2006 vol VII - Asociaţia Chirurgilor Pediatri RM

More documents

Recommendations

Info

S-a confirmat că hipercaliemia, accesul caliului din celulă în sectorul extracelular este consecinţa scăderii excreţiei renale, a eliberării caliului celular prin hemoliză sau secundar ca urmare a hipoxiei, infecţiei. Insuficienţa renală acută, cronică, aport inadecvat de potasiu în caz de insuficienţă renală au condiţionat tulburări miocardice, de microcirculaţie, neuro-musculare periferice cu parestezii, deficit de sensibilitate profundă, atingere motorie, hipotonie. De rand cu un şir de autori confirmăm că modificările endocrine prin creşterea nivelelor plasmatice a insulinei, glucagonului, interleukinelor IL- 1, IL-6, al aldosteronului, prolactinei, calcitoninei, vasopresinei sunt rezultatul degradărilor renale sau extrarenale. Totodată s-au constatat nivele serice scăzute de eritropoetină, steroizi suprarenali, 1,25-D3, Tiroxină (T4), 25-D3, fibronectină în evoluţia insuficienţei renale cronice şi uremie (15). Scăderea nivelului complementului total sau a fracţiei C3 a sugerat o insuficienţă renală acută. În patogenia complicaţiilor renourinare o mare însemnătate îi aparţine sistemului proteolitic al organismului, fagocitozei, infecţiei etc (5). Dezvoltarea şi evoluţia procesului proteolitic în mare măsură este dependent de funcţia hidrolazelor, enzimelor lizozomale din leucocite etc. Inflamaţia, ca una din reacţiile de bază ale organismului care se manifestă prin sporirea activităţii proteolitice a fost studiată în complex cu cei mai diverşi factori şi sisteme, rolul patogenic al cărora la inflamaţia acută şi cronică este destul de important, dar rezultatele studiului rămân contradictorii (14). În literatura de specialitate sunt puţine date referitor la rolul clinic al enzimelor -glucuronida- -glutamiltranspeptidazei, catalazei, glutationreductazei, superoxiddismutazei, în evoluţia clinico-morfologică a malformaţiilor renourinare şi complicaţiilor lor la copii. Studiul nostru denotă reeşind din fig. 1 că rămâne în continuu discutabil şi rolul patogenic al modificărilor sistemelor generatoare de radicali liberi ai oxigenului şi activităţii endogene enzimatice protectoare antioxodante atât în serul sanguin cât şi elementele figurale ale sângelui la copii cu patologii renourinare şi aprecierea posibilităţii de utilizare a sistemului dat ca marker al stressului oxidativ, ca indicator de pronostic cu valoare predictivă asupra riscului de insuficienţă organică multiplă la pacienţii cu complicaţii a malformaţiilor renourinare superioare (Fig. 2a, 2b). Insuficient sunt studiate cauzele şi mecanismele ce coduc la destabilizarea membranelor celulare în evoluţia perocesului inflamator. Toate acestea relevă o serie de întrebări, ce necesită elaborarea unor criterii clinicodiagnostice şi patogenice de evaluare a complicaţiilor malformaţiilor renourinare şi elucidarea rolului lor în modificările humorale, organice, microcirculatorii, precum şi vizarea în mod special a unui tratament precoce, individualizat. După cum reiese din tabelul 2 a), la copiii cu anomalii congenitale renourinare (rinichi dublu, rinichi în „potcoavă”) s-a înregistrat o creştere semnificativă (P>0,05) cu +168 %, faţă de lotul martor, pe când activitatea antioxidantă după tab. 2b) a scăzut sub nivelul martorului mai mult de două ori, constituind 43 % . Menţionăm că aceste date au prezintat o dovadă obiectivă, că toţi pacienţii cu anomalii congenitale renourinare au fost purtători a complicaţiilor inflamatorii cum ar fi pielonefrita şi au necesitat de tratament de stimulare a sistemului de apărare contra efectelor nocive ale peroxizilor. Sistemul de peroxidare a lipidelor în anomaliile congenitale ale aparatului urinar la copii. 