18.09.2013 Views

Citeste PDF - Biblioteca pe mobil

Citeste PDF - Biblioteca pe mobil

Citeste PDF - Biblioteca pe mobil

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

© 2004, 2010 by Editura POLIROM<br />

www.polirom.ro<br />

Editura POLIROM<br />

Iaºi, B-dul Carol I nr. 4 ; P.O. BOX 266, 700506<br />

Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37 ;<br />

P.O. BOX 1-728, 030174<br />

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României :<br />

SUCEAVÃ, BOGDAN<br />

Venea din timpul diez / Bogdan Suceavã – Ed. a 2-a. –<br />

Iaºi : Polirom, 2010<br />

ISBN 978-973-46-1662-6<br />

821.135.1-31<br />

Printed in ROMANIA


oman<br />

Edi]ia a II-a<br />

POLIROM<br />

2010


Motto :<br />

„Bucureºtii rãmãsese credincios vechei sale datini de<br />

stricãciune ; la fiece pas ne aminteam cã suntem la porþile<br />

Rãsãritului. ªi totuºi, desfrâul mã uimi mai puþin decât<br />

descreerarea ce domnea în toate rândurile ; mãrturisesc<br />

cã nu mã aºteptam sã vãd dospind þicneli atât de<br />

numeroase ºi de felurite, sã întâlnesc atâta nebunime<br />

slobodã. Cum nu-mi fu dat sã gãsesc mai <strong>pe</strong> nimeni la<br />

care, mai curând sau mai târziu, sã nu se dea <strong>pe</strong> faþã vreo<br />

meteahnã, <strong>pe</strong> care, <strong>pe</strong> neaºteptate, sã nu-l aud aiurând,<br />

la sfârºit pierdui nãdejdea sã cunosc, în carne ºi oase,<br />

fãpturã omeneascã <strong>pe</strong> deplin teafãrã la minte“.<br />

Mateiu Caragiale – Craii de Curtea-Veche


1<br />

Povestitorul sunt eu. Tu ºtiai încã de <strong>pe</strong> atunci sfârºitul<br />

istoriei ºi vedeai, aºa cum o pasãre priveºte din vãzduh<br />

furnicarul ºi zãreºte torentul venind cãtre muºuroi, <strong>pe</strong><br />

când furnicile încã se bucurã de soare, tot ceea ce avea sã<br />

urmeze, din prima clipã a intrãrii sale în Bucureºti ºi pânã<br />

la cea din urmã suflare a profeþiilor sale. Când a intrat în<br />

oraº, nimeni nu l-a aºteptat sã-l aco<strong>pe</strong>re de glorie, iar el<br />

nu a venit cãlare <strong>pe</strong> un catâr, sub ramuri de mãslin, deºi<br />

aºteptarea aceea care plutea în aer îi fusese de mult<br />

hãrãzitã. Cu toþii aºteptam o minune. Mai þii minte anii<br />

nouãzeci, cu toate tainele lor ºi cu toatã istoria lor nespusã ?<br />

Iatã cã a venit acum vremea sã li se scrie adevãrata cronicã.<br />

Multã vreme s-a povestit cã la sosire el nu avusese chip,<br />

cã abia mai târziu faþa i s-a conturat în contact cu aerul<br />

oraºului sau mai degrabã în contact cu sine, un soi de<br />

închegare a fiinþei de care nu s-a mai auzit. Se spunea cã<br />

se nãscuse în satul ardelenesc Weissdorf, care în zilele noastre<br />

nu mai existã ºi nu mai e trecut <strong>pe</strong> hãrþi, din tatã sas ºi mamã<br />

sârboaicã, ºi cã, încã din prima clipã când l-a luat în<br />

mâini, moaºa ar fi rãmas minunatã de semnul ce-i aco<strong>pe</strong>rea<br />

pieptul ºi care pãrea la prima vedere doar o urâtã schimonosealã,<br />

un beteºug din naºtere. Aºa au crezut pânã în ziua<br />

când cineva a vãzut pruncul cu pieptul dezgolit ºi a zis :<br />

– Sfântã Fecioarã nãscãtoare de Dumnezeu, ºtiþi voi ce<br />

semn e acesta ?<br />

7


Adevãrul e cã þãranii din satul acela uitat de lume nu<br />

cãlãtoriserã niciodatã prea departe ºi nu le stãtea gândul<br />

la lucruri care depãºeau hotarul satului. Privind pieptul<br />

dezgolit al copilului, bãrbatul acela, mai umblat decât<br />

ceilalþi, a spus, urmãrind cu degetul semnul întipãrit <strong>pe</strong><br />

pielea strãvezie :<br />

– Iatã Calea Victoriei în chip de linie centralã, apoi<br />

Bulevardul Gheorghiu-Dej, Piaþa Victoriei, cartierul Titan,<br />

cercul acesta e ºoseaua de centurã, iar acest semicerc<br />

Drumul Taberei, aici, Lacul Herãstrãu, ºi aici, toate strãzile<br />

cartierului Tei.<br />

Când pieptul se încreþea, harta se schimba ºi se vedeau<br />

alternãri, succesiuni, alunecãri ºi întinderi, corespunzând<br />

nu unui singur timp, ci unei nesfârºiri de imagini la care<br />

era neclar unde-i începutul ºi unde sfârºitul. Lucrurile<br />

pãreau sã se poatã istorisi la fel de bine ºi de la coadã la<br />

cap, ºi asta a vãzut þãranul acela, care nu ºtia prea multã<br />

carte ºi nu avea nici darul prorocirii, dar care a spus, cu<br />

oarecare teamã :<br />

– N-am mai auzit de una ca asta. Nu ºtiu ce semn din<br />

naºtere e acesta, dar seamãnã cu ce nici nu vã gândiþi.<br />

De fapt, spuneau alþii, n-a fost aºa. Nu se putea ca<br />

harta Bucureºtilor sã aparã <strong>pe</strong> o piele de prunc a cãrui<br />

mamã sã fi fost sârboaicã, ci locul naºterii sale a fost satul<br />

Valea Rea, sub muntele Nehoiu, într-o familie de oieri<br />

care în vechime purtaserã turmele pânã la Stara Zagora ºi<br />

înapoi în fiecare primãvarã, iar azi le urcau la stâna<br />

Gemenea, acolo unde <strong>pe</strong> vremuri fuseserã zãriþi singurii<br />

urºi albi din Munþii Carpaþi. O moaºã bãtrânã ar fi adus<br />

copilul la luminã ºi l-ar fi recunoscut de când l-a spãlat,<br />

boþ de sânge ºi noroc ºi suflare, zicând :<br />

– Aceasta e însemnarea despre sfârºitul timpurilor sau<br />

însemnarea despre toate timpurile deodatã.<br />

ªi avea sã mai spunã, prorocind de la bun început<br />

ceva ce un popor întreg aºtepta de veacuri :<br />

8


– E harta Ierusalimului de-al doilea, semn nãscut, ºi nu<br />

fãcut, venit de la Domnul ºi la care se cere închinare.<br />

Drept care a scuipat pruncul de trei ori, sã nu-i fie de<br />

deochi, l-a ridicat în vãzduh cãtre sãlaºurile celor patru<br />

vânturi ºi apoi l-a închinat soarelui.<br />

Nu se ºtie dacã nu cumva a doua poveste a fost<br />

plãsmuitã dupã aceea, <strong>pe</strong> când încã<strong>pe</strong>rea lui era cãlcatã<br />

noapte de noapte de mii de fantasme ºi începuse sã-ºi<br />

aco<strong>pe</strong>re oglinzile cu ºtergare albe ºi sã se roage cu glas<br />

tare. Dar asta a fost altãdatã.<br />

Mai târziu s-a spus despre el altceva : cã fusese singurul<br />

om sub soare care a avut douã naºteri. Cele douã vieþi au<br />

pâlpâit departe una de alta într-un acelaºi timp, dar în nici<br />

una trupul sãu nu a fost întreg, nici închegat, ci numai un<br />

abur, de-ai fi putut sã vezi prin el, aºa cum sunt atâþia<br />

copii strãvezii <strong>pe</strong> cuprinsul Þãrii Româneºti. Iar vestita<br />

intrare în Bucureºti, despre care spuneau unele zvonuri,<br />

n-ar fi fost decât întâlnirea celor douã vieþi, împletirea<br />

celor douã trupuri, þeserea într-una a celor douã inimi,<br />

suprapunerea semn <strong>pe</strong>ste semn a celor douã piepturi. Nu<br />

se putea ca acest proces sã se facã fãrã durere, aºa cã tot<br />

ce ºtim – ºi asta dupã ce citim documentele, însemnãrile<br />

unora dintre martori, ziarele din <strong>pe</strong>rioada aceea ºi dupã<br />

câte ne amintim ºi noi – e cã în seara zilei de 4 noiembrie<br />

1992 salvarea cu numãrul 17-B-1504 a adus la secþia de<br />

urgenþã a Spitalului Municipal un tânãr famelic, cu febrã,<br />

cãruia în primele cli<strong>pe</strong> nu i s-a acordat nici o importanþã.<br />

