Citeste PDF - Biblioteca pe mobil
Citeste PDF - Biblioteca pe mobil
Citeste PDF - Biblioteca pe mobil
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
© 2004, 2010 by Editura POLIROM<br />
www.polirom.ro<br />
Editura POLIROM<br />
Iaºi, B-dul Carol I nr. 4 ; P.O. BOX 266, 700506<br />
Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37 ;<br />
P.O. BOX 1-728, 030174<br />
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României :<br />
SUCEAVÃ, BOGDAN<br />
Venea din timpul diez / Bogdan Suceavã – Ed. a 2-a. –<br />
Iaºi : Polirom, 2010<br />
ISBN 978-973-46-1662-6<br />
821.135.1-31<br />
Printed in ROMANIA
oman<br />
Edi]ia a II-a<br />
POLIROM<br />
2010
Motto :<br />
„Bucureºtii rãmãsese credincios vechei sale datini de<br />
stricãciune ; la fiece pas ne aminteam cã suntem la porþile<br />
Rãsãritului. ªi totuºi, desfrâul mã uimi mai puþin decât<br />
descreerarea ce domnea în toate rândurile ; mãrturisesc<br />
cã nu mã aºteptam sã vãd dospind þicneli atât de<br />
numeroase ºi de felurite, sã întâlnesc atâta nebunime<br />
slobodã. Cum nu-mi fu dat sã gãsesc mai <strong>pe</strong> nimeni la<br />
care, mai curând sau mai târziu, sã nu se dea <strong>pe</strong> faþã vreo<br />
meteahnã, <strong>pe</strong> care, <strong>pe</strong> neaºteptate, sã nu-l aud aiurând,<br />
la sfârºit pierdui nãdejdea sã cunosc, în carne ºi oase,<br />
fãpturã omeneascã <strong>pe</strong> deplin teafãrã la minte“.<br />
Mateiu Caragiale – Craii de Curtea-Veche
1<br />
Povestitorul sunt eu. Tu ºtiai încã de <strong>pe</strong> atunci sfârºitul<br />
istoriei ºi vedeai, aºa cum o pasãre priveºte din vãzduh<br />
furnicarul ºi zãreºte torentul venind cãtre muºuroi, <strong>pe</strong><br />
când furnicile încã se bucurã de soare, tot ceea ce avea sã<br />
urmeze, din prima clipã a intrãrii sale în Bucureºti ºi pânã<br />
la cea din urmã suflare a profeþiilor sale. Când a intrat în<br />
oraº, nimeni nu l-a aºteptat sã-l aco<strong>pe</strong>re de glorie, iar el<br />
nu a venit cãlare <strong>pe</strong> un catâr, sub ramuri de mãslin, deºi<br />
aºteptarea aceea care plutea în aer îi fusese de mult<br />
hãrãzitã. Cu toþii aºteptam o minune. Mai þii minte anii<br />
nouãzeci, cu toate tainele lor ºi cu toatã istoria lor nespusã ?<br />
Iatã cã a venit acum vremea sã li se scrie adevãrata cronicã.<br />
Multã vreme s-a povestit cã la sosire el nu avusese chip,<br />
cã abia mai târziu faþa i s-a conturat în contact cu aerul<br />
oraºului sau mai degrabã în contact cu sine, un soi de<br />
închegare a fiinþei de care nu s-a mai auzit. Se spunea cã<br />
se nãscuse în satul ardelenesc Weissdorf, care în zilele noastre<br />
nu mai existã ºi nu mai e trecut <strong>pe</strong> hãrþi, din tatã sas ºi mamã<br />
sârboaicã, ºi cã, încã din prima clipã când l-a luat în<br />
mâini, moaºa ar fi rãmas minunatã de semnul ce-i aco<strong>pe</strong>rea<br />
pieptul ºi care pãrea la prima vedere doar o urâtã schimonosealã,<br />
un beteºug din naºtere. Aºa au crezut pânã în ziua<br />
când cineva a vãzut pruncul cu pieptul dezgolit ºi a zis :<br />
– Sfântã Fecioarã nãscãtoare de Dumnezeu, ºtiþi voi ce<br />
semn e acesta ?<br />
7
Adevãrul e cã þãranii din satul acela uitat de lume nu<br />
cãlãtoriserã niciodatã prea departe ºi nu le stãtea gândul<br />
la lucruri care depãºeau hotarul satului. Privind pieptul<br />
dezgolit al copilului, bãrbatul acela, mai umblat decât<br />
ceilalþi, a spus, urmãrind cu degetul semnul întipãrit <strong>pe</strong><br />
pielea strãvezie :<br />
– Iatã Calea Victoriei în chip de linie centralã, apoi<br />
Bulevardul Gheorghiu-Dej, Piaþa Victoriei, cartierul Titan,<br />
cercul acesta e ºoseaua de centurã, iar acest semicerc<br />
Drumul Taberei, aici, Lacul Herãstrãu, ºi aici, toate strãzile<br />
cartierului Tei.<br />
Când pieptul se încreþea, harta se schimba ºi se vedeau<br />
alternãri, succesiuni, alunecãri ºi întinderi, corespunzând<br />
nu unui singur timp, ci unei nesfârºiri de imagini la care<br />
era neclar unde-i începutul ºi unde sfârºitul. Lucrurile<br />
pãreau sã se poatã istorisi la fel de bine ºi de la coadã la<br />
cap, ºi asta a vãzut þãranul acela, care nu ºtia prea multã<br />
carte ºi nu avea nici darul prorocirii, dar care a spus, cu<br />
oarecare teamã :<br />
– N-am mai auzit de una ca asta. Nu ºtiu ce semn din<br />
naºtere e acesta, dar seamãnã cu ce nici nu vã gândiþi.<br />
De fapt, spuneau alþii, n-a fost aºa. Nu se putea ca<br />
harta Bucureºtilor sã aparã <strong>pe</strong> o piele de prunc a cãrui<br />
mamã sã fi fost sârboaicã, ci locul naºterii sale a fost satul<br />
Valea Rea, sub muntele Nehoiu, într-o familie de oieri<br />
care în vechime purtaserã turmele pânã la Stara Zagora ºi<br />
înapoi în fiecare primãvarã, iar azi le urcau la stâna<br />
Gemenea, acolo unde <strong>pe</strong> vremuri fuseserã zãriþi singurii<br />
urºi albi din Munþii Carpaþi. O moaºã bãtrânã ar fi adus<br />
copilul la luminã ºi l-ar fi recunoscut de când l-a spãlat,<br />
boþ de sânge ºi noroc ºi suflare, zicând :<br />
– Aceasta e însemnarea despre sfârºitul timpurilor sau<br />
însemnarea despre toate timpurile deodatã.<br />
ªi avea sã mai spunã, prorocind de la bun început<br />
ceva ce un popor întreg aºtepta de veacuri :<br />
8
– E harta Ierusalimului de-al doilea, semn nãscut, ºi nu<br />
fãcut, venit de la Domnul ºi la care se cere închinare.<br />
Drept care a scuipat pruncul de trei ori, sã nu-i fie de<br />
deochi, l-a ridicat în vãzduh cãtre sãlaºurile celor patru<br />
vânturi ºi apoi l-a închinat soarelui.<br />
Nu se ºtie dacã nu cumva a doua poveste a fost<br />
plãsmuitã dupã aceea, <strong>pe</strong> când încã<strong>pe</strong>rea lui era cãlcatã<br />
noapte de noapte de mii de fantasme ºi începuse sã-ºi<br />
aco<strong>pe</strong>re oglinzile cu ºtergare albe ºi sã se roage cu glas<br />
tare. Dar asta a fost altãdatã.<br />
Mai târziu s-a spus despre el altceva : cã fusese singurul<br />
om sub soare care a avut douã naºteri. Cele douã vieþi au<br />
pâlpâit departe una de alta într-un acelaºi timp, dar în nici<br />
una trupul sãu nu a fost întreg, nici închegat, ci numai un<br />
abur, de-ai fi putut sã vezi prin el, aºa cum sunt atâþia<br />
copii strãvezii <strong>pe</strong> cuprinsul Þãrii Româneºti. Iar vestita<br />
intrare în Bucureºti, despre care spuneau unele zvonuri,<br />
n-ar fi fost decât întâlnirea celor douã vieþi, împletirea<br />
celor douã trupuri, þeserea într-una a celor douã inimi,<br />
suprapunerea semn <strong>pe</strong>ste semn a celor douã piepturi. Nu<br />
se putea ca acest proces sã se facã fãrã durere, aºa cã tot<br />
ce ºtim – ºi asta dupã ce citim documentele, însemnãrile<br />
unora dintre martori, ziarele din <strong>pe</strong>rioada aceea ºi dupã<br />
câte ne amintim ºi noi – e cã în seara zilei de 4 noiembrie<br />
1992 salvarea cu numãrul 17-B-1504 a adus la secþia de<br />
urgenþã a Spitalului Municipal un tânãr famelic, cu febrã,<br />
cãruia în primele cli<strong>pe</strong> nu i s-a acordat nici o importanþã.<br />
Nu avem radiografii care sã fi înregistrat ce se întâmpla cu<br />
trupul lui în acel moment, nici iluzii cã primele observaþii<br />
medicale ar fi fost corecte sau suficient de atente. Nu au<br />
ºtiut ce privesc. Au avut acel fenomen unic, admirabil,<br />
minunat sub ochii lor ºi nu au ºtiut ce privesc. E în natura<br />
umanã sã se presupunã cã orice fiinþã cu douã mâini, doi<br />
ochi, un piept e neapãrat om. Realitatea chimicã e însã<br />
depãºitã de cea metachimicã, în virtutea cãreia fiecare<br />
9
dintre noi e diferit, deºi e rãspânditã prejudecata cã suntem<br />
compuºi cu toþii din aceleaºi substanþe. Febra i se ridica la<br />
nesfârºit – ºi, abia atunci când a fãcut 44 °C, o sorã a<br />
