spre un sistem sustenabil de pensii în republica moldova

SPRE UN SISTEM 

SUSTENABIL DE PENSII 

ÎN REPUBLICA MOLDOVA 

Viorica Antonov Valeriu Frunzaru Olga Poalelungi 

CHIŞINĂU 2012

SPRE UN SISTEM 

SPRE UN SISTEM SUSTENABIL DE PENSII 


SUSTENABIL DE PENSII 


Viorica Antonov 

Valeriu Frunzaru 

Olga Poalelungi 

CHIŞINĂU 2012 

3



4 

Fundaţia Friedrich Ebert (FES) este o fundaţie politică social-democrată germană, ale cărei scopuri sunt 

promovarea principiilor şi fundamentelor democraţiei, a păcii, înţelegerii şi cooperării internaţionale. 

FES îşi îndeplineşte mandatul în spiritul democraţiei sociale, dedicându-se dezbaterii publice şi găsirii, întrun 

mod transparent, de soluţii social-democrate la problemele actuale şi viitoare ale societăţii. 

Adresa: str. Bănulescu Bodoni, 14/1, etajul 2 

Tel.: (373.22) 855 830; Fax: (373.22) 855 831; E-mail: fes@fes.md 

Spre un sistem sustenabil de pensii în Republica Moldova 

Coordonator de ediţie: Ana Mihailov 

Coordonator de cercetare: Viorica Antonov 

Fundaţia Friedrich Ebert nu poartă răspundere pentru estimările şi opiniile prezentate în cadrul acestei 

publicaţii, toate punctele de vedere exprimate aparţinând autorilor studiului. 

Fundaţia Friedrich Ebert (FES). Toate drepturile rezervate.

MULŢUMIRI 



Pe această cale, dorim să le mulţumim tuturor celor care ne-au ajutat și ne-au susţinut pe 

parcursul realizării acestui studiu - deopotrivă reprezentanţi ai instituţiilor publice și ai ONGurilor 

-, care au contribuit cu informaţii din sfera lor de expertiză, cu opinii și sugestii privind 

modul în care se desfășoară anumite procese ce ţin de sistemul de pensii din Republica Moldova. 

De asemenea, ne exprimăm gratitudinea și admiraţia pentru munca depusă de către toţi cei care 

au contribuit efectiv la proiectul de faţă, în vederea formulării unor recomandări sustenabile și 

practice. 

În mod special, Fundaţia Friedrich Ebert (FES) ţine să aducă mulţumiri pentru ajutorul colegial și 

colaborare profesioniștilor din domeniu - doamnei Laura Grecu (șefa Direcţiei Politici de Asigurări 

Sociale, MMPSF), doamnei Corina Gaibu (expert, IDIS „Viitorul”), domnului Sergiu Gaibu (expert 

asociat, IDIS „Viitorul”) și domnului Alexandru Zgardan (lector universitar, ASEM). 

5



GRUPUL DE AUTORI 

Viorica ANTONOV este expert în politici sociale și dezvoltare și lector universitar la 

Facultatea de Relaţii Internaţionale, Știinţe Politice și Administrative a Universităţii de Stat 

din Moldova. Doamna Antonov a absolvit Masteratul în Dezvoltare Locală Comparativă 

(2009) din cadrul Universităţii din Trento (Italia) și Universităţii din Ljubljana (Slovenia) și 

doctoratul în Știinţe Politice (2008) la Academia de Știinţe a Moldovei. 

Valeriu FRUNZARU este expert în politici sociale şi lector universitar la Facultatea de 

Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative 

(București). Domnul Frunzaru a absolvit Masteratul de Sociologie politică și politica 

bunăstării (1998) și doctoratul în sociologie (2006) la Universitatea din București. 

Olga POALELUNGI este expert în domeniul politicilor migraţionale, sociale și demografice, 

Cercetător știinţific la Institutul de Integrare Europeană și Știinţe Politice din cadrul 

Academiei de Știinţe a Moldovei. 

6

PREFAŢĂ 

Mai multe ţări europene au intrat, în 

ultimii ani, într-o recesiune economică 

severă, ca urmare, în mare parte, a datoriilor 

publice, cauzate de cheltuielile sociale 

exagerate. Republica Moldova nu este o 

excepţie, ţara noastră confruntându-se cu 

un deficit în Bugetul Asigurărilor Sociale la 

nivel naţional, care crește progresiv cu fiecare 

an. Acest lucru este cauzat, pe de o parte, de 

o profundă criză demografică, inclusiv rata 

înaltă a migraţiei forţei de muncă, iar pe de 

altă parte, de achitarea salariilor în plic. Luând 

în considerare acești factori - intern și extern 

-, studiul de faţă prezintă un interes deosebit 

din perspectiva praxiologică, deoarece pune în 

dezbatere eficienţa, importanţa și necesitatea 

în Republica Moldova a sistemului multipilon 

de pensii, promovat de Banca Mondială. 

Așadar, în studiu sunt analizate: sistemul 

public de pensii, metodele lui de reformare 

și sistemul privat de pensii sub ambele forme 

- obligatoriu și facultativ, care sunt, de facto, 

necunoscute pentru populaţia Republicii 

Moldova. Autorii identifică amănunţit 

pericolele și riscurile pentru sistemului public 

de pensii pe termen mediu și lung. Analizând 

sustenabilitatea pilonului I, autorii examinează 

modificările operate în anul 2011 în cadrul 

regulator al sistemului public de pensii 

existent, care au avut ca obiectiv adaptarea 



sistemului la criza economică naţională 

tot mai profundă. În același timp, autorii 

concluzionează corect că iniţiativele în cauză 

nu sunt suficiente pentru a redresa pe termen 

lung criza profundă a sistemului, care reflectă 

un mare deficit bugetar. 

În capitolul II, autorii dau dovadă de mult 

curaj, atunci când recomandă implementarea 

pilonului II privat obligatoriu, ce ar avea 

efectul unei adevărate revoluţii în sistemul 

de pensii din Republica Moldova. Cu toate 

că experţii Băncii Mondiale nu au făcut 

această recomandare anterior, considerând-o 

precoce pentru Republica Moldova, consider 

abordarea autorilor puternică din perspectiva 

praxiologică. 

Unele ţări din Europa Centrală și de Est, cum 

ar fi Cehia, nu au implementat pilonul II, 

concentrându-se asupra întăririi pilonului III 

de pensii private facultative. Analiza cazului 

Estoniei, ca model-pilot al pilonul II privat 

obligatoriu, este potrivită pentru Republica 

Moldova, la mijloc fiind aceleași trăsături 

societale, marcate de un trecut sovietic, dar 

și faptul că Estonia are o istorie de succes în 

procesul de integrare europeană. 

În ceea ce privește pilonul III de pensii private 

facultative, în pofida existenţei cadrului juridic 

7



încă din 1999, autorii identifică de o manieră 

corectă principalele motive ale insuccesului 

acestui produs în Republica Moldova, și 

anume: subdezvoltarea pieţei investiţionale, 

lipsa încrederii și a experienţei populaţiei în 

investiţii, lipsa facilităţilor fiscale și a unui 

cadru normativ clar pentru apariţia și utilizarea 

planurilor de pensii private. La fel, autorii fac 

o analiză a noului proiect de lege pregătit 

de Comisia Naţională a Pieţei Financiare în 

comun cu un grup de experţi internaţionali și 

naţionali, identificând conștiincios lacunele 

care s-au strecurat în proiect. 

Concluziile și propunerile formulate de 

autori, în urma cercetării problemei, sunt 

convingătoare și sunt confirmate de 

experienţa unuia dintre cele două fonduri 

nestatale de pensii înregistrate în Republica 

Moldova - un fond care, de facto, este activ, 

însă deocamdată nu se bucură de o simpatie în 

rândul populaţiei. 

În concluzie, voi reitera faptul că autorii 

studiului conturează într-o formă realistă 

corespunzătoare situaţia deplorabilă a 

sistemului public de pensii. Ei evidenţiază 

8 

prudent factorii de risc inevitabili, care 

contribuie progresiv la surparea acestui 

sistem, și vin cu o propunere revoluţionară 

de implementare treptată a pilonul de pensii 

private obligatorii și de reformare a pilonului 

de pensii private facultative. Totodată, autorii 

precizează, onest, că implementarea sistemului 

privat de pensii nu va aduce rezultate imediate 

și că efectele reformei vor fi resimţite abia 

atunci când contribuabilii de astăzi în acest 

sistem vor începe să-și primească pensia, 

ceea ce se va întâmpla în 20-30 de ani... Dar, 

menţionează autorii, pe moment, pentru 

problemele din sistemele de pensii din 

întreaga lume, care parcurg etape similare 

situaţiei din Republica Moldova, o altă soluţie 

nu a fost identificată. 

Alexandru Zgardan, 

expert în asigurări, 

lector, Academia de Studii Economice 

din Moldova

PRECIZĂRI 

CONCEPTUALE 



INTRODUCERE ........................................................................................................................................................ 6 

ASPECTE METODOLOGICE ......................................................................................................................................... 8 

PREZENTĂRI CONCEPTUALE ...................................................................................................................................... 9 

ANALIZA SWOT A SISTEMULUI PUBLIC DE PENSII ........................................................................................................ 12 

RECOMANDĂRI PENTRU REFORMA SISTEMULUI PUBLIC DE PENSII (PAYG) ..................................................................... 14 

RISCURILE REFORMĂRII SISTEMULUI PUBLIC DE PENSII .............................................................................................. 15 

ANALIZA SWOT A SISTEMULUI DE PENSII OBLIGATORII ADMINISTRATE PRIVAT (PILONUL II) ............................................. 17 

RECOMANDĂRI PENTRU IMPLEMENTAREA PILONULUI II DE PENSII ............................................................................... 21 

ANALIZA SWOT A FONDURILOR DE PENSII FACULTATIVE (PILONUL III) ............................................................................ 24 

RECOMANDĂRI PENTRU DEZVOLTAREA PILONULUI III DE PENSII ................................................................................... 30 

Capitolul I. Sistemul public de pensii: vulnerabilităţi şi tendinţe ............................................................................... 31 

1.1. Particularităţile şi tendinţele sistemului PAYG ...................................................................................................................... 31 

1.2. Dimensiunea factologică a sistemului public de pensii în Republica Moldova ...................................................................... 33 

1.3. Factorii de risc ai sistemului actual de pensii în Republica Moldova ..................................................................................... 39 

1.4. Sustenabilitatea fi nanciară a sistemului PAYG în Republica Moldova ................................................................................... 53 

Capitolul II. Pensii private: din practica internaţională ............................................................................................. 55 

2.1. Tipologia sistemului de pensii .............................................................................................................................................. 55 

2.2. Efectele crizei economico-fi nanciare globale asupra sistemelor de pensii ............................................................................ 62 

2.3. Sustenabilitatea sistemului fi nanciar-nebancar vizavi de implementarea pensiilor private obligatorii şi facultative în 

Republica Moldova ..................................................................................................................................................................... 63 

2.4. Implementarea Pilonului II de pensii private în RM: avantaje şi dezavantaje ....................................................................... 68 

2.5. Sistemul de pensii românesc ................................................................................................................................................ 71 

2.6. Educaţia publică privind aplicabilitatea sistemului de pensii multipilon .............................................................................. 81 

CONCLUZII ............................................................................................................................................................. 82 

REFERINŢE: ............................................................................................................................................................ 85 

ANEXE ................................................................................................................................................................... 88 

9



LISTA ACRONIMELOR 

AFP – Adminstradoras de Fondos de Pensiones 

BASS – Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat 

BM – Banca Mondială 

BNS – Biroul Naţional de Statistică 

CEP – Conturi de Economii pentru Pensii 

CNPF – Comisia Naţională a Pieţei Financiare 

CSMPP – Comisia de Monitorizare a Sistemului de Pensii Private 

CSSPP – Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private 

DB – beneficiu definit (vine din limba engleză, defined benefit) 

DC – contribuţie definită (vine din limba engleză, defined contribution) 

EEK – Krona Estoniană 

FMI – Fondul Monetar Internaţional 

IOPS – Organizaţia Internaţională a Supraveghetorilor de Pensii 

MMPSF – Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei 

OCDE – Organizaţia pentru Cooperare și Dezvoltare Economică 

ONG – Organizaţie neguvernamentală 

OUG – Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului 

PAYG/ PAYGO – Sistem de pensii de tip Pay-as-you-go 

PIB – Produsul Intern Brut 

REVIND – Registru da Stat al Evidenţei Individuale în sistemul public de asigurări sociale 

SWOT – Instrument de analiza strategică (vine din limba engleză, de la iniţialele 

cuvintelor Strengths - puncte tari, Weaknesses - puncte slabe, Opportunities - 

oportunităţi și Threats - ameninţări-riscuri) 

10

INTRODUCERE 

Reforma sistemului de pensii este una dintre 

cele mai mari provocări cu care se confruntă 

astăzi guvernele lumii, în special, în ceea ce 

privește sistemul de pensii tradiţional, pay-as-yougo 

(PAYG), bazat pe solidaritatea între generaţii. 

Acest tip de sistem face din ce în ce mai greu faţă 

situaţiei în care numărul de pensionari crește, iar 

cel al persoanelor angajate scade, respectiv se 

confruntă cu probleme în asigurarea populaţiei 

cu pensii decente. Acest lucru este cauzat, pe de 

o parte, de îmbătrânirea populaţiei, determinată 

de scăderea natalităţii și creșterea duratei medii 

de viaţă, iar, pe de altă parte, de majorarea 

numărului de migranţi. În momentul de faţă, în 

Republica Moldova, plata unei pensii este asigurată 

de contribuţiile la fondul de pensii a două-trei 

persoane angajate în câmpul muncii. Rata mare 

de dependenţă a pensionarilor faţă de persoanele 

angajate pe piaţa muncii a condus la creșterea 

contribuţiilor la fondurile de pensii, în condiţiile 

unor salarii mici. Totodată, contribuţiile mari 

conduc la creșterea riscului sărăciei și în rândurile 

angajaţilor. 

Acest studiu își propune să facă o evaluare a 

actualului sistem de pensii din Republica Moldova, 

pentru a formula propuneri de reformare a 

lui, și să analizeze avantajele și dezavantajele 

implementării și funcţionării Pilonului II de pensii, 

dar și optimizării funcţionalităţii pensiilor private 

facultative. În acest sens, studiul încearcă să 

readucă în actualitate sistemul de pensii cu trei 

Piloni, promovat de Banca Mondială și care este 



implementat în ţările vecine. Menţionăm că, în 

acest concept, Pilonul I reprezintă pensia oferită 

de sistemul public, Pilonul II constituie pensia 

obligatorie de tip fond administrată privat, iar 

Pilonul III sunt pensiile private facultative. Acest 

tip de sistem a fost implementat în mai multe ţări, 

între care România, Slovacia, Ungaria, Bulgaria, 

Polonia, Cehia, Croaţia, Argentina, Peru, Ecuador, 

Mexic, Chile, Macedonia, Turcia. 

Sistemul de pensii din Republica Moldova a 

ajuns într-un moment în care necesită schimbări 

rapide, care să-i asigure sustenabilitatea. Pentru a 

depăși criza de sistem trebuie construit sistemul 

multipilon, bazat pe diversificarea riscurilor 

demografice și economice. Cât de rapid ar putea 

fi realizat acest lucru ne propunem să analizăm în 

studiul de faţă. Ca urmare a reformei sistemului de 

pensii din 1998, Republica Moldova a înregistrat 

unele progrese, precum indexarea și majorarea 

pensiilor, însă acestea nu au condus la o creștere 

a bunăstării populaţiei - din cauza atât a crizei 

economice, cât și a formulelor de calcul ce 

privilegiază anumite categorii de pensionari. 

Ultimele reforme ale sistemului actual de pensii, 

care prevăd eliminarea privilegiilor pentru anumite 

categorii de pensionari, nu contribuie substanţial la 

îmbunătăţirea situaţiei per ansamblu. De exemplu, 

aceeași indexare anuală a pensiilor, prevăzută de 

lege - care constituie media dintre creșterea anuală 

a indicelui preţurilor de consum și creșterea anuală 

a salariului mediu pe ţară pentru anul precedent 

11



- nu corespunde realităţilor economice. Această 

medie nu se poate încadra nici pe segmentul 

preţurilor de consum, nici pe cel al salariului mediu, 

deoarece costurile pentru serviciile comunale nu 

sunt incluse în calcularea coșului minim de consum 

pe ţară. Astfel, este evident faptul că sistemul 

actual de pensii funcţionează, ducând după sine o 

serie întreagă de probleme din trecut, iar creșterea 

sustenabilităţii lui poate fi realizată prin adăugarea 

pensiilor private la sistemul public de pensii. În 

acest sens, există diverse argumente - atât de ordin 

financiar, cât și de ordin social - privind avantajele 

și dezavantajele fondurilor de pensii private. 

Deși Republica Moldova, de rând cu alte ţări din 

Europa de Sud-Est, a întreprins mai multe măsuri 

în vederea creșterii sustenabilităţii financiare a 

sistemului public de pensii, reformele întârziate, 

inclusiv lipsa unei abordări juste și echitabile a 

impozitelor sociale între toţi contribuabilii, au 

condus la ineficienţa în colectare și la dezechilibru 

în repartizarea fondurilor sociale. Creșterea 

numărului pensionarilor, respectiv sporirea 

nivelului de cheltuieli pentru pensii, concomitent 

cu reducerea forţei de muncă active a generat 

deficite substanţiale în Fondul Social. 

Trebuie să subliniem că, indiferent de ţară, reforma 

sistemului de pensii este un test de rezistenţă a 

societăţii la factorii demografici, sociali, economici, 

financiari și politici. Totuși, oricât ar fi de dureroase, 

aceste reforme sunt necesare în Republica 

Moldova. Pensia mică scade din capacitatea de 

consum a populaţiei pensionate și favorizează o 

12 

creștere a solicitării de către aceasta a asistenţei 

sociale. În atare condiţii, este necesară o amplă 

regândire a situaţiei persoanelor în vârstă în 

Republica Moldova, fiind examinate sursele lor de 

venit, accesul lor la serviciile de primă necesitate și 

vulnerabilităţile lor faţă de situaţia economică din 

ţară. De asemenea, devine prioritar pentru Guvern 

crearea unui sistem de pensii sustenabil pentru 

viitoarele generaţii. 

Așa stând lucrurile, acest studiu pune problema 

necesităţii, în Republica Moldova, a unor posibile 

reforme ale sistemului actual de pensii PAYG și 

a trecerii treptate la un sistem de pensii cu trei 

Piloni. Reforma sistemului public de pensii poate fi 

realizată în conformitate cu posibilităţile financiare 

ale statului, asigurându-le, totodată, persoanelor 

în vârstă un coș minim de consum necesar 

pentru un trai decent. Introducerea Pilonului II 

de pensii presupune participarea obligatorie a 

salariaţilor sub o anumită vârstă, stabilită prin 

lege, la fondurile de pensii administrate privat. 

Acest lucru ar trebui să garanteze sustenabilitatea 

financiară a sistemului de pensii, deoarece, prin 

introducerea Pilonul II, vor fi create fonduri private 

și deficitul bugetar al fondului public de pensii 

(Pilonul I) ar trebui să scadă. Aceasta ar garanta un 

echilibru între contribuţia salariaţilor și veniturile 

pensionaţilor. Totodată, pentru asigurarea 

durabilităţii acestui echilibru, trebuie luate în 

considerare modalităţi echitabile și sustenabile de 

gestionare a pieţii muncii, cu accent pe dezvoltarea 

de politici viabile de menţinere în câmpul muncii a 

vârstnicilor.

ASPECTE 

METODOLOGICE 

Reformarea sistemului public de pensii din 

Republica Moldova poate fi realizată doar 

plecând de la o bună cunoaștere a realităţii, care să 

îmbine evoluţia cadrului legislativ legat de pensii și 

situaţia demografi că și a pieţei muncii în contextul 

difi cultăţilor economice și al globalizării. 

În analiza legislaţiei privind pensiile, pentru o 

mai bună cunoaștere a prezentului, vom lua 

în considerare istoria Republicii Moldova de la 

declararea Independenţei sale, la 27 august 1991, 

până în prezent, punctând principalele apariţii 

legislative și contextul în care acestea s-au produs. 

Comparaţia cu alte legi privind pensiile de stat - în 

special, cele din România - va permite o mai bună 

identifi care a specifi cităţii legislaţiei noastre, dar și 

a punctelor comune. Analiza legislaţiei actuale nu 

se va reduce la reglementările care privesc pensia 

publică de stat, ci va viza și pensia non-statală, care 

poate fi o experienţă utilă în dezvoltarea Pilonului II 

de pensii de tip fond. 

Situaţia pensionarilor și a pieţei muncii o vom 

analiza, având drept suport factologic datele oferite 

de Biroul Naţional de Statistică, de Ministerul 

Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei și de alte 

instituţii interne. Vom pune accent pe analiza 

evoluţiei numărului de pensionari și de persoane 

ocupate, pe structura socio-ocupaţională, respectiv 

pe mărimea pensiilor și numărul salariilor. De 

asemenea, vom analiza date referitoare la evoluţia 

demografică și creșterea ratei de dependenţă a 

persoanelor în vârstă raportat la persoanele aflate 

la vârsta activă. Referitor la acest ultim aspect 



vom prezenta evoluţia natalităţii și a speranţei de 

viaţă la naștere și la vârsta legală de pensionare, 

luând în considerare atât diferenţele de gen, cât 

și diferenţele dintre mediul urban și rural. Un loc 

important în studiu va avea fenomenul migraţiei, 

cu multiplele sale efecte pe plan economic, sociocultural 

și demografic. Migraţia forţei de muncă 

va fi prezentată, ţinându-se cont de impactul ei 

în diminuarea forţei de muncă, scăderea ponderii 

populaţiei aflate la vârsta activă, respectiv lipsa 

contribuţiei la un sistem de pensii care să asigure la 

bătrâneţe un minim de trai. 

Datele referitoare la Republica Moldova vor fi 

comparate cu datele din România. Foarte utile vor 

fi informaţiile oferite de către Ministerul Muncii, 

Protecţiei Sociale și Familiei, de către Institutul 

Naţional de Statistică și de Comisia de Supraveghere 

a Sistemului de Pensii Private din România. Pentru 

comparaţii cu statele membre ale Uniunii Europene 

vom folosi datele oferite de Eurostat. 

Propunerea constituirii unui Pilon de pensii 

obligatoriu de tip fond administrat privat se va 

face, aducând argumentele atât pro, cât și contra 

acestuia. Astfel, vom prezenta experienţa concretă a 

României, punctând etapele constituirii acestui Pilon, 

vom aduce exemple din ţări precum Chile, Polonia 

și Estonia, și vom puncta difi cultăţile întâmpinate 

și felul în care au evoluat lucrurile. Sustenabilitatea, 

siguranţa și rentabilitatea fondurilor de pensii 

din România vor fi prezentate, luând în calcul 

reglementările specifi ce din ţara vecină în contextul 

Aquis-ului european. 

13



PREZENTĂRI 

CONCEPTUALE 

Din cauza competiţiei dure din lumea 

globalizată de astăzi, sistemele 

publice de pensii de tip PAYG au suportat și 

suportă transformări, al căror scop final este 

sustenabilitatea. Dar sunt suficiente schimbările 

parametrice pentru a asigura, în viitor, pensiile care 

să le permită persoanelor în vârstă un trai decent? 

O soluţie aplicată în multe ţări și recomandată 

de către unele organizaţii internaţionale, precum 

Banca Mondială (BM) și Organizaţia Internaţională 

a Muncii (OIM), constă în combinarea sistemelor de 

pensii prin crearea sistemelor multipilon. Nicholas 

Barr preferă termenul de „multinivel” pentru că, 

spune el, acesta este un termen mai neutru, iar 

termenul „Pilon” poate fi folosit doar dacă toate 

elementele sistemului se află în același loc și au, 

în general, aceeași mărime1 . Deși împărtășim 

ideea că termenul „multinivel” e mai potrivit, 

vom folosi totuși în studiul nostru termenul 

„multipilon”, pentru că anume acest termen este 

întâlnit frecvent la nivel politic și administrativ, iar 

utilizarea lui ajută la analizarea acestor sisteme. 

Sistemul multipilon presupune prezenţa a cel puţin 

doi Piloni - unul de tip PAYG, celălalt de tip fond. În 

condiţiile presiunii demografice, formula sistemului 

PAYG dă puţine șanse unei evoluţii fără sacrificii 

din partea, cel puţin, a unui grup al populaţiei 

(muncitori, angajatori, pensionari sau chiar 

întreaga populaţie prin sistemul de taxe). Sistemele 

de tip fond ar avea o dublă funcţie. 

Nicholas Barr, The Welfare State as a Piggy Bank. Information, Risk, Uncertainty, and the Role of the State. Oxford, 

1 

Oxford Univeristy Press, 2001, p. 123. 

14 

O primă funcţie este legată strict de sistemul 

de asigurare și constă în oferirea unei pensii 

suplimentare sistemului PAYG, cu scopul de a 

crește pensia totală până la un nivel similar, ca 

mărime a veniturilor, cu perioada vieţii active (rate 

of replacement). 

O a doua funcţie a sistemelor de pensii de tip 

fond este una economică. Ţările cu tradiţie în 

dezvoltarea acestui sistem au acumulat fonduri ce 

reprezintă procente semnificative din PIB, fonduri 

investite pe piaţa financiară, cu efecte pozitive în 

plan economic. 

În contextul creșterii raportului de dependenţă, 

schemele de pensii de tip fond sunt văzute ca 

soluţii salvatoare. Sunt două premise principale: 

Urmare a îmbătrânirii populaţiei, sistemul 

de tip PAYG va oferi pensii mai mici, care vor 

avea ca scop, înainte de toate, asigurarea 

unui venit minim; 

sistemul de tip fond va asigura o rată a 

înlocuirii ridicată, va motiva rămânerea pe 

piaţa muncii datorită calculului actuarial 

al pensiei și va ajuta la dezvoltarea pieţei 

financiare. 

Cel mai simplu sistem multipilon de pensii este cel 

format din trei Piloni (fig.1):

Figura 1. Sistemul de pensii multipilon 

La acestea se poate adăuga, așa cum propunea 

OIM2 , un Pilon ce ar trebui să asigure riscul 

împotriva sărăciei, bazat pe testarea mijloacelor 

și finanţat din veniturile generale ale statului (din 

impozite). Această pensie socială este un tip de 

venit minim garantat pentru persoanele în vârstă. 

Pilonii din cadrul sistemelor de pensii se află în 

2 

PILONUL I: 

SISTEMUL PUBLIC 

DE POENSII DE TIP 

PAYG 

SISTEM 

DE PENSII 

PILONUL II: 

FONDURILE 

DE PENSII CU 

CONTRIBUŢII 

OBLIGATORII 

Colin Gillion, John Turner, Clive Bailei, Denis Latulippe (editori), Social Security Pensions. Development and 

Reform, Organizaţia Internaţională a Muncii, Geneva, 2000, p. 47. 

STAT 

ANGAJATOR 

ANGAJAT 



PILONUL III: 

FONDURILE 

DE PENSII CU 

CONTRIBUŢII 

VOLUNTARE 

relaţie de interdependenţă. Felul în care este 

structurat sistemul multipilon e foarte important în 

încurajarea sau descurajarea asigurării la un sistem 

de pensii de tip fond, administrat public sau privat. 

Dacă primul Pilon de pensii (de tip PAYG) este 

bazat pe relaţie strictă între mărimea contribuţiei 

(din întreaga carieră profesională) și mărimea 

beneficiilor, atunci oamenii vor fi mai puţin tentaţi 

să se asigure la un sistem de tip fond. În cazul în 

care sistemul public de pensii se bazează nu doar 

15



pe solidaritatea dintre generaţii, ci și pe cea din 

interiorul generaţiei, atunci membrii sistemului 

vor fi tentaţi să participe la sistemele de pensii de 

tip fond, care asigură menţinerea unui standard de 

viaţă constant și după ieșirea de pe piaţa muncii 

la atingerea vârstei de pensionare. În condiţiile în 

care Pilonul II nu satisface această cerinţă, al treilea 

Pilon - și anume, cel al sistemelor private de pensii 

- vine să rezolve problema. 

Înainte de a prezenta câteva modele de 

implementare a Pilonului II, trebuie trecute în 

revistă și atitudinile sceptice faţă de sistemele de 

pensii de tip fond. Entuziasmul celor care cred că 

aceste noi sisteme rezolvă problema îmbătrânirii 

populaţiei, că statul are un rol redus în gestionarea 

lor, că fondurile investite vor genera o creștere 

economică, că sunt supuse la mai puţine riscuri și, 

mai ales, că pensionarii vor beneficia de pensii mai 

mari, decât dacă ar fi contribuit la sistemul public, 

e combătut de criticii care numesc aceste așteptări 

mituri. Joseph E. Stiglitz, Peter. R. Oszag3 și Nicholas 

Barr4 aduc argumente contrare la toate aceste 

presupuse avantaje, determinându-l pe Nicolas 

Barr să afirme că, decât să privatizezi sistemul 

public de pensii de tip PAYG, e mult mai eficient 

și mai rezonabil să-l faci sustenabil prin creșterea 

contribuţiilor și prin scăderea pensiilor. 

Nicolas Barr aduce trei argumente în favoarea 

convingerii că sistemele de tip fond nu prezintă 

avantajele menţionate mai sus: 

3 

16 

Scăderea graduală a cheltuielilor pentru 

primul Pilon înseamnă, implicit, scăderea 

Joseph E. Stiglitz, Peter R. Oszag, „Rethinking Pension reform: Ten Myths About Social Security System”, conferinţă 

ţinută la seminarul New Ideas About Old Age Security. Washington DC: Banca Mondială, septembrie 1999 

(http://www.iza.org/de/calls_conferences/pensionref_pdf/panel_stiglitz.pdf, accesat la data de 18.07.2011). 

Nicholas Barr, Idem, p. 105 

4 

mărimii pensiilor. Menţinerea constantă 

a contribuţiilor și a taxelor face ca 

povara tranziţiei să cadă exclusiv asupra 

pensionarilor. Creșterea contribuţiilor sau a 

taxelor va conduce la împărţirea costurilor 

tranziţiei între contribuabili, pensionari 

și restul societăţii. De aici, o altă teză a lui 

Barr - ideea că fondurile reduc cheltuielile 

publice e, de asemenea, un mit. Până 

când fondurile de pensii nu vor ajunge 

la maturitate, pensionarii actuali trebuie 

susţinuţi din taxe și/sau împrumuturi, 

fapt ce conduce la creșterea cheltuielilor 

publice. 

Ideea că generaţia numeroasă a strâns 

suficiente fonduri pentru a beneficia de ele 

la bătrâneţe, spune Barr, „este adevărată 

în termeni nominali, dar falsă în termeni 

reali”. Dezechilibrul poate să apară în două 

moduri. Pe de o parte, dacă generaţia 

numeroasă reușește să-și asigure viitorul 

prin a face economii financiare, când va 

ieși la pensie, ea va dori să-și cheltuiască 

economiile. Aceasta va conduce la un 

exces de cerere, cu efectul negativ al 

creșterii inflaţiei, adică, al diminuării 

valorii reale a economiilor financiare. Pe 

de altă parte, dacă acumularea s-a făcut 

sub forma valorilor non-monetare (assets), 

atunci aceste valori financiare depășesc 

valoarea bunurilor oferite de către lucrători, 

dezechilibru care conduce la reducerea 

preţului valorilor financiare, deci și a 

pensiilor.

Riscurile fondurilor private de pensii sunt 

mai numeroase, decât în cazul sistemelor 

PAYG. Acestea pot să se manifeste sub 

forma unor șocuri macroeconomice, șocuri 

demografice, riscuri - politice, manageriale 

(incompetenţă, fraudă), instituţionale 

(datorită vulnerabilităţii pieţei de capital) 

sau ale anuităţii (incertitudinea legată de 

raportul dintre anuitate și speranţa de 

viaţă) 5 . Astfel, dacă sistemele PAYG sunt 

supuse doar primelor trei riscuri, sistemele 

de tip fond trebuie să facă faţă tuturor 

riscurilor prezentate mai sus. Mai mult, 

sistemele de tip fond, chiar dacă sunt 

private, sunt supuse riscului politic, așa cum 

rezultă din analiza rolului statului în cadrul 

sistemelor private de pensii. 

Nicholas Barr, Idem, p. 92 

5 



Argumentele mai puţin entuziaste aduse de 

Joseph E. Stiglitz, Peter. R. Oszag și Nicholas Barr, 

conform cărora sistemele de pensii de tip fond nu 

sunt o panacee pentru problemele demografice, 

politice și economice, trebuie privite ca o abordare 

lucidă a reformelor sistemelor de pensii. Acest 

fapt a făcut ca anumite riscuri ale sistemelor de 

tip fond să fie atent tratate de aquis-ul comunitar. 

Există reglementări clare vizavi de administrarea 

sistemelor de pensii și garanţii privind obţinerea 

unei pensii corespunzătoare Pilonului II - de 

minimum același nivel cu mărimea contribuţiilor. 

17



ANALIZA SWOT A SISTEMULUI 

PUBLIC DE PENSII 

Pentru a identifica dificultăţile reale cu care 

se confruntă sistemul public de pensii, dar 

și pentru a formula soluţii la problemele lui 

stringente - soluţii care să permită activitatea de 

18 

mai departe a acestuia - a fost realizată o analiză 

SWOT, care scoate în evidenţă vulnerabilităţile și 

punctele tari ale actualului sistem public de pensii, 

și care oferă soluţii pentru a-l face mai performant. 

PUNCTE FORTE PUNCTE SLABE 

- Sistemul abordează o problemă socială de interes 

general; 

- Nivelul înalt de cunoaștere în rândul populaţiei în ceea 

ce privește drepturile sociale, inclusiv dreptul la pensie; 

- Impozitele colectate în scopuri sociale sunt orientate și 

gestionate în exclusivitate de CNAS, fără redirecţionare 

în alte scopuri; 

- Impozitele pe venit sunt direcţionate aproape integral 

la colectarea fondurilor; 

- Sistemul asigură acces egal în ceea ce privește dreptul 

la pensie; 

- Există un salariu minim garantat care asigură 

supravieţuirea. 

- Defi cienţă în proiectarea, colectarea fondurilor și 

administrarea sistemului public de pensii; 

- Difi cultăţi în a acoperi volumul cheltuielilor bugetului de 

pensii actual și al eventualelor indexări; 

- Sistemul de pensii este inechitabil în ceea ce privește 

veniturile populaţiei pensionate și, în același timp, 

creează mari discrepanţe între veniturile și consumul 

populaţiei pensionate; 

- Menţinerea „pensiilor privilegiate” sau „de serviciu” 

creează presiuni asupra fondului public de pensii și 

formează discrepanţe în venituri în rândul pensionarilor; 

- Indexarea anuală a pensiilor în mărime procentuală, așa 

cum se face conform cadrului legal, sporește discrepanţa 

dintre pensiile mari și cele mici. Bogaţii devin mai bogaţi, 

iar săracii - mai săraci; 

- Formarea și menţinerea cronică a defi citului BASS; 

- Plata pensiilor actuale are loc în urma procedurii de 

redistribuire a veniturilor curente colectate la Bugetul 

Asigurărilor Sociale de Stat; 

- Divergenţe de calculare a veniturilor de pensii pentru 

diferite categorii de persoane; 

- Evoluţiile de reglementare și de supraveghere a fondului 

social de pensii nu sprijină tendinţa spre o gestionare 

mai riguroasă a riscurilor actualului sistem de pensii; 

- Lipsa de transparenţă la fondul social de pensii; 

- Impozitele pe salariu sunt direcţionate aproape integral 

la plata pensiilor. Acești bani se îndreaptă exclusiv către 

bugetul de pensii, iar daca nu se colectează sufi cient, 

statul e acela care completează defi citul bugetului public 

de pensii.

OPORTUNITĂŢI AMENINŢĂRI 

- Structura relativ tânără a populaţiei apte de muncă 

având un nivel de educaţie ridicat - 28.408 tineri 

absolvenţi a instituţiilor de învăţământ superior în 

2010, comparativ cu 12.248 tineri în anul 2000; 

- Trecerea vârstelor de pensionare preferenţiale la vârsta 

standard, diminuându-se astfel presiunea asupra 

fondului social; 

- Existenţa strategiilor de durată ce ţin de optimizarea 

funcţionării pieţii muncii interne; 

Reducerea numărului de persoane nou intrate 

în câmpul muncii pune în pericol durabilitatea 

sistemului public de pensii după modelul existent 

astăzi, deoarece acest factor exercită presiune 

asupra costurilor generate de îmbătrânirea 

populaţiei, iar aceasta se răsfrânge asupra pensiilor, 

serviciilor de asistenţă medicală și socială, generând 

un deficit financiar la Bugetul de stat. În anii 

următori se așteaptă o creștere treptată a numărului 

populaţiei cu vârsta de pensionare, dat fiind faptul 

că această vârstă va fi atinsă de numeroși cetăţeni 

născuţi după anii ’60 ai secolului trecut. Creșterea 

acestui contingent al populaţiei va constitui 2-2,5% 

anual, iar către anul 2020 numărul populaţiei aflate 

la vârsta de pensionare se va majora cu circa 25% în 

comparaţie cu anul 20106 . 

6 

Olga Gagauz, Dimensiunile reale ale creşterii numărului populaţiei în vârsta de pensionare, Comisia Naţională 

pentru Populaţie şi Dezvoltare, 4 noiembrie 2011 (http://www.demografi e.md/index.php?pag=news&opa=view&id 

=230&tip=noutate&start=&l=, accesat 9 noiembrie, 2011). 



- Fluctuaţiile macroeconomice; 

- Criza economică și fi nanciară; 

- Reducerea populaţiei și îmbătrânirea demografi că; 

- Menţinerea pe viitor a intensităţii proceselor de 

îmbătrânire demografi că, fapt ce va conduce la creșterea 

ratei de dependenţă a persoanelor în vârstă raportat la 

persoanele active; 

- Rata înaltă de sărăcie a persoanelor vârstnice; 

- Menţinerea difi cultăţilor de angajare pe piaţa internă a 

muncii și a cotei înalte de activitate informală; 

- Procesele intense și de durată a emigrării populaţiei 

economic active și reducerea numărului contribuabililor 

la BASS; 

- Lipsa mecanismelor efi ciente privind securitatea socială 

a lucrătorilor migranţi și lipsa asigurării transferului 

contribuţiilor efectuate în fondurile sociale între state (în 

baza acordurilor interstatale); 

- Menţinerea abordării asimetrice din perspectiva de gen 

a condiţiilor de bază privind dreptul la pensie - vârsta de 

pensionare și perioada de cotizări obligatorii la BASS; 

- Instabilitatea politică și corupţia. 