Nu avem radiografii care sã fi înregistrat ce se întâmpla cu<br />

trupul lui în acel moment, nici iluzii cã primele observaþii<br />

medicale ar fi fost corecte sau suficient de atente. Nu au<br />

ºtiut ce privesc. Au avut acel fenomen unic, admirabil,<br />

minunat sub ochii lor ºi nu au ºtiut ce privesc. E în natura<br />

umanã sã se presupunã cã orice fiinþã cu douã mâini, doi<br />

ochi, un piept e neapãrat om. Realitatea chimicã e însã<br />

depãºitã de cea metachimicã, în virtutea cãreia fiecare<br />

9


dintre noi e diferit, deºi e rãspânditã prejudecata cã suntem<br />

compuºi cu toþii din aceleaºi substanþe. Febra i se ridica la<br />

nesfârºit – ºi, abia atunci când a fãcut 44 °C, o sorã a<br />

observat cã ochii-i lucesc mult prea tare ºi buzele-i murmurã<br />

ºi venele-i fierb, precum la amestecarea unui destin transilvan<br />

cu unul muntenesc, precum la fierberea cerului cu lutul.<br />

L-a auzit spunând ceva ºi ea a crezut cã înþelege astfel :<br />

– Vino dupã mine cu îngeri cohorte, la naºterea nouã,<br />

în timp.<br />

Nu avea nici un sens, nu-i aºa ? N-ar fi fost cu nimic diferit<br />

delirul lui de cel al oricãruia din salonul de furioºi, dacã n-ar<br />

fi fost claritatea de cristal a dicþiei, pronunþia corectã ºi clarã,<br />

de parcã n-ar fi fost încã spus ceea ce era de spus ºi acum<br />

venea clipa aleasã, ceasul când urma sã roteascã aerul<br />

dimprejurul sãu cu cuvinte, întremãtoare cuvinte, lecuitoare<br />

descântãri, formule închegãtoare, dintre care cele mai multe<br />

n-au mai fost vreodatã auzite, spuse, gândite.<br />

– Mda, a zis medicul Pamfilie, care se întâmpla sã fie<br />

de gardã, nu are nimic neobiºnuit, e unul dintre febrilii<br />

obiºnuiþi <strong>pe</strong> care ni-i aduc în ultima vreme de <strong>pe</strong> strãzi,<br />

care sug aburi de vopseluri din pungi, dorm în canale, totul<br />

e normal. Sã i se dea o aspirinã. Sã fie lãsat sã se ducã.<br />

Pe fiºa eliberãrii din spital se poate citi, scris de o<br />

mânã grãbitã, numele, Vespasian Moisa. E primul document<br />

despre el, <strong>pe</strong>ntru cã înainte de acesta nu este nimic.<br />

Nici certificat de naºtere, nici foaie matricolã ºcolarã, nici<br />

fiºã de vaccinare, absolut nimic.<br />

Aici povestea începuturilor se încheie, ca ºi documentaþia<br />

noastrã, cãci faptele devin subþiri ca hârtia de Biblie,<br />

ca pânza de pãianjen, ca gândul de dragoste. Regãsim<br />

numaidecât firul istoriei o lunã mai târziu, la Piteºti, la o<br />

conferinþã cu sala aproa<strong>pe</strong> goalã <strong>pe</strong> care urma sã o susþinã<br />

profesorul de istorie Diaconescu, unul dintre res<strong>pe</strong>ctabilii<br />

cetãþeni ai urbei. Era iarnã. Pe vremea aceea, profesorul<br />

ajunsese aproa<strong>pe</strong> de orizontul final al teoriei sale de-o<br />

10


viaþã. ªi-o expusese întâi la o conferinþã de istorie în 1985,<br />

unde nu cucerise decât ridicãri din umeri ºi zâmbete, apoi<br />

lucrase împreunã cu reputatul medic Apolodor Arghir ºi<br />

argumentase detaliile sau mai degrabã componentele tehnice<br />

ale laturii medicale a teoriei. În primã instanþã, profesorul<br />

nu avusese nici un fel de succes cu expunerea ideilor<br />

sale, poate ºi unde represiunea dictaturii ostoia în faºã<br />

energia multor idei su<strong>pe</strong>rbe, entuziasmul multor inventatori<br />

ºi creatori, precum ºi eleganþa demonstraþiei multor<br />

înþelepþi, matematiceni sau logicieni, filozofi sau fizicieni.<br />

Profesorul Diaconescu bea cafeaua fãrã zahãr, era vegetarian,<br />

umbla încãlþat numai cu sandale spre a-ºi asigura<br />

aeraþia continuã a piciorului (oricât i-ar fi fost de dificil,<br />

rãmânea credincios acestui principiu ºi iarna) ºi vorbea<br />

foarte mult despre Sartre, una dintre referinþele sale preferate.<br />

În plan politic, era un admirator necondiþionat al lui<br />

Gandhi. Dupã conferinþa profesorului, tânãrul care s-a<br />

prezentat cu numele de Vespasian Moisa l-a întrebat :<br />

– V-aþi gândit sã scrieþi o carte despre toate acestea ?<br />

Profesorul se simþi stânjenit, aºa cum ºedea acolo, în<br />

faþa unei sãli goale, în prezenþa a cinci-ºase membri ai<br />

clubului de naturism.<br />

– Dragul meu, a rãspuns profesorul cu un zâmbet<br />

pierdut, nici literatura, nici teoria nu pot influenþa istoria.<br />

Avea foarte multã dreptate : toate paginile <strong>pe</strong> care le<br />

definitiva erau invariabil lovite de aerul literaturii. În<br />

esenþã, teoria lui nu conþinea nimic literar, dar as<strong>pe</strong>ctul<br />

liric <strong>pe</strong> care-l cãpãtau absolut toate textele sale le dãdea<br />

un caracter buimac, ce captiva <strong>pe</strong>ntru o clipã, doar <strong>pe</strong>ntru<br />

o clipã, cititorul sau s<strong>pe</strong>ctatorul. Iatã despre ce era vorba.<br />

Conform teoriilor clasice din anii cincizeci sau ºaizeci,<br />

geto-dacii ar fi ajuns la nord de Dunãre în jurul anului<br />

3000 î.Hr. Cãtre anii ºaptezeci, a început sã se acrediteze<br />

ideea cã geto-dacii veniserã odatã cu primele valuri<br />

indo-euro<strong>pe</strong>ne, probabil cu circa o mie de ani mai devreme.<br />

11


Profesorul Diaconescu era mult mai ferm, el avansa cu<br />

certitudine anul 5000 î.Hr. ºi argumenta vehement cu<br />

pasaje eterogene din Dio Cassius, Herodot, Apuleius,<br />

George Coºbuc, Octavian Goga ºi alþii. Odatã aceastã<br />

parte a teoriei complet demonstratã, profesorul afirma cã<br />

încã de atunci geto-dacii vorbeau limba românã, cea <strong>pe</strong><br />

care o vorbim noi azi, ceea ce aducea vechimea limbii<br />

române la <strong>pe</strong>ste ºapte mii de ani ºi transforma idiomul <strong>pe</strong><br />

care-l folosim noi în viaþa de zi cu zi în cea mai veche<br />

limbã vie de <strong>pe</strong> planeta Pãmânt. Bineînþeles, polemiza<br />

profesorul, ar mai fi ºi teoria cã limba românã ar fi o<br />

descendentã a latinei. E o teorie rãspânditã, în unele<br />

situaþii se studiazã la ºcoalã... Posibil, desigur, dar acest<br />

as<strong>pe</strong>ct al succesiunii ar trebui sã fie o chestiune mult mai<br />

veche decât anul 5000 î.Hr., adicã nici mãcar nu ne mai<br />

intereseazã prea mult azi. Faptul esenþial e cã limba românã<br />

este un idiom extrem de vechi ºi cã acest idiom trebuie<br />

citit ºi interpretat în termenii unui cod. Putem vorbi despre<br />

adevãrata înþelegere a limbii române numai dupã descifrarea<br />

sensului iniþial ºi foarte secret codificat în silabele ºi<br />

literele fiecãrui cuvânt. Cum limba românã are ortografie<br />

foneticã, decodificarea nu depinde de grafie : la un adevãr<br />

analog s-ar fi ajuns ºi dacã s-ar fi analizat textele în grafie<br />

slavonã. Dincolo de cuvintele limbii române, era convins<br />

profesorul, se aflã un cod <strong>pe</strong> care nici cei mai înþelepþi iniþiaþi<br />

nu l-au descifrat vreodatã. Îi plãcea sã spunã cã limba<br />

românã e cifrul de la seiful universului, e o cale de acces<br />

lãsatã la îndemâna omului, ca s-o gãseascã ºi s-o înþeleagã –<br />

ca ºi cum Dumnezeu ºi-ar fi pitit cheia de la casã sub preº.<br />

Prima <strong>pe</strong>rsoanã <strong>pe</strong> care profesorul a convins-o a fost<br />

nepotul sãu, Emanuel. Adevãrul e cã Emanuel era un<br />

tânãr adolescent cu sincere sentimente patriotice, în care<br />

teoria strãvechimii limbii române gãsise un sol fertil, la fel<br />

cum sãmânþa purtatã de vânt gãseºte un sol afânat ºi purtãtor<br />

de rod. Educaþia lui Emanuel fusese foarte complexã,<br />

12


incluzând nu doar note bune la ºcoalã, ci ºi ample audiþii<br />

radio sau TV. Emanuel rãmãsese cu o sensibilitate vecinã<br />

cu trauma din vremurile când ascultase intensiv la radio<br />

Cenaclul Flacãra, ale cãrui emisiuni se transmiteau în<br />

fiecare joi seara ºi <strong>pe</strong> care îl urmãrise <strong>pe</strong> stadion de<br />

douãzeci ºi ºase de ori nu numai la Piteºti, ci ºi la Titu,<br />

Costeºti, Gãieºti, Topoloveni, Leordeni, Bragadiru, Vedea<br />

ºi alte diferite locaþii. Pentru el, impresia fusese atât de<br />

adâncã încât formula magicã 1 Decembrie ne e Unirea îl<br />

scãlda în lacrimi, iar versurile ªi totuºi existã iubire,/ ªi<br />

totuºi existã blestem, chiar ºi fredonate alene, îi provocau<br />

erecþii scurte ºi re<strong>pe</strong>zi, ca ploile de varã, încheiate spasmodic,<br />