observat cã ochii-i lucesc mult prea tare ºi buzele-i murmurã<br />
ºi venele-i fierb, precum la amestecarea unui destin transilvan<br />
cu unul muntenesc, precum la fierberea cerului cu lutul.<br />
L-a auzit spunând ceva ºi ea a crezut cã înþelege astfel :<br />
– Vino dupã mine cu îngeri cohorte, la naºterea nouã,<br />
în timp.<br />
Nu avea nici un sens, nu-i aºa ? N-ar fi fost cu nimic diferit<br />
delirul lui de cel al oricãruia din salonul de furioºi, dacã n-ar<br />
fi fost claritatea de cristal a dicþiei, pronunþia corectã ºi clarã,<br />
de parcã n-ar fi fost încã spus ceea ce era de spus ºi acum<br />
venea clipa aleasã, ceasul când urma sã roteascã aerul<br />
dimprejurul sãu cu cuvinte, întremãtoare cuvinte, lecuitoare<br />
descântãri, formule închegãtoare, dintre care cele mai multe<br />
n-au mai fost vreodatã auzite, spuse, gândite.<br />
– Mda, a zis medicul Pamfilie, care se întâmpla sã fie<br />
de gardã, nu are nimic neobiºnuit, e unul dintre febrilii<br />
obiºnuiþi <strong>pe</strong> care ni-i aduc în ultima vreme de <strong>pe</strong> strãzi,<br />
care sug aburi de vopseluri din pungi, dorm în canale, totul<br />
e normal. Sã i se dea o aspirinã. Sã fie lãsat sã se ducã.<br />
Pe fiºa eliberãrii din spital se poate citi, scris de o<br />
mânã grãbitã, numele, Vespasian Moisa. E primul document<br />
despre el, <strong>pe</strong>ntru cã înainte de acesta nu este nimic.<br />
Nici certificat de naºtere, nici foaie matricolã ºcolarã, nici<br />
fiºã de vaccinare, absolut nimic.<br />
Aici povestea începuturilor se încheie, ca ºi documentaþia<br />
noastrã, cãci faptele devin subþiri ca hârtia de Biblie,<br />
ca pânza de pãianjen, ca gândul de dragoste. Regãsim<br />
numaidecât firul istoriei o lunã mai târziu, la Piteºti, la o<br />
conferinþã cu sala aproa<strong>pe</strong> goalã <strong>pe</strong> care urma sã o susþinã<br />
profesorul de istorie Diaconescu, unul dintre res<strong>pe</strong>ctabilii<br />
cetãþeni ai urbei. Era iarnã. Pe vremea aceea, profesorul<br />
ajunsese aproa<strong>pe</strong> de orizontul final al teoriei sale de-o<br />
10
viaþã. ªi-o expusese întâi la o conferinþã de istorie în 1985,<br />
unde nu cucerise decât ridicãri din umeri ºi zâmbete, apoi<br />
lucrase împreunã cu reputatul medic Apolodor Arghir ºi<br />
argumentase detaliile sau mai degrabã componentele tehnice<br />
ale laturii medicale a teoriei. În primã instanþã, profesorul<br />
nu avusese nici un fel de succes cu expunerea ideilor<br />
sale, poate ºi unde represiunea dictaturii ostoia în faºã<br />
energia multor idei su<strong>pe</strong>rbe, entuziasmul multor inventatori<br />
ºi creatori, precum ºi eleganþa demonstraþiei multor<br />
înþelepþi, matematiceni sau logicieni, filozofi sau fizicieni.<br />
Profesorul Diaconescu bea cafeaua fãrã zahãr, era vegetarian,<br />
umbla încãlþat numai cu sandale spre a-ºi asigura<br />
aeraþia continuã a piciorului (oricât i-ar fi fost de dificil,<br />
rãmânea credincios acestui principiu ºi iarna) ºi vorbea<br />
foarte mult despre Sartre, una dintre referinþele sale preferate.<br />
În plan politic, era un admirator necondiþionat al lui<br />
Gandhi. Dupã conferinþa profesorului, tânãrul care s-a<br />
prezentat cu numele de Vespasian Moisa l-a întrebat :<br />
– V-aþi gândit sã scrieþi o carte despre toate acestea ?<br />
Profesorul se simþi stânjenit, aºa cum ºedea acolo, în<br />
faþa unei sãli goale, în prezenþa a cinci-ºase membri ai<br />
clubului de naturism.<br />
– Dragul meu, a rãspuns profesorul cu un zâmbet<br />
pierdut, nici literatura, nici teoria nu pot influenþa istoria.<br />
Avea foarte multã dreptate : toate paginile <strong>pe</strong> care le<br />
definitiva erau invariabil lovite de aerul literaturii. În<br />
esenþã, teoria lui nu conþinea nimic literar, dar as<strong>pe</strong>ctul<br />
liric <strong>pe</strong> care-l cãpãtau absolut toate textele sale le dãdea<br />
un caracter buimac, ce captiva <strong>pe</strong>ntru o clipã, doar <strong>pe</strong>ntru<br />
o clipã, cititorul sau s<strong>pe</strong>ctatorul. Iatã despre ce era vorba.<br />
Conform teoriilor clasice din anii cincizeci sau ºaizeci,<br />
geto-dacii ar fi ajuns la nord de Dunãre în jurul anului<br />
3000 î.Hr. Cãtre anii ºaptezeci, a început sã se acrediteze<br />
ideea cã geto-dacii veniserã odatã cu primele valuri<br />
indo-euro<strong>pe</strong>ne, probabil cu circa o mie de ani mai devreme.<br />
11
Profesorul Diaconescu era mult mai ferm, el avansa cu<br />
certitudine anul 5000 î.Hr. ºi argumenta vehement cu<br />
pasaje eterogene din Dio Cassius, Herodot, Apuleius,<br />
George Coºbuc, Octavian Goga ºi alþii. Odatã aceastã<br />
parte a teoriei complet demonstratã, profesorul afirma cã<br />
încã de atunci geto-dacii vorbeau limba românã, cea <strong>pe</strong><br />
care o vorbim noi azi, ceea ce aducea vechimea limbii<br />
române la <strong>pe</strong>ste ºapte mii de ani ºi transforma idiomul <strong>pe</strong><br />
care-l folosim noi în viaþa de zi cu zi în cea mai veche<br />
limbã vie de <strong>pe</strong> planeta Pãmânt. Bineînþeles, polemiza<br />
profesorul, ar mai fi ºi teoria cã limba românã ar fi o<br />
descendentã a latinei. E o teorie rãspânditã, în unele<br />
situaþii se studiazã la ºcoalã... Posibil, desigur, dar acest<br />
as<strong>pe</strong>ct al succesiunii ar trebui sã fie o chestiune mult mai<br />
veche decât anul 5000 î.Hr., adicã nici mãcar nu ne mai<br />
intereseazã prea mult azi. Faptul esenþial e cã limba românã<br />
este un idiom extrem de vechi ºi cã acest idiom trebuie<br />
citit ºi interpretat în termenii unui cod. Putem vorbi despre<br />
adevãrata înþelegere a limbii române numai dupã descifrarea<br />
sensului iniþial ºi foarte secret codificat în silabele ºi<br />
literele fiecãrui cuvânt. Cum limba românã are ortografie<br />
foneticã, decodificarea nu depinde de grafie : la un adevãr<br />
analog s-ar fi ajuns ºi dacã s-ar fi analizat textele în grafie<br />
slavonã. Dincolo de cuvintele limbii române, era convins<br />
profesorul, se aflã un cod <strong>pe</strong> care nici cei mai înþelepþi iniþiaþi<br />
nu l-au descifrat vreodatã. Îi plãcea sã spunã cã limba<br />
românã e cifrul de la seiful universului, e o cale de acces<br />
lãsatã la îndemâna omului, ca s-o gãseascã ºi s-o înþeleagã –<br />
ca ºi cum Dumnezeu ºi-ar fi pitit cheia de la casã sub preº.<br />
Prima <strong>pe</strong>rsoanã <strong>pe</strong> care profesorul a convins-o a fost<br />
nepotul sãu, Emanuel. Adevãrul e cã Emanuel era un<br />
tânãr adolescent cu sincere sentimente patriotice, în care<br />
teoria strãvechimii limbii române gãsise un sol fertil, la fel<br />
cum sãmânþa purtatã de vânt gãseºte un sol afânat ºi purtãtor<br />
de rod. Educaþia lui Emanuel fusese foarte complexã,<br />
12
incluzând nu doar note bune la ºcoalã, ci ºi ample audiþii<br />
radio sau TV. Emanuel rãmãsese cu o sensibilitate vecinã<br />
cu trauma din vremurile când ascultase intensiv la radio<br />
Cenaclul Flacãra, ale cãrui emisiuni se transmiteau în<br />
fiecare joi seara ºi <strong>pe</strong> care îl urmãrise <strong>pe</strong> stadion de<br />
douãzeci ºi ºase de ori nu numai la Piteºti, ci ºi la Titu,<br />
Costeºti, Gãieºti, Topoloveni, Leordeni, Bragadiru, Vedea<br />
ºi alte diferite locaþii. Pentru el, impresia fusese atât de<br />
adâncã încât formula magicã 1 Decembrie ne e Unirea îl<br />
scãlda în lacrimi, iar versurile ªi totuºi existã iubire,/ ªi<br />
totuºi existã blestem, chiar ºi fredonate alene, îi provocau<br />
erecþii scurte ºi re<strong>pe</strong>zi, ca ploile de varã, încheiate spasmodic,<br />
de <strong>pe</strong> urma cãrora rãmânea sfârºit ºi fãrã suflare.<br />
