul descendenţilor,
a constituit preocuparea mai multor precursori celebri ai structurării metodei (americani
şi francezi), asupra cărora vom reveni în detaliu în cadrul lucrării. Dintre aceştia
menţionăm ca nume de referinţă după anii ‘70 pe cel al Annei Ancelin Schützenberger,
precum şi al altor practicanţi ai psihogenealogiei cu contribuţii remarcabile – Nicolas
Abraham, Maria Torok, Serge Tisseron etc.
Aşadar, psihogenealogia este o abordare terapeutică care are ca centru de interes
problematica legată de spaţiul pe care îl ocupă fiecare în familia sa şi a legăturilor
cu cei pe care îi denumim antecesori.
6

II. Procesul în psihogenealogie – analiza transgeneraţională
Procesul în psihogenealogie se desfăşoară ca o analiză dinamică,
transgeneraţională, cu caracter reconstructiv-integrator. Acest proces are valenţe
reparatoare, deblocante şi de maturizare personală, familială şi, implicit, colectivă.
Explorarea teritoriului genosociogramei devine o modalitate de diagnostic a grupului
familial al subiectului asitat, a capacităţii sale de a descifra sensul secretelor, al pattern-
urilor de transmisie care constituie identitatea sa. Dar procesul terapeutic focusat pe
persoană (individual sau în grup) se constituie din chiar demersul diagnostic analitic
transgeneraţional, derulându-se în baza unor repere şi etape ce utilizează tehnici
specifice.
Abordarea transgeneraţională „decodifică” inconştientul familial şi scoate în evidenţă
importanţa dinamicii lui în istoria de viaţă a unui individ. Abordarea transgeneraţională
reprezintă, în opinia noastră, un tip de abordare psihologică ce se axează pe trei linii de
referinţă interdependente: 1. conţinuturile inconştientului familial; 2. mecanismele de
transmisie inconştiente încadrate contextului şi sistemului familial de origine; 3. dinamica
inconştientului familial.
III. Repere conceptuale în contextul abordarării transgeneraţionale referitoare la
alegerea partenerului
Contribuţii conceptuale remarcabile în recenta istorie a psihogenealogiei,
care ne-au ghidat şi inspirat în demersul de diagnoză şi psihoterapie experienţială
unificatoare. , reprezintă totodată repere transgeneraţionale de analiză a legăturilor
intrafamiliale şi a relaţiei de cuplu:
Inconştientul familial. Leopold Szondi s-a referit la inconştient familial ca
manifestându-se, aşa cum am mai spus, prin intermediul simptomelor şi al
deciziilor pe care le luăm, în comparaţie cu inconştientul colectiv, care se
manifestă prin simboluri. Făcând o sinteză între genetică şi psihologia
inconştientului.
7

Loialitate familială. Conceptul de „loialitate familială” reprezintă un concept-
cheie în cadrul gândirii lui Ivan Böszörményi-Nagy. Nagy introduce acest concept
pentru a defini un tip specific de etică a relaţiilor transgeneraţionale care asigură o
unitate grupului în baza respectării unor reguli. Conceptul psihanalitic de
loialitate familială invizibilă se referă la identificarea inconştientă cu un membru
al familiei adesea decedat în mod tragic sau dispărut (apud Schützenberger,
1993).
Mit familial. Potrivit autorilor Ferreira şi J. Bying Hall, „mitul reprezintă un
discurs unitar care acordă tuturor membrilor familiei roluri rigide ce pot fi
înţelese ca echivalente, la nivel sistemic, cu mecanismele de apărare la nivel
individual. Sunt numeroase şi diferite, specifice pentru fiecare familie” (apud
Fustier, Aubertel, 1999).
Moştenire transgeneraţională. „Expresia moştenire transgeneraţională trimite
la luarea în considerare a mecanismelor de transmisie a inconştientului familial”
(Mitrofan (coord), Godeanu, Godeanu, 2009, p.165) Moştenirea
transgeneraţională se constituie din elemente neprelucrate şi neelaborate,
transmise în cadrul unei istorii lacunare este marcată de trăiri traumatice, de
INTERZIS şi de NESPUS, aşa cum susţine Evelyn Granjon.
Transmisie psihică inconştientă „Expresia transmisie inconştientă se referă la
obiectele psihice, constituite de modalităţi identificatorii (adezive, proiective,
introiective). Reprezintă un mecanism de transmisie a inconştientului familial,
specific, prin care sunt transmise odată cu obiectele sau situaţii, sensul existenţial
al acestora care conduc la conturarea unui scenariu de viaţă transgeneraţional”
(Mitrofan (coord), Godeanu, Godeanu, 2009, p.61). Transmisia inconştientă
conţine pe lângă obiectele psihice şi procese, fantasme care organizează,
contextualizează şi crează legături între obiecte. Sensul situaţiilor în care sunt
implicate aceste fantasme se transmite o data cu ele.
Transmisie psihică inter-generaţională. „Mecanism de transmisie a
inconştientului familial, de cele mai multe ori realizat în mod conştient, prin
8

intermediul căruia sunt transmise în cadrul unei familii diverse obiecte, fantasme,
poveşti, mituri familiale integrabile, cu rol de a menţine continuitatea legăturilor
familiale” (Mitrofan (coord), Godeanu, Godeanu, 2009, p.257).
.
Transmisie psihică transgeneraţională. „Mecanism de transmisie a
inconştientului familial, a legăturilor familiale prin care sunt vizate în special
nespusul, secretele,fantomele psihice şi alte obiecte psihice ireprezentabile de
către subiect, conţinuturi ce aparţin umbrei familiale” (Ciccone, 1999, p.37).
IV. Mecanisme şi fenomene dinamice la nivel familial cu implicaţii în alegerea
partenrului
Mecanismele de transmisie a inconştietului familial dau daştere la manifestarea
unor procese interacţionale dinamice specifice care ilustrează modalităţile de formare a
identităţii (feminine sau masculine) în funcţie de caz, la nivel transgeneraţional. În acest
context de ilustrare, vorbim de fenomene precum introiecţia familială primară, negarea
familială, proiecţia familială, contextul şi nevroza de clasă.
Introiecţia familială primară.
În domeniul psihogenealogiei se utilizează expresia – „introiecţie primară familială”.
Prin această expresie se face referire la manifestarea personalităţii unui înaintaş într-un
descendent (ceea ce Boszormenyi-Nagy şi Abraham Nicolas au numit „fantomă”). Acest
tip de introiecţie are şi o valenţă de tip secundar – introiecţia familială de tip secundar,
care se referă la preluarea unei boli ereditare sau a unui mod de a muri de la înaintaşi
(Hughes, 2004).
Negarea familială.
Conceptul de negare familială derivă din analiza alegerilor maritale efectuată de Leopold
Szondi. El formulează o teorie a obiectului ales în funcţie de „balastul genetic”.
Partenerii unui cuplu, chiar dacă par diferiţi, sunt atraşi unii de alţii în virtutea unei
9

identităţi unice (Hughes, 2004). Cum susţine şi Richard Hughes în lucrarea „Return of
the ancestors”, noţiunea szondiană de „balast genetic familial” reprezintă un insight
fundamental. Argumentaţia predominant genetică în favoarea inconştientului familial, i-
au făcut pe unii autori să ignore punctul de vedere al lui Szondi, dar noi îl considerăm
fundamental în cadrul perspectivei psihogenealogice (transgeneraţionale) de analiză a
fenomenelor intrafamiliale.
Proiecţia familială
Bazându-se pe analiza destinului Leopold Szondi face referire în lucrarea sa menţionată
într-un paragraf anterior, la un tip de proiecţie a formelor interne în lumea externă, forme
care sunt prezervate în inconştientului familial din generaţie în generaţie, în cadrul
aceleiaşi familii. Proiecţia familială se manifestă prin căutarea inconştientă a
persoanelor relaţionate cu aceşti antecesori, prin găsirea şi alegerea unor persoane
definitorii în dragoste, prietenie, profesie. Acest tip de alegere se referă la transferul
tendinţelor ereditare la descendent (Hughes, 2004).
„Criptă” şi „Fantomă”
Concept introdus de Nicolas Abraham şi Maria Torok, „cripta psihică” presupune
antrenarea unor fantasme de încorporare, care reprezintă o magie ocultă pentru
recuperarea „obiectului plăcere” pierdut şi interzis, instalându-l în interiorul Sinelui, ca o
compensare pentru plăcerea pierdută şi lipsa introiecţiei.
Conceptul de „criptă psihică” este corelat cu termenul de „fantomă psihică”, concepte
descrise de Nicolas Abraham şi Maria Torok, psihanalişti freudieni de origine ungară, în
eseurile ce compun volumul L’écorce et le noyau. Printre descoperirile lor clinice se mai
numără şi secretele familiale, corelate cu ceea ce ei numesc „maladia doliului”. Aceste
fenomene, identificate în activitatea lor clinică, au fost abordate în legătură cu trauma şi
efectul produs de traumă asupra dezvoltării psihice a individului şi menţinerea efectului
de-a lungul generaţiilor.
Conceptul de „fantomă psihică”, introdus de psihanaliştii Nicolas Abraham şi Maria
Torok, reprezintă o formaţiune a inconştientului care nu a fost niciodată conştientă şi care
se transmite din inconştientul părintelui în inconştientul copilului.
10

Loialitatea familială şi loialitate în cuplu.
Conceptul de loialitate familială este un concept-cheie în gândirea lui Ivan Böszörményi-
Nagy şi se referă la un tip specific de etică a relaţiilor transgeneraţionale, care asigură o
unitate grupului, în baza respectării unor reguli. Ivan Böszörményi-Nagy porneşte de la
ideea că există o etică a relaţiilor transgeneraţionale. Încălcarea acestei etici determină
dezechilibre transmise peste multe generaţii. Unitatea unui grup depinde de loialitatea
membrilor lui. Lipsa de loialitate a unuia dintre membri grupului generează un
dezechilibru, pe care Böszörményi-Nagy îl traduce prin injustiţie. În familie această
injustiţie se manifestă prin răzbunare, fugă, boli şi accidente. Böszörményi-Nagy şi G.
Spark, în cartea lor de referinţă, Invisible loyalties, au pus în evidenţă reguli de
funcţionare familială bazate pe aşteptări reciproce. Există nişte datorii pe care fiecare
membru al familiei le are faţă de grupul familial. În virtutea acestor datorii există şi o
„contabilitate familială”, cum o numeşte Böszörményi-Nagy (Schützenberger, 1993).
Aşadar, când vorbim despre loialitate familială, vorbim şi despre datoriile pe care unul
sau mai mulţi membrii ai unei familii le datorează înaintaşilor lor. Conceptul psihanalitic
de loialitate familială invizibilă se referă la identificarea inconştientă cu un membru al
familiei, adesea decedat în mod tragic sau dispărut (apud Schützenberger, 1993). Se pot
observa în multe familii cum după dispariţia unui partener, cel rămas se poate îmbolnăvi
sau poate muri de acceaşi boală, în baza loialităţii familiale invizibile de care menţiona
Schützenberger.
Loialitatea în cuplu reprezintă un aspect foarte important al dinamicii acestuia,
asigurând o unitate a celor doi parteneri şi a familiei din care aceştia provin, ceea ce o
defineşte ca grup – respectarea unor reguli.
Repetiţia
În psihanaliză fenomenul repetiţiei este văzut ca fiind un fenomen fundamental, esenţiale,
existenţei umane. Prin mecanismul repetiţiei individul va concretiza reprezentarea fixată
în psihismul său, de câte ori are ocazia. Psihanalistul A. Barbault îl citează într-una din
cărţile sale pe dr. Allendy: „Odată imprimată în inconştient, imaginea-destin tinde să se
realizeze; ea devine o entitate vie care orientează individul, organizându-i viaţa conform
unui plan de o subtilitate greu de conceput” (Barbault, 1961, p.141).
11

Albert Ciccone (1999) scrie despre repetiţie şi transmisia eşecului de la părinţi la
copii. El îşi pune problema modului în care se repetă aceeaşi lipsă şi aceeaşi problemă de
la părinţi la copii. Se referă la repetiţia transgeneraţională a atitudinilor parentale, a
toxicomaniei, a eşecului. Freud dezvoltă ideea conform căreia repetiţia apare în lipsa
amintirii. Atunci când o persoană nu are nicio amintire în legătură cu un anumit
eveniment sau persoană, se întâmplă repetiţia. Cum spune Ciccone, repetiţia este o
modalitate de a-şi aminti. Tot Freud concepe repetiţia ca pe o fixaţie la momentul
traumatismului. Compulsia la repetiţie caută etern reîntoarcerea la starea iniţială
(Ciccone, 1999).
Există diferite tipuri de repetiţii; de pildă, prin identificarea cu un anumit înaintaş îi
putem prelua schemele repetitive de comportament, întreţinând astfel disfuncţionalitatea
la nivel familial transgeneraţional.
Alianţe inconştiente
Expresia „alianţe inconştiente” este introdusă de psihanalistul René Kaës pentru a ilustra
„diverse tipuri de raporturi care se stabilesc între membrii unui grup, alianţele incoştiente
care se referă la acordurile inconştiente în interiorul grupului vizând menţinerea
legăturilor de grup” (René Kaës 1994, p.56).
Contractul narcisic
Concept introdus de psihanalista Piera Aulagnier (1975) prin intermediul căruia autoarea
explică acest tip de contract în relaţia mamă – copil. Iubirea părinţilor nu e altceva decât
propriul lor narcisism, care renaşte şi care, în pofida metamorfozei în iubire de obiect, nu
se modifică în ceea ce priveşte natura sa originară.
Pactul de negare
„Pactul de negare” reprezintă un tip de alianţă inconştientă de care amintea psihanalistul
René Kaës, alianţă ce priveşte negarea anumitor fapte sau afecte care se instalează la baza
relaţiilor, între anumiţi membrii ai familiei (Kaës, 1999 apud Eiguer, 2006).
12

V. Mitul, mitologii familiale şi mitologii comunitare
Fiind opus lui logos, mythos „a fost definit prin ceea ce efortul explicativ uneşte într-un
dublu raport de opoziţie faţă de real: pe de o parte, mitul este ficţiune – pe de alta, din
perspectiva raţională, mitul este absurd” (Vernant, 1981, apud Coman, 2003). Potrivit
acestui fapt, secole de-a rândul abordarea mitului a fost pusă sub semnul ridicolului, al
scandalului, fiind categorisit ca având un caracter eronat, iar expresiile care i-au fost
atribuite ca sinonime au fost: „boală a limbajului”, „explicaţie eronată”, expresie a „gândirii
primitive”, „pre-logice”, „sălbatice”, „inconştiente”, a „arhetipurilor umanităţii” etc., un
instrument de coeziune socială sau „spaţiu” de conştientizare a imaginii unei societăţi
despre ea însăşi (Coman, 1992). Existenţa unor mituri în familie are rolul de a prezerva
istoria legăturilor dintre membrii acesteia, fiecare familie având un mit definitoriu. În
cadrul abordării inter- şi transgeneraţionale a familiei ne referim în cele ce urmează la
mitul familial şi la modul în care a fost el conturat conceptual în literatura din domeniu.
Mitul generează reguli de funcţionare, adică convingeri privind rolul pe care fiecare
trebuie să şi-l asume în familie, care ne dă indicaţii asupra mitului, el însuşi nefiind decât
involuntar dezvăluit” (Hall, 1980, apud Neuburger, 2006). Mitul familial conferă dreptul
la existenţă, la istorie proprie filonului transfamilial.
Mitologiile familiale se referă la toate miturile legate de căsătorie, de alegerea
unui partener, de tipul de bărbat sau tipul de femeie aleasă, de sexualitate şi manifestarea
ei, de naşterea copiilor sau de alegerea unei profesii sau a unui partener (Godeanu
(Stoica), 2008). În practică ceea ce numim mitologiile familiale se referă la poveştile
transmise intergeneraţional în fiecare familie, poveşti despre de „a fi femeie”, „ a fi
bărbat”, despre „parteneriat/căsătorie”, „sexualitate”, poveşti care generează „fenomenul
interferenţei nevoilor”.
13

METODOLOGIA CERCETĂRII
Modalitatea folosită în demersul nostru de cercetare este umanistă, fenomenologică şi clinică.
Cercetarea noastră vizează sensul şi semnificaţia comportamentelor şi fenomenelor observate.
OBIECTIVE:
OBIECTIVUL PRINCIPAL
Evidenţierea mecanismele inter- şi transgeneraţionale implicate în
dinamica alegerii parteneriale.
OBIECTIVELE CERCETĂRII
1. Identificarea, explorarea şi evaluarea modalităţilor prin care se realizează
alegerile parteneriale;
2. Explorarea şi identificarea mitologiilor familiale şi comunitare referitoare la:
masculinitate, feminitate, sexualitate, căsătorie (parteneriat erotic);
3. Surprinderea tipurilor de modele de rol-sex care se transmit
transgeneraţional;
4. Identificarea modului în care mitologiile familiale şi comunitare influenţează
aşteptările, nevoile, dorinţele şi comportamentele asociate alegerii
parteneriale;
5. Implementarea unui modul de consiliere şi intervenţie terapeutică centrat pe
conştientizarea relaţiilor şi scenariilor transgeneraţionale, ca modalitate de
reechilibrare emoţională a dinamicii de cuplu;
6. Elaborarea şi pretestarea unui instrument metodologic de evaluare şi
intrevenţie experienţială transgeneraţională a dinamicii alegerii parteneriale;
7. Configurarea unor tipologii transgeneraţionale ale relaţiei de cuplu.
14

IPOTEZE PRINCIPALE
1. Presupunem că mitologiile familiale şi comunitare influenţează aşteptările,
nevoile, dorinţele şi comportamentele asociate alegerii parteneriale;
2. Presupunem că persoanele care trăiesc fenomene de tip „criptă” şi
„fantomă” au dificultăţi de angajare şi de menţinere în relaţia partenerială.
3. Presupunem că nevoile parteneriale neintegrate ale antecesorilor tind să
influenţeze alegerile parteneriale ale descendenţilor.
4. Presupunem că fenomenul de interferenţă a nevoilor antecesorilor cu cele ale
descendenţilor generează dificultăţi în alegerea partenerului şi disfuncţii în
relaţia de cuplu.
IPOTEZE SECUNDARE
1. Presupunem că neasumarea identităţii de rol-sex generează dificultăţi în
alegerea partenerială.
2. Presupunem că mitologiile familiale şi comunitare influenţează aşteptările,
nevoile, dorinţele şi comportamentele manifestate în dinamica relaţiei de
cuplu;
3. Presupunem că activarea unor fenomene de tip „criptă” şi „fantomă” la nivel
inconştient se asociază cu disfuncţii relaţionale la nivelul relaţiei de cuplu.
Structura lotului de subiecţi
Cercetarea asupra studiului mecanismelor inconştiente implicate în alegerea
partenerului s-a realizat în perioada 2008-2010 în manieră empirică, extensivă. În urma
analizei calitative a datelor cercetării empirice am selectat un număr de 120 de subiecţi,
având ca suport al cerectării analiza genogramelor specifice Terapiei Transgeneraţionale
15

a Unificării. Criteriile după care am selectat cei 120 de subiecţi se referă la
următoarele aspecte:
- existenţa unor mituri specifice referitoare la „feminitate”, „masculinitate”,
„parteneriat/căsătorie”, „sexualitate” în familiile subiecţilor asistaţi;
- prezenţa fenomenlui „criptă” şi „fantomă”, în dinamica antecesori-
descendenţi cu implicaţii în alegerea partenerială;
În demersul nostru exploratoriu şi de intervenţie experienţială transgeneraţională,
în care ne-am axat pe două strategii de investigaţie:
1. Strategia extensivă a inclus investigarea unui număr extins de cazuri, respectiv
300 din care am ales 120 subiecţi, 65 femei şi 55 bărbaţi. Vârstele participanţilor
la cercetare sunt cuprinse între 22 şi 50 ani; şi
2. Strategia intensivă care a inclus evaluarea şi diagnoza unor aspecte de
profunzime ale alegerii parteneriale şi dinamicii de cuplu, utilizând
dramagenograma şi instrumentul de explorarea motologiilor familiale şi
comunitare privind alegerea partenerului.
Criteriile de selecţie a subiecţilor
Procesul de evaluare şi intervenţie pentru întreg lotul de subiecţi, s-a realizat
respectându-se condiţiile de confidenţialitate necesare derulării unui program de
cercetare, iar modalităţile de eşantionare s-au bazat pe acordul participanţilor la angajarea
în cadrul unor module de consiliere şi psihoterapie privind dinamica relaţiei de cuplu.
Eşantionarea şi repartiţia subiecţilor în trei loturi s-a realizat pebaza interviurilor privind
descrierea relaţiei de cuplu şi a motivaţiei pentru a participa la un modul de consiliere şi
psihoterapie centrată pe dinamica relaţiei de cuplu.
Din totalul de 120 de subiecţi (N=120), am împărţit subiecţii în trei loturi distincte:
primul lot a fost alcătuit din subiecţi care au declarat dificultăţi şi diverse
disfuncţii în relaţia partenerială;
al doilea lot a fost alcătuit din subiecţi care au declarat dificultăţi în a iniţia o
relaţie partenerială, privind menţinerea în parteneriat (întreruperi ale
relaţiei parteneriale şi intrarea în alte relaţii erotice);
16

al treilea lot a fost alcătuit din subiecţi care s-au declarat satisfăcuţi în
relaţia de cuplu;
în cadrul fiecărui lot de cercetare am luat în considerare, prin inludere şi subiecţii
proveniţi din asistarea cuplurilor care s-au prezentat la psihoterapia de cuplu din
cabinet.
Sub aspectul variabilei sex, loturile de subiecţi au fost alcătuite şi distribuite
fiecare astfel:
Bărbaţi: N = 55
- din care 20 care au declarat dificultăţi şi disfuncţii în relaţia partenerială;
- 8 au declarat dificultăţi în a iniţia o relaţie partenerială;
- 10 s-au declarat satisfăcuţi în relaţia de cuplu;
- 8 au declarat dificultăţi în privinţa menţinerii parteneriatului;
- 9 au declarat întreruperi ale relaţiei şi intrarea în alte relaţii erotice.
Femei: N = 65
- din care 30 care au declarat dificultăţi şi disfuncţii în relaţia partenerială;
- 5 au declarat dificultăţi în a iniţia o relaţie partenerială;
- 13 s-au declarat satisfăcuţi în relaţia de cuplu;
- 10 au declarat dificultăţi în privinţa menţinerii parteneriatului;
- 7 au declarat întreruperi ale relaţiei şi intrarea în alte relaţii erotice.
Subiecţii provin atât din mediul urban cât şi din mediul rural, iar la începutul
modulelor de comunicare s-a cerut acordul privin furnizarea unor date cu caracter
personal.
17