De asemenea, nu trebuie neglijat nici faptul că 

numeroși migranţi, aflaţi în prezent peste hotare, 

odată atinsă vârsta de pensionare, se vor întoarce 

acasă, în Republica Moldova. Cifra estimativă a 

acestora constituie, la moment, 70,5 mii persoane, 

dintre care 35.000 de femei cu vârsta cuprinsă 

între 45-65 ani (în anul 2010). În aceste condiţii, 

se pune problema respectării „contractului între 

generaţii”. Nu poate fi trecut cu vederea nici riscul 

migraţiei externe. La revenirea în ţară - în special, 

a persoanelor de vârstă pre-pensionară, pentru 

care nu s-au efectuat defalcări în fondurile sociale 

pentru perioada migraţiei -, urmează a fi apreciate 

riscurile financiare pentru fondurile publice și 

sursele de acopere a cheltuielilor suplimentare. 

Factorii menţionaţi mai sus sporesc gradul de 

vulnerabilitate a fondurilor sociale în prezent și 

pun în pericol existenţa lor în viitor. 

19



RECOMANDĂRI PENTRU REFORMA 

SISTEMULUI PUBLIC DE PENSII (PAYG) 

20 

Reforma sistemului public de pensii și construirea celorlalte componente ale sistemului multipilon trebuie 

realizată cu scopul de a asigura veniturile necesare oricărei persoane pentru ca aceasta să se bucure de un trai 

decent după retragerea din activitate, după cum urmează: 

Asigurarea sustenabilităţii fi nanciare a sistemului de pensii; 

Împărţirea echilibrată a poverii îmbătrânirii populaţiei între persoanele active care contribuie la bugetul 

sistemului public de pensii și persoanele care benefi ciază de pensii; 

Respectarea principului „pensii egale pentru contribuţii egale”. Aici trebuie subliniat faptul că trebuie să existe 

solidaritate socială faţă de persoanele care, din motive obiective (de ex., șomaj, îngrijirea copiilor, satisfacerea 

serviciului militar, perioadele de retragere din activitate din cauza unor boli profesionale), nu au putut 

contribui la sistemul de pensii. Cel puţin, pentru sistemul public de pensii aceste perioade trebuie considerate 

ca perioade de contribuţie cu un cuantum care să asigure o pensie minimă; 

Asigurarea transparenţei în procesul de reformare a sistemului de pensii, cât și în ceea ce privește 

funcţionarea fi ecărui Pilon. Susţinerea reformei de către populaţie se poate obţine dacă au loc dezbateri 

publice în care să fi e implicate toate componentele vieţii sociale și politice: partide, sindicate, ONG-uri, 

personalităţi din lumea academică etc. 

Pornind de la aceste patru deziderate, reforma 

sistemului public de pensii trebuie să ia în 

considerare previziunile privind speranţa de 

viaţă la naștere și la anumite vârste posibile de 

pensionare. În funcţie de acest lucru, se poate 

stabili evoluţia ratei de dependenţă a populaţiei în 

vârstă, raportat la populaţia activă. De asemenea, 

reforma sistemului public de pensii trebuie să se 

realizeze în funcţie de datele disponibile cu privire 

la evoluţia salariului mediu brut sau net pe ţară, 

respectiv evoluţia salariilor lucrătorilor în cariera 

profesională.

CE TREBUIE DE FĂCUT ÎN PERIOADA IMEDIAT URMĂTOARE? 



Următoarele măsuri stringente trebuie întreprinse în sensul ameliorării situaţiei sistemului actual public de pensii, cât 

și a întregului sistem de securitate socială: 

Simplifi carea legislaţiei referitoare la pensiile publice; 

Eliminarea legilor speciale de pensionare în favoarea anumitor categorii; 

Îmbunătăţirea sustenabilităţii fi nanciare a sistemului de pensii - prin introducerea unor reguli mai stricte 

privind accesul la pensia anticipată și la pensia de invaliditate, și prin monitorizarea implementării 

acestor reguli de către Inspecţia Socială; 

Descurajarea pensionărilor anticipate și permiterea lor doar în cazuri excepţionale determinate prin 

lege; 

Majorarea vârstei de pensionare pentru cadrele militare în activitate, pentru reprezentanţii ordinii 

publice, ai apărării naţionale și pentru funcţionarii publici cu statut special; 

Pentru a majora vârsta reală de pensionare trebuie demotivată pensionarea anticipată. Astfel, cu cât 

persoanele angajate pe piaţa muncii vor fi mai motivate să-și continue activitatea - prin obţinerea unei 

pensii mai mari - și să nu se pensioneze anticipat din cauza diminuării pensiei, cu atât aceste persoane se 

vor retrage din activitate mai târziu. 

Elaborarea unei formule de calcul cât mai simple a cuantumului pensiei. Cu cât va fi mai complexă 

această formulă, cu atât va fi mai greu pentru nespecialiști - adică, majoritatea persoanelor care 

contribuie la sistemul de pensii - să estimeze mărimea pensiei în funcţie de contribuţii. Simplitatea 

formulei de calcul a pensiei este o dovadă că se respectă principiul transparenţei și al unei bune 

informări a lucrătorilor cu privire la drepturile lor. 

Construirea unui sistem unic de pensii, care să se bazeze pe o formulă unică de calcul a pensiei, 

indiferent de categoria socio-profesională. Altminteri, la aceleași contribuţii, vor exista persoane din 

ramuri economice diferite, care primesc benefi cii diferite. Prin urmare, vor continua să existe grupuri 

privilegiate, care primesc pensii mai mari datorită faptului ca alte grupuri de persoane primesc pensii 

mai mici sau pentru că primele benefi ciază mai mult de contribuţiile statului la bugetul de pensii - adică, 

de contribuţiile tuturor cetăţenilor. Așadar, trebuie să fi e construit un sistem public de pensii care să 

respecte principiul „pensii egale pentru contribuţii egale”, dar în condiţiile solidarităţii sociale. 

21



RISCURILE REFORMĂRII 

SISTEMULUI PUBLIC DE PENSII 

22 

Sistemul distributiv de pensii, spre deosebire de cel de acumulare, este dependent de tendinţele demografi ce. 

Statisticile arată că, în deceniile următoare, va fi în creștere rapidă numărul populaţiei vârstnice, datorită generaţiilor 

numeroase născute în perioada 1970-1990, respectiv se va reduce procentul populaţiei apte de muncă. Diminuarea 

continuă a numărului populaţiei apte de muncă va fi însoţită și de schimbarea treptată a coraportului între grupele de 

vârstă în interiorul populaţiei apte de muncă (15-29 ani; 29-49 ani și 49-59 ani). 

Tendinţele demografi ce vor conduce la acutizarea unor probleme ce ţin de aspectele de gen - în special, la vârste 

înaintate. Diferenţele esenţiale între speranţa de viaţă la naștere la femei și la bărbaţi, precum și între ocuparea 

diferenţiată a acestora pe piaţa muncii generează un model de pensionare asimetric din punctul de vedere al genului. 

Natalitatea redusă, rata sporită a mortalităţii bărbaţilor de vârstă aptă de muncă faţă de rata mortalităţii femeilor 

de vârstă aptă de muncă, diferenţa esenţială dintre sexe în ceea ce privește durata medie a vieţii contribuie la 

aprofundarea acestei asimetrii. Astfel, în rândul pensionarilor din grupurile de vârstă înaintată - mai ales, al celor de 75+ 

ani - este mai mare ponderea femeilor. Acest fapt scoate în evidenţă nu doar asimetria de gen în sistemul de pensii din 

Republica Moldova, ci și necesitatea examinării suplimentare a perioadelor de activitate. Acestea din urmă formează 

stagiul de cotizare ce acordă dreptul la pensie. 

Reformele parametrice ale sistemului de pensii, realizate în 1998 (majorarea vârstei de pensionare și a stagiului de 

cotizare necesar pentru numirea pensiei) și în 2011 (unifi carea treptată a condiţiilor de stabilire a pensiilor de toate 

tipurile) vor reduce presiunea asupra fondurilor sociale și vor avea efecte pozitive pentru sistemul distributiv de pensii, 

dar nu pe termen lung - mai exact, până la pensionarea cohortelor născute în anii 1970-1980. Urmează a fi luate în 

calcul și cheltuielile suplimentare necesare pentru prevenirea și reducerea riscului invalidităţii în rândul pensionarilor 

în vârstă. În prezent, pensiile de invaliditate constituie circa 23% din numărul total de cheltuieli pentru plata pensiilor 

pentru limită de vârstă, iar acoperirea necesităţilor specifi ce pentru această categorie de persoane la fel sporește 

presiunea asupra fondurilor sociale. 

Deși reformarea actuală a sistemului de pensionare încurajează rămânerea în câmpul muncii, efecte economice 

pozitive vor fi obţinute doar în cazul în care va fi reformată și piaţa muncii, inclusiv prin majorarea ratei de ocupare a 

lucrătorilor în vârstă. La fel de importante sunt politicile de încurajare și de antrenare în câmpul muncii a tinerilor care, 

urmare a modifi cărilor legislative recente, urmează să asigure o perioadă mai îndelungată de contribuţii sociale. 

Tradiţiile paternaliste din societate, lipsa cunoștinţelor privind dreptul la pensie, condiţiile de stabilire și de calculare 

a pensiei, inerţia și necunoașterea esenţei reformelor face din populaţie un consumator pasiv al fondurilor sociale, 

conducând la eschivarea de la impozite, respectiv la o atitudine nepăsătoare faţă de propriul viitor. Această abordare 

reduce din efi cacitatea reformei sistemului distributiv de pensii și va constitui un impediment serios în cazul în care se 

va decide introducerea sistemului de pensionare de tip fond administrat privat. 

Previziunile demografi ce sunt cel mai solid argument în favoarea continuării reformelor, deoarece tocmai ultimele 

reforme au asigurat, pentru o anumită perioadă de timp, sustenabilitatea sistemului de pensii din Republica Moldova. 

Dacă, iniţial, drept singurul remediu posibil era considerat introducerea sistemului acumulativ de pensii, în prezent 

sunt recunoscute atât punctele tari, cât și cele slabe ale acestui sistem, dar și carenţele observate drept urmare a crizei 

fi nanciare și a efectelor globalizării (în ceea ce ţine de mobilitatea forţei de muncă). Situaţia din Republica Moldova face 

iminentă necesitatea introducerii sistemului mixt de asigurare, care să îmbine sistemul de pensii public de tip PAYG cu 

sistemele de pensii de tip fond administrate privat, deopotrivă obligatorii și facultative. 

La reorganizarea sistemului de tip distributiv, care presupune o restructurare substanţială a sistemului existent, 

urmează a se ţine cont de perioada de tranziţie, care va solicita fi nanţe suplimentare, precum și de sursele de 

rambursare a cheltuielilor. Prioritare rămân crearea unor mecanisme efi ciente de impozitare, instituţionale și de 

stimulare pentru participanţii la programele de pensionare, precum și crearea unui cadru legal modern privind 

activitatea fondurilor private de pensii, cu asigurarea unui control strict al punerii în practică a legislaţiei respective.

ANALIZA SWOT 

A SISTEMULUI DE PENSII OBLIGATORII 

ADMINISTRATE PRIVAT (PILONUL II) 

Obiectivele trasate de BM privind introducerea 

sistemului de pensii cu trei Piloni s-au 

adeverit a fi irealizabile. Explicaţia constă în 

faptul că, odată fiind implementate în societăţile 

capitaliste și post-socialiste, acestea, în mare 

măsură, nu au contribuit întocmai la o creștere 

economică. 

Ne vom opri, în continuare, asupra experienţei 

Estoniei și a Poloniei, deosebite după modul de 

implementare a Pilonului II. Reforma sistemului de 

pensii din Polonia a început în 1997, cu mult mai 

devreme decât în Estonia sau România. Polonezii 

au iniţiat o campanie de promovare a reformei 

sistemului de pensii, divizată în două părţi: 1 - 

perioada 1997-1998, cu participarea formatorilor 

de opinie (sindicate, angajatori, politicieni și massmedia); 

2 - anul 1999. O mare parte din informaţii 

privind funcţionarea noului sistem de pensii massmedia 

poloneze le-au distribuit din iniţiativă proprie. 

Experienţa Poloniei este inedită prin faptul că arată 

toată complexitatea de implementare a Pilonului 

II - de la procesul de elaborare și dezbatere, până la 

aprobarea cadrului legal. Calea parcursă în acest sens 

de Polonia a servit drept exemplu pentru Estonia, 

care a încercat să prevină anumite difi cultăţi cu care 

s-au confruntat polonezii. 

Examinând experienţa Poloniei, Estoniei și a altor 

ţări, conchidem că există o diferenţă între fondurile 

de pensii facultative si cele administrate privat 



(obligatorii). De exemplu, în cazul fondurilor de 

pensii obligatorii administrate privat (Pilonul II), se 

subînţelege o sumă plătită periodic beneficiarului, 

în mod suplimentar și distinct de pensia furnizată 

de sistemul public (Pilonul I), care se obţine din 

transferul lunar al unei părţi din contribuţia de 

asigurări sociale, plătită în sistemul public de 

pensii, la un fond de pensii administrat privat. 

De regulă, pentru a creștere responsabilitatea 

în rândul forţei de muncă tinere, la fondurile de 

pensii obligatorii administrate privat participă 

persoanele în vârstă de până la 35 de ani. 

Republica Moldova, în cadrul reformei sistemului 

de pensii și introducerii Pilonului II, trebuie să ţină 

cont de creșterea gradului său de competitivitate 

și pregătire pe piaţa internaţională, din perspectiva 

asigurării administrării eficiente a resurselor 

de muncă, transparenţei fiscale, capacităţii de 

adaptare a capitalului uman la cerinţele unei 

pieţe mobile a muncii. Pe fundalul deficitelor 

bugetare ale actualului sistem public de pensii, 

procesul de creare a Pilonului II poate fi dificil de 

adoptat din punct de vedere economic. În actualul 

sistem public de pensii lipsesc instrumente de 

siguranţă socială, fapt ce scade din credibilitatea 

populaţiei cu privire la succesul unor reforme în 

sistemul de pensii. În același timp, instrumentele 

sistemului financiar-nebancar sunt puţin cunoscute 

de populaţie, a cărei experienţă e mai bogată 

în procurarea asigurărilor auto, decât în pensii 

private. 

23



Pentru a deduce unele constatări privind 

implementarea Pilonului II în Republica Moldova, 

am recurs la elaborarea analizei SWOT a Pilonului 

II de pensii din România, Estonia și Polonia. Astfel, 

PUNCTE FORTE 

24 

se va vedea dacă sistemul autohton de pensii 

poate să preia experienţa și cele mai bune practici 

în domeniu a acestor ţări, respectiv dacă are 

fundamente de implementare a Pilonului II. 

ROMÂNIA ESTONIA POLONIA 

Fondurile de pensii private obligatorii 

au înregistrat, de la fondare, un 

randament mediu anual de 12,1%, 

depășind rata medie anuală a infl aţiei 

de 5,3%. 

Activele totale ale fondurilor de pe 

Pilonul II au ajuns la 4,3 miliarde de 

lei (1 miliard de euro) în 2010, ceea 

ce înseamnă că fondurile de pensii 

private au avut un randament mediu 

de peste 11% în 2010. 

Numărul participanţilor la fondurile 

de pensii private obligatorii constituia 

circa 5,44 milioane de persoane în 

2011. 

Pilonul II a obţinut un profi t de 635 

milioane de lei; sumele virate în 

calitate de contribuţii au însumat 5,16 

miliarde de lei; activele nete au atins 

cifra de 5,8 miliarde de lei * . 

Valoarea medie a conturilor 

individuale pe Pilonul II era de 152 

euro în 2010. 

Introducerea Pilonului II contribuie la 

creșterea gradului de responsabilitate 

individuală prin asigurarea unui 

benefi ciu bazat în întregime pe 

contribuţiile proprii ale fi ecărui 

angajat. 

Corelaţie strânsă între contribuţiile 

plătite și benefi ciile viitoare. 

Contribuţia la un fond de pensii 

administrat privat nu instituie obligaţii 

fi nanciare suplimentare pentru 

participanţi, ci reprezintă o parte din 

contribuţia individuală datorată la 

sistemul public de pensii. 

Contribuţiile participanţilor la 

fondurile de pensii administrate privat 

sunt scutite de impozit. Pensiile mai 

mari de 1000 RON sunt impozitate. 

Fondurile de pensii private obligatorii 

au avut, de la fondare, un randament 

de 35,77%. 

În 2010, volumul activelor în al doilea 

Pilon au fost estimate la 1,07 miliarde 

euro, înregistrând o creștere de 12% 

faţă de anul precedent. Conform 

pronosticurilor, acestea vor crește cu 

cel puţin 25% până în 2015. 

Numărul participanţilor la fondurile de 

pensii private obligatorii a constituit, 

în 2010, circa 606.200 participanţi 

sau circa 90% din numărul total al 

populaţiei ocupate. 


individuale din Pilonul II constituia 

circa 1614 euro în 2010. 






angajat ** . 



Contribuţiile participanţilor la 

fondurile de pensii administrate privat 

sunt scutite de impozit. 

Randamentul mediu obţinut 

pe parcursul a opt ani a fost de 

aproximativ 20-25% pe an, adică 200% 

în cei opt ani de funcţionare. 

La sfârșitul anului 2010, Pilonul 

II polonez avea 14,7 milioane de 

participanţi - circa 90% din numărul 

total al populaţiei ocupate. 

Pilonul II polonez, administra, la fi nele 

lui 2010, active nete în valoare de 

aproape 56 miliarde euro, in creștere 

cu 24% fata de fi nalul lui 2009. 


individuale din Pilonul II constituia 

3446 euro în 2010. 






angajat. 

Fondurile de pensii private au început 

să facă plăţi către clienţi deja în 2009, 

însă primul val semnifi cativ va fi în 

anul 2014. 



Conturile individuale obligatorii din 

Polonia iau forma de fonduri de pensii 

deschise și sunt de tipul contribuţiilor 

defi nite. 

Polonia este cea mai mare piaţă de 

pensii private din regiunea Europei 

Centrale și de Est. Pe piaţa de pensii 

private obligatorii din Polonia sunt 

concentrate aproximativ 55% din 

activele de pensii private din regiune. 

* Conform datelor de la 30 septembrie 2011 a Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR) (http://www.apapr.ro, accesat 1 noiembrie, 2011). 

** Sistemul de pensii fi nanţate în Estonia a demarat în anul 2002. Începând din octombrie 2009, aproximativ 590 de mii de oameni, care reprezintă aproximativ 

86% din forţa de muncă activă, au aderat la al doilea Pilon de pensii de tip fond.

PUNCTE SLABE 

Primele contribuţii la fondurile de 

pensii private obligatorii (Pilonul II) au 

fost virate abia în mai 2008. 

Nu se fac sufi ciente eforturi de 

promovare continuă a sistemului de 

pensii private și, mai ales, de educare 

și informare fi nanciară a populaţiei. 

Un grad foarte redus de educaţie 

fi nanciară a populaţiei. 

Pensiile private au fost afectate de 

criza fi nanciară. În anul 2011 fondurile 

de pensii private obligatorii au obţinut 

un profi t cumulat de 108,4 milioane 

de lei, fi ind în scădere cu 72% faţă de 

2010. 

Benefi ciile (veniturile) de până la 5500 

EEK (EUR 320) de la Pilonul II sunt 

scutite de impozit. Dincolo de acest 

prag, benefi ciile sunt impozitate la o 

rată normală a impozitului pe venit. 

Pensiile cumulate cu salariul se 

impozitează. 

Ca urmare a crizei fi nanciare, 

contribuţiile statului către sistemul 

privat de pensii au fost reduse de la 

6% la 2% în 2009. 

În 2009 contribuţiile statului către 

sistemul privat au fost îngheţate până 

la sfârșitul anului 2010. 



Pensiile private au fost afectate de 

criza fi nanciară într-o măsură mai mică 

decât în celelalte două ţări. 

25



OPORTUNITĂŢI 

26 

Încrederea de care se bucură sistemul 

privat în rândul populaţiei. 

Oportunitatea continuării 

demersurilor de educare și informare 

a participanţilor cu privire la pensiile 

private. 

Conform legislaţiei în vigoare, nivelul 

contribuţiilor virate spre administrare 

privată în Pilonul II (pensii private 

obligatorii) a început cu 2% în 2008 

și creste cu jumătate de procent 

la fi ecare zi de 1 ianuarie, pentru a 

ajunge la 6% în 2016. 

Pentru persoanele care s-au alăturat 

la cel de-al doilea Pilon de pensii, o 

parte a impozitului social, împreună 

cu drepturile de pensie, este trecut la 

pensiile private de tip fond. 

Participanţii plătesc o contribuţie de 

2% din salariul lor către fondurile de 

pensii private obligatorii, în timp ce 

statul contribuie cu 4%. Însă, conform 

deciziei Guvernului, în condiţiile de 

criză fi nanciară, în 2011 rata contribuţiei 

angajatului a constituit 1% și a statului 

- 2%. 

Cea mai mare parte a taxei sociale 

plătite de către un angajat astăzi este 

cheltuită pentru pensiile de stat ale 

pensionarilor de astăzi, menţionate 

anterior de 4% din impozitul social 

al acestor persoane, pentru a asigura 

viitorul său personal. 

Societăţile de gestionare a fondurilor de 

pensii pot oferi mai mult decât un fond, 

cu condiţia ca politicile de investiţii să 

difere în mod semnifi cativ și ca unul dintre 

aceste fonduri să fi e investit în produse cu 

venit fi x. 

Conform reglementărilor de investiţii 

pentru fondurile respective, oportunitatea 

de a face investiţii pe anumite instrumente 

este reală, după cum urmează: 

- 40% în imobiliare sau fonduri 

imobiliare; 

- 35% în titluri de valoare emise și 

garantate de către guvernul estonian, 

o ţară membră a Uniunii Europene, 

sau de către state cu un profi l de risc 

similar; 

- 30% pentru fondurile de investiţii 

din societăţile care aparţin aceluiași 

grup ca și societatea de administrare 

a pensiilor; 

- 10% pentru investiţiile în active 

imobilizate; 

- 5% pentru titlurile de valoare emise 

de către același grup sau pentru 

valorile mobiliare emise de un fond 

unic de investiţii; pentru fondurile de 

investiţii de gestionare a societăţii 

de pensii, cât și pentru depozite la 

instituţiile de credit din același grup. 

* Allianz Global Investors, Poland (http://www.pensionfundsonline.co.uk/countryprofi les/poland.aspx, accesat 3 noiembrie 2011). 

Investiţiile străine sunt limitate la 15%. 

Contribuţii sufi ciente de capital la 

fondul de pensii private obligatorii. 

Valoarea contribuţiilor va creste în 

anii următori - la 3,5% în 2017 și 5% în 

2018. 

Fondurile deschise de pensii pot fi în 

proporţie de cel puţin 40% în formă 

de acţiuni de pe piaţa reglementată 

a Bursei de Valori. Cel puţin 40% din 

fonduri pot fi investite în obligaţiuni 

ipotecare, municipale sau corporative; 

10% pot fi investite în certifi catele de 

fonduri de investiţii aproape de sfârșit; 

15% - în unităţi de fonduri de investiţii 

deschise; 20% - în depozite bancare și 

titluri de valoare * . 

Fondurile deschise de pensii nu 

trebuie investite în acţiuni sau alte 

valori mobiliare ale societăţii de 

gestionare a fondului de pensii.

AMENINŢĂRI 

Dependenţa pieţei fi nanciare de 

efectele recesiunii globale. În iunie 

2009, statul a sistat plata cotei sale 

în fondurile de pensii pentru a evita 

creșterea defi citului fondurilor 

publice * . 

Rata relativ înaltă de sărăcie a 

persoanelor vârstnice. 

Rata relativ înaltă a șomajului, 

aproximativ 7% în 2011. 

Migraţia continuă a forţei de muncă în 

Occident și America de Nord. 

- 

Dependenţa dezvoltării sistemului 

privat de pensii de situaţia politică. 

Îmbătrânirea populaţiei. 





Fluctuaţii macroeconomice. 

Migraţia forţei de muncă, în special, în 

ţările scandinave. 




Reducerea contribuţiilor pentru pensii 

plasate în administrare privată - de la 

7,2% din salariu la 2,3% din salariu. 

Persoanele se pot confrunta cu riscul 

de portofoliu (adică, orice persoană 

trebuie să fi e conștientă că valoarea 

portofoliului său ar putea scădea mai 

jos de suma investită). 



Migraţia continuă a forţei de muncă, 

în special, în Occident. 

- 

Fluctuaţiile macroeconomice. 


* Deşi, cu începere din 2012, subvenţionarea de către stat a fondurilor de pensionare va fi restabilită, cazul dat a pus în evidenţă vulnerabilitatea fondurilor faţă de 

procesele fi nanciare regionale şi globale. 

27



RECOMANDĂRI PENTRU 

IMPLEMENTAREA PILONULUI 

II DE PENSII 

28 

În vederea unei eventuale construcţii și implementări a Pilonului II de pensii în Republica Moldova, 

propunem spre examinare următoarele concluzii și recomandări: 

Concluzii 

Introducerea Pilonului II poate oferi un venit mai bun în timpul pensionării, iar puterea de cumpărare a primului Pilon 

poate oferi un standard de bază pentru viaţă; 

Introducerea Pilonului II de pensii reprezintă o decizie, al cărei principal obiectiv e asigurarea unui venit suplimentar 

persoanei ce se retrage din activitate ca urmare a vârstei înaintate; 

Fondurile de pensii private obligatorii se bazează pe câștigul economic, produs din investiţiile participanţilor la fond. 

Scopul de bază al unui asemenea sistem e de a-i menţine individului, pe cât este posibil, același standard de viaţă și 

după pensionare; 

Pilonul II de pensii reprezintă un al doilea coș, care trebuie să ofere un plus de siguranţă la contribuţiile realizate în 

timp, prin siguranţă înţelegând faptul că, la retragerea din activitate, fi ecare pensionar va primi, în urma administrării 

inteligente și prudente a veniturilor cumulate, o pense cel puţin la fel de mare, în termeni reali, cu mărimea 

contribuţiei. 

Recomandări 

Experienţa românească și estoniană cu privire la constituirea fondurilor de pensii administrate privat poate fi studiată 

ca model; 

Crearea mecanismelor și instrumentelor necesare pentru implementarea Pilonului II este un proces complex și de 

durată. La momentul introducerii Pilonului II este important ca mai multe mecanisme și instrumente publice să 

funcţioneze deja; 

Este necesară asigurarea unui dialog social cu privire la avantajele și dezavantajele construirii Pilonul II în Republica 

Moldova; 

Este nevoie de asigurarea transparenţei în activitatea sistemului fi nanciar-nebancar; 

În prealabil, e necesară consultarea cu instituţiile publice și societatea civilă pe marginea creării cadrului legal privind 

fondurile de pensii administrate privat, care să reglementeze, înainte de toate, activitatea administratorilor de fonduri 

de pensii private obligatorii și, astfel, să asigure transparenţa în această zonă nouă; 

Procesul de pregătire pentru implementarea Pilonului II cere crearea unei autorităţi specializate de reglementare 

și monitorizare a activităţii sistemului de pensii private în Republica Moldova (de ex., Comisia de Monitorizare a 

Sistemului de Pensii Private (CSMPP) în România); 

Ţinând cont de experienţa pozitivă a altor state privind modul de funcţionare a pensiilor private, e important să fi e 

creat cadrul legal ce le-ar garanta administratorilor de fonduri de pensii private obligatorii și facultative dreptul de a 

investi - până la un prag maxim de 8-10% din activele fondurilor pe care le vor gestiona - în acţiuni, obligaţiuni sau 

hârtii de valoare etc. 

Asigurarea unui mecanism de informare a participanţilor la fondurile de pensii private obligatorii cu privire la: evoluţia 

fondurilor, monitorizarea de către o autoritate independentă a administratorilor fondurilor, reglementarea privind 

posibilităţile de investiţie a fondurilor; 

Este important ca angajatorului să-i fi e acordate o serie de parghii care să-l cointereseze în medierea relaţiei dintre 

angajat și asigurator, și asta pentru că angajatul e mai puţin versat în sectorul fi nanciar, dar și ezită săși manifeste 

iniţiativa proprie. De regulă, aceasta face parte din pachetul salarial al angajatorului ca ofertă către angajat. Totodată, 

angajatului i se oferă opţiunea de a alege și alte oferte de pe piaţă. 

În conformitate cu principiul echităţii, este important să fi e consolidată legătura între contribuţiile sociale și benefi ciile 

la nivel individual; 

E necesar ca statul să acorde stimulente fi scale reale, ca să crească participarea atât din partea companiilor, cât și a 

salariaţilor la fondurile private de pensii.




În vederea pregătirii unei eventuale implementări a fondurilor de pensii private obligatorii în Republica Moldova, sunt necesare 

următoarele: 

1. Elaborarea legislaţiei cu privire la pensiile private obligatorii, care: 

Să prevadă, pentru administratorii de fonduri de pensii private, dreptul de a investi până la o anumită cotă-parte din activele 

fondurilor în acţiuni, obligaţiuni sau alte obiecte fi nanciare; 

Să garanteze ca fondul de pensii private să nu poată da faliment, iar asta înseamnă că trebuie să existe garanţii atât din partea 

statului, cât și din partea administratorilor de fonduri; 

Să asigure dreptul autorităţii de supraveghere și reglementare a pieţei de pensii private de a interveni, pentru a asigura un fond de 

pensii private în situaţie de risc sau faliment; 

Să protejeze interesele participanţilor la fondurile private și obligatorii, prin asigurarea unei funcţionări efi ciente a sistemului de 

pensii private prin toate pârghiile legislative. 

2. Pregătirea informaţională și sistemică a evidenţei contribuabililor la fondurile private și obligatorii; 

3. Asigurarea transparenţei în ceea ce privește costurile generate de introducerea Pilonului II; 

4. Respectarea următoarele precondiţii: viitoarea societate de administrare a fondului de pensii trebuie să obţină o licenţă de 

operare de la Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF); fondul de pensii trebuie să fi e înregistrat de către CNPF. 

5. Organizarea unor campanii de presă, în vederea informării publicului cu privire la importanţa și avantajul participării la 

fondurile de pensii private obligatorii. 

29



ANALIZA SWOT A FONDURILOR 

DE PENSII FACULTATIVE (PILONUL III) 

Fondurile de pensii facultative (Pilonul III) sunt 

create cu scopul de a le asigura viitorilor 

pensionari venituri mai mari la pensie, astfel 

încât, la momentul retragerii din câmpul muncii, 

ei să primească atât pensia de la stat, cât și cea 

facultativă. De regulă, la fondurile de pensii 

facultative participă persoanele în vârstă de până 

la 45 de ani, care sunt deja asigurate și contribuie 

la sistemul public de pensii. Specific fondurilor de 

pensii facultative este că acestea sunt constituite 

din contribuţiile individuale ale participanţilor, 

care se reţin și se virează lunar de către angajator 

ori de către participant, odată cu contribuţiile de 

asigurări sociale obligatorii. Fiecare participant 

la fondurile de pensii facultative beneficiază de 

un cont individual. Menţionăm că participarea la 

fondurile de pensii facultative este opţională și se 

face prin încheierea unui act individual de aderare 

și plata primei contribuţii în contul fondului de 

30 

pensii ales. Actul individual presupune un contract 

scris, încheiat între persoana fizică și administrator, 

care conţine acordul persoanei de aderare la 

planul de pensii și la contractul de societate civilă a 

activelor fondului7 . 

În cadrul fondurilor de pensii facultative 

sumele sunt investite astfel, încât să asigure 

rentabilitatea pe termen lung. Activele fondurilor 

facultative de pensii pot fi investite cu prudenţă 

în diverse proiecte financiare, în formă de acţiuni 

și obligaţiuni, la burse de valori autorizate etc. 

În ceea ce privește beneficiile din contribuţiile 

acumulate la fondurile de pensii facultative, 

acestea pot fi accesate doar după ce participanţii 

au obţinut dreptul la pensie. Altfel spus, suma 

acumulată la fondul de pensii facultative poate 

fi folosită doar din momentul pensionarii 

persoanei. 

Lege nr. 204/2006 privind pensiile facultative. „Monitorul Ofi cial al României”, Partea I, nr. 470 din 31/05/2006. 

7

AMENINŢĂRI 



ROMÂNIA ESTONIA POLONIA MOLDOVA 

Fondurile de pensii 

facultative au fost introduse 

în mai 2007. 

Fondurile de pensii private 

facultative au înregistrat, de 

la înfi inţare, un randament 

mediu anual de 7,4%, 

depășind rata medie anuală 

a infl aţiei de 6,1%. 

Fondurile de pensii private 

nu au voie să investească 

în active toxice sau 

periculoase. 

Participarea la fondurile 

de pensii facultative este 

voluntară pentru angajaţi. 

Contribuţiile angajatorului 

și ale angajaţilor sunt 

deductibile până la o sumă 

în RON echivalentă cu 200 

EUR pe an. Veniturile din 

investiţii sunt scutite de 

impozit și benefi ciile sunt 

supuse impozitării standard. 

Din cele 13 fonduri ale 

Pilonului III, nouă au 

înregistrat rezultate 

investiţionale pozitive, care 

s-au situat între 10 și 40%. 

În anul 2011, fondurile 

de pensii facultative au 

înregistrat o creștere 

semnifi cativ a numărului de 

participanţi - circa 260.000. 

În 2011, valoarea activelor 

nete în sistemul fondurilor 

de pensii facultative a 

constituit aproximativ 435,7 

milioane RON. 

Fondurile de pensii facultative au 

fost introduse în 1998. 

Acestea sunt de două tipuri: 

poliţe de asigurare de pensii, 

prevăzute de către societăţile de 

asigurare de viaţă, sau fonduri de 

pensii facultative administrate de 

manageri de active. 

În prezent în Estonia operează 

15 fonduri de pensii facultative. 

Activele lor se ridică la 49 milioane 

de euro și sunt așteptate să crească 

cu 13% până în 2015. În același 

timp, 38% din active sunt investite 

în fondurile de capital, 26% în 

acţiuni, 15% în obligaţiuni și 12% 

în fonduri de investiţii, altele decât 

cele de capital * . 

Participarea la fondurile de pensii 

facultative este voluntară pentru 

angajaţi. 

Angajatorii pot face contribuţii 

pentru angajaţii lor în al treilea 

Pilon. 

Prestaţiile de pensie variază în 

funcţie de sumele contribuţiilor 

plătite. 

Benefi ciile sunt taxate în prezent 

cu 10%, dacă participantul dorește 

să-și încaseze benefi ciile într-o plată 

unică. În cazul în care participantul 

la fondul facultativ de pensii 

optează pentru o rentă lunară sau 

trimestrială pentru tot restul vieţii, 

taxa se reduce la nivelul zero. 

Nu sunt restricţii de investiţii pentru 

fondurile de pensii facultative. 

Nu există limite maxime pentru 

investiţiile de capital și nu există 

limite pentru investiţii în valori 

mobiliare. 

Pilonul III a fost introdus în 

1999. Acesta este compus 

din: conturi individuale de 

pensii și pensii ocupaţionale 

voluntare. 

Planurile voluntare de pensii 

ocupaţionale sau pensii 

ocupaţionale voluntare 

sunt fondurile principale de 

tip contribuţii defi nite ale 

Pilonului III. 

Prestaţiile de pensie variază 

în funcţie de sumele 

contribuţiilor plătite. 

Participarea la fondurile 

de pensii facultative este 

voluntară pentru angajaţi. 

Contribuţiile angajaţilor 

pentru pensiile facultative 

sunt scutite în totalitate de 

impozitul pe venit. 

Planurile voluntare de 

pensii ocupaţionale sunt cu 

stimulente fi scale limitate. 

În anul 2011, fondurile 

de pensii facultative au 

înregistrat o creștere 

semnifi cativă a numărului 

de participanţi - la circa 

40.000. 

În 2011, schemele de 

pensii facultative au fost 

administrate de 28 mari 

operatori din rândul 

băncilor, asiguratorilor și 

fondurilor de investiţii. 

Numărul total al conturilor 

active a constituit 

aproximativ 700.000 în 2011. 

* Allianz Global Investors, Estonia (http://www.pensionfundsonline.co.uk/countryprofi les/estonia.aspx, accesat la 8 noiembrie, 2011). 

Participarea la fondurile de 

pensii facultative este voluntară 

pentru angajaţi. 

Transferurile către un fond 

de pensii nu sunt impozabile, 

adică se deduc din valoarea 

venitului la momentul calculării 

impozitului pe venit. 

31



PUNCTE SLABE 

32 

Piaţa de pensii private 

facultative este mai puţin 

dezvoltată. 

Interesul scăzut al 

populaţiei pentru fondurile 

facultative. 

Din cele 13 fonduri de 

pensii private facultative 

active pe piaţă, cinci au 

încheiat anul 2011 cu o 

randamente negative. 

Puţină transparenţă în 

gestionarea fondurilor de 

pensii facultative. 

Experienţe negative cu 

privire la anumite fonduri 

de investiţii, în urma cărora 

mulţi oameni si-au pierdut 

încrederea în efi cacitatea 

lor. 

Participarea la fondurile de pensii 

facultative rămâne scăzută. 

Interesul scăzut al populaţiei pentru 

fondurile facultative. 

În prezent, puţini angajaţi 

contribuie la fonduri de pensii 

facultative. 

Contribuţiile persoanelor la 

actualele fonduri de pensii 

facultative sunt impozitate. 

Piaţa de pensii private 

facultative e mai puţin 

dezvoltată. 

Interesul scăzut al populaţiei 

pentru fondurile facultative. 

Angajatorii sunt 

restricţionaţi în proiectarea 

planului de pensii. 

Investiţiile în imobiliare sunt 

interzise. 

Conform art. 67 al Codului 

Fiscal al Republicii Moldova, 

contribuţiile la fondurile 

facultative sunt deductibile 

total, în limită de cel mult 

15% din salariul anual, atât la 

angajat, cat si la angajator * . 