Profesorul i-a expus lui Emanuel concluziile sale parþiale<br />
în primãvara lui 1989. S-a întâmplat în camera profesorului,<br />
la ceas de searã, când geamul deschis îngãduia în<br />
încã<strong>pe</strong>re aerul gravid de zgomotul zilei, <strong>pe</strong> cea mai încãrcatã<br />
arterã din nordul Piteºtiului :<br />
– Sã ne imaginãm cã limba românã s-ar ortografia în<br />
ideograme, nu altfel decât japoneza, se lansã profesorul în<br />
argumentaþie, cu pãrul vâlvoi, cu degetul agitat prin aer.<br />
Sã ne imaginãm cã fiecare ideogramã ar corespunde unei<br />
silabe. Apoi, fiecare silabã nu ar avea doar unicul ei sens<br />
sonor, ci ºi o semnificaþie secundã, codificatã de trecerea<br />
mileniilor ºi care ar putea conþine remediul ascuns <strong>pe</strong>ntru<br />
restaurarea în rost iniþial al res<strong>pe</strong>ctivului lucru, în cazul<br />
deteriorãrii sale în cursul urmãtorilor ºapte mii de ani.<br />
Profesorul reuºise sã decodifice lesne faptul cã so sau<br />
sol înseamnã „soare“, ceea ce traducea cuvântul solitudine<br />
prin : „cel nãscut sub un soare stingher“. Ridiche însemna<br />
ceva ciudat : „<strong>pe</strong> mine mie redã-mã“. Nepotul Emanuel a<br />
fost entuziasmat, deºi întreba din când în când tot felul de<br />
detalii stupide :<br />
– Dar de unde ºtim noi cã geto-dacii cunoºteau cuvântul<br />
solitudine ?<br />
13
– N-am nici o îndoialã, clãtina din cap profesorul, cu<br />
ochii închiºi, parcã în transã. Cele douã limbi sunt, la<br />
acest nivel al vocabularului, identice. E un lucru simþit de<br />
<strong>pe</strong> vremea lui Samuil Micu-Klein. L-a mirosit bãtrânul,<br />
fãrã îndoialã !<br />
Apoi profesorul adãuga :<br />
– Dar oare ce înseamnã toate acestea ?<br />
Cãci i se pãrea cã teoria lui era doar o parte a unui<br />
întreg mult mai amplu, mult mai profund.<br />
Limba românã trebuie mulsã de sensuri, mai spunea<br />
el. Lichefiate verbele, deplasmatã rãdãcina sensurilor, prizaþi<br />
aburii fierberii ei, torsionat spaþiul dintre substantive, cãci<br />
acolo Domnul Dumnezeu, Cel Ce Este, temut fie numele<br />
Lui, a pus cheia unor sensuri mântuitoare. Dacã urmezi<br />
acea cheie, poþi sã culegi leacuri <strong>pe</strong>ntru care omenirea s-a<br />
zbãtut dintotdeauna. Este incredibil cât de clar ºi cât de<br />
simplu e totul. Toate ideile geniale, credea el, sunt simple,<br />
sunt naturale, pot fi comunicate foarte direct. De pildã, la<br />
Einstein : totul este relativ, fir-ar sã fie. Asta nu e o idee<br />
complicatã, nu-i aºa ? Emanuel dãdea din cap ºi îl încredinþa<br />
cã nu, nu este.<br />
Doctorul Apolodor Arghir era pasionat de ideea cã ar<br />
putea desco<strong>pe</strong>ri mãcar unul dintre acele leacuri de aur.<br />
Nu era omul care sã viseze o viaþã întreagã cã ar putea<br />
nãscoci leacul cancerului, leucemiei sau al diabetului, ci<br />
un om la locul lui, cu gânduri ºi dorinþe foarte pãmânteºti :<br />
un bãrbat înalt, cu un chip rotund, cu ochi mari, albaºtri,<br />
mergând uºor aplecat ºi împingând înainte o chelie lucioasã,<br />
complet mântuitã de pãr. Doctorul Arghir visa sã desco<strong>pe</strong>re<br />
remediul definitiv al calviþiei. Era dezgustat de toate<br />
rezultatele medicinei moderne, <strong>pe</strong> care ajunsese s-o considere,<br />
în totalitatea ei, toxicã atât <strong>pe</strong>ntru medic, cât ºi <strong>pe</strong>ntru<br />
pacient. κi pierduse orice interes <strong>pe</strong>ntru reviste sau tratate<br />
de s<strong>pe</strong>cialitate, conferinþe sau informãri, <strong>pe</strong> mãsurã ce<br />
înce<strong>pe</strong>a sã creadã tot mai mult în medicina tradiþionalã,<br />
14
naturistã, cea care se practica în popor înainte ca Vasile<br />
Alecsandri sã frecventeze la Paris cursuri de anatomie. Era<br />
în <strong>pe</strong>rioada în care fusese numit secretar de partid al<br />
Spitalului Municipal din Piteºti, imediat dupã ce i se<br />
aprobase cumpãrarea unei Dacii bleumarin cu bord de<br />
Canada. Conferinþa <strong>pe</strong> care a organizat-o atunci la Spitalul<br />
Municipal era intitulatã Noi cercetãri în vederea vindecãrii<br />
cancerului ºi a fost deschisã tuturor vindecãtorilor din<br />
întreaga lume, indiferent de pregãtirea lor academicã sau<br />
regimul politic al þãrii de unde proveneau. A fost o conferinþã<br />
<strong>pe</strong> cinste, despre care la vremea aceea au relatat<br />
agenþiile Reuters ºi TASS. La acel simpozion a venit ºi<br />
vraciul Ougadou Li Gamba Wazaba Mimou, al cãrui fiu<br />
studia stomatologia în Bucureºti cu o bursã a Republicii<br />
Democratice Zair, ºi care a <strong>pe</strong>rformat un dans total de<br />
extirpare a tumorilor ce a ºocat ºi extaziat întreaga audienþã,<br />
provocând în salã leºinuri ºi echimoze. El a venit la Piteºti<br />
însoþit de o formaþie de 12 toboºari care au zguduit din<br />
fundaþii clãdirea spitalului, de se mai vãd ºi astãzi urmele.<br />
O vreme, pânã ce l-a întâlnit <strong>pe</strong> profesorul Diaconescu,<br />
doctorul Arghir încercase felurite forme ex<strong>pe</strong>rimentale de<br />
tratare a bolnavilor prin muzicã (ex<strong>pe</strong>rimentul vraciului<br />
zairez l-a pus serios <strong>pe</strong> gânduri). Atribuia aceste înclinaþii<br />
înrudirii sale, printr-un strãmoº comun, a cãrui atestare<br />
documentarã o considera consemnatã în jurul anului 1770<br />
într-un document recu<strong>pe</strong>rat cu greu dintr-un sat din Caucaz,<br />
cu mari muzicieni de origine armeanã, printre care ºi<br />
Charles Aznavour. Începuse sã se gândeascã dacã nu<br />
cumva singurul remediu împotriva cancerului era Bach.<br />
Pacienþii, mulþi aflaþi în situaþii medicale dis<strong>pe</strong>rate, semnau<br />
formularul de accept al unui tratament de naturã ex<strong>pe</strong>rimentalã<br />
ºi înce<strong>pe</strong>au ºedinþe de audiþii ºi ceaiuri medicinale. Se<br />
spunea cã doctorul Arghir a renunþat la acest proiect în<br />
primãvara în care se rãspândise în întregul oraº vestea<br />
beteºugului sãu ireductibil : era total afon. Nu putea trata<br />
15
<strong>pe</strong> nimeni cu muzicã, dupã cum o cârtiþã n-ar putea<br />
explica armonia culorilor dintr-un portret de Picasso sau<br />
din sâmburele unui rãsãrit de soare <strong>pe</strong> plaja de la Costineºti.<br />
Zvonul a devenit public în urma mãrturiei unei profesoare<br />
de muzicã, amanta doctorului, care încerca de multã<br />
vreme, în momente de recluziune, sã-ºi motiveze amantul<br />
cu Bolero-ul lui Ravel, fãrã a primi vreodatã mai mult decât<br />
niºte rãspunsuri ambigue. Întrucât ea a considerat cã nu<br />
era vorba de o incolorã, inodorã ºi insipidã impotenþã<br />
care se amplificã odatã cu neiertãtoarea trecere a vremii,<br />
a continuat o suitã de ex<strong>pe</strong>rimente al cãror subiect era<br />
dragul de Apolodor, ajungând în cele din urmã la concluzia<br />
cã urechea lui muzicalã e platã. În acea <strong>pe</strong>rioadã,<br />
extrem de nefastã atât <strong>pe</strong>ntru viaþa lui sentimentalã, cât ºi<br />
<strong>pe</strong>ntru aceea de cercetare, când zvonurile despre amanta<br />
sa muzicalã ajunseserã la urechile soþiei, doctorul Arghir<br />
s-a apropiat de profesor. Petreceau lungi dupã-amieze<br />
discutând ºi fumând, despicând firul în patru ºi analizând<br />
posibilele analogii între teoria strãvechimii idiomului codat<br />
ºi adevãrurile medicale imuabile. Au dus comparaþiile<br />
pânã la nivelul studiilor moderne. În cele din urmã, au<br />
decis sã studieze unul dintre motivele mitologice fundamentale<br />
ale poporului român, un mit care ar putea data<br />
din jurul anului 5000 î.Hr., mai precis mitul mãtrãgunei. În<br />
fapt, acesta avea sã fie leacul neaºteptat al calviþiei, întrucât<br />