40 35 30 25 20 15 10 5 0 8 7 6 5 4 3 2 1 0 Martor La internare Activitatea antioxidantă, Înainate de operare După operare Fig. 2a. Activitatea antioxidantă Martor Fig. 2b. Dialdehida malonică A 4-a zi după operare Dialdehida malonică, mol/l La internare Înainate de operare După operare A 4-a zi după operare Rinichi dublu, rinichi în potcoavă Hipoplazia renală, multichistoza, chist renal La externare La externare Rezultatele studiului denotă frecvenţa, structura şi caracterul malformaţiilor congenitale renourinare superioare şi a complicaţiior lor la copii, particularităţile clinico-evolutive şi anatomofiziologice în complicaţiile malformaţiilor congenitale urinare superioare. S-a confirmat importanţa majoră a complexului de explorări clinice, miniminvazive, biochimice, pentru un diagnostic precoce al malformaţiilor congenitalobstructive şi complicaţiilor lor; criteriile imagistice şi miniminvazive patogenic argumentate de diagnostic diferenţiat şi de preîntâmpinare a complicaţiilor malformaţiilor urinare superioare. S-a confirmat eficacitatea studiului parametrilor
homeostaziei în diagnosticul, prognozarea şi formarea schemelor de tratament diferenţiat în complicaţiile malformaţiilor obstructive. S-au elaborat scheme terapeutice diferenţiate în diverse forme anatomo-clinice renourinare şi conform infecţiei urinare. Metodele de detectare şi corectarea chirurgicală strict individuală a malformaţiilor morfofuncţionale ale aparatului renourinar ce a permis optimizarea intervenţiei chirurgicale, scăderea la maximum a riscului complicaţiilor şi cronicizării procesului patologic. S-a elaborat o tactică activă de prevenire a recurenţilor, tratare a diverselor complicaţii şi prezervarea funcţiei renale, combaterea infecţiei. Analiza rezultatelor tratamentului diferenţiat conservator şi chirurgical al complicaţiilor malformaţiilor urinare a permis elucidarea cauzelor insucceselor şi analiza comparativă a eficacităţii metodelor de tratament folosite în diferite faze ale procesului patologic şi complicaţiilor lor. Malformaţiile congenitale şi consecinţele lor ridică importante probleme terapeutice ce urmăresc corecţia chirurgicală a malformaţiei congenitale renourinare, lichidarea infecţiei supraadăugate sau a altei patologii dobândite (15). Tratamentul are ca obiective încetinirea degradării funcţiei renale, medicaţia complicaţiilor obstructive, infecţioase, a insuficienţei urinare. Metodele de tratament conservator se referă la ora actuală la combaterea fenomenelor de insuficienţă renală acută sau cronică şi înlâturarea repercursiunilor negative ale unor simptoame cu răsunet asupra stării generale sau asupra altor sisteme şi organe şi vizează regim dietetic cu reducerea aportului proteic, asigurarea unei diureze corespunzătoare, pentru a preveni formarea calculilor şi a înlocui pierderile prin scăderea capacităţii de concentrare a rinichilor (poliuria din insuficienţa renală cronică). Infecţia urinară impune tratament antimicrobian adecvat (18). Hipertensiunea arterială necesită supraveghere şi tratament hipotensor. La copii cu malformaţii anatomice minore, anomalii care nu prevăd intervenţie chirurgicală (rinichiul solitar, duplicaţiile renoureterale neobstructive) tratamentul va purta un caracter conservator. Nici un argument ştiinţific, statistic sau experimental nu permite actualmente să se elimine din arsenalul terapeutic al anomaliilor congenitale renourinare metodele conservative de tratament. La copii cu malformaţii anatomice majore (cu obstrucţie, stază urinară şi / sau reflux vezicoureteral, infecţie urinară) este justificat iniţial tratamentul medicamentos, iar mai apoi se impune procedeul chirurgical în contextul malformaţiei, terenului biologic, complicaţiile asociate, vârsta pacientului, având ca scop restabilirea urodinamicii (19). Concluzii generale. 1. Uropatiile malformaţiile congenitale ale aparatului urinar la copii sunt patologii frecvent întâlnite, foarte variate din punct de vedere anatomo-patologic şi cu risc vital major. 