de <strong>pe</strong> urma cãrora rãmânea sfârºit ºi fãrã suflare.<br />

Profesorul i-a expus lui Emanuel concluziile sale parþiale<br />

în primãvara lui 1989. S-a întâmplat în camera profesorului,<br />

la ceas de searã, când geamul deschis îngãduia în<br />

încã<strong>pe</strong>re aerul gravid de zgomotul zilei, <strong>pe</strong> cea mai încãrcatã<br />

arterã din nordul Piteºtiului :<br />

– Sã ne imaginãm cã limba românã s-ar ortografia în<br />

ideograme, nu altfel decât japoneza, se lansã profesorul în<br />

argumentaþie, cu pãrul vâlvoi, cu degetul agitat prin aer.<br />

Sã ne imaginãm cã fiecare ideogramã ar corespunde unei<br />

silabe. Apoi, fiecare silabã nu ar avea doar unicul ei sens<br />

sonor, ci ºi o semnificaþie secundã, codificatã de trecerea<br />

mileniilor ºi care ar putea conþine remediul ascuns <strong>pe</strong>ntru<br />

restaurarea în rost iniþial al res<strong>pe</strong>ctivului lucru, în cazul<br />

deteriorãrii sale în cursul urmãtorilor ºapte mii de ani.<br />

Profesorul reuºise sã decodifice lesne faptul cã so sau<br />

sol înseamnã „soare“, ceea ce traducea cuvântul solitudine<br />

prin : „cel nãscut sub un soare stingher“. Ridiche însemna<br />

ceva ciudat : „<strong>pe</strong> mine mie redã-mã“. Nepotul Emanuel a<br />

fost entuziasmat, deºi întreba din când în când tot felul de<br />

detalii stupide :<br />

– Dar de unde ºtim noi cã geto-dacii cunoºteau cuvântul<br />

solitudine ?<br />

13


– N-am nici o îndoialã, clãtina din cap profesorul, cu<br />

ochii închiºi, parcã în transã. Cele douã limbi sunt, la<br />

acest nivel al vocabularului, identice. E un lucru simþit de<br />

<strong>pe</strong> vremea lui Samuil Micu-Klein. L-a mirosit bãtrânul,<br />

fãrã îndoialã !<br />

Apoi profesorul adãuga :<br />

– Dar oare ce înseamnã toate acestea ?<br />

Cãci i se pãrea cã teoria lui era doar o parte a unui<br />

întreg mult mai amplu, mult mai profund.<br />

Limba românã trebuie mulsã de sensuri, mai spunea<br />

el. Lichefiate verbele, deplasmatã rãdãcina sensurilor, prizaþi<br />

aburii fierberii ei, torsionat spaþiul dintre substantive, cãci<br />

acolo Domnul Dumnezeu, Cel Ce Este, temut fie numele<br />

Lui, a pus cheia unor sensuri mântuitoare. Dacã urmezi<br />

acea cheie, poþi sã culegi leacuri <strong>pe</strong>ntru care omenirea s-a<br />

zbãtut dintotdeauna. Este incredibil cât de clar ºi cât de<br />

simplu e totul. Toate ideile geniale, credea el, sunt simple,<br />

sunt naturale, pot fi comunicate foarte direct. De pildã, la<br />

Einstein : totul este relativ, fir-ar sã fie. Asta nu e o idee<br />

complicatã, nu-i aºa ? Emanuel dãdea din cap ºi îl încredinþa<br />

cã nu, nu este.<br />

Doctorul Apolodor Arghir era pasionat de ideea cã ar<br />

putea desco<strong>pe</strong>ri mãcar unul dintre acele leacuri de aur.<br />

Nu era omul care sã viseze o viaþã întreagã cã ar putea<br />

nãscoci leacul cancerului, leucemiei sau al diabetului, ci<br />

un om la locul lui, cu gânduri ºi dorinþe foarte pãmânteºti :<br />

un bãrbat înalt, cu un chip rotund, cu ochi mari, albaºtri,<br />

mergând uºor aplecat ºi împingând înainte o chelie lucioasã,<br />

complet mântuitã de pãr. Doctorul Arghir visa sã desco<strong>pe</strong>re<br />

remediul definitiv al calviþiei. Era dezgustat de toate<br />

rezultatele medicinei moderne, <strong>pe</strong> care ajunsese s-o considere,<br />

în totalitatea ei, toxicã atât <strong>pe</strong>ntru medic, cât ºi <strong>pe</strong>ntru<br />

pacient. κi pierduse orice interes <strong>pe</strong>ntru reviste sau tratate<br />

de s<strong>pe</strong>cialitate, conferinþe sau informãri, <strong>pe</strong> mãsurã ce<br />

înce<strong>pe</strong>a sã creadã tot mai mult în medicina tradiþionalã,<br />

14


naturistã, cea care se practica în popor înainte ca Vasile<br />

Alecsandri sã frecventeze la Paris cursuri de anatomie. Era<br />

în <strong>pe</strong>rioada în care fusese numit secretar de partid al<br />

Spitalului Municipal din Piteºti, imediat dupã ce i se<br />

aprobase cumpãrarea unei Dacii bleumarin cu bord de<br />

Canada. Conferinþa <strong>pe</strong> care a organizat-o atunci la Spitalul<br />

Municipal era intitulatã Noi cercetãri în vederea vindecãrii<br />

cancerului ºi a fost deschisã tuturor vindecãtorilor din<br />

întreaga lume, indiferent de pregãtirea lor academicã sau<br />

regimul politic al þãrii de unde proveneau. A fost o conferinþã<br />

<strong>pe</strong> cinste, despre care la vremea aceea au relatat<br />

agenþiile Reuters ºi TASS. La acel simpozion a venit ºi<br />

vraciul Ougadou Li Gamba Wazaba Mimou, al cãrui fiu<br />

studia stomatologia în Bucureºti cu o bursã a Republicii<br />

Democratice Zair, ºi care a <strong>pe</strong>rformat un dans total de<br />

extirpare a tumorilor ce a ºocat ºi extaziat întreaga audienþã,<br />

provocând în salã leºinuri ºi echimoze. El a venit la Piteºti<br />

însoþit de o formaþie de 12 toboºari care au zguduit din<br />

fundaþii clãdirea spitalului, de se mai vãd ºi astãzi urmele.<br />

O vreme, pânã ce l-a întâlnit <strong>pe</strong> profesorul Diaconescu,<br />

doctorul Arghir încercase felurite forme ex<strong>pe</strong>rimentale de<br />

tratare a bolnavilor prin muzicã (ex<strong>pe</strong>rimentul vraciului<br />

zairez l-a pus serios <strong>pe</strong> gânduri). Atribuia aceste înclinaþii<br />

înrudirii sale, printr-un strãmoº comun, a cãrui atestare<br />

documentarã o considera consemnatã în jurul anului 1770<br />

într-un document recu<strong>pe</strong>rat cu greu dintr-un sat din Caucaz,<br />

cu mari muzicieni de origine armeanã, printre care ºi<br />

Charles Aznavour. Începuse sã se gândeascã dacã nu<br />

cumva singurul remediu împotriva cancerului era Bach.<br />

Pacienþii, mulþi aflaþi în situaþii medicale dis<strong>pe</strong>rate, semnau<br />

formularul de accept al unui tratament de naturã ex<strong>pe</strong>rimentalã<br />

ºi înce<strong>pe</strong>au ºedinþe de audiþii ºi ceaiuri medicinale. Se<br />

spunea cã doctorul Arghir a renunþat la acest proiect în<br />

primãvara în care se rãspândise în întregul oraº vestea<br />

beteºugului sãu ireductibil : era total afon. Nu putea trata<br />

15


<strong>pe</strong> nimeni cu muzicã, dupã cum o cârtiþã n-ar putea<br />

explica armonia culorilor dintr-un portret de Picasso sau<br />

din sâmburele unui rãsãrit de soare <strong>pe</strong> plaja de la Costineºti.<br />

Zvonul a devenit public în urma mãrturiei unei profesoare<br />

de muzicã, amanta doctorului, care încerca de multã<br />

vreme, în momente de recluziune, sã-ºi motiveze amantul<br />

cu Bolero-ul lui Ravel, fãrã a primi vreodatã mai mult decât<br />

niºte rãspunsuri ambigue. Întrucât ea a considerat cã nu<br />

era vorba de o incolorã, inodorã ºi insipidã impotenþã<br />

care se amplificã odatã cu neiertãtoarea trecere a vremii,<br />

a continuat o suitã de ex<strong>pe</strong>rimente al cãror subiect era<br />

dragul de Apolodor, ajungând în cele din urmã la concluzia<br />

cã urechea lui muzicalã e platã. În acea <strong>pe</strong>rioadã,<br />

extrem de nefastã atât <strong>pe</strong>ntru viaþa lui sentimentalã, cât ºi<br />

<strong>pe</strong>ntru aceea de cercetare, când zvonurile despre amanta<br />

sa muzicalã ajunseserã la urechile soþiei, doctorul Arghir<br />

s-a apropiat de profesor. Petreceau lungi dupã-amieze<br />

discutând ºi fumând, despicând firul în patru ºi analizând<br />

posibilele analogii între teoria strãvechimii idiomului codat<br />

ºi adevãrurile medicale imuabile. Au dus comparaþiile<br />

pânã la nivelul studiilor moderne. În cele din urmã, au<br />

decis sã studieze unul dintre motivele mitologice fundamentale<br />

ale poporului român, un mit care ar putea data<br />

din jurul anului 5000 î.Hr., mai precis mitul mãtrãgunei. În<br />

fapt, acesta avea sã fie leacul neaºteptat al calviþiei, întrucât<br />

silaba che adunatã cu silabele li ºi e, apoi transformate<br />

dupã o lege a decodificãrii la care cei doi au lucrat<br />

aproa<strong>pe</strong> trei ani, dãdeau numele secret al mãtrãgunei.<br />

Chelie, adicã mãtrãgunã. O fierturã de mãtrãgunã, în care<br />

se mai puneau ºi hidroxid de sodiu, piele uscatã de caprã,<br />

Coca-Cola ºi unt, dãdea un efect s<strong>pe</strong>ctaculos, transformând<br />

orice spân într-o <strong>pe</strong>rsoanã cu o podoabã capilarã res<strong>pe</strong>ctabilã.<br />