silaba che adunatã cu silabele li ºi e, apoi transformate<br />
dupã o lege a decodificãrii la care cei doi au lucrat<br />
aproa<strong>pe</strong> trei ani, dãdeau numele secret al mãtrãgunei.<br />
Chelie, adicã mãtrãgunã. O fierturã de mãtrãgunã, în care<br />
se mai puneau ºi hidroxid de sodiu, piele uscatã de caprã,<br />
Coca-Cola ºi unt, dãdea un efect s<strong>pe</strong>ctaculos, transformând<br />
orice spân într-o <strong>pe</strong>rsoanã cu o podoabã capilarã res<strong>pe</strong>ctabilã.<br />
Apariþiile publice ale doctorului Arghir dupã tratament<br />
au fost atât de surprinzãtoare, încât nu l-a mai recunoscut<br />
nici mãcar ofiþerul de Securitate care culesese rapoarte de<br />
16
la el vreme de zece ani. Un pãr negru, cârlionþat, strãlucitor,<br />
afro, aco<strong>pe</strong>rea ceea ce fusese multã vreme cea mai celebrã<br />
chelie a oraºului.<br />
Faptul cã teoria era adevãratã ar fi trebuit sã le aducã<br />
mii de pacienþi celor doi desco<strong>pe</strong>ritori. Lucrurile au luat<br />
însã o turnurã neaºteptatã. Într-o searã de dupã conferinþa<br />
amintitã, profesorul Diaconescu a primit vizita lui Vespasian<br />
Moisa. A avut loc, în biroul profesorului, o discuþie <strong>pe</strong><br />
teme de religie ºi istorie. Dupã nici o orã, profesorul l-a<br />
sunat <strong>pe</strong> doctor ºi l-a chemat de urgenþã la el. Avea o voce<br />
tremuratã, vocea unuia care vãzuse de aproa<strong>pe</strong> hãurile<br />
lumii, lucrurile ultime ale înþelepciunii, dincolo de care<br />
toate adevãrurile sunt egale ºi în faþa cãrora impostura ºi<br />
strãdania sunt totuna. Era ºocat. Era dincolo de hotare,<br />
era în þara lui Lerui-Ler.<br />
– Teoria noastrã, i-a spus la telefon, e indubitabil adevãratã<br />
ºi este parte a ceva mult mai înalt ºi mult mai aproa<strong>pe</strong><br />
de ceruri.<br />
Doctorul s-a lãsat convertit mult mai greu : a durat<br />
aproa<strong>pe</strong> trei ceasuri. Cu el, Vespasian Moisa a avut de<br />
desfãºurat o suitã de argumente devastatoare, implicând<br />
subtilitãþi de anatomie ºi logicã, ºi, izvorând din sfera<br />
ideilor, demonstraþia dupã care alergase veacuri întregi<br />
înþelepciunea orientalã : din alcãtuirea corpului omenesc<br />
rezultã existenþa Domnului Dumnezeu. Cãtre miezul nopþii,<br />
profesorul ºi doctorul s-au aºezat în genunchi în faþa lui<br />
Vespasian Moisa ºi i-au spus : „Tu eºti Învãþãtorul nostru !“.<br />
Acestea s-au întâmplat la 26 februarie 1993 ºi constituie<br />
prima convertire s<strong>pe</strong>ctaculoasã <strong>pe</strong> care istoria Învãþãtorului<br />
o consemneazã. În termeni strict filozofici, Diaconescu<br />
ºi Arghir ºi-au pus teoria în slujba unei credinþe, a unei<br />
erezii, a unei construcþii teoretice despre a cãrei validitate<br />
avea sã decidã istoria. Ei doi au fost primii dintr-un lung<br />
ºir de credincioºi convinºi dincolo de orice îndoialã cã<br />
Vespasian Moisa e profet al Domnului Dumnezeu. Mintea<br />
17
lor nu avea o structurã exagerat religioasã, nu erau fanatici<br />
religioºi ce abia aºteptau sã li se spunã lucruri de care<br />
erau dinainte convinºi, cu toate excesele teoriilor lor<br />
anterioare. În acest sens, trebuie vorbit despre o convertire<br />
s<strong>pe</strong>ctaculoasã.<br />
Vespasian i-a îmbrãþiºat, i-a ridicat în picioare ºi le-ar fi<br />
spus aºa : „Voi aþi desco<strong>pe</strong>rit adevãrul vostru în pãrþile de<br />
cunoaºtere care v-au fost date. Numai un om cu douã<br />
naºteri putea sã vadã însã întregul, cãci întregul vine de la<br />
Domnul din Ceruri. Am venit, vi l-am adus, sunt aici<br />
<strong>pe</strong>ntru voi“.<br />
Când Vespasian Moisa le-a trimis cuvânt sã vinã la<br />
Bucureºti, câteva luni mai târziu, la începutul verii anului<br />
1993, cãci ceasul întregirii Cetãþii sosise, atât profesorul<br />
Diaconescu, cât ºi medicul Arghir au lãsat baltã serviciul<br />
la spital, familiile, orice altceva ºi au venit la Bucureºti.<br />
Aºa aveau sã facã atâþia alþi oameni, <strong>pe</strong>ntru cã Vespasian<br />
aducea Viaþa, Adevãrul, Libertatea. E mai complicat de<br />
explicat, dar aºa a început totul.<br />
18
2<br />
Pe vremea aceea trãia în locul de diavoleascã<br />
splendoare chemat Ferentari un tânãr înalt, cu pãr lung ºi<br />
obraz alb, ca de fatã. L-am vãzut cu toþii în staþia de<br />
metrou de la Piaþa Universitãþii unde, în re<strong>pe</strong>tate rânduri,<br />
a interpretat un amestec strãlucitor de cântece andine ºi<br />
balade rock, un re<strong>pe</strong>rtoriu divers în care figurau la loc de<br />
cinste piesele glorioase ale formaþiei Phoenix. Cântecul<br />
lui favorit era Andrii Popa, deºi acasã, în secret, <strong>pe</strong>ntru<br />
flow, asculta ºi Mozart. Îl adora <strong>pe</strong> Mozart. Prietenii îi<br />
spuneau Trubadurul, dar numele lui era Toni. Locuia cu<br />
bunica lui, o bãtrânã cinicã ºi foarte realistã, care îi spunea<br />
toatã ziua cât regretã cã anii de libertate economicã nu au<br />
venit decât atât de târziu. ªi îl îndemna sã se ducã în oraº,<br />
ca sã facã bani. Afacerile ei conþineau potenþialul uriaº al<br />
marilor întreprinderi din <strong>pe</strong>rioada interbelicã ºi pãreau a<br />
fi strivite imediat de fiscalitatea lumii de sfârºit de veac XX.<br />
Toni nu înþelegea nimic din toate acestea. Atâta vreme cât<br />
avea minima libertate de a se trezi la zece dimineaþa ºi a<br />
pleca în oraº cu chitara <strong>pe</strong> spate, nu-l interesa nimic<br />
altceva. O vreme s-a întâlnit cu alþi fani ai muzicii alternative<br />
la margine de Ciºmigiu, unde a încercat sã se<br />
li<strong>pe</strong>ascã de una dintre formaþiile în proces de eternã<br />
evoluþie ºi <strong>pe</strong>r<strong>pe</strong>tuã constituire. Mulþi trecãtori îi confundau<br />
cu un grup de homosexuali, îmbrãcaþi straniu, în<br />
tot felul de costume de piele cu inflexiuni etno. Nici<br />
vorbã de aºa ceva. În <strong>pe</strong>rioada aceea l-a întâlnit Margot.<br />
19
Pe atunci Margot îºi purta tristeþea în colþul buzelor ºi<br />
o transmitea celor din jur ca <strong>pe</strong> o strãlucire. Nu avea<br />
planuri de viitor, nu avea planuri nici <strong>pe</strong>ntru ziua de<br />
mâine. Purta jeanºi strâmþi, negri, ºi bluze foarte colorate,<br />
mereu în contrast cu ochii ei verzi care, atunci când era<br />
îndrãgostitã, deveneau albaºtri. Povestea de dragoste dintre<br />
ea ºi Trubadur a fost cea mai frumoasã dintre toate poveºtile<br />
de amor trãite vreodatã. Au fost surprinºi de o patrulã a<br />
jandarmeriei fãcând dragoste într-o baie de raze de lunã<br />
în plin Herãstrãu ºi au scãpat fugind, þinându-se de mânã<br />
ºi râzând. Fugeau nu doar de cei doi soldaþi <strong>pe</strong>trificaþi de<br />
uimire, ci de o întreagã lume, o lume îndepãrtatã ºi<br />
neprietenã, indiferentã, conformistã ºi ireparabil tâmpitã,<br />
<strong>pe</strong>ntru care cel mai bun leac era sã o aneantizezi cu ceva<br />
amor. Peste toate necazurile se toarnã amor, zicea o romanþã<br />
cântatã la miºto de Trubadur în vremea aceea. κi erau propria<br />
lor lume, aºa îi ºoptise ea de multe ori, iar el preluase replica<br />
aceasta în ultima strofã a romanþei. De când o cunoscuse<br />
<strong>pe</strong> Margot, Toni începuse sã cânte excepþional, sã-ºi compunã<br />
propriile cântece, sã ca<strong>pe</strong>te o voce maturã ºi (unii îi<br />
spuneau aºa) o atitudine de artist. „La dracu’“, spunea el,<br />
„sã lãsãm totul deoparte ºi sã cântãm“. Chestia asta era<br />
nouã <strong>pe</strong> atunci, <strong>pe</strong>ntru cã marele trend underground<br />
fusese <strong>pe</strong>ntru o vreme „hai sã cântãm pânã cade guvernul“.<br />