Lipsa unui cadru normativ 

privind activitatea fondurilor 

private facultative. Actualul 

cadru normativ se răsfrânge 

mai mult asupra modului de 

organizare a administratorilor 

de fonduri, decât asupra 

protecţiei și drepturilor 

benefi ciarilor acestor fonduri. 

Lipsa unor condiţii fi scale 

favorabile dezvoltării fondurilor 

de pensii private sau nestatale. 

Modifi carea cotelor și structurii 

cheltuielilor administrative ale 

fondului ** . Legea stipulează 

că singura sursă de acoperire 

a cheltuielilor administrative 

ale fondului e formată din cel 

mult 10% din venitul de la 

investirea activelor fondului. 

Această cotă e foarte redusă și 

este sufi cientă, cel mult, pentru 

recuperarea a doar 15%-20% 

din cheltuielile efective ale 

administratorului, luând în 

consideraţie performanţele 

pieţei, stimulările fi scale 

reduse și unele imperfecţiuni 

ale legii. Rezultă că aceste 

cheltuieli trebuie acoperite 

din depunerile fondatorilor, în 

timp ce recuperarea investiţiei 

fondatorului în astfel de condiţii 

are loc peste circa nouăzece 

ani. În aceste condiţii, 

iniţiativele investitorilor sunt 

extrem de reduse și reforma 

efectivă a pensiilor ar putea 

întârzia încă mulţi ani *** . 

* Oleg Verejan, Pensiile private în Republica Moldova, risc sau viitor asigurat, la http://www.asigurare.md/content/ro/0000550.pdf, accesat la 12 octombrie 2011. 

** După estimările făcute de către Asociaţiei Actuarilor din Republica Moldova. 

*** Oleg Verejan, Fondurile nestatale de pensii in Republica Moldova - un fruct răscopt, Revista “Ars Assecuratiorum”, Chişinău, 2007.

OPORTUNITĂŢI 

AMENINŢĂRI 

Angajatorii și sindicatele - la 

nivel de industrie, de grup 

sau prin negocieri colective 

- pot stabili scheme 

voluntare ocupaţionale, 

care sunt planuri de 

contribuţii directe. 

În lipsa unui acord colectiv, 

angajatorii pot stabili 

sisteme de pensii individual, 

dar și la nivel de industrie. 

Fondul de garantare a 

drepturilor din sistemul de 

pensii private va începe 

să funcţioneze în prima 

parte a anului 2012 și va fi 

constituit din contribuţiile 

iniţiale ale administratorilor 

de fonduri și furnizorilor de 

pensii, care vor reprezenta 

1% din capitalul social 

minim aferent autorizării. 

Resursele fi nanciare ale 

fondului vor fi investite doar 

în instrumente ale pieţei 

monetare, depozite, conturi 

curente, titluri de stat si alte 

instrumente cu grad scăzut 

de risc * . 

Este important modul în 

care instituţiile cu abilităţi 

legislative se vor implica în 

reglementarea sistemului 

fondurilor de pensii, în 

favoarea cetăţenilor**. 

Rata relativ înaltă de 

sărăcie a persoanelor 

vârstnice. 

Criză economică și 

fi nanciară. 

Pilonul III de pensii trebuie să 

asigure 30% din venitul necesar 

de existenţă al pensionarului, în 

condiţiile în care 40% sunt acoperite 

de Pilonul II și I. Astfel, se constituie 

cele 70% din venituri în formă de 

pensie la bătrâneţe. 



Criză economică și fi nanciară. 

E doar un câștig de capital 

și scutire de impozit pentru 

membrii planului de pensii. 

Există o scutire de la 

contribuţiile de asigurări 

sociale de până la 7% din 

salariul angajaţilor. 

Fondul de pensii facultative 

poate fi creat pentru 50% 

din angajaţii unei companii. 

Toate fondurile gestionate 

trebuie să funcţioneze în 

Polonia. 

Sistemele voluntare de 

pensii ocupaţionale sunt 

gestionate de fonduri de 

investiţii, companii de 

asigurare de viaţă, fonduri 

de pensii sau societăţi 

străine de management. 

Există o limită de 10% cu 

privire la ipotecă, obligaţiuni 

municipale și corporative. 

Condiţiile planului de 

pensii trebuie să fi e 

negociate cu sindicatele sau 

reprezentanţii salariaţilor. 

Rata relativ înaltă de 

sărăcie a persoanelor 

vârstnice. 

Criză economică și 

fi nanciară. 



Câștig de capital. 

Scutirea de impozit pentru 

membrii planului de pensii. 

Fondurile de pensii nestatale 

sunt efi cace, în situaţia în care 

investiţiile în pensii depășesc 

infl aţia. 

Toate fondurile gestionate 

trebuie să funcţioneze pe 

teritoriul ţării. 

În legislaţie nu e specifi cat 

clar principiul în baza căruia 

activează fondurile de pensii 

private. În funcţie de acest 

principiu sunt defi nite tipul și 

mărimea contribuţiei. 



Criză economică și fi nanciară. 

* Fondul de garantare a pensiilor private va începe să funcţioneze în prima parte a anului 2012, Wall-Street.ro, 2 noiembrie 2011 (http://www.wall-street.ro/articol/ 

Money/111870/Fondul-de-garantare-a-pensiilor-private-va-incepe-sa-functioneze-in-prima-parte-a-anului-2012.html#comments_href, accesat la 9 noiembrie 2011). 

** CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Introducerea de pensii obligatorii administrate privat, Aspecte critice pentru România, Bucureşti, 2007, p. 27. 

33




În vederea dezvoltării sistemului fondurilor de pensii private facultative în Republica Moldova, propunem ca 

următoarele măsuri să fi e luate în considerare: 

34 

Revizuirea Legii nr. 329 din 25 martie 1999 cu privire la fondurile nestatale de pensii, prin introducerea 

instrumentelor efi ciente de pensii private, ţinând cont de interesele diferitelor grupuri ale populaţiei și 

condiţiile specifi ce de dezvoltare socio-economică a Republicii Moldova; 

Elaborarea și adoptarea legislaţiei în domeniu, care să asigure înfi inţarea, organizarea și funcţionarea 

Fondului de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private facultative; 

Constituirea unui Fond de garantare a drepturilor din sistemul de pensii facultative. De asemenea, 

resursele pentru plata compensaţiei din fondurile de pensii facultative trebuie gestionate distinct de 

resursele pentru acoperirea cheltuielilor de administrare și funcţionare a Fondului de garantare; 

Elaborarea mecanismelor efi ciente privind sistemele de impozitare, instituţionale și de altă natură, 

ce ar stimula economisirile pe termen lung în fondurile nestatale facultative și ar înlocui alte tipuri de 

economisiri private; 

Creșterea concomitentă a credibilităţii sistemului de pensii facultative prin stabilirea unui mediu fl exibil 

și efi cient de reglementare, inclusiv în activitatea instituţională; 

Asigurarea transparenţei în gestionarea fondurilor de pensii facultative; 

Asigurarea condiţiilor (cadrul juridic, parteneriatul social) ca angajatorii și sindicatele să poată stabilii 

scheme/fonduri voluntare ocupaţionale la nivel de industrie, de grup sau prin negocieri colective; 

Promovarea participării voluntare a cetăţenilor la fondurile de pensii facultative; 

Elaborarea unui Ghid al participantului la fondul de pensii facultative, ca instrument practic atât pentru 

participanţii la fondurile facultative, cât și pentru administratorii de fonduri de pensii private. Ghidul 

trebuie să includă, de asemenea, materiale informative pentru persoanele care sunt pe cale să devină 

benefi ciari ai fondurilor de pensii private; 

Organizarea unor campanii de mediatizare, prin intermediul unor emisiuni TV și radio, în vederea 

informării publicului cu privire la drepturile și obligaţiile atât ale participanţilor, cât și ale 

administratorilor de fonduri de pensii facultative. Acesta va asigura transparenţa în activitatea pieţei 

fi nanciare nebancare, respectiv vor putea fi atrași mai mulţi benefi ciari.

1.1. Particularităţile 

și tendinţele sistemului PAYG 

Drept catalizator pentru apariţia sistemului 

public de pensii au servit schimbările 

economice și politice din societăţile moderne. 

Dezvoltarea industriei a condus la eliminarea 

breslelor, care nu mai corespundeau, din punct 

de vedere economic, principiului de competiţie 

liberă. Aceasta, deși ele au avut un rol important 

în ajutorarea oamenilor săraci din afara breslei, 

dar mai ales a celor săraci, bolnavi sau bătrâni 

din interiorul breslei. De asemenea, sistemul 

public de pensii a apărut ca răspuns la situaţiile 

în care persoanele în vârstă nu mai puteau obţine 

mijloacele necesare subzistenţei prin muncă în 

industrie, iar familia nu mai reprezenta o sursă de 

sprijin, așa cum a fost familia tradiţională rurală. 

În lipsa asigurării, exista riscul ca individul să nu 

aibă mijloacele necesare existenţei, respectiv să 

trăiască sub pragul sărăciei la bătrâneţe. Astfel, 

am putea spune că obligativitatea asigurării are 



CAPITOLUL I. 

Sistemul public de pensii: 

vulnerabilităţi și tendinţe 

ca scop principal eliminarea riscului sărăciei. 

Căderea individului sub pragul sărăciei poate 

avea efecte negative nu doar asupra lui însuși, ci 

și asupra familiei sau a societăţii, fapt ce conduce 

la creșterea diversităţii argumentelor pentru 

obligativitatea asigurării. 

Lucrătorii contribuie pe parcursul carierei 

profesionale la sistemul public de pensii, iar banii 

sunt transferaţi, pe măsură ce sunt colectaţi, 

persoanelor care s-au retras din câmpul muncii, 

dar care, la rândul lor, pe parcursul vârstei active, 

au contribuit la acest sistem. De aceea, cel mai 

cunoscut sistem public de pensii al zilelor noastre 

mai e numit, în limba engleză, pay-as-you-go 

(PAYG), ceea ce înseamnă un sistem în care plătești 

pe măsură ce avansezi în cariera profesională. 

Sistemul PAYG este bazat pe solidaritatea dintre 

generaţii, persoanele active contribuind financiar 

pentru persoanele retrase din activitate. Acest 

transfer poate fi reprezentat prin formula: 

35



36 

CVM = PN 

C – rata contribuţiei la sistemul PAYG 

V – venitul mediu 

M – numărul de lucrători 

P – mărimea medie a pensiei 

N – numărul de pensionari 

Așa cum se poate observa, echilibrul dintre cele 

două componente ale ecuaţiei rezultă, pe de o 

parte, din mărimea contribuţiei și a numărului de 

lucrători, iar pe de altă parte, din mărimea pensiei 

și a numărului de pensionari. Rata de dependenţă 

- raportul dintre numărul de pensionari și cel de 

lucrători - este foarte importantă în asigurarea 

echilibrului sistemului public de pensii. În plus, 

variaţia mărimii pensiei trebuie evaluată în funcţie 

de venitul mediu, adică de nivelul de trai al 

persoanelor active. Cu cât crește venitul, implicit 

standardul de viaţă al lucrătorilor, cu atât cresc 

așteptările persoanelor retrase din activitate cu 

privire la mărimea pensiei, chiar dacă acestea din 

urmă au contribuit la sistemul PAYG într-o perioadă 

când mărimea pensiei era mai mică. 

Solidaritatea dintre generaţii specifică sistemului 

public de pensii constă în faptul că lucrătorii de 

astăzi contribuie pentru pensionarii de astăzi, care 

la rândul lor au contribuit când erau activi pe piaţa 

muncii pentru pensionarii de ieri. Însă această 

relaţie dintre generaţii, care e garantată de stat, 

generează o problemă, și anume: în ce măsură 

mai putem vorbi de solidaritate, dacă statul obligă 

generaţia tânără să contribuie pentru generaţia 

în vârstă. De aceea, dincolo de sentimentul de 

solidaritate, trebuie să existe și sentimentul de 

încredere al generaţiei tinere din prezent în faptul 

că generaţia tânără din viitor va contribui la 

sistemul public de pensii atunci când generaţia 

actuală va ieși la pensie (Fig. 2). Prin urmare statul, 

ca să poată garanta durabilitatea sistemului de 

pensii PAYG, trebuie să încurajeze sentimentul de 

încredere și solidaritate dintre generaţii8 . 9 

Fig. 2. Încredere și solidaritate în cadrul sistemului public de pensii 9 

Persoanele în 

vârstă de 

„ieri” 

solidaritate 

încredere 

Persoanele tinere de 

„astăzi” 

solidaritate 

încredere 

solidaritate 

Valeriu Frunzaru, Solidaritatea socială în contextul reformelor sistemelor de pensii. Calitatea vieţii, nr. 3-4, 2006, 

8 

pp. 363-373. 

9 

Persoanele în vârstă 

de „astăzi” 

Valeriu Frunzaru, Idem, 2006, p. 366. 

Persoanele tinere de 

„mâine”

Un tip de solidaritate dintre generaţii e și cea în 

care surplusul de resurse din timpul unei generaţii 

este pus într-un fond de rezervă (buffer fund) 

pentru pensiile din viitor, când nu vor fi resurse, fie 

din cauza eventualelor probleme economice, fie 

din cauza creșterii ratei de dependenţă. O situaţie 

inversă, bazată tot pe solidaritatea dintre generaţii, 

e atunci când pensiile din prezent sunt plătite 

(chiar și parţial) din împrumuturi publice care vor fi 

plătite în viitor, de următoarele generaţii. 

Alături de solidaritatea dintre generaţii putem 

vorbi și de o solidaritate intra generaţii. Perioada 

în care persoanele beneficiază de drepturi de 

asigurări sociale (de boală, accident de muncă, 

șomaj, îngrijirea copilului), perioada în care au 

fost urmate cursurile la zi ale învăţământului 

universitar, perioada de satisfacere a serviciului 

militar, cea de mobilizare sau de prizonierat pot 

fi luate în considerare, atunci când se calculează 

cuantumul pensiei. De asemenea, există o 

solidaritate de gen - femeile, de regulă contribuie 

pentru o perioadă mai scurtă la sistemul PAYG și ies 

la pensie la o vârstă mai mică. Chiar și în condiţiile 

în care, în unele state dezvoltate, există tendinţa 

de egalizare a vârstei de pensionare între bărbaţi 

și femei, faptul că femeile trăiesc, în medie, mai 

mult decât bărbaţii face ca ele să beneficieze pe o 

perioadă mai îndelungată de pensie. 

Sistemele de pensii de tip PAYG sunt, în general, 

cu beneficii definite (defined benefit scheme). 

Prin aceasta se presupune că asiguratul știe care 

va fi mărimea pensiei lui, în funcţie de anumite 

componente, cum ar fi: numărul de ani de 

contribuţie, vârsta la care se pensionează, gradul 



de risc asociat locului de muncă. Formula de 

calcul a mărimii pensiilor în sistemul cu beneficii 

definite poate lua în considerare de la ultimii 

ani de activitate până la întreaga carieră. De 

exemplu, în Arabia Saudită și Iordania, se luau în 

calcul ultimii doi ani de activitate, iar în Brazilia 

și Irak - ultimii trei ani. Aceasta poate avea un 

efect pervers, așa cum s-a întâmplat în Iordania, 

unde angajaţii se înţelegeau cu angajatorii ca 

aceștia să le supra-raporteze salariile (urmând ca 

angajatul să plătească în întregime contribuţiile 

sociale) pentru perioada luată în calcul. Supraraportarea 

în ultimii doi ani poate fi asociată cu 

sub-raportarea în ceilalţi ani, fapt ce se poate 

solda cu efecte catastrofale asupra sistemului de 

pensii. Pentru a stopa acest fenomen, autorităţile 

din Iordania le-au interzis lucrătorilor să pretindă 

o creștere sau o reducere a salariilor cu mai mult 

de 40% în ultimii cinci ani de activitate, excepţie 

făcând situaţiile în care lucrătorii sunt membri de 

sindicat ori funcţionari în sectorul administrativ, iar 

majorarea s-a produs pentru un grup de angajaţi10 . 

Acest tip de decizie politică e greu de luat în cazul 

democraţiilor occidentale cu o piaţă liberă. Soluţia 

ar fi mărirea numărului de ani luaţi în consideraţie, 

iar, dacă sunt date înregistrate, să se ţină cont 

chiar de întreaga carieră. Pentru a se evita o pensie 

mică datorită veniturilor scăzute dintr-unul din 

anii luaţi în calcul (cauzată de șomaj sau boală), se 

poate ţine cont de cei mai buni ani dintr-o anumită 

perioadă (de exemplu, cei mai buni zece ani din 

ultimii 15 luaţi în calcul). 

10 

Colin Gillion, John Turner, Clive Bailei, Denis Latulippe (editori), Social Security Pensions. Development and 

Reform, Organizaţia Internaţională a Muncii, Geneva, 2000, p. 47. 

37



1.2. Dimensiunea factologică a sistemului 

public de pensii în Republica Moldova 

Etapele istorice până la reforma din 1998 

Perioada sovietică 

Direcţiile și posibilităţile de reformare a sistemului 

de pensii din Republica Moldova au fost, în mare 

măsură, predeterminate de normele moștenite 

de la sistemul sovietic de pensii care, în pofida 

specificului politic de dezvoltare, era constituit 

în corelare cu tendinţele mondiale, fiind 

inspirat de modelul german (construit iniţial de 

cancelarul Bismark). E vorba de asigurarea socială 

a lucrătorilor, stabilirea raportului între pensii 

și salarii, precum și a criteriilor diferenţiate de 

pensionare pentru diferite categorii de persoane 

care lucrează etc. Ca și în alte state, sistemul de 

pensionare sovietic s-a bazat pe redistribuirea 

fondurilor pe principiul „solidarităţii generaţiilor”. 

Prin „Legea cu privire la pensiile de stat” din 

1956 (cadrul normativ de bază din fosta Uniune 

Sovietică), au fost stabilite dreptul și criteriile de 

acordare a pensiilor de stat pentru bătrâneţe, a 

celor de invaliditate și în legătură cu pierderea 

întreţinătorului. Legea era aplicabilă muncitorilor, 

funcţionarilor, altor persoane din cadrul instituţiilor 

de stat, inclusiv din sovhozuri, dar nu asigura 

dreptul la pensie a persoanelor care lucrau în 

gospodăriile agricole colective. Pentru ultimele, 

dreptul la asigurare socială a fost stabilit mult 

mai târziu, abia în 1964, când a fost adoptată 

„Legea cu privire la pensii și indemnizaţii pentru 

membrii colhozurilor” (până în 1963, evidenţa 

38 

salariului pentru membrii colhozurilor se efectua în 

„trudozile” (zile de muncă - trad. rusă)). 

Către anii 1990 în fosta URSS se constituise un 

sistem de asistenţă socială de asigurare cu pensii, 

unde dreptul la pensie îl avea, de facto, fiecare 

lucrător care demonstra existenţa vechimii de 

muncă necesare pentru stabilirea pensiei pentru 

bătrâneţe. Vârsta de pensionare și vechimea 

de muncă cerute erau relativ scăzute: 55 de ani 

pentru femei și 60 de ani pentru bărbaţi, respectiv 

20 de ani vechime în muncă pentru femei și 25 

de ani pentru bărbaţi. Persoanele care activau în 

condiţii periculoase sau nocive de muncă (în mine, 

uzine metalurgice etc.), în condiţii climaterice 

dificile (în zonele nordice ale URSS) sau erau 

antrenate în activitate de importanţă socială 

deosebită (medicii, profesorii din școli) beneficiau 

de facilităţi (reducerea vârstei sau a vechimii de 

muncă necesare) la stabilirea pensiilor. Mărimea 

pensiei era calculată în baza salariului mediu 

primit în ultimele 12 luni de lucru, astfel încât 

salariul avut pe durata întregii cariere profesionale 

și suplimentul pentru vechimea în muncă nu 

influenţa deloc mărimea pensiei. În plus, existenţa 

limitărilor („pensie minimă” și „pensie maximă”) 

adesea contribuia la nivelarea pensiilor. 

Trebuie să menţionăm că, spre deosebire de 

sistemele de pensii similare din Europa, sistemul 

de pensionare din URSS nu prevedea participarea 

angajatului la finanţarea pensiei, iar contribuţiile 

sociale ale angajatorilor nu erau foarte mari (de 

la 4% la 12% din fondul de remunerare a muncii, 

în funcţie de ramura de activitate a economiei 

naţionale). Mărimea pensiei era stabilită pentru 

persoană o singură dată, nu se schimba pe 

parcursul vieţii, indiferent de evoluţia salariilor 

sau a inflaţiei. Asigurarea unui trai decent pentru

pensionari, potrivit standardelor sociale existente, 

era susţinută de un sistem complex de facilităţi 

sociale, care completau pensia stabilită. Banii 

necesari pentru plata pensiilor veneau atât din 

contul defalcărilor sociale efectuate de către 

angajator, cât și din contul bugetului de stat. 

Un asemenea mod de finanţare a sistemului 

de pensionare nu necesita instituirea Fondului 

de pensionare de stat în calitate de instituţie 

financiară separată. Însă, odată cu dezvoltarea 

relaţiilor de piaţă, către anul 1990 au intervenit 

schimbări și în sistemul de pensionare. 

Adoptarea, în 1989, a noii „Legi unionale privind 

pensiile de stat” a constituit o încercare de 

fortificare a principiilor de asigurare socială în 

sistemul de pensionare. Prin respectiva lege, 

mijloacele destinate asigurărilor sociale au 

fost separate de bugetul de stat, au fost mărite 

substanţial contribuţiile sociale efectuate de 

către angajator și a fost introdusă obligativitatea 

contribuţiilor sociale pentru angajat. Suplimentar, 

formula de calculare a pensiilor a fost modificată, 

prin luarea în calcul a unei perioade mai 

îndelungate de muncă - salariul mediu obţinut 

timp de cinci ani la rând în ultimii 15 ani de 

activitate -, fapt ce permitea diferenţierea 

pensiilor stabilite. Pentru persoanele care, din 

diferite considerente, nu dispuneau de vechimea 

în muncă necesară asigurării dreptului la pensie 

deplină, au fost introduse pensii sociale. Legea a 

unificat dreptul la pensie pentru toate categoriile 

de persoane ocupate, inclusiv pentru cele care 

practicau activitate individuală, și a inclus perioade 

suplimentare în calcularea vechimii în muncă. 

Cu toate acestea, legea nu a soluţionat problemele 

care deja erau evidente la acel moment. Nu a 

propus reformarea sistemului de pensionare 



anticipată, fapt care ulterior a condus la creșterea 

numărului pensionarilor. Prin urmare, s-a păstrat 

vârsta de pensionare la limite joase, acordându-i 

angajatului dreptul de a lucra după stabilirea 

pensiei, fapt ce nu a încurajat prelungirea perioadei 

de lucru după pensionare. Legea n-a stimulat 

participarea angajaţilor în crearea fondurilor de 

pensionare (mărimea cotizaţiilor per persoană 

era simbolică - 1% din salariu), iar mecanismul 

propus pentru indexarea pensiilor putea funcţiona 

numai într-o economie stabilă, cu un nivel redus 

de inflaţie. Din aceste și alte considerente, legea în 

cauză nu a putut face faţă noilor relaţii economice 

care se dezvoltau în ţară, iar mecanismele ei, 

parţial preluate după destrămarea URSS de noile 

state independente, inclusiv Republica Moldova, au 

creat riscuri latente pentru sistemele de pensionare 

naţionale. 

Legislaţia naţională în perioada 

independenţei, 1990-1998 

Modificările în cadrul legal naţional privind 

domeniul de pensionare încep cu adoptarea Legii 

nr. 437-XII din 27 decembrie 1990 cu privire la 

asigurarea cu pensii de stat în Republica Moldova. 

Ea a preluat multe elemente din legislaţia sovietică, 

păstrând principiul „solidarităţii generaţiilor” în 

redistribuirea fondurilor sociale. În linii mari, au 

fost păstrate condiţiile generale de acordare a 

pensiilor de bătrâneţe - în special, privind vârsta 

generală de pensionare (55 de ani pentru femei și 

60 de ani pentru bărbaţi) și vechimea de muncă 

pentru pensie deplină (20 de ani pentru femei și 25 

ani pentru bărbaţi). De asemenea, legea în cauză 

a extins numărul categoriilor de persoane care 

au dreptul la pensii în condiţii avantajoase, faţă 

39



de cele ce existau în legislaţia sovietică: femeile 

care au născut și au educat copiii cu vârsta de 

trei-zece ani și până la vârsta de trei ani; anumite 

categorii de lucrători din agricultură; persoanele 

care au suferit în urma represiunilor politice etc. 

Pe parcursul anilor 1992-1997, prin mai multe 

modificări ale legislaţiei, au fost incluse categorii 

noi de pensii: judecători, procurori, deputaţi în 

Parlament, angajaţi ai instituţiilor penitenciare 

etc. Creșterea numărului de pensionari și noile 

necesităţi de finanţare a sistemului de pensii au 

condus la un anumit dezechilibru în sistemul de 

pensionare și la creșterea deficitului fondurilor 

sociale. 

În același timp, prima lege a pensiilor de după 

dobândirea independenţei Republicii Moldova 

a prevăzut și elemente noi, importante pentru 

dezvoltarea ulterioară a sistemului de pensii, 

precum unificarea sistemului de pensionare pentru 

toate categoriile de persoane asigurate, indiferent 

de tipul de proprietate, inclusiv pentru colhoznici. 

Foarte importantă a fost și delimitarea prin lege a 

fondurilor sociale destinate pentru plata pensiilor 

de la Bugetul de Stat, și instituirea Fondului Social 

din contul transferurilor sociale efectuate de 

întreprinderi, instituţii, organizaţii, cooperative 

și alţi angajatori. Defalcările erau diferenţiate 

în funcţie de pericolul, nocivitatea, greutatea 

lucrărilor și alte condiţii de muncă, ţinându-se 

cont de particularităţile asigurării cu pensii a unor 

categorii de lucrători. Asigurarea autonomiei 

Fondului Social și administrarea acestuia separat 

de Bugetul de Stat a permis, în perioade relativ 

scurte de timp, crearea sistemului de evidenţă a 

defalcărilor în Fondul Social, inclusiv asigurarea 

evidenţei personificate a contribuabililor. 

40 

Un accent deosebit a fost pus pe responsabilizarea 

angajatorilor, care urmau să asigure condiţii 

decente de muncă și reducerea situaţiilor de risc 

și de nocivitate în muncă. Potrivit Legii, din 1995, 

angajatorii urmau să suporte integral din cont 

propriu, conform contractului colectiv de muncă, 

plata pensiilor anticipate pentru condiţii nocive de 

muncă. Aceasta urma să-i motiveze pe angajatori 

să modernizeze procesele tehnologice și să creeze 

condiţii decente și sigure de muncă. În pofi da 

intenţiilor de a aborda în mod complex și sistemic 

problemele ce ţin de pensionare, legislaţia din acei 

ani nu putea anticipa, totuși, anumite probleme 

caracteristice perioadei de tranziţie. Astfel, nu au 

fost luate în calcul tendinţele demografi ce (ritmul 

de îmbătrânire a populaţiei); amploarea economiei 

informale și evaziunea fi scală de proporţii, precum și 

migraţia masivă a cetăţenilor - potenţiali plătitori de 

impozite. Preluând defi cienţele din legislaţia sovietică, 

aceste probleme au condiţionat necesitatea revizuirii 

cadrului legal în domeniul pensionării. 

De remarcat faptul că, în perioada respectivă, 

sistemul de pensionare era privit mai mult ca 

un instrument de compensare a pierderilor în 

urma transformărilor economice cardinale și de 

asigurare a mecanismelor de trecere la economia 

de piaţă, de care erau preocupate autorităţile 

Republicii Moldova. Anume la această etapă devin 

evidente lacunele sistemului de asigurări bazat pe 

principiul distributiv. Acesta nu a putut face faţă 

riscurilor economice și de pe piaţa muncii, atipice 

sistemului sovietic - reducerea locurilor de muncă, 

extinderea segmentului populaţiei economic 

inactive și scăderea bruscă a mărimii salariilor, care 

constituiau sursa de venit pentru Fondul Social. 

Deficitul surselor bugetare a cauzat restanţe și 

reţineri la plata pensiilor.

Etapele după reforma din 1998 

Către sfârșitul anilor ’90, în condiţiile dezvoltării 

relaţiilor de piaţă și a creșterii inflaţiei, asigurarea 

stabilităţii sistemului de pensii a devenit o 

preocupare de bază pentru autorităţile Republicii 

Moldova. Guvernul urma să activeze în două 

direcţii. Pe de o parte, să amelioreze situaţia 

curentă a pensionarilor, prin indexarea periodică 

a pensiilor; pe de altă parte, să identifice 

soluţii de asigurare a stabilităţii financiare și a 

durabilităţii sistemului de pensii. Astfel, în anul 

1998, Parlamentul a adoptat un set de acte 

legislative care au introdus modificări semnificate 

în parametrii de bază ai sistemului de pensii: 

schimbarea limitelor de vârstă, calcularea stagiului 

de cotizare, aplicarea formulei individuale de calcul 

a pensiei, a modului de asigurare ș.a. 

Iniţial, a fost elaborată Strategia reformei 

sistemului public de asigurare cu pensii, aprobată 

prin Hotărârea Parlamentului nr. 141-IX din 23 

septembrie 1998. Prin acest document a fost 

invocată necesitatea adaptării asigurărilor cu 

pensii la noile relaţii de piaţă și crearea condiţiilor 

necesare pentru dezvoltarea noilor principii de 

asigurare cu pensii. Următorul pas în reforma 

sistemului public de pensii l-a constituit elaborarea 

și adoptarea Legii privind pensiile de asigurări 

sociale de stat nr. 156-XIV din 14.10.9811 , cu care s-a 

început reforma propriu-zisă a sistemului de pensii 

în Republica Moldova. Iar, începând cu 1 iulie 2000, 

a intrat în vigoare Legea privind sistemul public 

de asigurări sociale, prin care se garanta și exercita 

dreptul la asigurări sociale, elaborarea bugetului, 

contribuţia de asigurări sociale, la categoriile de 

pensii, modalităţile de plată a pensiilor precum și 

Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156, adoptată: 14.10.98 , în vigoare: 01.01.99, publicată în 

11 

Monitorul Ofi cial nr 042 din: 12.03.2004. 



alte drepturi de asigurări sociale. Drept urmare, 

prin exercitarea articolelor 43-49 din această 

lege, în iulie 2001 a fost fondată Casa Naţională 

de Asigurări Sociale. De asemenea, a fost creat 

Registrul de Stat al Evidenţei Individuale în 

sistemul de asigurări sociale de stat (REVIND), 

prin Hotărâre de Guvern nr. 418 din 3 mai 2000. 

Cu toate acestea, abia în anul 2007 acest program 

a fost implementat pentru stabilirea pensiilor 

conform contribuţiilor calculate și achitate. 

Astfel, sistemul de pensionare în vigoare este 

unul bazat pe principiul solidarităţii generaţiilor, 

distributiv și în care, de facto, funcţionează un 

singur Pilon. Deși, în 1999, a fost creat cadrul 

legislativ și instituţional pentru sistemul de pensii 

facultative, în realitate acesta nu a funcţionat. E 

important însă că în sistemului distributiv a fost 

introdusă, din 1 ianuarie 1999, o formulă nouă 

de calculare a pensiei, care leagă direct suma 

contribuţiilor individuale achitate cu mărimea 

viitoare a pensiei. Comparativ cu formula actuală, 

formula veche sovietică prevedea ca nivelul de 

bază al pensiei de vârstă să fie de 55% din salariul 

mediu, plus 1% din salariul pentru fiecare an de 

vechime în muncă, la stabilirea pensiei adăugânduse 

sporurile și compensaţiile. Formula de calculare 

a pensiei (după reforma din 1998), caracteristică 

perioadei de tranziţie (anii ’90), are două părţi. 

Formula prevede o combinaţie matematică de 

sume calculate în baza drepturilor și privilegiilor 

acumu late la pensie în perioada de până la reformă 

cu cele obţinute după reformă pentru cei angajaţi 

anterior anului 1998. În esenţă, funcţionalitatea 

acestei formule e discutabilă, ea creând un șir de 

discrepanţe și inechităţi sociale care prevalează și 

astăzi în sistemul de pensii. 

41



Fig. 3. Mărimea medie a pensiei în 

funcţie de gen 

Sursa: BNS 

Reglementarea sistemului public de pensii se 

efectuează în baza pachetului de acte legislative, 

completat anual cu Legea Republicii Moldova 

privind bugetul asigurărilor sociale de stat, care 

reglementează atât mecanismul de calcul și de 

plată a contribuţiilor de asigurări sociale de stat 

obligatorii, cât și aspectele specifice ce ţin de 

venituri și cheltuieli12 . Cât privește finanţarea 

plăţilor sociale, acestea se efectuează din sursele 

Bugetului asigurărilor sociale de stat, care se 

compune din contribuţiile angajatorilor, ale 

angajaţilor și din alocaţiile Bugetului de Stat. Spre 

exemplu, datele statistice arătau că, spre finele 

anului 1998, erau pensionaţi 756,7 mii de cetăţeni, 

dintre care 557,2 mii primeau pensia de vârstă, iar 

150,9 mii - pensie privilegiată. Comparativ cu 1998, 

situaţia din 2010 este următoarea: din numărul 

total al beneficiarilor de pensii și alocaţii sociale 

de stat - 627,185 mii persoane -, de pensii pentru 

limita de vârsta beneficiau 460,501 mii persoane, în 

timp ce 129 de pensii au fost acordate deputaţilor 

(foști și actuali), 84 de pensii - foștilor membri ai 

Guvernului, 5795 - funcţionarilor publici și 411 

pensii - aleșilor locali. 

12 

Sistemul de pensionare al Republicii Moldova, (http://www.pension.md/md/law/index.html, accesat 12 

august, 2011) 

42 

Sistemul de pensii actual trebuia să fie supus 

unor reforme substanţiale încă începând cu anul 

2000, când economia înregistra o stabilitate, lucru 

care nu s-a întâmplat însă. Mai mulţi lucrători ai 

organelor de drept s-au bucurat de privilegii și 

înlesniri de pensionare. Aceasta a condus la faptul 

că aproape 94% din pensionari au pensia mai mică 

de 1000 de lei (circa 60 EUR) (Fig. 3), în condiţiile 

în care minimul calculat necesar subzistenţei 

e de 1502,8 lei (tr. I, 2011) 13 . Deși în 2003 a fost 

stabilit prin lege coeficientul de indexare anuală 

a pensiei (Fig. 4) - egal cu valoarea medie dintre 

indicatorii de creștere a preţurilor și salariul 

mediu pe ţară pentru anul precedent -, sistemul 

de pensii nu a făcut faţă provocărilor economiei 

de piaţă, acesta fiind un produs tipic economiei 

în tranziţie. Astfel, în 2012, numărul beneficiarilor 

va fi mai mare cu aproximativ 7500 de persoane, 

respectiv pentru plata pensiilor va fi nevoie de mai 

mulţi bani alocaţi din BASS. Totodată, indexarea 

pensiilor nu va depăși pragul de 8%, ca urmare a 

reducerii numărului de angajaţi în câmpul muncii 

și a fluctuaţiilor macroeconomice cauzate de criza 

financiară globală. 

Fig4. Dinamica coeficientul indexării pensiilor 

(2032-2012) 

Sursa: CNAS 

13 

Conform datelor BNS

Trăgând o linie la cele expuse anterior, trebuie să 

scoatem în evidenţă câteva aspecte-cheie privind 

abordarea parametrică a reformei sistemului de 

pensii din anul 1998: 

a) Creșterea stagiului de cotizare. Din anul 

1999 până în 2003, a fost stabilită o creștere 

graduală a stagiului de cotizare pentru 

bărbaţi (de la 25 de ani) și pentru femei (de 

la 20 de ani) până la atingerea stagiului de 

cotizare de 30 de ani pentru ambele sexe. 

b) Majorarea vârstei limită ce asigură dreptul la 

asigurarea cu pensii pentru limită de vârstă. 

Din 1999 și până în 2008 vârsta urma să se 

majoreze treptat (cu șase luni pe an) pentru 

bărbaţi, de la 60 până la 65 de ani, și pentru 

femei de la 55 la 60 de ani pentru pensiile 

stabilite în condiţii generale. De asemenea, 

a fost stabilită creșterea, până în anul 2004, 

a vârstei de pensionare anticipată de la 45 

la 54 de ani pentru bărbaţi și de la 45 la 49 

de ani pentru femei ș.a. 

c) Introducerea sistemului de evidenţă 

personificată a stagiului de cotizare, 

care a permis evaluarea mărimii reale a 

contribuţiilor individuale a persoanelor 

la sistemul de pensii. Deși, iniţial, nu a 

influenţat esenţial parametrii reformei 

sistemului de pensii, evidenţa personificată 

a creat precondiţii pentru modificarea 

ulterioară a formulei de calcul a pensiei. 

În anii 2000-2010 s-a remarcat o dinamică 

constant pozitivă în creșterea numărului 

contribuabililor și a mărimii contribuţiilor 

în Fondul Social pe toate tipurile de 

contribuabili. Contribuţiile calculate de 



la angajatori au crescut de la 971,5 mii lei 

la 4748,4 mii lei; contribuţiile salariaţilor 

au crescut de la 35,5 mii lei la 1214,0 mii 

lei, iar cele de la persoanele autoangajate 

(întreprinzători individuali, avocaţi, notari 

etc.) - de la 15,3 mii lei la 77,9 mii lei. Cota 

din totalul populaţiei economic active 

care contribuie la schemele de pensii s-a 

majorat, din anul 2004 până în 2010, de la 

64,1% la 69,9%. 

d) Schimbarea modului de calculare a venitului 

ce stă la baza formulei de calculare a pensiei. 