METODE ŞI INSTRUMENTE
Cercetarea extensivă întreprinsă în această lucrare privind surprinderea
mecanismelor inconştiente ale alegerii şi dinamicii parteneriale se încadrează în
ansamblul metodelor calitative de cercetare. Metodologia utilizată se încadrează în
specificul de cercetare şi intervenţie psihoterapeutică în domeniul psihogenealogiei.
Metoda de cercetare
Alăturându-ne modului de lucru în psihogenealogie, modalitatea de studiere a
fenomenelor şi prezentarea conceptuală în acest domeniu se referă la identificarea şi
descrierea nivelurilor posibile de analiză, ce pot fi grupate astfel:
Nivelul 1: Nivelul analizei dinamicilor intergeneraţionale.
Nivelul 2: Nivelul analizei dinamicilor transgeneraţionale.
Nivelul 3: Nivelul analizei interferenţei scenariilor terapeut-client.
Nivelul 4: Nivelul construcţiei – colectării informaţiilor.
Dacă urmăm un asemenea model de analiză, ne situăm la confluenţa dintre
paradigma sistemică şi paradigma psihanalitică, adică în sfera de referinţă a
domeniului psihogenealogic.
Modalitatea folosită de noi în demersul de explorare şi analiză
transgeneraţională este însă umanistă, fenomenologică şi clinică, înglobând reperele
fundamentale ale celor două direcţii care au generat psihogenealogia, menţionate
mai sus. Facem această precizare pentru a ne diferenţia metodologic de abordările
clasice, care, deşi au deschis un câmp excepţional de cunoaştere şi investigaţie, întâmpină
unele limitări şi interpretări excesive, supuse riscului speculativ în planul intervenţiei
practice, terapeutice. Ne asumăm din acest motiv poziţia noastră metodologică
18

integrativă, unificatoare, pe care am validat-o deja prin rezultatele publicate sau
comunicate şi pe care o retestăm sau optimizăm continuu.
Astfel, demersul şi viziunea metodologică în care lucrăm urmăreşte atent sensul şi
semnificaţia comportamentelor şi fenomenelor observate într-o manieră interconectivă şi
corespondentă pe multiplele paliere sincronizate vs. desincronizate de analiză
(intrapsihic, intrafamilial, interfamilial şi transgeneraţional). Este util, de asemenea,
să se înţeleagă şi faptul că ne-am racordat continuu la cercetările calitative ale autorilor
francezi în special, care ne-au furnizat repere şi interferenţe conceptuale profitabile
pentru propriile noastre teoretizări, stimulându-ne în efortul de a reelabora, adapta şi
dezvolta unele metodologii noi de intervenţie în câmpul psihogenealogiei, de orientare
umanist-experienţială (Mitrofan, Godeanu, Godeanu, 2010).
În scopul surprinderii dinamicii alegerii parteneriale şi relaţiei de cuplu, din
perspectivă transgeneraţională am introdus următoarele categorii: tipologii
transgeneraţionale ale relaţiei de cuplu: cuplul reparator, cuplul conţinător, cuplul
simptom, cuplul confuzional-criptofor, cuplul fantasmatic-imaginar, cuplul utilitar.
Un alt scop al cercetării a constituit elaborarea unui instrument metodologic de
evaluare şi intrevenţie experienţială transgeneraţională a dinamicii alegerii parteneriale pe
care l-am numit „Grila de explorare a interferenţei mitologiilor familiale şi
comunitare cu nevoile personale”.
Tipologii transgeneraţionale ale relaţiei de cuplu:
Cuplul reparator.
Reprezintă cuplul în care dinamica relaţiei se desfăşoară în baza unui
scenariu transgeneraţional reparator ca efect al loialităţii familiale.
Cuplul conţinător.
Reprezintă cuplul care funcţionează pe baza capacităţii, fiecăruia dintre
parteneri, de conţinere reciprocă, expresie a disponibilităţii de a
funcţiona în parteneriat erotic. Este vorba aici de o capacitate naturală de
19

esemnificare a situaţiilor traumatice specifice istoriei familile a celor doi
parteneri. În acest mod ei reuşesc să evolueze în raport cu modelele vieţii
de cuplu a antecesorilor, construindu-şi o relaţie de cuplu în mod
autentic. Acest tip de cuplu funcţionează în manieră terapeutică
sporindu-şi capacitatea de cunoaştere şi intercunoaştere. Relaţia de cuplu
devine astfel o relaţie matură care se desfăşoară la un nivel profund al
trărilor emoţional-afective, partenerii de cuplu alternând în acest fel
între a fi atât conţinuţi cât şi conţinători.
Cuplul simptom (al blocajului în dezvoltare).
Reprezintă cuplul care se evidenţiază prin antrenarea şi manifestarea
reacţiilor de tip circular – patogene cu potenţial dezadaptativ. În acest
sens dinamica de cuplu se axează pe problematica neasumării identităţii
de rol- sex a partenerilor de cuplu, neasumare care se manifestă prin
dejangajare maritală şi pseudoautonomie.
Cuplul confuzional-criptofor.
Presupune prezenţa unui obiect de tip „fantomă” în dinamica relaţiei.
Acest obiect de tip „fantomă” poate fi un antecesor sau un fost partener
erotic.
Cuplul fantasmatic-imaginar.
Ceea ce este tipic pentru această tipologie este tocmai incapacitatea de
angajare într-o relaţie partenerială şi trăirea relaţiei la nivel fantasmatic.
Relaţiile la distanţă reprezintă un exemplu pentru acest tip de cuplu.
Această tipologie este asociată în acest caz cu fenomenul confuziei
identitare şi cu neconfirmarea în identitatea de rol-sex.
Cuplul utilitar.
Reprezintă cuplul în care partenerii folosesc relaţia în care funcţionează
în scopul satisfacerii unor nevoi diferite de cele parteneriale. De exemplu,
20

el foloseşte relaţia de cuplu pentru a se putea opune părinţilor. Ea
foloseşte relaţia de cuplu pentru a-şi satisface nevoia de a avea o imagine
acceptată social.
Grila de explorare a interferenţei mitologiilor familiale şi comunitare cu
nevoile personale.
Reprezintă un instrument experienţial cu ajutorul căruia se realizează
explorarea rolului mitologiilor familiale şi comunitare în dinamica alegerii
parteneriale. În acelaşi timp, acest instrument poate servi ca pretext pentru
intervenţia psihoterapeutică în cuplu.
Metodele calitative utilizate în cadrul cercetării sunt următoarele:
I. Analiza calitativă de teoretizare (Alex Mucchielli);
II. Metoda observaţiei clinice (Albert Ciccone);
III.Cercetarea narativă (Amia Liebrich, Rivka Tuval-Marshiach, Tamar Zilber);
IV. Diagnosticul experienţial (Iolanda Mitrofan).
I. ANALIZA CALITATIVĂ A DATELOR
Analiza calitativă este un demers discursiv şi semnificant de reformulare, de
explicare sau de teoretizare a unei mărturii, a unei experienţe sau unui fenomen (Paillé,
1996 apud Mucchielli, 2002).
Cercetarea calitativă în psihoterapie poate fi percepută în diferite moduri. Unul dintre
modurile în care este percepută se referă la ea ca la o abordare pe care cercetătorii şi
psihoterapeuţii au încorporat-o pentru a studia psihoterapia şi schimbarea în psihoterapie.
Dintr-o perspectivă mai nouă cercetarea calitativă este înţeleasă ca fiind un grup de
metode împrumutate din ştiinţele sociale şi umane. Aceste metode au fost aduse în
psihologie, asistenţă socială şi în cadrul terapiei maritale şi de familie în ultimele decade
pentru a furniza informaţii naturale, descriptive şi interpretative.
Activitatea de culegere şi de prelucrare a datelor necesită o validare în situaţie.
Informaţia „prelucrată” trebuie să fie recunoscută ca dată pertinentă de către actorii
sociali implicaţi în cercetare (de exemplu, sinteza unui interviu de grup trebuie să fie
21

ecunoscută de grupul în discuţie). Informaţiile culese trebuie supuse apoi unui proces
de validare internă (Mucchielli, 2002).
În cerectarea calitativă comparaţia constantă dintre teoretizare şi datele
empirice permite adecvarea empirică. Generarea şi verificarea teoretizării au loc
simultan (Glaser, Straus, Mucchielli, 2002).
Analiza de conţinut calitativă prin teoretizare
Analiza calitativă de teoretizare este o formă de analiză calitativă, cunoscută şi
sub denumirea de analiză prin teoretizare concretă, care urmăreşte să genereze în mod
inductiv o teoretizare la adresa unui fenomen cultural, social sau psihologic, efectuând
conceptualizarea şi raţionarea progresive şi valide a datelor empirice calitative (Paillé,
1994).
Analiza calitativă de teoretizare conţine în total şase operaţiuni sau etape de la
codificarea iniţială a corpusului de date până la verificarea multistrategică a teoretizării,
trecând printr-un demers amplu în jurul instrumentului principal de analiză – categoria.
Metoda se referă la tehnica de lucru calitativ ce îşi propune să construiască un edificiu
conceptual. În acest sens teoretizarea presupune un ansamblu de operaţii în care rezultatul
nu est un sfârşit, ci mai degrabă starea în care se află, la un moment dat, o construcţie
teoretică dată. A teoretiza nu înseamnă a produce o teorie, ci înseamă a ada un nou sens
unor fenomene, a insera evenimente în contexte explicative, a include într-o schemă
cuprinzătoare actorii, interacţiunile şi procesele care funcţionează într-o situaţie
educativă, organizaţională, socială, clinică, etc, (Glaser, Straus apud Mucchielli, 2002).
Operaţiile sau etapele analizei calitative de teoretizare
Analiza calitativă de teoretizare presupunea parcurgerea unor operaţii – etape
interconectate: codificarea, categorizarea, punerea în relaţie, integrarea,
modelizarea, teoretizarea.
22

Codificarea
Această primă etapă se referă la o primă analiză a datelor. În cadrul acestei etape
se urmăreşte decuparea, cu ajutorul cuvintelor care vor fi notate pe margine, esenţialul
din ceea ce a fost exprimat în mărturie. Orice analiză calitativă este o consensare de date
continue şi abundente. Respectarea întrutotul a mărturiei oferite ar consta în a reproduce
fără decupaj ori comentariu în teza sau în rapoartele de cercetare. Or, analiza calitativă de
teoretizare rămâne, sub acest unghi, un demers de punere în formă şi de caracterizare a
sensului .
Ne punem astfel problema sub forma întrebărilor de tipul:
„Despre ce este vorba?”;
„Ce avem aici?”;
„Ce este?”.
Exemplificare: problematica studiată rolul mitologiile familiale, comunitare şi a
scenariilor transgeneraţionale implicate în alegerea partenerului
Categorizarea
Instrumentul important al analistului în acest tip de demers este categoria. O
categorie este un cuvânt sau o expresie care desemnează la un nivel destul de ridicat de
abstractizare un fenomen cultural, social sau psihologic aşa cum este perceput pe baza
unor date. Întrebările-cheie în acest stadiu al analizei, numit categorizare, sunt:
„În faţa cărui fenomen mă aflu?”;
Exemplificare: Interferenţa mitologiilor familiale, comunitare cu nevoile personale şi
implicaţiile în alegerea partenerială.
„Ce se întâmplă aici?”.
Exemplificare: Fenomenul interferenţei nevoilor antecesori-descendenţi. Categoriile
propuse în cadrul cerectării: tipologiile transgeneraţionale ale relaţiei de cuplu.
Orice categorie semnificativă trebuie supusă unei intervenţii care urmăreşte: să o
definească, procedând ca pentru orice definiţie a unui termen; să-i descopere
23

proprietăţile, adică să izoleze elementele distinctive care o compun; să-i specifice
condiţiile de existenţă, deci să identifice ceea ce trebuie să fie obligatoriu prezent ca să
existe şi să se manifeste categoriea; să-i identifice diversele forme.
Punerea în relaţie
Această etapă se referă la punerea în relaţie a diverselor categorii. Întrebările
formulate aici sunt:
„Ce am aici are vreo legătură cu ceea ce am acolo?”;
„Prin ce şi cum se realizează această categorie?”.
Punerea în relaţie se efectuează la nivelul proprietăţilor categoriilor, la toate nivelurile
categoriei.
Exemplificare: mitologiile familiale sunt integrate în scenariile transgeneraţionale ce
acţionează ca vectori ai alegerii parteneriale. De asemenea alegerile parteneriale au la
bază fenomene de „criptă” şi „fantomă”.
Integrarea
Se referă la fenomenul principal care apare în centrul teoretizării. Întrebările
utilizate în această etapă sunt:
„ Care este chestiunea principală?”;
„ Sunt în faţa cărui fenomen general?”;
„ În definitiv, care este obiectul studiului meu?”.
Prin intermediul acestei etape putem opera de exemplu asupra titlului cercetării noastre.
De exemplu, la începutul formulării ipotezelor titlul cercetării noastre era „Studiul
motologiilor în cadrul cuplului”. În urma integrării, titlul proiectului de cercetare poate
deveni „Rolul mitologiilor familiale şi comunitare în alegerea partenerială”.
Modelizarea
24

Etapa modelizării se referă la proprietăţile şi consecinţele fenomenului. Acest
lucru se referă la reproducerea cât mai fidel posibil a organizării relaţiilor structurale ce
caracterizează fenomenul principal delimitat la sfârşitul operaţiei de integrare. Întrebările
acestei etape sunt:
„Care sunt proprietăţile fenomenului ?”;
„Care sunt antecedentele fenomenului (ce precedă, accelerează, „cauzează”
fenomenul)?”;
„Care sunt consecinţele fenomenului?”;
„Care sunt procesele în joc la nivelul fenomenului?”.
Exemplificare: în această etapă de analiză calitativă a datelor surprindem valenţele
fenomenului studiat – mitologiile familiale, comunitare interferă cu nevoile şi
expectanţele de rol-sex şi astfel au ca efect dificultăţi de asumare a identităţii
masculine sau feminine, fapt ce duce la crize de cuplu şi distorsiuni la nivelul relaţiei
de cuplu.
Teoretizarea
În final, ultima etapă a cercetării se referă la verificarea implicaţiilor teoretice
prin surprinderea complexităţii situaţiilor (Mucchielli, 2002). În urma parcurgerii acestei
etape am extras aspectele relevante privind modalităţile de alegere partenerială, ceea ce a
condus la formularea unor tipologii transgeneraţonale ale cuplurilor asistate. Aceste
tipologii reprezintă totodată noi repere de evaluare, diagnoză şi intervenţie
psihogenealogică asupra relaţiei de cuplu.
II. METODA OBSERVAŢIEI CLINICE
O altă modalitate de a vedea cercetarea calitativă se referă la metoda clinică pe
care cercetătorii clinicieni au folosit-o pentru a descrie şi explica procesele terapeutice şi
efectele terapiei. Observaţia clinică este o metodă de cercetare care permite construirea
unor modele de înţelegere a realităţii psihice observate şi tratarea unor fenomene
25

ecunoscute ca patologice. Totodată această metodă este o metodă calitativă de
surprindere a datelor ce serveşte ca un complement al altor informaţii: comportamentul
concret al subiectului, atitudinile sale în timpul întâlnirii terapeutice. Potrivit lui Albert
Ciccone (1998) observaţia clinică se distanţează de concepţiile medicale, deoarece
încearcă să descrie nu numai ceea ce apare, ci şi să regrupeze aceste diferite informaţii
dându-le un sens. Această activitate este însă susţinută de un proiect de respectare a
materialului şi de restituire a sensului ansamblului observaţiei (Ciccone 1998 apud
Pedinielli, 2005).
Abordările numite clinice îşi pun, în primul rând, problema asupra semnificaţiei
şi sensului fenomenelor observate.
Observaţia clinică folosită de noi este centrată pe dimensiunea experienţială a
fiinţei umane. Câmpul observaţiei clinice vizează sociabilitatea, interacţiunile,
interrelaţiile, dar şi interioritatea psihică a subiectului, subiectivitatea sa.
Practica clinică pune în relaţie un subiect în dificultate şi un specialist care acordă
ajutor. R. C. Kohn şi P. Nègre disting două tipuri de observaţie clinică. Este vorba
despre „observaţia clinică structurată” şi „observaţia clinică relaţională” (apud
Ciccone, 1998). Organizarea şi planificarea observaţiei clinice structurate evită
generalizările şi clasificarea faptelor sau a comportamentelor. Ea ţine cont de unicitatea
fiecărui individ şi vizează obiectivarea funcţionării lui.
R. C. Kohn şi P. Nègre susţin că aceste demersuri sunt clinice deoarece ele
tratează studii de caz individuale examinate ca şi cazuri clinice (Ciccone, 1998).
Observaţia clinică relaţională. Ea se practică în psihanaliză şi în psihoterapiile
experienţiale. Subiectul vorbeşte, povesteşte, se manifestă verbal şi non-verbal, pentru că
există cineva care îl ascultă, observatorul. Situaţia clinică presupune existenţa cuiva care
ascultă (clinician, obsevator, interlocutor prezent).
Clinicianul care observă, într-un asemenea context, se supune exigenţelor datorate
acestui tip de observaţie. Pentru a fi receptiv la situaţia observată el trebuie să pună între
ghilimele propria sa viziune asupra lumii şi propriile modele teoretice. El trebuie să fie
conştient şi de impactul întâlnirii cu situaţia observată. Psihanaliştii vorbesc în această
situaţie de contratransfer.
26

În T.Tr.U., cadrul în care ne situăm, vorbim despre interferenţa scenariului
terapeut-client. Terapeutul este conştient de interferenţa experienţei sale de viaţă cu
experienţa clientului. El trebuie să facă simultan şi interconectiv o dublă observaţie, pe de
o parte, observaţia clientului şi, pe de altă parte, observaţia raportată la sine însuşi.
Procesul unificator se bazează pe dezvoltarea simultană a stării de martor, atât la
client, cât şi la terapeut, procesul de conştientizare fiind în avans la terapeut, ceea ce îi
permite ghidajul discret şi declanşarea rezonantă a aceleaşi stări de conştientizare
autointegratoare şi în experienţa prezentă a clientului, care astfel înaintează în propriul lui
ritm în autocunoaştere şi restructurarea modalităţilor Eului de a-şi rescenariza viaţa. Este
un proces dinamic de interconectare meditativă cu valenţe transformatoare („de creştere
împreună”). Procesul fluidizează contactul cu sine, extinde progresiv experienţa
conştientizării şi cunoaşterii de sine, suscitând spontan resursele creatoare. Acestea, bine
canalizate, pot cataliza la rândul lor schimbarea terapeutică.
Observarea mesajelor verbale şi non-verbale, precum şi a conexiunii lor.
Mesajele verbale sunt încărcate de sens la nivel conştient. Discursul non-verbal transmite
mai degrabă un mesaj inconştient.
Observarea la nivel non-verbal vizează atitudinile, reacţiile, maniera de a fi. Aşadar, în
clinică sau în practica de consiliere şi terapie, observarea se centrează pe limbajul verbal,
non-verbal şi pe interacţiuni. De mare utilitate este capacitatea observatorului de a
conecta spontan conţinutul şi aspectul formal al limbajului verbal cu cel al limbajului
corporal expresiv. De ce este nevoie de acest lucru? Pentru a sesiza oportun gradul de
congruenţă, respectiv, incongruenţă al mesajelor afirmate conştient cu mesajele
inconştientului, exprimate în mimică, postură, manifestările corporale şi fiziologice
spontan declanşate, pe parcursul dialogului, sau al manifestărilor spontane ale clientului
în alte contexte şi relaţii (cu membrii familiei, părinţi, soţi, copii sau cu medicul, ori alţi
însoţitori implicaţi). Este una ceea ce comunică verbal clientul şi alta semnificaţia pe care
o transmite de cele mai multe ori, când se află într-o situaţie de impas, blocaj sau de
boală, oricare ar fi aceasta. Aici este sursa celui mai bogat material în semnale
semnificative pentru cunoaşterea reală, obiectivă şi profundă a cazului, ceea ce depăşeşte
valoarea oricărei probe, oricărui test sau mijloc standardizat, oricât de bine susţinut
statistic ar fi el.
27

În clinică şi în suferinţă, unicitatea persoanei impune acordarea evaluării la natura
acestei unicităţi şi diversităţi, pentru care nu putem avea cu adevărat ca ultim mijloc de
înţelegere şi evaluare decât situaţia experienţială şi decriptarea simbolică şi raţională a
celor două modalităţi matriceale de manifestare a fiinţei umane – expresia corporală şi
mesajul verbal.
Omul se comunică şi se modifică pe sine contextual şi relaţional, ceea ce impune
un diagnostic pe măsură. Noi îl numim diagnostic experienţial, iar în cazul analizei
transgeneraţionale se impune cu atât mai mult. Din acest motiv, dramagenograma,
imagogenograma şi artgenograma sunt mijloace tehnice cu valenţă diagnostică şi
terapeutică, adică acoperă simultan necesităţile de evaluare dinamică şi de de provocare a
procesului de transformare „vindecătoare”, curativă (Mitrofan, Godeanu, Godeanu,
2010).
III. DIAGNOSTICUL EXPERIENŢIAL
Diagnosticul experienţial, metodă şi inovaţie ce aparţine prof. univ. Dr. Iolanda
Mitrofan (2004, 2006). „Diagnosticul experienţial, reprezintă un demers terapeutic
specific în abordarea holistică pe care o practic sub numele de Terapia Unificării este
simultaneitatea demersului diagnostic şi terapeutic, printr-o participare activă,
conştientă şi înalt personalizată a clienţilor, prin intermediul „pretextelor”, exerciţiilor
exploratorii şi situaţiilor proiective provocatoare, bazate pe puterea de expresie a
limbajelor alternative simbolice, creatoare, (corporale şi verbale)”.
Astfel, participanţii au acces şi la conştientizarea şi validarea propriei lor schimbări,
devenind apţi după un travaliu prelungit de autotransformare centrat pe unificare să-şi
exercite „controlul asupra propriei persoane”, autoevaluându-se conştient, flexibil şi
dinamic, ieşind din tiparul unor „etichetări blocante” de sorginte exterioară. Ei descoperă
cum pot să participe şi să se implice, din ce în ce mai eficient, în „cursa propriei evoluţii”,
cum anume s-o sprijine în modul cel mai realist, creativ şi lipsit de riscuri. De cele mai
multe ori se întâmplă astfel, dar nu este obligatoriu pentru fiecare caz în parte. Ritmul
28

autoschimbării este personalizat; el poate fi impulsionat, deblocat, dar nu schimbat din
afară.
Iolanda Mitrofan propune şi utilizeză diagnosticul experienţial ca bază de evaluare
progresivă, comparativă a fiecărui client cu el însuşi, (dar şi a grupului în dinamică) pe
parcursul procesului terapeutic sau a celui de dezvoltare şi unificare personală, constituie
o alternativă şi o complementare a mijloacelor psihodiagnostice standard folosite în
evaluarea personalităţii şi a dezvoltării umane (subiect care poate fi abordat în altă carte).
Cu alte cuvinte, Terapia Unificării dispune şi de o modalitate proprie de validare
a efectelor şi progreselor realizate, accesibilă atât terapeutului cât şi clientului, venind în
prelungirea relaţiei terapeutice, mutual creatoare, participative, autentice şi
responsabile.
Planul evolutiv vertical exprimă direcţia evoluţiei conştiente (jos–Inconştientul,
centru–Transconştientul, sus–Conştientul).
El completează repre-zentarea hărţii interioare a hologramei, care ne indică foarte
limpede direcţia de evoluţie a psihicului de la Inconştient către Conştient, cu revenire la
Conştientul extins (Transconştient, locul Sinelui, care coincide în „lectura corporală” cu
locul Inimii, aşa cum aminteam mai sus, considerat în teologia creştină adevăratul sediu
al sufletului şi spiritului uman), „spaţiul” virtual al transformării nivelului energetic. Nu
sunt de acord cu direcţia atât de abuziv speculată de mulţi autori cu privire la evoluţia
fiinţei umane de la nivelul instinctual, material la cel spiritual, ca verticalizare.
Materialitatea şi spiritualitatea sunt atât de adânc împletite încât deşi tendinţa desfăşurării
„ghemului” experienţial este cu adevărat de a transforma „cânepa în borangic”, grosierul
în subtil, inconştientul în conştient, acest lucru se întâmplă simultan în corp şi în minte,
aşa încât spiritualitatea se trezeşte printr-o integrare din ce în ce mai perfectă, mai
armonioasă a „Hardului” cu „Softurile” sale, ceea ce amplifică nebănuit capacităţile
atoregenerative, creatoare.
Verticalizarea este mai bine exprimată în sintagma „a unifica Cerul cu Pământul”,
spiritualitatea cu materialitatea, expansiunea cu condensarea, sau în alt plan, omul cu
29

divinitatea. Verticalizarea este drumul pe care cei doi poli ai Vieţii se întâlnesc şi se
transformă unul în celălalt. Este drumul alchimic al Egoului către Sine şi explozia
creatoare a Sinelui sub forma Egourilor mereu transformabile, mereu perfectibile, tinzând
la reunificare şi integrare. Dar nu există decât teoretic un punct terminus – Sinele. Nimic
nu se opreşte.
Sinele continuă să fiinţeze pe seama integrării Egourilor individuale, transgeneraţionale,
colective, transformatoare şi creatoare la rândul lor, aşa după cum Sinele este un Creator
perpetuu. Egoul respectă în devenirea sa principiul „după chipul şi asemănarea” Sinelui,
conţinându-se, manifestându-se şi exprimându-se la infinit unul pe celălalt.
Cu alte cuvinte, Sinele nu exclude identitatea corporală, ba dimpotrivă, ea este
expresia locusului extins al fiinţării Sinelui, (Casa sau „Matricea”), spaţiul de
manifestare al spiritualităţii fiinţei şi în mare parte chiar produsul ei concretizat,
substanţializat.
Identitatea spirituală include şi se generează succesiv din integrări din ce în ce
mai subtile ale identităţii corporale, identităţii afective şi motivaţionale, a celei cognitive
şi conative, manifestându-se prin comportamentele de rol multifaţetate şi interconectate
pe cele două axe, cea Conştient-Inconştient şi cea a Timpului, care conferă
„personalitate” (Mitrofan, 2004, pp. 41-43).
IV. CERCETAREA NARATIVĂ
Cercetarea narativă se încadrează în aria studiilor calitative. Definira cercetării
narative a cunoscut diferite forme dintre care o amintim pe care regăsită în Dicţionarul
Webster 1966, p. 1503: naraţiunea este un „discurs sau un exemplu de discurs construit
în aşa fel încât să reprezinte o succesiune coerentă de fapte ori întâmplări”. Cercetarea
narativă se referă la orice studiu care foloseşte sau analizează materiale narative.
În multe studii sociologice şi antropologice, naraţiunile sunt folosite pentru a delimita
caracterul sau stilul de viaţă a anumitor subgrupuri sociale, definite de coordonate clare
cum ar fi genul, rasa, religia, etc..
30