Cu toate cã punea foarte mult suflet în tot ceea ce fãcea,<br />
cu toate interpretãrile sale de calitate, cu toate cã putea fi<br />
auzit de un întreg Bucureºti totdeauna în trecere, nu l-a<br />
remarcat niciodatã nimeni. Adicã nu l-a remarcat nimeni<br />
dintre cei care ar fi putut sesiza diferenþa. Pãrea sortit sã<br />
strãluceascã necunoscut – ca ºi cum harul lui ar fi fost atât de<br />
unic, încât numai cei iniþiaþi l-ar fi putut aprecia. Stãtea <strong>pe</strong><br />
scãrile câte unui bloc de <strong>pe</strong> Bulevardul Magheru, cu o pãlãrie<br />
neagrã întoarsã în dreptul lui, cu Margot alãturi ºi, aripã<br />
lângã aripã bãtând, umplea aerul de armonii. La ceasul<br />
prânzului, Margot îi spunea : „Dã-i în mã-sa <strong>pe</strong> toþi, hai sã<br />
20
ne cãrãm de aici“. „Hai sã punem niºte leac <strong>pe</strong>ste lume“,<br />
venea rãspunsul.<br />
Cãtre searã cânta uneori cu vreo formaþie de stradã la<br />
Piaþa Romanã. Era un alt gen de muzicã, la care instrumentaþia<br />
era îngrijitã de alþii, dar care aveau absolutã nevoie<br />
de vocea lui. Fãrã vocea lui, anii nouãzeci în Bucureºti ar<br />
fi fost ca anii ºaptezeci fãrã Garfunkel.<br />
Margot fuma absentã în seara când a apãrut Barbie. Nu<br />
s-ar fi gândit <strong>pe</strong> atunci cã de undeva ar fi putut s-o pascã<br />
vreun <strong>pe</strong>ricol. Fata asta era ca o pãpuºã, filiformã, ºerpuitoare,<br />
cu un ton insinuant în fiecare cuvânt ºi cu niºte ochi<br />
albaºtri care, atunci când se îndrãgostea, deveneau verzi.<br />
Umbla cu un bloc gigantic de desen sub braþ, imortalizând<br />
copiii strãzii, accidentele de maºinã, gunoaiele neridicate<br />
din centrul oraºului, <strong>pe</strong> care le desena în chip de <strong>pe</strong>ºti <strong>pe</strong><br />
uscat transfiguraþi în formã de bi<strong>pe</strong>zi contemporani, portrete<br />
de mutanþi schilodiþi care semãnau vag cu prietenii ei sau<br />
cu preºedintele Ion Iliescu, <strong>pe</strong> care prefera sã-l figureze<br />
cu un corn în frunte ºi un <strong>pe</strong>nis rãsfrângându-i-se din gurã,<br />
<strong>pe</strong>ntru a figura cumva virilitatea discursului politic dominant<br />
în epocã. Dacã ai fi stat de vorbã cu ea, ai fi aflat numaidecât<br />
cã nu vorbeºte frumos. Adicã era bine-crescutã ºi, în<br />
felul ei, politicoasã, doar cã n-ar fi fost potrivitã, sã zicem,<br />
sã lucreze ca educatoare de grãdiniþã : copiii n-ar fi învãþat<br />
de la ea poezii, ci cântece de ruºine. De la prima privire,<br />
Barbie a remarcat cã Toni are o siluetã mai frumoasã decât<br />
David al lui Michelangelo. A trãsnit-o imaginea lui, era<br />
diabolic de frumos, atât de frumos încât era incorect <strong>pe</strong>ntru<br />
restul lumii ca o <strong>pe</strong>rsoanã sã arate aºa. În aerul dens al<br />
înserãrii, silueta lui pãrea fosforescentã, pãrea combinaþia<br />
câºtigãtoare de la seiful nopþii. Sub privirea absentã a lui<br />
Margot, între douã cântece, s-a apropiat de el ºi, fãrã ca<br />
nimeni altcineva sã audã, l-a rugat sã-i pozeze nud.<br />
Dupã douã zile, Margot a nãvãlit în atelierul <strong>pe</strong> care<br />
Barbie îl improvizase într-o casã de la margine de Bucureºti,<br />
21
unde locuia singurã, ca la þarã, în mijlocul unei lumi<br />
haotice de gãini moºtenite de la bunica, curcani recalcitranþi<br />
ºi câini comunitari refugiaþi politic sub un ºopron în<br />
derivã. Margot o gãsise cu dificultate, dupã ce întrebase<br />
prin tot oraºul : unde dracu’ stã tipa aia care deseneazã<br />
orduri ? Da, se pare cã a dispãrut cu Toni acum câteva<br />
ceasuri, o sã-i împrãºtii creierii la picioare, îi desfac vintrele<br />
ºi-i las carcasa în pãrãsire la soare, o desfigurez cu vitriol,<br />
cum de a putut sã facã una ca asta ? O sufoc în plastilinã !<br />
Apoi a trecut din faza declaraþiilor în faza mâniei tãcute<br />
pânã când i-a gãsit.<br />
A nãvãlit în încã<strong>pe</strong>rea de la stradã a casei aceleia<br />
vechi, de un oarecare stil levantin trecut prin viziunea<br />
brâncoveneascã a nevoii care ne învaþã, ºi nu a gãsit <strong>pe</strong><br />
nimeni. Perdelele grele se lãsau bãtute de vânt. Pe masã,<br />
douã pahare de vin roºu, rãmase probabil de ieri searã.<br />
Margot a intrat în holul de la jumãtatea casei, apoi în cea<br />
de-a doua încã<strong>pe</strong>re. L-a vãzut aºteptând cuminte, gol, în faþa<br />
ºevaletului ei, aºa cum îl pusese ea. Bãrbatul devenise lut<br />
care se putea modela. Margot ºi-a dat seama dintr-o privire<br />
cã spiritul liber al Trubadurului ei purta sfori de paiaþã ºi cã<br />
altcineva i le joacã <strong>pe</strong> degete. Barbie s-a întors ºi a privit-o<br />
cu aerul unei stãpâne de sclavi. Privirea nu i s-a schimbat<br />
nici atunci când a zãrit în stânga lui Margot lama cuþitului.<br />
Apucase sã deseneze cel mai reuºit dintre studiile ei în<br />
cãrbune : era un bun moment de a muri fericitã. A urmat o<br />
luptã scurtã, o încleºtare în care lama cuþitului trecu de<br />
câteva ori când <strong>pe</strong> la gâtul uneia, când <strong>pe</strong> la al celeilalte.<br />
Dar nu a fost sã fie moarte în ziua aceea. Toni avea ºi<br />
darul de a împãca sufletele. Adevãrul e cã nu ºtim cum a<br />
fãcut de a ieºit cu bine de acolo, nu existã nici un zvon<br />
despre aceastã istorie, iar fãrã zvon nu ºtim sã povestim.<br />
Le-a vorbit. Le-a explicat. Le-a cântat. Le-a topit inimile<br />
lor de femei inteligente ºi sensibile. Mai târziu s-a spus cã<br />
aceea ar fi fost prima noapte când au dormit toþi trei<br />
22
împreunã, în cea mai curatã îmbrãþiºare de sub soare.<br />
Stãtuserã de vorbã ore în ºir ºi au desco<strong>pe</strong>rit cã fiecare<br />
dintre ei e neîntreg fãrã ceilalþi doi. Ajunseserã sã-ºi<br />
înþeleagã dragostea, aºa încât nici urmã de gelozie nu mai<br />
încã<strong>pe</strong>a, ca ºi cum ar fi fost un dodecaedru ale cãrui feþe<br />
se ridicã toate douãsprezece din lut, în armonia tuturor<br />
poziþiilor foetale, spre recompunerea unei triade originare,<br />
de douã ori femeie, o datã trubadur, re<strong>pe</strong>tate pânã la<br />
<strong>pe</strong>rfectã completare.<br />
Toni nu era deloc genul care sã aparþinã unei singure<br />
femei. Un an mai târziu, se spunea despre el cã avea<br />
amante de toate vârstele, meseriile, culorile pãrului ºi<br />
orientãrile artistice, în toate colþurile oraºului Bucureºti.<br />
Învãþase oraºul <strong>pe</strong> dinafarã ºi le vizita atât de des, încât nu<br />
mai cânta aproa<strong>pe</strong> deloc, aproa<strong>pe</strong> niciodatã, ºi le fãcea<br />
cadou o garoafã roºie la prima orã a dimineþii ºi câte un<br />
amor senin ºi la fel de lim<strong>pe</strong>de precum un cristal de<br />
Boemia, fiecãreia aºa cum îºi dorea ea, fiecãreia la fel ca<br />
în visul ei cel mai frumos. Frumuseþea îi devenise pierzanie,<br />
rãtãcire ºi închisoare.<br />
Cu adevãrat îndrãgostitã de el a fost Magda Arsenie,<br />
poeta ale cãrei versuri ne-au impresionat atât de mult în<br />
anii optzeci : Întoarce-te, lunã, în pãrul meu/ ªi deschide-mi<br />
ochiul secret al dragostei,/ Erotica selenarã a luminii,<br />
a scris ea în volumul Dragostea, când clepsidra eºti tu. Era<br />
înnebunitã dupã el. Nu ºtim când l-a întâlnit Magda <strong>pe</strong><br />
Trubadur, dar cu certitudine diferenþa de vârstã de aproa<strong>pe</strong><br />
douã decenii dintre ei nu a contat prea mult. Fusese o<br />
femeie foarte frumoasã ºi nici spre vârsta de patruzeci de<br />
ani nu-ºi pierduse din strãlucire. Aproa<strong>pe</strong> la fel de înaltã<br />
ca el, avea un chip înnobilat de o privire lucifericã. Silueta<br />
ei longilinã îi îngãduia o flexibilitate fizicã <strong>pe</strong> care Toni o<br />