2. Pe parcursul ultimilor decenii s-a efectuat o reevaluare considerabilă a managementului anomaliilor congenitale ale aparatului urinar superior la copii. 3. Anomaliile congenitale ale aparatului urinar la copii sunt în continuă creştere. 4. Cauzele ce le generează sunt multiple, unele fiind neidentificate. 5. Cheia dezlegării acestei importante suferinţe a aparatului renourinar constă în executarea corectă şi sistematică a unui studiu complex atât în perioada antenatală, cât şi postnatal şi la celelalte etape ale vieţii copilului pentru a se stabili forma, gradul leziunilor uretero-pielocaliceale, leziunile asociate, complicaţiile supraadăugate, modificările homeostaziei şi aplicarea unui tratament conservator şi chirurgical conform vârstei copilului, evoluţiei bolii etc. 6. Diagnosticul preoperator în unele cazuri este dificil în absenţa unor semne clinice patognomonice care să orienteze investigaţiile paraclinice. Diagnosticul preoperator s-a bazat pe examenul echorgafic, laborator, radiologic, acestea fiind deseori suficiente pentru stabilirea diagnosticului de afecţiune malformativă. 7. Tratamentul chirurgical a fost adaptat individual în funcţie de anomalia congenitală. 8. Prognosticul favorabil al acestor anomalii congenitale renourinare cu vindecare, fără recidive este determinat de diagnosticul stabilit căt mai precoce şi tratamentul efectuat la etapele precoce. BIBLIOGRAFIE 1. Antignac C., Arduy C.H., Beckmann J.S., Benessy F., Gros F. et al. A gene for familial juvenile nephronophthisis (recessive medullary cystic kidney disease) maps to chromosome 2p.// Nature Genetics. – 1993. - V.3 (4).-p.342-345. 2. Ashe R.G., Campbell N., Dornan J.C. Antenatal detection of renal abnormalities. // Irish Journal of Medical Science. - 1992.-V.161 (11). –p.626-629. 3. Gosczyk A., Bochniewska V., Jurkiewicz B., Jung A. Urinary tract anormalies – delayed diagnosis in pediatrics. Wiad Lek. 2005; 58 Suppl 1:81-7. 4. Kahlmeter G. An international surgery of the antimicrobial susceptibility of pathogens from uncomplicated urinary tract infections: the ECO-SENS Project. J.Antimicrob. Chemother. 2003, 51(1): 69-76. 5. Karlowsky J.A., Kelly L.J. Thornsberry C. et al. Trends in antimicrobial resistence among urinary tract infection isolates of Escherichia coli from female out patients in the United States. Antimicrob. Agents Chemother 2002, 46 (8): 2540-2545.
Page 3 and 4: CZU: 617:616-053.9 (082) = 135.1 =
Page 5 and 6: Eva Gudumac, A.Malai, Gh. Hîncu, N
Page 7 and 8: tratament in dependenţă de formel
Page 9 and 10: Summary T. Furdui, M. Ştemberg, G.
Page 11 and 12: ţesuturile indivizilor maturi este
Page 13 and 14: celulele nucleului pulpos de origin
Page 15 and 16: porţiunea cranială spre cea cauda
Page 17 and 18: Virusul rozeolei Avorturi spontane,
Page 19 and 20: Formamid, dioxan, celozoliv (raonoe
Page 21 and 22: Eva Gudumac, V.Babuci, V.Radilov, V
Page 23 and 24: 4. Brearley S, Gentle TA, Baynham M
Page 25 and 26: Urografia intravenoasă pune în ev
Page 27 and 28: Jana Bernic UROPATIILE MALFORMATIVE
Page 29: monomicrobiene). Asocierile microbi
Page 33 and 34: уродинамики верхни
Page 35 and 36: группах в широком д
Page 37 and 38: 5. Джавад-Заде М.Д., Д
Page 39 and 40: orificiu îngust. Dacă ureterul se
Page 41 and 42: performanţă excelentă, de protej
Page 43 and 44: N.Gh.Şavga, N. Şavga, N.Scetinin,
Page 45 and 46: Complexul de tratament a inclus: -
Page 47 and 48: Indice Gradul de decompensare (cm.)
Page 49 and 50: mâinilor medicului. Treptat şi bl
Page 51 and 52: BIBLIOGRAFIE 1. Goţia D. Ortopedie
Page 53 and 54: pronaţie patologică şi obţinere
Page 55 and 56: наблюдалась капилл
Page 57 and 58: ЛИТЕРАТУРА 1. Charles Jen
Page 59 and 60: chirurgical, profilaxie, care au in
Page 61 and 62: mentorul marilor profesori care dez
Page 63 and 64: chirurgicale septico-purulente (bro
Page 65: ca ordinator clinic şi a parcurs t

2006 vol VII - Asociaţia Chirurgilor Pediatri RM

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?