În aplicaţii, cercetare clinică narativă este utilă în contexte terapeutice.
Restaurarea sau dezvoltarea personală prin psihoterapie este considerată a fi nucleul
procesului de vindecare (Epston, White şi Murraz, 1992; Omer şi Alon, 1997; Rotenberg,
1987; Schafer, 1983; Spence, 1986, etc.).
Modelele narative pot fi considerate ca fiind „adevărate măsuri ale lumii” care
sunt potrivite pentru investigarea unor „probleme în viaţa reală”.
Ne alăturăm în acest sens acestor metode de cercetare narativă şi îndrăznim să afirmăm
că abordarea psihogenealogică a cuplului se încadrează în această arie tematică deoarece,
asistarea clienţilor prin intermediul genogramei presupune colectarea informaţiilor cu
caracter personal. Astfel, explorăm împreună lumea interioară a clienţilor noştri, narată
de aceştia, în baza firului istoric al evenimentelor ce o constituie.
În contextul naraţiunii autobiografice, aduce în discuţie legătura dintre naraţiune
şi identitatea personală aflată în sfera realităţii sale interioare. Informaţile obţinute în
urma lucrului cu genograma sunt adevăruri narative ale istoriei de fmilie în sens
transgeneraţional.
În ultimele două decenii conceptul de naraţiune, cât şi cel de poveste a vieţii au
devenit din ce în ce mai proieminente în domeniul ştiinţelor sociale. Treptat, ele şi-au
câştigat un loc privilegiat în teaoria, cercatarea şi plicarea diverselor discipline, dintre
care am aminti psihologia, psihoterapia, sociologia, etc.. Utilizarea materialelor narative
ca modalitate de recoltare a datelor supuse cercetării, poate fi un adaos la inventarul
metodelor de studiu amintite mai ssu, fiind o alternativă preferabilă la nişte instrumente
de cercetare mai degrabă „sterile”.
Utilizarea naraţiunii ca modalitate de recoltare a informaţiilor în domeniul
psihogenealogiei ne oferă posibilitatea colectării unor informaţii unice şi complexe, care
nu pot fi culese prin experimente, chestionare sau alte scale statistice. Din acest punct de
vedere, considerăm că folosirea metodologiei calitative de culegere a informaţiilor cu
catacter autobiografic, aşa cum sunt cele din domeniul psihogenealogiei ne oferă o
imagine cât mai completă şi personală „nealterată de interpretări şi prelucrări statistice”
care să modifice relatările personale (Bickman şi Rog, 1998 apud Lieblich, Tuval-
Mashiach, Zilber, (1998), (2006)).
31

Ţinând seama de complexitatea fenomenelor studiate, în privinţa faptului că
trebuie să luăm în considerare nu numai conduitele şi reprezentările, ci şi contextele
şi mişcările istorice în care acestea se înscriu, abordarea calitativă trebuie să fie
holistă şi globală. O abordare holistă consideră faptele umane drept nişte totalităţi
ce nu pot fi explicate, dacă ne limităm la studierea separată a diferitelor
componente. De aceea, este globală, ataşându-se de ansamblul dimensiunilor ce
caracterizează un fenomen. Astfel, situaţiile studiate nu se pot descompune în
variabile dependente şi independente, unite prin legături de cauzalitate lineară.
Tehnicile calitative pot fi aplicate diferitelor aspecte ale realtăţii sociale,
culturale şi psihologice: viaţa unui grup, reacţiile indivizilor, la un eveniment, situaţii de
interacţiune individuală şi grupală, reprezentări, experienţa trăită în viaţa cotidiană
(Jodelet apud Moscovici, 2007).
DESIGNUL CERCETĂRII
Cercetarea prezentă a avut în vedere, în primul rând un ansamblu de obiective
teoretico-metodologice, a căror cunoaştere aduce contribuţii privind maniera de a evalua
dinamica relaţiei de cuplu, pornind de la cunoaşterea motivelor alegerii parteneriale.
În acest sens, elaborarea unui intrument explicativ al mecanismelor funcţionalităţii
cuplului pornind de la dinamica legăturilor familiale, a mecanismelor de transmitere a
identităţii (masculine sau feminine) la nivel familial se conturează pe două planuri
interconectate având următoarele obiective:
I. Planul pe care îl numim de explorare, evaluare şi diagnoză experienţială
transgeneraţională ce are următoarele obiective:
1. Explorarea mitologiilor legate de feminitate respectiv masculinitate
privind exercitarea rol-sexului în familia de origine a participanţilor la
cercetare;
2. Explorarea mitologiilor legate de parteneriatul erotic;
32

3. Explorarea mitologiilor legate de sexualitate;
4. Cunoaşterea modului în care mitologiile familiale şi comunitare
interferează cu nevoile, expectanţele de rol şi dorinţe în dinamica relaţiei de
cuplu;
5. Conturarea unor repere de diagnoză a alegerii parteneriale şi dinamicii
relaţiei de cuplu cu posibilitatea relevării mecanismelor disfuncţionale şi a
blocajelor, ca efect al tramsmisiei psihice transgeneraţionale.
II. Planul de intervenţie directă care are următoarele obiective:
1. Implementarea unui modul de psihoterapie axat pe disfuncţiile, decalajele
şi blocajele existente în dinamica relaţiei de cuplu cu posibilităţi terapeutice
recuperatorii prin resemnificare a evenimentelor discordante în scenariul de
viaţă al participanţilor la cercetare;
2. Conştientizarea motivaţiilor ce privesc alegerea partenerială (a subiecţilor
participanţi la cercetare), pornind de la dinamica intre- şi transgeneraţională
a transmiterii modelelor de masculinitate, feminitate, sexualitate şi
parteneriat;
3. Evidenţierea interferenţei mitologiilor familiale şi comunitare cu nevoile,
aşteptările şi dorinţele participanţilor la cercetare;
4. Evidenţierea tipurilor de repetiţii privind manifestarea unor scenarii
transgeneraţionale ale alegerii parteneriale, bazate pe mecanismele de
„criptă” şi „fantomă”.
Având în vedere scopul urmărit şi argumentaţiile conceptuale formulate,
elaborarea unui instrument metodologic de evaluare şi intrevenţie transgeneraţională a
alegerii parteneriale, ne conduce spre dezideratul introducerii unui instrument calitativ de
diagnoză experienţială ce surprinde dinamica antecesori-descendenţi, axată pe alegerea
partenerului.
33

Valenţele aplicative ale acestei modalităţi de explorare, evaluare şi diagnoză
experienţială, psihogenealogică a alegerii parteneriale vizează:
Prevenirea relaţiilor de cuplu cu potenţial patogen la nivelui dinamicii
alegerii parteneriale;
Reconectarea participanţilor la cercetare cu aspecte legate de loialitatea
familială în scopul unei mai bune repoziţionări la nivelul structurii de rol-sex
şi a conştientizării modalităţilor de alegere partenerială;
Analiza expectanţelor, nevoilor şi dorinţelor fiecărui partener în vederea
confirmării acestora în identitatea de rol-sex.
INSTRUMENTE utilizate în cadrul cercetării
1. Genograma (Monica McGoldrick, Randy Gerson) – Dramagenograma
(Iolanda Mitrofan);
2. Interviul semi-structurat (Francois Syngly, Alain Blanchet, Anne Gotman,
Jean Claude Kaufmann);
3. Instrumentul metodologic de evaluare şi intrevenţie experienţială
transgeneraţională (Alin Sebastian Godeanu);
4. Studiul documentelor privind caracterizarea relaţiei de cuplu – Povestea
vieţii (Robert Atkinson).
Instrumentul metodologic de de evaluare şi intrevenţie experienţială
transgeneraţională – Grila de explorare a interferenţei mitologiilor familiale şi
comunitare cu nevoile personale (Anexa 1).
Construcţia instrumentului
34

Conceperea unui instrumentul metodologic de de evaluare şi intrevenţie
experienţială transgeneraţională, include conform metodologiei calitative de cercetare,
înscrisă în ansamblul cercetărilor narative.
Pentru asistarea clienţilor din perspectivă transgeneraţională, am conceput un
instrument metodologic de evaluare şi intrevenţie experienţială transgeneraţională, - o
grilă prin care ne propunem să surprindem diverse tipuri de mituri (poveşti) şi
mitologii, secrete, referitoare la feminitate, masculinitate, sexualitate, parteneriat
(căsătorie), ilustrând astfel, modalităţile în care se manifestă transmisia psihică
intergeneraţională în cadrul familial şi personal. De asemenea ne propunem să evidenţiem
pattern-urile transgeneraţionale implicate în alegerea partenerială.
Evaluarea cuplului (parteneriatului erotic) presupune luarea în considerare a unor
date privind reţeaua extinsă de familie a partenerilor, interacţiunile observabile „aici şi
acum” precum şi „faptele existenţiale” din cadrul istoriei familiale.
Potrivit cercetării calitative, aceasta include două dimensiuni interdependente de analiză:
abordarea holistă a conţinutului şi categoriilor de conţinut.
Abordare holistă a conţinutului presupune utilizarea întregii poveşti a vieţii,
centrată în ceea ce ne priveşte la doemeniul miturilor (poveştilor), respectiv mitologiilor
familiale şi comunitare, cu referie la feminitate, masculinitate, sexualitate, parteneriat
(căsătorie). Astfel ne axăm pe înţelesul părţilor naraţiunii (feminine, masculine, de
sexualitate, partenerat (căsătorie) în contextul poveştii ca întreg – mitologiile familiale şi
comunitare.
Categoriile de conţinut utilizate în grilă sunt subordonate unui sens mai general,
încadrate în ansamblul corpusului definitoriu – mitologii. Astfel ne întrebăm „ce
fenomen mai general există în spatele ansamblului de elemente pe care le examinăm
aici ?” Pentru a răspunde la această întrebare nu ar fi justificat să exlorăm miturile şi
mitologiile familiale, decât în măsura în care putem desprinde concluzii cu privire la rolul
pe care acestea le au în relaţia de cuplu.
Definirea categoriilor de conţinut
35

Categoriile de conţinut sunt teme sau perspective care traversează subtextul selectat,
oferind un mijloc de clasificare a elementelor sale. Ele sunt definite prin raportarea lor la
diverse teorii.
În practică procedura de extragere a categoriilor de conţinut se realizează astfel: lectura
atentă, sugerarea categoriilor, împărţirea subtextului pe categorii, generarea ideilor în
vederea obţinerii unor categorii suplimentare sau rafinării celor deja existente. Ulterior
definirii categoriilor de conţinut, acestea sunt supuse analizei formale de conţinut.
Analiza formală de conţinut este o metodă de explicitare a sistemului generator de
sens al unui ansamblu de expresii (discursuri, povestiri, etc.) care provin de la acelaşi
actor. Ea urmăreşte actualizarea problematicii individuale sau colective care subcuprinde
toate expresiile analizate. Această metodă de validare îşi are originea în analiza
structurală a cărei autor este Lévi-Strauss (1958), potrivit căreia, analiza se centrează pe
impunerea unei forme pentru un conţinut (apud Mucchielli, 1994).
Procedura de construcţie şi aplicarea instrumentului
Aşa cum am afirmat în paragrafele de mai sus, am elaborat un instrument (grilă)
care a avut la bază patru interviuri semi-structurate axate pe dimensiunile considerate
(masculinitate, femimitate, parteneriat, sexualitate), precum şi categoriile de conţinut:
mituri, mitologii familiale şi comunitare, secrete de familie.
Categorii de conţinut:
mituri (poveşti, istorii);
motologii familiale;
mitologii comunitare;
secrete de familie.
Dimensiuni:
masculinitate;
feminitate;
sexualitate;
parteneriat/căsătorie.
36

Am considerat importantă îmbogăţirea categoriilor de conţinut introducând categoria
referitoare la secret, aşa cum le-a definit Serge Tisseron secrete de familie:
secrete legate de un eveniment ce ţine de viaţa privată şi secrete legate de un
eveniment colectiv;
secrete privind conţinutul unui eveniment şi secrete privind existenţa însăşi a
secretului;
secrete legate de un eveniment care poate fi gândit, dar nu poate fi rostit şi
secrete legate de un eveniment negândit şi nerostit;
secretele legate de relaţiile erotic-afective (Tisseron, 1999);
La aceste teme am adăugat teama preocupărilor în legătură cu anumite situaţii şi diverşi
membrii din familie.
secrete legate de o persoană din familie;
Astfel, elaborarea şi pretestarea unui instrument metodologic de evaluare şi intrevenţie
experienţială transgeneraţională cuprinde:
Planuri de
analiză şi intervenţie
Panul intergeneraţional Planul transgeneraţional
Categorii de conţinut Categorii de conţinut
Mituri (poveşti), evenimente
Mitologii familiale
mitologii comunitare
Secrete de familie :
secrete legate de un eveniment ce
ţine de viaţa privată şi secrete
legate de un eveniment colectiv;
secrete privind conţinutul unui
eveniment şi secrete privind
existenţa însăşi a secretului;
secrete legate de un eveniment
37

Figura 6. Categoriile de conţinut şi dimensiunile grilei de interferenţă a
miturilor familiale şi comunitare cu nevoile personale
Construcţia instrumentului metodologic de evaluare şi intrevenţie experienţială
transgeneraţională s-a realizat în maniera unui interviu semistructurat (Francois Syngly,
Alain Blanchet, Anne Gotman, Jean Claude Kaufmann, 1998).
Întrebările folosite în cadrul interviurilor semi-structurate corepund unor
dimensiuni prin care se defineşte relaţia de cuplu, precum: feminitate, masculinitate,
parteneriat/căsătorie, sexualitate, (Anexa 2).
Aceste categorii şi dimensiuni (teme) se încadrează în perspectiva ce traversează
subtextul selectat, oferind un mijloc de clasificare a elementelor sale, adică pornind de la
o întrebare de cercetare sau de la o ipoteză, toate fragmentele relevante ale unei ipoteze
sunt puse laolaltă pentru a forma un subtext. Acest subtext poate fi văzut ca un univers de
conţinut al ipotezei formulate, conform cercetării narative.
care poate fi gândit, dar nu poate
fi rostit şi secrete legate de un
eveniment negândit şi nerostit;
secretele legate de relaţiile eroticafective;
secrete legate de o persoană din
familie;
Preocupări în legătură cu anumite
situaţii şi diverşi membrii din familie.
Dimensiuni Dimensiuni
masculinitate
feminitate
sexualitate
parteneriat
masculinitate
feminitate
sexualitate
parteneriat
Aşa cum am explicat în cadrul obiectivelor din planul de intervenţie directă, culegerea
datelor în manieră calitativă (experienţială), a permis evidenţierea modului în care
38

interferă mitologiile familiale şi comunitare cu nevoile, aşteprăile şi dorinţele subiecţilor
în relaţia lor de cuplu. În acord cu cele exprimate mai sus, grila este constituită din patru
cadrane referitoare la cele patru dimensiuni: masculinitate, feminitate, sexualitate şi
parteneriat, fiecare cuprinzând categoriile de conţinut specifice planurilor de intervenţie,
respectiv, planul intergeneraţional şi planul transgeneraţional.
Repere în construcţia grilei – premise ale reconstituirii dramaterapeutice a
secvenţelor inter- şi transgeneraţionale.
Prima etapă este desenarea a patru cadrane distincte conform celor patru
dimensiuni de analiză : feminitate, masculinitate, sexualitate,
parteneriat/căsătorie;
A doua etapă este aceea a umplerii celor patru subcadrane după cum urmează : în
primul subcadran (stânga sus), se vor trece miturile, poveştile sau evenimente
referitoare la (prima dimensiune- feminitate) ; apoi în al doilea subcadran (stânga
jos) se vor trece nevoile familiale legate de dimensiunea la care ne referin.
Întrebările care se folosesc aici sunt similare reperului 2 din construcţia genogramei
privind descrierea persoanelor semnificative din genograma familială şi anume în acest
caz putem colecta informaţiile pentru acest subcadram prin întrebări precum : „ce se
spunea în familia dvs. despre „ a fi femeie“ ? „ Cu ce este (era) asociată feminitatea în
familia dvs. “ ? „Pentru ce erau valorizate femeile, dar devalorizate“ ?
Astfel, obţinem date calitative cu privire dinamica transmisiei psihice intergeneraţionale
– respectiv, planul intergeneraţional).
După completarea planului intregeneraţional se va trece la planul transgeneraţional
reprezentat de:
Etapa a treia (cadranul din dreapta sus) unde vom completa secrete de familie
(care sunt de două tipuri) :
39

1. lucruri, persoane, situaţii sau chiar secrete despre care nu se vorbeşte în
afara familiei, ceea ce nu trebuie să ştie ceilalţi ;
Întrebările pe care le folosim aici sunt : „Există lucruri pe care cei din familia ta
evită să le discute în afara familiei, lucruri pe care nu trebuie să le afle alţii“, „Există
evenimente, lucruri sau persoane despre care se evită a fi discutate în familie ?“ ; şi
2. secrete, lucruri, persoane, evenimente despre care nu se vorbeşte în familie).
Un alt element al acestui cadran este acela al notării preocupări în legătură cu
anumite situaţii, evenimente sau diverşi membrii din familie despre care subiectul
(cel căruia i de aplică grila) doreşte să afle informaţii sau este preocupat în
scenariul său de viaţă ; Întrebările folosite aici sunt : „…există lucruri care te
preocupă în prezent legat de un anumit eveniment sau persoană din familie despre
care ai dori să afli mai multe ?“
A patra etapă (cea a completării cadranului din dreapta jos) este o etapă
constatativă-generativă, a surprinderii modului în care interferă nevoile familiale
cu nevoile personale, manifestate în cadrul parteneriatului sau relaţiei de cuplu.
În urma analizei rezultatelor obţinute prin aplicarea acestui instrument afirmăm că
grila grila explorare a interferenţei mitologiilor familiale şi comunitare, cu nevoile
personale, din punct de vedere explorator şi diagnostic îndeplineşte are următoarele
funcţii:
1. Explorarea miturilor şi mitologiilor familiale şi comunitare referitoare la
feminitate, masculinitate, sexualitate, parteneriat (căsătorie)în manieră
calitativă;
2. Identificarea mitologiilor familiale, comunitare şi a secretelor de familie ce
influenţează nevoile, aşteptările şi dorinţele parteneriale;
3. Explorarea şi identificarea nevoilor, aşteptărilor şi dorinţelor în relaţia de
cuplu, a subiecţilor asistaţi;
40

4. Identificarea modului în care interferează mitologiile familiale, comunitare şi
secretelor cu expectanţele de rol-sex în dinamica de cuplu, respectiv alegerii
parteneriale.
Identificarea modului în care mitologiile familiale şi comunitare pot influenţa
dinamica parteneriatului erotic poate avea valenţe diagnostice în spaţiul terapiei
transgeneraţionale a unificării. Punerea în contact a clientului cu miturile şi poveştile
familiei, precum şi cu secretele îl poate ajuta să discrimineze între propriile nevoi şi
nevoile membrilor familiei. În acest mod şansele ca acest client să iasă din scenariul
familiei şi să capete control asupra propriilor alegeri creşte.
Disfuncţiile în relaţia de cuplu pot fi efectul transmisiei mitologiilor familiale şi
comunitare, legate de căsătorie, de sexualitate, din generaţie în generaţie. Dinamica
relaţională a subiecţilor cercetării a fost influenţată de acest tip de transmisie
transgeneraţională. Antecesorii au fost prezenţi în alegerile lor.
Modul în care miturile familiale şi comunitare influenţează dinamica partenerială
se traduce prin interferenţa nevoilor (Godeanu, 2008). Acest fenomen al interfereţei
nevoilor este bazat tocmai pe ceea ce autorii de specialitate au numit loialitate familială.
Interferenţa între nevoile înaintaşilor şi nevoile subiecţilor ce au participat la cercetare se
pot observa în dinamica cuplului acestora şi a familiilor de origine. De cele mai multe ori
interferenţa nevoilor se asociază şi cu lipsa de comunicare şi se soldează cu aşteptări şi
nevoi neclare care generează relaţii şi roluri perturbate în parteneriatul erotic.
Miturile familiale şi comunitare exprimă convingeri împărţite care privesc pe de o parte
membrii familiei şi pe de altă parte relaţiile lor. Aceste convingeri trebuie acceptate a
priori în ciuda falsificărilor flagrante. Mitul familial prescrie roluri şi atribuţii ale
membrilor în tranzacţiile lor reciproce. Pentru a vedea în ce măsură interferă miturile cu
nevoile noastre din prezent, nu trebuie să facem altceva decât să rememorăm
evenimentele care au existat în familiile noastre şi care ne-au ajutat să ne manifestăm
într-un mod unic în ceea ce priveşte interdependenţa nevoilor, aşteptărilor şi dorinţelor
noastre în context relaţional.
41

4. Studiul documentelor privind caracterizarea relaţiei de cuplu.
Metoda specifică de colectare a datelor pe care am folosit-o în această cercetare se
încadrează în ansamblul abordărilor calitative, metodă ce poartă numele de „povestea
vieţii”. Potrivit acestei metode de studiu calitativ al datelor obţinute prin recoltarea
informaţiilor, culese în urma interviurilor succesive efectuate cu subiecţii, am urmărit să
surprind modalitatea de transmisie a poveştilor familiale şi comunitare legate de
parteneriat în cuplu şi influenţa acestora asupra nevoilor, aşteptărilor şi dorinţelor
parteneriale.
Evaluarea cuplului presupune luarea în considerare a unor date privind reţeaua extinsă a
familiilor de origine a fiecărui partener, de comunicare şi interacţiunile observabile aici şi
acum precum şi „faptele existenţiale” care privesc familia.
Maniera în care am folosit „povestea vieţii” subiecţilor a fost identificarea principalelor
teme pe care aceştia le-au considerat definitorii pentru relaţia lor de cuplu, teme ce s-au
conturat pe baza unor modalităţi specifice de funcţionare a fiecăruia, modalităţi ce
privesc nevoile, aşteptările şi dorinţele partenerilor. Surprinderea nevoilor, aşteptărilor şi
dorinţelor relatate de subiecţi au pus în lumină premise şi posibilităţi de intervenţie în
scopul clarificării situaţiilor de viaţă, a recunoaşterii apreciative a poveştilor de către sub
lumina conştientizării dinamicii relaţiei parteneriale în diversele momente în care aceasta
a fost surprinsă în interviu.
Povestea vieţii în context ştiinţific
Povestea vieţii cuprinde o mitologie activă, care conţine simboluri, motive şi
arhetipuri care ne vorbesc depre modul unic şi irepetabil de funcţionare al unui individ.
Sub acest aspect J. Champbell, 1970 a surprins patru funcţii pe care povestea vieţii le
poate avea în diversele domenii de studiu:
a) funcţia psihologică;
42

vieţii.
b) funcţia socială;
c) funcţia mistico-religioasă;
d) funcţia cosmogorico-filosofică.
În acord cu scopul cercetării noastre ne referim la funcţia psihologică a poveştii
„Povestea vieţii ne ajută conştientizăm şi să ne integrăm, prin obţinerea unei mai bune
înţelegeri a experienţelor noastre, a sentimentelor pe care le avem referitor la ele şi a
semnificaţiei lor pentru noi.
În cadrul cercetării ştiiinţifice psihologice, povestea vieţii poate oferi cercetătorului o
mai bună înşelegere a modului în care naratorul se vede pe sine în relaţie cu aceste
elemente. Întregul proces de dezvoltare psihică se desfăşoară continuu, ilustrând o
dimamică specifică. Rememorarea, modelarea şi împărtăşirea poveştii vieţii, care este
alcătuită din valorile, credinţele şi aspiraţiile cuiva, dar şi din evenimentele şi
experienţele trăite. În cadrul relatării peveştii vieţii se poate observa dezvoltarea
identităţii, a diferitelor modalităţi de interacţiune şi exiercitare a identităţii de rol –sex.
O modalitate foarte utilă este accea a utilizării poveştii vieţii în cadrul consilierii şi
terapiei, ca etapă incipientă de colectare a informaţiilor ce pot fi cuprinse în cadrul
anamnezei şi direcţiilor de intervenţie ulterioare, în procesul terapeutic” (Atkinson, 1998,
2006).
Am folosit metoda cercetării calitative constatative deoarece această metodă
permite surprinderea diverselor tipuri de conexiuni între datele prezentate şi de asemenea
constituie una dintre cele mai indicate metode de prezentarea a datelor, fără modificarea
datelor prezentate de client.
Cercetarea calitativă este un termen care acoperă un grup de metodologii dedicate
descrierii şi interpretării fenomenelor sociale. În general studiile calitative sunt orientate
către descoperire. Sunt mai puţin preocupate de cuantificare şi în schimb studiază în
special „semnificaţia, variaţiile şi experienţele ce ţin de percepţia fenomenelor”
(Crabtree& Miller, 1992).
Cercetătorii care utilizează cercetarea calitativă încearcă să studieze evenimentele aşa
cum se întâmplă ele în mod natural din perspectivă interioară şi exterioară.
43