numea tigritudine, dupã o vorbã nãscocitã de Wole<br />
Soyinka ºi care, în contextul originar, însemna altceva.<br />
Pãrea o balerinã îmbãtrânind frumos. Era foarte diferitã<br />
23
de tinerele <strong>pe</strong> care Toni le întâlnise pânã atunci. Pentru<br />
unii ar fi putut sã fie un mister : de ce oare un tânãr cu atât<br />
de multe iubite devenise fascinat de o bãtrânã poetã,<br />
când în fiecare noapte Barbie ºi Margot (care se mutaserã<br />
împreunã ºi de acum nu se mai jenau sã se sãrute în public,<br />
nici sã se înscrie în toate asociaþiile celor de orientare<br />
sexualã alternativã) îl aºteptau la o margine de Bucureºti ?<br />
Într-un astfel de moment a apãrut în viaþa Trubadurului<br />
Vespasian Moisa ºi a stat de vorbã cu el. Era la ceasul<br />
douã din noapte, ºi Toni se întorcea <strong>pe</strong> jos dintr-un colþ al<br />
Bucureºtiului cãtre celãlalt. Vespasian stãtea în poziþia<br />
lotusului <strong>pe</strong> trotuar. Toni i-a spus bunã seara. Discuþia a<br />
fost simplã, directã, strãlucitoare. A fost ca ºi cum l-ar fi<br />
schimbat cu totul, ca ºi cum în locul tânãrului nãscut<br />
<strong>pe</strong>ntru a iubi ar fi fost adus altcineva spre a-i uzurpa<br />
identitatea. Mai devastatoare decât convertirile s<strong>pe</strong>ctaculoase<br />
de altãdatã, <strong>pe</strong>ntru Toni desco<strong>pe</strong>rirea Cãii Domnului<br />
a semãnat mai puþin cu o revelaþie, cât mai degrabã cu un<br />
atac de cord. I s-a pãrut cã atunci se deschid cerurile ºi-l<br />
primesc în braþele lor uriaºe, braþe tandre, mai de dorit<br />
decât îmbrãþiºarea dragostei.<br />
De atunci lucrurile s-au schimbat foarte mult. Pentru<br />
cã Toni era cunoscut de foarte mulþi tineri din Bucureºti.<br />
Era ascultat, imitat ºi avea un farmec care nu era întrecut<br />
decât de charisma lui. Atunci când Toni a ajuns sã<br />
povesteascã tuturor amatorilor de etno-rock, punk, balkan-jazz,<br />
reggae ºi traditional rock cã singurul ºi adevãratul<br />
profet <strong>pe</strong> care l-a nãscut vreodatã poporul român era<br />
Vespasian Moisa, zeci ºi apoi sute de oameni care nu<br />
aveau nimic altceva au început sã-l caute. Era începutul<br />
verii. Ceasul întregirii Cetãþii sosise.<br />
24
3<br />
Medicul Arghir începu sã vorbeascã, de parcã ar fi<br />
explicat o teorie care nu era a lui, iar rolul lui ar fi fost<br />
doar de a traduce un cod al lui Vespasian Moisa. Le<br />
vorbea tuturor necunoscuþilor, <strong>pe</strong> stradã ºi în staþia de<br />
autobuz, la Piaþa Romanã ºi <strong>pe</strong> Bulevardul Magheru, celor<br />
suferinzi ºi celor sãnãtoºi. Vorbea oricui, în întregul Bucureºti.<br />
La început a fost Cuvântul, cod ºi luminã, vibraþie filtratã<br />
în codificare, totul amestecat în tãcerea primordialã pânã<br />
la acel moment despre care nu ºtim nimic, când vibraþia a<br />
decodificat materia din legãturile mute ale abisului iniþial.<br />
Istoria acestei idei e veche de când lumea. Sã luãm, de<br />
pildã, strãvechiul tratat al lui Lao Zi, Dao De Jing. Tema<br />
vibraþiei e prezentã acolo încã din primul pasaj, unde se<br />
spune : Dincolo de calea ex<strong>pe</strong>rienþei curge Calea,/ Mai mare<br />
ºi mai subtilã decât întreaga lume. Tema vibraþiei apare ºi<br />
la Parmenide, care vedea Fiinþa uneori ca o vibraþie, alteori<br />
ca o sferã, alteori, dupã caz, ca un cub. Faptul e consemnat<br />
de Herodot ºi abordat dintr-un unghi surprinzãtor de<br />
Aristotel, într-un ex<strong>pe</strong>riment secret, iniþiatic, care în <strong>pe</strong>rioada<br />
medievalã se crede cã ar fi fost refãcut de Avicenna.<br />
Singura versiune a notelor ex<strong>pe</strong>rimentale ale magistrului<br />
de la Afºana s-a pierdut în veacul al XII-lea, într-o pãruialã<br />
dintre Cavalerii Templieri. Aceasta era tema originarã a<br />
romanului Numele trandafirului, dupã cum a declarat<br />
Umberto Eco într-un interviu recent din L’Événement du<br />
25
Jeudi, numai cã, la un moment dat, s-a gândit sã schimbe<br />
aceastã idee ºi a folosit ca motiv în roman pierderea pãrþii<br />
secunde a Poeticii lui Aristotel, o lucrare infinit mai cuminte<br />
ºi care nu era susceptibilã sã-i su<strong>pe</strong>re <strong>pe</strong> ruºi cu nimic.<br />
Atunci când ajungea cu istorisirea aici, medicul Arghir<br />
dãdea ochii <strong>pe</strong>ste cap, fãcea cu ochiul, sãlta din umeri,<br />
adicã dãdea câte un semn, uneori mai subtil, alteori mai<br />
gros, dupã cum era cazul cu auditoriul <strong>pe</strong>striþ din faþa lui.<br />
O, da, ruºii, apar ºi ei în istorie, inevitabil. Apoi continua<br />
astfel : în lumea modernã, adeptul cel mai cunoscut al teoriei<br />
a fost Isaac Newton (4 ianuarie 1643 – 31 martie 1727), a<br />
cãrui lucrare despre vibraþie nu a fost publicatã niciodatã,<br />
dar din ale cãrui cercetãri tot ne-am ales cu un câºtig<br />
extraordinar : am înþeles aºa cum se cuvine taina minunatã<br />
a gravitaþiei. Înainte de Newton, lucrurile cãdeau <strong>pe</strong> pãmânt<br />
în mod miraculos, în mod inexplicabil, supuse capriciului<br />
unui zeu, care putea oricând sã-ºi sus<strong>pe</strong>nde vocaþia ºi sã<br />
lase lucrurile sã pluteascã prin aer. Câþi oameni nu au<br />
pierit arºi <strong>pe</strong> rug în vremile întunecate al Inchiziþiei,<br />
declama medicul Arghir, doar <strong>pe</strong>ntru cã au adus în discuþie<br />
chestiunea levitaþiei, nemaivorbind încã de punerea în<br />
legãturã a chestiunii vibraþiei cu problema dubioasã a<br />
gravitaþiei, aºa cum ar fi fost cuvenit sã se întâmple. Las’<br />
cã nu-i acesta singurul subiect salvat de Newton, cãci tot<br />
el a produs ºi o reexaminare a vestitului dialog al lui<br />
Galilei, a cãrui soartã fusese <strong>pe</strong>cetluitã de toanele unui<br />
papã meschin. Mai aproa<strong>pe</strong> de timpurile noastre, eseurile<br />
despre vibraþii ale lui Albert Einstein au fost explicate <strong>pe</strong><br />
înþelesul publicului larg într-un volum care se citeºte <strong>pe</strong><br />
nerãsuflate ºi care a cunoscut nenumãrate ediþii populare,<br />
iar înainte de asta a existat ºi un ex<strong>pe</strong>riment al lui<br />
Michelson, care a încercat sã rãspundã la întrebarea : existã<br />
sau nu vibraþii dincolo de sfera <strong>pe</strong>rceptibilului ? Dar toþi<br />
aceºti paºi admirabili ai ºtiinþei nu au fãcut decât sã<br />
jaloneze diverse puncte cãtre un mare adevãr revelat,<br />
26
cãruia Biserica i-a ieºit în întâmpinare. Cãci nimic nu este<br />
mai profund ºi mai admirabil totodatã decât sã crezi<br />
înainte de a înþelege, sã crezi înainte de a cerceta, sã crezi<br />
chiar dacã nu pricepi o iotã, doar <strong>pe</strong>ntru cã pãrintele,<br />
singurul care e citit din sat, îþi spune. La români aºa a fost<br />
pururea, zicea medicul Arghir, ºi îºi însoþea observaþia cu<br />
un inconsolabil oftat din adâncul plãmânilor. ªi, odatã<br />
ajuns cu istorisirea aici, le spunea, staþi sã vedeþi mai<br />
departe. Pentru o clipã, cei care îl ascultau nu ºtiau dacã<br />
vorbeºte în glumã sau în serios. Iar argumentele lui<br />
curgeau ca a<strong>pe</strong>le unui râu, curgeau precum Calea din Dao<br />
De Jing. Codul primordial a emis unde, ca niºte inconfundabile<br />
amprente, ºi astfel codul a rãmas înscris în<br />
lucruri, în toate câte sunt. Domnul nostru Iisus Hristos a<br />
fost un decodificator, povestea el citându-l <strong>pe</strong> Vespasian<br />
Moisa, în faþa unui public atât de variat, adunat de <strong>pe</strong><br />
stradã, încât ochii care-l oglideau pãreau niºte adâncituri în<br />
mãºti de carnaval. Totul e decodificare, drumul nostru<br />
cãtre salvarea sufletelor trece prin puterea noastrã de a<br />
decodifica ºi interpreta – ºi nici un fel de calcule ale<br />