Apariþiile publice ale doctorului Arghir dupã tratament<br />

au fost atât de surprinzãtoare, încât nu l-a mai recunoscut<br />

nici mãcar ofiþerul de Securitate care culesese rapoarte de<br />

16


la el vreme de zece ani. Un pãr negru, cârlionþat, strãlucitor,<br />

afro, aco<strong>pe</strong>rea ceea ce fusese multã vreme cea mai celebrã<br />

chelie a oraºului.<br />

Faptul cã teoria era adevãratã ar fi trebuit sã le aducã<br />

mii de pacienþi celor doi desco<strong>pe</strong>ritori. Lucrurile au luat<br />

însã o turnurã neaºteptatã. Într-o searã de dupã conferinþa<br />

amintitã, profesorul Diaconescu a primit vizita lui Vespasian<br />

Moisa. A avut loc, în biroul profesorului, o discuþie <strong>pe</strong><br />

teme de religie ºi istorie. Dupã nici o orã, profesorul l-a<br />

sunat <strong>pe</strong> doctor ºi l-a chemat de urgenþã la el. Avea o voce<br />

tremuratã, vocea unuia care vãzuse de aproa<strong>pe</strong> hãurile<br />

lumii, lucrurile ultime ale înþelepciunii, dincolo de care<br />

toate adevãrurile sunt egale ºi în faþa cãrora impostura ºi<br />

strãdania sunt totuna. Era ºocat. Era dincolo de hotare,<br />

era în þara lui Lerui-Ler.<br />

– Teoria noastrã, i-a spus la telefon, e indubitabil adevãratã<br />

ºi este parte a ceva mult mai înalt ºi mult mai aproa<strong>pe</strong><br />

de ceruri.<br />

Doctorul s-a lãsat convertit mult mai greu : a durat<br />

aproa<strong>pe</strong> trei ceasuri. Cu el, Vespasian Moisa a avut de<br />

desfãºurat o suitã de argumente devastatoare, implicând<br />

subtilitãþi de anatomie ºi logicã, ºi, izvorând din sfera<br />

ideilor, demonstraþia dupã care alergase veacuri întregi<br />

înþelepciunea orientalã : din alcãtuirea corpului omenesc<br />

rezultã existenþa Domnului Dumnezeu. Cãtre miezul nopþii,<br />

profesorul ºi doctorul s-au aºezat în genunchi în faþa lui<br />

Vespasian Moisa ºi i-au spus : „Tu eºti Învãþãtorul nostru !“.<br />

Acestea s-au întâmplat la 26 februarie 1993 ºi constituie<br />

prima convertire s<strong>pe</strong>ctaculoasã <strong>pe</strong> care istoria Învãþãtorului<br />

o consemneazã. În termeni strict filozofici, Diaconescu<br />

ºi Arghir ºi-au pus teoria în slujba unei credinþe, a unei<br />

erezii, a unei construcþii teoretice despre a cãrei validitate<br />

avea sã decidã istoria. Ei doi au fost primii dintr-un lung<br />

ºir de credincioºi convinºi dincolo de orice îndoialã cã<br />

Vespasian Moisa e profet al Domnului Dumnezeu. Mintea<br />

17


lor nu avea o structurã exagerat religioasã, nu erau fanatici<br />

religioºi ce abia aºteptau sã li se spunã lucruri de care<br />

erau dinainte convinºi, cu toate excesele teoriilor lor<br />

anterioare. În acest sens, trebuie vorbit despre o convertire<br />

s<strong>pe</strong>ctaculoasã.<br />

Vespasian i-a îmbrãþiºat, i-a ridicat în picioare ºi le-ar fi<br />

spus aºa : „Voi aþi desco<strong>pe</strong>rit adevãrul vostru în pãrþile de<br />

cunoaºtere care v-au fost date. Numai un om cu douã<br />

naºteri putea sã vadã însã întregul, cãci întregul vine de la<br />

Domnul din Ceruri. Am venit, vi l-am adus, sunt aici<br />

<strong>pe</strong>ntru voi“.<br />

Când Vespasian Moisa le-a trimis cuvânt sã vinã la<br />

Bucureºti, câteva luni mai târziu, la începutul verii anului<br />

1993, cãci ceasul întregirii Cetãþii sosise, atât profesorul<br />

Diaconescu, cât ºi medicul Arghir au lãsat baltã serviciul<br />

la spital, familiile, orice altceva ºi au venit la Bucureºti.<br />

Aºa aveau sã facã atâþia alþi oameni, <strong>pe</strong>ntru cã Vespasian<br />

aducea Viaþa, Adevãrul, Libertatea. E mai complicat de<br />

explicat, dar aºa a început totul.<br />

18


2<br />

Pe vremea aceea trãia în locul de diavoleascã<br />

splendoare chemat Ferentari un tânãr înalt, cu pãr lung ºi<br />

obraz alb, ca de fatã. L-am vãzut cu toþii în staþia de<br />

metrou de la Piaþa Universitãþii unde, în re<strong>pe</strong>tate rânduri,<br />

a interpretat un amestec strãlucitor de cântece andine ºi<br />

balade rock, un re<strong>pe</strong>rtoriu divers în care figurau la loc de<br />

cinste piesele glorioase ale formaþiei Phoenix. Cântecul<br />

lui favorit era Andrii Popa, deºi acasã, în secret, <strong>pe</strong>ntru<br />

flow, asculta ºi Mozart. Îl adora <strong>pe</strong> Mozart. Prietenii îi<br />

spuneau Trubadurul, dar numele lui era Toni. Locuia cu<br />

bunica lui, o bãtrânã cinicã ºi foarte realistã, care îi spunea<br />

toatã ziua cât regretã cã anii de libertate economicã nu au<br />

venit decât atât de târziu. ªi îl îndemna sã se ducã în oraº,<br />

ca sã facã bani. Afacerile ei conþineau potenþialul uriaº al<br />

marilor întreprinderi din <strong>pe</strong>rioada interbelicã ºi pãreau a<br />

fi strivite imediat de fiscalitatea lumii de sfârºit de veac XX.<br />

Toni nu înþelegea nimic din toate acestea. Atâta vreme cât<br />

avea minima libertate de a se trezi la zece dimineaþa ºi a<br />

pleca în oraº cu chitara <strong>pe</strong> spate, nu-l interesa nimic<br />

altceva. O vreme s-a întâlnit cu alþi fani ai muzicii alternative<br />

la margine de Ciºmigiu, unde a încercat sã se<br />

li<strong>pe</strong>ascã de una dintre formaþiile în proces de eternã<br />

evoluþie ºi <strong>pe</strong>r<strong>pe</strong>tuã constituire. Mulþi trecãtori îi confundau<br />

cu un grup de homosexuali, îmbrãcaþi straniu, în<br />

tot felul de costume de piele cu inflexiuni etno. Nici<br />

vorbã de aºa ceva. În <strong>pe</strong>rioada aceea l-a întâlnit Margot.<br />

19


Pe atunci Margot îºi purta tristeþea în colþul buzelor ºi<br />

o transmitea celor din jur ca <strong>pe</strong> o strãlucire. Nu avea<br />

planuri de viitor, nu avea planuri nici <strong>pe</strong>ntru ziua de<br />

mâine. Purta jeanºi strâmþi, negri, ºi bluze foarte colorate,<br />

mereu în contrast cu ochii ei verzi care, atunci când era<br />

îndrãgostitã, deveneau albaºtri. Povestea de dragoste dintre<br />

ea ºi Trubadur a fost cea mai frumoasã dintre toate poveºtile<br />

de amor trãite vreodatã. Au fost surprinºi de o patrulã a<br />

jandarmeriei fãcând dragoste într-o baie de raze de lunã<br />

în plin Herãstrãu ºi au scãpat fugind, þinându-se de mânã<br />

ºi râzând. Fugeau nu doar de cei doi soldaþi <strong>pe</strong>trificaþi de<br />

uimire, ci de o întreagã lume, o lume îndepãrtatã ºi<br />

neprietenã, indiferentã, conformistã ºi ireparabil tâmpitã,<br />

<strong>pe</strong>ntru care cel mai bun leac era sã o aneantizezi cu ceva<br />

amor. Peste toate necazurile se toarnã amor, zicea o romanþã<br />

cântatã la miºto de Trubadur în vremea aceea. κi erau propria<br />

lor lume, aºa îi ºoptise ea de multe ori, iar el preluase replica<br />

aceasta în ultima strofã a romanþei. De când o cunoscuse<br />

<strong>pe</strong> Margot, Toni începuse sã cânte excepþional, sã-ºi compunã<br />

propriile cântece, sã ca<strong>pe</strong>te o voce maturã ºi (unii îi<br />

spuneau aºa) o atitudine de artist. „La dracu’“, spunea el,<br />

„sã lãsãm totul deoparte ºi sã cântãm“. Chestia asta era<br />

nouã <strong>pe</strong> atunci, <strong>pe</strong>ntru cã marele trend underground<br />

fusese <strong>pe</strong>ntru o vreme „hai sã cântãm pânã cade guvernul“.<br />

Cu toate cã punea foarte mult suflet în tot ceea ce fãcea,<br />

cu toate interpretãrile sale de calitate, cu toate cã putea fi<br />

auzit de un întreg Bucureºti totdeauna în trecere, nu l-a<br />

remarcat niciodatã nimeni. Adicã nu l-a remarcat nimeni<br />

dintre cei care ar fi putut sesiza diferenþa. Pãrea sortit sã<br />

strãluceascã necunoscut – ca ºi cum harul lui ar fi fost atât de<br />

unic, încât numai cei iniþiaþi l-ar fi putut aprecia. Stãtea <strong>pe</strong><br />

scãrile câte unui bloc de <strong>pe</strong> Bulevardul Magheru, cu o pãlãrie<br />

neagrã întoarsã în dreptul lui, cu Margot alãturi ºi, aripã<br />

lângã aripã bãtând, umplea aerul de armonii. La ceasul<br />

prânzului, Margot îi spunea : „Dã-i în mã-sa <strong>pe</strong> toþi, hai sã<br />

