1 Repere conceptuale în abordarea dezvoltării urbane - Centrul de ...

piaţă a muncii. Fiecare activitate economică şi întreprindere îşi are zona sa de recrutare - în funcţie
de posibilităţile de deplasare, salariile oferite ş.a. Această piaţă a muncii permite o reală mobilitate
profesională şi permeabilitate socială.
- Din punct de vedere al specialiştilor în geografie:
• „oraşul este un spaţiu care se defineşte printr-o serie de proprietăţi metrice, prin
dimensiuni, suprafeţe, densităţi. De altfel oraşul cunoaşte o dezvoltare tridimensională: în
suprafaţă - prin expansiunea rapidă a periferiei, o creştere în înălţime - recordul a fost de 410 m
(109 etaje), deţinut de Wold Trade Center, din New York; o creştere în profunzime, sub nivelul
solului. El este un spaţiu fizico-geografic care se caracterizează printr-un relief anume, o structură
geografică a subsolului său, o reţea de ape de suprafaţă şi subterane - cu importanţă deosebită în
localizarea unor componente interne, un climat şi microclimat specific, o vegetaţie naturală sau
plantată etc. care, toate la un loc, constituie sit-ul” 4 .
• „Oraşul este un spaţiu intens populat, cu un înalt grad de concentrare, producţie şi
organizare socială, culturală, care se dezvoltă în anumite condiţii de spaţiu şi de timp, graţie
convergenţei forţelor de producţie şi în permanentă opoziţie cu satul” 5 .
• În prezent, "pentru oraş se vehiculează părerea unui triplu aglomerat, respectiv,
concentrare de populaţie rezidentă, care lucrează preponderent în industrie şi servicii, dominaţia
activităţilor industriale (într-o primă etapă) şi concentrarea activităţilor comerciale şi de servicii
pentru populaţie, dar şi pentru întreprinderi industriale" 6 .
- În opinia noastră, oraşul poate fi definit ca o aşezare relativ numeroasă, densă şi permanentă
de indivizi eterogeni din punct de vedere social. El se diferenţiază de lumea rurală prin:
• aspectele pozitive pe care le generează - activităţile economice (comerciale, industriale),
infrastructura de transport şi telecomunicaţii (din ce în ce mai bine dezvoltate), serviciile
urbane de bună calitate. Toate acestea au ca efect, în ultimă instanţă, crearea de noi locuri de
muncă şi determină o calitate sporită a vieţii citadinilor;
• prin efectele negative pe care le presupune pentru mediu (creşterea poluării aerului, dar şi a
celei sonore – în principal datorită traficului intens, diminuarea spaţiilor verzi în favoarea
construcţiilor sau implantării de noi întreprinderi) şi pentru o mare parte din populaţia
urbană (este vorba despre inechităţile sociale).
1.1.2. Caracterizarea sistemului urban
A. Caracteristicile sistemului urban
Din analiza încercărilor de definire se deprind câteva trăsături comune:
- tendinţa de a opune permanent conceptul de oraş celui de sat ("contradicţia dintre oraş şi sat
începe odată cu trecerea de la orânduirea gentilică la stat... şi continuă de-a lungul întregii istorii a
civilizaţiei" 7 );
- concentrarea considerabilă a populaţiei şi locuinţelor (predominant colective şi mai puţin
individuale);
- existenţa unui număr minim de locuitori (variabil de la un stat la altul în general), sub care
gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban;
- un cadru şi un mod de viaţă specific, ce oferă un confort social ridicat, diferenţiat şi totodată
specific sub aspectul muncii, cazării, deservirii, echipării tehnice şi recreerii;
- concentrarea activităţilor economice neagricole, accentul punându-se pe indus-trie, comerţ,
administraţie, servicii etc., deoarece în spaţiul urban se transportă, se prelucrează, se cumpără şi se
4 Cândea, M., Bran, F. – Spaţiul geografic românesc, Editura Economică, Bucureşti, 2001
5 Cucu, V – Geografia oraşului, Editura Fundaţiei Culturale “Dimitrie Bolintineanu", Bucureşti, 2001
6 Ianoş, I – Sisteme teritoriale, Editura Tehnică, Bucureşti, 2000
7 Karl Marx şi Fr. Engels
5