Lohanul nr. 22, iunie 2012 - New Page 1

OBÎRŞIA POPORULUI ROMÂN
Valeriu D. Popovici-Ursu - Paris
Istorie
Un mare savant german Alexander von Humboldt
scria : ,,Capacitatea de a lămuri propria istorie, constituie
pentru orice popor piatra de încercare a maturităţii sale”.
O
ri, dacă noi românii n-am ajuns să ne cunoaştem
adevarăta noastră obîrşie, astăzi, când avem la
dispoziţie atîtea surse de informaţii, înseamnă că noi,
poporul român, n-am ajuns să ne manifestăm maturitatea
noastră.
Este bine cunoscută politica regimului comunist după al
doilea război mondial şi, din păcate şi a regimurilor post
decembriste, de a înfometa populaţia, prioritatea românului
rămânându-i grija zilei de mâine, pentru subsistenţa lui şi a
familiei sale. Altfel se explică existenţa a şase milioane de
români în diaspora şi, în curînd vom avea în Sfîntul Sinod, mai
mulţi episcopi în diaspora decît în ţară!
Toţi tinerii cu care am avut contact în ţară cît şi în străinătate
nu cunosc adevărata obîrşie a poporului nostru, cu toţii ştiu cum
au învăţat la şcoală, că noi românii descindem din colonii
romani aduşi de împăratul Traian când a cucerit Dacia. Şi
culmea, romanii au supus doar o şeptime din teritoriul unde
locuiau strămoşii noştri! Cu toate că mulţi istorici au combătut
teza romanizarii Daciei, această teză subsistă şi astăzi în
istoriografia oficioasă românească, fiind una din principalele
obiective de deznaţionalizare, privilegiată de către regimurile
comuniste de ieri şi de azi. Această utopică teză a originii
noastre, le-a permis lingviştilor noştri să-şi bată joc de obîrşia
limbajului nostru, atribuind originea tuturor cuvintelor
româneşti de la romani (o foarte mică parte) şi restul de la toate
hoadele care au năvălit şi ne înconjoară astăzi, iar 4.000 de
cuvinte de origine necunoscută!
Cu toate că după evenimentele din decembrie 1989, o serie
de scriitori au putut scrie despre adevărata obîrşie a poporului
nostru, din cauza atît a concurenţei între linia oficioasă a
învăţământului şi tirajul redus al cărţilor care combăteau
utopicele teze ale învăţămîntului public, învăţămîntul din şcoli a
ieşit învingător.
În cele ce urmează, vă vom expune adevărul istoric despre
obîrşia popoului nostru.
Un mare savant ardelean Nicolae Densuşianu, ales Membru
corespondent al Academiei Române, a scris o carte Dacia
Preistorică, apărută în anul 1913, după moartea sa şi, reeditată
apoi deabea în anii 1986 şi 2003. În această prestigioasă carte,
autorul a evocat pe larg, tot ce a găsit scris despre strămoşii
noştri, la istoricii greci, romani şi egipteni. Aceşti scriitori i-au
denumit pe autohtonii români : pelasgi, hiperborei, geţi (popor
primordial), traci, sciţi, daci, dar ei se numeau între ei, cum
femeile la ţară îşi denumesc bărbatul : rumânul meu sau mai
de curînd românul meu.
Vechimea poporului nostru este atestată şi prin descoperirea
în comuna Bugiuleşti, jud. Vâlcea, a unor urme de hominid de
acum 1.8 -2.0 milioane de ani, care ar putea reprezenta prima
staţiune australopitecină descoperită în Europa, hominidul
având aceeaşi vechime ca şi cel descoperit în Africa de Sud.
Demn de remarcat este faptul că la Porţile de Fier şi în
apropiere, de o parte şi alta a Dunării, s-au găsit cele mai vechi
urme de locuire din Europa cît şi existenţa agriculturii încă din
anul 7.800 î.Hr., cea mai veche din lume. O altă binefacere de
care a beneficiat poporul român este existenţa sării şi a
izvoarelor de apă sărată de o parte şi alta a Carpaţilor, ceea ce
explică explozia demografică şi a animalelor din ţara noastră,
culminând în neolitic.
Un fenomen natural semnalat de către doi oceanografi
americani William Ryan şi Walter Pitman în cartea Noah‟s
Flood, a fost anul 5.600 î.Hr., când apele din Mediterana au
spart zăgazul stâncos de la Bosfor, inundând lacul de apă duce
ce exista înainte, creând Marea Neagră de astăzi. Acest
fenomen, a dezlănţuit o migrare a populaţiilor dimprejurul
fostului lac spre toate azimuturile.
Acelaşi exod îl semnala cu mai bine de opt decenii înainte,
Nicolae Densuşianu în cartea sa citată mai înainte, fără să
cunoască cauza exodului. Un fapt cert, consemnat în scrierile
egiptene şi greceşti, este că primii conducători religioşi ai
Egiptului, cît şi binefacerile aduse de aceşti conducători, cu
oamenii cu care au venit la civilizarea poporului băstinaş,
erau veniţi din nordul Dunării, adică din Spaţiul Carpatic.
Primul conducător-rege român care a domnit şi peste Egipt a
fost denumit Uran, nume de astru pe care i l-au dat după
moartea şi sacralizarea sa. Începutul domniei lui, scriitorii i-au
dat diferiţi ani, variind între 6.000 şi 5.605 î.Hr. Noi opiniem
pentru anul 5.600 î.Hr., an stabilit de ocenografii americani
pentru anul creării Mării Negre. Susţinem acest an şi pentru
faptul că fenomenul întîmplat la Marea Neagră a fost considerat
de preoţi ca un semn divin, dându-le îndemnul de a pleca şi în
alte părţi ale lumii să împărtăşească şi cu alte populaţii din
cuceririle civilizaţiei lor.
p. 4 Lohanul nr. 22, iunie 2012