20


ne cãrãm de aici“. „Hai sã punem niºte leac <strong>pe</strong>ste lume“,<br />

venea rãspunsul.<br />

Cãtre searã cânta uneori cu vreo formaþie de stradã la<br />

Piaþa Romanã. Era un alt gen de muzicã, la care instrumentaþia<br />

era îngrijitã de alþii, dar care aveau absolutã nevoie<br />

de vocea lui. Fãrã vocea lui, anii nouãzeci în Bucureºti ar<br />

fi fost ca anii ºaptezeci fãrã Garfunkel.<br />

Margot fuma absentã în seara când a apãrut Barbie. Nu<br />

s-ar fi gândit <strong>pe</strong> atunci cã de undeva ar fi putut s-o pascã<br />

vreun <strong>pe</strong>ricol. Fata asta era ca o pãpuºã, filiformã, ºerpuitoare,<br />

cu un ton insinuant în fiecare cuvânt ºi cu niºte ochi<br />

albaºtri care, atunci când se îndrãgostea, deveneau verzi.<br />

Umbla cu un bloc gigantic de desen sub braþ, imortalizând<br />

copiii strãzii, accidentele de maºinã, gunoaiele neridicate<br />

din centrul oraºului, <strong>pe</strong> care le desena în chip de <strong>pe</strong>ºti <strong>pe</strong><br />

uscat transfiguraþi în formã de bi<strong>pe</strong>zi contemporani, portrete<br />

de mutanþi schilodiþi care semãnau vag cu prietenii ei sau<br />

cu preºedintele Ion Iliescu, <strong>pe</strong> care prefera sã-l figureze<br />

cu un corn în frunte ºi un <strong>pe</strong>nis rãsfrângându-i-se din gurã,<br />

<strong>pe</strong>ntru a figura cumva virilitatea discursului politic dominant<br />

în epocã. Dacã ai fi stat de vorbã cu ea, ai fi aflat numaidecât<br />

cã nu vorbeºte frumos. Adicã era bine-crescutã ºi, în<br />

felul ei, politicoasã, doar cã n-ar fi fost potrivitã, sã zicem,<br />

sã lucreze ca educatoare de grãdiniþã : copiii n-ar fi învãþat<br />

de la ea poezii, ci cântece de ruºine. De la prima privire,<br />

Barbie a remarcat cã Toni are o siluetã mai frumoasã decât<br />

David al lui Michelangelo. A trãsnit-o imaginea lui, era<br />

diabolic de frumos, atât de frumos încât era incorect <strong>pe</strong>ntru<br />

restul lumii ca o <strong>pe</strong>rsoanã sã arate aºa. În aerul dens al<br />

înserãrii, silueta lui pãrea fosforescentã, pãrea combinaþia<br />

câºtigãtoare de la seiful nopþii. Sub privirea absentã a lui<br />

Margot, între douã cântece, s-a apropiat de el ºi, fãrã ca<br />

nimeni altcineva sã audã, l-a rugat sã-i pozeze nud.<br />

Dupã douã zile, Margot a nãvãlit în atelierul <strong>pe</strong> care<br />

Barbie îl improvizase într-o casã de la margine de Bucureºti,<br />

21


unde locuia singurã, ca la þarã, în mijlocul unei lumi<br />

haotice de gãini moºtenite de la bunica, curcani recalcitranþi<br />

ºi câini comunitari refugiaþi politic sub un ºopron în<br />

derivã. Margot o gãsise cu dificultate, dupã ce întrebase<br />

prin tot oraºul : unde dracu’ stã tipa aia care deseneazã<br />

orduri ? Da, se pare cã a dispãrut cu Toni acum câteva<br />

ceasuri, o sã-i împrãºtii creierii la picioare, îi desfac vintrele<br />

ºi-i las carcasa în pãrãsire la soare, o desfigurez cu vitriol,<br />

cum de a putut sã facã una ca asta ? O sufoc în plastilinã !<br />

Apoi a trecut din faza declaraþiilor în faza mâniei tãcute<br />

pânã când i-a gãsit.<br />

A nãvãlit în încã<strong>pe</strong>rea de la stradã a casei aceleia<br />

vechi, de un oarecare stil levantin trecut prin viziunea<br />

brâncoveneascã a nevoii care ne învaþã, ºi nu a gãsit <strong>pe</strong><br />

nimeni. Perdelele grele se lãsau bãtute de vânt. Pe masã,<br />

douã pahare de vin roºu, rãmase probabil de ieri searã.<br />

Margot a intrat în holul de la jumãtatea casei, apoi în cea<br />

de-a doua încã<strong>pe</strong>re. L-a vãzut aºteptând cuminte, gol, în faþa<br />

ºevaletului ei, aºa cum îl pusese ea. Bãrbatul devenise lut<br />

care se putea modela. Margot ºi-a dat seama dintr-o privire<br />

cã spiritul liber al Trubadurului ei purta sfori de paiaþã ºi cã<br />

altcineva i le joacã <strong>pe</strong> degete. Barbie s-a întors ºi a privit-o<br />

cu aerul unei stãpâne de sclavi. Privirea nu i s-a schimbat<br />

nici atunci când a zãrit în stânga lui Margot lama cuþitului.<br />

Apucase sã deseneze cel mai reuºit dintre studiile ei în<br />

cãrbune : era un bun moment de a muri fericitã. A urmat o<br />

luptã scurtã, o încleºtare în care lama cuþitului trecu de<br />

câteva ori când <strong>pe</strong> la gâtul uneia, când <strong>pe</strong> la al celeilalte.<br />

Dar nu a fost sã fie moarte în ziua aceea. Toni avea ºi<br />

darul de a împãca sufletele. Adevãrul e cã nu ºtim cum a<br />

fãcut de a ieºit cu bine de acolo, nu existã nici un zvon<br />

despre aceastã istorie, iar fãrã zvon nu ºtim sã povestim.<br />

Le-a vorbit. Le-a explicat. Le-a cântat. Le-a topit inimile<br />

lor de femei inteligente ºi sensibile. Mai târziu s-a spus cã<br />

aceea ar fi fost prima noapte când au dormit toþi trei<br />

22


împreunã, în cea mai curatã îmbrãþiºare de sub soare.<br />

Stãtuserã de vorbã ore în ºir ºi au desco<strong>pe</strong>rit cã fiecare<br />

dintre ei e neîntreg fãrã ceilalþi doi. Ajunseserã sã-ºi<br />

înþeleagã dragostea, aºa încât nici urmã de gelozie nu mai<br />

încã<strong>pe</strong>a, ca ºi cum ar fi fost un dodecaedru ale cãrui feþe<br />

se ridicã toate douãsprezece din lut, în armonia tuturor<br />

poziþiilor foetale, spre recompunerea unei triade originare,<br />

de douã ori femeie, o datã trubadur, re<strong>pe</strong>tate pânã la<br />

<strong>pe</strong>rfectã completare.<br />

Toni nu era deloc genul care sã aparþinã unei singure<br />

femei. Un an mai târziu, se spunea despre el cã avea<br />

amante de toate vârstele, meseriile, culorile pãrului ºi<br />

orientãrile artistice, în toate colþurile oraºului Bucureºti.<br />

Învãþase oraºul <strong>pe</strong> dinafarã ºi le vizita atât de des, încât nu<br />

mai cânta aproa<strong>pe</strong> deloc, aproa<strong>pe</strong> niciodatã, ºi le fãcea<br />

cadou o garoafã roºie la prima orã a dimineþii ºi câte un<br />

amor senin ºi la fel de lim<strong>pe</strong>de precum un cristal de<br />

Boemia, fiecãreia aºa cum îºi dorea ea, fiecãreia la fel ca<br />

în visul ei cel mai frumos. Frumuseþea îi devenise pierzanie,<br />

rãtãcire ºi închisoare.<br />

Cu adevãrat îndrãgostitã de el a fost Magda Arsenie,<br />

poeta ale cãrei versuri ne-au impresionat atât de mult în<br />

anii optzeci : Întoarce-te, lunã, în pãrul meu/ ªi deschide-mi<br />

ochiul secret al dragostei,/ Erotica selenarã a luminii,<br />

a scris ea în volumul Dragostea, când clepsidra eºti tu. Era<br />

înnebunitã dupã el. Nu ºtim când l-a întâlnit Magda <strong>pe</strong><br />

Trubadur, dar cu certitudine diferenþa de vârstã de aproa<strong>pe</strong><br />

douã decenii dintre ei nu a contat prea mult. Fusese o<br />

femeie foarte frumoasã ºi nici spre vârsta de patruzeci de<br />

ani nu-ºi pierduse din strãlucire. Aproa<strong>pe</strong> la fel de înaltã<br />

ca el, avea un chip înnobilat de o privire lucifericã. Silueta<br />

ei longilinã îi îngãduia o flexibilitate fizicã <strong>pe</strong> care Toni o<br />

numea tigritudine, dupã o vorbã nãscocitã de Wole<br />

Soyinka ºi care, în contextul originar, însemna altceva.<br />

Pãrea o balerinã îmbãtrânind frumos. Era foarte diferitã<br />

23


de tinerele <strong>pe</strong> care Toni le întâlnise pânã atunci. Pentru<br />

unii ar fi putut sã fie un mister : de ce oare un tânãr cu atât<br />

de multe iubite devenise fascinat de o bãtrânã poetã,<br />

când în fiecare noapte Barbie ºi Margot (care se mutaserã<br />

împreunã ºi de acum nu se mai jenau sã se sãrute în public,<br />

nici sã se înscrie în toate asociaþiile celor de orientare<br />

sexualã alternativã) îl aºteptau la o margine de Bucureºti ?<br />

Într-un astfel de moment a apãrut în viaþa Trubadurului<br />

Vespasian Moisa ºi a stat de vorbã cu el. Era la ceasul<br />

douã din noapte, ºi Toni se întorcea <strong>pe</strong> jos dintr-un colþ al<br />