fizicienilor, nici un fel de cercetãri ale geologilor nu ajutã<br />
la fel de mult cât puterea noastrã de a interpreta codul<br />
Sfintei Scripturi. Acest limbaj iniþial îºi pãstreazã analogii<br />
în fiecare altã limbã, ºi fiecare idiom vorbit de oameni azi<br />
reprezintã o oglindã a codului iniþial : un centru lexical, o<br />
gramaticã, un ambient numit vocabular, dotat cu anumite<br />
relaþii. Domnul nostru a fost un decodificator, deoarece<br />
acele cuvinte din Sfânta Evanghelie conþin suficiente elemente<br />
<strong>pe</strong>ntru a decodifica din greacã expresii rostite iniþial<br />
în aramaicã sau ebraicã. Ceea ce ar trebui reþinut din<br />
structura codului în greacã trebuie sã fi avut un caracter<br />
invariant, invariant la traducere, la limbajul în care a fost<br />
rostit. Altfel spus, anumite pasaje conþin un mesaj care<br />
poate fi decodificat în orice limbã vor fi ele rostite, iar<br />
decodificarea e aceeaºi. O analizã în limba românã, care<br />
27
e doar o altã oglindã din infinitatea de oglinzi posibile, e<br />
la fel de îndreptãþitã ca ºi o analizã <strong>pe</strong> originalul ebraic. O<br />
oglindã alternativã, arbitrarã ºi cu nimic mai prejos decât<br />
altele. Problema e cã trebuie sã ne uitãm doar la anumite<br />
pasaje, exact la cele care rãmân neschimbate la traducere.<br />
Aºadar, în românã trebuie efectuatã o<strong>pe</strong>raþia de decodificare<br />
a mesajului iniþial ascuns în sâmburele lãuntric al<br />
limbajului. Analize parþiale au scos la luminã anumite<br />
decodificãri. Cã numele unei plante corespunde unui leac,<br />
dupã cum recente cercetãri au dat la ivealã, asta nu e de<br />
mirare, cum nu e de mirare cã, în urma unei evoluþii de<br />
miliarde de ani dupã Big Bang, s-au format planetele. În<br />
limbajul undelor trebuie cã se spune la fel, existã leac aºa<br />
cum existã coagulare a materiei. Gramatica materiei, asta<br />
trebuie cãutat în Biblie, asta în Vechiul ºi Noul Testament,<br />
ºi dacã vrem sã înþelegem lumea aceasta, ne-ar trebui o<br />
Bisericã aidoma unui institut de cercetãri, iar institutele de<br />
cercetãri ar trebui sã devinã biserici. O Bisericã militantã,<br />
care sã se strãduiascã sã rezolve problemele, sã cerceteze ºi<br />
sã studieze ca ºi cum s-ar ruga, una organizatã ca o falangã<br />
macedoneanã, ca o legiune romanã, ca Universitatea din<br />
Hamburg, ca un muºuroi înãlþat <strong>pe</strong> urmele Domnului<br />
Dumnezeu. Nu e de glumã cu toate acestea, cãci expresia<br />
din Biblie Eu sunt Cel Ce sunt exact asta înseamnã : vibraþia<br />
originarã s-a <strong>pe</strong>r<strong>pe</strong>tuat prin limbaj, ºi e de faþã aici.<br />
Ajungând aici cu explicaþiile, medicul Arghir se oprea<br />
întotdeauna, îºi trecea mâna prin pãrul lui afro ºi-i privea<br />
atent <strong>pe</strong> cei din jurul lui. Voia sã vadã câþi se roagã ºi câþi<br />
au înþeles.<br />
Acum, desigur, se poate argumenta cã teoria gramaticilor<br />
contextuale nu a fost niciodatã pusã în paralel cu<br />
fizica particulelor elementare sau cã nu s-au demonstrat<br />
suficient de multe analogii. Dar s-au demonstrat, existã<br />
multe fragmente de teorie, însã nimeni n-a mers cu analogia<br />
atât de departe ºi nimeni n-a fost gata sã cuprindã, într-o<br />
28
viaþã de om, tot acest efort. Poate nici nu e treabã de un<br />
singur om, teologia ajunge aici la marginea studiului<br />
limbajelor ºi al teoriei relativitãþii, e vorba despre o muncã<br />
de echipã. Dumnezeu e aici. ªi atunci medicul îi dãdea<br />
cuvântul lui Vespasian, care continua sã predice mai departe<br />
ºi povestea cã limba românã e veche de ºapte mii de ani,<br />
tot atât de veche ca ºi greaca, ebraica ºi aramaica.<br />
Eu sunt doi oameni, nu unul, spunea Vespasian Moisa,<br />
ºi toþi cei care se aflau acolo simþeau asta. Unii îºi duceau<br />
mâinile la piept ºi înce<strong>pe</strong>au sã se roage. Alþii închideau<br />
ochii încãrcaþi de lacrimi.<br />
– El e Profetul ! a spus într-o searã cineva, ascultând.<br />
– El e Fiul la a doua venire ! a spus altcineva.<br />
Pe atunci stãteau de vorbã sub coloanele de la Piaþa<br />
Romanã, în vãzul întregii lumi. Despre decodificarea vibraþiei<br />
în termeni de gramatici, despre Pateric ºi Evanghelii,<br />
despre toate acestea vorbea Vespasian Moisa. Pe atunci<br />
nici el nu ºtia prea bine cine e. Nu ºtia decât cã se nãscuse<br />
cu un semn ciudat <strong>pe</strong> piept. Cuvintele îi erau drum, apoi<br />
temelie, casã, aco<strong>pe</strong>riº, sub un cer înalt ºi vârstat de<br />
creneluri iluzorii, ca o cetate. Limba românã – un cod la<br />
fel de bun ca oricare altul, <strong>pe</strong>ntru cã toate sunt echivalente,<br />
ºi de aceea spunem cã le rãmâne chinezilor sã<br />
înþeleagã limba han, francezilor limba francezã, în vreme<br />
ce scopul nostru e decodificarea românei pânã la ultimele<br />
consecinþe, pânã la decorticarea ultimã a sensurilor fundamentale,<br />
balansul dintre cuvânt ºi materie, dintre cuvânt<br />
ºi vibraþia care l-a generat în conºtiinþa unei comunitãþi.<br />
„Aþi auzit cã mãtrãguna vindecã de fapt calviþia ?“ „Nu,<br />
cine a desco<strong>pe</strong>rit asta ?“, întreba cineva din mulþime. „E<br />
primul rezultat al decodificãrii, ºi asta s-a desco<strong>pe</strong>rit studiindu-se<br />
limba românã.“ ªi doctorul Arghir le arãta podoaba<br />
lui capilarã ºi nimeni nu credea cã în urmã cu un an<br />
bãrbatul acela fusese complet chel. Dar era adevãrat, era<br />
atât de adevãrat...<br />
29
30<br />
* * *<br />
Pe vremea aceea avusese succes în afaceri un <strong>pe</strong>rsonaj<br />
între douã vârste, al cãrui tatã cântase în orchestra Mariei<br />
Tãnase ºi care acum devenise manager general al unei<br />
companii de comerþ internaþional, o firmã posesoare a<br />
câtorva zeci de camioane de mare tonaj. La capul de linie<br />
al autobuzului 368 se putea vedea, <strong>pe</strong> fond albastru, firma<br />
<strong>pe</strong> care scria mare Robotim<strong>pe</strong>x S.R.L. Aceea era firma lui.<br />
Se numea Vasile Gheorghe ºi îºi cumpãrase o vilã în Piaþa<br />
Lahovary, mai precis <strong>pe</strong> aceea din spatele statuii. Nu<br />
credea în Dumnezeu ºi nu avusese niciodatã timp de<br />
prostii. Nu-i pãsa de asta. Viaþa lui erau afacerile. În lumea<br />
lui, faptele erau cele care vorbeau ºi omul îºi þinea destinul<br />
în palmã. Banii trebuie þinuþi acasã, nu la bancã. Nu<br />
rugãciunea, ci faptele, în asta credea el. Mare trebuie sã fi<br />
fost mirarea celor care îl cunoºteau atunci când omul a<br />
început sã se amestece în grupul de rockeri, chitariºti, ti<strong>pe</strong><br />
ciudate, drogaþi, medici ºi filozofi care începuserã sã-l<br />
asculte în fiecare searã, de la ºase, <strong>pe</strong> Vespasian Moisa, în<br />
dreptul coloanelor de la Piaþa Romanã. Într-o searã, ca<br />
trãsnit din senin, Vasile Gheorghe i-a cãzut în genunchi ºi,<br />
închinându-se, i-a spus :<br />
– Îþi dãruiesc casa mea !<br />
Nu fusese o glumã : era încã una dintre convertirile<br />
s<strong>pe</strong>ctaculoase <strong>pe</strong> care prezenþa lui Vespasian Moisa printre<br />
oameni le-a produs. Vasile Gheorghe s-a agãþat de braþul<br />
Învãþãtorului ºi i-a cerut sã vinã sã doarmã la el acasã,<br />
împreunã cu toþi cei ce se roagã cu el, ºi sã stea pururea<br />
la el, acolo.<br />
Era o casã mare, cu zece dormitoare, curte interioarã,<br />
cu un pod în care se putea locui ºi cu o sufragerie mare<br />
cât o salã de conferinþe. Casa fusese proprietatea unui<br />
avocat faimos în anii douãzeci, care a murit undeva într-o<br />
temniþã din anii cincizeci, într-un izolator de doi metri <strong>pe</strong>