Justificarea utilizării instrumentului „povestea vieţii” în contextul studierii
motivelor alegerii parteneriale.
Instrumentul utilizat în cadrul cercetării este interviul semi-structurat de tip
„povestea vieţii”, cu referire specifică la alegerea partenerului şi viaţa de cuplu. De
asemena în cadrul interviurilor am gândit o schemă de evidenţiere a mitologiilor familiale
şi comunitare şi a modului de interferenţă a acestora cu nevoile personale din prezent,
care să mă ajute să surprind diversele tipuri de mituri şi să permită cu ajutorul însoţirii
terapeutice desprinderea conexiunilor pertinente care să conducă la conştientizarea
interferenţei nevoilor familiale cu cele individuale.
Am optat pentru efectuarea unor interviuri succesive care au durat în medie între o
oră şi două ore jumătate. Interviurile au constat în naraţiuni la persoana întâi şi texte pe
care le-am intitulat „eseu despre relaţia de cuplu”. În cadrul acestor interviuri am dorit să
surprind atât aspecte generale cât şi particulare, atât motivaţionale cât şi informaţionale,
formulate în aşa fel încât să se evite conformismul răspunsului prescris. Am folosit
interviu bazat pe un grup restrâns de întrebări semi structurate menite să conducă la
răspunsuri cât mai pertinente.
Interviul a fost conceput astfel încât să permită conversaţia liberă asupra
răspunsului pentru a evita conformismul răspunsului la întrebări închise.
Metoda numită „povestea vieţii” axată pe etapa vieţii de cuplu, reprezintă un
model particular de analiză calitativă a datelor, care urmăreşte acceptarea adevărului
personal văzut dintr-un punct de vedere subiectiv şi a validităţii naraţiunii. Unul din
aspectele cele mai imprtante este acela că oricare idee sau concept în alte circumstanţe
putea fi considerat neânţeles, a fost discutat şi clarificat împreună cu subiectul.
Interviu a fost structurat astel încât să surprindă etapa vieţii de cuplu din momentul
alegerii parteneriale, până în prezent. În acest sens am optat pentru tiupul de cercetare
calitativ-explicativă datorită faptului că am urmărit să surprind elementele transmise prin
intermediul poveştilor familiale care se înscriu în ceea ce ştiinţific poartă numele de
mitologii familiale şi mitologii comunitare.
În urma aplicării acestui tip de instrument am obţinut rezultate relevante care se
asociază cu datele observate în urma utilizării genogramei.
44

Prelucrarea şi interpretarea rezultatelor cercetării
În urma analizei calitative a datelor obţinute se desprind următoarele rezultate
reelvante privind sensul şi semnificaţia motivaţiilor şi mecanismelor conştiente –
intergeneraţionale şi inconştiente – transgeneraţionale implicate în alegerea partenerială.
Parametrii analizaţi au permis alcătuirea unor grafice ce devin relevante în ilustrarea şi
desrierea mecanismelor inter- şi transgeneraţionale implicate în dinamica inconştientă a
alegerii parteneriale.
I. Rezultatele cercetării în plan intergeneraţional
Aşa cum argumentam în partea teoretică a lucrării, prin intermediul teoriilor
psihogenealogice privind transmisia intergeneraţională a mitologiilor familiale şi
comunitare în cadrul uneri familii cu rol determinant în alegerea partenerială am
identificat o serie de aspecte relevante pornind de la ipotezele propuse în cercetarea
noastră, precum:
I. Mitologii familiale şi comunitare, nevoi, aşteptări şi dorinţe identificate în urma
analizei calitative a datelor.
Existenţa unor mituri (mitologii) familiale şi comunitare referitoare la
feminitate, masculinitate, căsătorie/parteneriat erotic, sexualitate.
Rezultatele obţinute în urma însoţirii clienţilor având ca suport genograma şi grila
interferenţei mitologiilor familiale şi comunitare cu nevoile personale au relevat
următoarele date care ilustrează existenţa unor categorii de mituri specifice alegerii
parteneriale precum:
45

1. Mituri (mitologii) familiale şi comunitare referitoare la identitatea de rol-sex,
feminină.
Mituri (mitologii) familiale şi comunitare Nr. cazuri Frecvenţă
Mitul devotamentului în relaţia de cuplu 100 80%
Mitul îngrijirii bărbatului 118 98%
Mitul fidelităţii faţă de un singur bărbat 120 100%
Mitul îngrijirii casei şi gospodăriei 120 100%
mitul
gospodinei
100%
mitul
fidelităţii
100%
mitul
devotament
ului 80%
mitul
îngrijirii
bărbatului
98%
mitul
devotamentului
mitul îngrijirii
bărbatului
mitul fidelităţii
mitul gospodinei
Figura 7. Graficul distribuţiei miturilor familiale referitoare la feminitate
După cum se observă în diagrama de mai sus au rezultat date semnificative
procentual la nivelul celor patru categorii de mituri, referitoare la manifestarea identităţii
de rol-sex feminine în cadrul familial de origine al subiecţilor asistaţi. Această distribuţie
arată faptul că în proporţie de peste 80% din totalul răspunsurilor privind existenţa unor
astfel de mituri ilustrează modalităţi de manifestare a identităţii feminine, care s-au
cristalizat sub forma unor mitologii specifice. Acestea funcţionează ca modele de sex-rol
46

de-a lungul generaţiilor, imprimând deciziei de alegere partenerială şi relaţiei de cuplu, o
dinamică specifică.
2. Mituri (mitologii) familiale şi comunitare referitoare la identitatea de rol-sex,
masculină.
Mituri (mitologii) familiale şi comunitare Nr. cazuri Frecvenţă
Mitul experienţei de viaţă 120 100%
Mitul performanţei la locul de muncă 115 95%
Mitul luării deciziilor în cuplu 100 90%
Mitul asumării rolului de cap de familie 120 100%
Mitul averii 110 95%
Mitul referitor la faptul că bărbatul trebuie lăsat să fie
autonom, nu trebuie verificat de soţie
mitul
autonomiei
bărbatului
90%
mitul averii
95%
mitul
asumării
rolului de cap
de familie
100%
mitul
experienţei
de viaţă
100%
mitul
performanţei
la locul de
muncă 95%
mitul luării
deciziiilor în
cuplu 90%
110 90%
mitul experienţei de
viaţă
mitul performanţei la
locul de muncă
mitul luării deciziiilor
în cuplu
mitul asumării rolului
de cap de familie
mitul averii
mitul autonomiei
bărbatului
Figura 8. Graficul distribuţiei miturilor familiale referitoare la masculinitate
47

La nivelul identităţii de rol-sex masculine se poate observa o distribuţie de peste
90% la nivelul existenţei fiecărui mit, ceea ce confirmă conturarea unor categorii
mitologice care influenţeză semnificativ aşteptările, nevoile şi dorinţele în cadrul
parteneriatului erotic.
3. Mituri (mitologii) familiale şi comunitare care se referă la sensul, scopul,
condiţionările, justificările şi momentul alegerii partenerului şi al căsătoriei:
Mituri (mitologii) familiale şi
comunitare
Nr. Cazuri Frecvenţă
1. Mitul averii 110 90%
2. Mitul alegerii unui partener care nu
consumă alcool sau are alte apucături
105 85%
3. Mitul rămânerii în cuplu chiar dacă
bărbatul a înşelat femeia
100 80%
4. Mitul „trebuie să faci copii pentru
ca ei să aibă grijă de tine la bătrâneţe”
120 100%
5. Mitul „ Dacă îi faci un copil
bărbatului, el sigur nu te va părăsi”
116 96%
6. Mitul de a nu face copii înainte de
oficializarea căsătoriei
7. Mitul de a exista o cunoaştere
120 100%
prealabilă a partenerului şi un timp
petrecut cu acesta înainte de a se
realiza căsătoria
115 95%
8. Mitul căsătoriei (din partea
bărbaţilor) cu o femeie după ce au
cunoscut mai multe partenere
120 100%
9. Mitul violenţei în cuplu 70 55%
10. Mitul existenţei relaţiilor
extraconjugale din partea bărbaţilor
tolerat de soţiile acestora
11. Mitul căsătoriei cu un partener mai
în vârstă
12. Mitul căsătoriei cu un partener
egal ca vârstă
13. Mitul referitor la faptul că
existenţa copiilor este asociată cu
100 80%
90 75%
110 95%
98 78%
48

greutăţi şi nefericire în cadrul relaţiei
de cuplu
14. Mitul de a nu te căsători cu o
femeie care are un copil
140
120
100
80
60
40
20
0
90% 85%80%
Mitul
1
Mitul
2
Mitul
3
100% 96% 100% 100%
95%
Mitul
4
Mitul
5
Mitul
6
Mitul
7
Mituri familiale si comunitare
Mitul
8
55%
Mitul
9
80% 75%
Mitul
10
Mitul
11
115 95%
95% 78%
Mitul
12
Mitul
13
95%
Mitul
14
Mituri familiale si comunitare
Figura 9. Graficul distribuţiei mituilor familiale referitoare la căsătorie şi
parteneriat
Distribuţia numerică a miturilor (mitologiilor) familiale şi comunitare care se
referă la sensul, scopul, condiţionările, justificările şi momentul alegerii partenerului şi al
căsătoriei evidenţiază procente semnificative privind existenţa unor categorii de mituri cu
caracter personal. Aceste categorii de mituri reprezintă motivaţiile conştiente care stau la
baza deciziei de alegere a partenerului de viaţă.
4. Mituri (mitologii) familiale şi comunitare care se referă la comportamentul
sexual în cadrul cuplului.
Mituri (mitologii) familiale şi comunitare Nr. cazuri Frecvenţă
Mitul femeii disponibile sexual bărbatului ori de câte ori
acesta îşi doreşte
111 91%
Mitul referitor la faptul că bărbaţii îşi doresc ca
partenerele lor să nu fi avut mulţi parteneri sau relaţii
înainte de căsătorie
100 80%
Mitul referitor la faptul că femeia trebuie să fie activă
sexual
112 92%
49

mitul 1.
80%
mitul 3.
92%
mitul 2.
91%
mitul femeii
disponibile sexual
bărbaţului ori de câte
ori acesta îsi doreşte
mitul referitor la faptul
că femeia trebuie să
fie activă sexual
mitul referitor la faptul
că bărbaţii îşi doresc
ca partenerele lor să
nu fi avut mulţi
parteneri sau relaţii
înainte de căsătorie
Figura 10. Graficul distribuţiei mitologiilor familiale şi comunitare referitoare la
sexualitate
Analiza distribuţiei miturilor (mitologiilor) familiale şi comunitare care se referă
la sexualitate relevă un procentaj ridicat în cazul fiecărui mit, fapt ce arată o concordanţă
semnificativă calitativ şi cantitativ între cele patru dimensiuni de analiză a miturilor:
feminitate, masculintate, parteneriat/căsătorie şi sexualitate.
Existenţa unor categorii de mituri specifice se pot asocia dinamicii identităţii de
rol-sex. Aceste mituri crează nevoi, aşteptări specifice pe care o personă le poate avea în
momentul alegerii partenerului de viaţă, nevoi de multe ori preluate din scenariul de viaţă
al antecesorilor. Astfel, descendenţilor li se transmite o mitologie legată de rolul femeii
şi al bărbatului, precum şi mitologii legate de căsătorie şi sexualitate care reprezintă
partea de transmisie intergeneraţională, deci evidenţa unor modelele cu rol formativ la
nivel interacţional în cuplu. Astfel se conturează moduri specifice de a fi în rolul de
partener de cuplu (soţ, soţie) care vor servi drept adevărate modele identitare de rol-sex.
Aceste modele funcţionează ca nişte scheme reper pe care un individ le conţine în cadrul
50

structurii sale identitare şi care constituie ansamblul motivaţiilor lui conştiente privind
atracţia faţă de un anumit partener de cuplu şi confirmarea sa în cadrul relaţiei de cuplu.
În urma cercetării asupra motivaţiilor conştiente care sunt implicate în
procesul alegerii partenerului de viaţă s-a confirmat ipoteza de la care am pornit,
cea că există mitologiile familiale şi comunitare interferă cu nevoile, aşteptările,
dorinţele şi comportamentele manifestate în dinamica relaţiei de cuplu. Totodată s-a
confirmat şi ipoteza privitoare la fenomenul de interferenţă a nevoilor care generează
dificultăţi şi disfuncţii în relaţia de cuplu. Pentru a ilustra acest fenomen ne-am referit
ulterior la diverdele tipuri de dificultăţi ilustrate prin obsevarea unor indicatori privind
dificultăţile asumării identităţii de rol-sex în cadrul relaţiei de cuplu.
Nevoi, aşteptări, dorinţe, expectanţe de rol în cadrul parteneriatului şi
relaţiei de cuplu
Un alt parametru analizat a fost cel al existenţei unor nevoi ancorate celor patru
dimensiuni de analiză a identităţii de rol-sex în cadrul relaţiei de cuplu şi anume,
dimensiunile: feminitate, masculinitate, parteneriat/căsătorie, sexualitate.
1. Nevoi, aşteptări, dorinţe legate de modul de manifestare a rolul de
parteneră în relaţia de cuplu.
Nevoi, aşteptări, dorinţe Nr. Cazuri Frecvenţă
A fi apreciată, curtată 65 cazuri femei şi 55% femei, 30%
40 cazuri bărbaţi bărbaţi
A fi asumată ca parteneră de viaţă 65 cazuri femei şi 55% femei,
30 bărbaţi 20%bărbaţi
Autonomie şi respect reciproc 120 100%
Securizare 110 90%
Maturitate, patenerii să fie maturi, să fie capabili
să se confrunte cu greutăţile şi provocările vieţii
95 75%
Să existe devotament în relaţie 110 90%
51

140
120
100
80
60
40
20
0
A îngriji casa 110 90%
90% 90%
75%
90%
1
100%
75%
A ingriji casa
Devotament
Maturitate
Securizare
Autionomie si respect
reciproc
Asumare de c[tre
partenerul de viata
A fi apreciata, curtata
Figura 11. Graficul distribuţiei nevoilor exprimate de femei în raport cu partenerii
85%
de cuplu
Această distribuţie privind nevoile exprimate de femei în raport cu partenerii lor
de cuplu certifică o serie de expectanţe de rol-sex care contribuie la decizia conştientă de
a alege un anume tip de partener a cărui identitate să răspundă aşteptărilor exprimate.
Femeile îşi proiectează astfel propriile nevoi şi totodată îşi aleg un partener care să le
satisfacă aceste nevoi de a fi în relaţia de cuplu pe care doresc să o aibă .
2. Nevoi, aşteptări, dorinţe legate de modul de manifestare a rolul de
partener în relaţia de cuplu.
Nevoi, aşteptări, dorinţe
Nr. Cazuri Frecvenţă
Nevoia de autonomie 120 100%
Nevoia de aşi dovedi performanţele 110 95%
Nevoia de a avea experienţă de viaţă 120 100%
52

122
120
118
116
114
112
110
108
106
104
Nevoia de a fi lăsaţi să ia deciziile în familie 110 95%
Nevoia de avea o situaţie materială bună 120 100%
100% 100% 100%
Nevoia de
autonomie
95% 95%
Nevoia de a-si
dovedi
performantele
Nevoia de a avea
experienta de
viata
Nevoia de a fi
lasati sa ia
deciziile in familie
Nevoia de a a
avea o situatie
materiala buna
Figura 12. Graficul distribuţiei nevoilor exprimate de bărbaţi în raport cu
partenerele de cuplu
Series1
Distribuţia frecvenţelor nevoilor, aşteptărilor şi dorinţelor legate de modul de
manifestare a rolului de partener în relaţia de cuplu arată faptul că bărbaţii manifestă
nevoi ce confirmă rolul masculin cu care aceştia s-au identificat pe linie
transgeneraţională.
3. Nevoi, aşteptări, dorinţe legate de alegerea partenerului şi căsătorie.
Mituri (mitologii) familiale şi comunitare
Nr. cazuri Frecvenţă
A avea un partener stabil 95 cazuri 75% femei,
65% bărbaţi
A fi confirmată de partener (ă) ca unica persoană 110 cazuri 55% femei,
importantă din viaţa lui(ei)
35% bărbaţi
A avea copii şi de a-i creşte împreună prin 65 cazuri 55% femei,
implicarea ambilor parteneri în educaţia acestora femei, 35
cazuri bărbaţi
25% bărbaţi
Preferinţa de a nu avea copii în afara căsătoriei 120 100%
Respectul pentru timpul liber al celuilalt şi pentru
implicare acestuia în profesie
120 100%
53

A fi stumulat în dezvoltarea profesională a fiecăruia
dintre parteneri
110 90%
A lua împreună hotărârile în cadrul familiei 97 77%
A-l face pe partener să adere la ritualurile pe care
fiecare le moşteneşte din familia de origine
100 80%
A oferi copiilor un exemplu asupra rolurilor, de
mamă sau tată
120 100%
A nu sta în parteneriat cu un partener violent 55 cazuri
femei
45%
A avea un partener cu un statut profesional bine
definit
120 100%
A avea bunăstare materială 120 100%
A nu alege un partener care să corespundă unui
membru al familiei privit negativ de ceilalţi
100 80%
Nevoia de avea un partener egal ca vârstă 110 90%
A nu repeta relaţia partenerială disfuncţională a
părinţilor
120 100%
Nevoia de a avea un partener mai mare ca vârstă 90 85%
Nevoia de aavea un copil pentru a rămâne în cuplu 90 85%
Nevoia de cunoaştere relabilă înainte de căsătorie 120 100%
Nevoia de a face copii pentru a avea un sprijin la
bătrâneţe
120 100%
Frecvenţa răspunsurilor privind alegerea partenerului de cuplu indică proporţii
asemănătoare, concordante în rândul ambelor sexe.
1. Nevoi, aşteptări şi dorinţe legate de sexualitate .
Nevoi, aşteptări şi dorinţe legate de
sexualitate
Nr. cazuri Frecvenţă
a fi un partener inventiv în relaţia sexuală 100 65% barbati,
75% femei
a avea contact sexual frecvent 50 cazuri femei, 55 40% femei,
cazuri bărbaţi
45%
Nevoia din partea femeilor ca partenerii lor
să fie maturi, să aibă experienţă la nivel
120 100%
54

sexual
a fi un partener fidel din punct de vedere al 65 cazuri femei, 40 55% femei,
contactelor sexuale
bărbaţi
30% bărbaţi
a comunica afectiv în cadrul actului sexual 110 cazuri 55% femei,
50% barbati
a avea copii rezultaţi din dorinţa amândorura
şi mai puţin din nevoia unui singur partener
120 100%
nevoia din partea ambilor parteneri de a avea
o experienţă în registrul sexual înainte de
căsătorie
120 100%
Nevoia ca ambii parteneri sa fi
avut o experienta sexuala
Nevoia de a avea copii din
dorinta amandorura
Nevoia de a comunica afectiv in
cadrul actului sexual
Nevoia unui partener fidel
sexual
Nevoia ca partenerii sa aiba
experienta la nivel sexual
Nevoia de a avea contact
sexual frecvent
Nevoia de a fi un partener
inventiv in relatia sexuala
50%
55%
30%
45%
40%
55%
65%
75%
100%
100%
100%
0 50 100 150
barbati
femei
Figura 13. Graficul distribuţiei frecvenţei nevoilor, aşteptărilor şi dorinţelor legate
de manifestare a rolului de partener în cadrul relaţiei de cuplu
Aşa cum se observă în urma distribuţiei frecvenţelor nevoilor, aşteptărilor şi dorinţelor
legate de manifestare a rolului de partener în cadrul relaţiei de cuplu acestea sunt
influenţate de miturile familiale care le generează, şi astfel se creează adevărate scenarii
de viaţă, care reprezintă logica propriului destin partenerial. Dacă ne întoarcem la
categoriile de mituri exemplificate ne putem da seama cum scenariul de viaţă al clientului
asistat rescrie în maniera sa personală, scenariul de viaţă transgeneraţional.
Analiza interferenţei nevoilor, aşteptărilor şi dorinţelor ne permite evaluarea următoarelor
aspecte:
6
55

1. dinamica expectanţelor de rol-sex în cadrul relaţiei de cuplu;
2. potenţialul armonic sau dizarmonic al relaţiei de cuplu;
3. gradul de concordanţă între nevoile, aşteptările , dorinţele partenerilor de cuplu;
4. răspunsul la expectanţele de rol-sex ale partenrilor (unui faţă de celălalt).
Disfuncţiile în relaţia de cuplu pot fi efectul transmisiei mitologiilor familiale şi
comunitare, legate de căsătorie, de sexualitate, din generaţie în generaţie. Dinamica
relaţională a subiecţilor cercetării a fost influenţată de acest tip de transmisie
transgeneraţională. Antecesorii au fost prezenţi în alegerile lor.
Modul în care miturile familiale şi comunitare influenţează dinamica partenerială
se traduce prin interferenţa nevoilor (Godeanu (Stoica), 2008). Acest fenomen al
interferenţei nevoilor este bazat tocmai pe ceea ce autorii de specialitate au numit
loialitate familială. Interferenţa între nevoile înaintaşilor şi nevoile subiecţilor ce au
participat la cercetare se pot observa în dinamica cuplului acestora şi a familiilor de
origine. De cele mai multe ori interferenţa nevoilor se asociază şi cu lipsa de comunicare
şi se soldează cu aşteptări şi nevoi neclare care generează relaţii şi roluri perturbate în
parteneriatul erotic.
Miturile familiale şi comunitare reflectă convingeri care privesc pe de o parte
membrii familiei şi pe de altă parte relaţiile lor. Aceste convingeri sunt acceptate a priori
de descendenţi în ciuda falsificărilor flagrante. Mitul familial prescrie roluri şi atribuţii
ale membrilor în tranzacţiile lor reciproce. Pentru a vedea în ce măsură interferează
miturile cu nevoile din prezent este necesară rememorarea evenimentelor care au existat
în familiile partenerilor din cuplurile asistate.
56

II. Rezultatele în plan transgeneraţional privind dinamica inconştientă a alegerii
parteneriale.
Conform ipotezei referitoare la prezenţa disfuncţiilor de cuplu în cazul existenţei
unor fenomene de „criptă” şi „fantomă” şi ipotezei potrivit căreia nevoile parteneriale
neintegrate ale antecesorilor tind să influenţeze alegerile parteneriale ale descendenţilor,
am surprins o serie de aspecte (indicatori) relevante privind dinamica inconştientă a
alegerii parteneriale.
Analiza efectuată în urma explorării şi intervenţiei psihoterapeutice
transgeneraţionale a permis extragerea unor comportamente – indicatori pe care i-am
observat împreună cu clienţii, fapt ce a condus şi la confirmarea ipotezelor amintite
anterior.
Indicatori privind dificultăţile asumării identităţii de rol-sex în alegerea
partenerului şi menţinerii relaţiei de cuplu.
Dificultăţi Nr. genograme Frecvenţa
Dificultatea de a iniţia un parteneriat erotic. 55 46%
Dificultăţi ce privesc menţinerea unui 30 25%
parteneriat erotic.
Dificultăţi manifestate la nivelul rolurilor
identitare şi a confirmării acestora în cuplu.
97 81%
Dificultăţi în vederea stabilirii locului în care
va funcţiona viitorul cuplu.
30 25%
Dificultăţi ce au în vedere stabilirea graniţelor 85 71%
între cuplul descendenţilor şi cel al
antecesorilor.
Dificultăţi ce privesc interferenţa nevoilor
parentale sau a miturilor familiale cu nevoile
cuplului format.
109 91%
57

Dificvultati privind mentinerea
rolurilor in partenriat
Dificultati ce privesc fenomenul
interferentei nevoilor
Dificultati in vederea stabilirii
granitelor intre cuplul parental
si cel al copiilor deveniti adulti
Dificultati in vederea stabilirii
spatiului in care va functiona
noul cuplu
Dificultatea de a mentine un
parteneriat erotic
Dificultatea de a initia un
parteneriat erotic
25%
25%
46%
71%
81%
0 20 40 60 80 100 120
91%
Series1
Figura 14. Graficul frecvenţei dificultăţilor asumării identităţii de rol-sex în
alegerea partenerului şi menţinerii relaţiei de cuplu
Indicatori referitori la dificultăţile relaţionale generate de dinamica
antecesori-descendenţi, privind căsătoria/parteneriatul erotic:
Dificultăţi Nr. genograme Frecvenţa
Dificultăţi privind decizia de a avea copii. 60 50%
Dificultăţi ce privesc manifestarea rolurilor în
parteneriat ilustrate prin aspecte ce se referă la
confuzia identitară a partenerilor.
98 81,6%
Dificultăţi privind disponibilitatea de a 45 37,5%
gestiona crizele de cuplu.
Dificultăţi în asumarea identităţii de rol-sex ce
se referă la parentificarea copiilor în cadrul
familiei.
118 98,3%
Dificultăţi legate de confirmarea rolurilor de
sex în cadrul cuplului sau parteneriatului
erotic.
100 83,3%
Dificultăţi privind existenţa rolurilor 108 90%
contaminate şi a scenariilor-capcană cu
58