Drept bază de calcul a pensiei devine 

venitul mediu lunar asigurat pentru toată 

perioada de activitate14 , iar formula de 

calculare a pensiei a cuprins: stagiul de 

cotizare realizat, stagiul de cotizare necesar, 

vârsta reală la pensionare, vârsta standard 

de pensionare. (Vezi: Anexa 1 - Calcularea 

pensiilor în Republica Moldova) 

De asemenea, trebuie menţionat faptul că reforma 

sistemului de pensii din 1998 a introdus elemente 

sistemice importante, care anticipează alte reforme 

în domeniu și permit fie introducerea unui sistem 

mixt de pensionare, fie trecerea treptată la un 

sistem de pensii acumulativ (privat). În acest sens, 

distingem două mari particularităţi: 

a) Premize pentru calcularea pensiei pe baza 

datelor privind cotizaţiile la Fondul Social 

pentru toată perioada stagiului de cotizare și 

b) crearea oportunităţilor pentru instituirea 

fondurilor nestatale de pensii. 

14 

Potrivit legislaţiei precedente, pensia se calcula din salariul mediu lunar, calculat din cinci ani de lucru consecutiv 

din ultimii 15 ani de activitate. 

43



Legea cu privire la fondurile nestatale de pensii, 

adoptată în 199915 , permitea persoanelor să 

beneficieze de dreptul la o pensie suplimentară, 

pentru care a contribuit individul sau angajatorul, 

în baza unui plan de pensionare, încheiat între 

persoană și Fond. Însă circumstanţele economice, 

deficienţele în activitatea pieţei financiare și a 

pieţei hârtiilor de valoare în Republica Moldova, 

consecinţele crizei economico-financiare din ţară, 

cauzate de căderea rublei ruse, lipsa de experienţă 

în gestionarea unor asemenea instituţii financiare, 

precum și cea mai importantă barieră - lipsa 

stimulentelor fiscale - au împiedicat punerea în 

practică a prevederilor acestei legi. 

Reforma sistemului de pensii din 1998 are unele 

momente ce trebuie reţinute: 

15 

44 

(a) asigurarea unei interdependenţe sporite 

între salariu și contribuţiile de asigurări 

sociale, pe de o parte, și între salariu și 

mărimea pensiei, pe de altă parte; 

(b) crearea premiselor pentru o mai bună 

asigurare a stabilităţii financiare a 

sistemului de pensii și reducerea deficitului 

Fondului Social; 

(c) Graţie posibilităţii operării flexibile cu 

limita vârstei de pensionare și majorării 

stagiului de asigurări pentru o perioadă 

provizorie, s-a obţinut reducerea deficitului 

Fondului Social și a transferurilor efectuate 

spre acesta de la Bugetul de Stat, reducerea 

restanţelor la plata pensiilor și respectarea 

programului de plată a pensiilor, precum și 

Legea Republicii Moldova cu privire la fondurile nestatale de pensii, nr. 329-XIV din 25 martie 1999, „Monitorul 

Ofi cial”, 12 august 1999, nr.87-89, p. I, art. 423. 

efectuarea în rânduri repetate a indexării 

pensiilor stabilite. 

În pofida efectelor pozitive ale reformei din 

1998, enumerate mai sus, în anul 2002 aceasta 

a fost sistată, fiind considerată nepopulară. Au 

rămas nerealizate măsurile ce ţin de majorarea 

limitei minime de vârstă pentru stabilirea pensiei 

în condiţii generale (limita obţinută în urma 

reformelor constituia 57 ani pentru femei și 62 

ani pentru bărbaţi); nu s-a efectuat unificarea 

pensiilor facilitare, stabilite pentru anumite 

categorii de persoane (militari și persoanele din 

corpul de comandă din trupele organelor afacerilor 

interne, deputaţi în Parlament, funcţionari publici, 

aleși locali, judecători, procurori, unele categorii 

de angajaţi din domeniul culturii, din rândul 

personalului artistic de creaţie din teatre, circuri și 

organizaţii concertistice). Reforma sistemului de 

pensii nu a reușit să schimbe tendinţa de creștere 

a numărului pensionarilor care beneficiază de 

pensii în condiţii facilitare, fapt ce contribuie la 

reducerea stagiului de asigurări, luat în calcul 

pentru stabilirea pensiilor. Pe parcurs, s-au 

acutizat problemele de ordin economic și financiar 

(creșterea mărimii contribuţiilor sociale, fapt ce 

defavoriza anumite categorii de contribuabili, 

sporirea cheltuielilor pentru întreţinerea sistemului 

de pensii, ineficienţa gestionării sistemului de 

pensionare, problemele legate de eficienţa 

pieţii muncii etc.), însoţite de inconsecvenţa în 

realizarea reformelor în domeniul pensionării. Iar 

la toate acestea se adaugă procesul de îmbătrânire 

demografică rapidă, care face și mai dificilă 

gestionarea sistemului public de pensii. 

Ca urmare, toţi acești factori au redus din eficienţa 

reformei din 1998 și nu au permis:

a) garantarea unui trai decent pentru toată 

populaţia la atingerea vârstei de bătrâneţe, 

în cazul pierderii capacităţii de muncă sau 

în cazul pierderii întreţinătorului; 

b) asigurarea echităţii în distribuirea bunurilor 

sociale prin sporirea gradului de corelare 

a mărimii pensiei, stabilite cu aportul 

individual al persoanei la sistemul de 

pensionare; 

c) crearea unui sistem de pensionare echitabil 

pentru toate categoriile socio-profesionale. 

1.3. Factorii de risc ai sistemului actual de 

pensii din Republica Moldova 

Riscuri demografice 

Sistemele de pensii bazate pe principiul 

solidarităţii generaţiilor sunt mult mai dependente 

de factorul demografic, decât sistemele pensionare 

de acumulare. Factori precum îmbătrânirea 

populaţiei, coraportul dintre diferite grupe de 

vârstă, natalitatea, mortalitatea, speranţa de 

viaţă la naștere ș.a. conduc la creșterea presiunii 

demografice și la instabilitatea sistemului de 

pensionare. 

Dinamica numărului populaţiei și categoriile de 

vârstă ale populaţiei 

În ultimele două decenii populaţia Republicii 

Moldova e în descreștere continuă. Aceasta se 

explică atât prin reducerea populaţiei ca urmare a 



proceselor migratorii, cât și prin procesele mișcării 

naturale a populaţiei (Fig. 5). În anii 2000-2010, 

numărul populaţiei Republicii Moldova s-a redus cu 

circa 83,1 mii persoane (2,3%). 

Scăderea populaţiei Majorarea sarcinii economice 

se va instala ferm după anul 

a avut loc cu 

2016, „forța motrice” fi ind 

precădere în mediul creșterea con nuă a populației 

vârstnice, provenite din 

urban. Numărul 

generațiile numeroase, născute 

în perioada anilor 1960-1990. 

populaţiei din orașe 

s-a redus, în ultimul 

deceniu, în coraport 

cu numărul total al 

populaţiei cu 3,4%, 

în timp ce numărul 

populaţiei din mediul rural s-a diminuat, în aceeași 

perioadă, cu doar 1,3%. Cota parte a populaţiei din 

sate în coraport cu populaţia din orașe constituie, 

în medie, 58,5% din totalul populaţiei stabile a 

ţării, iar raportul dintre numărul de bărbaţi și femei 

rămâne constant, respectiv 52,1%-51,9%. 

Fig5. Dinamica numărului populaţiei (1970-2050*) 

Sursa: Calculat în baza datelor BNS. *Prognoza 

demografică, Sectorul Demografie IIEȘP al AȘM 

45



Structura pe vârste a populaţiei (Fig. 6) 

În paralel cu reducerea numărului populaţiei, 

transformări esenţiale se produc în structura pe 

vârste a populaţiei, fapt ce vorbește despre o 

îmbătrânire a ei. Potrivit ultimului recensământ al 

populaţiei din 2004 și statisticilor curente, cotaparte 

a populaţiei de peste 60 de ani a crescut, 

din 1959 până în 2009, de la 7,7% la 14%, pe când 

numărul copiilor cu vârsta cuprinsă între 0-14 

ani s-a redus substanţial, de la 33,4% la 16,7%. 

Numărul populaţiei economic active a crescut 

în această perioadă de la 58,9% la 69,2%. În 

unele state UE, cota 64+ raportată la populaţia 

activă se apropie de 20%. Astfel, în Republica 

Moldova, procesele de îmbătrânire demografică se 

desfășoară într-un ritm aproape la fel de accelerat 

ca și în statele europene. 

Structura pe vârste a populaţiei diferă în funcţie de 

mediul urban sau de cel rural. În regiunile rurale 

numărul copiilor și persoanelor în vârstă este mai 

mare, în timp ce numărul persoanelor din grupa de 

vârstă aptă de muncă (15-64 de ani) este mai mic 

decât în regiunile urbane. 

Fig. 6 Piramida populaţiei Republicii Moldova 

în funcţie de vârstă și sex (conform datelor 

recensământului populaţiei din anul 2004) 

46 

Sursa: BNS 

Natalitatea 

Indicatorul natalităţii prefigurează sporul 

natural și reproducerea populaţiei. Pentru 

Republica Moldova, ca și pentru alte state 

europene, începând cu anii 1990, transformările 

socio-economice - diminuarea nivelului de 

trai, excluziunea socială, migraţia, șomajul 

- au condus la scăderea natalităţii (Fig. 7). 

Tendinţele acestui indicator denotă o situaţie 

pesimistă privind numărul nou-născuţilor vii, care 

s-a redus de două ori, de la 82,2 mii în 1990 la 

40,8 mii în 2009. Aproape că s-a înjumătăţit și rata 

fertilităţii (de la 2,39 la 1,26), iar cea a natalităţii 

a scăzut considerabil16 , de la 18,9% la 11,4%, atât 

în mediul urban (de la 16,7 la 9,1), cât și în mediul 

rural (de la 18,5 la 11,4). 

Concomitent cu 

Dacă fer litatea se va 

menține la nivelul anului 

reducerea ratelor 

2008, de 1,27, către anul 

2050 raportul între cele 

fertilităţii și a natalităţii, 

trei grupe mari de vârstă 

vârsta la care se dă 

(copii, adulți și vârstnici) se 

va modifi ca semnifi ca v, 

naștere primului copil 

ponderea persoanelor în 

etate ajungând să cons tuie 

este tot mai mare. Spre 

30,3 la sută în structura 

exemplu, în 2001 rata 

generală a populației,. 

Totodată, se va reduce 

natalităţii din grupul 

dras c ponderea copiilor în 

structura populației, până la 

de vârstă 24-29 ani 

11,8%. 

constituia 68,7% din 

numărul total de nașteri, 

atunci în 2005 acest 

indicator pentru grupul de vârstă 24-29 ani reprezenta 

81,2%. De asemenea, rata natalităţii din grupul 

de vârstă 30-34 ani a crescut de la 36,7% la 43,8%. 

Aceasta se explică prin faptul că transformările socialeconomice 

din ultimele decenii le-au determinat, 

în special, pe femei să tindă spre un nivel ridicat de 

instruire și, implicit, spre realizarea unei cariere, și abia 

16 

Rata natalităţii este numărul nou-născuţilor la 1000 populaţie.

mai târziu spre construirea unei familii și nașterea 

primului copil. 

Fig. 7. Evoluţia natalităţii în perioada 1980-2010 

Sursa: BNS 

Dacă rata totală a fertilităţii este mai mică de 1,5, 

atunci situaţia este critică, riscând să genereze o 

scădere dramatică a natalităţii pentru viitor, iar 

obţinerea creșterii demografi ce va fi foarte difi cilă. 

Menţinerea nivelului ratei totale de fertilitate în 

limitele 1,3-1,5 se consideră „natalitate extrem 

de redusă”, califi cată de savanţi drept „capcană 

demografi că” 17 . Însă Republica Moldova se afl ă 

într-o situaţie chiar mai drastică decât „capcana” 

natalităţii extrem de reduse, rata totală de fertilitate 

înregistrată pe parcursul ultimilor ani în ţara noastră 

fi ind de 1,2-1,26. Menţinerea constantă a ratei totale 

de fertilitate la un nivel mai mic de 1,3 provoacă o 

reducere drastică a numărului populaţiei - la circa 

jumătate, într-o perioadă de 50 de ani18 . Totodată, 

dacă nivelul natalităţii se menţine mai jos de nivelul 

de înlocuire a generaţiilor, atunci se instalează un 

fel de inerţie demografi că, prin faptul că se reduce 

numărul potenţialilor părinţi pentru viitor. Păstrarea 

tendinţei respective va urgenta procesele de 

îmbătrânire demografi că în Republica Moldova. 

17 

W. Lutz, V. Skirbekk, Policies Adressing the Tempo effect in Low-Fertility Countries, Population and Developement 

Review, 2005, p 699-720. 

18 

Gh. Paladi, O. Gagauz, O. Penina, Îmbătrânirea populaţiei în Republica Moldova; consecinţe economice şi 

sociale, Chişinău, 2009, p. 68. 

Mortalitatea 



Un alt factor însemnat, care trebuie examinat în 

procesul îmbătrânirii demografi ce de rând cu 

scăderea natalităţii, este mortalitate. În Republica 

Moldova se atestă o tendinţă accentuată de 

creștere a ratei generale a mortalităţii, de la 6,2% 

începând cu anul 1965 până la 12,3% în anul 2010, 

cu excepţia perioadei 1986-1990, când valorile ratei 

mortalităţii generale erau sub nivelul de 10%. De 

regulă, creșterea nivelului mortalităţii generale e o 

consecinţă a procesului de îmbătrânire demografi că, 

dar și a supra-mortalităţii masculine, înregistrată în 

rândul populaţiei active. În perioada de tranziţie, anii 

1985-1995, supra-mortalitatea populaţiei masculine 

pentru grupul de vârstă 24-29 de ani a crescut de 

la 2,75 la 3,52 puncte. Ulterior, supra-mortalitatea 

masculină a populaţiei apte de muncă se înregistra 

în rândul grupurilor cu vârste mai mature, în prezent 

aceasta fi ind mai frecventă la grupul de vârstă 44-49 

ani. Se menţine și decalajul dintre mediul rural și cel 

urban în condiţiile creșterii continue a ratei generale 

a mortalităţii. Astfel, rata de 9,1 decedaţi la 1000 de 

locuitori a fost înregistrată în mediul urban, în timp 

ce în mediul rural aceasta constituie 14,5. Diferenţa 

semnifi cativă dintre ratele mortalităţii generale pe 

medii este rezultatul unui proces mai accentuat de 

îmbătrânire demografi că a populaţiei din mediul 

rural. 

Speranţa de viaţă la naștere 

Dacă în 1990 speranţa de viaţă constituia 68,0 

de ani - 63,9 ani la bărbaţi și 71,9 ani la femei, în 

prezent speranţa de viaţă atinge nivelul de 69,1 

ani, cu 65,0 de ani la bărbaţi și 73,4 ani la femei 

47



(Tab.1). În funcţie de mediul de rezidenţă, în 2010, 

creșterea speranţei de viaţă este mai evidentă 

pentru mediul urban - 72,0 de ani faţă de 67,7 ani, 

iar în funcţie de gen observăm că speranţa de viaţă 

la femei a constituit 73,4 ani faţă de 65,0 de ani 

la bărbaţi. În anul 2010 acest decalaj a constituit 

8,4 ani, fapt ce se datorează nivelului mai înalt al 

mortalităţii premature a bărbaţilor. 

Tabelul 1. Speranţa de viaţă la naștere în 1900 -2010 

Migraţia de muncă 

Împreună cu natalitatea și mortalitatea, migraţia 

de muncă este un fenomen care contribuie e 

o manieră hotărâtoare la reducerea numărului 

populaţiei Republicii Moldova. Potrivit statisticii 

oficiale, în ultimii zece ani, aproximativ 10%-12% 

din totalul populaţiei ţării - ceea ce constituie 

27,3% din populaţia aptă de muncă - e parte din 

migraţia provizorie cu scop de angajare. Vârsta 

medie a migranţilor este de 34,5 ani, două treimi 

din ei provenind din mediul rural și fiind bărbaţi. 

Cea mai numeroasă și mai intensă migraţie se 

atestă la grupa de vârstă cuprinsă între 15-24 

de ani. Plecarea masivă, în special, a femeilor 

peste hotare contribuie la reducerea natalităţii și 

48 

intensifică procesele de îmbătrânire demografică. 

Deși statisticile curente prezintă suficiente date 

privind migraţia temporară în scop de muncă, 

lipsa unor indicatori corelaţi la vârsta, sexul și 

durata absenţei persoanei din ţară nu permit o 

modelare mai precisă a proceselor demografice 

pentru estimarea corectă a pierderilor demografice 

cauzate de procesele de migraţiune. 

Anii Total Mediul urban Mediul rural 

Ambele Bărbaţi Femei Ambele Bărbaţi Femei Ambele Bărbaţi Femei 

sexe 

sexe 

sexe 

1990 68,0 63.9 71.9 70,2 66,6 73,5 66,9 63,4 70,3 

2000 67,6 63,9 71,2 68,8 65,0 72,6 66,8 63,1 70,4 

2005 67,9 63,8 71,7 70,0 66,1 74,0 66,5 62,4 70,6 

2010 69,1 65,0 73,4 72,0 67,8 76,2 67,4 63,4 71,7 

Sursa. Datele BNS. 

Prognoze demografice 

Inerţia internă, caracteristică proceselor 

demografice, va menţine tendinţele de depopulare 

și de îmbătrânire a populaţiei Republicii Moldova, 

expunând la un risc foarte mare sustenabilitatea 

sistemului de pensii. În acest sens, sunt necesare 

noi abordări vizând reformarea sistemului de 

pensii, reieșind din situaţia demografică actuală, 

dar și din perspectivele dezvoltării resurselor 

umane. La elaborarea politicilor, o importanţă 

deosebită revine proiectării socio-demografice a 

numărului populaţiei și a structurii ei. Prognozele 

efectuate de AȘM19 20 (Fig. 8) și (Tab. 2.) indică, în 

toate cele trei scenarii (pesimist, moderat pesimist 

19 

20 

Gh. Paladi, Îmbătrânirea populaţie în Republica Moldova; consecinţe economice şi sociale, Chişinău, 2009. 

Proiectările efectuate cu aplicarea metodei componentelor prin utilizarea indicatorilor principali de mişcare a 

populaţiei (natalitatea-mortalitate) în ipoteza a trei scenarii (pesimist, moderat pesimist şi optimist).

și optimist), scăderea substanţială a numărului 

populaţiei către anul 2050, în funcţie de scenariu, 

cu 26,3%, 20,6% sau 12,4%. 

Fig. 8. Evoluţia proiectată a numărului 

populaţiei Republicii Moldova, trei scenarii (mii 

de locuitori) 

Sursa: calculat în baza datelor BNS. Prognoza 

demografică, Sectorul Demografie IIEȘP al AȘM 

Tabelul 2. Valorile proiectate ale numărului populaţiei (mii persoane) 



Intensitatea creșterii numărului de persoane de 

peste vârsta de muncă este destul de mare. Dacă, 

de exemplu, cota persoanelor peste vârsta aptă 

de muncă constituie 15,2% în anul 2010, către 

anul 2020 ponderea acestora va fi de 18,5%, iar 

către 2050 - de 30,3%. Concomitent cu aceasta, 

se va reduce populaţia de vârstă reproductivă. 

Generaţiile născute în anii 1980-1990 ai secolului 

trecut, fiind modeste la număr, în mod natural vor 

genera reducerea natalităţii. Oricât de active ar fi 

politicile pro-natalitate promovate de stat, ele nu 

vor fi în stare să asigure sporirea nivelului natalităţii 

în măsura în care să se compenseze reducerea 

populaţiei de vârstă reproductivă. 

Coraportul categoriilor de persoane apte de muncă 

și inapte de muncă va suferi schimbări esenţiale 

(Tab. 3). Dacă urmăm scenariul pesimist, ponderea 

Anii Scenariul I – pesimist Scenariul II - moderat pesimist Scenariul III - optimist 

Total bărbaţi femei Total bărbaţi femei Total bărbaţi femei 

2015 3536,1 1695,7 1840,5 3544,7 1700,5 1844,3 3562,1 1710,3 1851,8 

2020 3476,7 1661,7 1815,0 3502,9 1676,2 1826,7 3539,3 1696,4 1842,9 

2050 3253,3 1541,8 1711,5 3331,2 1584,2 1747,0 3429,0 1637,2 1791,8 

Sursa: Prognoza demografică, Sectorul Demografie IIEȘP al AȘM 

Tabelul 3. Valorile proiectate ale ratei de dependenţă economică (numărul de persoane în vârsta 

inaptă de muncă la 100 de persoane în vârsta aptă de muncă) 

Anii Scenariul I – pesimist Scenariul II - moderat pesimist Scenariul III - optimist 

RDC * RDV RDT RDC RDV RDT RDC RDV RDT 

2015 26,1 26,4 52,2 26,4 26,5 52,9 26,6 26,8 53,3 

2020 26,8 30,9 57,6 27,4 31,1 58,5 28,0 31,6 59,6 

2030 23,0 34,5 57,5 24,5 35,5 59,9 26,0 36,9 62,9 

2040 20,7 39,5 60,3 22,7 41,2 63,9 25,1 43,8 68,9 

2050 22,7 56,6 79,3 26,3 59,2 85,5 30,3 63,6 93,9 

Sursa: Îmbătrânirea populaţie în Republica Moldova; consecinţe economice și sociale, Chișinău, 2009, redactor 

responsabil acad. Gh. Paladi 

* RDC este rata de dependenţă copii (0-15 ani); RDV este rata de dependenţă vârstnici (persoane în vârstă de pensionare: femei de 57 ani şi mai mult, bărbaţi de 62 ani şi mai mult); RDT este rata de dependenţă totală. 

49



Tabelul 4. Raportul dintre totalul populaţiei și populaţia economic activă faţă de pensionari, anii 2001-2011 

Indicatori 2006 2007 2008 2009 2010 2011 * 

Total populaţie RM (în mii) 3589,9 3581,1 3572,7 3567,5 3560,4 3560,4 

Total populaţie ocupată 1257,3 1247,2 1251,0 1184,4 1143,4 1138,3 

Total pensionari (în mii) 620,6 620,4 622,2 624,1 626,7 627,1 

Raportul între total populaţie 

și pensionari 

5,8 5,6 5,7 5,7 5,7 5,7 

Raportul între populaţia 

ocupată și pensionari 

2,0 2,0 2,0 1,9 1,8 1,8 

Sursa: calculat în baza datelor BNS și CNAS 

* Indicatori medii pentru anul 2011, în conformitate cu Biroul Naţional de Statistică pentru trimestrele I şi II, 2011, pentru populaţia economic activă (populaţia ocupată şi şomerii) a Republicii Moldova. 

grupului de vârstă 0-14 ani în totalul populaţiei 

se va reduce de la 16,1% la 11,8%, în timp ce 

a persoanelor de vârstă aptă de muncă (15-59 

ani) - de la 67,8% la 57,8%. Cota populaţiei peste 

vârsta aptă de muncă va crește, către anul 2020, 

până la 20,9%. Asemenea schimbări în coraportul 

categoriilor de vârstă a populaţiei vor spori rata 

de dependenţă demografică și creșterea presiunii 

asupra fondurilor sociale. 

Așadar, în aparenţă, reducerea numărului total al 

populaţiei ţării nu constituie un indicator prioritar - 

din punctul de vedere al sustenabilităţii sistemului 

de pensii, important este coraportul dintre populaţia 

aptă de muncă (contribuabili la fondurile sociale) 

și cea inaptă de muncă (benefi ciari ai sistemului 

de pensii). Totuși, prognozele confi rmă faptul că, 

indiferent de scenariu, procesele demografi ce vor 

crea difi cultăţi pentru funcţionarea sistemului de 

pensii. Situaţia poate fi atenuată numai parţial, prin 

asigurarea activităţii efi ciente a pieţii muncii. 

Factorii de risc în domeniul 

ocupării forţei de muncă 

Sustenabilitatea sistemului de pensionare 

constituite pe principiul solidarităţii generaţiilor 

50 

depinde de coraportul dintre persoanele ocupate 

și pensionari sau, altfel spus, depinde de corelarea 

numărului contribuabililor de asigurări sociale la 

Fondul social și numărul beneficiarilor (Tab. 4). Cu 

cât este mai mare numărul persoanelor ocupate 

și, prin urmare, numărul contribuabililor, cu atât 

este mai stabil sistemul de pensionare. Numărul 

beneficiarilor este relativ stabil - el este influenţat, 

printre altele, de actele legislative, care au o 

anumită durabilitate și stabilitate. 

Presiunea populaţiei vârstnice asupra sistemului de 

pensii este una mare și va fi în creștere în următorii 

ani în Republica Moldova (Tab. 5). Condiţionat 

de tendinţele și inerţia proceselor demografice, 

coraportul dintre categoriile de populaţie aptă 

de muncă și inaptă de muncă va suferi modificări 

substanţiale în viitor. 

Situaţia pe piaţa muncii din ţară este una 

complicată, ceea ce va face greu de realizat, în 

timpul apropiat, creșterea nivelului activităţii 

economice a populaţiei și a ratei de ocupare - prin 

urmare, și a numărului contribuabililor la Fondul 

Social. În această situaţie este important să fie 

cunoscut coraportul dintre populaţia economic 

activă și cea ocupată, anumite aspecte ale ocupării

formale și informale etc., care determină numărul 

contribuabililor la Fondul Social și, respectiv, mai 

mulţi indicatori de sustenabilitate ai sistemului de 

pensii. 

Populaţia economic activă 21 

Elementul-cheie în formarea pieţei muncii și, 

implicit, a modului de formare a fondurilor sociale îl 

reprezintă numărul populaţiei economic active (Fig. 

9) 22 . Deși în Republica Moldova, în ultimul deceniu, 

se observă o creștere ușoară a numărului populaţiei 

apte de muncă (din anul 2000 până în 2010 aceasta 

a sporit cu 7,3%), numărul populaţiei economic 

active este în scădere continuă. Din totalul 

populaţiei de vârstă aptă de muncă, populaţia 

economic activă a constituit, în 2010, 41,6%. 

Ponderea bărbaţilor în cadrul persoanelor 

economic active a depășit-o puţin pe cea a femeilor 

(51% și 49%). În ceea ce privește rata de activitate23 examinată în profilul grupelor de vârstă, observăm 

că cea mai redusă rată de activitate se menţine 

pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 

Populaţia activă din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care furnizează forţa de muncă disponi- 

21 

bilă pentru producerea de bunuri şi servicii în perioada de referinţă, incluzând populaţia ocupată şi şomerii. 

22 

23 

Potrivit recomandărilor internaţionale, vârsta aptă de muncă în RM se consideră vârstă de la 15ani. 

Rata de activitate a populaţiei este proporţia populaţiei active de 15 ani şi peste în populaţia totală de aceeaşi 

categorie de vârstă. 



Tabel. 5. Cheltuielile pentru plata pensiilor în % din totalul pensiilor de asigurări sociale 

Ani 2006 2007 2008 2009 2010 2011 

Numărul de pensionari 453,7 452,2 455,2 457,9 460,5 460,5 

Ca % din totalul pensiilor de 

asigurări sociale 

73,0 73,0 73,3 73,3 77,5 77,5 

Sursa: CNAS 

de ani. Potrivit datelor Organizaţiei Internaţionale a 

Muncii (OIM), în statele industrial dezvoltate rata de 

activitate pentru această grupă de vârstă constituie 

peste 51%, pe când în Republica Moldova ea ajunge 

doar până la 21,5%. Pe parcursul ultimilor ani se 

observă reducerea constantă a ratei de activitate 

a populaţiei. O anumită stabilitate a ratei de 

ocupare e caracteristică pentru grupele de vârstă 

pre-pensionară și pentru pensionarii în primii ani 

de după stabilirea pensiei. Această situaţie este 

cauzată, pe de o parte, de schimbările legislative, 

prin care pragul-limită de vârstă pentru stabilirea 

pensiei a fost ridicat, fapt care a motivat menţinerea 

acestui grup de persoane în câmpul muncii, iar, 

pe de altă parte, de nivelul insuficient al mărimii 

pensiei stabilite, fapt ce solicită activităţi pentru 

asigurarea surselor suplimentare de venit. 

Fig. 9. Populaţia economic activă cu vârsta de 50 

ani și peste (mii persoane) 

Sursa: Cercetarea privind îmbătrânirea populaţiei 

efectuate de UNDESA în 2010-2011 

51



Rata de activitate diferă în funcţie de mediul urban 

sau cel rural. În anii 2005-2010, numărul populaţiei 

economic active a scăzut cu 8,3% în mediul urban 

și cu 13,7% în cel rural, în timp ce rata de activitate 

a scăzut cu 5,1 % pentru mediul urban, respectiv cu 

7,1 % pentru mediul rural. Datele statistice arată o 

puternică fluctuaţie a ratei de activitate în mediul 

rural, în funcţie de caracterul sezonier de ocupare, 

în special, în activităţile agricole. În pofida faptului 

că mediul rural dispune de un efectiv al populaţiei 

în vârstă aptă de muncă și al populaţiei economic 

active mai mare decât cel din mediul urban, rata 

de activitate din mediul rural e inferioară celei 

din mediul urban. Procesele privind antrenarea în 

câmpul muncii și formarea fondurilor sociale sunt 

foarte sensibile, mai ales, pentru femei, în cazul 

cărora căsătoria, perioada de studii, nașterea și 

creșterea copiilor amână intrarea lor în câmpul 

muncii, fapt ce le distanţează de la sistemul de 

acumulări sociale. Astfel, rata de activitate a 

constituit, în general, 42,8%, o valoare mai mare 

înregistrând populaţia masculină - 46,2%, faţă de 

cea feminină - 39,7%. 

Profilul educaţional al activităţii. În Republica 

Moldova, a scăzut esenţial competitivitatea 

produselor industriale, ca urmare a reformelor 

economice și a trecerii la economia de piaţă. 

Reformele au reorientat forţa de muncă din 

sectoarele industriei ușoare în sectoarele agrare. 

De asemenea, a crescut nivelul de ocupare în 

domeniul serviciilor. Acesta din urmă se dezvoltă 

preponderent din contul dezvoltării sectorului 

alimentar și al comerţului cu amănuntul, activităţi 

care nu necesită un nivel înalt de instruire. Rata 

de ocupare crește pe măsură ce nivelul educaţie 

este mai ridicat. Nivelul de instruire predetermină 

intensitatea de activitate economică și creșterea 

nivelului de pregătire profesională a persoanei. 

52 

Activitatea mai intensă a persoanelor cu un anumit 

grad de instruire presupune compensarea parţială 

a investiţiilor publice efectuate de stat în instruirea 

acestor persoane, pe de o parte, iar, pe de altă 

parte, sporește randamentul activităţii acestor 

persoane în scop personal. Datele statistice denotă 

că, în condiţiile unei rate generale de activitate pe 

ţară de 48,2%, rata de activitate a populaţiei cu 

studii superioare este de 65,9%, fiind mai înaltă în 

mediul urban (67,1%) faţă de mediul rural (62,7%). 

Populaţia ocupată 24 

Nivelul de ocupare a populaţiei Republicii Moldova 

atestă o continuă descreștere (Fig. 10). Numărul 

populaţiei ocupate s-a redus, în anii 2005-2010, cu 

11,1% și constituie în prezent 1184,4 mii persoane, 

iar rata de ocupare25 a populaţiei s-a redus cu 5,5% 

- de la 45,4% la 40,0%. 

Dacă examinăm situaţia populaţiei ocupate în 

funcţie de gen (Fig. 11), constatăm că femeile 

sunt cele mai defavorizate. În anul 2010, populaţia 

ocupată la femei a fost mai mică cu 4,9% decât 

la bărbaţi. În ultimii cinci ani, rata de ocupare la 

femei s-a redus cu 7,1% (de la 44,8% la 37,7%), 

în condiţiile în care rata de ocupare în rândul 

bărbaţilor s-a redus doar cu 3% (de la 46,0% la 

42,6%). 

Dacă examinăm tendinţele micșorării ratei de 

ocupare pe categorii de vârstă, atunci constatăm 

24 

Populaţia ocupată cuprinde toate persoanele de 15 ani şi peste, care au desfăşurat o activitate economică sau 

socială producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o oră în perioada de referinţă (o săptămână), în scopul 

obţinerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte benefi cii. În defi nirea populaţiei ocupate s-a 

adoptat criteriul standard recomandat de Biroul Internaţional al Muncii. 

25 

Rata de ocupare a populaţiei - proporţia populaţiei ocupate de15 ani şi peste în populaţia totală de aceeaşi 

categorie de vârstă .

că, pe parcursul a cinci ani, cel mai mult s-a redus 

rata de ocupare pentru grupa de vârstă 15-24 ani 

- cu 18,1%. Totodată, rata de ocupare s-a redus 

semnificativ pentru toate grupele de vârstă. 

Fig. 10 Evoluţia populaţiei în funcţie de statutul 

profesional (2004-2010) 

Sursa: BNS 

Scăderea ratei de ocupare este mai semnificativă 

pentru mediul rural. Astfel, din 2001 până în 2009, 

numărul populaţiei economic active în zonele 

rurale s-a redus cu 21,5%, în timp ce ponderea 

populaţiei economic active în numărul total al 

populaţiei rurale s-a redus de la 45,1% la 34,1%. 

Concomitent cu acestea, s-a redus cu 17,7% 

numărul de salariaţi. În ultimii cinci ani, reducerea 

ratei de ocupare în mediul urban faţă de cel rural 

e dublă: în mediul rural rata de ocupare s-a redus 

cu 7% faţă de 3,1% în mediul urban. Acest lucru 

se explică prin faptul că în zonele urbane există 

mai multe oportunităţi de angajare decât în cele 

rurale, dar, în același timp, populaţia masculină din 

mediul rural este mai activ implicată în procesele 

de migraţie de muncă. 



Fig. 11 Situaţia populaţiei ocupate în 

dimensiunea de gen 

Sursa: BNS 

Un alt fenomen important în contextul ocupaţional îl 

constituie ocuparea informală. Defi cienţele perioadei 

de tranziţie, instabilitatea sistemului politic și 

economic, presiunea sistemului fi scal, incoerenţa 

politicilor promovate și neîncrederea faţă de stat sunt 

câteva dintre cauzele care au generat fenomenul 

economiei informale. Pe parcursul ultimului deceniu 

nivelul ocupării informale constituie între 30% 

și 38%. În domeniul ocupaţional fenomenul se 

caracterizează prin eschivarea angajatorului de la 

încheierea contractelor de muncă; neînregistrarea 

persoanelor angajate drept contribuabili la fondurile 

sociale; evaziunea fi scală; nedeclararea sau declararea 

incompletă a veniturilor; contabilitatea dublă etc. 

Pentru mediul rural activitatea informală a fost în 

mare măsură generată și de lichidarea colhozurilor, 

parcelarea excesivă a terenurilor de pământ și 

concentrarea neformală a acestor terenuri fără criterii 

legale bine defi nite la persoane terţe. 

În mediul rural ocuparea informală are o pondere 

mult mai mare decât în mediul urban, în special, în 

cazul gospodăriilor casnice. De remarcat, totodată, 

că activitatea informală constituie una dintre 

caracteristicile esenţiale ale sectorului privat și, 

practic, nu se regăsește în sectoarele publice. 

53



Nivelul șomajului 

Potrivit legislaţiei Republicii Moldova, perioada în 

care asiguratul a beneficiat de indemnizaţie pentru 

incapacitate temporară de muncă, de ajutor de 

șomaj, de alocaţie pentru integrare sau reintegrare 

profesională este inclusă în stagiul de cotizare 

pentru acordarea pensiei. Există anumite carenţe 

ce ţine de modul de calculare și de includere a 

perioadelor necontributive ale asiguratului în 

stagiul de cotizare, ceea ce însemnă că nu toţi 

șomerii sunt parte a sistemului de pensionare. 

În acest sens, este important să facem distincţie 

între șomeri și șomeri înregistraţi26 . Cu atât mai 

importantă e studierea șomajului ca factor care 

predetermină funcţionarea anumitor elemente ale 

sistemului de pensionare (Tab. 6 și 7). La 1 ianuarie 

2010, în Republica Moldova se numărau 81,0 mii de 

șomeri27 , iar rata șomajului28 constituia 6,4%. Deși, 

în comparaţie cu anul 2005, numărul șomerilor a 

scăzut considerabil (cu 22,7 mii), rata șomajului a 

scăzut doar cu 0,9%. 

Şomeri înregistraţi sunt persoane apte de muncă, în vârstă aptă de muncă, care nu au un loc de muncă, un alt 

venit legal şi sunt înregistrate la agenţiile de ocupare a forţei de muncă ca persoane în căutare de lucru şi care dau 

dovadă că doresc să se încadreze în muncă. 

27 

28 

54 

Şomerii în Republica Moldova sunt calculaţi potrivit criteriilor stabilite de Biroul Internaţional al Muncii. 

Rata şomajului este proporţia şomerilor BIM în numărul populaţiei active. 

Șomajul a afectat într-o proporţie mai mare 

bărbaţii - 62,7% și persoanele din mediul urban 

- 58,6%. Este mare și perioada medie a aflării în 

șomaj - 14 luni -, iar cota șomerilor aflaţi în șomaj 

de lungă durată (de peste un an) este de 27,0%. 

Ponderea persoanelor care se află în șomaj de 

foarte lungă durată (peste doi ani) constituie 14,3% 

din numărul total al șomerilor. De asemenea, 

regretabil este faptul că circa 76,8% dintre șomeri 

sunt persoane cu experienţă în muncă. 

Profilul grupelor de vârstă indică faptul că cea 

mai înaltă rată a șomajului se menţine în rândul 

tinerilor de 5-24 ani (15,4%). De remarcat că, în 

raport cu anul precedent, rata șomajului pentru 

această grupă de vârstă a scăzut nesemnificativ. 

Deosebirile pe sexe a ratei șomajului la tineri nu 

sunt foarte mari - 15,8% la bărbaţi si 15% la femei -, 

însă pentru ei e specific șomajul cu durata de șase 

luni și peste. Ponderea șomerilor de 15-24 ani cu 

durata șomajului de șase luni și peste, în numărul 

total al șomerilor din aceeași grupă de vârstă, 

Tabelul 6. Numărul șomerilor cu vârstă de 50 ani și peste în perioada 2000-2010 (mii persoane) 

Indicatori 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 

Total șomeri 140,1 117,7 109,9 117,1 116,5 103,7 99,9 66,7 51,7 81,0 92,0 

Bărbaţi 80,6 70,1 64,4 69,9 70,1 59,8 61,7 41,5 30,0 50,8 57,3 

Femei 59,5 47,6 45,4 47,2 46,4 43,9 38,2 25,2 21,8 30,2 34,7 

Sursa: BNS e de 32,8%, fiind în creștere faţă de perioadele 

precedente. În acest sens, este importantă 

examinarea situaţiei tinerilor pe piaţa muncii din 

Republica Moldova în contextul sustenabilităţii 

26 

actuale și viitoare a sistemului de pensii.