Bucureºtiului cãtre celãlalt. Vespasian stãtea în poziþia<br />

lotusului <strong>pe</strong> trotuar. Toni i-a spus bunã seara. Discuþia a<br />

fost simplã, directã, strãlucitoare. A fost ca ºi cum l-ar fi<br />

schimbat cu totul, ca ºi cum în locul tânãrului nãscut<br />

<strong>pe</strong>ntru a iubi ar fi fost adus altcineva spre a-i uzurpa<br />

identitatea. Mai devastatoare decât convertirile s<strong>pe</strong>ctaculoase<br />

de altãdatã, <strong>pe</strong>ntru Toni desco<strong>pe</strong>rirea Cãii Domnului<br />

a semãnat mai puþin cu o revelaþie, cât mai degrabã cu un<br />

atac de cord. I s-a pãrut cã atunci se deschid cerurile ºi-l<br />

primesc în braþele lor uriaºe, braþe tandre, mai de dorit<br />

decât îmbrãþiºarea dragostei.<br />

De atunci lucrurile s-au schimbat foarte mult. Pentru<br />

cã Toni era cunoscut de foarte mulþi tineri din Bucureºti.<br />

Era ascultat, imitat ºi avea un farmec care nu era întrecut<br />

decât de charisma lui. Atunci când Toni a ajuns sã<br />

povesteascã tuturor amatorilor de etno-rock, punk, balkan-jazz,<br />

reggae ºi traditional rock cã singurul ºi adevãratul<br />

profet <strong>pe</strong> care l-a nãscut vreodatã poporul român era<br />

Vespasian Moisa, zeci ºi apoi sute de oameni care nu<br />

aveau nimic altceva au început sã-l caute. Era începutul<br />

verii. Ceasul întregirii Cetãþii sosise.<br />

24


3<br />

Medicul Arghir începu sã vorbeascã, de parcã ar fi<br />

explicat o teorie care nu era a lui, iar rolul lui ar fi fost<br />

doar de a traduce un cod al lui Vespasian Moisa. Le<br />

vorbea tuturor necunoscuþilor, <strong>pe</strong> stradã ºi în staþia de<br />

autobuz, la Piaþa Romanã ºi <strong>pe</strong> Bulevardul Magheru, celor<br />

suferinzi ºi celor sãnãtoºi. Vorbea oricui, în întregul Bucureºti.<br />

La început a fost Cuvântul, cod ºi luminã, vibraþie filtratã<br />

în codificare, totul amestecat în tãcerea primordialã pânã<br />

la acel moment despre care nu ºtim nimic, când vibraþia a<br />

decodificat materia din legãturile mute ale abisului iniþial.<br />

Istoria acestei idei e veche de când lumea. Sã luãm, de<br />

pildã, strãvechiul tratat al lui Lao Zi, Dao De Jing. Tema<br />

vibraþiei e prezentã acolo încã din primul pasaj, unde se<br />

spune : Dincolo de calea ex<strong>pe</strong>rienþei curge Calea,/ Mai mare<br />

ºi mai subtilã decât întreaga lume. Tema vibraþiei apare ºi<br />

la Parmenide, care vedea Fiinþa uneori ca o vibraþie, alteori<br />

ca o sferã, alteori, dupã caz, ca un cub. Faptul e consemnat<br />

de Herodot ºi abordat dintr-un unghi surprinzãtor de<br />

Aristotel, într-un ex<strong>pe</strong>riment secret, iniþiatic, care în <strong>pe</strong>rioada<br />

medievalã se crede cã ar fi fost refãcut de Avicenna.<br />

Singura versiune a notelor ex<strong>pe</strong>rimentale ale magistrului<br />

de la Afºana s-a pierdut în veacul al XII-lea, într-o pãruialã<br />

dintre Cavalerii Templieri. Aceasta era tema originarã a<br />

romanului Numele trandafirului, dupã cum a declarat<br />

Umberto Eco într-un interviu recent din L’Événement du<br />

25


Jeudi, numai cã, la un moment dat, s-a gândit sã schimbe<br />

aceastã idee ºi a folosit ca motiv în roman pierderea pãrþii<br />

secunde a Poeticii lui Aristotel, o lucrare infinit mai cuminte<br />

ºi care nu era susceptibilã sã-i su<strong>pe</strong>re <strong>pe</strong> ruºi cu nimic.<br />

Atunci când ajungea cu istorisirea aici, medicul Arghir<br />

dãdea ochii <strong>pe</strong>ste cap, fãcea cu ochiul, sãlta din umeri,<br />

adicã dãdea câte un semn, uneori mai subtil, alteori mai<br />

gros, dupã cum era cazul cu auditoriul <strong>pe</strong>striþ din faþa lui.<br />

O, da, ruºii, apar ºi ei în istorie, inevitabil. Apoi continua<br />

astfel : în lumea modernã, adeptul cel mai cunoscut al teoriei<br />

a fost Isaac Newton (4 ianuarie 1643 – 31 martie 1727), a<br />

cãrui lucrare despre vibraþie nu a fost publicatã niciodatã,<br />

dar din ale cãrui cercetãri tot ne-am ales cu un câºtig<br />

extraordinar : am înþeles aºa cum se cuvine taina minunatã<br />

a gravitaþiei. Înainte de Newton, lucrurile cãdeau <strong>pe</strong> pãmânt<br />

în mod miraculos, în mod inexplicabil, supuse capriciului<br />

unui zeu, care putea oricând sã-ºi sus<strong>pe</strong>nde vocaþia ºi sã<br />

lase lucrurile sã pluteascã prin aer. Câþi oameni nu au<br />

pierit arºi <strong>pe</strong> rug în vremile întunecate al Inchiziþiei,<br />

declama medicul Arghir, doar <strong>pe</strong>ntru cã au adus în discuþie<br />

chestiunea levitaþiei, nemaivorbind încã de punerea în<br />

legãturã a chestiunii vibraþiei cu problema dubioasã a<br />

gravitaþiei, aºa cum ar fi fost cuvenit sã se întâmple. Las’<br />

cã nu-i acesta singurul subiect salvat de Newton, cãci tot<br />

el a produs ºi o reexaminare a vestitului dialog al lui<br />

Galilei, a cãrui soartã fusese <strong>pe</strong>cetluitã de toanele unui<br />

papã meschin. Mai aproa<strong>pe</strong> de timpurile noastre, eseurile<br />

despre vibraþii ale lui Albert Einstein au fost explicate <strong>pe</strong><br />

înþelesul publicului larg într-un volum care se citeºte <strong>pe</strong><br />

nerãsuflate ºi care a cunoscut nenumãrate ediþii populare,<br />

iar înainte de asta a existat ºi un ex<strong>pe</strong>riment al lui<br />

Michelson, care a încercat sã rãspundã la întrebarea : existã<br />

sau nu vibraþii dincolo de sfera <strong>pe</strong>rceptibilului ? Dar toþi<br />

aceºti paºi admirabili ai ºtiinþei nu au fãcut decât sã<br />

jaloneze diverse puncte cãtre un mare adevãr revelat,<br />

26


cãruia Biserica i-a ieºit în întâmpinare. Cãci nimic nu este<br />

mai profund ºi mai admirabil totodatã decât sã crezi<br />

înainte de a înþelege, sã crezi înainte de a cerceta, sã crezi<br />

chiar dacã nu pricepi o iotã, doar <strong>pe</strong>ntru cã pãrintele,<br />

singurul care e citit din sat, îþi spune. La români aºa a fost<br />

pururea, zicea medicul Arghir, ºi îºi însoþea observaþia cu<br />

un inconsolabil oftat din adâncul plãmânilor. ªi, odatã<br />

ajuns cu istorisirea aici, le spunea, staþi sã vedeþi mai<br />

departe. Pentru o clipã, cei care îl ascultau nu ºtiau dacã<br />

vorbeºte în glumã sau în serios. Iar argumentele lui<br />

curgeau ca a<strong>pe</strong>le unui râu, curgeau precum Calea din Dao<br />

De Jing. Codul primordial a emis unde, ca niºte inconfundabile<br />

amprente, ºi astfel codul a rãmas înscris în<br />

lucruri, în toate câte sunt. Domnul nostru Iisus Hristos a<br />

fost un decodificator, povestea el citându-l <strong>pe</strong> Vespasian<br />

Moisa, în faþa unui public atât de variat, adunat de <strong>pe</strong><br />

stradã, încât ochii care-l oglideau pãreau niºte adâncituri în<br />

mãºti de carnaval. Totul e decodificare, drumul nostru<br />

cãtre salvarea sufletelor trece prin puterea noastrã de a<br />

decodifica ºi interpreta – ºi nici un fel de calcule ale<br />

fizicienilor, nici un fel de cercetãri ale geologilor nu ajutã<br />

la fel de mult cât puterea noastrã de a interpreta codul<br />

Sfintei Scripturi. Acest limbaj iniþial îºi pãstreazã analogii<br />

în fiecare altã limbã, ºi fiecare idiom vorbit de oameni azi<br />

reprezintã o oglindã a codului iniþial : un centru lexical, o<br />

gramaticã, un ambient numit vocabular, dotat cu anumite<br />

relaþii. Domnul nostru a fost un decodificator, deoarece<br />

acele cuvinte din Sfânta Evanghelie conþin suficiente elemente<br />

<strong>pe</strong>ntru a decodifica din greacã expresii rostite iniþial<br />

în aramaicã sau ebraicã. Ceea ce ar trebui reþinut din<br />

structura codului în greacã trebuie sã fi avut un caracter<br />

invariant, invariant la traducere, la limbajul în care a fost<br />

rostit. Altfel spus, anumite pasaje conþin un mesaj care<br />

poate fi decodificat în orice limbã vor fi ele rostite, iar<br />

decodificarea e aceeaºi. O analizã în limba românã, care<br />

27


e doar o altã oglindã din infinitatea de oglinzi posibile, e<br />

la fel de îndreptãþitã ca ºi o analizã <strong>pe</strong> originalul ebraic. O<br />