doi, înecat cu propria lui vomã. Acum, avocatul acela<br />
dãdea numele unei strãzi din Bucureºti, în altã parte a<br />
oraºului. Într-o vreme, casa ajunsese o anexã a Facultãþii<br />
de Farmacie ºi Stomatologie, apoi fusese sediul clubului<br />
de ºah „Autobuzul“ ºi, la parter, al clubului de tenis de<br />
masã „Voinþa“, <strong>pe</strong>ntru a sfârºi în anii optzeci <strong>pe</strong> lista<br />
i<strong>mobil</strong>elor care trebuiau dãrâmate. Scãpatã ca prin minune,<br />
vila a fost recondiþionatã de Vasile Gheorghe, care i-a<br />
redat strãlucirea de altãdatã, adãugându-i în plus un aco<strong>pe</strong>riº<br />
de pagodã din <strong>pe</strong>rioada târzie a dinastiei Meiji care, îi<br />
comandase el arhitectului, trebuia sã simbolizeze democraþia.<br />
Deasupra clãdirii, el a adãugat ºi o suitã de creneluri<br />
care o fãceau unicã din punct de vedere arhitectonic,<br />
dacã nu de-a dreptul irealã în acea zonã de Bucureºti. Lui<br />
i se pãrea o casã de basm. ªi-a mutat în vilã familia, soþia<br />
ºi cei doi copii, pãrinþii, socrii, ºi ºi-a instalat într-una<br />
dintre camere un birou de afaceri, dotat cu telefon via<br />
satelit, deºi deocamdatã nu fãcea afaceri decât în România.<br />
Aºa au mers lucrurile o vreme, pânã la convertirea lui,<br />
când taicã-sãu a plecat de acolo, ca sã nu-ºi vadã copilul<br />
dat în dilealã, dupã cum i-a strigat din stradã chiar în<br />
seara aceea. A fost un adevãrat ºoc religios, aºa cum au<br />
mai trãit ºi alþii, dintre cei care au stat de vorbã în acea<br />
primãvarã cu Vespasian Moisa. Era ca o reflectare de<br />
lumini în focarul unei gigantice oglinzi parabolice, ca ºi<br />
cum niºte raze de o forþã nemaivãzutã i-ar fi încãlzit din<br />
senin <strong>pe</strong> cei care se contaminau de credinþã. În seara<br />
când Vasile Gheorghe l-a desco<strong>pe</strong>rit <strong>pe</strong> Învãþãtor, l-a luat<br />
de mânã ºi i-a spus : Vino, vino cu toþi prietenii tãi în casa<br />
mea. Aºa se face cã a ajuns la cinã însoþit de vreo douãzeci<br />
de rockeri, oameni fãrã adãpost ºi lum<strong>pe</strong>ni, în fruntea<br />
cãrora se aflau Toni, doctorul Apolodor Arghir, Barbie ºi<br />
alþi câþiva chitariºti dintr-o formaþie cu care cântase Toni<br />
în urmã cu ceva vreme, un fost boxer care nu mai avea<br />
casã, doi studenþi la geologie ºi un ochelarist fãrã profesie.<br />
31
– Cine e ãºtia ? l-a întrebat soþia.<br />
– Sunt fraþii mei întru Domnul, a spus Vasile Gheorghe,<br />
casa mea e casa lor, masa mea e masa lor.<br />
S-au aºezat la masã ºi Învãþãtorul a binecuvântat pâinea,<br />
<strong>pe</strong>ºtele ºi vinul cel roºu. Au mâncat în tãcere. Unii stãteau<br />
la masã, alþii <strong>pe</strong> covor. În acea primã noapte au dormit cu<br />
toþii împreunã, dupã ce, pânã târziu, l-au ascultat <strong>pe</strong><br />
Vespasian Moisa povestind. A fost o poveste despre fizica<br />
cuanticã ºi quasari, despre Pateric ºi levitaþie, despre<br />
minunile din Moldova medievalã ºi despre Sfântul Munte<br />
Athos, despre consecinþele electromagnetice ale teoriei<br />
calibrãrii ºi despre cum putem deduce ce s-a întâmplat <strong>pe</strong><br />
vremea Big Bang-ului citind în noi înºine. Ascultându-l<br />
vorbind, femeia lui Vasile Gheorghe n-a mai spus nimic,<br />
iar de la miezul nopþii înainte a început sã plângã mocnit,<br />
în braþele omului ei.<br />
– Ce s-a întâmplat ? a întrebat-o el, stând <strong>pe</strong> o treaptã<br />
de marmurã din sufragerie. Nu-i aºa cã omul acesta e<br />
Adevãrul ? Nu-i aºa ?<br />
– Nu înþeleg nimic, a spus femeia ºi a continuat sã<br />
plângã.<br />
32
4<br />
Multã lume a început sã se converteascã la credinþa lui<br />
Vespasian Moisa, sã-l numeascã Învãþãtor ºi sã vinã sã-l<br />
asculte vorbind în curtea vilei de la Piaþa Lahovary. Pe<br />
atunci a început sã se spunã despre el cã e singurul<br />
deþinãtor al adevãratei credinþe ortodoxe, adicã pravoslavnica<br />
tradiþie a lumii creºtine. Se spunea aºadar cã marele<br />
ºi uriaºul adevãr nu se aflã în mâinile preoþilor ºi teologilor,<br />
ci în mâinile Învãþãtorului. Multe <strong>pe</strong>rsonaje ciudate<br />
a strâns în preajma sa Vespasian Moisa, Învãþãtorul. Toþi<br />
au fost atraºi la noua credinþã de un cuvânt, de o privire,<br />
de un gând, ºi au sfârºit convertiþi de un val de luminã –<br />
ca ºi când ei s-ar fi aflat acolo, ascunºi într-o lume secretã,<br />
ºi ar fi ieºit la ivealã numai când ar fi fost însufleþiti de<br />
cuvintele lui Vespasian, de parcã doar el le-ar fi vorbit <strong>pe</strong><br />
înþeles. În viaþa fiecãruia, Învãþãtorul pãrea sã aparã exact<br />
în momentul dinaintea definitivei pierzanii, astfel cã lumea<br />
din jurul lui se înfãþiºa ca anticamera unui circ complex,<br />
de o anvergurã ºi o complexitate nemaiîntâlnite la noi de<br />
la prima intrare a armatei þarului în Bucureºti, când va fi<br />
fost ºi minunea aceea.<br />
Astfel, a fost vãzut în preajma Învãþãtorului cel despre<br />
care se spunea cã avea <strong>pe</strong>nisul de lungime normalã, dar<br />
atât de gros, încât a rãmas toatã viaþa solitar ; se zvonea cã<br />
mãdularul lui în erecþie arãta ca o cãrãmidã înfãºuratã în<br />
bicepsul stâng al lui Muhammad Ali. Ieºise campion<br />
33
naþional la karate imediat dupã revoluþie ºi nu era prost<br />
deloc : teoria lui era una de naturã esteticã ºi a discutat cu<br />
Învãþãtorul despre ea. În teza lui, aprofunda aplicaþiile<br />
moderne ale proporþiilor cariatidelor lui Fidias. Vorbea<br />
despre asta tot timpul ºi, la ceasul convertirii sale, Învãþãtorul<br />
l-a lãsat sã vorbeascã multã vreme, undeva, <strong>pe</strong><br />
terasa vilei, unde nu-i auzea nimeni ºi unde începuserã sã<br />
aibã loc adevãrate scene de spovedanie, cum se întâmplã<br />
numai în preajma marilor duhovnici. Desco<strong>pe</strong>rise similitudini<br />
neaºteptate între unele dimensiuni ale valorilor<br />
geometrice de <strong>pe</strong> Acropole ºi bunurile de consum ale<br />
vieþii de azi : toate televizoarele din lume, spunea el, au<br />
deschiderea spre zãri a Erechteionului. Cãlãtorea însoþit<br />
de foarte multe iluzii, purtând un nimb mai degrabã solitar<br />
decât erotic. Convertirea lui la crezul ordinului ortodox al<br />
lui Vespasian Moisa a fost extrem de naturalã : se pierduse<br />
<strong>pe</strong> sine într-o umanitate cu care nu se potrivea deloc.<br />
Femeile îl îngrozeau ºi niciodatã nu i-a povestit Învãþãtorului<br />
de ce, deºi în jurul lui umblau atâtea zvonuri.<br />
Apropierea unei femei îi fãcea pielea ca de gãinã ºi<br />
întorcea de fiecare datã capul cu dispreþ. Învãþãtorul însã<br />
ºtia. Acesta a fost unul dintre primele cazuri de suflete<br />
salvate, cazul unui om care, fãrã credinþa în Vespasian<br />
Moisa, ar fi ajuns criminal în serie, dacã nu cumva ºi mai<br />
rãu de atât. Învãþãtorul i-a convertit toate frustrãrile în<br />
energii pozitive ºi i-a dat legãmânt sã se roage neîncetat<br />
<strong>pe</strong> <strong>pe</strong>luza din curtea vilei.<br />
Tot atunci a apãrut ºi Iulius, prin vara anului 1993,<br />
venit sã-l asculte <strong>pe</strong> Învãþãtor dupã una dintre acele<br />
<strong>pe</strong>treceri anoste la care veneau mai mulþi bãieþi decât fete.<br />
Uºor aplecat de spate, cu o mustaþã rebelã care-i venea<br />
rãu <strong>pe</strong> o faþã de puºti cu un aer prea serios, nu avea decât<br />
un singur interes în viaþã, o pasiune care altãdatã ar fi<br />
þinut de istoria literarã, dar care <strong>pe</strong>ntru el devenise de o<br />
extraordinarã actualitate : Iulius colecþiona sãruturile lui<br />
34
Dacă ți-a plăcut, intră <strong>pe</strong><br />
www.elefant.ro/ebooks<br />
descarcă volumul și citește mai departe!