Lipsa oportunităţilor de angajare amână, pentru tineri, 

stabilirea raporturilor cu sistemul de pensii (lipsa 

stagiului asigurat). Intrarea mai târzie a tinerilor pe 

piaţa muncii creează difi cultăţi pentru funcţionarea 

actuală a sistemului de pensionare (reducerea 

numărului contribuabililor în Fondul Social) 29 . Șomajul 

tinerilor este o problemă caracteristică pentru mai 

multe state, inclusiv pentru cele dezvoltate. Potrivit 

datelor OIM, în statele industrial dezvoltate nivelul 

șomajului tinerilor în vârstă de 15-24 de ani constituie 

circa 13% și depășește de două ori rata șomajului 

general. 

Lipsa oportunităţilor de angajare în mediul rural 

face piaţa muncii mai puţin fl exibilă și contribuie la 

creșterea numărului de șomeri. Aceasta, la rândul 

său, stimulează și menţine nivelul înalt de migraţie, 

inclusiv plecarea provizorie în scop de angajare peste 

Ultima modifi care a condiţiilor de stabilire a pensiilor pentru limită de vârstă, prin Legea nr. 56 din 16 iunie 2011, 

29 

prevede majorarea treptată a stagiului de cotizare necesar pentru numirea pensiei - de la 30 la 35 de ani. 



Tabelul 7. Structura populaţiei economic active cu vârsta de 50 ani și peste în perioada 2000-2010 

Anii Populaţia 

economic activă 

Populaţia ocupată Șomerii 

cu vârsta de 50 

ani și mai mult, 

mii persoane 

Mii persoane % Mii persoane % 

2000 363,9 350,5 96,3 13,4 3,7 

2001 376,7 364,7 96,8 12,0 3,2 

2002 400,7 390,0 97,3 10,7 2,7 

2003 363,5 349,9 96,3 13,6 3,7 

2004 369,9 355,1 96,0 14,8 4,0 

2005 389,2 374,2 96,1 15,0 3,9 

2006 366,6 352,2 96,1 14,4 3,9 

2007 368,6 359,0 97,4 9,6 2,6 

2008 365,2 357,4 97,9 7,8 2,1 

2009 347,5 335,3 96,5 12,2 3,5 

2010 342,9 329,4 96,1 13,5 3,9 

Sursa. Cercetarea privind îmbătrânirea populaţiei efectuate de UNDESA în 2010-2011 

hotarele ţării, fapt care generează dezechilibrarea 

sistemului de pensionare. E de remarcat că fl uctuaţiile 

în rata de ocupare și rata șomajului pe ţară sunt foarte 

dependente de infl uenţa factorilor interni asupra 

pieţei muncii. Este vorba de reorganizarea institutelor 

de administrare a pieţei muncii în plan naţional - 

modul de înregistrare și de stabilire a indemnizaţiilor 

pentru șomaj, reformele în domeniul de pensionare, 

condiţiile de angajare și de remunerare a angajaţilor 

etc.. În plus, nu putem neglija procesele migraţioniste, 

intensitatea cărora depinde de politicile migraţioniste 

ale statelor de destinaţie. 

Alături de tendinţele constante de scădere a ratei de 

activitate economică (de la 59,9% în 2000 la 42,8% 

în 2009), de rata redusă de activitate și șomajul înalt 

în rândul tinerilor, se atestă și tendinţa alarmantă de 

schimbare a coraportului dintre populaţia economic 

activă și cea inactivă: prima e în descreștere, cea de-a 

55



doua - în creștere continuă. Acesta va contribui la 

sporirea presiunii demografi ce și la schimbarea continuă 

a coraportului dintre numărul populaţiei ocupate și 

numărul pensionarilor, care în prezent este de 1,8. 

Migraţia în scop de angajare 

În corelare cu tendinţele demografi ce și situaţia de 

pe piaţa forţei de muncă, migraţia provizorie în scop 

de muncă prezintă, prin amploarea și intensitatea 

sa, un risc sporit pentru sustenabilitatea actualului 

sistem de pensii. Pe parcursul ultimului deceniu, pe 

fundalul reducerii numărului populaţiei în general și 

al populaţiei economic active în particular, numărul 

populaţiei antrenate în procesele migraţioniste, cu 

anumite fl uctuaţii, e în continuă creștere (Fig. 12 

și 13). Astfel, din anul 2001 până în 2010, numărul 

persoanelor plecate la lucru peste hotare a crescut 

de la 138,0 mii la 311,0 mii sau, în raport cu populaţia 

aptă de muncă, a crescut de la 10,6% la 27,3%. 

Fig. 12. Numărul persoanelor plecate la lucru 

peste hotare, perioada 2000-2010 

Sursa. BNS 

Plecarea persoanelor din mediul rural, în special, a 

femeilor constituie o problemă sensibilă atât din punctul 

de vedere al proceselor demografi ce, cât și pentru 

funcţionarea pieţii muncii. Numărul femeilor implicate 

56 

în migraţie este în creștere (de la 32,6 % la 36,3%) (Fig. 

14). În ultimul deceniu e în creștere constantă numărul 

persoanelor plecate din mediul rural (de la 82,1 mii la 

220,4 mii în 2010), faţă de cele plecate din mediul urban 

(de la 56,2 mii la 90,6 mii în 2010). 

Fig. 13. Persoanele plecate la lucru peste hotare 

pe grupe de vârstă, perioada 2000-2010 

Sursa: BNS 

Condiţiile de trai, accesul pe piaţa muncii și la 

măsurile de securitate socială, și alte circumstanţe 

din ţările-gazdă influenţează foarte puternic 

decizia emigranţilor de a reveni în ţară sau a 

rămâne definitiv peste hotare. Studiile arată că 

tinerii și femeile se adaptează mai ușor la cultura 

ţării unde migrează, fapt ce ridică probleme cu 

privire la scăderea natalităţii în Republica Moldova. 

Fig. 14. Numărul de femei aflate la lucru sau în 

căutare de lucru, în străinătate (2000-2010) 

Sursa: BNS

Un aspect important ce urmează a fi luat în calcul 

la examinarea sustenabilităţii sistemului de pensii 

în coraport cu procesele migraţioniste e direcţia 

de orientare a fluxurilor migraţioniste, măsurile 

de securitate socială garantate sau acordate 

emigranţilor în statele de destinaţie, relaţia lor 

cu sistemul de pensionare din ţară sau de peste 

hotare, posibilitatea achitării contribuţiilor sociale 

peste hotare și calcularea stagiului asigurat, 

exportul drepturilor sociale dobândite în ţaragazdă 

etc. Pe parcursul ultimului deceniu, fluxurile 

migraţioniste din Republica Moldova sunt orientate 

într-un raport de 60% spre statele CSI (în special, 

spre Federaţia Rusă) și 40% spre statele Uniunii 

Europene (în special, spre Italia). Caracteristicile 

vectorilor migraţionali diferă esenţial. Astfel, două 

treimi de persoane care pleacă spre statele CSI 

sunt bărbaţi din mediul rural, pe când în statele 

europene pleacă preponderent femei, din mediul 

rural și urban. În funcţie de categoriile de vârstă, 

cele mai active sunt persoanele cu vârsta cuprinsă 

între 20 și 30 de ani. 

Analiza combinată a orientării fluxurilor 

migraţioniste și a grupelor de vârstă a persoanelor 

implicate în procesul de migraţie arată că, spre 

statele CSI, sunt mai mult orientate persoanele 

tinere, din grupa de vârstă de 15-24 ani, iar spre 

statele UE grupele mai în vârstă, de 25-54 de ani. 

Procesele de adaptare și de integrare a 

emigranţilor în statele-gazdă influenţează puternic 

intenţia lor de a rămâne peste hotare sau de a 

reveni în Republica Moldova. Cu cât este mai 

îndelungată perioada aflării persoanelor peste 

hotare, cu atât mai puternice sunt tendinţele lor de 

integrare în societăţile-gazdă. Experienţa mondială 

denotă că circa 50% din cei plecaţi din ţară rămân 



în ţara de destinaţie. În acest caz apare întrebarea: 

cum și unde participă aceste persoane la formarea 

fondurilor sociale - în ţară sau peste hotare?; 

dispun ele sau nu de dreptul de asigurare socială în 

perioada de migraţie și, dacă da, se menţin sau nu 

aceste drepturi la revenirea lor în ţară? 

Statele CSI și UE promovează politici pro-active 

în atragerea forţei de muncă din străinătate, 

în scopul recuperării pierderilor demografice 

și suplinirii necesităţilor pieţei muncii. Însă, 

modelele de asigurare a securităţii sociale ale 

lucrătorilor emigranţi - în special, dreptul la 

asigurări sociale, dreptul la pensie, aplicat de 

tratatele în cadrul statelor CSI și de acordurile 

multilaterale și bilaterale cu ţările din cadrul Uniunii 

Europene30 - diferă esenţial. Convenţiile semnate 

la nivelul CSI, ca norme și mod de reglementare 

a problemelor ce ţin de asigurarea cu pensii, sunt 

concepute pe principiul teritorialităţii31 , iar cele 

din Uniunea Europeană sunt bazate pe principiul 

proporţionalităţii32 . De asemenea, se constată 

faptul că există abordări diferite și confuzii privind 

aplicarea definiţiei lucrător-emigrant, vârsta la care 

persoana are dreptul la pensie; calcularea vechimii 

de muncă efectuată în baza contractelor de muncă 

sau a activităţilor efectuate în baza contractelor de 

drept civil, condiţionarea anumitor drepturi33 etc. 

Modul diferit de abordare a problemelor ce ţin de 

securitatea socială a lucrătorilor emigranţi va crea 

confuzii pentru realizarea în viitor a drepturilor 

30 

31 

Asemenea acorduri sunt semnate cu Republica Portugheză, Republica Bulgară, România. 

Principiul dat prezumă că pensiile pot fi stabilite şi plătite din mijloacele fi nanciare ale acelei părţi contractante, 

pe al cărei teritoriu persoana îşi are domiciliul permanent. 

32 

Principiul proporţionalităţii prezumă achitarea părţii de pensie calculată pentru perioada de cotizare la sistemul 

public de asigurări sociale, realizată pe teritoriul ţării membre a acordului. Esenţial în acest sens este dreptul lucrătorului 

migrant la exportul prestaţiilor sociale achitate şi dreptul de a benefi cia de prestaţiile dobândite în statele în 

care şi-a desfăşurat activitatea, pe teritoriul statului de domiciliu (menţinerea drepturilor dobândite). 

33 

Ca exemplu, potrivit Federaţiei Ruse, dreptul la asigurarea cu pensii îl au doar persoanele care locuiesc permanent 

pe teritoriul acestei ţări. Astfel, rezultă că migranţii care nu dispun de un asemenea statut de permanenţă sunt 

privaţi de acest drept. 

57



acestora la una dintre formele de asigurare socială 

(tip de pensii), fie în ţara de destinaţie - în cazul 

în care rămân acolo -, fie în Republica Moldova, 

dacă se întorc. Mai mult ca atât, aplicarea normelor 

acordurilor menţionate se referă doar la emigranţii 

angajaţi legal în câmpul muncii. Deoarece 

majoritatea emigranţilor moldoveni, în ţările 

recipiente, nu beneficiază sau nu au beneficiat 

perioade îndelungate de un asemenea statut, 

activând ilegal sau în sectoare informale, asupra 

lor nu se răsfrâng normele respective, iar perioada 

activităţii neasigurate nu poate fi luată la calcularea 

beneficiilor sociale nici în ţara-gazdă, nici în 

Republica Moldova. 

În ceea ce privește situaţia emigranţilor care 

deţin statut legal în ţările de destinaţie, pentru ei 

există o problemă comună - lipsa mecanismelor 

sigure de evidenţă nominală a transferurilor 

efectuate în fondurile sociale, în special, pentru 

perioade lungi de activitate în diferite ţări-gazdă. 

Situaţia este dificilă pentru emigranţii cu statut 

58 

legal care activează în ţările cu care Republica 

Moldova nu are semnate acorduri bilaterale, 

dar și pentru emigranţii care sunt antrenaţi 

în activităţi informale (lucrul în gospodăriile 

casnice, activităţi pe bază de patentă etc.). 

Datele statistice arată că, din numărul total 

de emigranţi, doar 41,6% au permis de ședere 

și de lucru legal în statele recipiente. Însă 

statutul legal nu garantează tratament echitabil 

și asigurarea măsurilor de securitate socială. 

Emigranţii primesc un salariu mult mai mic 

decât localnicii, lucrează zile de lucru excesive, 

nu dispun de dreptul la asigurare medicală, 

de concediu de boală plătit, de indemnizaţiile 

pentru accidente de muncă34 . De transferuri în 

fondurile de pensionare beneficiază doar 6,8% 

dintre emigranţii cu statut legal. Ilustrativă este și 

analiza datelor privind accesul la drepturi sociale 

ale lucrătorilor emigranţi în Federaţia Rusă și în 

Italia35 (tab. 8). 

Tabelul 8. Ponderea emigranţilor care au parte de anumite beneficii la locul de muncă în 

străinătate, pe grupe de ţări (în %) 

total Ţara-gazdă 

Statele UE-27 Rusia Restul 

Total Inclusiv 

Italia 

lumii 

Asigurarea medicală 12,5 33,1 35,0 9,1 9,0 

Concediu de boală plătit 9,3 26,1 28,8 6,5 6,5 

Contribuţii la fondul de pensii 6,8 19,7 21,7 4,5 5,9 

Indemnizaţii pentru accidente de muncă 7,4 18,5 18,6 5, 5 6,2 

Indemnizaţii de șomaj 3,5 11,1 9,2 2,3 1,9 

Concediu anual plătit 12,9 30,0 36,0 9, 9 11,7 

Zile de odihnă acordate săptămânal 82,7 90,5 90,2 80,7 86,4 

Sursa BNS, Studiul migraţia Forţei de muncă, 2008 

34 

35 

În conformitate cu datele cercetării „Migraţia Forţei de Muncă”, BNS, Chişinău, 2009. 

Cu ambele state sunt semnate acorduri bilaterale ce ţin de migraţia temporară a forţei de muncă.

Numărul mare al persoanelor plecate în scop de 

muncă peste hotare și lipsa raporturilor cu sistemul 

de pensionare din Republica Moldova sau cu cel 

din străinătate constituie cea mai gravă provocare 

pentru sustenabilitatea sistemelor sociale. Semnarea 

acordurilor bilaterale în domeniul migraţiei forţei de 

muncă și a protecţiei sociale a lucrătorilor emigranţi 

diminuează din consecinţele defavorabile, dar nu 

hotărăsc problema de fond. 

În concluzie, conchidem că schimbările semnifi cative 

în structura pe vârstă a populaţiei, creșterea numărului 

persoanelor în vârstă vor agrava declinul demografi c 

în viitor, vor spori presiunea demografi că și vor 

dezechilibra puternic actualul sistem de asigurare 

cu pensii, axat pe principiul solidarităţii generaţiilor. 

În viitorul apropiat, inerţia internă a proceselor 

demografi ce nu va permite stabilirea unui echilibru 

necesar între populaţia activă și populaţia dependentă 

(copii și persoane în vârstă) pentru a asigura 

menţinerea transferurilor sociale între generaţii. 

Migraţia nereglementată a forţei de muncă 

aprofundează criza actualului sistem de pensii 

prin formarea unor dezechilibre calitative și 

cantitative pe piaţa internă. Creșterea numărului 

populaţiei inactive din mediul rural, pe fundalul 

reducerii numărului populaţiei economic active și a 

populaţiei ocupate, va adânci asimetriile existente 

între volumul defalcărilor în Fondul Social efectuate 

de la sectorul agrar (mediul rural) și volumul 

transferurilor beneficiilor sociale către persoanele 

din mediul rural. De asemenea, pornind de la 

schimbările semnificative în structura pe vârstă a 

populaţiei, se conturează necesitatea unei abordări 

în cheie de gen a problemei reformei sistemului 

de pensii. Faptul că orice întrerupere din activitate 

(de ex., pentru nașterea sau îngrijirea copiilor) 

sau inegalitate de salarizare între bărbaţi și femei 



are efecte negative asupra cuantumului pensiei 

poate conduce la o feminizare a sărăciei în rândul 

persoanelor în vârstă. 

1.4. Sustenabilitatea fi nanciară a sistemului 

PAYG în Republica Moldova 

Deși reforma de pensii din 1998 a stabilit o nouă 

dimensiune de calculare a pensiilor, schimbări 

esenţiale spre consolidarea unei securităţi sociale 

pentru persoanele pensionate nu s-au înregistrat. 

Din contră, s-au creat o serie de inechităţi sociale, în 

mare parte cauzate de interesul politic de a privilegia 

anumite grupuri sociale cu sporuri salariale și de 

pensii. Acest fenomen a determinat existenţa unor 

pensii foarte mici pentru cei mulţi și foarte mari pentru 

privilegiaţi. Prin urmare, se poate spune că pensiile 

celor pensionaţi la limita de vârstă ar fi putut fi mai 

mari, dacă nu s-ar fi acordat pensii privilegiate. Pentru 

a lichida aceste discrepanţe sociale, la 12 martie 2011 

Guvernul a aprobat un proiect de lege care prevede 

unifi carea sistemului de pensionare, în baza principului 

de asigurare. Aceasta înseamnă o asigurare viabilă a 

credibilităţii și durabilităţii participării contribuabililor 

la echitatea sistemului de pensii. Unifi carea sistemului 

de pensii presupune o lichidare a acestor discrepanţe, 

prin aplicarea unor principii unice atât la acordarea 

dreptului la pensie, cât și la calcularea ei. În principiu, 

în aceasta constă reforma Pilonului I de pensii de stat 

- atunci când, de regulă, urmează creșterea treptată a 

vârstei de pensionare, în special, la anumite grupuri 

privilegiate, și o majorare a duratei stagiului de cotizare 

pentru pensie. Un alt pas în reforma sistemului de 

pensii din Republica Moldova a constituit adoptarea 

Legii nr. 56 din 9 iunie 201136 , care prevede unele 

36 Legea Republicii Moldova nr. 56 din 09.06.2011 pentru completarea şi modifi carea unor acte legislative, 

publicată în “Monitorul Ofi cial” al Republicii Moldova din 1.07.2011, nr.107-109, art. 280 

59



Tabelul 9. Nesustenabiiltatea financiară a sistemului de pensii 

În mii lei 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 

venituri 2947860,4 3696035,3 4347650,4 5157229,0 6362837,8 7581662,3 8415986,4 

cheltuieli 2768883,0 3697773,5 4378060,9 5244559,3 6315149,8 7607212,2 8629317,8 

excedent (+) / defi cit (-) 178977,4 -1738,2 -30410,5 -87330,3 47688,0 -25549,9 -213331,4 

Sursa: Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei 

măsuri pentru asigurarea sustenabilităţii fi nanciare a 

sistemului de pensii. Noua lege a stabilit că vârsta de 

pensionare pentru femei este de 57 de ani și pentru 

bărbaţi de 62 de ani, iar stagiul de cotizare a devenit de 

35 de ani atât pentru femei, cât și pentru bărbaţi37 . 

În conformitate cu această lege, începând cu 1 iulie 

2011, stagiul de cotizare se va majora treptat cu șase 

luni în următorii ani, de la 30 până la 35 de ani atât 

pentru femei cât și pentru bărbaţi. În cazul grupurilor 

privilegiate, legea stabilește ca stagiul de cotizare 

pentru militarii în bază de contract, din corpul de 

comandă și trupele organelor afacerilor interne să 

fi e majorat de la 20 la 25 de ani. Pentru funcţionarii 

publici vârsta de pensionare a fost stabilită de 57 de 

ani și șase luni pentru bărbaţi și 52 de ani și șase luni 

pentru femei, care se va majora treptat cu șase luni 

pentru fi ecare an, până la atingerea vârstei generale 

de pensionare. Pentru judecători și procurori, normele 

de pensionare vor fi incluse în legea de pensionare 

de bază, vârsta lor de pensionare majorându-se 

treptat până la vârsta generală de pensionare, astfel 

încât stagiul special de cotizare să fi e majorat de la 

12 ani și șase luni la 15 ani, în timp ce stagiul total de 

cotizare să fi e majorat până la 35 ani pentru femei și 

bărbaţi. Pentru deputaţi și miniștri stagiul special de 

cotizare s-a majorat de la doi la patru ani. Menţionăm 

că o parte din normele noii Legi au fost contestate 

37 

Protecţia drepturilor persoanelor în etate în Moldova. Ghid practic, Help Age International, în: http://www. 

helpage.org/Resources/Manuals/main_content/m45e/ghid_roman.pdf 

60 

la Curtea Constituţională, care a păstrat privilegiile 

pentru judecători. Excluderea unor elemente din 

Legea 56/2011 face mai problematică menţinerea 

sustenabilităţii actualului sistem de pensii. 

Aceste iniţiative nu sunt, totuși, sufi ciente pentru a 

menţine sustenabilitatea sistemului public de pensii 

în condiţiile unor fl uxuri sporadice de migraţie a forţei 

de muncă, pe de o parte, și a procesului continuu 

de îmbătrânire a populaţiei, pe de altă parte (tab. 

9). Criza actualului sistem de pensii e generată nu 

doar de impactul migraţionist și demografi c, ci și de 

liberalizarea preţurilor la produsele și serviciile de primă 

necesitate începând cu 1994, de creșterea infl aţiei și 

a hiperinfl aţiei din anii 1992-1993, care au condus la 

reforma inechitabilă a sistemului de pensii din 1998. La 

momentul de faţă atât infl aţia, cât și defi citul bugetar 

reprezintă o problemă pentru Republica Moldova 

privind mărimea pensiilor ce nu asigură traiul decent. 

Luând în considerare nivelul scăzut al contribuţiilor, 

în prezent pensiile se indexează cu 7,8%, astfel încât 

pensia medie constituie 901 lei, în timp ce pensia 

minimă pentru lucrătorii din agricultură este de 570 lei 

și, respectiv, de 641 lei pentru alţi benefi ciari (2010). 

În asemenea mod sistemul public de pensii nu este 

compatibil cu fl uctuaţiile macroeconomice ce au loc 

în ţară. Iar îmbătrânirea accelerată a populaţiei va 

conduce la o adâncire și mai mare a defi citului cu care 

se confruntă bugetul public.

2.1. Tipologia sistemului de pensii 

În ultimele două decenii, mai multe state au 

implementat sistemul de pensii cu trei Piloni, 

la recomandarea BM, ca răspuns la provocările 

demografice și prevalenţa sărăciei. Astfel, ca 

replică la vulnerabilitatea sistemului asigurărilor 

sociale faţă de creșterea vertiginoasă a numărului 

vârstnicilor, prevalenţa sărăciei în termeni absoluţi 

și relativi la diferite grupuri de vârstă etc., au fost 

reformate sistemele de pensii din unele ţări ale 

Uniunii Europene, Americii Latine, Asiei. Începând 

cu 1995, BM a emis împrumuturi și credite în 15 ţări 



CAPITOLUL II. 

PENSII PRIVATE: 

DIN PRACTICA INTERNAŢIONALĂ 

din America Latină și a susţinut reforma sistemelor 

de pensii cu introducerea Pilonului II în 11 state, 

inclusiv Chile (tab. 10). 

Sistemele tradiţionale de pensii din America Latină, 

precum susţin unii experţi38 , au fost văzute ca un 

model de urmat de-a lungul a 50 ani, fiind bazate 

pe mari sectoare de stat și pieţe reprimate, ale 

căror eșec a fost tot mai evident în urma șocurilor 

petroliere din anii 1970 și a crizei datoriilor din 

1980. Probabil, cel mai inovator moment al 

38 

Klaus Schmidt-Hebbel, Latin America’s Pension Revolution: A Review of Approaches and Experience, Central 

Bank of Chile, Prepared for the World Bank’s ABCDE Conference, April 28-30, 1999, Washington, DC (http:// 

siteresources.worldbank.org/DEC/Resources/84797-1251813753820/6415739-1251814010799/hebbel.pdf, accesat 

la 9 august 2011). 

Tabel. 10. Acordarea împrumuturilor de către BM în America Latină pentru reformarea sistemului de 

pensii (1995-2001) 

Anii de reformă Suma creditelor Număr de 

($ mln) 

împrumuturi 

Mexic 1995/1996 604.3 4 

Argentina 1993/1994 481.1 8 

Peru 1992 363.6 6 

Uruguay 1996 149.3 5 

Columbia 1995 63.7 3 

Bolivia 1993-2000 13.6 6 

Ecuador 2001 10.0 1 

Nicaragua 2004 8.3 3 

Costa Rica 2000 6.7 3 

Republica Dominicană 2001 1.5 1 

Chile 1980/1981 1.4 1 

Total 1,703.6 41 

Sursa: IEG Pension Database 

61



reformei sistemelor de pensii din America Latină 

constă în implementarea Pilonului II care e finanţat 

în totalitate din contribuţiile participanţilor la 

fondurile de pensii. Aceste fonduri sunt investite 

pe pieţele financiare și gestionate de societăţi 

de management descentralizat ale fondurilor 

de pensii. Fondurile sunt bazate pe contribuţiile 

definite ale participanţilor în timpul vieţii active. 

Astăzi, America Latină cunoaște sisteme integral 

private (Chile și Mexic), sisteme hibride (Columbia 

și Peru) și conturi personale de economii, precum 

PAYGO (Brazilia) (fig.15). Unul dintre cele mai 

progresiste exemple este cel chilian. Acest model 

prevede o trecere de la sistemul PAYG la un sistem 

cu Pilonul II în acţiune, aplicând o reformă radicală, 

atunci când se înlocuiește în întregime sistemul 

PAYG cu Pilonul II. Respectiv, sistemul public de 

pensii este închis treptat (Chile) sau chiar rapid 

(Mexic și Bolivia). 

Fig. 15. Scara de implementare a sistemului de 

pensii private la nivel internaţional 

Sursa: Investigaţiile autorilor 

Sistemul chilian de pensii e transparent, deschis 

pentru piaţa internă și concurenţa internaţională, 

fi ind reglementat de legislaţie39 . Sistemul chilian a 

39 

Michael Kalavritinos, John T. Sullivan, An Examination of the Latin American Pension Systems, The Challenges 

Ahead, BNY Mellon, January 2011 (http://www.bnymellon.com/foresight/pdf/latinamericapension.pdf, accesat 

14 septembrie 2011). 

62 

dat oamenilor stimulente de a face investiţii în viitor, 

astfel încât fondurile au crescut vertiginos de la doar 

câteva sute de milioane de dolari la început (anii 1980) 

spre zeci de mii de miliarde de dolari astăzi. Pensiile 

în noul sistem privat, după 15 ani de activitate, au 

ajuns să fi e cu 50%-100% mai mari. Principalii actori ai 

sistemului de pensii chilian sunt administratorii privaţi 

ai fondurilor de pensii (Adminstradoras de Fondos 

de Pensiones, AFP). Caracteristic sistemului chilian 

de pensii e faptul că nici angajatul, nici patronul 

nu plătesc impozit de asigurări sociale statului. 

Respectiv, statul nu oferă pensie muncitorului. Toţi 

lucrătorii contribuie cu zece la sută din câștigurile 

lor, sub rezerva unui plafon40 pentru limită de vârstă 

și adiţional cu 3% la plata pentru invaliditate și de 

urmaș, precum și comisioanele de administrare de 

fonduri. Angajaţii sunt liberi să aleagă administratorii 

privaţi ai fondurilor de pensii și au dreptul de a 

trece de la un AFP la altul41 . Din acest motiv, există 

concurenţă între companii pentru a oferi o rată de 

revenire mai mare a investiţiilor, servicii mai bune 

sau comisioane mai mici. Fiecare companie de 

administrare a fondurilor nu include asigurarea de 

viaţă și de invaliditate, ci, prin fi lialele sale oferă acest 

drept companiilor private de asigurări autorizate. 

Contribuţiile obligatorii sunt scutite de impozitul pe 

venit. Contribuţiile voluntare sunt scutite de impozit 

până la un plafon anumit. Plăţile de pensii sunt supuse 

impozitării pe venit. 

La vârsta normală de pensionare (65 de ani pentru 

bărbaţi și 60 pentru femei), lucrătorii pot utiliza 

soldul în conturile lor individuale și pot cumpăra 

o anuitate42 imediată pentru a avea beneficii 

40 

41 

Cifră-limită peste care nu se poate trece, care nu poate fi depăşită (în operaţii fi nanciare, de planifi care etc.). 

José Piñ José Piñera, traducere de Bogdan C. Enache, Puterea muncitorilor: privatizarea sistemului de pensii în 

Chile, apărut iniţial în CATO’s Letter No. 10, 1995 (http://ecol.ro/content/puterea-muncitorilor-privatizarea-sistemului-de-pensii-in-chile, 

accesat la 9 octombrie 2011). 

42 

Sumă de bani (incluzând o parte din capital şi dobânda corespunzătoare) care se plăteşte periodic (de obicei 

anual) spre a rambursa un capital sau o datorie.

pensionare pe tot parcursul vieţii; dacă pensionarul 

decedează, soldul în cont poate fi transmis prin 

moștenire. De asemenea, persoana poate să 

cumpere o anuitate amânată43 , ceea ce înseamnă 

stabilirea unei date pentru o viitoare rentă, iar până 

43 

O anuitate care începe să facă plăţi la o anumită dată viitoare. 

Tabelul 11. Analiza SWOT a sistemului de pensii chilian 

PUNCTE FORTE PUNCTE SLABE 

- Sistemul de pensii de stat înlocuit cu un sistem naţional 

privat de Conturi de Economii pentru Pensii (CEP); 

- 10% din salariul unui angajat este depus automat de către 

patron la sistemul naţional privat de Conturi de Economii 

pentru Pensii (CEP); 

- Adoptarea, în 2008, a unui set de legi de îmbunătăţire 

a sistemului de conturi individuale și de încurajare a 

concurenţei între Administratorii Fondurilor de Pensii 14 

(Administradoras de Fondos de Pensiones) pentru a reduce 

costurile și a extinde acoperirea, dar și pentru a reduce din 

intensitatea de rivalitate între Administratorii Fondurilor de 

Pensii; 

- Introducerea unor suplimente noi pentru persoanele care 

au acumulat foarte puţini bani sau nu au nimic în cont; 

- Persoanele bogate și cele care desfășoară activităţi 

independente sunt obligate să participe la sistemul de 

pensii; 

- Lucrătorii tineri au obţinut stimulente sub formă de 

subvenţii pentru a se alătura sistemului de pensii; 

- Au fost introduse noi reguli care să asigure că, în caz de 

deces, conturile pensionarilor nu au fost curăţate sau 

lichidate de rude sau urmași 15 ; 

- Valoarea pensiilor crește în funcţie de atitudinea și 

responsabilitatea indivizilor faţă de viitorul lor și de 

evoluţia pieţei. 

INDICELE DE OPORTUNITĂŢI AMENINŢĂRI 

- Nivelul pensiei unui angajat este determinat de suma de 

bani pe care acesta o acumulează în anii de activitate; 

- Nivelul de pensie minimă cuprinde subvenţiile care 

completează pensiile; 

- Există rentabilitate relativ mare. 



la acea dată să efectueze retrageri programate 

de la un cont individual. Dar, precum se știe, nici 

un sistem nu este total perfect. Astfel, inclusiv în 

modelul chilian putem identifica unele beneficii și 

riscuri (tab.11). 

- Liber-profesioniștii nu sunt obligaţi să se alăture sistemului 

- iar aceștia constituie un număr impunător; 

- Liber-profesioniștii nu salvează nimic sau foarte puţin 

pentru bătrâneţe; 

- tinerii angajaţi, de multe ori, nu se deranjează să contribuie 

la fondul privat de pensii, astfel ca la vârsta normală de 

pensionare să profi te de aceste benefi cii. 

- Există competiţie dură între Administratorii Fondurilor de 

Pensii; 

- Sunt vizibile efectele recesiunii fi nanciare globale; 

- Intensitatea proceselor de îmbătrânire a populaţiei; 

- Creșterea dependenţei asistenţei sociale a vârstnicilor; 

- Diminuarea mărimii pensiei sau a anuităţii dobândite ca 

urmare a infl aţiei. 

63



Din această analiză se vede că principiile pe care 

s-a axat reforma din 2008 a sistemului de pensii 

chilian - susţinerea, cu suplimente speciale, a 

persoanelor care nu au acumulat suficienţi bani sau 

nu au deloc, cât și motivarea persoanelor bogate și 

a tinerilor angajaţi ca să-și creeze un cont de pensii 

- reprezintă un indiciu al sustenabilităţii sistemului 

de pensii. Astfel, o eventuală reformă a sistemului 

de pensii din Republica Moldova și introducerea, 

la noi, a Pilonului II urmează să ţină cont și de 

necesitatea reformării sistemului fiscal și excluderii 

dezechilibrelor fiscale. 

În condiţiile unor crize demografice și financiare 

exacerbate, care afectează puternic sistemele 

64 

publice, dar și private de pensii, reducând 

substanţial veniturile și cheltuielile populaţiei, 

sustenabilitatea sistemului de pensii devine 

o prerogativă a guvernelor. Măsurile pentru a 

asigura sustenabilitatea sistemului de pensii 

se iau, ţinându-se cont de specificul și modul 

de funcţionare ale acestuia. De exemplu, spre 

deosebire de Chile, unde e admisă participarea mai 

multor grupe de populaţie la fondurile de pensii 

private, alte state, cum ar fi Italia, Franţa sau Grecia, 

pentru a asigura sustenabilitatea sistemelor de 

pensii, au mărit vârsta minimă de pensionare. 

Există și alte caracteristici de reformă care diferă în 

mod semnificativ de Chile, iar, evaluând efectele 

Tabelul 12. Diferenţele dintre sectorul public și cel privat în sistemul de pensii 

Același sistem pentru ambele sectoare, public și privat: 

Malta, noile state membre UE din Europa de Est, Elveţia 

Sisteme de pensii diferite în sectorul public faţă de cel privat, dar cu aceleași benefi cii: 

Austria , Finlanda, Luxemburg 

Sisteme integrate de pensii pentru sectoarele public și privat, dar cu benefi cii separate în sectorul public: 

Cipru, Danemarca, Irlanda, Italia, Olanda, Norvegia, Slovenia, Spania, Suedia 

Sisteme de pensii complet distincte în sectorul public faţă de cel privat: 

Belgia, Franţa, Germania, Grecia, Portugalia 

Sistemul public din sectorul public este parţial integrat în sistemul naţional în: 

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord 

Sursa: Studiul Comparativ asupra Pensiilor Europene, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, România * 

* Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Studiul Comparativ asupra Pensiilor Europene, România, EuropeAid/121990/D/SV/RO, 14 septembrie 2010 (http://www.anfp.gov.ro/DocumenteEditor/Upload/European%20ComparativePension- 

Study.pdf, accesat la 12 octombrie 2011).

demografice reale asupra sistemului public de 

pensii, analizând potenţialul de reformă, pot fi 

scoate în evidenţă câteva probleme de interes. 

În Europa de Est nu există un sistem uniform de 

model multipilon (tab. 12 și 14). Acesta diferă 

de la o ţară la alta în funcţie de condiţiile socialeconomice 

și climatul politic. Principiul pe care 

funcţionează majoritatea sistemelor multipilon din 

Europa de Est este acel al „contribuţiilor definite”, 

comparativ cu sistemul multipilon din Occident, 

care se conduce după „beneficii definite”. Altfel 

spus, putem delimita două tipuri de pensii private 



- „beneficii definite”, adică sume care vor fi plătite 

la pensionare, și „contribuţii definite”, prin care se 

stabilește valoarea contribuţiei, dar nu se cunoaște 

sumele ce urmează a fi plătite. Combinaţiile între 

pensiile de beneficii și pensiile de contribuţie sunt 

posibile. 

Conform unor estimări, în funcţie de forma de 

implementare a reformelor în sistemul de pensii, la 

momentul de faţă în Europa există câteva categorii 

de state (tab. 13). 

Tabelul 13. State după forma de implementare a reformelor în sistemul de pensii 

1. State ca Spania și Franţa, cu sisteme de pensii private puţin dezvoltate, care nu suportă schimbări 

substanţiale de structură; 

2. State ca Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Slovacia și Suedia, cu 

sisteme de pensii publice (PAYG), la care a fost adăugat Pilonul II de pensii obligatorii, fi nanţat din 

contribuţiile participanţilor (cota parte din contribuţia la sistemul public); 

3. State ca Danemarca, Olanda și Marea Britanie, cu sisteme de pensii private bine dezvoltate și care 

s-au bazat întotdeauna pe aceste sisteme; 

4. State ca Germania, Austria și Italia, cu sisteme de asigurări sociale nefi nanţate, cu un nivel minim de 

asigurare socială și cu sistem privat de pensii. 

Sursa: Studiul Comparativ asupra Pensiilor Europene, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, România 

65



Tabelul 14. Clasificarea sistemelor de pensii 

A: după modul de fi nanţare 

- sisteme de tip PAYG, care funcţionează pe principiul solidarităţii sociale între generaţii (angajaţii plătesc 

pentru pensiile pensionarilor la acel moment; de obicei, obligatorii, administrate public) 

- sisteme fi nanţate, administrate privat (prin plata contribuţiilor de către participant sau, după caz, de către 

participant și angajator) 

- evidenţiate în contabilitatea angajatorului 

B: după baza legală și modul de stabilire 

- sisteme stabilite prin lege 

- stabilite prin contract colectiv de muncă 

C: după modul de aderare 

- sisteme obligatorii 

- sisteme voluntare 

D: după tipul de benefi cii obţinute: 

- sisteme de tip DC (defi ned contribution) - cu contribuţii defi nite (benefi ciile obţinute variază în funcţie de 

rezultatele investirii activelor fondului participantului) 

- sisteme de tip DB (defi ned benefi t) - cu benefi cii defi nite (se stabilește un anume benefi ciu și se calculează 

contribuţiile pentru atingerea acelui benefi ciu) 

- sisteme hibride - caracteristic de la cele două sisteme: DC și DB 

Sursa : Pensii Private în Europa Centrală și de Est, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private - 

CSSPP-România, 2009 

Deși modelul chilian poate fi adaptat de orice stat 

din lume, în viziunea experţilor, nu trebuie exclusă, 

totuși, analiza experienţei statelor vecine și care au 

trăsături social-economice comune cu Republica 

Moldova. În acest context, cu certitudine, ne putem 

referi la exemplul elocvent al Estoniei în ceea ce 

66 

privește modernizarea sistemului de pensii. Estonia 

și-a lansat sistemul de pensii private obligatorii 

în 2002. La momentul de faţă, pot fi identificate 

câteva particularităţi, care definesc sistemul 

estonian ca un exemplu bun de urmat pentru 

Republica Moldova (tab. 15).