140
120
100
80
60
40
20
0
potenţial patogen.
50%
Dificultati privind
decizia de a
avea copii
82%
Dificultati privind
manifestarea
rolurilor in
parteneriat
38%
Dificultati privind
disponibilitatea de
a gestiona crizele
de cuplu
Dificultati in
asumarea
identitatii de rol
sex
Dificultati legate
de confirmarea
rolurilor in cadrul
cuplului
Dificultati datorate
existentei unor
roluri contaminate
Series1
Figura 15. Graficul privind dificultăţile relaţionale ce privesc dinamica antecesoridescendenţi,
privind căsătoria/parteneriatul erotic.
Indicatori privind patternurile de transmisie transgeneraţională specifice
alegerii partenerului.
98%
Ipoteza referitoare la existenţa fenomenului de tip „criptă” şi „fantomă” care
generează dificultăţi în alegerea partenerială a fost confirmată de observaţiile privind
modul în care se realizează alegerile parteneriale de-a lungul generaţiilor,
transgeneraţional, în familiile subiecţilor care participanţi la cercetare. Am identificat
prezenţa unor secrete referitoare la relaţiile erotic-afective şi relaţiile extraconjugale care
sunt elemente ale unor scenarii transgeneraţionale centrate pe parteneriat erotic. Astfel,
modalitatea în care se realizează alegerea partenerială din punct de vedere al transmisiei
transgeneraţionale are la bază pe activarea părţii de umbră familială de-a lungul a trei
generaţii. Acest principiu arată cum alegerile parteneriale se realizează în polaritate în
baza unor scenarii trabnsgeneraţionale care au la bază mecanismele identificării şi
contraidentificării.
Indicatori privind patternurile de transmisie
transgeneraţională privind alegerea partenerului.
83%
Nr.
Genograme
90%
Frecvenţă
1. Prezenţa unui partener cu acelaşi tip de 80 67%
59

comportament structurat ca rol de-a lungul a trei
generaţii.
2. Alegerea partenerului pe principiul umbrei
familiale de-a lungul a trei generaţii.
- Schema-reper a unei astfel de alegeri parteneriale
este următoarea:
În prima generaţie (a bunicilor), „A” alege
partenerul „X”;
În a doua generaţie (a părinţilor), „B” alege
un partener în polaritate cu partenerul „X”,
ales în prima generaţie, „Y”;
În a treia generaţie (clientul, („C”)), el se
contraidentifică cu tatăl „B”, astfel el intră
în contrascenariu şi alege un partener cu
caracteristici asemănătoare cu partenerul
„X”, ales de „A”.
3. Prezenţa inversiunii de rol-sex la trei generaţii.
a). prezenţa unui partener cu acelaşi tip de
comportament structurat ca rol pe trei generaţii;
b). alegerea partenerului pe principiul umbrei
familiale
la trei generaţii;
c). prezenţa inversiunii de rol-sex la trei generaţii;
Existenţa separărilor de tipul divorţului, respectiv
decesului şi existenţa unor relaţii amoroase
multiple:
a). frecvenţa separării în trei generaţii (divorţ,
deces);
b). existenţa unor relaţii amoroase multiple;
c). existenţa relaţiilor terminate prin divorţ;
Persistenţa unor secrete legate de relaţiile
erotic-afective în cadrul familiei de origine a
partenerilor de cuplu
Secrete privin existenţa unor aventuri
amoroase;
Secrete privind consumarea unor relaţii fără
a fi cunoscute de familia de origine;
120
110
116
110
100
95
110
57
100
28
12
100%
92%
97%
97%
83%
79%
97%
48%
83%
21%
10%
60

Manifestarea fenomenului „criptei” şi „fantomei” în alegerea partenerială se asociază
întotdeauna cu „nespusul” din familie, cu aspectele nemetabolizate de antecesori şi
transmise sub forma secretelor.
Persistenţa unor secrete legate de relaţiile erotic-afective din familie pot afecta
scenariul prezent de alegere partenerială. Persoanele afectate de astfel de secrete se
prezintă în clinică reclamând dificultăţi în găsirea unui partener sau a unei partenere sau
reclamând dificultăţi în menţinerea unei relaţii.
Refacerea memoriei afective transgeneraţionale cu ajutorul dramagenogramei
aduce în prim plan secrete, care cu această ocazie ies la iveală, ce privesc relaţii erotic–
afective neconfirmate de membri familiei, neacceptate de aceştia în virtutea unor mituri
şi ritualuri familiale.
Iată un exemplu care ilustrează un mod specific de manifestare a secretului legat de
relaţiile amoroase :
Maria, o femeie în vârstă de are 40 de ani, afirmă faptul că în ultimii zece
ani a avut trei relaţii despre existenţa cărora nu vorbea în familia sa de
origine, „relaţii secrete”. Partenerii ei care erau căsătoriţi, nu erau
acceptate şi recunoascute de familia sa. Din ultima relaţie s-a născut un
copil. Astfel, relaţia a fost dezvăluită dar ea a rămas în continuare
nesumată datorită statutului acestui bărbat care nu a divorţat de soţia lui. În
urma analizei clienta, a înţeles ce anume a făcut-o să rămână prinsă într-
un astfel de scenariu. În urma analizei a descoperit că mama ei nu era
căsătorită cu tatăl ei atunci când a rămas însărcinată cu ea.
Tensiunile pe care mama le aduce în relaţia cu fiica sa se regăsesc în
dinamica rolurilor mamă–soţie în familia sa. Astfel Violeta, mama Mariei
devenise mamă şi soţie într-un moment în care nu era pregătită. Acest
lucru s-a răsfrâns asupra relaţiei cu fiica sa, în care aceasta din urmă a fost
confirmată în rol profesional şi neconfirmată în identitatea de rol–sex. Iată
din nou, cum un secret legat de relaţia părinţilor săi care erau necăsătoriţi
61

în momentul concepţiei a menţinut-o pe clienta noastră într-un scenariu-
capcană pe jumătate secret, care o bloca într-un anumit rol, acela de
amantă. Ea nu-şi asumă, inconştient, relaţia partenerială ceea ce o pune să
aleagă parteneri care nu se angajează în relaţie.
În scopul evidenţierii patternurilor de transmisie a alegerii parteneriale, am avut
ca punct de reper observaţiile Denisei Godeanu (Stoica), 2008, privind aspectele
transmisiei psihice transgeneraţionale centrate pe parteneriatul erotic. Astfel, am surprins
următoarele aspecte relevante din punct de vedere al obiectivelor cercetării noastre :
Aspectul ce preveşte prezenţa unui partener cu acelaşi tip de comportament
structurat ca rol de-a lungul a trei generaţii, se referă la faptul că o femeie sau un
bărbat îşi pot alege parteneri cu comportament asemănător comportamentului
antecesorilor. Care poate fi raţiunea unor asemenea alegeri? Alegerea partenerială
asemănătoare antecesorilor noştri are o mare legătură cu interferenţa nevoilor. Nevoile
unei femei pot interfera cu nevoile bunicii sau ale mamei ei sau poate chiar ale
străbunicului. Loialitatea familială şi participarea la miturile şi ritualurile familiale
favorizează interferenţa nevoilor şi identificarea cu părintele de acelaşi sex. Ce anume le
face pe unele persoane să menţină în prezent un anumit tip de pattern relaţional?
De exemplu, Mara are 30 de ani nu şi-a dorit niciodată un soţ ca tatăl ei
sau ca bunicul ei, bărbaţi instabili emoţional, agresivi şi absenţi în acelaşi
timp. L-a ales pe Claudiu pentru că era cald, pentru că se simţea protejată
de el. După un timp Claudiu a în ceput să semene din ce în ce mai mult cu
tatăl ei şi cu bunicul ei. El a început să consume din ce în ce mai mult
alcool, a devenit din ce în ce mai irascibil şi mai nemulţumit. Ce s-a
întâmplat cu Caludiu şi ce s-a întâmplat cu Mara? Cum a participat fiecare
la transformarea relaţiei? Oare cum ajuns Claudiu să semene cu tatăl şi cu
bunicul dinspre mamă ai Marei ? În mod conştient Mara se
contraidentifică cu mama ei dar transgeneraţional o conţine. „Nu vreau să
fiu atât de supusă ca mama mea, nu doresc să mă ocup numai de ceilalţi.”
62

Mesajul Marei este „Nu vreau să fiu ca ea!” Este însă conştientă Mara de
nevoile ei în raport cu un partener? De cele mai multe ori
contraidentificarea cu unul dintre părinţi sau cu alt membru al familiei
reduce contactul cu propriile nevoi şi, paradoxal, favorizează contaminarea
cu nevoile unuia dintre antecesori.
Alegerea partenerului pe principiul umbrei familiale de-a lungul a trei generaţii
potrivit schemei reper menţionate ilustrează foarte elocvent fenomenul repetiţiilor
la nivel transgeneraţional privind alegerea partenerului. Iată un exemplu în acest
caz:
În familia lui B., străbunica M. a avut un soţ foarte violent, bunica a ales
un bărbat blând, „chiar submisiv”, deosebit de tatăl ei. Tată lui B.
Oscilează la nivelul polarităţilor ce se regăsesc în manifestarea roliului său
identitar în cadrul cuplului, între a fi când un bărbat blând, când violent,
soţul buniciicfiind foarte agresiv. Bunica nu a putut alege un alt tip de
bărbat decât unul pe modelul tatălui ei care manifesta aceeaşi polaritate
„blândeţe versus agresivitate/violenţă” la nivelul identităţii de rol-sex.
După cum se poate observa în exemplul anterior, alegerile parteneriale pe trei
generaţii oscilează între blândeţe şi agresivitate. Această oscilaţie este un reper pentru
masculinitatea şi feminitatea neasumate în familia lui B. Cum sunt femeile care oscilează
în aceste alegeri? Ele oscilează, la rândul lor între aceste polarităţi.
Schema-reper de transmisie se repetă şi se concretizează într-un pattern de alegere a
partenerului. Polarităţile neintegrate la nivel transgeneraţional se regăsec neintegrate şi la
nivel individual.
Astfel, putem spune că incidenţa crescută a acestor patternuri prezentate în exemplele de
mai sus confirmă prezenţa la nivel familial a unor „scenarii-capcană” centrate pe
alegerea partenerului. „Scenariile–capcană” întemeiate pe repetiţia unor tipuri de alegere
partenerială şi asumare a identităţii de rol-sex sunt frecvent asociate cu aspecte legate de
control excesiv care se naşte din relaţii de dependenţă ce au la bază diverse forme şi tipuri
de pierdere. Aceste aspecte se regăsesc în egală măsură şi cu ajutorul
63

dramagenogramei putem confirma prezenţa tuturor aspectelor specifice dinamicii
menţionate mai sus.
Existenţa unor secrete privind relaţiile parteneriale consumate în secret sau de
relaţii neacceptate la nivel parteneriat, ori persoane excluse din familie pe motivul
existenţei unor legături amoroase generează la la nivelul scenariului de viaţă al
descendenţilor fenomenul de criptă şi fantomă, obsevate în dificultăţile de angajare şi
menţinere a relaţiilor parteneriale în cazul loturilor cercetării în care s-au declarat aceste
aspecte. Fenomenul de „criptă” şi „fantomă” duce la dificultăţi specifice de adaptare a
partenerilor unul faţă de celălalt dar şi de adaptare la viaţa de cuplu. Dinamica vieţii de
cuplu adesea se trăieşte sub forma angajării şi dezangajării facile a partenerilor de cuplu.
Indicatori privind loialitatea familială, respectiv loialitatea în cadrul relaţiei
de cuplu.
Manifestarea fenomenului de loialitate în cadrul
relaţiei de cuplu
autosabotarea în relaţia de cuplu şi
programarea la eşec pentru a nu fi superior
celuilalt.
dezvoltarea aceluiaşi tip de afecţiune
somatică, boală în urma pierderii prin deces a
partenerului de viaţă.
renunţarea la propria evoluţie profesională
pentru a fi concordant (ă) cu nevoile
partenerului (ei) în raport cu rolul de
soţ/soţie.
renunţarea la nevoile personale pentru a
păstra relaţia de cuplu, în cazul în care
acestea pot ameninţa cuplul prin instalarea
separării partenerilor.
alegerea unui partener care să corespundă
nevoilor familiale în scopul menţinerii
miturilor familiale pentru a evita excluderea.
Nr. genograme Frecvenţă
50 42%
20 17%
30 25%
69 58%
87 73%
64

programarea copiilor asupra unor alegeri
profesionale care să corespundă miturilor
familiale.
preferinţa pentru adoptarea unui
comportament adictiv din partea unui
partener de cuplu pentru a fi iubit şi acceptat
de către celălalt partener.
100 83%
2 2%
Indicatori referitori la tipurile de repetiţii la nivel familial cu implicaţii în
alegerea partenerului şi dinamica relaţiei de cuplu.
Repetiţii Nr. genograme Frecvenţă
alegerea unui partener cu acelaşi tip de
comportament structurat pe trei generaţii.
intrarea în rol parental faţă de partenerul de
viaţă, după modelul masculin sau feminin din
familia de origine.
„rescrierea” unor evenimente-metaforă din
spaţiul familial în cadrul relaţiei de cuplu.
100 83%
100 83%
59 49%
separarea faţă de partener, prin divorţ. 50 42%
implicarea unui partener în relaţii amoroase
extraconjugale.
prezenţa inversiunii de rol-sex la nivel
transgeneraţional.
repetarea contextului din copilărie, atunci
când copilul devenit părinte, menţine aceleaşi
scheme educative care l-au format pe el.
existenţa unor stări depresive care se
instalează succesiv în diverse perioade ale
vieţii de cuplu.
44 37%
80 67%
68 57%
43 36%
65

manifestarea unor roluri cheie disfuncţionale
cu potenţial dezadaptativ.
reiterarea unor crize de cuplu, pe aceleaşi
teme de conflict pe care le aveau părinţii.
repetarea unor scheme comportamentale
disfuncţionale la nivel interacţional.
96 80%
97 81%
88 73%
Indicatori privind existenţa unor relaţii parteneriale disfuncţionale asociate
dependenţei şi codependenţei partenerilor de cuplu, precum şi incidenţa
divorţurilor generate de fenomenul loialităţii familiale.
Analiza genogramelor clienţilor a relevat existenţa unor relaţii tensionate, cu
potenţial disfuncţional, şi a divorţurilor la nivelul familiei extinse. Astfel, s-a observat că
predomină relaţiile caracterizate ca fiind tensionate. Ele au specific comunicarea
perturbată. De asemenea, se observă relaţii parteneriale care au sfârşit prin divorţ sau
separare. Dificultăţile parteneriale şi persistenţa unor relaţii finalizate prin divorţ ne
conduce la formularea unei ipoteze privind disponibilitatea scăzută pentru relaţiile de
cuplu în familiiile subiecţilor noştri. Aceste patternuri se regăsesc şi la nivelul scenariului
de viaţă al clienţilor noştri şi reprezintă de fapt elemente capcană ale unui scenariu
trangeneraţional cu rol circular patogen. Astfel, scenariul transgeneraţional în care s-au
dezvoltat legăturile de cuplu ale antecesorilor s-a transmis la descendenţi prin aceleaşi
mecanisme de autoîntreţinere care îl caracterizează sub forma unor scenarii-capcană în
care sunt prinşi descendenţii. Efectul funcţionării în relaţiile-capcană şi scenariile-
capcană se poate observa în dinamica relaţiei de cuplu a descendenţilor prin instalarea
crizelor de cuplu la diversele nivele ale funcţionării cuplurilor analizate în cadrul
cercetării.
Dintre crizele de cuplu întâlnite cu o frecvenţă ridicată exemplificăm:
- crizele centrate pe nevoia de control în raport cu partenerul de viaţă;
- crizele centrate pe dependenţa de partener şi de familia deorigine;
66

- crizele centrate pe comunicarea defectuoasă şi dificultăţle ce privesc
exprimarea, înţelegerea şi negocierea diverselor nevoi, aşteptări şi
comportamente ale partenrilor de cuplu;
- crizele centrate pe manifestarea emoţiilor şi comunicării afective în cadrul
relaţiei de cuplu;
- crizele centrate pe respectarea nevoilor ce privesc autonomia fiecărui
partener de cuplu;
- crizele centrate pe relaţia intimă sexuală şi expectanţele de rol,
comportamentale la acest nivel al dinamicii cuplului;
- crizele care au ca punct declanşator dificultăţile de asumare a identităţii de
rol-sex în cadrul relaţiei de cuplu şi de confirmarea a rolurilor de soţ sau
soţie;
Toate aceste categorii de crize reprezintă pe de o parte un efect al perturbării graniţelor
inter- şi transgeneraţionale, ce au la bază, pe de o parte, fenomenul neseparării unui
partener de familia sa de origine, iar pe de altă parte activarea mitologiilor legare de
rolul de femeie/bărbat şi mitologiile centrate pe căsătorie/parteneriat şi sexualitate.
Nesepararea unui partener de familia sa de origine se poate observa în dimanica alegerii
parteneriale şi a tipurilor de relaţii parteneriale care se caracterizează prin fenomenul de
„criptă” şi „fantomă”, ceea ce ne-a permis şi formularea unor tipologii
transgeneraţionale cenrate pe parteneriatul erotic.
Crize Nr. genograme Frecvenţă
Crizele individuale şi de relaţionare în cadrul
relaţiei de cuplu care au ca tematică
manifestarea nevoii de control.
Crizele individuale şi de relaţionare în cadrul
relaţiei de cuplu care se centrează pe
sentimentul abandonului pe care îl manifestă
partenerii (teama de a nu fi părăsit(ă)),
sentiment ce are la bază tema familială a
abandonului repetat.
60 50%
118 98%
67

Funcţionarea cuplului în manieră nevrotică
unde se regăsesc puternice obsesii legate de
satisfacerea unor nevoi (obsesia curăţenie,
nevoia de a-l transforma pe partener într-un
partener ideal).
Manifestări anxios-depresiv cu atacuri de
panică atunci când apar contraziceri ce
degenerează în conflicte.
110 92%
72 60%
Indicatori privind perturbarea graniţelor la nivel intrafamilial şi efecte
asupra alegerii parteneriale şi a relaţiei de cuplu:
Indicatori Nr. genograme Frecvenţă
1. Nesepararea unui individ de familia sa de origine. 100 83%
2. Dificultăţi privind alegerea unui partener şi
menţinerea relaţiei de cuplu.
85 71%
Perturbarea graniţelor inter- şi transgeneraţionale se poate observa la nivel
familial prin prezenţa unor roluri confuze. Acestea generează confuzii identitare şi
nesatisfacerea aşteptărilor de rol din partea partenerilor de cuplu atât la nivelul familiei
extinse cât şi la nivelul cuplului analizat. Ca efect al perturbării graniţelor intrafamiliale
am observat roluri identitare cheie, cum ar fi cele de victimă, salvator, agresor, etc..
Aceste roluri se sprijină pe mecanismul identificării şi cel al contraidentificării cu
modelele de rol-sex prescrise ancorate în scenariile transgeneraţionale şi regăsite la nivel
disfuncţional în cadrul relaţiilor parteneriale cu dinamică patologică, aşa cum sunt
relaţiile centrate pe dependenţă excesivă şi perturbare relaţională.
68

105
100
95
90
85
80
75
83%
Neseparerea unui
partener de familia sa
de origine
Dificultati privind
alegerea unui partener
si mentinerea relatiei
de cuplu
Series1
Figura 16. Graficul efectelor perturbării graniţelor la nivel inter-şi
71%
transgeneraţional.
Perturbarea graniţelor intrafamiliale dau naştere la dificultăţi specifice ce au ca efect
neasumarea identităţii de rol-sex, menţinerea unei relaţii de cuplu disfuncţionale şi
neseparearea unui partener de familia sa de origine. Aceste efecte interconectate
favorizează instalarea crizelor individuale şi de cuplu.
Asumarea identităţii de rol-sex. Dificultăţi şi ritualuri de maturizare.
Asumarea identităţii de rol-sex reprezintă un aspect dinamic cu rol funcţional sau
disfuncţional la nivelul relaţiei de cuplu. În cadrul convieţuirii împreună, partenerii de
cuplu se confirmă sau infirmă reciproc, atitudini prin intermediul cărora se conturează
identitatea de rol-sex a fiecăruia. Uşurinţa sau naturaleţea asumării identităţii de rol-sex,
cea de soţ sau de soţie, am putea spune că este rezultatul unei compatibilităţi care s-a
instalat încă de la începutul relaţiei şi care funcţionează fără eforturi susţinute din partea
unuia sau altuia dintre parteneri. În caz contrar, partenerii întâmpină dificultăţi în
69

asumarea identităţii de rol-sex, deoarece adaptarea şi funcţionarea în doi presupune o
relaţie conflictuală declarată sau nedeclarată.
În urma analizei efectuate pornind de la reperele menţionate mai sus, am desprins
aspecte semnificative privind anumite dificultăţi în asumarea identităţii de rol–sex în
alegerea partenerului.
Iată două situaţii tipice ale dificultăţilor de asumarea a identităţii de rol-sex în
cadrul parteneriatului erotic:
I. Nesepararea unui individ de familia sa de origine
II. Dificultăţi privind alegerea unui partener şi menţinerea relaţiei de
cuplu
Manifestarea unor dificultăţile apărute la nivelul iniţierii unui parteneriat erotic sau la
începutul construirii unei relaţii de cuplu reprezintă efecte ale neasumării spaţiului
identitar şi perturbării graniţelor inter- şi transgeneraţionale. Aceste dificultăţi reprezintă
un aspect particular al dinamicii antecesori-descendenţi ce poate fi rezultatul
următoarelor considerente:
Nediferenţierea în raport cu persoana importantă de ataşament;
Identificarea adezivă cu persoana de ataşament;
Slaba diferenţiere a identităţii personale a părintelui;
Ataşamentul excesiv faţă de modelele de rol sex din familia extinsă;
Dificultăţi în asumarea identităţii de rol sex;
Inversiunea la nivelul manifestării sex-rolului;
Parentalitate confuză;
Secrete legate de relaţiile amoroase, prezente în famila extinsă;
Graniţe slab diferenţiate în cadrul familiei extinse;
Proiectarea narcisismului părinţilor asupra copilului ca mod de educare
şi satisfacere a propriilor răni narcisice şi a propriilor dorinţe
neâmplinite;
70

Traumatizarea copilului, prin exploatarea sa ca vehicul de repetare a
traumelor părinţilor insuficient conştientizate şi acceptate;
Inaccesibilitatea emoţională a părintelui faţă de copil;
Transmiterea de mesaje duble care vaforizează dezvoltarea
ambivalenţei în cadrul manifestării eului la copil;
Transmiterea de mituri cu valoare restrictivă, anxiogenă,
destructurantă ca reper valoric asupra modelelor de urmat pentru copil;
Impunerea de reguli şi principii rigide de educaţie;
Asemănarea copilului cu unul din antecesor, echivalată cu proiectarea
imaginii antecesorului asupra copilului, care favorizează identificarea
inconştientă cu antecesorul şi instalarea fantomei în psihismul
copilului;
Neasumarea rolului de partener în cadrul unui cuplu;
Implicarea în parteneriat multiplu;
Crize de cuplu;
Problematica graniţelor în cadrul relaţiei de cuplu.
Existenţa unor sentimente mature în cadrul cuplului, a unor trăiri profunde care
reprezintă împărtăşirea relaţiei de iubure excesive unei singure persoane, se realizează
prin manifestarea unei atitudini de oseparare faţă de cei din jur. În acest fel apare misterul
pe care îl observă ceilalţi, atitudinea „secretoasă” din partea parteenerilor de cuplu atunci
când sunt puşi în faţa ochilor curioşi ai prietenilor sau familiei. Această atitudine creează
un raport matur între parteneri în lipsa unor convenţii grupale aşa cum există ele în
realitate. Partenerii de cuplu tind să-şi menţină independenţa şi intimitatea prin refuzul
acceptării inruzivităţii grupului. Totuşi, existenţa cuplului nu se poate manifesta fără a
exista o raportare la exterior, deci la grup. Prin această raportare, cuplul este supus
riscului de a face faţă unei intruzivităţi din partea grupului. Este bine cunoscută tendinţa
grupului de preteni de a fi prezenţi în viaţa unui cuplu prin curiozitate şi participare
secvenţială la decizii şi interpretări. De aici se poat observa o patologie a graniţelor cu
efect de cele mai multe ori destructurant asupra intimităţii cuplului.
71