oglindã alternativã, arbitrarã ºi cu nimic mai prejos decât<br />

altele. Problema e cã trebuie sã ne uitãm doar la anumite<br />

pasaje, exact la cele care rãmân neschimbate la traducere.<br />

Aºadar, în românã trebuie efectuatã o<strong>pe</strong>raþia de decodificare<br />

a mesajului iniþial ascuns în sâmburele lãuntric al<br />

limbajului. Analize parþiale au scos la luminã anumite<br />

decodificãri. Cã numele unei plante corespunde unui leac,<br />

dupã cum recente cercetãri au dat la ivealã, asta nu e de<br />

mirare, cum nu e de mirare cã, în urma unei evoluþii de<br />

miliarde de ani dupã Big Bang, s-au format planetele. În<br />

limbajul undelor trebuie cã se spune la fel, existã leac aºa<br />

cum existã coagulare a materiei. Gramatica materiei, asta<br />

trebuie cãutat în Biblie, asta în Vechiul ºi Noul Testament,<br />

ºi dacã vrem sã înþelegem lumea aceasta, ne-ar trebui o<br />

Bisericã aidoma unui institut de cercetãri, iar institutele de<br />

cercetãri ar trebui sã devinã biserici. O Bisericã militantã,<br />

care sã se strãduiascã sã rezolve problemele, sã cerceteze ºi<br />

sã studieze ca ºi cum s-ar ruga, una organizatã ca o falangã<br />

macedoneanã, ca o legiune romanã, ca Universitatea din<br />

Hamburg, ca un muºuroi înãlþat <strong>pe</strong> urmele Domnului<br />

Dumnezeu. Nu e de glumã cu toate acestea, cãci expresia<br />

din Biblie Eu sunt Cel Ce sunt exact asta înseamnã : vibraþia<br />

originarã s-a <strong>pe</strong>r<strong>pe</strong>tuat prin limbaj, ºi e de faþã aici.<br />

Ajungând aici cu explicaþiile, medicul Arghir se oprea<br />

întotdeauna, îºi trecea mâna prin pãrul lui afro ºi-i privea<br />

atent <strong>pe</strong> cei din jurul lui. Voia sã vadã câþi se roagã ºi câþi<br />

au înþeles.<br />

Acum, desigur, se poate argumenta cã teoria gramaticilor<br />

contextuale nu a fost niciodatã pusã în paralel cu<br />

fizica particulelor elementare sau cã nu s-au demonstrat<br />

suficient de multe analogii. Dar s-au demonstrat, existã<br />

multe fragmente de teorie, însã nimeni n-a mers cu analogia<br />

atât de departe ºi nimeni n-a fost gata sã cuprindã, într-o<br />

28


viaþã de om, tot acest efort. Poate nici nu e treabã de un<br />

singur om, teologia ajunge aici la marginea studiului<br />

limbajelor ºi al teoriei relativitãþii, e vorba despre o muncã<br />

de echipã. Dumnezeu e aici. ªi atunci medicul îi dãdea<br />

cuvântul lui Vespasian, care continua sã predice mai departe<br />

ºi povestea cã limba românã e veche de ºapte mii de ani,<br />

tot atât de veche ca ºi greaca, ebraica ºi aramaica.<br />

Eu sunt doi oameni, nu unul, spunea Vespasian Moisa,<br />

ºi toþi cei care se aflau acolo simþeau asta. Unii îºi duceau<br />

mâinile la piept ºi înce<strong>pe</strong>au sã se roage. Alþii închideau<br />

ochii încãrcaþi de lacrimi.<br />

– El e Profetul ! a spus într-o searã cineva, ascultând.<br />

– El e Fiul la a doua venire ! a spus altcineva.<br />

Pe atunci stãteau de vorbã sub coloanele de la Piaþa<br />

Romanã, în vãzul întregii lumi. Despre decodificarea vibraþiei<br />

în termeni de gramatici, despre Pateric ºi Evanghelii,<br />

despre toate acestea vorbea Vespasian Moisa. Pe atunci<br />

nici el nu ºtia prea bine cine e. Nu ºtia decât cã se nãscuse<br />

cu un semn ciudat <strong>pe</strong> piept. Cuvintele îi erau drum, apoi<br />

temelie, casã, aco<strong>pe</strong>riº, sub un cer înalt ºi vârstat de<br />

creneluri iluzorii, ca o cetate. Limba românã – un cod la<br />

fel de bun ca oricare altul, <strong>pe</strong>ntru cã toate sunt echivalente,<br />

ºi de aceea spunem cã le rãmâne chinezilor sã<br />

înþeleagã limba han, francezilor limba francezã, în vreme<br />

ce scopul nostru e decodificarea românei pânã la ultimele<br />

consecinþe, pânã la decorticarea ultimã a sensurilor fundamentale,<br />

balansul dintre cuvânt ºi materie, dintre cuvânt<br />

ºi vibraþia care l-a generat în conºtiinþa unei comunitãþi.<br />

„Aþi auzit cã mãtrãguna vindecã de fapt calviþia ?“ „Nu,<br />

cine a desco<strong>pe</strong>rit asta ?“, întreba cineva din mulþime. „E<br />

primul rezultat al decodificãrii, ºi asta s-a desco<strong>pe</strong>rit studiindu-se<br />

limba românã.“ ªi doctorul Arghir le arãta podoaba<br />

lui capilarã ºi nimeni nu credea cã în urmã cu un an<br />

bãrbatul acela fusese complet chel. Dar era adevãrat, era<br />

atât de adevãrat...<br />

29


30<br />

* * *<br />

Pe vremea aceea avusese succes în afaceri un <strong>pe</strong>rsonaj<br />

între douã vârste, al cãrui tatã cântase în orchestra Mariei<br />

Tãnase ºi care acum devenise manager general al unei<br />

companii de comerþ internaþional, o firmã posesoare a<br />

câtorva zeci de camioane de mare tonaj. La capul de linie<br />

al autobuzului 368 se putea vedea, <strong>pe</strong> fond albastru, firma<br />

<strong>pe</strong> care scria mare Robotim<strong>pe</strong>x S.R.L. Aceea era firma lui.<br />

Se numea Vasile Gheorghe ºi îºi cumpãrase o vilã în Piaþa<br />

Lahovary, mai precis <strong>pe</strong> aceea din spatele statuii. Nu<br />

credea în Dumnezeu ºi nu avusese niciodatã timp de<br />

prostii. Nu-i pãsa de asta. Viaþa lui erau afacerile. În lumea<br />

lui, faptele erau cele care vorbeau ºi omul îºi þinea destinul<br />

în palmã. Banii trebuie þinuþi acasã, nu la bancã. Nu<br />

rugãciunea, ci faptele, în asta credea el. Mare trebuie sã fi<br />

fost mirarea celor care îl cunoºteau atunci când omul a<br />

început sã se amestece în grupul de rockeri, chitariºti, ti<strong>pe</strong><br />

ciudate, drogaþi, medici ºi filozofi care începuserã sã-l<br />

asculte în fiecare searã, de la ºase, <strong>pe</strong> Vespasian Moisa, în<br />

dreptul coloanelor de la Piaþa Romanã. Într-o searã, ca<br />

trãsnit din senin, Vasile Gheorghe i-a cãzut în genunchi ºi,<br />

închinându-se, i-a spus :<br />

– Îþi dãruiesc casa mea !<br />

Nu fusese o glumã : era încã una dintre convertirile<br />

s<strong>pe</strong>ctaculoase <strong>pe</strong> care prezenþa lui Vespasian Moisa printre<br />

oameni le-a produs. Vasile Gheorghe s-a agãþat de braþul<br />

Învãþãtorului ºi i-a cerut sã vinã sã doarmã la el acasã,<br />

împreunã cu toþi cei ce se roagã cu el, ºi sã stea pururea<br />

la el, acolo.<br />

Era o casã mare, cu zece dormitoare, curte interioarã,<br />

cu un pod în care se putea locui ºi cu o sufragerie mare<br />

cât o salã de conferinþe. Casa fusese proprietatea unui<br />

avocat faimos în anii douãzeci, care a murit undeva într-o<br />

temniþã din anii cincizeci, într-un izolator de doi metri <strong>pe</strong>


doi, înecat cu propria lui vomã. Acum, avocatul acela<br />

dãdea numele unei strãzi din Bucureºti, în altã parte a<br />

oraºului. Într-o vreme, casa ajunsese o anexã a Facultãþii<br />

de Farmacie ºi Stomatologie, apoi fusese sediul clubului<br />

de ºah „Autobuzul“ ºi, la parter, al clubului de tenis de<br />

masã „Voinþa“, <strong>pe</strong>ntru a sfârºi în anii optzeci <strong>pe</strong> lista<br />