Tabel. 15. Particularităţi globale ale sistemului estonian de pensii 

Domeniu Particularitate 

Dacă e să vorbim de pașii întreprinși pentru 

reformarea sistemului de pensii, trebuie să pornim 

de la faptul că Estonia, ca și alte ţări ex-sovietice, 

a moștenit un sistem nesustenabil de pensii, care 

includea următoarele caracteristici: 

- vârsta scăzută de pensionare generale - 55 

pentru femei și 60 pentru bărbaţi; 

- un set de norme privilegiate de pensionare 

pentru mai multe grupuri profesionale, inclusiv 

cele care aveau dreptul să se pensioneze la 

vârste mai mici; 

- sisteme separate pentru lucrători și fermieri; 

- finanţare de la Bugetul de stat general, nu 

contribuţii individuale ale salariaţilor. 

Apoi au urmat modificări de ordin general, care au 

constituit primul val de transformare a sistemului 

de pensii din Estonia (1990-1993) și care se 

conturează în patru etape importante: 



Tehnic Perioada de pregătire și implementare a celui de-al doilea Pilon a fost de 

aproximativ nouă luni, de la data adoptării Legii privind Finanţarea Pensiilor 

și până la înregistrarea primei contribuţii la fond 

Politica fi scală Estonia a urmat în mare măsură criteriile de la Maastricht privind defi citul 

bugetar (care nu trebuie să depășească trei la sută din PIB), în ultimii trei ani 

înregistrând un excedent. 

Dimensiunea de gen Deși rata ocupării forţei de muncă pentru bărbaţi este mai mare decât 

pentru femei, în Estonia femeile sunt mai numeroase decât bărbaţii în 

rândul participanţilor la Pilonul II de pensii. 

Investiţii și contribuţii Având în vedere că la al doilea Pilon participanţii trebuie să suporte riscul 

întreg de investiţie, este oarecum surprinzător faptul că majoritatea 

participanţilor la fonduri de pensii - 71.4 la sută - s-au alăturat Pilonului II, 

făcând investiţii de până la 50 la sută din active în acţiuni 

1. Separarea financiară de sistemul de 

beneficii (1990); 

2. Încercarea eșuată de a liberaliza regulile 

în ceea ce privește încasarea beneficiilor 

(1991); 

3. Reducere de indemnizaţii, odată cu 

introducerea pensiilor (1992); 

4. Revizuirea Legii privind alocaţiile de stat 

(1993). 

A fost majorată vârsta de pensionare - 60 de ani 

pentru femei, respectiv 65 de ani pentru bărbaţi. 

Astăzi, după mai multe etape de transformări, 

sistemul de pensii din Estonia are la bază principiul 

ce denotă faptul că veniturile persoanelor la 

vârsta de pensionare urmează să fie formate 

din mai multe surse. Fiecare sursă de venit, însă, 

are propriile principii juridice, organizatorice și 

financiare. Principiile juridice actuale de asigurare 

cu pensii de stat sunt în vigoare din anul 2000. 

Dreptul la pensie și cuantumul acesteia este 

67



stabilit în conformitate cu sumele de impozitare 

socială, plătite de către sau în numele persoanei 

de-a lungul carierei. În ceea ce privește pensiile 

obligatorii de tip fond, acestea au început să 

funcţioneze ca parte a sistemului de pensii din 

anul 2002, în timp ce pensiile facultative sau 

suplimentare au început să fie active din anul 1998. 

În parametri globali, Pilonul I al sistemului estonian 

de pensii include două niveluri: 

68 

1) Pensii naţionale asigurate pentru toţi 

rezidenţii din Estonia; 

2) Pensii pentru limită de vârstă, incapacitate 

de muncă și pensiile de urmaș. 

Specifi c Pilonului I este faptul că pensia de stat e un 

drept al fi ecărui locuitor al Estoniei care a atins vârsta 

de 63 de ani, indiferent de câţi ani a lucrat, în cazul 

în care este rezident al ţării cu cel puţin cinci ani 

înainte de a face o cerere de pensie44 . Dacă Pilonul I 

garantează un venit minim pentru persoanele care 

nu au dreptul la o pensie legată de ocuparea forţei 

de muncă, Pilonul II e un plan de economii pentru 

limită de vârstă, în cazul în care o persoană care 

lucrează contribuie cu 2% din salariul brut la fondul 

de pensii. Pilonul II este deosebit prin faptul că aici 

participanţii alocă 2% din salariul lor brut, alături 

de 4% plătite de angajator, în timp ce contribuţia la 

primul Pilon constituie 16% în cumul. De asemenea, 

trebuie remarcat faptul că, în anul 2009, Guvernul 

Estoniei a sistat subvenţionarea Pilonului II, pentru 

a permite subvenţionarea necesară pentru Pilonul 

I. Subvenţionarea Pilonului II va fi reluată începând 

cu anul 2012. La formarea Pilonului II din Estonia 

participă circa 600.000 de oameni (90% din numărul 

total al populaţiei ocupate). 

44 

Ministry of Finance of Estonia, Estonian pension system, 2008 ( http://ec.europa.eu/economy_fi nance/publications/publication7036_en.pdf, 

accesat la 14 octombrie 2011). 

Sistemul de pensii estonian se bazează pe o 

abordare de trei Piloni, în cazul în care primul 

Pilon constituie fondul de pensii publice sau 

de stat și este inclus nemijlocit în conturile 

administraţiei publice. Al doilea Pilon a devenit 

obligatoriu pentru toţi tinerii născuţi după anul 

1984 și angajaţi în câmpul muncii. Pilonul II are 

sustenabilitate, deoarece funcţionează în baza 

principiului „o pensie mai mare necesită investiţii mai 

mari”. În plus, pentru că au un impact semnificativ 

asupra pensiilor de viitor45 , fondurile de pensii 

private - spre deosebire de cele publice - sunt parte 

a politicilor de susţinere a populaţiei îmbătrânite 

de către Grupul de Lucru privind Îmbătrânirea 

Populaţiei și Sustenabilitate a Comitetului Uniunii 

Europene pentru Economie Politică, 

În ceea ce privește Pilonul III, acesta se bazează 

pe contribuţii individuale de pensii facultative. O 

particularitate importantă, din punct de vedere 

sistemic, e faptul că participarea în sistemul de 

pensii suplimentare poate avea loc sub două 

forme: 

- achiziţionare de poliţe de asigurare de pensie 

oferite de companii private autorizate de 

asigurare de viaţă; 

- achiziţionare de unităţi de fond de pensii 

facultative gestionate de către managerii de 

fonduri private. 

De asemenea, o particularitate a Pilonului III sunt 

stimulentele fiscale care, de regulă, încurajează 

participarea activă la acest Pilon de pensii. Printre 

aceste stimulente se numără: 

- contribuţiile (primele plătite pe baza poliţei 

45 

Elaine Fultz, Pension Reform in the Baltic States, Budapest, International Labour Offi ce, 2006.

de asigurare de pensie sau a sumelor plătite 

pentru achiziţionarea de unităţi de fond) 

limitate până la 15% din venitul brut anual; 

- veniturile primite de la o poliţă de asigurare 

privată de pensii sunt impozabile la o rată mai 

mică de 10% din impozitul pe venit, în loc de 

rata normală de 21%, dar numai în cazul în care 

sumele colectate reprezintă o plată unică la 

pensionare. 

Participarea la Pilonul III este și o chestiune de 

negociere a persoanelor cu societăţile de asigurări 

privind vârsta contractuală, cu excepţia vârstei 

minime, care este de 55 de ani, când veniturile 

devin impozabile. 

Analizând, în termeni globali, particularităţile 

sistemelor de pensii private și identificând 

specificul reformelor sistemului de pensii estonian, 

putem afirma că Pilonul II sau pensiile private 

obligatorii, fiind un fond de economii individuale 

sau de contribuţii definite, ar avea temei de 

implementare în Republica Moldova, în măsura 

capacităţii sale economice, diversificării muncii și 

transparenţei fiscale. Pilonul II ajută la stabilirea 

unei legături clare între investiţii, contribuţii și 

beneficii, creând beneficiarilor de fonduri condiţii 

economice reale de sustenabilitate. Pilonul II 

reprezintă drepturi garantate de proprietate 

participanţilor la fondurile de pensii, iar acest 

lucru cere respectarea principiilor juridice și 

administrative vizând activitatea fondurilor 

de pensii. În plus, fondurile de pensii private 

obligatorii contribuie la dezvoltarea pieţei 

financiare. 



2.2. Efectele crizei economico-financiare 

globale asupra sistemelor de pensii 

Criza financiară globală a avut un impact puternic 

asupra fondurilor de pensionare din întreaga lume. 

La rândul său, recesiunea economică a influenţat 

depreciativ sistemul distributiv de pensii. Astăzi, 

majoritatea statelor încearcă diferite modele de 

redresare a situaţiei. Unele dintre ele au sistat 

reformele sistemelor de pensii, altele au supus 

revizuirii coraportul stabilit între sistemul solidar 

și cel de acumulare de pensii. În cazul Republicii 

Moldova, este important să identificăm sistemul 

de pensionare care va reacţiona la politicile de 

redresare. 

Pilonul II a fost cel mai mult expus riscurilor crizei 

economico-financiare. Impactul crizei asupra 

beneficiarilor a fost observat, cel puţin, în două 

cazuri: când a avut loc schimbarea valorii reale a 

sumelor acumulate și când proporţia acumulărilor 

de pe conturile individuale a scăzut substanţial. 

Pe parcursul anului 2010, și activele fondurilor 

de pensii s-au redus, în diferite state, de la 8% la 

50%. Deși considerabile, aceste pierderi nu sunt 

cauzate de activitatea ineficientă a fondurilor, ci 

vin ca o consecinţă a crizei economice globale. 

Acesta, în situaţia când, potrivit unui studiu al 

Băncii Mondiale46 , în perioada 1994-2007 activele 

fondurilor de acumulare erau în creștere cu 6% 

anual, iar mai multe state în care funcţionează 

sistemul de pensionare acumulativ dispuneau de 

surse de finanţare, bazate pe conturi individuale 

și nu numai. Cele mai afectate de criza financiară 

46 

World Bank. The Financial Crisis and Mandatory Pension Systems in Developing Countries. Human Development 

Network. 2008, http://siteresources.worldbank.org/INTPENSIONS/Resources/395443-1121194657824/ 

PRPNote-Financial_Crisis_12-10-2008.pdf 

69



au fost ţările Americii Latine, în special, Chile, 

El-Salvador, Mexic și Peru. Cu scopul redresării 

situaţiei, aceste state au introdus pensii sociale, 

care să asigure un venit minim garantat. Măsurile 

întreprinse de autorităţi aveau ca scop reducerea 

riscurilor sărăciei în rândul bătrânilor și al 

angajaţilor cu venituri mici. Mărimea medie a 

acestor pensii constituie 30% din salariul mediu. 

Trebuie menţionat că impactul crizei diferă 

în funcţie de etapa de reformă la care se află 

sistemul de pensii. Astfel, în ţările, unde sistemul 

de pensii multipilon se află la etapa incipientă, 

fondurile de pensii au fost mai puţin afectate 

de criză, comparativ cu statele unde reforma 

sistemului fusese realizată acum un deceniu și 

peste. Bunăoară, în ţările Europei de Est și ale Asiei, 

care au început reformarea sistemelor de pensii 

la mijlocul anilor 1990, stabilirea pensiilor potrivit 

noului sistem va începe după patru ani, iar trecerea 

definitivă la acest sistem va avea loc în următorii 15 

ani. Respectiv, sunt mai puţin afectate și fondurile 

de pensii. De asemenea, mai multe sisteme de 

pensii private dispun de diverse instrumente 

financiare - planuri de pensionare, portofoliu, 

scheme de investiţii - care le permit contractarea 

pe termen scurt a împrumuturilor guvernamentale. 

Totuși, unele state nu au putut rezista crizei 

financiare. De exemplu, în ianuarie 2009, Argentina 

a privatizat, sub influenţa factorului politic, 

fondurile private de pensii, fapt ce a marcat negativ 

procesul reformelor și asigurarea sustenabilităţii 

sistemului de pensii. Exemple de acest gen există 

și în Europa, în ţări ca Ungaria și Irlanda, unde 

activele fondurilor de pensii au fost folosite pentru 

recapitalizarea băncilor aflate în dificultate, în timp 

ce Estonia și Slovenia au suspendat procesul de 

70 

reformare a sistemului de pensii până la redresarea 

economică și financiară din UE. În mai multe state, 

fondurile au urgentat procesul de trecere de la 

planuri de pensii cu dividende stabilite la cele cu 

cotizaţii stabilite. Ultimele s-au arătat a fi financiar 

stabile. Un exemplu reprezintă trecerea activelor 

beneficiarilor din acţiuni în obligaţiuni emise de 

administratorii fondurilor, în special, în Irlanda, 

SUA și Marea Britanie. Cu toate acestea, în cazul 

schimbării valorii activelor, riscurile sunt acoperite 

de către beneficiari, și nu de către administratorii 

de fonduri. 

Criza financiară globală a influenţat și sistemului 

distributiv de pensii, chiar dacă persoanele care 

beneficiază de pensii în baza acestui sistem depind 

mai puţin de fluctuaţiile din economie. Totuși, în 

mai multe state cu sistem distributiv de pensii, 

recesiunea economică a condus la reducerea 

acumulărilor în fondurile sociale, ca urmare a 

reducerii numărului angajaţilor și mărimii salariilor. 

State ca Azerbaidjan, Brazilia, Egipt, Maroc, Serbia, 

Tunisia, în care sistemul distributiv a creat un 

deficit bugetar, au suferit foarte mult de pe urma 

crizei financiare. În unele state guvernele au 

subvenţionat necesităţile în măsură deplină, în 

altele doar parţial. În acest caz au avut loc reţineri 

în programul de plată a pensiilor, indexarea a 

fost redusă sau chiar a fost respinsă de către 

autorităţile politice. Cert e că actuala criză 

financiară și economică globală a afectat profund 

fondurile cumulative și relativ cele distributive, 

prin efecte de lungă durată, fapt ce ne determină 

să conchidem că necesitatea reformării sistemului 

de pensii din Republica Moldova este evidentă 

și că solicită o examinare prudentă a riscurilor și 

avantajelor sistemului de pensii multipilon.

2.3. Sustenabilitatea sistemului financiarnebancar 

vizavi de implementarea 

pensiilor private obligatorii și facultative 

în Republica Moldova 

Introducerea sistemului de pensii private are ca 

scop promovarea protecţiei și securităţii angajaţilor 

în cadrul unui sistem financiar-nebancar sustenabil. 

Aceasta înseamnă capacitatea sistemului financiarnebancar 

de a gestiona riscurile la care se supune, 

construind fonduri de pensii nestatale sau planuri 

de pensii private, dar și riscurile la care sunt expuși 

clienţii săi. În acest sens, o stabilitate, transparenţă 

și credibilitate sunt necesare în activitatea 

componentelor sistemului financiar-nebancar. 

Sistemul reprezintă diverse instituţii financiare, 

precum piaţa valorilor mobiliare; fondurile 

nestatale de pensii; piaţa asigurărilor; sectorul 

microfinanţării, care include asociaţiile de economii 

și împrumut și organizaţiile de microfinanţare; 

companiile de leasing; birourile istoriilor de 

credit, toate fiind licenţiate conform legislaţiei ce 

reglementează domeniul în care activează. 

Stabilitatea și credibilitatea sistemului financiarnebancar 

sunt importante și necesare în materie de 

autorizare, control și gestionare a componentelor 

sale, în special, a fondurilor de pensii private. 

În asemenea mod, crește gradul de notorietate, 

vizibilitate și credibilitate a populaţiei cu privire 

la fondurile de pensii nestatale. Totodată, este 

necesară identificarea riscurilor și vulnerabilităţilor 

sistemului financiar-nebancar per ansamblu, 

dar și pe componentele sale în particular. 

Practica internaţională arată, bunăoară, că 

monitorizarea și evaluarea potenţialelor pericole 



pentru stabilitatea financiară a fondurilor de 

pensii de pe urma investiţiilor - între care riscul 

înregistrării de pierderi, al nerealizării profiturilor 

sau riscul general de piaţă, care afectează orice 

tip de investiţie - sunt de ordin preventiv, de 

supraveghere a activelor și operaţiunilor financiare 

a fondurilor de pensii private. De regulă, un fond 

de pensii private va investi maximum 10% din 

activele sale pe bursa de valori, cu scopul de a 

reduce eventualele riscuri, în timp ce cea mai 

mare parte din fonduri bănești sunt investite în 

obligaţiuni, depozite bancare sau titluri de stat. 

Aici trebuie de specificat faptul că în Republica 

Moldova piaţa valorilor mobiliare are un caracter 

fragmentar și nu dispune de operatori de 

performanţă, cum ar fi investitorii instituţionali sau 

administratorii eficienţi ai investiţiilor. Derularea 

tranzacţiilor cu instrumente financiare pe piaţa 

valorilor mobiliare e foarte redusă și cuprinde doar 

acţiunile ordinare și cele preferenţiale. 

În ceea ce privește asigurarea transparenţei, ea 

permite publicului să înţeleagă politica sistemului 

financiar-nebancar, în special, rolul și importanţa 

fondurilor de pensii nestatale pentru populaţie. 

Cu cât publicul înţelege mai bine acest lucru, cu 

atât activitatea fondurilor de pensii nestatale 

e mai credibilă și mai operativă. Noţiunea de 

transparenţă vizează, de asemenea, explicaţiile pe 

care administratorii de fonduri de pensii nestatale 

le oferă clienţilor în legătură cu obiectivele de 

consolidare a planurilor de pensii private și 

transparenţa controlului asupra acestora. 

În Republica Moldova, instituţia care stabilește 

politica pieţei financiare nebancare este Comisia 

Naţională a Pieţei Financiare (CNPF). Aceasta 

elaborează acte normative pentru reglementarea 

activităţii participanţilor pe piaţă, autorizează 

71



activitatea componentelor sistemului financiarnebancar47 

și supraveghează cum se respectă 

legislaţia de către toţi actorii pieţei financiare 

nebancare. CNPF îi revine sarcina de asigurare 

a transparenţei și stabilităţii sectorului financiar 

nebancar, de prevenire a riscurilor sistemice și a 

celor de manipulare, de protejare a drepturilor 

participanţilor la piaţa financiară nebancară. În 

acest context trebuie menţionat că în 2007, în urma 

schimbărilor de plan instituţional și regulator, CNPF 

a devenit succesoare a Inspectoratului de Stat 

pentru Supravegherea Asigurărilor și Fondurilor 

Nestatale de Pensii48 , în temeiul Legii nr. 129-XVI 

din 7 iunie 2007 pentru modificarea și completarea 

Legii nr. 192-XIV din 12 noiembrie 1998 privind 

Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. Aceste 

schimbări de ordin instituţional și regulator ar 

putea explica situaţia în care nu a fost posibilă 

evaluarea potenţialului și relevanţei fondurilor de 

pensii nestatale până în anul 2007, când s-a format 

primul fond de pensii private. 

Vom menţiona, de asemenea, că de la intrarea în 

vigoare a Legii cu privire la fondurile nestatale de 

pensii, în 1999, și până la respectivele schimbări de 

ordin instituţional și regulator din 2007, au existat 

temeri în privinţa construirii și implementării 

fondurilor de pensii nestatale. În special, 

reticenţele ţineau de cultura și comportamentul 

investitorilor individuali, atitudinea rezervată a 

cetăţenilor faţă de activitatea sistemului bancar și 

nebancar, cazurile de escrocherie pe piaţă, gradul 

scăzut de conștientizare a populaţiei vizavi de 

asigurarea unei pensii suplimentare în perioada 

47 

Aici se ia în vederea acordarea şi retragerea licenţelor pentru activitatea în domeniul asigurărilor, activitatea 

de administrare a activelor fondurilor nestatale de pensii şi activitatea asociaţiilor de economii şi împrumut. Mai 

multe detalii: Activitatea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare şi funcţionarea pieţei fi nanciare nebancare. Raport 

anual 2007, CNPF, 2008, (http://www.asigurare.md/content/ro/0000084.pdf, accesat 1 noiembrie 2011). 

48 

Anterior se numea “Serviciul de stat pentru supravegherea asigurărilor”, în baza Legii nr. 1508-XII din 15 iunie 

1993 cu privire la asigurări (Monitorul Ofi cial al Republicii Moldova, 1994, nr. 5, art. 53). 

72 

post-activă de viaţă. În plus, angajaţii nu sunt 

stimulaţi financiar ca să utilizeze fondurile private 

de pensii - pentru comparaţie, în SUA, până la 1/3 

din venitul investit în pensie e scutit de impozit pe 

venit -, iar fără motivaţie nici o campanie mediatică 

nu va ajuta ca respectivele produse sa devină 

populare. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem 

că, în condiţiile reformei sistemului public de pensii 

din anul 1998, implementarea fondurilor de pensii 

private facultative a constituit o soluţie modernă 

de reformare a sistemului de pensii și o șansă 

suplimentară în asigurarea bunăstării materiale 

a pensionarilor. Cu regret, piaţa financiară a 

Republicii Moldovei din acea perioadă nu era 

suficient de bine pregătită pentru implementarea 

acestui model de asigurare. 

Așadar, dacă se identificau riscurile și avantajele 

fondurilor de pensii private încă la sfârșitul anilor 

’90, guvernanţii ar fi fost motivaţi să accelereze 

reforma sistemului de pensii în Republica Moldova 

mai rapid, având ca model sistemul estonian sau 

cel polonez. 

Însă, dincolo de a atrage atenţia asupra acestor 

derapaje regretabile, vom spune că, în ciuda 

crizei financiare și economice, sistemul bancar 

naţional a demonstrat rezistenţă la șocurile 

economice în 2010, cum se arată într-un 

raport recent49 , ceea ce sporește credibilitatea 

sistemului bancar din Republica Moldova. Astfel, 

soldul depozitelor în anul 2010 indică o majorare 

cu 13%. Ponderea activelor bancare în PIB, cât și 

ponderea creditului bancar în PIB s-au menţinut 

la nivel înalt, constituind 58,9%, respectiv 

37,5%. De asemenea, o creștere semnificativă au 

49 

ASITO, Raport Anual 2010, Chişinău, http://www.asito.md/raport/ASITO_raport_anual_2010.pdf,; informaţii 

analitice ale CNPF (http://www.cnpf.md/md/segas/, accesat la 12 octombrie 2011); Indicii de bază ai Companiilor 

de Asigurări pentru anul 2010 (http://www.asigurare.md/ro/indici/, accesat la 12 octombrie 2011).

consemnat în capitalul băncilor investiţiile străine 

- 77% în 2010. Credibilitatea sistemului bancar se 

distinge, de asemenea, prin faptul că, în primele 

șase luni ale lui 2011, obligaţiunile băncilor s-au 

majorat cu 6,7% faţă de sfârșitul anului 2010. 

Conform datelor BNM, depozitele persoanelor 

fizice au crescut cu 11,6%, până la 20291,1 mln. 

lei. Spre deosebire de sectorul bancar, analiza 

Tabelul 16. Evidenţa entităţilor supravegheate de Comisia Naţională 

a Pieţei Financiare pentru anii 2009-2010 



activităţii sectorului financiar nebancar arată că, 

în zona fondurilor de pensii private, cu regret, 

se menţine un potenţial nevalorificat (tab. 16). 

Din tabelul de mai jos se poate observa că, la 

momentul de faţă, doar două fonduri de pensii 

nestatale (facultative) sunt active în Republica 

Moldova. 

Nr. Entităţi supravegheate La situaţia din: 

31.12.2009 31.12.2010 

1. Participanţi profesioniști la piaţa valorilor mobiliare, inclusiv: 62 63 

Bursa de Valori a Moldovei 1 1 

Depozitarul Naţional de Valori Mobiliare al Moldovei 1 1 

Registratori independenţi 10 10 

Brokeri/Dealeri 21 22 

Fonduri de investiţii în proces de lichidare forţată 9 9 

Fonduri de investiţii în proces de lichidare benevolă 9 9 

Companii de administrare fi duciară a investiţiilor 7* 7* 

Companii de estimare a valorilor mobiliare și a activelor ce se referă la ele 4 4 

2. Participanţi profesioniști la piaţa asigurărilor, inclusiv: 791 1048 

Companii de asigurări 24 24 

Brokeri de asigurări/reasigurări 45 63 

Agenţi de asigurare 722 961 

3. Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule 1 1 

4. Participanţi profesioniști la sectorul microfi nanţare, inclusiv: 430 442 

Asociaţii de economii și împrumut 394 398 

Asociaţia centrală 1 1 

Organizaţii de microfi nanţare 35 43 

5. Fonduri nestatale de pensii 1 2 

6. Managerul activelor fondurilor nestatale de pensii 1 1 

7. Biroul istoriilor de credit 0 1 

TOTAL 1286 1558 

Sursa: Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF) 

73



Pentru a susţine în continuare dezvoltarea 

unor segmente ale pieţei fi nanciare nebancare 

și promovarea investiţiilor, în anul 2009 CNPF, 

conform prevederilor legale, a eliberat avizul pentru 

înregistrarea de stat a Fondului nestatal de pensii 

„Asigurarea Socială Privată”. Trebuie precizat că 

CNPF a menţinut, în anul 2010, mărimea taxelor și 

plăţilor aplicate în 2009 și nu a aplicat taxe și plăţi 

regulatorii în raport cu fondurile nestatale de pensii. 

Astfel, se încearcă de a spori gradul de credibilitate 

al populaţiei faţă de actorii fi nanciari-nebancari, 

încurajând participarea cetăţenilor la fondurile de 

pensii private. Gradul de credibilitate a populaţiei 

faţă de sistemul de pensii private poate fi suprapus 

gradului de participare a populaţiei la societăţile de 

asigurări. Reieșind din mai multe informaţii analitice, 

conchidem că, cu excepţia asigurării obligatorii 

de răspundere civilă auto, celelalte sectoare ale 

asigurărilor, în mare măsură, sunt nesolicitate de 

populaţie. Motivul ar fi nivelul redus al veniturilor 

pe cap de locuitor, lipsa încrederii populaţiei faţă 

de sectorul de asigurări, nerespectarea cerinţelor 

legislaţiei, temeri de escrocherii fi nanciare, 

subestimarea relevanţei asigurărilor etc. Din aceste 

cauze, majoritatea societăţilor de asigurare au un 

nivel insufi cient de capitalizare. De asemenea, 

se menţine riscul de nepregătire profesională 

corespunzătoare în domeniu. În mod evident, nu se 

exclude faptul că toate aceste riscuri se pot regăsi în 

cadrul activităţii structurilor ce gestionează fondurile 

de pensii private. 

Piaţa asigurărilor din Republica Moldova e 

subdezvoltată comparativ cu alte ţări, de aceea, 

volumul primelor de asigurare în raport cu 

Produsul Intern Brut în economia naţională 

înregistrează încă valori modeste - de 1,36 în 2009 

sau, în medie, de șapte ori mai puţin decât în UE 

(fig. 16). 

74 

Fig. 16 Rata de participare a sectoarelor pieţei 

financiar-nebancare în PIB % 

Sursa: CNPF 

În prezent, pe piaţa valorilor mobiliare se 

tranzacţionează doar acţiuni și există un mare 

deficit de absorbţie de investiţii. Pentru a redresa 

situaţia, s-a propus ca în anii 2012-201450 să 

fie create instrumente financiare care să ofere 

noi posibilităţi pentru investitori. În acest 

sens, un accent solid se pune pe dezvoltarea 

pieţei obligaţiunilor, din două motive foarte 

relevante. În primul rând, așa cum se constată 

în Strategia de dezvoltare a pieţei financiare 

nebancare curente, băncile și companiile de 

leasing sunt interesate în obligaţiuni - de 

exemplu, obligaţiuni municipale care, cel puţin, 

din experienţa României, s-au dovedit a fi un 

plasament mult mai sigur decât depozitele în 

bănci. În al doilea rând, obligaţiunile reprezintă 

un mijloc de investiţii pentru administratorii 

de pensii private facultative și organismele de 

plasament colectiv51 , deoarece riscul investiţional 

e scăzut. Experienţa din 2010 a României denotă 

faptul că obligaţiunile corporative, bunăoară, 

au avut o pondere de 6,58% din totalul activelor 

fondurilor facultative, în timp ce suma investită a 

50 

Strategia de dezvoltare a pieţei fi nanciare nebancare pe anii 2011-2014, aprobat prin Legea nr. 35 din 

03.03.2011. 

51 

Organismele de plasament colectiv sunt entităţi cu sau fără personalitate juridică, ce atrag în mod public sau 

privat resurse fi nanciare ale persoanelor fi zice şi/sau juridice, în scopul investirii acestora.

înregistrat o creștere cu 53,4% faţă de decembrie 

200952 . De asemenea, în România obligaţiunile 

organismelor străine neguvernamentale, în 

primele șase luni ale lui 2011, reprezentau 2,94% 

din activele fondurilor facultative, înregistrând o 

creștere a valorii activelor investite în acest tip de 

instrument cu aproximativ 200%, comparativ cu 

anul 2010. Trebuie menţionat că, în luna august 

2011, fondurile de pensii din România au investit 

pentru prima oară în mărfuri, prin achiziţia de aur, 

cu 0,02% din structura portofoliilor fondurilor de 

pensii administrate privat (Pilonul II) 53 . 

Urmând liniile directoare ale Organizaţiei pentru 

Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și a 

Organizaţiei Internaţionale a Supraveghetorilor de 

Pensii (IOPS), cât și experienţa ţărilor din apropiata 

vecinătate în ceea ce privește implementarea 

fondurilor de pensii private, CNPF se orientează 

astăzi spre transformarea pieţei financiare 

nebancare într-un mecanism eficient de atragere 

a investiţiilor în sectorul real al economiei și spre 

preluarea celor mai bune practici în domeniul 

financiar-nebancar, în vederea gestionării 

fondurilor de pensii private și a stabilirii unui regim 

de reglementare și supraveghere a componentelor 

sistemului. În acest sens, după mai mulţi ani de 

repaus, CNPF a revenit la subiectul consolidării 

unui cadru juridic-normativ privind înfiinţarea, 

activitatea și supravegherea fondurilor de pensii 

nestatale, lansând, în aprilie 2011, un proiect 

de lege care să reglementeze cadrul legal de 

funcţionare a sistemului de pensii private. În așa 

mod, CNPF vine cu unele amendamente și ajustări 

la legislaţia în vigoare privind activitatea fondurilor 

52 

Marius Stanciu, Cum au investit administratorii de pensii facultative în 2010, Finanţe-bănci, Wall-Street.ro, 

26 ianuarie 2011. 

53 

Marius Stanciu, Fondurile de pensii obligatorii. Primele investiţii în AUR, Wall-Street.ro, Finanţe-bănci, 20 

septembrie 2011. 



de pensii nestatale. În prezent, proiectul de lege 

este supus dezbaterilor publice. 

Introducerea pensiilor nestatale reprezintă 

prima intenţie de trecere la un sistem privat 

de pensii în Republica Moldova, care a început 

acum 12 ani, odată cu adoptarea Legii nr. 329- 

XIV cu privire la fondurile nestatale de pensii, 

din 25 martie 1999. Chiar dacă, între timp, legea 

a suferit unele amendamente54 , în esenţă ea 

stabilește modul de constituire, funcţionare 

și încetare a activităţii fondurilor nestatale 

de pensii. În conformitate cu legea, fondurile 

nestatale de pensii se ocupă cu colectarea 

și evidenţa contribuţiilor financiare depuse 

benevol de persoane fizice sau juridice, fie în 

numele acestora, și asigură sporirea acestor 

mijloace pentru plata pensiei suplimentare55 . 

Spre deosebire de legea în vigoare, proiectul 

nou înaintat de CNPF propune o gamă largă de 

opţiuni avantajoase în ceea ce privește crearea 

de noi fonduri de pensii private, care nu cer 

statut de personalitate juridică, și prevede 

măsuri care să protejeze la maximum intereselor 

membrilor fondurilor, în conformitate cu 

legislaţia europeană. Acest lucru va permite 

administratorilor din statele Uniunii Europene, 

autorizaţi pentru activitatea de administrare a 

fondurilor de pensii facultative în ţările lor de 

origine, să activeze, prin intermediul filialelor, și 

pe piaţa de capital din Republica Moldova. A fost 

stabilită și valoarea capitalului minim necesar - 

730.000 EUR. 

Art. 10 modifi cat prin Legea nr. 83-XVI din 13.05.05, în vigoare 10.06.05; Art. 10/1 introdus prin Legea nr. 83-XVI 

54 

din 13.05.05, în vigoare 10.06.05; Art. 12 completat prin Legea nr. 119-XV din 14.03.03, în vigoare 01.01.04 ş.a. 

55 

Legea cu privire la fondurile nestatale de pensii, nr. 329-XIV din 25.03.99. Monitorul Ofi cial al Republicii 

Moldova nr. 87-89/423 din 12.08.1999. 

75



Proiectul Legii privind fondurile de pensii 

facultative este elaborat pentru a implementa 

principalelor obiective ce ţin de impulsionarea 

dezvoltării sectorului fondurilor de pensii 

facultative și promovarea încrederii publicului larg 

în respectivele fonduri. Totodată, proiectul prevede 

o mai mare asigurare a protecţiei defalcărilor 

efectuate în fondurile de pensii facultative. 

În conformitate cu acest proiect, fondurile de 

pensii private facultative vor fi administrate de 

către sistemul financiar-nebancar - societăţi de 

pensii care au drept obiect exclusiv de activitate 

constituirea și gestionarea fondurilor de pensii 

facultative; societăţi de administrare a investiţiilor; 

companii de asigurări, licenţiate conform legislaţiei 

ce reglementează domeniul în care activează. 

Acest proiect de lege prevede câteva momentecheie 

ce vizează viitoarea activitate a fondurilor 

de pensii facultative sau nestatale în Republica 

Moldova, și anume: 

- Angajaţii și angajatorii vor putea plăti 

contribuţii la fondul de pensii facultative; 

- Contribuţiile vor fi supuse unei deductibilităţi 

fiscale; 

- Nu se prevede o limită maximă a contribuţiilor; 

- Modificarea legislaţiei fiscale pentru persoane 

juridice și fizice în vederea majorării cotei 

deductibilităţii fiscale la fondurile de pensii 

facultative; 

- Scutirea de la plata impozitului la sistemul 

public de asigurări sociale și asigurări medicale 

obligatorii a contribuţiilor în fondurile de pensii 

facultative; 

- Valoarea comisioanelor de administrare este 

limitată la 4% din contribuţii, înainte de 

76 

convertirea lor în unităţi de fond, și deducerea 

unui procent din activul net de maximum 

2,5%/lună. Acest fapt poate echivala cu 

escrocheria legiferată a fondurilor de investiţii 

din programul de privatizare, în care managerii 

fondurilor aveau dreptul să reţină până la 5% 

din investiţiile oamenilor pentru serviciile lor. 

O astfel de normă nu e corectă. Administrarea 

fondurilor trebuie sa fie plătită din rezultatul 

muncii administratorilor, adică, din profit, sau 

acest proiect riscă sa dea faliment. 

De asemenea, proiectul Legii stabilește obiectivele, 

competenţa, atribuţiile Comisiei Naţionale de 

supraveghere și de reglementare a sectorului 

fondurilor de pensii facultative, precum și a altor 

entităţi. Bunăoară, proiectul prevede constituirea 

Fondului de garantare a contribuţiilor în sistemul 

de pensii facultative sub tutela Comisiei Naţionale, 

care va avea drept scop să compenseze pierderile 

beneficiarilor fondurilor de pensii facultative 

în cazul imposibilităţii asigurării lor de către 

administratori sau furnizorii de pensii facultative. 

Adoptarea acestei legi ar însemna o undă verde 

pentru crearea condiţiilor favorabile de dezvoltare 

și menţinere a fondurilor de pensii facultative în 

Republica Moldova și un început pentru elaborarea 

unui cadru normativ-juridic pentru construirea și 

implementarea Pilonului II de pensii sau a pensiilor 

private obligatorii. 

Faptul că CNPF a simţit nevoia de a elabora un nou 

proiect de lege în domeniul fondurilor de pensii 

private poate fi explicat prin lacunele pe care le 

conţine Legea în vigoare cu privire la fondurile 

nestatale de pensii (1999). Însă, examinând în 

mass-media media mai multe păreri și obiecţii, 

ajungem la concluzia că nu doar lipsa unui cadru

legal eficient sau a operatorilor de performanţă în 

gestionarea fondurilor de pensii private au condus 

la o serioasă întârziere în crearea fondurilor de 

pensii private în Republica Moldova. În opinia 

unor experţi56 , tocmai lipsa unei infrastructuri 

moderne de activitate în sectorul de pensii 

private a diminuat viteza reformelor privind 

modernizarea sistemului de pensii în Republica 

Moldova. În concluzie, vom spune că, pentru a 

asigura eficienţa activităţii fondurilor de pensii 

private, trebuie de acţionat în ambele direcţii: 

atât pe calea modernizării sistemului financiarnebancar 

- asigurând transparenţa, introducând 

noi instrumente financiare, precum obligaţiunile, 

și reformând cadrul legal -, cât și pe cea a 

modernizării cadrului fiscal, specific fondurilor de 

pensii private, inclusiv informând mai intens și 

activ publicul despre profiturile, avantajele, dar și 

riscurile fondurilor de pensii private. 

2.4. Implementarea Pilonului II de pensii 

private în RM: avantaje și dezavantaje 

Cunoscând neajunsurile sistemului financiarnebancar 

la etapa actuală - care afectează specific 

activitatea fondurilor de pensii private -, putem 

deduce care sunt avantajele și dezavantajele 

implementării pensiilor private obligatorii în 

Republica Moldova. Pentru aceasta, vom trece în 

revistă implicaţiile Pilonului II asupra sistemului 

de pensii per ansamblu și asupra participanţilor în 

particular. 