CONTRIBUŢII PERSONALE, TEORETICE ŞI EXPLICATIVE.
NOI REPERE DE CUNOAŞTERE PSIHOGENEALOGICĂ ALE CUPLULUI ŞI
FAMILIEI.
Există persoane cărora le este dificil să intre într-o relaţie sau să-şi asume o
relaţie. Acestea intră în scenarii în care alegerile lor parteneriale nu se realizeză confoerm
propriilor nevoi ci conform nevoilor şi aşteptărilor antecesorilor. Ele prezintă o dificultate
în a-şi cunoaşte şi a-şi asuma propriile nevoi parteneriale, optând pentru funcţionarea
într-un scenariu secret al iubirii.
Pornind de la explorarea dinamicilor parteneriale în baza cazuisticii asistate, în funcţie de
scenariile transgeneraţionale ce definesc alegerile parteneriale, s-au conturat câteva tipuri
de cuplu (parteneriat) erotic. Acestea au permis surprinderea unor fenomene, pe care le-
am întâlnit cu o frecvenţă crescută, reflectate în temele-nucleu familiale aparţinând
clienţilor asistaţi.
În urma identificării fenomenelor şi mecanismelor dinamice ale transmisiei
psihice inter- şi transgeneraţionale la nivelul relaţiei de cuplu, propunem
formularea unor tiplogii transgeneraţionale ale cuplurilor care explică dinamica
antecesori-descendenţi sub raportul funcţionalităţii unei relaţii de cuplu. Această
dinamică ne-a permis să formulăm o tipologie specifică, menţinându-ne atitudinea de
expectativă şi de acceptare activării imprevizibile a unor mecanisme care ar putea
schimba migrarea de la un tip de parteneriat (relaţie de cuplu) la altul în cadrul
transgeneraţional de referinţă.
Tipologii transgeneraţionale ale cuplurilor
Identificarea modalităţilor prin care se realizează alegerile parteneriale şi
explorarea dinamicii relaţiei de cuplu rezultate în baza cazurilor asistate în manieră
72

transgeneraţională, ne-au condus treptat la formularea şi propunerea spre utilizare a unei
tipologii transgeneraţionale ale parteneriatului erotic sau relaţiei de cuplu.
Aşadar, propun spre utilizare câteva tipologii ale cuplurilor aşa cum reies în urma
analizei dinamicii inconştiente a relaţiilor parteneriale ale antecesorilor manifestate în
relaţiile cuplurilor asistate. În sensul şi scopul confirmării tipologiilor de cuplu am pornit
de la frecvenţa manifestării unor atitudini şi comportamente care vin să întărească ideea
transmisiei psihice transgeneraţionale a tendinţelor şi strategiilor de a intra într-un
parteneriat erotic. În acest sens mă refer la persoanele cărora le este dificil să „intre într-o
relaţie” sau să-şi asume o relaţie. Acestea funcţionează în scenarii unde ceilalţi „aleg” în
locul lor sau scenarii unde se simt foarte vinovate pentru ceea ce trăiesc în raport cu
nevoile personale. Alte persoane se menţin într-un scenariu secret al iubirii. Există motive
bine întemeiate pentru care cineva îşi justifică aceste modalităţi de a exista, continuu în
acelaşi scenariu repetitiv.
Evidenţierea tipurilor de legături antecesori-descedenţi şi a dinamicii relaţionale
manifestate în cadrul familiei, m-au condus spre formularea unei tipologii
transgeneraţionale a relaţiilor de cuplu. Iniţial această tipologie s-a axat pe dinamica
alegerii parteneriale dar ulterior am observat că ea se regăseşte pe tot parcursul dinamicii
relaţiei de cuplu.
Fenomenele dinamice reflectate în cadrul temelor-nucleu familiale aşa cum am
exemplificat într-o lucrare anterioară „Psihogenealogie. Diagnoza, intervenţia şi
vindecarea istoriei familiale” (2010). Aceste fenomene care au rezultat în urma
demersului psihogenealogic aplicat au contribuit la conturarea tipologiilor propuse spre
utilizare.
Tipologiile trasngeneraţionale ale relaţiei de cuplu reprezintă efectul transmiterii unor
paternuri şi modalităţi de a exista continuu în acelaşi scenariu repetitiv.
73

TIPOLOGII TRANSGENERAŢIONALE ALE CUPLULUI. Exemplificări
cazuistice.
1. Cuplul reparator. Reprezintă cuplul în care dinamica relaţiei se desfăşoară
în baza unui scenariu transgeneraţional reparator ca efect al loialităţii
familiale.
Nuanţarea unei tipologii centrată pe reparaţie ca modalitate de funcţionare în
cadrul relaţiei de cuplu s-a desprins de la surprinderea modului în care descendenţii se
situează la nivelul unui scenariu transgeneraţonal în care aceştia manifestă un puternic
sentiment al datoriei faţă de lecţiile de viaţă ale antecesorilor. Acţiunea în acest caz este
centrată pe manifestări comportamentale ce au în centru preocuparea de a nu repeta
acelaşi tip dezadaptativ de funcţionare relaţională la nivel de cuplu. În acest sens
partenerii de cuplu (descendenţii) îşi vor centra motivaţiile pe un scenariu în care ei
comunică simbolic: de pildă, adesea în cazul cuplurilor asistate a apărut scenariul în care
aceştia doreau dinadins să aibă o relaţie de cuplu reuşită, altfel decât cea a părinţilor sau
bunicilor care au divorţat. Ei motivează faptul că vor face tot ce le stă în putinţă să nu
treacă prin aceleaşi crize sau tensiuni şi să reuşească să depăşească greutăile vieţii
împreună. De multe ori apare şi tendinţa de a forţa relaţia de cuplu în scopul încercării
diverselor modalităţi de a o face să meargă în ciuda tensiunilor existente. În acest mod ei
manifestă la nivel inconştient o puternică dorinţă reparatoare faţă de relaţia eşuată a
antecesorilor. La nivel conştient ei se autoprogramează la un contrascenariu, căutându-şi
astfel motive pentru a evolua în relaţia de cuplu.
Dacă privim cu atenţie acest mod de a funcţiona în cuplu, descoperim un modus
vivendi centrat pe repararea simbolică a umbrei familiale, prin modalitatea de integrare a
părţii de umbră a antecesorilor pe care o conţin cei doi parteneri de cuplu.
Sarcina acestui tip de cuplu este accea a lecţiilor de viaţă experimentate ca
modalităţi reparatorii în raport cu antecesorii.
74

2. Cuplul conţinător. Reprezintă cuplul care funcţionează pe baza capacităţii,
fiecăruia dintre parteneri, de conţinere reciprocă, expresie a disponibilităţii
de a funcţiona în parteneriat erotic.
Acest tip de parteneriat întemeiază pe dinamica conţinut-conţinător la care se
referă Bion. În cadrul acestei tipologii întâlnim o capacitate crescută de înţelegere,
acordare a trăirilor şi manifestare a unei disponibilităţi pentru a funcţiona în doi. Este
vorba aici de capacitate naturală de resemnificarea a situaţiilor traumatice a istoriei de
familie a celor doi parteneri. În acest mod ei reuşesc să evolueze faţă de modelul vieţii de
cuplu a antecesorilor, construindu-şi o relaţie de cuplu în mod autentic. Acest tip de cuplu
funcţionează în manieră terapeutică, sporindu-şi capacitatea de cunoaştere şi
intercunoaştere. Relaţia de cuplu devine astfel o relaţie matură care se desfăşoară la un
nivel profund al trărilor emoţional-afective, partenerii de cuplu alternând în acest fel
între a fi conţinuţi şi a fi conţinători.
În acord cu existenţa unei capacităţi de conţinere, aşa cum prefigurează relaţia
„conţinut-conţinător” explicată de Bion, o relaţie de cuplu matură se produce datorită
capacităţii de metabolizare a trăirilor personale şi ale partenerului de viaţă şi în acest mod
se reduce de la sine riscul producerii unor proiecţii masive aşa cum se produce în cazul
cuplurilor înalt patogene. Şansa dezvoltării intimităţii emoţionale şi erotic-sexuale este
crescută atunci când cei doi parteneri se simt securizaţi şi acceptaţi cu emoţiile, dorinţele
şi nevoile lor.
3. Cuplul simptom al blocajului în dezvoltare. Reprezintă cuplul care se
evidenţiază prin antrenarea şi manifestarea reacţiilor de tip circular –
patogene cu potenţial dezadaptativ. În acest sens dinamica de cuplu se axează
pe problematica neasumării identităţii de rol- sex a partenerilor de cuplu,
neasumare care se manifestă prin de jangajare maritală şi pseudoautonomie.
Acest tip de parteneriat se evidenţiază prin dificultăţi de comunicare la nivel emoţional-
intim, centrându-se pe tipul de comunicare tip faţadă, sub aspect declarativ.
Iată două exemple în acest sens:
„ ... de când mă ştiu am vrut să divorţez de soţul meu dar ce m-a ţinut în relaţie au f
75

ost copiii...” ne spune Luminiţa. Vă este cunoscută această motivaţie? Cu
siguranţă aţi auzit-o de foarte multe ori. Ceea ce se ascunde de fapt sub acest mod
de a exprima sau mai bine zis de a justifica o relaţie de cuplu eşuată, este propria
incapacitate a partenerei (Luminiţei) de a-şi asuma în primul rând faptul că nu a
făcut o alegere partenerială bună. În al doilea rând, pe aceasta ar ajuta-o să
conştentizeze că de ea depindea să ia decizii, să clarifice aşteptările pe care le-a
avut încă de la începutul relaţiei de cuplu faţă de partenerul său. Nefăcând acest
lucru ei i-a fost greu să îşi asume identitate de rol – sex în relaţia de cuplu, adică
a părţii ei feminine reflectată în rolul de soţie. Acest mod de neasumare a
identităţii de rol-sex din partea ei a condus la acelaşi mecanism din partea soţului.
Drept efect, relaţia de cuplu s-a consumat şi continuă în acelaşi mod disfuncţional,
cu un puternic caracter patogen, repetitiv. Ambii parteneri reiterează aceleaşi
certuri şi reproduc aceleaşi crize în care dau vina unul pe celălalt, neputând ieşi
din scenariul-capcană creat de ei înşişi. Prin atitudinea refractară pe care o au
aceşti parteneri de cuplu, ei se află în incapacitatea de a se confirma unul pe
celălalt (în rolul de soţi şi soţie) şi astfel putem vorbi de instalarea unui divorţ
emoţional.
Într-un alt exemplu, un client afirmă...
„...Nu ştiu cum am ajuns să o văd pe mama în soţia mea. Seamănă din ce în ce
mai mult cu mama. Înainte, la începutul relaţiei era mai drăguţă dar a devenit
foarte rea ...Mă ceartă dacă greşesc la fel cum mă certa mama mea, ca să nu o
mai aud plec de acasă...” ne spune George. Ce se întâmplă cu George şi care este
de fapt relaţia lui cu soţia? Desigur este vorba de proiectarea imaginii mamei sale
asupra partenerei. Realizând o analiză la nivelul rolurilor pe care George şi soţia
sa au intrat în parteneriat aflăm că aceştia încă de la început au funcţionat, el în rol
de copil iar ea în rol de mamă. Această dinamică părinte-copil prin care se
nuanţează viaţa de culu a celor doi reprezintă un decalaj de la ceea ce ar trebui să
fie o relaţie de cuplu matură, de tipul adult-adult. Dar ne punem întrebarea ce l-a
făcut pe George să intre în relaţie cu această femeie care i-a devenit soţie. Aflăm
76

că pe acesta l-a atras atitudinea ei grijulie, care se potrivea perfect cu nevoile lui
de a fi ocrotit. De fapt el a căutat o parteneră pe modelul familial, aşa cum este
mama lui, păstrându-se în scenariul-capcană familial. Desigur în timp lucrurile s-
au decalat şi au apărut tensiunile, mama „cea bună” s-a transformat în soţia cea
rea şi cicălitoare...
4. Cuplul confuzional-criptofor. Această tipologie presupune prezenţa unui
obiect de tip „fantomă” în dinamica relaţiei. Acest obiect de tip „fantomă”
poate fi un antecesor sau un fost partener erotic.
Caracteristica principală a acestei tipologii este aceea a confuziei graniţelor la
nivel funcţionării dinamicii de rol-sex. Am observat tipul de proiecţie pe care îl fac aceşti
parteneri, manifestată în deficitul de stabilire a graniţelor în construirea spaţiului identitar
al cuplului.
5. Cuplul fantasmatic-imaginar
Ceea ce este tipic pentru această tipologie este tocmai incapacitatea de
angajare într-o relaţie partenerială şi trăirea relaţiei la nivel fantasmatic.
Relaţiile la distanţă reprezintă un exemplu pentru acest tip de cuplu. Această
tipologie este asociată în acest caz cu fenomenul confuziei identitare şi cu
neconfirmarea în identitatea de rol-sex.
Pentru formularea acestei tipologii de cuplu, mai indicat este să vorbim de o
funcţionare la nivel fantasmatic a partenerilor implicaţi în „relaţia de cuplu”. Ceea ce este
tipic pentru această tiplogie este tocmai incapacitatea de angajare într-o relaţie
partenerială şi consumarea relaţiei la nivel fantasmatic, aşa cum spuneam anterior. Este
vorba de repetarea fantasmatică a unui scenariu bazat pe alegerea partenerului asociat
în acest caz cu fenomenul confuziei identitare şi cu neconfirmarea în identitatea de
rol-sex. Adesea dacă privim în spatele motivaţiilor acestor persoane, care împărtăşesc
relaţii parteneriale consumate fantasmatic, se regăsesc identificări la nivel familial, cu
persoane de acelaşi tip, adică mame, mătuşi, unchi care nu s-au simţit niciodată
confirmate în relaţia de cuplu sau care nu au avut o relaţie de cuplu. Astfel fiica sau fiul
77

unui astfel de părinte se află în scenariu-capcană al părinţilor, manifestându-se într-o
pseudo-alegere partenerială. Acest tip de scenariu este expresia funcţionării la nivel
fantasmatic, în detrimentul asumării relaţiei parteneriale în plan real.
6. Cuplul utilitar. Reprezintă cuplul în care partenerii folosesc relaţia în care
funcţionează în scopul satisfacerii unor nevoi diferite de cele parteneriale. De
exemplu, el foloseşte relaţia de cuplu pentru a se putea opune părinţilor. Ea
foloseşte relaţia de cuplu pentru a-şi satisface nevoia de a avea o imagine
acceptată social.
Acest tip de cuplu reprezintă modul particular de investire a obiectului
(partenerului de cuplu) – efect al identificării proiective patologice. Şi în acest tip de
cuplu întâlnim confuzia nevoilor celor doi parteneri şi conflictele aferente acestei
confuzii. Unul dintre parteneri este investit cu rolul de „instrument” la debutul cuplului
sau la un alt moment în istoria lui. „Am nevoie de tine pentru a fi în rândul lumii.”, „Am
nevoie de tine pentru ca nu mi-e clar cine sunt.” Un partener se foloseşte de celălalt
pentru a-şi satisface nevoile neasumate, refulate. În cele mai multe cazuri unul dintre
patenerii cuplului utilitar este un fost copil utilitar provenit dintr-o relaţie de identificare
proiectivă patologică cu unul dintre părinţi. Să ne amintim în acest sens cum o mamă ştie
mei bine ce tip de partener îi trebuie fiicei sale şi mai ales dacă fiica sa este fericită sau
nu, acest lucru după propriile concluzii; am spune în urma identificării proiective cu
aceasta şi proiectându-şi propriile trăiri asupra fiicei sale.
În acest mod fiica, devine „copilul utilitar” care nu face decât să continue în cadrul
cuplului acelaşi tip de scenariu în care a crescut, alegându-şi un partener pentru a avea un
statut social.
Analiza datelor obţinute în urma explorării şi evaluării subiecţilor participanţi la
cercetare a permis alcătuirea unei distribuţii a frecvenţei acestor tipologii, precum:
1. Cuplul reparator.
2. Cuplul conţinător.
3. Cuplul simptom (al blocajului în dezvoltare).
4. Cuplul confuzional – criptofor.
78

120
100
80
60
40
20
0
5. Cuplul fantasmatic – imaginar.
6. Cuplul utilitar.
92%
1. Cuplul
reparator
17%
2. Cuplul
continator
83%
3. Cuplul
simptom (al
blocajului in
dezvoltare)
4. Cuplul
confuzionalcriptofor
5. Cuplul
fantasmaticimaginar
6. Cuplul utilitar
Series1
Figura 18. Graficul distribuţiei tipologiilor transgeneraţionale la nivelul cercetării
47%
efectuate
Aceste tipologii ilustrează încă o dată dinamica antecesori-descendenţi a
perturbării graniţelor la nivel transgeneraţional. De aici rezultă scenariile
trangeneraţionale – capcană în care sunt prinşi de cele mai multe ori descendenţii. Ei sunt
receptorii direcţi ai unor conţinuturi psihice conştiente dar de cele mai multe ori
inconştiente, deci nemetabolizate ale antecesorilor lor si astfel ei rescriu crizele de cuplu,
partternurile repetitive la nivel interacţional grupal (familial) şi readucerea lor în
dinamica relaţiei de cuplu, în manieră disfuncţională.
Aceste tipologii pot migra dintr-o tipologie la alta iar acest lucru poate fi un
29%
proces insidios şi cheia unui întreg scenariu transgeneraţional.
40%
79

CONCLUZII
Fiecare cuplu sau partenriat erotic se manifestă printr-o dinamică specifică care îi
conferă un mod unic de funcţionare şi evoluţie. Desigur, nu putem exclude din însăşi
dinamica şi caracterizarea unui cuplu, momentul constituirii acestuia, alegerea
partenerului de cuplu. Acest moment este are la bază un întreg proces care implică
motivaţii atât conştiente cât şi inconştiente.
În intenţia descifrării mecanismelor ce stau la baza alegerilor parteneriale, ne aflăm în
faţa unui proces complex, care ne conduce spre argumentarea generală potrivit căreia,
fiecare individ alege în funcţie motivaţiile conştiente pe care le şi argumentează, dar de
cele mai multe ori descoperim în cadrul unei explorări şi intervenţii psihoterapeutice
psihogenealogice (transgeneraţionale), motive ce se referă la dinamica inconştientă a
unor alegeri parteneriale.
Dacă vrem să obţinem răspunsuri la motivele conştiente care ne-au determinat să
alegem pe cineva anume, ca partener, atunci vom găsi similarităţi şi complementarităţi
suficiente şi securizante. Însă acest tip de motivaţii pot funcţiona o perioadă, până ce apar
anumite conflicte sau crize în cuplu. Atunci când conflictele sau crizele se rescriu, aşa
cum o făceau poate şi părinţii ori bunicii noştri. Astfel ne putem trezi în faţa unor repetiţii
existenţiale cu potenţial patogen. Pornind de aici am putea obţine răspunsuri care ne-ar
ajuta să dăm sens unor experienţe circulare şi în acest mod să fim conştienţi de scenariul
familial din care facem parte.
Familia noastră de origine şi comunitatea participă la crearea uneor poveşti (mituri) care
ne influenează mai mult decât am crede. Ele ne pot bloca într-o matrice a motologiilor
familiale şi comunitare cu rol decisiv pentru sensul experienţei noastre. Ansamblul
miturilor şi mitologiilor despre „a fi bărbat”, „a fi femeie”, „sexualitate” sau „a te
căsători” sunt componente ale dinamicii intergeneraţionale ale fiecărui partener de
cuplu.
În spatele acestor mituri, stau anumite repetiţii, alegeri, temeri, frici, secrete,
separări, identificări şi încorporări, elemente ce vizează dinamica inconştientă a alegerii
parteneriale. Această dinamică se bazează pe fenomene ce reflectă natura relaţiiilor de
familie dintre antecesori şi descendenţi. În fiecare familie, există loialităţi invizibile care
80

generează transmiterea unor conţinuturi psihice inconştiente ce ne pot oferi evidenţe sau
sensuri, multor experienţe pe care le putem surprinde cu ajutorul demersurilor de
analiză transgeneraţională.
Ne aflăm astfel în faţa a două perspective interdependente asupra alegerii
parteneriale: pe de o parte perspectiva ce cuprinde ansamblul fenomenelor
intergeneraţionale, conştiente (memoria familială, mitologiile familiale şi comunitare) şi
perspectiva aspectelor de ordin dinamic inconştiente, explorarea mecanismelor de
transmisie transgeneraţionale ale inconştientul familial (aspecte ce vizează nespusul,
secretele, „fantomele” şi alte obiecte ireprezentabile), aşa cum exemplifica psihanalistul
Albert Ciccone (1999).
În cercetarea de faţă am avut în vedere surprinderea modalităţilor de alegere
partenerială, a sensului şi semnificaţiei comportamentelor asociate acestor modalităţi,
precum şi surprinderea dinamicii relaţiei de cuplu, pornind de la expectanţele de rol-sex
pe care subiecţii le-au declarat.
Cercetarea întreprinsă s-a axat pe următoarele obiective principale:
identificarea mitologiilor familiale şi comunitare privind patru
dimensiuni: feminitate, masculinitate, căsătorie/parteneriat şi sexualitate
ale subiecţilor cercetării (partenerilor de cuplu asistaţi);
exemplificarea dificultăţilor:
- privind iniţierea unui partneriat erotic;
- privind menţinerea unui parteneriat erotic;
identificarea modelelor de rol-sex ale subiecţilor cercetării, modele ce s-
au transmis din generaţie în generaţie;
identificarea patternurilor de alegere partenerială transmise
transgeneraţional;
În urma analizei frecvenţelor apariţiei mitologiilor familiale, comunitare, a
modelelor de sex-rol precum şi a patternurilor de alegere partenrială la nivelul loturilor de
cercetare, am formulat şase tipologii psihogenealogice (transgeneraţionale) ale
81

funcţionării cuplurilor asistate. Aceste tipologii reprezintă atât categorii introduse în
urma cercetării efectuate, cât şi noi repere de cunoaştere psihogenealogică ale cuplului
şi familiei.
Pentru explorarea aspectelor conştiente (intergeneraţionale) şi inconştiente
(transgeneraţionale) privind alegerea partnerială am utilizate următoatele metode şi
intrumente specifice demersului de cercetare calitativ întreprins în cercetarea noastră:
metodele utilizate în cercetare au fost:
Analiza calitativă de teoretizare (Alex Mucchielli);
Metoda observaţiei clinice (Albert Ciccone);
Cercetarea narativă (Amia Liebrich, Rivka Tuval-Marshiach, Tamar
Zilber);
Diagnosticul experienţial (Iolanda Mitrofan).
instrumentele utilizate:
1. Genograma (Monica McGoldrick, Randy Gerson) – Dramagenograma
(Iolanda Mitrofan);
2. Interviul semi-structurat (Francois Syngly, Alain Blanchet, Anne Gotman,
Jean Claude Kaufmann);
3. Instrumentul metodologic de de evaluare şi intrevenţie experienţială
transgeneraţională (Alin Sebastian Godeanu);
Pentru identificarea mitologiilor familiale şi comunitare legate de alegerea
partenerului, am construit o grilă de de explorare a interferenţelor mitologiilor familiale şi
comunitare cu nevoile personale. Această grilă are la bază un ghid de interviu semi-
structurat axat pe cele patru dimensiuni: feminitate, masculinitate, căsătorie/parteneriat
erotic, sexualitate. Pentru identificarea patternurilor de alegere partenerială am folosit şi
genograma.
În urma demersului calitativ de prelucrare a datelor obţinute, privind
idetificarea mecanismelor inconştiente implicate în alegerea partenerului, au
rezultat următoarele aspecte relevante, potrivit ipotezelor propuse în cercetare:
82

1. Prima ipoteză principală de la care am pornit se referă la faptul că mitologiile
familiale şi comunitare influenţează aşteptările, nevoile, dorinţele şi
comportamentele asociate alegerii parteneriale.
Demersul de confirmare a acestei ipoteze a necesitat mai întâi un demers calitativ
de identificare a existenţei unor mitologii familiale şi comunitare specifice fiecărui
subiect participant la cercetare. Astfel, fiecare subiect a fost rugat să identifice care sunt
miturile (poveştile) care sunt specuifice familiei sale cu privire la feminitate,
masculinitate, căsătorie/parteneriat erotic şi sexualitate, mituri care se cristalizează în
mitologii familiale şi comunitare, care la rândul lor funcţionează ca „un mod de a fi in
lume”, aşa cum spune M. Eliade (1991). Aceste mitologii, odată cristalizate funcţionează
ca adevărate modele de rol-sex pentru generaţiile viitoare. Ele se cristalizează în jurul
persoanelor din familie care reprezintă repere masculine sau feminine pentru viitorii
adulţi. Mitologiile reprezintă un aspect conştient ce ţine de transmisia intergeneraţională a
tuturor conţinuturilor identitare care fac parte din memoria afectivă a familiei. Aceste
conţinuturi vizează aspecte inter-relaţionale cu potenţial de generare a unor roluri
specifice în cadrul alegerii parteneriale şi a dinamicii relaţiei de cuplu. Fiecare
subiect este capabil astfel să interiorizeze un model de rol, care devine în cadrul cuplului
un model de rol-sex. Modelul de rol-sex reprezintă identitatea fiecărui subiect, baza pe
care acesta îşi va construi nevoi, aşteptări şi dorinţe de la partenerul cu care doreşte să
iniţieze un parteneriat erotic.
Aşadar, identificarea motologiilor familiale şi comunitare a condus la
identificarea modului în care acestea infuenţează aşteptările, nevoile, dorinţele şi
comportamentele asociate alegerii parteneriale. În urma prelucrării datelor obţinute, am
observat că un anumit tip de mit, spre exemplu mitul devotamentului în relaţia de
cuplu generează nevoi şi aşteptări conforme acestuia într-o proporţie semnificativă
(90%). Acest lucru ne îndreptăţeşte să afirmăm că acesttui mit îi corespunde o categorie
de nevoi specifice care confirmă importanţa decriptării mesajelor din spatele unor
mitologii în scopul conştientizării din partea subiecţilor cercetării a propriilor nevoi şi
aşteptări în paport cu partenerul de viaţă. Surprinderea modului în care mitologiile
familiale şi comunitare interferează cu nevoile personale a făcut posibilă surprinderea
83

unor dificultăţi de relaţionare în cuplu şi a manifestării unor patternuri ineracţionale cu
potenţial dezadaptativ pe mai multe planuri:
- planul ce priveste iniţiativa de a iniţia un parteneriat erotic;
- planul privitor la dificultatea de a menţine un parteneriat erotic;
- planul funcţionării armonioase în cadrul parteneratului erotic, fără a fi
ameninţat cu disoluţia acestuia prin despărţite sau divorţ.
2. A doua ipoteză a cercetării a fost aceea că, persoanele care trăiesc fenomene de
tip „criptă” şi „fantomă” au dificultăţi de angajare şi de menţinere în relaţia
partenerială.
Aşa cum am observat transmiterea conţinuturilor prihice, a rolurilor identitare din
generaţie în generaţie nu se realizează în mod liniar. De multe ori există evenimente
metaforă a căror descifrare este greu realizabilă şi acest lucru ne conduce automat la
existenţa unor fenomene de tip „criptă” şi „fantomă”, aşa cum spuneau psihanaliştii
Nicolas Abraham şi Maria Torok. Manifestarea acestor fenomene la nivelul alegerii
parteneriale şi a dinamicii relaţiei de cuplu sunt rezultatul repetiţiilor la nivel
transgeneraţional, repetiţii ce vizează aspecte, precum:
- nesepararea de un partener din anterior;
- ancorarea în relaţii repetitive ca modalitate de funcţionare;
- existenţa unui doliu nefăcut în raport cu un antecesor;
- existenţa unui doliu nefăcut în raport cu un fost partner de cuplu, etc.
„Rescrierea” acestor fenomene la nivel transgeneraţional i-a determint pe unii
subiecţi să trăiască fenomene de tip „criptă” şi „fantomă” în cadrul alegerii lor
parteneriale, astfel:
- au ales un partener care semăna foarte mult ca tip de comportament cu un
antecesor cu care acesta (subiectul) s-a identificat sau cu care a fost
identificat ;
84