i<strong>mobil</strong>elor care trebuiau dãrâmate. Scãpatã ca prin minune,<br />

vila a fost recondiþionatã de Vasile Gheorghe, care i-a<br />

redat strãlucirea de altãdatã, adãugându-i în plus un aco<strong>pe</strong>riº<br />

de pagodã din <strong>pe</strong>rioada târzie a dinastiei Meiji care, îi<br />

comandase el arhitectului, trebuia sã simbolizeze democraþia.<br />

Deasupra clãdirii, el a adãugat ºi o suitã de creneluri<br />

care o fãceau unicã din punct de vedere arhitectonic,<br />

dacã nu de-a dreptul irealã în acea zonã de Bucureºti. Lui<br />

i se pãrea o casã de basm. ªi-a mutat în vilã familia, soþia<br />

ºi cei doi copii, pãrinþii, socrii, ºi ºi-a instalat într-una<br />

dintre camere un birou de afaceri, dotat cu telefon via<br />

satelit, deºi deocamdatã nu fãcea afaceri decât în România.<br />

Aºa au mers lucrurile o vreme, pânã la convertirea lui,<br />

când taicã-sãu a plecat de acolo, ca sã nu-ºi vadã copilul<br />

dat în dilealã, dupã cum i-a strigat din stradã chiar în<br />

seara aceea. A fost un adevãrat ºoc religios, aºa cum au<br />

mai trãit ºi alþii, dintre cei care au stat de vorbã în acea<br />

primãvarã cu Vespasian Moisa. Era ca o reflectare de<br />

lumini în focarul unei gigantice oglinzi parabolice, ca ºi<br />

cum niºte raze de o forþã nemaivãzutã i-ar fi încãlzit din<br />

senin <strong>pe</strong> cei care se contaminau de credinþã. În seara<br />

când Vasile Gheorghe l-a desco<strong>pe</strong>rit <strong>pe</strong> Învãþãtor, l-a luat<br />

de mânã ºi i-a spus : Vino, vino cu toþi prietenii tãi în casa<br />

mea. Aºa se face cã a ajuns la cinã însoþit de vreo douãzeci<br />

de rockeri, oameni fãrã adãpost ºi lum<strong>pe</strong>ni, în fruntea<br />

cãrora se aflau Toni, doctorul Apolodor Arghir, Barbie ºi<br />

alþi câþiva chitariºti dintr-o formaþie cu care cântase Toni<br />

în urmã cu ceva vreme, un fost boxer care nu mai avea<br />

casã, doi studenþi la geologie ºi un ochelarist fãrã profesie.<br />

31


– Cine e ãºtia ? l-a întrebat soþia.<br />

– Sunt fraþii mei întru Domnul, a spus Vasile Gheorghe,<br />

casa mea e casa lor, masa mea e masa lor.<br />

S-au aºezat la masã ºi Învãþãtorul a binecuvântat pâinea,<br />

<strong>pe</strong>ºtele ºi vinul cel roºu. Au mâncat în tãcere. Unii stãteau<br />

la masã, alþii <strong>pe</strong> covor. În acea primã noapte au dormit cu<br />

toþii împreunã, dupã ce, pânã târziu, l-au ascultat <strong>pe</strong><br />

Vespasian Moisa povestind. A fost o poveste despre fizica<br />

cuanticã ºi quasari, despre Pateric ºi levitaþie, despre<br />

minunile din Moldova medievalã ºi despre Sfântul Munte<br />

Athos, despre consecinþele electromagnetice ale teoriei<br />

calibrãrii ºi despre cum putem deduce ce s-a întâmplat <strong>pe</strong><br />

vremea Big Bang-ului citind în noi înºine. Ascultându-l<br />

vorbind, femeia lui Vasile Gheorghe n-a mai spus nimic,<br />

iar de la miezul nopþii înainte a început sã plângã mocnit,<br />

în braþele omului ei.<br />

– Ce s-a întâmplat ? a întrebat-o el, stând <strong>pe</strong> o treaptã<br />

de marmurã din sufragerie. Nu-i aºa cã omul acesta e<br />

Adevãrul ? Nu-i aºa ?<br />

– Nu înþeleg nimic, a spus femeia ºi a continuat sã<br />

plângã.<br />

32


4<br />

Multã lume a început sã se converteascã la credinþa lui<br />

Vespasian Moisa, sã-l numeascã Învãþãtor ºi sã vinã sã-l<br />

asculte vorbind în curtea vilei de la Piaþa Lahovary. Pe<br />

atunci a început sã se spunã despre el cã e singurul<br />

deþinãtor al adevãratei credinþe ortodoxe, adicã pravoslavnica<br />

tradiþie a lumii creºtine. Se spunea aºadar cã marele<br />

ºi uriaºul adevãr nu se aflã în mâinile preoþilor ºi teologilor,<br />

ci în mâinile Învãþãtorului. Multe <strong>pe</strong>rsonaje ciudate<br />

a strâns în preajma sa Vespasian Moisa, Învãþãtorul. Toþi<br />

au fost atraºi la noua credinþã de un cuvânt, de o privire,<br />

de un gând, ºi au sfârºit convertiþi de un val de luminã –<br />

ca ºi când ei s-ar fi aflat acolo, ascunºi într-o lume secretã,<br />

ºi ar fi ieºit la ivealã numai când ar fi fost însufleþiti de<br />

cuvintele lui Vespasian, de parcã doar el le-ar fi vorbit <strong>pe</strong><br />

înþeles. În viaþa fiecãruia, Învãþãtorul pãrea sã aparã exact<br />

în momentul dinaintea definitivei pierzanii, astfel cã lumea<br />

din jurul lui se înfãþiºa ca anticamera unui circ complex,<br />

de o anvergurã ºi o complexitate nemaiîntâlnite la noi de<br />

la prima intrare a armatei þarului în Bucureºti, când va fi<br />

fost ºi minunea aceea.<br />

Astfel, a fost vãzut în preajma Învãþãtorului cel despre<br />

care se spunea cã avea <strong>pe</strong>nisul de lungime normalã, dar<br />

atât de gros, încât a rãmas toatã viaþa solitar ; se zvonea cã<br />

mãdularul lui în erecþie arãta ca o cãrãmidã înfãºuratã în<br />

bicepsul stâng al lui Muhammad Ali. Ieºise campion<br />

33


naþional la karate imediat dupã revoluþie ºi nu era prost<br />

deloc : teoria lui era una de naturã esteticã ºi a discutat cu<br />

Învãþãtorul despre ea. În teza lui, aprofunda aplicaþiile<br />

moderne ale proporþiilor cariatidelor lui Fidias. Vorbea<br />

despre asta tot timpul ºi, la ceasul convertirii sale, Învãþãtorul<br />

l-a lãsat sã vorbeascã multã vreme, undeva, <strong>pe</strong><br />

terasa vilei, unde nu-i auzea nimeni ºi unde începuserã sã<br />

aibã loc adevãrate scene de spovedanie, cum se întâmplã<br />

numai în preajma marilor duhovnici. Desco<strong>pe</strong>rise similitudini<br />

neaºteptate între unele dimensiuni ale valorilor<br />

geometrice de <strong>pe</strong> Acropole ºi bunurile de consum ale<br />

vieþii de azi : toate televizoarele din lume, spunea el, au<br />

deschiderea spre zãri a Erechteionului. Cãlãtorea însoþit<br />

de foarte multe iluzii, purtând un nimb mai degrabã solitar<br />

decât erotic. Convertirea lui la crezul ordinului ortodox al<br />

lui Vespasian Moisa a fost extrem de naturalã : se pierduse<br />

<strong>pe</strong> sine într-o umanitate cu care nu se potrivea deloc.<br />

Femeile îl îngrozeau ºi niciodatã nu i-a povestit Învãþãtorului<br />

de ce, deºi în jurul lui umblau atâtea zvonuri.<br />

Apropierea unei femei îi fãcea pielea ca de gãinã ºi<br />

întorcea de fiecare datã capul cu dispreþ. Învãþãtorul însã<br />

ºtia. Acesta a fost unul dintre primele cazuri de suflete<br />

salvate, cazul unui om care, fãrã credinþa în Vespasian<br />

Moisa, ar fi ajuns criminal în serie, dacã nu cumva ºi mai<br />

rãu de atât. Învãþãtorul i-a convertit toate frustrãrile în<br />

energii pozitive ºi i-a dat legãmânt sã se roage neîncetat<br />

<strong>pe</strong> <strong>pe</strong>luza din curtea vilei.<br />

Tot atunci a apãrut ºi Iulius, prin vara anului 1993,<br />

venit sã-l asculte <strong>pe</strong> Învãþãtor dupã una dintre acele<br />

<strong>pe</strong>treceri anoste la care veneau mai mulþi bãieþi decât fete.<br />

Uºor aplecat de spate, cu o mustaþã rebelã care-i venea<br />

rãu <strong>pe</strong> o faþã de puºti cu un aer prea serios, nu avea decât<br />

un singur interes în viaþã, o pasiune care altãdatã ar fi<br />

þinut de istoria literarã, dar care <strong>pe</strong>ntru el devenise de o<br />

extraordinarã actualitate : Iulius colecþiona sãruturile lui<br />

34


Dacă ți-a plăcut, intră <strong>pe</strong><br />

www.elefant.ro/ebooks<br />

descarcă volumul și citește mai departe!

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!