Dacă ne referim la implicaţiile Pilonului II sau ale 

pensiilor private obligatorii asupra sistemului de 

56 

Oleg Verejan, Preşedintele Asociaţiei Actuarilor din Republica Moldova. 



pensii per ansamblu, trebuie evidenţiate două 

momente importante. Introducerea Pilonului II ar 

elimina presiunea asupra Bugetului asigurărilor 

sociale și asupra Bugetului de Stat. Iar activele 

fondurilor de pensii private obligatorii, ca și în 

cazul celor facultative, pot fi investite în proiecte 

financiare sau de infrastructură, ceea ce ar asigura 

un profit participanţilor. Înregistrând sporuri în 

rândul claselor de active, Pilonului II de pensii 

obligatorii crește în termeni de sustenabilitate. 

Implementarea Pilonului II, pe lângă susţinerea 

sistemului de pensii per ansamblu, poate să 

asigure o creștere a calităţii instrumentelor 

financiare existente în portofoliul fondurilor 

de pensii private, fapt ce ar determina un grad 

sporit de eficacitate și credibilitate a sistemului 

financiar nebancar. Menţionăm că introducerea 

Pilonului II reclamă din partea autorităţilor publice 

centrale și locale, a instituţiilor de control fiscal, 

a inspecţiei muncii și sindicatelor o implicare 

mai activă și necondiţionată de supraveghere 

și evaluare permanentă a situaţiei privind 

retribuirea nedeclarată a muncii și salariile în plic. 

Acest procedeu e substanţial pentru a preveni 

evaziunile fiscale, care constituie problema-cheie 

a nerespectării de către angajaţi a obligaţiilor de 

plată la fondurile de pensii obligatorii. Reamintim 

că în legislaţia românească, spre exemplu, pentru 

neachitarea la timp a contribuţiilor de asigurări 

sociale, sunt prevăzute majorări de întârziere și 

chiar măsuri de executare silită în vederea încasării 

sumelor cuvenite pentru angajatori. 

Dacă e să vorbim despre implicaţiile Pilonului 

II sau ale pensiilor private obligatorii asupra 

participanţilor în particular, atunci trebuie 

să evidenţiem faptul că, dacă acesta s-ar 

introduce, ele vor constitui o parte a pensiei de 

77



stat, administrată privat de către o companie 

de asigurări, care plătește periodic o sumă 

participantului sau beneficiarului, în mod 

suplimentar la pensia de stat, din contribuţii. În 

cazul României, odată cu introducerea pensiilor 

private obligatorii, 2% din contribuţiile de asigurări 

sociale au fost redirecţionate către un fond de 

pensii private, pentru ca în anii următori acest 

procent să fie majorat anual cu 0,5% până ce va 

atinge un nivel de 6%. 

Dar mai există și vulnerabilităţi ale Pilonului II, cu 

care s-au confruntat mai multe state, în special, ca 

urmare a crizei economice și financiare globale din 

ultimii ani. În condiţiile crizei economice, Pilonul II 

devine mai puţin popular decât pensiile facultative 

în rândul populaţiei din Europa, care pledează 

pentru avantajele economisirii pe cont propriu. 

De asemenea, în condiţiile crizei demografice a 

populaţiei, cu care Republica Moldova se confruntă 

de rând cu alte state europene, reducerea 

procentului de persoane nou intrate în câmpul 

muncii înseamnă că tot mai puţine persoane își vor 

exprima opţiunea pentru un fond de pensii private 

din Pilonul II, reieșind din specificul activităţii 

fondurilor de pensii obligatorii. Acest lucru ar 

conduce la o creștere continuă a presiunii asupra 

Bugetului asigurărilor sociale și asupra Bugetului 

78 

de Stat, în condiţiile unei legislaţii care prevede 

dreptul la o pensie (minimă) pentru toţi domiciliaţii 

în Republica Moldova asiguraţi, precum și pentru 

persoanele care, la data stabilirii pensiei, nu au 

calitatea de asigurat. 

Creșterea numărului de persoane active în 

sectorul informal de asemenea sporește gradul de 

vulnerabilitate a Pilonului I de pensii. Conform BNS, 

în 2010 în sectorul informal au lucrat 14,7% din 

totalul persoanelor ocupate în economie. Numărul 

relativ mare a populaţiei antrenate în economia 

informală vorbește de o apăsătoare politică fiscală 

și taxe relativ mari faţă de venituri, și despre un 

grad redus de încredere în transparenţa fiscală a 

angajatorilor. La rândul său, Pilonul II e conceput ca 

un „colac de salvare” a sistemului public de pensii, 

aflat în pragul colapsului din cauza numărului 

mare de pensionari, care e în permanentă creștere. 

Cu toate acestea, Pilonul II ar avea temei de 

implementare în Republica Moldova, el având 

avantajul de a nu depinde direct de generaţiile 

viitoare și fiind suficient de puternic pentru a le 

finanţa pe cele precedente. 

Potenţialul Pilonului II ar avea temei de încredere 

dacă următorii factori vor fi luaţi în considerare:

Tabel 17. Avantaje și dezavantaje ale Pilonului II în Republica Moldova 



AVANTAJE DEZAVANTAJE/PROVOCĂRI/RISCURI 

La nivel de sistem de pensii 

- Optimizarea cheltuielilor publice necesare pentru 

susţinerea efi cacităţii Pilonului I; 

- Suplimentarea pensiei de stat; 

- Protecţie fi nanciară pentru populaţia pensionară; 

- Menţinerea elementelor de siguranţă, precum 

separarea activelor fondului de cele ale 

administratorului; 

- Asigurarea unei rate sporite de rentabilitate; 

- Contribuţiile participanţilor la fondurile de pensii 

obligatorii pot fi investite în instrumente fi nanciare; 

- O structură variată a portofoliilor fondurilor de pensii 

administrate privat (depozite bancare, obligaţiuni, 

titluri de participare, acţiuni etc.); 

- angajatorul și angajatul împart anumite costuri, iar, 

în cazul când există o diferenţă între obligaţiunile 

fi nanciare faţă de pensionarii din sistem și contribuţiile 

primite pentru a îndeplini aceste obligaţiuni, guvernul 

trebuie să acopere defi citul - de obicei, apr. 20% din 

totalul de cheltuieli - fi e din bugetul naţional, fi e prin 

redirecţionarea unei părţi a BASS; 

La nivel de participanţi 

- Participanţii la fonduri private obligatorii pot urmări 

economiile lor ori de câte ori doresc, având acces liber 

la informaţiile despre cont; 

- Participantul poate suspenda plata contribuţiei, dacă 

acest lucru va prevede legislaţia, însă în unele state, 

cum ar fi Estonia, intrarea în Fond este posibilă, ieșirea 

- nu. 

- Participanţii pot transfera economiile lor către o altă 

societate de pensionare după o perioadă stabilită; 

- Contribuţiile se plătesc pe toată perioada în care 

persoana are calitatea de contribuabil în sistemul 

public de pensii; 

- Garantarea contribuţiilor nete, fond de garantare; 

- Contribuţiile la fondul privat nu se impozitează; 

- Pilonul II obligatoriu prevede prestaţii minime sub 

formă de credite legate de vârstă, o anuitate minimă a 

dobânzii de-a lungul timpului. 

- Relaţia anevoioasă între binomul angajatorsalariat 

și administratorii de fonduri; 

- Limitarea rolului guvernului în furnizarea de 

pensii și venituri depinde într-o mare măsură 

de dispoziţia sectorului privat; 

- Lipsa experienţei de administrare a fondurilor 

respective; 

- Fără măsuri pentru a contrabalansa riscurile, 

un sistem de pensii private de tip fond poate 

conduce, în cele din urmă, la crearea de 

întreprinderi inefi ciente, la fonduri corupte 

sau la concentrarea capitalului în mâinile unui 

grup restrâns de oameni. Experienţele unor 

fonduri de pensii din SUA (Enron) și Marea 

Britanie (Maxwell) sunt prea bine cunoscute în 

acest sens; 

- Lipsa unor mecanisme efi ciente de 

contracarare a corupţiei și escrocheriei la 

utilizarea fondurilor în activităţile economicofi 

nanciare; 

Drepturile generaţiilor în vârstă. Adică, la Pilonul 

II contribuie doar persoanele angajate în câmpul 

muncii până la momentul pensionării. Prima 

problemă este una de tranziţie: de sistemul 

fi nanţat vor benefi cia doar generaţiile viitoare de 

pensionari. Perioada de tranziţie durează în toate 

statele. În unele din cele ce au introdus Pilonul II 

acesta va începe să fi e activ doar peste patru-cinci 

ani. Până atunci, statul urmează să aloce surse 

curente pentru susţinerea actualilor pensionari, 

asigurând trecerea prin etape la noul sistem de 

pensionare. 

79



Din toate aceste detalii, care conturează caracterul 

general al fondurilor de pensii private obligatorii, 

pot fi deduse unele lecţii și bune practici utile 

pentru Republica Moldova într-un eventual 

proces de implementare a Pilonului II în următorii 

ani. Deși, vom recunoaște că există mari rezerve 

cu privire la implementarea și funcţionarea 

Pilonului II în Republica Moldova. Aceste rezerve 

sunt alimentate de mai mulţi factori, inclusiv 

faptul că nu există transparenţă în activitatea 

fondurilor private obligatorii, iar leul se menţine 

din contul remitenţelor și al creditelor externe. 

În plus, rămâne mare și riscul dezinformării 

vizavi de siguranţa fondurilor private - în sensul 

supraevaluării lor, pentru a atrage cât mai mare 

capital -, iar aceasta va determina alegerea greșită 

a unui sau altui fond din partea populaţiei. Cu 

alte cuvinte, reforma de pensii necesită nu doar 

o capacitate puternică de reglementare, ci și o 

infrastructură politică și financiară stabilă. 

2.5. Sistemul de pensii românesc 

Măsuri de reformă a sistemului PAYG 

România este un nou stat membru al Uniunii 

Europene care, pe de o parte, se confruntă cu 

fenomenul îmbătrânirii populaţiei, iar pe de altă 

parte trebuie să respecte aquis-ul comunitar în 

ceea ce privește sistemul de pensii. Îmbătrânirea 

populaţiei, rezultată de creșterea speranţei de 

viaţă, scăderea natalităţii și migraţia, înainte de 

toate, a populaţiei tinere au condus și vor conduce 

în continuare la creșterea ratei de dependenţă a 

populaţiei în vârstă raportat la populaţia activă. 

80 

Acest lucru ridică problema sustenabilităţii 

sistemului de pensii, provocare prezentă în 

majoritatea ţărilor dezvoltate sau în curs de 

dezvoltare. Astfel, Consiliul European de la Laeken 

a stabilit 11 obiective comune, subsumate în trei 

obiective majore: adecvare, sustenabilitatea și 

modernitatea sistemelor de pensii. 

Adecvarea sistemelor de pensii presupune faptul 

că statul „asigură majorităţii oamenilor dreptul 

la pensie și oferă un venit minim persoanelor în 

vârstă care nu beneficiază de o pensie suficientă. O 

realizare importantă a sistemelor de pensii este că 

bătrâneţea nu mai e sinonimă cu sărăcia” 57 . 

Prin urmare, primul obiectiv major al reformei 

sistemelor de pensii este diminuarea riscului 

sărăciei în rândul persoanelor în vârstă. Realizarea 

acestui deziderat este posibilă prin sustenabilitatea 

sistemului de pensii, iar în acest sens statele 

membre ale UE s-au concentrat pe creșterea 

ratei de ocupare, reducerea deficitelor publice și 

reforma sistemului de pensii. 

Sustenabilitatea financiară a sistemelor de pensii 

trebuie realizată în condiţiile în care, conform 

proiecţiilor UE, cheltuielile publice pentru pensii 

vor crește în medie de la 10,4% din PIB în 2000 

la 13,3% în 205058 . UE își propunea să realizeze 

sustenabilitatea financiară a sistemelor de pensii 

prin atingerea următoarelor obiective: 

57 

58 

creșterea ratei de ocupare; 

creșterea vârstei medii reale de 

pensionare (prin creșterea vârstei 

legale de pensionare și diminuarea/ 

Comisia Europeană, Adequate and sustainable pension, 2003, p. 6. 

Proiecţia este pentru UE12, Comisia Europeană, Idem, p. 7.

descurajarea pensionării anticipate) 59 ; 

realizarea unui sistem sustenabil de 

pensii în contextul unor finanţe publice 

solide; 

ajustarea beneficiilor și contribuţiilor în 

mod echilibrat; 

asigurarea că pensiile private sunt 

adecvate și solide financiar. 

Modernizarea sistemelor de pensii presupune 

adaptarea acestora la cerinţele în schimbare: 

adaptarea la forme de ocupare sau 

cariere flexibile; 

orientarea către o mai mare egalitate 

între bărbaţi și femei; 

demonstrarea abilităţilor sistemelor 

de pensii de a face faţă provocărilor 

(cu accent pe creșterea transparenţei 

reformei sistemelor de pensii, în special, 

în ceea ce privește evoluţia posibilă a 

beneficiilor și a contribuţiilor la sistemul 

de pensii). 

Toate statele preocupate de reforma sistemelor 

de pensii încearcă să asigure, în mod special, 

interdependenţa dintre politicile sociale și 

medicale, optând pentru o populaţie sănătoasă, 

ceea ce permite reducerea numărului invalizilor și, 

implicit, reducerea vârstei de pensionare. 

Reforma sistemelor de pensii constă, în general, 

în schimbările parametrice din cadrul sistemului 

59 

În decizia 2005/600/EC era stabilit ca obiectiv creşterea vârstei medii reale de pensionare cu cinci ani până 

în anul 2010, luându-se ca reper situaţia din anul 2001, când aceasta era de 59,9 de ani. În anul 2009, conform 

Eurostat, vârsta reală medie de pensionare a fost pentru UE27 (nu toate statele membre au furnizat datele necesare) 

de 61,4 ani. 



public de pensii, de tip PAYG, bazat pe solidaritatea 

dintre generaţii, și dezvoltarea unor scheme de 

pensii de tip fond, obligatorii sau facultative, 

administrate privat. Dezvoltarea sistemelor 

de pensii multipilon e văzută ca fiind o soluţie 

la problema creșterii ratei de dependenţă a 

persoanelor în vârstă, dar și ca o sursă a dezvoltării 

economice datorită investirii fondurilor acumulate 

în economie60 . 

În acest subcapitol ne vom concentra pe reforma 

primului Pilon de pensii din România și vom 

prezenta, dincolo de schimbările legislative, 

efectele în ceea ce privește evoluţia numărului 

de pensionari raportat la numărul de persoane 

ocupate. 

Conform unor prognoze, și în varianta cea mai 

optimistă, raportul de dependenţă (numărul 

total de persoane cu vârsta de 65 de ani și peste, 

raportat la numărul de persoane cu vârsta de 18- 

64 de ani) va fi aproape dublu în anul 2050 faţă 

de anul 2005 (tab. 18). Dacă am lua în calcul și 

migraţia unui număr mare de români (majoritatea 

tineri), atunci prognozele demografice ar fi și mai 

îngrijorătoare. Pentru a preîntâmpina această 

problemă a creșterii ratei de dependenţă trebuie, 

evident, să crească numărul de persoane ocupate și 

să scadă numărul de pensionari. 

60 

De exemplu, fondurile de pensii din Olanda se ridicau în anul 1990 la 77% din PIB (Davis, 1997, 55). 

81



Tabelul 18. Prognoza demografică pentru România (2005-2050) 

Reforma sistemului de pensii românesc a 

început în anul 2000 (în alte ţări foste comuniste 

aceasta a început imediat după 1990), printr-o 

lege a pensiilor (Legea 19/2000) care a produs 

următoarele schimbări parametrice în cadrul 

sistemului public de pensii: 

82 

Rata fertilităţii 

totale 

Speranţa de viaţă Populaţia României 

(în mii) 

1. Creșterea progresivă a vârstei legale de 

pensionare până în anul 2013 - de la 62 de 

ani la 65 de ani pentru bărbaţi și de la 57 de 

ani la 60 de ani pentru femei. 

2. Creșterea progresivă a perioadei legale de 

contribuţie până în anul 2013 - de la 30 de 

ani la 35 de ani pentru bărbaţi și de la 25 de 

ani la 30 de ani pentru femei. 

3. A introdus condiţii demotivante pentru 

pensionarea anticipată și pentru 

pensionarea anticipată parţială. Pentru 

ca cineva să se bucure de pensionare 

Procent persoane 

peste 65 ani 

Varianta inferioară 

2005 1,25 67,7/75 21626 14,8 23,9 

2020 1,25 71,6/78 20501 17,2 27 

2050 1,25 76/82 16290 30,7 55,8 

Varianta medie 

2005 1,25 67,7/75 21704 14,8 24 

2020 1,8 71,6/78 21509 16,6 27,3 

2050 2,1 76/82 20289 24,7 47 

Varianta superioară 

2005 1,25 67,7/75 21729 14,7 24 

2020 2,1 71,6/78 22152 16,1 27,3 

2050 2,1 76/82 22093 22,7 43,1 

Raport de 

dependenţă (65 de 

ani și peste la 100 

persoane adulte) 

Sursa: Gheţău, Vasile (2004). Declinul demografic al României: ce perspective? Sociologie Românească, II, 2, 

5-41, pp. 17, 25. 

anticipată (cu cel mult cinci ani înaintea 

împlinirii vârstei standard de pensionare), 

trebuie să contribuie cu cel puţin zece 

ani mai mult decât perioada minimă de 

contribuţie. Astfel, în 2013, ca să poată să 

se retragă din activitate la o vârstă între 

60 și 65 de ani, un bărbat trebuie să fi 

contribuit cel puţin 45 de ani la sistemul 

public de pensii. Dacă nu a contribuit cei 

zece ani peste stagiul complet de cotizare, 

el se poate bucura de o pensie anticipată 

parţială, dar pentru fiecare an (din cei zece) 

pentru care nu a contribuit va pierde, până 

va ajunge la vârsta standard de pensionare, 

de la 5% până la 50% din valoarea pensiei. 

Trebuie menţionat că, la stabilirea stagiului 

de cotizare pentru acordarea pensiei 

anticipate, nu se au în vedere perioadele 

asimilate (de exemplu, perioada în care 

a urmat cursurile la zi în învăţământul

61 

superior, a făcut serviciul militar sau a 

beneficiat de drepturi de asigurări sociale 

altele decât pensiile). 

4. Luarea în considerare, la calculul pensiei, a 

salariilor corespunzătoare întregii cariere 

profesionale, nu doar a ultimilor cinci 

ani, așa cum se calcula înainte de această 

lege. Se introduce punctul de pensie, care 

rezultă din raportarea salariului angajatului 

la salariul mediu pe economie, la sfârșitul 

carierei profesionale făcându-se media 

tuturor punctelor de pensie obţinute. 

Această nouă lege ar trebui să conducă 

la creșterea ratei ocupării în rândul 

muncitorilor în vârstă și a vârstei reale de 

pensionare. Așa cum vom vedea, după anul 

2000, a scăzut într-adevăr numărul total de 

pensionari, dar acest fapt se datorează în 

mare parte scăderii numărului de pensionari 

din agricultură, fapt ce nu e neapărat un 

lucru bun61 . Legea pensiilor din 2000 dă 

posibilitatea tuturor persoanelor, al căror 

venit anual depășește de trei ori salariul 

mediu brut pe economie, să contribuie la 

sistemul public de pensii. Această prevedere 

acoperă, teoretic, toate persoanele 

Tabelul 19. Condiţii de pensionare în România în asigurările 

de stat și în asigurările militare, pentru anul 2013 

Vârsta standard de 

pensionare 

Valeriu Frunzaru, Sistemul de pensii românesc. O evaluare din perspectivă europeană. Bucureşti, Editura Economică, 

2007, p. 185. 



nesalariate, inclusiv cele care lucrează în 

agricultură. Însă neîmpărţirea contribuţiei 

la sistemul de pensii cu un angajator și 

nivelul ridicat de sărăcie din mediul rural 

fac greu suportabilă o eventuală contribuţie 

a persoanelor care lucrează în agricultură 

la acest sistem de asigurări. Mai mult, 

agricultorii, care nu contribuie la un sistem 

de pensii în prezent, la bătrâneţe se vor 

confrunta cu un risc ridicat de sărăcie, iar 

statul, prin sistemul de protecţie socială, va 

trebui să consume resurse pentru a-i ajuta 

să iasă din eventuala stare de sărăcie. 

Această lege era adresată lucrătorilor din mediul 

privat și funcţionarilor publici. Poliţia, armata sau 

serviciile secrete aveau propriile reglementări cu 

privire la pensionare, care avantajau lucrătorii din 

aceste instituţii (tab. 19). 

Existenţa unor sisteme de pensii diferite pentru 

lucrătorii din structurile militare nu corespunde 

principiului echităţii, conform căruia la contribuţii 

egale trebuie să existe pensii egale. În acest sens, a 

fost elaborată o noua lege privind sistemul unitar 

Stagiu complet de 

cotizare 

Vârsta minimă 

de pensionare 

anticipată 

Bărbaţi femei bărbaţi femei bărbaţi femei 

Sistemul civil (legea nr. 19/2000) 65 60 35 30 60 55 

Sistemul militar (legea nr. 164/2001) 55 55 30 25 50 50 

83



de pensii publice62 , mergându-se, așa cum rezultă 

din titlu, pe principiul unicităţii, care introduce 

aceeași modalitate de calcul pentru cuantumul 

pensiei și pentru lucrătorii din sistemele naţionale 

de apărare, ordine publică și siguranţă naţională. 

Fondul Monetar Internaţional și BM au avut, în 

general, un rol important în evoluţia sistemului 

de pensii românesc de după 198963 , iar în cazul 

de faţă împrumutul acordat de FMI României 

era condiţionat de elaborarea unei astfel de legi. 

Așa cum menţionează Președinţia României întrun 

comunicat de presă din 32 septembrie 2010, 

„Legea privind sistemul unitar de pensii publice 

a fost promovată de Guvern în baza scrisorilor 

suplimentare de intenţie cu Fondul Monetar 

Internaţional, derivate din Acordul de Împrumut, 

aprobat de Parlamentul României”. 

Noua lege a pensiilor nu numai că a introdus 

aceeași formulă de calcul, bazată pe puncte, a 

pensiilor lucrătorilor din structurile militarizate, 

dar a crescut și vârsta de pensionare pentru 

toate categoriile de lucrători. Vârsta standard de 

pensionare pentru femei crește de la 60 de ani în 

2013 (așa cum prevedea vechea lege) la 63 de ani 

Tabelul 20. Condiţii de pensionare în România conform 

legii privind sistemul unitar de pensii pentru anul 2030 

62 

Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Lege nr. 263/2010, publicata în “Monitorul Ofi cial” 

al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie. 

63 

84 

Frunzaru, Valeriu. (2007).152-155. 

Vârsta standard de 

pensionare 

în luna ianuarie 2030, iar pentru bărbaţi vârsta 

standard de pensionare va crește, până în luna 

martie a anului 2015, la 65 de ani. 

Noua lege majorează inclusiv vârsta de pensionare 

(cu cinci ani) și stagiul complet de cotizare (la 

femei) pentru personale care lucrează în sistemele 

naţionale de apărare, ordine publică și siguranţă 

naţională (tab. 20). Creșterea consistentă a vârstei 

standard de pensionare și a stagiului complet de 

cotizare în aceste sisteme păstrează egalitatea 

între sexe, lucru care nu s-a realizat pentru restul 

categoriilor de lucrători. Legea prevedea, iniţial, 

creșterea vârstei de pensionare pentru femei la 65 

de ani, lucru cu care a fost de acord și președintele 

României. În cele din urmă, însă, Traian Băsescu nu 

a promulgat legea în această formă, argumentul 

Președinţiei pentru ca femeile să iasă la pensie cu 

doi ani mai devreme decât bărbaţii fiind acela că 

„trebuie ţinut cont de realităţile socio-profesionale 

și de activitatea zilnică a femeilor”. 

Persoanele care lucrează în locuri de muncă 

încadrate în condiţii speciale, cum ar fi personalul 

navigant din aviaţia civilă, mecanicii de locomotivă, 

Stagiu complet de 

cotizare 

Vârsta minimă 

de pensionare 

anticipată 

bărbaţi Femei bărbaţi femei bărbaţi femei 

Sistemul civil 

(legea nr. 263/2010) 

65 63 35 35 60 55 

Sistemul militar (legea nr. 263/2010) 60 60 30 30 55 55

persoanele care lucrează în subteran sau cu 

substanţe toxice etc., beneficiază de reducerea 

vârstei standard de pensionare cu jumătatea 

timpului petrecut în aceste domenii de activitate, 

dar nu mai mult de 13 ani. Tipul locului de 

muncă este luat în considerare nu numai în 

ceea ce privește perioada de cotizare, ci și la 

mărimea contribuţiei. Angajaţii contribuie la CAS 

(contribuţia de asigurări sociale), indiferent de 

locul de muncă, cu 10,5% din baza de calcul, dar 

angajatorul contribuie pentru grupa I de muncă cu 

30,8%, pentru grupa II cu 25,7%, iar pentru grupa 

III - cu 20,8% 64 . 

La zece ani de la apariţia legii a crescut numărul 

pensionarilor de stat, atât în cazul limitei de vârstă 

stagiu complet, cât și în cazul pensionării anticipate 

sau pentru invaliditate grad III (tab. 21). Faptul că 

a crescut consistent numărul de pensionari din 

64 

Grupa III de muncă nu implică nici un risc pentru sănătatea şi securitatea în muncă (de exemplu, profesorii), iar 

grupa I implica cel mai ridicat risc pentru lucrători (de exemplu, minerii din subterană). 



Tabel 21. Evoluţia numărului de pensionari din Pilonul I din România în perioada 2001-2011 

2001 2001, 

de stat 

(a) 

2001, 

agricultori 

(b) 

mai, 

2011 

agricultură nu este un lucru dezirabil, aceasta 

datorându-se numărului mic de persoane care 

lucrează în acest domeniu și contribuie la sistemul 

public de pensii. În comparaţie cu legea pensiilor 

din 2000, care le dădea agricultorilor posibilitatea 

să contribuie la sistemul public de pensii dacă 

venitul lor anual depășea de trei ori salariul mediu 

brut pe economie, noua lege, din anul 2010, a 

ridicat acest prag la patru salarii medii brute pe 

economie. Respectiv, va fi și mai greu/ demotivant 

pentru agricultori să contribuie la acest sistem de 

pensii. 

Scăderea per asamblau a numărului de pensionari, 

în condiţiile prezentate mai sus, nu a condus la 

realizarea egalităţii dintre aceștia și numărul de 

salariaţi din economie65 (deci de lucrători care nu 

sunt plătiţi din Bugetul de Stat) (Fig. 17). Căci, în 

ultimii zece ani a scăzut constant nu doar numărul 

65 

mai 2011, 

de stat 

(c) 

mai 2011, 

agricultori 

(d) 

Fără salariaţii funcţionari sau care lucrează în sistemul de apărare şi siguranţă naţională. 

(a)-(c) (b)-(d) 

limită vârstă, 

stagiu complet 

2661,6 2274,3 387,3 3830,4 3224,3 606,1 -112,4 933,8 

limită vârstă, 

stagiu incomplet 

1990,2 837,6 1152,6 0 

Pensie anticipată 1 1 0 9 9 0 -8 0 

Pensie anticipată 

parţială 

8,9 8,9 0 125,6 125,6 0 -116,7 0 

Invaliditate grad I 29,4 26,5 2,9 39,7 38,5 1,2 -12 1,7 

Invaliditate grad II 579,9 533,6 46,3 460,7 448,7 12 84,9 34,3 

Invaliditate grad III 97 97 0 347,4 347,4 0 -250,4 0 

Urmași 824,4 646,9 177,5 614,8 550,8 64 96,1 113,5 

Total 6192,4 4425,8 1766,6 5427,6 4744,3 683,3 -318,5 1083,3 

Sursa: Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei (www.mmpsf.ro, 30.07.2011) 

85



de pensionari, dar și numărul de salariaţi din 

economie. Se poate sesiza o creștere a numărului 

de salariaţi odată cu creșterea economică, dar și 

scăderea produsă de criza financiară globală din 

ultimii ani. În 2010, în România, fiecare salariat din 

economie contribuia pentru 1,3 pensionari, fapt 

ce ridică serioase semne de întrebare cu privire la 

sustenabilitatea Pilonului I de pensii, mai ales în 

condiţiile previziunilor demografice. 

Fig. 17. Evoluţia numărului de salariaţi din 

economie și a numărului de pensionari în 

România (2001-2010) 

Sursa: Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei 

(www.mmpsf.ro, 04.08.2011) 

În fi nal putem conchide că în România au fost 

necesare două decenii după căderea comunismului 

ca să aibă loc schimbările parametrice de la nivelul 

Pilonului I de pensii atât în ceea ce privește perioada 

de contribuţie, cât și în cazul formulei de calcul a 

cuantumului pensiei. Deși, în prezent, sistemul public 

de pensii are un grad de individualism mai ridicat 

decât în trecut (prin formula de calcul a pensiei), 

acesta păstrează elemente ale solidarităţii inter- și 

între generaţii. Noua lege privind sistemul unitar 

de pensii publice introduce elementul de echitate 

privind relaţia dintre contribuţii și benefi cii pentru 

86 

toate categoriile socioprofesionale de participanţi la 

sistemul public de pensii. O formulă unică de calcul 

face ca pentru contribuţii egale să existe benefi cii 

egale. 

Pilonul II de pensii în România: aspecte 

legislative 

Fondurile de pensii administrate privat sunt 

reglementate în România de Legea nr. 411 

din 2004, cu modificările realizate de O.U.G. 

nr. 112/2007, Legea nr. 201/2008 și Legea nr. 

241/2010. Conform art. 1, punctul 2, „scopul 

sistemului fondurilor de pensii administrate 

privat e asigurarea unei pensii private, distinctă și 

care suplimentează pensia acordată de sistemul 

public, pe baza colectării și investirii, în interesul 

participanţilor, a unei părţi din contribuţia 

individuală de asigurări sociale”. Aceasta în 

condiţiile în care discriminarea, inclusiv cea de gen, 

e interzisă în ceea ce privește aria de aplicare și 

condiţiile schemelor de pensii private, contribuţii și 

beneficii. 

În continuare vom prezenta cine sunt beneficiarii 

Pilonului II de pensii, care este mărimea 

contribuţiei și cum pot ei beneficia de pensia 

obligatorie de tip fond. Apoi vom vorbi despre 

condiţiile de constituire a fondurilor de pensii și 

unde pot fi investite aceste fonduri. 

Participanţii la fondul de pensii sunt persoane 

în vârstă de până la 35 de ani, care contribuie la 

sistemul public de pensii, deci persoane care sunt 

angajate sau au venituri ce permit contribuţia 

la sistemul PAYG conform Legii 19/2000. Dacă

persoanele angajate cu vârsta de până la 35 de ani 

sunt obligate să contribuie la Pilonul II de pensii, 

persoanele angajate cu vârsta între 35 și 45 de ani 

pot adera în mod voluntar la acest Pilon de pensii 

(Art. 30). O persoană nu poate participa decât la 

un singur fond de pensii, la care aderă individual, 

iar dacă nu și-a manifestat opţiunea în maximum 

patru luni de la data în care este obligată prin 

efectul legii, va fi repartizată aleatoriu unui fond 

de pensii. Repartizarea aleatorie a persoanelor se 

efectuează în cote egale pentru fiecare fond de 

pensii administrat privat, la data la care se face 

repartizarea (Art. 33). Participanţii se pot transfera 

de la un fond de pensii la altul, dar, în situaţia în 

care schimbarea se realizează în mai puţin de doi 

ani de la aderarea la fondul de pensii precedent, 

trebuie sa plătească o penalitate de transfer 

stabilită de Comisia de Supraveghere a Sistemului 

de Pensii Private (CSSPP). 

Contribuţia iniţială la fondul de pensii este de 

2% din baza de calcul, urmând să crească cu 

0,5% pe an până la 6% (pe o perioadă de opt 

ani). Contribuţia la fondul de pensii e parte a 

contribuţiei individuale de asigurări sociale, se 

constituie și se virează împreună și în aceleași 

condiţii cu contribuţia la sistemul de pensii de 

tip PAYG. Participantul are dreptul la o pensie 

privată de la data îndeplinirii condiţiilor de vârstă 

de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul 

public. Suma totală cuvenită pentru pensia privată 

nu poate fi mai mică decât valoarea contribuţiilor 

plătite, diminuate cu penalităţile de transfer și 

comisioanele egale (Art. 135). Beneficiarii care nu 

au calitatea de participant (urmașii participantului), 

pensionarii de invaliditate sau persoanele, al căror 

activ personal net la data retragerii este prea mic 

pentru a putea primi o pensie privată, primesc 



o plată unică sau plăţi eșalonate pe o durată de 

maximum cinci ani, la cerere (Art. 136). 

În ceea ce privește constituirea fondurilor de 

pensii, trebuie subliniat faptul că legea insistă 

asupra siguranţei administrării fondurilor de pensii. 

Administratorul fondului de pensii e supravegheat 

de către CSSPP, instituţie al cărei principal obiectiv 

este protejarea intereselor participanţilor și ale 

beneficiarilor, prin asigurarea unei funcţionări 

eficiente a sistemului de pensii private și 

informarea asupra acestuia. Administratorul 

e obligat să asigure transparenţa gestionării 

fondului, inclusiv prin elaborarea unui raport anual 

cu informaţii complete și corecte despre activitatea 

desfășurată în anul calendaristic precedent, oferit 

la cererea oricărui participant. CSSPP beneficiază, 

din partea administratorului, de rapoarte lunare 

privind investiţiile fiecărui fond de pensii sau de 

alte documente cu privire la activitatea acestuia. 

La nivel individual, administratorul trimite prin 

poștă participantului un document (două pagini) 

cu informaţii referitoare la administratorul, 

depozitarul și auditorul fondului de pensii private 

pentru anul de referinţă. 

Evoluţia Pilonului II de pensii din România 

Legea 411/2004 trebuia să intre în vigoare la 1 

ianuarie 2006, dar a intrat în vigoare doi ani mai 

târziu. La începutul anului 2008 au fost realizate 

primele contribuţii la fondul de pensii în cadrul 

Pilonului II, cu o valoare, așa cum prevede legea, de 

2% din baza de calcul. Această contribuţie a rămas 

de 2% și în anul 2009 (contrar legii), pentru ca apoi 

să crească în anul 2010 la 2,5%, iar în anul 2011 

87



- la 3%. Acest procent este parte din contribuţia 

angajatului la asigurările sociale, care se ridică în 

prezent la 10,5% din baza de calcul. 

În urma unei campanii publicitare intense, la 

Fondul de Pensii Administrat Privat ING s-au 

înscris peste un milion de români încă de la 

înfiinţarea fondului, adică unul din trei participanţi 

la Pilonul II de pensii (tab. 22). În luna mai a 

anului 2008, un procent însemnat (24%) erau 

participanţi la AZT VIITORUL TĂU, fond administrat 

de S.C. Allianz-Ţiriac Pensii Private. Conform 

art. 5 al legii 411/2004, în primii trei ani de la 

constituirea fondului, acesta trebuie să aibă un 

număr minim de 50.000 de participanţi. Din 

acest motiv, cinci dintre fonduri și-au încetat 

activitatea, participanţii fiind distribuiţi la celelalte 

fonduri. În iunie 2011, ING și AZT VIITORUL TĂU 

au rămas principalii actori pe piaţa fondurilor 

private cu 31%, respectiv 21% din numărul total 

de participanţi la Pilonul II de pensii. În ceea 

ce privește profitabilitatea investiţiilor, putem 

sesiza că ING a fost cel mai inspirat administrator, 

cu unităţile de fond cu cea mai mare valoare, 

15,5444 - adică o creștere de 55% faţă de valoarea 

de start a unităţii66 . Toţi cei nouă actori de pe 

piaţa fondurilor de pensii administrate privat au 

obţinut creșteri ale unităţilor de fond, cea mai 

scăzută creștere fiind de 32%, și anume, a fondului 

administrat de BRD. Trebuie subliniat faptul că 

există o corelaţie pozitivă între procentul de piaţă 

și mărimea unităţilor de fond (r=0,74, p=0,02, 

n=9). Am putea spune că participanţii s-au orientat 

bine - adică, au ales mai degrabă administratorii 

care au obţinut performanţe mai ridicate în ceea 

ce privește investiţiile. 

66 

88 

Conform legii 411/2004, art. 50, la data intrării în vigoare a legii, valoarea unităţii de fond este de 10 lei. 

Fără a desconsidera importanţa gradului 

de informare cu privire la performanţa 

administratorilor, trebuie subliniată intensa 

campania de informare realizată de principalii 

competitori - în special, de ING - chiar și înainte 

ca aceștia să fi depus documentaţia și obţinut 

autorizarea de administrare, ceea ce contravine 

art. 153 din lege. Investiţiile în publicitate pentru 

perioada în care participanţii (lucrătorii sub 35 

de ani) puteau alege voluntar un fond de pensii 

privat (17 septembrie 2007 - 17 ianuarie 2008) au 

fost, conform diverselor estimări, între opt și zece 

milioane de euro. 

Informarea publicului cu privire la constituirea 

Pilonului II de pensii a costat CSSPP, numai 

pentru producerea materialului publicitar, 

aproximativ un milion de euro. De asemenea, 

CSSPP a supravegheat publicitatea derulată 

de administratorii fondurilor private. Conform 

raportului pentru 2007 al CSSPP, „au fost 

monitorizate informaţiile referitoare la piaţa 

pensiilor private și s-au identificat o serie 

de încălcări ale prevederilor legale, cele mai 

numeroase constând în derularea de activităţi 

de marketing și publicitate înainte de momentul 

începerii procesului de aderare iniţială și în 

difuzarea de informaţii înșelătoare în: televiziune, 

internet, broșuri, ziare etc. Pentru cazurile 

semnalate, CSSPP a transmis atenţionări entităţilor 

responsabile, inclusiv oprirea de la difuzare 

a materialelor publicitare al căror conţinut a 

contravenit cadrului legal”.