- au ales un partener care semăna foarte mult ca tip de comportamnt cu un
partener anterior ;
- manifestau acelaşi mod dezadaptativ de comunicare şi de neîmpărtăşire a
nevoilor şi a a şteptărilor faţă de partenerul actual ;
- manifestau aceleaşi dificultăţi de angajare în parteneriatul erotic şi de
menţinere a acestuia ;
- proiectau „masca” fostului partener pe partenerul actual, în acest caz
partenerul actual devenea partener criptofor ;
- manifestarea unor repetiţii specifice, precum :
alegerea unui partener cu acelaşi tip de comportament structurat pe trei
generaţii;
intrarea în rol parental faţă de partenerul de viaţă, după modelul
masculin sau feminin din familia de origine;
„rescrierea” unor evenimente-metaforă din spaţiul familial în cadrul
relaţiei de cuplu, evenimente care erau generatoare de crize în cuplu;
separarea faţă de partener, prin divorţ;
implicarea unui partener în relaţii amoroase extraconjugale;
prezenţa inversiunii de rol-sex la nivel transgeneraţional;
repetarea contextului din copilărie, atunci când copilul devenit părinte,
menţine aceleaşi scheme educative care l-au format pe el;
existenţa unor stări depresive care se instalează succesiv în diverse
perioade ale vieţii de cuplu;
manifestarea unor roluri cheie disfuncţionale cu potenţial
dezadaptativ.
În urma identificării dinamicii „criptei” şi „fantomei” la nivelul alegerii
parteneriale, subicţii cercetării au reuşit conştientizeze şi să îşi clarifice rolurile latente şi
manifeste care potenţau nevoile şi aşteptările lor faţă de partenerul de cuplu. Aceste roluri
s-au regăsit polarizate la nivelul identităţii de rol-sex a fiecărui subiect. Polarităţile
identificate la nivel individula se regăsesc, aşa cum am mai spus şi la nivel
85

transgeneraţional. Le au generat o serie de roluri specifice prin care partenerii de cuplu
funcţionează, precum: - rol de copil supraadaptat,
- rol parental ;
- rol de partener supraadaptat ;
- rol de victimă ;
- rol de salvator ;
- rol de persecutor.
Ulterior clarificării acestor roluri subiecţii au reuşit să resemnifice evenimentele blocante,
să metabolizeze secretele antecesorilor referitoare la relaţiile de cuplu şi treptat aceştia au
reuşit să iasă din scenariile trangeneraţionale cu potenţial dezadaptativ în care erau
ancoraţi.
Potrivit manifestării fenomenelor de „criptă” şi „fantomă” observate în cadrul
cercetării putem spune că alegerea partenerială este rezultatul unor mecanisme
inconştiente de funcţionare şi manifestare la nivel identitar.
3. Ipoteza privind nevoile parteneriale neintegrate ale antecesorilor care tind să
influenţeze alegerile parteneriale ale descendenţilor şi ipoteza potrivit căreia
fenomenul de interferenţă a nevoilor antecesorilor cu cele ale descendenţilor
generează dificultăţi în alegerea partenerului şi disfuncţii în relaţia de cuplu,
au condus la rezultate semnificative calitativ prin următoarele aspecte:
I. Existenţa unor patternuri de transmisie transgeneraţională privind alegerea
partenerială:
a. primul pattern: - prezenţa unui partener cu acelaşi tip de
comportament structurat ca rol de-a lungul a trei generaţii, manifestat
cu o frecvenţă de 66%;
b. al doilea pattern: Alegerea partenerului pe principiul umbrei
familiale de-a lungul a trei generaţii, schema-reper a unei astfel de
alegeri parteneriale fiind următoarea:
86

în prima generaţie (a bunicilor), „A” alege partenerul „X”, în
proporţie de 100% la nivel familial;
în a doua generaţie (a părinţilor), „B” alege un partener în
polaritate cu partenerul „X”, ales în prima generaţie, „Y”, în
proporţie de 92% la nivel familial;
în a treia generaţie (clientul, („C”)), el se contraidentifică cu
tatăl „B”, astfel el intră în contrascenariu şi alege un partener
cu caracteristici asemănătoare cu partenerul „X”, ales de „A”,
în proporţie de 97% la nivel familial.
c. a treilea pattern: prezenţa inversiunii de rol-sex la trei generaţii,
având următoarele aspecte definitorii:
- prezenţa unui partener cu acelaşi tip de comportament structurat ca rol
pe trei generaţii, în proporţie de 97% la nivel familial;
- alegerea partenerului pe principiul umbrei familiale la trei generaţii, în
proporţie de 83% la nivel familial;
- prezenţa inversiunii de rol-sex la trei generaţii, în proporţie de 79% la
nivel familial;
Din punct de vedere a dinamicii antecesori-descendenţi, aşa cum am formulat
în cadrul celei de a patra ipoteză principală a cercetării, demersul de argumentare a
existenţei unei astfel de dinamici având ca efecte o serie de repetiţii la nivel
transgeneraţional cu potenţial dezadaptativ, exemplificăm următoarele aspecte relevante:
II. Existenţa separărilor de tipul divorţului, respectiv decesului şi existenţa unor
relaţii amoroase multiple:
a). frecvenţa separării în trei generaţii (divorţ, deces), în proporţie de 97% la nivel
familial;
b). existenţa unor relaţii amoroase multiple în proporţie de 48% la nivel
familial;
c). existenţa relaţiilor terminate prin divorţ în proporţie de 83% la nivel
87

familial;
III. Persistenţa unor secrete legate de relaţiile erotic-afective în cadrul familiei de
origine a partenerilor de cuplu:
Secrete privin existenţa unor aventuri amoroase în proporţie de 21% la nivel
familial;
Secrete privind consumarea unor relaţii fără a fi cunoscute de familia de origine în
proporţie de 10 % la nivel familial.
Aceste ultime două tipuri de repetiţii sunt fenomene asociate promelor două tipuri de
patternuri.
Identificarea acestor tipuri de repetiţii ilustrează la nivel familial şi individual
manifestarea unor comportamente repetitive şi a unor scenarii transgeneraţionale de
alegere a partenerului. Aceste scenarii se rescriu în mod dezadaptativ şi dau naştere în
cadrul alegerii parteneriale şi a dinamicilor de relaţiilor de cuplu a unor crize şi disfuncţii
cu un înalt grad dezadaptativ. Ele ilustrează totodată dinamica antecesori-descendenţi şi
au constituit o bază semnificativă pentru formularea unor tipologii transgeneraţionale ale
funcţionării partenerilor în relaţia de cuplu. Formularea unor tipologii are la bază scenarii
transgeneraţionale în care aceştia sunt ancoraţi, astfel:
Tipologia cuplului reparator în care dinamica relaţiei se desfăşoară în
baza unui scenariu transgeneraţional reparator ca efect al loialităţii
familiale. Partenerii de viaţă stau împreună pentru a reintegra în sens
reparator lecţiile de viaţă sau greşelile pe care antecesorii le-au avut de
asumat, descendenţii manifestând un puternic sentiment al datoriei faţă de
antecesorii lor. Frecvenţa de 92% din totalul participanţilor la cercetare
reflectă o pondere crescută a manifestării repetiţiei la nivelul alegerii
parteneriale. Acest lucru evidenţiază legătura indisolubilă (inconştientă) a
transmisiei vieţii psihice la nivel partenerial, a relaţiilor de iubire.
Tipologia cuplului conţinător care se structurează în baza capacităţii,
fiecăruia dintre parteneri, de conţinere reciprocă, expresie a
88

disponibilităţii de a funcţiona în parteneriat erotic, arată la nivelul
procentajului scăzut de numai 17%, faptul că sunt puţine cupluri semnificativ
procentula care pot fi numite cupluri “evolutive – mature”, cele care au
metabolizat traumele antecesorilor şi secretele la nivel afectiv-emoţional.
Tipologia cuplului simptom (al blocajului în dezvoltare) prin care se
repun în scenă reacţii de tip circular – patogene cu potenţial
dezadaptativ. Procentajul de 83% a acestei tipologii evidenţiază
problematica neasumării identităţii de rol- sex a partenerilor de cuplu,
neasumare care se manifestă prin de dezangajare maritală şi pseudoautonomie
a partenerilor.
Tipologia cuplului confuzional-criptofor, manifestată cu o frecvenţă de
47%, poate fi slab semnificativă procentual, dar această aduce în prim plan
prezenţa unui obiect de tip „fantomă” în dinamica relaţiei. Acest obiect
„fantomă” (partener „fantomă”) poate fi un antecesor sau un fost partener
erotic. Obiectul fantomă este expresia manifestării fenomenului de „criptă” şi
„fantomă” la nivelul alegerii parteneriale aşa cum am exemplificat într-un
paragraf anterior.
Tipologia cuplului fantasmatic-imaginar manifestată cu o frecvenţă de
29%, caracterizată prin incapacitatea de angajare într-o relaţie partenerială şi
trăirea relaţiei la nivel fantasmatic, este semnificativă însă prin potenţialul ei
dezadaptativ generat, care naşte fenomenul confuziei identitare şi
neconfirmarea partenerilor în identitatea de rol-sex. Această tipologie
confirmă dificultăţile angajării în partneriat erotic şi dificultăţile de menţinere
a relaţiei de cuplu.
Tipologia cuplului utilitar caracterizată prin modalitatea în care se
raportaează unul la celălalt, respectiv modul în care aceştia foloseşc
relaţia de cuplu fie pentru a se putea opune părinţilor, fie pentru a-şi
89

satisface nevoia de a avea o imagine acceptată social. Procentajul de 40%
arată un mod semnificativ de investire a obiectului (partenerului) în acest caz
şi denotă un efect al identificării proiective patologice. Şi în acest tip de cuplu
întâlnim confuzia nevoilor celor doi parteneri şi instalarea crizelor de cuplu ca
efect al acestei confuzii identitare de rol-sex. Unul dintre parteneri este
investit cu rolul de „instrument” la debutul cuplului sau în alt moment în
istoria lui.
Formularea acestor tipologii transgeneraţionale ale relaţiei de cuplu poate
reperzenta un reper în diagnoza psihogenealogică (transgeneraţională) privind
alegerea partenerului şi dinamica relaţiei de cuplu şi a familiei.
Rezultatele implementării modulului de consiliere şi intervenţie terapeutică centrat
pe dinamica inconştientă a alegerii parteneriale.
Strategia psihoterapeutică pe care am stabilit-o şi urmărit-o în în cadrul aplicării
modulului de consiliere şi psihoterapie experienţială transgeneraţională a urmărit
obţinerea unor rezultate specifice, care se raportează la obiectivele pe care ni le-am
propus în cadrul proiectului nostru de cercetare.
Pornind de la ipotezele şi obiectivele avute în vedere pentru cercetarea dinamicii
inconştiente a alegerii parteneriale, am obţinut următoarele efecte la nivelul dinamicii
relaţiei de cuplu în cadrul fiecărui lot de cercetare, efecte ce conduc la o serie de
implicaţii teoretice şi metodologice privind importanţa studierii alegerii parteneriale din
perspectivă psihogenealogică.
Datele empirice obţinute în urma explorării şi diagnozei mecanismelor
inconştiente ale alegerii parteneriale certifică existenţa unei dinamici inconştiente care
reprezintă temelia identitară a partenerilor de cuplu şi totodată motivaţii ce constituie
90

adevărul intrinsec al istoriilor personale de viaţă privind alegerea partenerială a
subiecţilor cercetării. Pornind de la surprinderea dinamicilor relaţionale inter- şi
transgeneraţionale am obţinut următoarele efecte privind resemnificarea relaţiilor de
cuplu a subiecţilor asistaţi:
Conştientizarea motivelor alegerii parteneriale;
Conştientizarea raporturilor de cuplu pornind de la analiza rolurilor
identitare în cadrul relaţiei de cuplu;
Explorarea modelelor de rol-sex din familiile de origine ale partenerilor,
pornind de la mitologiile familiale şi comunitare referitoare la masculinitate,
feminitate, sexualitate, parteneriat/căsătorie;
Explorarea şi clarificarea interacţiunilor dintre parteneri şi familiile de
origine, privind rolurile şi locul şi graniţele intrafamiliale;
Conştientizarea aspectelor dinamice – latente şi manifeste ale rolurilor
familiale ce se rescriu în cadrul relaţiei de cuplu sub forma identităţii de rol-
sex;
Repoziţionarea emoţional-acţională a partenerilor unuia faţă de celălalt şi
implicit a fiecăruia în raport cu ceilalţi membri ai familiei de origine;
Separările urmate de re-stabilirea unor graniţe intrafamiliale care să
permită o mai bună asumare a identităţii de rol-sex în cadrul relaţiei de
cuplu;
Stoparea pattern-urilor disfuncţionale la nivel interacţional în cadrul relaţiei
de cuplu;
91

Recuperarea memoriei familiale;
Pornind de la ipotezele şi obiectivele propuse pentru cercetarea dinamicii
inconştiente a alegerii parteneriale, am urmărit următoarele aspecte esenţiale:
Explorarea dinamicii rolurilor latente şi manifeste cu potenţial
dezadaptativ în cadrul relaţiei de cuplu.
Am pornit de la explorarea şi identificarea rolurilor identitare existente la
nivel familial pentru a putea clarifica identitatea de rol-sex a partenerilor de
cuplu asistati. Ulterior am urmărit surprinderea rolurilor latente şi manifeste
care au generat alegerea partenerială, roluri manifestate la nivelul dinamicii
relaţiei de cuplu. În acest mod subiecţii participanţi la cercetare au reuşit să
conştientizeze următoarele aspecte:
- blocajele în iniţiativa de a alege un partener şi a iniţia o relaţie de
cuplu;
- dificultăţile de menţinere a unui parteneriat erotic;
- blocajele la nivelul comunicării în cuplu;
- modalităţile dezadaptative la nivel comportamental şi interacţional în
cuplu.
Subiecţii au reuşit în acest fel să îşi conştientizeze şi să clarifice dificultăţile
existente cu ajutorul suportului din partea terapeutului, pentru ca apoi să
resemnifice experienţa relaţională în cadrul cuplului, obţinându-se astfel un
echilibru emoţional – afectiv-interacţional.
Explorarea şi identificarea rolului mitologiilor familiale şi comunitare
centrate pe feminitate, masculinitate, căsătorie/parteneriat erotic şi
sexualitate în cadrul dinamicii alegerii parteneriale şi a relaţiei de cuplu.
Am considerat utilă explorarea şi evidenţierea mitologiilor familiale şi
comunitare, deoarece considerăm că aceste mitologii sunt generatoare de
modele identitare. În urma explorării şi nuanţării unor mitologii specifice
92

familiilor de origine a fiecărui subiect participant la cercetare, aceştia au putut
conştientiza şi clarifica modul în care aceste mitologii interferă cu nevoile lor
personale. În acest mod ei au reuşit să iasă din timpul mitologic al relaţiei de
cuplu prin intermediul „demitologizării” şi astfel să-şi recupereze propriile
nevoi, dorinţe şi aşteptări, înrădăcinându-se în propriul scenariu de viaţă
prezent. Totodată, ca efect a recuperării propriilor nevoi, partenerii de cuplu
au fost înţeles riscurile funcţionării în plan mitologic, mai precis cum îi
afectează în alegerea partenerului şi în viaţa de cuplu, evitând astfel proiecţia
unui model de rol-sex asupra partenerului ales.
Conştientizarea fenomenului interferenţei nevoilor antecesori-
descendenţi a avut ca efect o modalitate de reechilibrare emoţională a a
partenerilor la nivel interacţional-afectiv.
Prin reconectarea parteneriror la propriile nevoi şi concomitent
reconectarea la nevoile partenerului de viaţă, am urmărit creşterea
disponibilităţii subiecţilor pentru a iniţia şi menţine un parteneriat erotic şi
totodată creşterea disponibilităţii partenrilor pentru comuniare în relaţia de
cuplu. Simultan acestui obiectiv s-a realizat şi renegocierea aşteptărilor
partenerilor (unul de la celălalt) şi descoperirea unor modalităţi constructive în
ceea ce priveşte comunicarea pe următoarele palnuri:
- planul comunicării;
- planul emoţional-afectiv;
- planul intim sexual;
- planul motivaţional;
- planul valoric-spiritual.
Identificarea modelelor de rol-sex, ale identificărilor şi
contraidentificărilor şi activarea acestora în momentul alegerii
parteneriale;
93

Identificarea dinamicii anrecesori-descendenţi şi a transmisiei
conţinuturilor psihice inconştiente care generează dificultăţi şi disfuncţii
în alegerea partenerului şi relaţiile de cuplu.
Prin ilustrarea fenomenelor de „criptă” şi „fantomă”, a secretelor la nivel
familial, implicate în alegerea şi funcţionarea în manieră disfucnţională a
partenerilor de cuplu s-a urmărit analiza acestor fenomene şi posibilitatea de a
resemnifica evenimentele traumatice la nivel familial care îi menţineau pe
clienţi în scenarii- capcană cu un înalt potenţial dezadaptativ.
Odată observate mecanismele subtile ale relaţiilor-capcană centrate pe
parteneriat erotic, clienţii au putut să se separe de modelele erotic-afective ale
relaţiilor de cuplu din familiile lor de origine şi astfel să se „repoziţioneze” şi
să se „decontamineze” de roluri şi scenarii interacţionale blocante. Astfel ei
au reuşit să-şi restructureze scenariul de viaţă dezadaptativ sau blocant şi
să-şi redescopere sensul existenţial în cadrul popriei relaţii de cuplu.
Aşa cum afirma Iolanda Mitrofan (2004), restructurarea scenariului de viaţă se
realizează totodată prin conectarea cu umbra familială care deblochează
energia concentrată în scenariide transgeneraţionale dezadaptative care au la
bază mecanimele trnsmisiei secretului familial. Restructurarea scenariului de
viaţă debutează odată cu conştientizarea semnificaţiei rolurilor-cheie, a
evenimentelor-metaforă şi a temelor-nucleu familiale în cadrul istoriei
transgeneraţionale şi în cadrul istoriei personale de viaţă a clientului şi
presupune integrarea polarităţilor. Polarităţile se manifestă prin intermediul
rolurilor-polare. În contextul Terpiei Unificării rescenarizarea prin
dramatizare permite structurarea rolurilor alternative, unul dintre semnalele
„efectului autotransformator”. „Un rol asumat conştient este un exerciţiu în
egală măsură etic, estetic şi spiritual” (Mitrofan, 2004). Prin exersarea
rolurilor alternative, care capătă semnificaţie în cadrul scenariului restructurat,
clientul primeşte prima confirmare în grupul terapeutic. El are, însă, nevoie
să fie confirmat în aceste roluri şi de către comunitatea în care îşi duce viaţa,
adică de membri familiei sale şi de către alte persoane semnificative din viaţa
sa, ceea ce ar corespunde integrării „noilor semnificaţii în acţiuni realiste,
94

eficiente, creatoare, cu sens unificator” (Mitrofan, 2003). Această a doua
confirmare este esenţială pentru menţinerea efectelor restructurării scenariului.
De multe ori există un decalaj între cele două tipuri de confirmare.
Confirmarea din partea membrilor familiei şi a celorlalte persoane semnificative din viaţa
clientului vine în timp. Este necesară o fază de experiment în care clientul devine
martorul manifestării tendinţelor vechi şi al noilor alternative.
Implicaţii teoretice şi metodologice privind importanţa studierii psihogenealogice a
alegerii parteneriale.
Aşa cum am putut constata în urma cercetării efectuate de noi, am avut în vedere
un demers prin care am urmărit evidenţierea rolului fundamental pe care îl au
mecanismele conştiente – intergeneraţionale şi mai ales mecanismele inconştiente –
transgeneraţionale implicate în alegerea partenerială. Demersul nostru s-a axat pe trei
repere psihoterapeutice:
- primul reper l-a constituit demersul calitativ de explorare a
dimensiunii intergeneraţionale referitoare la alegerea partenerială şi
dinamica relaţiei de cuplu. Am folosit acest reper ca pretzext pentru a
identifica mitologiile familiale şi comunitare legate de căsătorie,
respectiv parteneriatul erotic, incuzând dimensiunile ce le constituie,
(dimensiunea femimităţii, masculinităţii şi cea a comportamentului
sexual implicit). Acest demers de explorare a fost posibil cu ajutorul
instrumentului construit, bazat pe ghidul de interviu semistructurat,
deoarece în literatura de specialitate nu exista un chestionar care să
permită identificarea mitologiilor familiale şi comunitare referitoare la
alegerea partenerială şi căsătorie; am intenţionat construirea unui ghid
de interviu semistructurat care se încadrează în ansamblul
metodologiilor calitative, precum interviul de tip povestea vieţii,
pentru a permite culegerea datelor sub aspectul lor privind sensul şi
semnificaţia acordată de subiect fenomenelor trăite.
95

- al doilea reper l-a constituit un demers de analiză şi diagnoză
trangeneraţională privind motivaţiile intergeneraţionale, respectiv
transgeneraţionale, care au la bază o serie de mecanisme conştiente şi
inconştiente implicate în alegerea partenerului.
- al treilea reper a avut ca scop principal implementarea unui modul de
consiliere şi psihoterapie transgeneraţională, vizând punerea în contact
a participanţilor la modul cu propriile modele de identificare
masculine şi feminine, prin conştientizarea tuturor aspectelor
semificative din punct de vedere inter-şi transgeneraţional implicate în
alegerea partenerială. În acest sens am avut în vedere următoarele
obiective specifice:
1. Identificarea mitologiilor familiale şi comunitare
referitoare la modelele de rol-sex din familie;
2. identificarea nevoilor, aşteptărilor, dorinţelor şi
comportamentelor rezultate din aceste modele de rol-sex,
transmise transgeneraţional;
3. discriminarea între nevoile familiale referitoare la alegerea
partenerului, respectiv relaţia de cuplu şi propriile nevoi
manifestate şi nemanifestate în cadrul relaţiei lor de cuplu;
4. identificarea dificultăţilor privind iniţierea unui parteneriat
erotic;
5. identificarea dificultăţilor privind menţinerea unui
parteneriat erotic;
6. reconectarea partenerilor la nevoile lor reciproce în cadrul
relaţiei de cuplu;
7. crearea unor separări securizante ale partenerilor de cuplu
de relaţiile de de cuplu ale antecesorilor având ca scop
metabolozarea secretelor şi disfuncţiilor manifestate de
antecesorii acestora în cadrul propriilor relaţii parteneriale,
disfuncţii care au generat mecanismul repetiţiei cu potenţial
patogen în scenariul relaţiei de cuplu a descendenţilor;
96

