versiune pdf - AS Scanteia

Scânteia As – Nr. 5 septembrie - octombrie 2009
coastele Pacificului, concurau statele agricole sclavagiste
din Sud cu statele industriale din Nord care exploatau
munca salariată, încercând să creeze alte state pentru a-şi
apăra interesele economice.
În 1848 i-au răpit Mexicului peste 50% din teritoriu, printrun
război de cucerire împotriva acestei ţări slabă din punct
de vedere militar, au ocupat capitala şi i-au impus condiţii
umilitoare de pace. Pe teritoriul ocupat se aflau mari
rezerve de petrol şi gaz pe care mai târziu le furnizau
Statelor Unite timp de peste un secol şi în parte furnizează
şi acum.
Piratul yancheu William Walker, stimulat de „destinul
evident” pe care l-a proclamat ţara sa, a debarcat în
Nicaragua în anul 1855 şi s-a autoproclamat Preşedinte,
până când a fost expulzat de nicaraguaieni şi alţi patrioţi
centroamericani în 1856.
Eroul nostru Naţional a văzut cum soarta ţărilor
latinoamericane era distrusă de imperiul, ce se nastea,al
Statelor Untie.
După moartea în bătălie a lui Marti s-a produs intervenţia
militară în Cuba, pe când deja armata spaniolă era învinsă.
Amendamentul Platt, care ceda puternicei ţări dreptul de a
interveni în Insulă, a fost impus Cubei.
Ocuparea Puerto Rico, care a durat deja 11 ani şi azi
constituie aşa numitul „Stat Liber Asociat”, care nu este nici
Stat şi nici Liber, a fost o altă consecinţă a acelei intervenţii.
Cele mai rele lucruri pentru America Latină veneau,
confirmând genialele premoniţii ale lui Marti. Imperiul
crescând decisese că acel canal care ar uni două oceane să
fie săpat prin Panama şi nu prin Nicaragua. Istmul Panama,
Corintul visat de Bolivar drept capitală a celei mai mari
Republici din lume concepută de el, a devenit proprietate
yanchee.
Chiar şi aşa, au existat cele mai rele consecinţe de-a lungul
secolului XX. Cu sprijinul oligarhiilor politice naţionale,
Statele Unite s-au făcut stăpâne pe resurse şi economia
ţărilor latinoamericane; intervenţiile s-au înmulţit; forţele
militare şi poliţieneşti au căzut sub egida lor. Companiile
transnaţionale yanchee au pus stăpânire pe producţii şi
serviciile de bază - bănci, companii de asigurări, comerţ
exterior, căi ferate, nave, depozite, servicii de electricitate,
telefonice şi altele, în mai mare sau mai mică măsură au
trecut în mâna lor.
Este cert că adâncirea inegalităţilor sociale a făcut să
izbucnească Revoluţia Mexicană în a doua decadă a
secolului XX, care s-a transformat într-o sursă de inspiraţie
pentru alte ţări. Revoluţia a făcut să progreseze Mexicul în
multe domenii. Dar acelaşi imperiu care ieri a devorat o
mare parte din teritoriul său, azi devorează importante
resurse naturale care i-au mai rămas, forţa de muncă ieftină
şi până la a-l face să-şi verse sângele propriilor fii.
B. Stânga internațională
TLCAN este cel mai brutal acord economic impus unei ţări
în dezvoltare. Mai pe scurt, este de-ajuns să semnalăm că
Guvernul Statelor Unite a afirmat textual: „În momentele în
care Mexicul a suferit o lovitură dublă, nu numai prin
prăbuşirea economiei sale ci şi prin efectele virusului
AH1N1, probabil vrem să avem economia mai stabilizată
înainte de a avea o amplă discuţie despre noi negocieri
comerciale.” Desigur că nu se suflă nici un cuvânt despre
faptul că, ca o consecinţă a războiului dezlănţuit de traficul
de droguri, în care Mexicul foloseşte 36 000 de soldaţi,
aproape 4 000 de mexicani au murit în 2009. Fenomenul se
repetă în mai mare sau mai mică măsură în restul Americii
Latine. Drogurile nu numai că crează probleme grave de
sănătate, generează violenţă care sfâşie Mexicul şi America
Latină ca o consecinţă a pieţei nesăţioase a Statelor Unite,
sursă inepuizabilă de devize cu care se hrăneşte producţia
de cocaină şi heroină, şi este ţara de unde se aprovizionează
cu armele care se folosesc în acest război feroce şi lipsit de
reclamă.
Cei care mor de la Rio Grande până la graniţele Americii
de Sud sunt latinoamericani. În acest fel, violenţa generală
bate recordul de morţi şi victimele trec de 100 000 pe an în
America Latină, provocate în principal de droguri şi
sărăcie.
Imperiul nu duce nici o luptă cu drogurile în interiorul
frontierelor sale; o duce pe teritoriile latinoamericane.
În ţara noastră nu se cultivă nici coca nici mac. Luptăm
eficient contra celor care încearcă să introducă droguri în
ţara noastră sau să se folosească de Cuba ca tranzit, şi
indicii persoanelor care mor din cauza violenţei se reduc în
fiecare an. Nu avem nevoie pentru asta de soldaţi yanchei.
Lupta contra drogurilor este un pretext pentru a instala baze
militare în toată emisfera. De când navele Flotei a IV-a şi
avioanele moderne de luptă servesc pentru a combate
drogurile?
Adevăratul scop este acela de a controla resursele
economice, dominaţia pe pieţe şi combaterea schimbărilor
sociale. Ce nevoie este de a reface această flotă,
demobilizată la sfârşitul celui de-al doilea război mondial,
acum peste 60 de ani, când nu mai există nici URSS, nici
războiul rece? Argumentele folosite pentru a instala şapte
baze aeronavale în Columbia sunt o insultă la inteligenţa
oamenilor.
Istoria nu-i va ierta pe cei care comit asemenea lipsă de
loialitate faţă de popoarele lor, şi nici pe cei care folosesc
drept pretext exercitarea suveranităţii pentru a da o aparenţă
onestă prezenţei trupelor yanchee. La ce suveranitate se
referă ei? La cea cucerită de Bolivar, Sucre, San Martin, O–
Higgins, Morelos, Juarez, Tiradentes, Marti? Nici unul
dintre ei n-ar fi acceptat vreodată un atât de ruşinos
argument pentru a justifica concesionarea de baze militare
pentru Forţele Armate ale Statelor Unite, un imperiu
dominant, cel mai puternic şi mai universal decât coroanele
peninsulei iberice.
| © copyright As. Scânteia - www.scanteiaasociatie.ro 18