8. În urma resemnificării relaţiilor de cuplu ale antecesorilor
s-a realizat şi resemnificarea relaţiei de cuplu a subiecţilor
asistaţi fapt ce a reprezentat implementarea unor strategii de
coping în cadrul relaţiei de cuplu prin care partenerii să
surprindă vechile tendinţe şi să producă schimbări evolutive
în prezentul relaţiei lor parteneriale.
Aceste repere şi obiective specifice au vizat implementarea unei strategii
recuperatorii a disfuncţiilor de cuplu şi a dificultăţilor identificate privind alegerea şi
menţinerea unui parteneriat erotic.
Strategia de prevenţie şi recuperatorie a disfuncţiilor de cuplu şi a
modalităţilor prin care se realizează alegerea partenerului s-a realizat conform
posibilităţilor de investigaţie proprii terapiei transgeneraţionale a Unificării (Iolanda
Mitrofan, 2004, 2005). Pornind de la diversitatea problemelor familiale proprii cazuisticii
noastre, practicând un model terapeutic adaptat fircărui cuplu şi de la caz la caz.
Intervenţiile noastre psihoteraeutice au avut un caracter atât explorator, diagnostic cât şi
recuperator, constituindu-se într-un model holist de abordare, în manieră experienţială,
bazat pe asocierea mai multor tehnici psihoterapeutice clitative, în scopul cunoaşterii
cazuisticii asistate şi a optimizării percepţiei şi cunoaşterii de sine a partenerilor şi
totodată a intercunoaşterii şi ineracţiunii lor la nivelul relaţiei de cuplu şi a familiei.
Obiectivele generale ale modelului terapeutic aplicat s-au încadrat reperelor
holistice pe axa timpului, de la trecut – antecesori, la prezent – descendenţi şi
proiectarea lor într-un viitor realist pornind de la dobândirea unor capacităţi de
autoobservare, autocunoaştere şi auto corecţie a conduitelor de rol în cadrul relaţiei de
cuplu, prin descoperirea unor modaltăţi creative experienţiale ce pot deveni patternuri
comportamentale cu rol adaptativ, profilactic. Atât psihoterapia individuală cât şi cea
realizată cu ambii parteneri de cuplu, a avut ca punct de ponire conştientizarea
„simptomelor disfuncţionale ale relaţiei de cuplu” urmată de analiza şi reformulările
terapeutice cu sopul de a le permite clienţilor să ajungă mai uşor la descoperirea
mecanimelor disfuncţionale. În urma conştientizării şi înţelegrii patternurilor
97

interacţionale disfuncţionale, partenrii de cuplu au fost capabli să implementeze în
realitate în interiorul relaţiei lor de cuplu, modalităţi noi de interacţiune şi raportare la
celălalt.
Faptul că alegerile noastre privind partenerul de viaţă nu sunt ghidate doar
de mecanisme conştiente, ne îndreptăţesc să afirmăm că un factor hotărâtor îl au
mecanismele inconşteinte manifestate prin intermediul transmisiei psihice
transgeneraţionale. Transmisia psihiocă transgeneraţională a alegerii parteneriale
ne poate oferi o imagine mai clară asupra scenariilor transgeneraţionale în care
putem fi ancoraţişi tocmai de aceea prin intermediul conştientizării acestora
putemm să ne confirmăm propriile nevoi, aşteptări şi dorinţe legate de partener şi
relaţia de cuplu, ancorându-ne astfel în propriul scenariu de viaţă şi în situaţii
concrete.
Validarea în situaţiile concrete de viaţă reprezintă testul schimbării şi
implementării de către partenerii de cuplu, a modalităţilor interacţionale
conţinătoare, având ca efect o deblocare în evoluţie şi şansa maturăzării emoţional-
afective în cadrul relaţiei de cuplu.
98

Bibliografie
1. Abraham, N., (1972), Pout introuduire l’ „instinct filial” în L’Écorce et le noyau,
Ed. Flammarion, Paris.
2. Abraham, N., Torok, M. (1987), L’Écorce et le noyau, Ed. Flammarion, Paris.
3. Agabrian, M. (2004), Cercetarea calitativă a socialului, Editura Polirom Iaşi.
4. Agabrian, M. (2006), Analiza de conţinut, Editura Polirom, Iaşi.
5. Akhtar, S (ed.) (2006), Interpersonal Boundaries:Variation and Violations, New
York:Jason Aronson.
6. Anzieu, D. (1984), Le Groupe et L’Inconscient. L’imaginaire groupal, Ed. Dunod,
Paris.
7. Anzieu, D. (1985), Le moi peau, Ed. Dunod, Paris.
8. Anzieu, D. (1999), L’Épiderme nomade et la peau psychique, Les Éditions du
Collège de Psychanalyse Groupale et Familiale, Paris.
9. Atkinson, R. (2006), Povestea vieţi. Interviul, Editura Polirom, Iaşi.
10. Aulagnier, P. (1975), La Violence de L’interprétation, Puf, Paris.
11. Bellemare, L. (2000), L’approche systémique : une affaire de familles, Revue
Québécoise de Psychologie, 21, 1, 2000, 75-91.
12. Berger, M. (1995), Le travail thérapeutique avec la famille, Ed. Dunod, Paris.
13. Bion, W. R. (1993), Gânduri secunde. Lucrări selectate de psihanaliză, Ed.
Sigmund Freud, Cluj-Napoca.
14. Bryman, A. (2004), Social Research Methods, ed. a II-a, Oxford: Oxford University
Press.
15. Böszörményi-Nagy, I, Framo, J. (Eds.) (1965, 1985), Intensive family therapy:
Theoretical and practical aspects. New York: Harper, Row (Second edition, New
York: Brunner/ Mazel).
16. Böszörményi-Nagy, I., Spark, G. (1973, 1984), Invisible loyalties: Reprocity in
inter-generational family therapy, New York: Harper, Row (Second edition, New
York:Brunner/ Mazel).
17. Bowlby, J. (2005), The Making and Breaking Affectional Bonds, Routledge,
London, New York.
99

18. Bowlby, J. (2011), O bază de siguranţă, Editura Trei, Bucureşti.
19. Bowlby, J. (1969), Attachment and loss, Vol 1., Attachment, Basic Books,
New York.
20. Bowlby, J. (1973), Attachment and loss, Vol 2., Separation, Basic Books,
New York.
21. Bründl, P., Kogan, I. (2006), Copilăria dincolo de traumă şi străinătate, Ed. EFG,
Bucureşti.
22. Brusset, B. (2009), Psihanaliza relaţiei, Ed. IRI, Bucureşti.
23. Chasserian, N. (2006), Psychogenealogie: Connaître ses ancetres, se liberer de
leurs problemes, (Broche), Ed. Hachette Pratique, Collection Voires Positives.
24. Ciccone, A. (1998), L’observation clinique, Ed. Dunod, Paris.
25. Ciccone, A. (1999), La transmission psychique inconsciente, Ed. Dunod, Paris.
26. Ciccone, A., Lhopital, M. (2001), Naissance a la vie psychique, Ed. Dunod, Paris.
27. Coffey, A., Atkinson, P. (1996), Making sense of qualitative data: Complimentary
research designs, Sage, Thousand Oaks, CA.
28. Coman, M (2003), Mass media, mit şi ritual. O perspectivă antropologică, Polirom,
Iaşi.
29. Cottraux, J. (2003), La répétition des scénarios de la vie, Étude (poche), Paris.
30. Cramer, B. (1987), La consultation thérapeutique mère-nourrison. Discussio,. Jurnal
de la psychanalyse de l’enfant 3, Paris.
31. Decherf, G. (2003), Souffrances Dans la famille, In Press Édition, Paris.
32. Decherf, G. (2005), Crises familiales: violence et reconstruction, In Press Édition,
Paris.
33. Denzin, N.K. (1989), Interpretative biography, Sage, Newbury Park, CA.
34. Descamps, M.-A. (2008), Mythanalyse et Psychotherapie Experientielle, Revista de
Psihoterapie Experienţială, nr. 42, Ed. SPER, Bucureşti, p. 3-6.
35. Dolto, F. (2005), Imaginea inconştientă a corpului. Opere 2, Editura Trei, Bucureşti.
36. Eiguer, A., Carel, A., Fustier, André F., Aubertel, F., Ciccone, A., Käes, R. (1997),
Le Générationnel, Ed. Dunod, Paris.
37. Eiguer, A., Granjon, E., Loncan, A. (2006), La part des ancetrês, Ed. Dunod, Paris.
38. Eliade, M. (1991), Eseuri, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
100

39. Ezriel, H. (1950), A psycho-analitic approach to group treatement, în British
Journal of medical Psychology, 23, pp. 59-75, London.
40. Ferenczi, S. (2007), Jurnal clinic, Ed. EFG, Bucureşti.
41. Flick, Uwe (1992), „ Triangulation revised – strategy of or alternative to
validation of qualitative data”, Journal for the Theory of social behaviour, 22, pp.
175-197.
42. Flick, Uwe (2002), An introduction to Qualitative Research, ed. a II-a, Londra:
Sage.
43. Fordham, F. (1998), Introducere în psihologia lui C.G. Jung, Editura IRI, Bucureşti.
44. Foulkes S.H. (1964), Psychotherapie et analyse de groupe, trad. Fr. Payout, 1970,
Paris.
45. Fraiberg, S. (2009), Anii magici. Cum să înţelegem şi să rezolvăm roblemele
copiilor, Editura Trei, Bucureşti.
46. Freud, S. (2000), Doliu şi melancolie, Opere 3, Editura Trei, Bucureşti.
47. Freud, S. (2001), Trei eseuri asupra teoriei sexualităţii, Opere 6, Editura Trei,
Bucureşti.
48. Gambini, I. (2005), Le négatif dans la transmission familiale, Eiguer, Alberto
(director), Les métamorphoses familiales, Le divan familiale. Revues de therapies
familiale psychanalitique nr.14, In Press Édition, Paris, p. 101-108.
49. Gavriliu, L. (coord) (1997), Dicţionar de psihanaliză. Larousse, Editura Univers
Enciclopedic, Bucureşti.
50. Giorgi, A. (1997), „The theory, practice and evaluation of the phenomenological
method as a qualitative research procedure”, Journal of Phenomenological
Psychology, 28:235-60.
51. Glasser, B.G., Strauss, A.L. (1967), Discovery the grounded theory:The Strategies
for Qualitative Research, Aldine Transaction, New Jersey.
52. Godeanu (Stoica), C.D. (2008), Efectele absenţei şi neasumării spaţiului identitar
observate în practica clinică, Revista de psihoterapie experienţială, nr. 42,
Bucureşti, p.11-15.
53. Godeanu (Stoica), C.D. (2008), Relaţii-capcană în familia toxicomanului. O abordare
transgeneraţională, Teză de doctorat, Universitatea din Bucureşti.
101

54. Godeanu, A. S. (2009), Rolul mitologiilor familiale şi comunitare în alegerea
partenerului, în Volumul Conferinţei Internaţionale de Psihologie „Cercetarea
Psihologică modernă. Direcţii şi perspective”, Sibiu, 22-24 mai 2009, p. 61-74.
55. Godeanu, A. S. coord. Avram, E., (2011), Rolul mitologiilor familiale şi comunitare
în alegerea partenerului, în Psihologia Sănătăţii. Abordări aplicative, Vol.4,
Editura Universitară, Bucureşti, pp. 113-136.
56. Godeanu, A. S. (2010), Alegerea partenerului. Mituri, secrete, repetiţii, Ed. SPER,
Bucureşti.
57. Godeanu, A. S. (2011), Cuplul: stop cadru transgeneraţional, Ed. SPER, Bucureşti.
58. Green, A. (2006), Psihanaliza cazurilor limită, Editura Trei, Bucureşti.
59. Hanus, M. (2006), Les Deuil dans La Vie, Édition Maloine, Paris.
60. Hargous, S. (1985), Les appeleurs d’âmes, Ed. Albin Michel, Paris.
61. Horovitz, E. (2005), Les fantôme du passé, Édition Dervy, Paris.
62. Hughes, R. (1996-2000), Return of the ancestor, The Leopold Szondi Forum, htm.,
Leo Berlips, J.P. Berlips & Jens Berlips, Slavick Shibayev.
63. Jinaru, A., Jinaru, A. R. (2008), Alegerea partenerului conjugal din perspectivă
transgeneraţională, Revista de Psihoterapie Experienţială, nr. 42, Ed. SPER,
Bucureşti, p. 16-19.
64. Josselson, R., (ed.) (1996), The narrative study of lives, vol.3: Ethics and process in
the narrative study of lives, Sage, Thousand Oaks, CA.
65. Joubert, C., Durastante, R. (2008), Les avatars de la transmission psychique en
thérapie familiale psychanalytique, Revista de Psihoterapie Experienţială, nr. 43,
Ed. SPER, Bucureşti, p. 3-10.
66. Jung, C. G. (1959), The Archetype and the Collective Unconsciuos, Collected
Works, vol 8, Bollingen Series XX, Princeton: Princeton University Press.
67. Jupp, V. (2010), Dicţionar al metodelor de cercetare socială, Polirom, Iaşi.
68. Jüttner, F., Seidel, P, Borner,M. (1996-2000), The Leopold Szondi Forum, htm., Leo
Berlips, J.P. Berlips & Jens Berlips, Slavick Shibayev.
69. Kaës, R. (1976), L’appareil psychique groupal, Ed. Dunod, Paris.
70. Kaës, R. (1976), L’appareil psychique groupal, Ed. Dunod, Paris.
102

71. Kaës, R. (1991), La question psychanalitique de la règle fondamentale du processus
associatif dans les groupes, „Rev franç psychoth psychan groupe”, 17:13-31.
72. Kaës, R. (1996), Souffrance et Psychopathologie des liens institutionnels, Ed.
Dunod, Paris.
73. Kaës, R. (1998), Le psychodrame psichanalitique de groupe. Ed. Dunod, Paris.
74. Kaës, R. (1998), Les transmossions de la vie psychique entre générations, Ed.
Dunod, Paris.
75. Kernberg, F.,O. (2009), Relaţii de iubire. Normalitate şi patologie, Ed. Trei,
Bucureşti.
76. Kirschke, W. (1998), Strawberries Beyond My Window, Moritz Egetmeyer, OH
Publishing – Eos Interactive Cards, Victoria, Canada.
77. Klein, M. (2008). Invidie şi recunoştinţă. Ed. Trei, Bucureşti.
78. Klein, M., Riviere, J. (2001), L’amour et la haine, Ed. Payot, Paris.
79. Kogan, I. (1995), Strigătul copiilor muţi. Psihanaliză şi holocaust, Editura Trei,
Bucureşti.
80. Kogan, I. (2001), Ascultând strigătul copiilor muţi, în volumul Copiii-Război şi
Persecuţie (Lucrările Congresului Hamburg, Septembrie 26-29, 1993), Ed. EFG,
Bucureşti.
81. Kogan, I. (2008), Evadarea din sine, încălcarea graniţelor şi dorinţa de comuniune,
Ed. EFG, Bucureşti.
82. Kundera, M. (1973), La vie est ailleurs, Ed. Gallimard, Paris.
83. Laplanche, J. (1992), „Notes on Afterwards-ness”, în Seduction, Translation,
Drives, London.
84. Laplanche, J., Pontalis, J.-B. (1985), Fantasme originaire, Origine du fantasm,
Paris.
85. Laplanche, J., Pontalis, J.-B. (1994), Vocabularul psihanalizei, Ed. Humanitas,
Bucureşti.
86. Lascu-Pop, R., Auraix-Jochiere, P. (2008). L’intergeneraţionnel, Etudes, Studia
Universitatis Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
87. Lebovici, S. (2006), Arborele Vieţii, Elemente de psihopatologia bebeluşului, EFG,
Bucureşti.
103

88. Liebrich, A., Tuval-Marshiach, R., Zilber, T. (2006), Cercetarea narativă. Citire,
analiză şi interpretare, Editura Polirom, Iaşi.
89. Lincoln, Y.S., Denzin, N. (2000), Handbook of Qualitative Research, SAGE Pub.,
Londra.
90. Manzano, J., Espasa Palacio, F., Zilkha, N. (2002), Scenariile narcisice ale
parentalităţii, Ed. EFG, Bucureşti.
91. Mauss, M. (1925) (1968), Essai sur le don, în Sociologie et antropologie. PUF,
Paris.
92. McAll, Kenneth, Dr. (1993), Vindecarea arborelui genealogic, Editura Harisma,
Bucureşti.
93. McGoldrick, M., Gerson, R. (1990), Genogrammes et entretien familial, ESF, Paris.
94. Measures for clinical practice (1994). A sourcebook, Couples, Families, Children,
vol.1. The Free Press
95. Miller, R. (2000), Researching Life stories and Family Histories, SAGE, Pub.,
Londra.
96. Miller, R. (ed.) (2005), Biographical Research Methods, Vol. I-III,, SAGE, Pub.,
Londra.
97. Mitrofan, I. (coord.), (1997,1999). Psihoterapia Experienţială (O paradigmă a
autorestructurării şi dezvoltării personale), Ed. Infomedica, Bucureşti.
98. Mitrofan, I. (coord.), (2000). Orientarea experienţială în psihoterapie. Dezvoltarea
personală, interpersonală şi transpersonală, Ed. SPER, Bucureşti.
99. Mitrofan, I. (1989). Cuplul conjugal. Armonie şi dizarmonie. Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti
100. Mitrofan, I. (2004), Terapia Unificării, Abordare Holistică a Dezvoltării şi
Transformării Umane, Ed. SPER, Bucureşti.
101. Mitrofan, I. (2008), Restructurarea hărţii dinamice a „Spaţiului dezvoltării
transgeneraţionale”. Tipologii transfamiliale, Revista de Psihoterapie
Experienţială, nr.43, Ed. SPER, Bucureşti, p. 11-26.
102. Mitrofan, I., Stoica, C. D. (2004), Umbra ca vehicul transgeneraţional, Revista de
Psihoterapie Experienţială, nr. 22, Ed. SPER, Bucureşti.
103. Mitrofan, I., Stoica, C. D. (2005), Analiza transgeneraţională în Terapia Unificării.
104

O nouă abordare experienţială a familiei, Ed. SPER, Bucureşti.
104. Mitrofan, I., Stoica, C. D. (2005), Genograma ca suport de analiză în Terapia
Unificării, Revista de Psihoterapie Experienţială, nr. 28-29, Ed. SPER, Bucureşti,
p. 1-3.
105. Mitrofan, I., Stoica, C. D. (2006), Abordarea transgeneraţională unificatoare (de la
genograma clasică la genograma dinamică, reconstitutivă şi restructurativă),
Revista de Psihoterapie Experienţială, nr. 36, Ed. SPER, Bucureşti, p. 9-32.
106. Mitrofan, I. (2008), Psihoterapie. Repere teoretice, metodologice şi aplicative,
Editura SPER, Bucureşti.
107. Mitrofan, I., Godeanu, C.D., Godeanu, A.S. (2010), Psihogenealogie. Diagnoza,
intervenţia şi vindecarea istoriei familiale, Editura SPER, Bucureşti.
108. Mitrofan, I. (coord), Godeanu, C.D., Godeanu, A.S. (2009), Vocabularul analizei
transgeneraţionale, Editura SPER, Bucureşti.
109. Moles, A., Rohmer, E. (1998), Psychologie de L’espace, Casterman, Paris.
110. Monroy, M. (1989), Scènes mythes et logique, Ed. ESF, Paris.
111. Montrevil, M., Doren, J. (2009), Tratat de psihologie clinică şi psihopatologie,
Editura Trei, Bucureşti.
112. Moscovici, S., Buschini, F. (2007), Metodologia ştiinţelor socio-umane, Editura
Polirom, Iaşi.
113. Mucchielli, A. (2002), Dicţionar al metodelor calitative în ştiinţele umane şi
sociale, Editura Polirom, Iaşi.
114. Nachin, C. (1989, 1993), Le deuil d’amour, Les éditions universitaires, 2ème
édition, L’Harmattan, Paris.
115. Nachin, C. (1993), Les fantômes de l’âme, Ed. L’Harmattan, Paris.
116. Nachin, C. (1999), A l’aide, y a un secret dans le placard, Ed. Fleurus, Paris
117. Nathan, T. (1990), La transmission des contenants formels, în Anzieu et al.,
L’Épiderme nomade et la Peau psychique, Ed. Apsygée, Paris.
118. Neuburger, R. (1989), Le mythe familial, Ed. ESF, Paris.
119. Neuburger, R. (1998), L’irrationel dans le couple et la famille, ESF, Paris.
120. Pedersen, F. (2000) Differenciation of the Father’s Role in the Infancy Period.
Advance in Family Intervention, 37, USA.
105

121. Potschka-Lang, C. (2001), Constellations familiales: guerir le transgenerationel, Le
Souffle d’Or, Paris.
122. Raban-Motounu, N. (2010), Mechanisms involved in group or individual unification
psychotherapy with persons with depressive disorder, Revista de Psihoterapie
Experienţială, nr. 49, Editura SPER, Bucureşti, p. 43-47.
123. Rand, N. (2001), Quelle psychanalyse pour domain ?, Ed. Érès, Paris.
124. Rialland, C. (1994), Cette famille qui vit en nous, Ed. Robert Laffont, Paris.
125. Rouchy, J.C. (2000), Grupul şi spaţiul analitic. Observaţie şi teorie, Editura
Polirom, Iaşi.
126. Roussillon, R., Chabert, C., Ciccone, A., Ferrant, A., Georgieff, N., Roman, P.,
(2010), Manual de psihologie şi psihopatologie clinică generală, Editura E.F.G.,
Bucureşti.
127. Sapsford, R, Jupp, V. (ed.) (1996), Data Collection and Analysis, Londra: Sage, cap.
1-2.
128. Schofield, J.W. (1989), Increasing the generalisability of qualitative research”, în
M. Hammersley (ed.) (1993), Social Research: Phylosophy, Politics and Practice,
Londra: Sage.
129. Schützenberger, A. A. (1993), Aïe, mes aïeux!, La Meridienne, Desclee de Brouwer,
Paris.
130. Schützenberger, A.A. (2004), Comment génogramme et génosociogramme peuvent
aider les travailleurs sociaux. Lien social, no 711, juin. Propos recueillis par
Katia Rouff.
131. Schützenberger, A.A., Ghislain Devroede, G. (2003), Ces enfants malades de leurs
parents, Paris, Payot.
132. Selvini Palazzoli, M., Boscolo, L., Prata, G. (1980), Paradoxe et Contre-paradoxe,
ESF, Paris.
133. Sillamy, N. (1996), Larousse – Dicţionar de psihologie, Ed. Univers Enciclopedic,
Bucureşti.
134. Smith, J.A. (1996b), „Evolving issues for qualitative psychology” in J. Richardson
(ed.), Handbook of Qualitative Research Methods. Leicester:BPS, pp. 189-202.
135. Smith, J.A. (2008), Qualitative Psychology. A practical guide to research methods,
106

Second Edition, Sage Publications, London.
136. Stoica, C. D. (2002), Relaţii capcană în familia toxicomanului, Dizertaţie Master,
Universitatea din Bucureşti.
137. Stoica, C. D. (2003), Loialitatea de cuplu. Riscuri în cuplurile cu partener
toxicoman, Revista de psihoterapie experienţială, nr. 20-21, Ed. SPER, Bucureşti.
138. Stoica, C. D. (2007), Filmul ca spaţiu identitar tranziţional. „Trandafirul roşu din
Cairo”, Revista de Psihoterapie Experienţială, nr. 39, Ed. SPER, Bucureşti, p.7-9.
139. Szondi, L. (2008), Ich Analyse, translated by Arthur C. Johnston pe www.
Szondiforum.work.
140. Teachworth, A. (2006). Comment trouver l’ậme sœur et la garder. Payot, Paris
141. Tisseron, S. (1992), La honte, la psychanalyse d’un lien social, Ed. Dunod, Paris.
142. Tisseron, S. (1999), Nos secrets de famille, Ed. Ramsay, Paris.
143. Tisseron, S., Torok, M., Rand, N., Nachin, C., Hachet, P. (1995), Le psychisme à
l’épreuve des generations (Clinique du fantôme), Ed. Dunod, Paris.
144. Watzlawick, P. (1980), Le langage du changement, Seuil, Paris.
145. White, M., Epson, D. (1990), Narrative means to therapeutic ends, Norton, New
York.
146. Widlocher, D., Braconnier, A. (2006), Psihanaliză şi psihoterapii, Editura Trei,
Bucureşti.
147. Yin, K.R. (1999), „Enhancing the quality of case studies in health services
research”, Health Services Research, 34, pp.1209-1224.
148. Yin, K. R. (2005). Studiul de caz. Editura Polirom, Iaşi.
149. Winnicott, D.W. (2003), Joc şi realitate. Opere 6, Editura Trei, Bucureşti.
150. Winnicott, D.W. (2004), Natura umană. Opere 3, Editura Trei, Bucureşti.
151. Winnicott, D.W. (2003-2004), Procese de maturizare. Opere 4, Editura Trei,
Bucureşti.
152. Zuili, N., Nachin, C. (1999), Travail du fantôme au sein de l’inconscient et la
clinique psychosomatique, Sous la direction de Gérard Mével, Anne
Loncan et Françoise Brossier, Le deracinement, Le divan familiale.
Revues de therapies familiale psychanalitique, nr. 2, In Press Édition, Paris, pp.
50-63.
107

108