Tabel 22. Principalii indicatori ai fondurilor de pensii administrate privat 67 

Fond Valoarea activelor 

totale 

Valoarea activelor 

nete 

Valoare unitară 

activ net 



Număr de 

participanţi 

31.05.2008 30.06.2011 31.05.2008 30.06.2011 31.05.2008 30.06.2011 31.05.2008 30.06.2011 

INTERAMERICAN / 

EUREKO 

4.225.328 297.234.628 4.224.890 297.068.429 10,0279 14,4386 193.683 383.153 

OMNIFORTE 1.016.231 1.015.536 10,1336 46.904 

PENSIA VIVA 5.859.114 357.462.557 5.858.954 357.286.041 10,0949 13,8791 222.685 395.666 

BCR 2.921.975 281.478.063 2.920.293 281.326.169 10,1234 14,516 95.012 356.099 

BANCPOST 466.979 465.823 9,9961 18.727 

KD 128.087 127.372 9,9617 5.300 

AZT VIITORUL TĂU 20.213.474 1.256.452.644 20.210.158 1.255.807.242 10,067 14,7588 823.421 1.320.014 

ING 33.021.814 2.090.247.308 33.016.416 2.089.209.757 10,0264 15,5444 1.093.296 1.672.757 

ARIPI 6.928.802 434.011.974 6.924.347 433.780.913 10,1371 14,8203 289.763 511.237 

VITAL 2.613.307 144.860.741 2.613.307 144.780.151 10,0291 13,8475 94.243 189.099 

PRIMA PENSIE 230.702 230.066 9,9937 11.127 

OTP 400.755 400.248 10,0118 15.523 

BRD 2.144.012 135.048.928 2.142.524 134.970.218 10,0144 13,2471 78.293 156.701 

AIG / ALICO 6.461.162 379.809.327 6.297.085 379.615.887 10,038 14,8314 207.014 340.083 

Total 86.631.742 5.376.606.171 86.447.019 5.373.844.807 3.194.991 5.324.809 

Sursa. Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (http://www.csspp.ro, accesat la 1 august 2011) 

Sustenabilitatea Pilonului II 

de pensii din România 

Un fond de pensii nu poate fi declarat în stare de 

faliment (art. 8). Legea prin care e reglementat 

Pilonul II de pensii acorda o importanţă ridicată 

eliminării riscului ca lucrătorul să piardă ceea 

ce a contribuit de-a lungul carierei profesionale 

la fondul de pensii. Este specificat în lege cine 

poate sau nu poate deveni administratorul 

unui asemenea fond, unde poate să investească 

unităţile de fond și care sunt consecinţele pentru 

67 

situaţia în care administratorul nu asigură 

securitatea și profitabilitatea investiţiilor. Toate 

aceste deziderate sunt sub atenta supraveghere a 

Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii 

Private. În plus, administratorii unor fonduri de 

pensii trebuie să aibă, dincolo de onorabilitatea 

necesară pentru funcţia pe care urmează să o 

îndeplinească, experienţă în domeniul financiar, 

bancar sau de asigurări și să nu fi fost sancţionat 

cu interdicţia de a desfășura activităţi în sistemul 

financiar. De asemenea, ei nu trebuie să fi deţinut 

funcţia de administrator al unei societăţi aflată în 

Notă. Grupul EUREKO B.V. a achiziţionat în anul 2004 Interamerican România, care în 2009 a devenit EUREKO în România. AIG devine ALICO, prin preluarea numelui acţionariatului principal ALICO (American Life Insurance 

Company), care a fost preluată şi ea de MetLife, Inc. 

89



curs de reorganizare judiciară sau declarată în stare 

de faliment în ultimii doi ani anteriori declanșării 

procedurii falimentului. 

Investirea fondurilor de pensii se face în interesul 

participanţilor și al beneficiarilor, într-un mod 

care să asigure securitatea, calitatea, lichiditatea 

și profitabilitatea lor. Legea stabilește limite 

clare în ceea ce privește investirea fondurilor în 

instrumente ale pieţei monetare (maximum 20%), 

titluri de stat emise de guvernul României sau al 

altor state membre ale UE/ale Spaţiului Economic 

European (maximum 70%), titluri de stat emise 

de state terţe (maximum 15%) etc. (Art. 25). De 

asemenea, legea stabilește unde activele fondului 

nu pot fi investite (de ex., în bunuri imobiliare sau 

în obligaţiuni emise de administrator). 

CSSPP poate sancţiona administratorul pentru 

încălcarea legii începând cu un avertisment 

scris și terminând cu retragerea autorizaţiei de 

administrate a fondurilor. Această ultimă sancţiune 

poate fi aplicată pentru situaţia în care: 

90 

administratorul nu dispune de o situaţie 

financiară stabilă, aptă să susţină 

entitatea în caz de necesitate; 

calitatea acţionarilor nu răspunde nevoii 

garantării unei gestiuni prudente și 

sănătoase a fondului de pensii; 

rentabilitatea fondului de pensii s-a 

situat sub rentabilitatea minimă a 

tuturor fondurilor de pensii din România 

în patru trimestre consecutive; 

administratorul nu a stabilit provizioane 

tehnice suficiente privind întreaga 

activitate sau nu are suficiente active 

pentru a acoperi provizioanele tehnice; 

administratorul se află în incapacitate 

de plată. 

Din exemplele date mai sus rezultă că 

administratorul trebuie, pe de o parte, să dea dovadă 

de o gestionare prudentă și sănătoasă, iar pe de 

altă parte, de soliditate fi nanciară și rentabilitate 

minimă la un nivel comparabil cu ceilalţi actori de 

pe piaţă. CSSPP are obligaţia de a supraveghea ca 

administratorii să nu ajungă în aceste situaţii, iar ei 

trebuie să dea dovadă de transparenţă atât faţă de 

instituia supraveghetoare, cât și faţă de clienţi. 

Ordonanţa 25/2005, prin care e reglementată 

înfiinţarea, organizarea și funcţionarea CSSPP, a 

apărut, așa cum se menţionează în preambulul ei, 

ca o consecinţa a Legii 411/2004 și a Aid Memoireului 

convenit cu BM din aprilie 2005. BM a oferit 

un împrumut care să asigure funcţionarea CSSPP, 

urmând ca această instituţie să se autofinanţeze 

din taxele de autorizare, avizare sau funcţionare 

plătite de administratorii fondurilor. Conform 

art. 21 al ordonanţei, CSSPP reglementează, 

coordonează, supraveghează și controlează 

activitatea sistemului de pensii private. 

Printre cele mai importante funcţii ale CSSPP, 

putem menţiona (Art. 23): 

acordarea, suspendarea sau retragerea 

avizelor și autorizaţiilor fondurilor de 

pensii, administratorilor, depozitarilor și 

auditorilor financiari; 

supravegherea prudenţială și asigurarea 

unei bune funcţionări a sistemului de 

pensii private;

adoptarea oricăror măsuri, inclusiv de 

natură administrativă sau fi nanciară, 

împotriva administratorilor ori membrilor 

organelor de conducere ale acestora în 

scopul prevenirii sau remedierii oricăror 

situaţii care prejudiciază interesele 

participanţilor și benefi ciarilor la 

fondurile de pensii private; 

informarea și educarea populaţiei cu 

privire la sistemul de pensii private. 

Putem observa că CSSPP are ca scop asigurarea 

unei administrări eficiente a fondurilor de 

pensii în vederea protejării participanţilor la 

fondurile de pensii, cu contribuţie obligatorie sau 

voluntară (Pilonul II și III). CSSPP trebuie să asigure 

participanţii, așa cum prevede legea, că vor primi, 

la retragerea din activitate, cel puţin mărimea 

contribuţiei la Pilonul II de pensii. 

Puncte de vedere sindicale privind 

Pilonul II de pensii 

Reforma sistemului public de pensii și construirea 

sistemelor de pensii de tip fond au fost realizate în 

contextul a numeroase dezbateri, multe dintre ele 

în timpul campaniilor electorale, datorită interesului 

ridicat faţă de aceste teme pentru majoritatea dintre 

votanţi. De altfel, cele mai importante legi - Legea 

pensiilor și a altor asigurări sociale (Legea 19/2000) și 

Legea privind fondurile de pensii administrate privat 

(Legea 411/2004) - au apărut în ani electorali. 

Precum era fi resc, actorii sociali, în special, sindicatele, 

s-a implicat activ în discutarea evoluţiilor din sistemul 



public de pensii, exprimându-și punctele de vedere 

ori venind cu propuneri atât în ceea ce privește 

schimbările parametrice din Pilonul I, cât și referitor 

la înfi inţarea Pilonului II de pensii. De exemplu, la 

întâlnirea din iulie 2007 cu fostul prim-ministru al 

României, Călin Popescu Tăriceanu, liderii de sindicat 

și-au manifestat nemulţumirea cu privire la unele 

aspecte ale Pilonului II. Dumitru Costin, liderul 

Blocului Naţional Sindical, afi rma că „sistemul nu 

poate fi funcţional pentru ca nu se pot urmări fl uxurile 

fi nanciare, nu se pot urmări în baze de date coerente 

contribuabilii, sunt foarte multe elemente care trebuie 

rezolvate într-un interval scurt de timp. Cred ca e 

nevoie de o amânare de șase luni pentru punerea în 

practica a sistemului68 ”. 

Alte probleme ridicate de sindicate s-au referit 

la concediul paternal, pe motiv că persoanele 

care s-au retras temporar din activitate pentru 

îngrijirea copilului nu contribuie la Pilonul II. Liderul 

Confederaţiei Naţionale Sindicale „Cartel Alfa”, 

Bogdan Hossu, a propus ca, din alocaţii de stat sau 

din indemnizaţia de creștere a copilului, să se asigure 

continuitatea contribuţiei. De asemenea, sindicatele 

au ridicat problema comisioanelor de administrare 

a fondurilor de pensii și necesitatea informării 

populaţiei cu privire la constituirea acestor fonduri. 

În cele din urmă comisionul de administrare are două 

componente: cel mult 2,5% din contribuţie înainte de 

convertirea ei in unităţi de fond și cel mult 0,05% pe 

lună din activul net total al fondului de penii (Art. 86). 

Conform Legii nr. 411/2004, art. 154, organizarea 

și funcţionarea sistemului de plată a pensiilor 

reglementate și supravegheate de CSSPP se stabilesc 

prin lege specială, în termen de trei ani de la intrarea 

68 

http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/30939/Sistemul-pensiilor-private-risca-sa-fi e-amanat.html, 

11.07.2007. 

91



în vigoare a legii. În iunie 2011 Confederaţia Naţională 

Sindicală „Cartel Alfa” atrage atenţia asupra faptului că, 

deși cei trei ani au trecut, legea încă nu a apărut. Motiv 

din care solicită, într-un comunicat de presă, primministrului 

României „să ia măsurile necesare pentru 

începerea consultărilor cu partenerii sociali în scopul 

elaborării proiectului de lege privind plata pensiilor 

și transmiterea acestuia spre dezbatere în regim de 

urgenţă Parlamentului României”. 

2.6. Educaţia publică privind 

aplicabilitatea sistemului de pensii 

multipilon 

Cei circa 20 de ani de tranziţie economică și 

insecuritatea socială, în special, a persoanelor în vârstă 

au generat o stare de spirit în care sistemul de pensii 

este privit drept un instrument de luptă cu sărăcia 

prin compensarea pierderilor survenite în urma 

reformelor economice. 

Astăzi cetăţenii Republicii Moldova nu au încredere 

în sistemul de pensii, iar majoritatea pensionarilor 

sunt în căutarea surselor suplimentare de venit. 

Datele cercetării Bugetului Gospodăriilor Casnice69 indică faptul că, pentru majoritatea pensionarilor din 

chintilele joase, sursele suplimentare de venit sunt 

constituite din veniturile provenite în urma activităţii 

in sectorul agricol, din ajutorul primit de la copii și mai 

puţin din veniturile provenite din asigurări. 

Reformarea sistemului de maniera în care acesta ar 

asigura pentru orice persoană un venit garantat la 

bătrâneţe necesită introducerea unor mecanisme noi 

69 

92 

BNS, http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=445& 

de asigurare. Realizarea acestor obiective nu este 

posibilă fără participarea conștientă a populaţiei în 

procesul dat. Astfel, o problemă de bază a reformei 

sistemului de pensii din Republica Moldova este 

atitudinea pasivă a populaţiei. 

Mediatizarea negativistă și extrem de politizată a 

reformelor a contribuit la sporirea neîncrederii și 

a distanţării populaţiei de la alegerea conștientă 

a modelelor de asigurare a bătrâneţii. Majoritatea 

cetăţenilor nu-și cunosc drepturile, nu știu ce s-a 

schimbat în condiţiile de pensionare, nu recunosc 

responsabilitatea personală pentru propriul viitor. 

Rezultatele cercetărilor sociologice arată că o bună 

parte a populaţiei consideră că, de rând cu statul, 

responsabili pentru bunăstarea bătrânilor sunt copiii. 

Așteptarea unei atitudini paternaliste din partea 

statului se trage din perioada sovietică, deși în prag de 

pensionare se afl ă deja generaţii noi, care activează în 

alte condiţii economice. 

Cunoașterea regulilor ce ţin de asigurarea socială 

permit evaluarea corectă a problemelor din sistem, 

dar și conștientizarea necesităţii reformelor. 

Experienţa altor state denotă faptul că persoanele 

din grupa de vârstă activă, care cunosc esenţa 

reformei și problemele ce pot fi soluţionate, sunt mai 

dispuse să susţină reforma, inclusiv acceptând măsuri 

nepopulare, cum ar fi majorarea vârstei de pensionare 

sau a perioadei stagiului de cotizare ce acordă dreptul 

la pensie. Astfel, intensifi carea acţiunilor de școlarizare 

a cetăţenilor în materie de asigurare socială, dar 

și ridicarea nivelului de cunoștinţe fi nanciare, vor 

contribui la formarea unei atitudini conștiente și 

responsabile a populaţiei faţă de propriul viitor, dar și 

faţă de schimbările din sistemul de pensii.

CONCLUZII 

Republica Moldova, ca și alte ţări din Sud-estul 

Europei, se confruntă cu creșterea numărului de 

pensionari, în condiţiile în care scade numărul celor 

care contribuie la sistemul asigurărilor sociale. 

Populaţia din Republica Moldova este în proces 

de îmbătrânire și acest fapt pune sub semnul 

întrebării durabilitatea sistemului public de pensii. 

Odată cu prognozele demografice pesimiste, 

crește riscul declanșării unei crize a fondurilor 

sociale. Actualul sistem de pensii de tip PAYG nu 

este capabil să facă faţă provocărilor demografice. 

Pentru a evita o astfel de criză, în mod natural, e 

necesară găsirea urgentă a unor fonduri alternative 

care să garanteze venituri suplimentare la pensia 

de stat. Tergiversarea reformei sistemului de pensii 

va face și mai dificilă rezolvarea problemelor 

sociale și economice provocate de îmbătrânirea 

populaţiei. 

Studiile specialiștilor - atât din mediul universitar 

autohton, cât și de la instituţiile internaţionale 

- susţin necesitatea construirii unui sistem de 

pensii multipilon, care să conţină cel puţin trei 

componente: sistemul public de pensii (Pilonul I), 

sistemul de pensii de tip fond obligatoriu (Pilonul 

II) și sistemul de pensii opţional de tip fond (Pilonul 

III). La acestea se poate adăuga o pensie socială, 

care este un tip de venit minim garantat, asigurat 

persoanelor în vârstă. 



În condiţiile sustenabilităţii financiare a sistemului 

public de pensii, reforma acestuia trebuie realizată 

în funcţie de datele disponibile cu privire la 

evoluţia salariului mediu brut sau net pe ţară, 

respectiv evoluţia salariilor lucrătorilor în cariera 

profesională. Menţionăm că trebuie să existe 

solidaritate socială faţă de persoanele care, din 

motive obiective (șomaj, îngrijirea copiilor, serviciul 

militar, perioadele de retragere din activitate 

din cauza unor boli profesionale), nu au putut 

contribui la sistemul de pensii. Cel puţin, pentru 

sistemul public de pensii, aceste perioade trebuie 

considerate ca perioade de contribuţie cu un 

cuantum care să asigure o pensie minimă. 

O problemă este și împărţirea echilibrată a poverii 

îmbătrânirii populaţiei între persoanele active care 

contribuie la bugetul sistemului public de pensii și 

persoanele care beneficiază de pensii. 

Transparenţa trebuie să fie prezentă atât în 

momentul reformei sistemului de pensii, cât și în 

funcţionarea fiecărui Pilon. Susţinerea reformei 

de către cetăţeni este posibilă doar dacă au loc 

dezbateri publice în care să fie implicate toate 

componentele vieţii sociale și politice: partide, 

sindicate, ONG-uri, personalităţi din lumea 

academică etc. 

93



Plecând de la aceste deziderate, trebuie să fie luate 

în calcul previziunile privind speranţa de viaţă la 

naștere și la anumite vârste posibile de pensionare. 

În funcţie de acesta, se poate stabili evoluţia ratei 

de dependenţă a populaţiei în vârstă raportat la 

populaţia activă. 

Situaţia curentă a sistemului de pensii din 

Republica Moldova denotă o inconsecvenţă în 

transpunerea în practică a politicilor și legislaţiei 

din domeniu pensiilor publice. Tot mai multe 

persoane, care au muncit toată viaţa, contribuind 

cu regularitate la fondurile de pensii, primesc 

o pensie mizeră, care nu acoperă nici coșul 

minim de consum. Rezultă că valoarea pensiei 

minime garantate este mai mică decât valoarea 

salariului de bază minim. Aceasta se explică prin 

incapacitatea fondurilor sociale de a majora 

coeficientul de pensie sau indexare, reieșind din 

creșterea anuală a numărului de pensionari și 

reducerea numărului angajaţilor care contribuie 

la Fondul Social. O astfel de situaţie este tipică 

pentru mai multe state în curs de dezvoltare sau în 

tranziţie. În foarte multe ţări, însă, sistemul public 

de pensii e suplimentat de cel privat. Trecerea 

de la un sistem PAYG la un sistem de tip privat 

poate avea loc cu succes, dacă se menţin politici 

monetare și fiscale sustenabile. 

Este necesară implicarea sindicatelor și a 

patronatelor în reformarea sistemului public de 

pensii, inclusiv în stabilirea mărimii contribuţiei la 

Bugetul asigurărilor sociale. Împărţirea echitabilă 

a poverii îmbătrânirii populaţiei, deci a creșterii 

ratei de dependenţă a pensionarilor raportat 

la persoanele active, trebuie făcută pe baza 

dialogului social. Creșterea contribuţiei poate să 

devină insuportabilă pentru angajaţi, iar reducerea 

din pensii poate să conducă la sărăcirea și mai 

94 

mare a pensionarilor. Echilibrul trebuie menţinut 

prin dialog și transparenţă. 

Situaţia curentă arată că Legea nr. 56 din 2011 

conduce la creșterea mărimii vârstei de pensionare 

și a perioadei minime de contribuţii în rândul 

funcţionarilor, judecătorilor și procurorilor. Prin 

urmare, inechităţile dintre aceste categorii socioprofesionale 

și cei care muncesc în sistemul privat se 

vor diminua în timp. Legea însă nu aduce și o nouă 

formulă de calcul a cuantumului pensiei, comună 

pentru toate categoriile de asiguraţi, indiferent dacă 

sunt angajaţi în sectorul sau în cel privat. Astfel, 

sistemul public de pensii rămâne a fi în continuare 

inechitabil. 

De asemenea, atragem atenţia asupra faptului că o 

nouă formulă de calcul a pensiei de stat trebuie să se 

bazeze pe principiul „la contribuţii egale, pensii egale”. 

Prin urmare, trebuie să se dea dovadă de multă voinţă 

politică, pentru a face faţă presiunilor sociale venite 

din partea anumitor categorii socio-profesionale 

care își pierd anumite benefi cii sau chiar privilegii. 

De asemenea, noua formulă de calcul a cuantumului 

pensiei trebuie să ia în considerare relaţia dintre 

numărul de persoane active și numărul de pensionari. 

De exemplu, în România, mărimea pensiei depinde 

de un punctaj mediu acumulat de angajat în întreaga 

carieră profesională. Iar valoarea punctului de 

pensie este stabilită anual de către guvern, printr-o 

lege aprobată de parlament, în urma dialogului 

cu sindicatele. Această soluţie nu elimină factorul 

politic (argument pentru criticii sistemului public de 

pensii), dar înlătură privilegierea unor categorii de 

lucrători (din sistemul public) și permite menţinerea 

echilibrului între mărimea contribuţiilor și mărimea 

cheltuielilor pentru pensii. Implicarea sindicatelor 

în dialogul pentru stabilirea mărimii pensiilor este 

obligatorie, în condiţiile în care acestea reprezintă

persoanele care contribuie la bugetul public de pensii, 

iar, de cele mai multe ori, sindicatele sunt singurele 

organizaţii care apără și interesele pensionarilor. 

Legea nr. 56 din 2011 a stabilit deja creșterea vârstei 

de pensionare pentru majoritatea angajaţilor - 62 

de ani pentru bărbaţi și 57 de ani pentru femei. 

Tendinţele existente în Uniunea Europeană sunt de 

egalizare a vârstei de pensionare între cele două 

sexe. Prin urmare, propunem luarea în considerare a 

posibilităţii de diminuare a diferenţelor dintre bărbaţi 

și femei în ceea ce privește vârsta de pensionare. 

Existenţa unui stagiu de cotizare egal în condiţiile unui 

decalaj de cinci ani în ceea ce privește vârsta legală de 

pensionare poate crea inechităţi între bărbaţi și femei. 

De exemplu, pentru a putea ieși la pensie cu un stagiu 

complet, o femeie funcţionar public trebuie să fi avut 

o carieră profesională începând cu vârsta de 22 de 

ani, iar un bărbat - începând cu 27 de ani. În condiţiile 

prelungirii studiilor, aceste diferenţe pot dezavantaja 

persoanele de sex feminin. 

În funcţie de îmbunătăţirea indicatorilor privind 

speranţa de viaţă la naștere, în viitor ar putea fi 

luată în considerare creșterea vârstei de pensionare 

peste 62 de ani. Majorarea în continuare a vârstei 

de pensionare e o formă de încurajare a îmbătrânirii 

active, dar și o soluţie de echilibrare a raportului 

dintre numărul de pensionari și numărul de persoane 

angajate în câmpul muncii. 

Experienţa internaţională arată că sistemul de pensii 

private oferă mai multe avantaje, în comparaţie cu 

sistemul bazat exclusiv pe principiul pay-as-you-go. 

În primul rând, benefi ciarii Pilonului II de pensii nu au 

obligaţii fi nanciare suplimentare și toţi benefi ciază de 

venituri mai mari, care se adaugă la pensia de stat sau 

la garanţia minimă de stat. În al doilea rând, Pilonul 

II, ca parte componentă obligatorie a sistemului 



de pensii private, presupune un transfer lunar al 

unei părţi din contribuţia la asigurările sociale către 

un fond de pensii private, care sunt administrate 

de societăţi cu capital privat. Aceste fonduri sunt 

supravegheate de către instituţii specializate. 

Implementarea Pilonului II în Republica Moldova 

depinde de mai mulţi factori, între care efi cienţa 

și transparenţa sectorului fi nanciar-nebancar, 

introducerea unor stimulente fi scale de la stat, 

mărimea salariilor și penalizarea retribuţiilor în 

plic. O condiţie sine qua non pentru introducerea 

Pilonului II este elaborarea legislaţiei referitoare 

la pensiile private obligatorii. Legislaţia trebuie să 

prevadă, pentru administratorii de fonduri de pensii 

private, dreptul de a investi până la o anumită cotăparte 

din activele fondurilor în acţiuni, obligaţiuni 

sau alte obiecte fi nanciare și trebuie să garanteze 

imposibilitatea fondului de pensii private de a da 

faliment. De asemenea, trebuie de luat măsuri urgente 

în vederea supravegherii și monitorizării activităţilor 

fondurilor private obligatorii de pensii. Fără măsuri 

ce ar contrabalansa riscurile, un sistem de pensii 

private obligatorii poate duce, în cele din urmă, la 

crearea de întreprinderi inefi ciente, la fonduri corupte 

sau la concentrarea capitalului în mâinile unui grup 

restrâns de oameni. În mai multe ţări europene se 

resimte anevoioasa relaţie între binomul angajatorsalariat 

și administratorii de fonduri. Realizarea 

acestor deziderate va crește credibilitatea populaţiei 

în sistemul fi nanciar-nebancar, respectiv, va crește 

cerinţa creării Pilonului II de pensii în Republica 

Moldova. 

Dacă ne referim la activitatea Pilonului III - pensii 

nestatale sau facultative - în Republica Moldova, 

acesta este lipsit, pe de o parte, de un cadru juridic 

convingător, iar pe de altă parte, de o infrastructură 

modernă ce ar permite funcţionarea pieţii fi nanciar- 

95



nebancare în domeniul pensiilor private facultative. 

Totuși, ţinând cont de faptul că Pilonul III și-a început 

activitatea preliminar și cu multe difi cultăţi în 

Republica Moldova, trebuie de acţionat în ambele 

direcţii, atât pe calea modernizării sistemului 

fi nanciar-nebancar, asigurând o transparenţă în 

activitate și un cadru legal performant, unde să 

existe noi instrumente fi nanciare, dar și pe calea 

îmbunătăţirii cadrului fi scal, specifi c fondurilor de 

pensii private facultative, ce ar prevedea stimulente 

fi scale pentru angajatori și angajaţi. De asemenea, 

este importantă sporirea gradului de informare a 

publicului despre profi turile, avantajele, dar și riscurile 

de participare la fondurile de pensii private facultative. 

Un alt moment important este protejarea intereselor 

participanţilor la fondurile private facultative, 

asigurând o funcţionare efi cientă a sistemului de 

pensii private prin toate pârghiile legislative. În 

acest sens, trebuie asigurată transparenţa vizavi de 

costurile generate de funcţionalitatea Pilonului III, 

precum și modul în care costurile sunt suportate de 

participanţi la fondurile de pensii private facultative. 

Analizând practica unor ţări ca Polonia, Ungaria, 

România, conchidem că o problemă acută o 

reprezintă drepturile generaţiilor în vârstă la pensia 

privată (fi e obligatorie, fi e facultativă) și care, de 

facto, sunt încălcate. Explicaţia se regăsește în faptul 

că doar persoanele angajate în câmpul muncii de la 

o anumită vârstă și până la momentul pensionării 

contribuie astăzi la Pilonul II și III de pensii. De aici, 

rezultă că de sistemul de pensii private vor benefi cia 

doar generaţiile viitoare de pensionari, iar pensionarii 

actuali rămân sub umbrela pensiilor publice. 

96 

Aceasta generează o altă problemă, care constă 

în abordarea inegală a drepturilor sociale ale 

lucrătorilor în vârstă și ale pensionarilor în cadrul 

reformelor de pensii, fapt ce le aduce serioase 

provocări și prejudicii economice. Din aceste 

considerente, deși reforma de pensii prin construirea 

unui sistem multipilon este o necesitate economică 

stringentă, nu trebuie neglijate drepturile sociale 

ale persoanelor lucrătoare în vârstă și ale celor 

pensionate. Nu trebuie uitat faptul că statul e 

garantul solidarităţii sociale dintre generaţii în cadrul 

sistemului public de pensii, însă, cu cât va fi mai mare 

dezechilibrul demografi c dintre populaţia tânără și 

cea în vârstă, cu atât îi va fi mai greu generaţiei tinere 

să compenseze fi nanciar acest dezechilibru. Dacă 

statul nu va interveni cu reforme la sistemul public 

de pensii și nu va regândi întregul sistem, pensiile 

vor scădea ca urmare a infl aţiei și a fl uxurilor de 

remitenţe, iar tot mai mulţi pensionari vor ajunge 

sub pragul sărăciei. 

Este evident că, ţinând cont de complexitatea 

problematicii afl ate în discuţie, acest studiu nu 

permite o abordare exhaustivă a subiectului. 

Astfel, în afara aspectelor examinate, ar necesita 

o atenţie deosebită subiecte precum examinarea 

perspectivelor creșterii economice, tendinţele de 

schimbare a mărimii salariului, schimbările în sistemul 

de impozitare, prognoza pieţii muncii, procesele 

infl aţioniste, aspectele ce ţin de funcţionarea pieţei 

hârtiilor de valoare etc. Sunt elemente importante 

care permit identifi carea riscurilor-cheie în 

funcţionarea sistemelor de pensii bazate pe principiul 

„solidarităţii generaţiilor”, dar și a sistemului de 

acumulare de pensii.

1. Allianz Global Investors, Estonia, http://www.pensionfundsonline.co.uk/ 

countryprofiles/estonia.aspx. 

2. Allianz Global Investors. Poland, http://www.pensionfundsonline.co.uk/ 

countryprofiles/poland.aspx. 

3. Analiza SWOT a Pilonului II de pensii. Dezbatere cu jucătorii din piaţă, 

http://www.desprepensii.ro/Analiza-SWOT-a-Pilonului-II-de-pensii- 

Dezbatere-cu-jucatorii-din-piata-a1312.htm. 

4. Asociaţia pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR), http:// 

www.apapr.ro. 

5. Barr, Nicholas. Reforming Pensions: Myths, Truths, and PolicyChoices, 

WP/00/139-Washington DC: International Monetary Fund, 2000, www.imf. 

org/external/pubs/ft/wp/2000/wp00139.pdf. 

6. Barr, Nicholas. The Welfare State as a Piggy Bank. Information, Risk, 

Uncertainty, and the Role of the State. Oxford: Oxford Univeristy Press, 2001. 

7. Bălașa, Ana. Îmbătrânirea populaţiei: provocări și răspunsuri ale Europei, 

Revista Calitatea Vieţii, 2005, http://revistacalitateavietii.ro/2005/CV-3-4- 

05/5.pdf. 

8. Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova (2008). Metodologia 

anchetei asupra forţei de muncă în gospodării. Chișinău: Statistica 

Moldovei, http://www.statistica.md/public/files/Metadate/alte/ 

Metodology_AFM.pdf. 

9. Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova (2009a). Populaţia și 

procesele demografice în Republica Moldova. Culegere statistică. Chișinău: 

BNS, http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/procese_ 

demografice/Procese_demografice_2009.pdf. 

10. Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova. Migraţia Forţei de 

Muncă, Chișinău, 2009. 

11. Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova. Nivelul de 

trai al populaţiei 2006-2011, http://www.statistica.md/category. 

php?l=ro&idc=445&. 

12. Biroul Naţional de Statistică, Rapoartele statistice nr. 1-SGL, nr. 2-prof, nr. 

3-colegiu, nr. 4-IS. 

13. Cartea verde a populaţiei 2009, Comisia Naţională pentru populaţie și 

Dezvoltare, Fondul ONU pentru Populaţie, Chișinău, 2009. 

14. Comisia Europeană, Adequate and sustainable pension, 2003. 

15. Comisia Naţională a Pieţei Financiare. Activitatea Comisiei Naţionale a 

Pieţei Financiare și funcţionarea pieţei financiare nebancare. Raport anual 

2007, Chișinău, 2008, http://www.asigurare.md/content/ro/0000084.pdf. 

16. Comisia Naţională a Pieţei Financiare. Informaţii analitice, http://www.cnpf. 

md/md/segas/. 

17. Comisia Naţională a Pieţei Financiare. Strategia de dezvoltare a pieţei 

REFERINŢE 



financiare nebancare pe anii 2011-2014, Chișinău, 2011, www.cnpf.md/.../ 

strategia_ro_25_03_2011.doc. 

18. Compania Internaţională de Asigurări „ASITO”. Raport Anual, Chișinău, 

2010, http://www.asito.md/raport/ASITO_raport_anual_2010.pdf. 

19. Davis, E. Philip. Pension Founds. Retirement – Income Security and Capital 

Markets. An International Perspective, Clarendon Press, Oxford, 1997. 

20. Directiva 2003/41/CE din 3 iunie 2003 a Parlamentului European și 

a Consiliului privind activităţile și supravegherea instituţiilor pentru 

furnizarea de pensii ocupaţionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii 

Europene nr. L235 din 23.09.2003. 

21. Directiva 2009/65/CE din 13.07.2009 a Parlamentului European și 

a Consiliului de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor 

administrative privind organismele de plasament colectiv în valori 

mobiliare (OPCVM), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 

L302 din 17.11.2009. 

22. Directiva Consiliului 98/49/CE din 29 iunie 1998 privind protecţia drepturilor 

la pensie suplimentară ale salariaţilor și persoanelor care desfășoară activităţi 

independente, care se deplasează în cadrul Comunităţii. 

23. Frunzaru, Valeriu. Sistemul de pensii românesc. O evaluare din perspectivă 

europeană. București, Editura Economică, 2007. 

24. Frunzaru, Valeriu. Solidaritatea socială în contextul reformelor sistemelor 

de pensii. Calitatea vieţii, nr. 3-4, 2006. 

25. Fultz, Elaine. Pension Reform in the Baltic States, Budapest, International 

Labour Office, 2006. 

26. Gheţău, Vasile. Declinul demografic al României: ce perspective? Sociologie 

Românească, II, 2, 5-41, 2004. 

27. Gillion, Colin; Turner, John; Bailei, Clive; Latulippe, Denis. Social Security 

Pensions. Development and Reform, Organizaţia Internaţională a Muncii, 

Geneva, 2000. 

28. Help Age International. Protecţia drepturilor persoanelor în etate în 

Moldova. Ghid practic, http://www.helpage.org/Resources/Manuals/main_ 

content/m45e/ghid_roman.pdf. 

29. Hotărâre de Guvern nr. 328, din 19.03.2008, pentru aprobarea 

Regulamentului cu privire la modul de calculare a pensiilor de asigurări 

sociale de stat nr. 328 din 19.03.2008, Publicată: 25.03.2008 în „Monitorul 

Oficial” al Republicii Moldova nr. 61-62, Articolul 396. 

30. Independent Actuarial Information-Analitical Center. Sistemul de 

pensionare al Republicii Moldova, Chișinău, 2007, http://www.pension.md/ 

md/law/index.html. 

31. Indicii de bază ai Companiilor de Asigurări pentru anul 2010, http://www. 

asigurare.md/ro/indici/. 

97



32. Introducerea de pensii obligatorii administrate privat, Aspecte critice 

pentru România, CPE - Centrul Parteneriat pentru Egalitate, București, 

2007. 

33. Kalavritinos, Michael; Sullivan, John. An Examination of the Latin American 

Pension Systems - The Challenges Ahead, BNY Mellon, Januarz 2011, http:// 

www.bnymellon.com/foresight/pdf/latinamericapension.pdf. 

34. Legea nr. 156-XIV din 14.10. 1998, privind pensiile de asigurări sociale de 

stat. Publicată: 12.03.2004 „Monitorul Oficial” al Republicii Moldova, nr. 42- 

44/247 și nr.111-113/683 din 17.12.1998. 

35. Legea nr. 329-XIV din 25.03.1999 cu privire la fondurile nestatale de pensii. 

Publicată: 12.08.199 în „Monitorul Oficial” al Republicii Moldova, nr. 87-89. 

Articolul: 423. 

36. Legea nr. 329-XIV din 25.03.99 cu privire la fondurile nestatale de pensii. 

Publicată:12.08.1999 în „Monitorul Oficial” al Republicii Moldova, nr. 87- 

89/423. 

37. Legea nr. 411/2004, republicata în 2006 privind fondurile de pensii 

administrate privat. Republicată: 18/07/2007 în „Monitorul Oficial” al 

României. Partea I, nr. 482. 

38. Legea nr. 437-XII din 27.12.1990 cu privire la asigurarea cu pensii de stat în 

Republica Moldova. Publicată: 27.12.1990 în „Monitorul Oficial” al Republicii 

Moldova, nr. 012. 

39. Legea nr. 56 din 09.06.2011 pentru completarea și modificarea unor acte 

legislative. Publicată: 1.07.2011 în „Monitorul Oficial” al Republicii Moldova, 

nr.107-109. Articolul: 280. 

40. Legea nr. 156 din 14.10.98 privind pensiile de asigurări sociale de stat. 

Publicată: 12.03.2004 în „Monitorul Oficial” al Republicii Moldova, nr. 042. 

Articolul: 247. 

41. Legea nr.1508-XII din 15.06.1993 cu privire la asigurări. Publicată: 

15.09.1994 în „Monitorul Oficial” al Republicii Moldova, nr.005. 

42. Legea nr. 489-XIV privind sistemul public de asigurări sociale din 

08.07.1999. Publicată în „Monitorul Oficial” al Republicii Moldova, nr. 1-4 

din 06.01.2000. 

43. Lutz Wolfgang; Skirbekk Vegard. Policies Adressing the Tempo effect in 

Low-Fertility Countries//Population and Developement Review, 2005. 

44. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei al Republicii Moldova. 

Raport social anual 2009. Chișinău, 2010, http://mpsfc.gov.md/file/ 

rapoarte/Raport_Social_2009_eng.pdf. 

45. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei. Raport Anual Social, 

Chișinău, 2010. 







49. Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova. Sănătatea migranţilor 

moldoveni: impactul prosperităţii socio-economice. Chișinău, 2010. http:// 

98 

www.iom.md/attachments/110_md_migr_health_impact_welfare_eng.pdf. 

50. Ministry of Finance of Estonia. Estonian pension system, http://ec.europa. 

eu/economy_finance/publications/publication7036_en.pdf. 

51. Paladi, Gheorghe. Îmbătrânirea populaţiei în Republica Moldov; consecinţe 

economice și sociale, Chișinău, 2009. 

52. Paladi, Gheorghe; Gagauz Olga; Penina Olga. Îmbătrânirea populaţiei în 

Republica Moldova: consecinţe economice și sociale, Chișinău, 2009 

53. Piñera José. Traducere de Enache, Bogdan. Puterea muncitorilor: privatizarea 

sistemului de pensii în Chile, apărut iniţial în CATO’s Letter No. 10, 1995. 

http://ecol.ro/content/puterea-muncitorilor-privatizarea-sistemului-depensii-in-chile, 

accesat 9 octombrie 2011. 

54. Schmidt-Hebbel, Klaus. Latin America’s Pension Revolution: 

A Review of Approaches and Experience, Central Bank of 

Chile, World Bank’s ABCDE Conference, April 28-30, 1999, 

Washington, DC. http://siteresources.worldbank.org/DEC/ 

Resources/84797-1251813753820/6415739-1251814010799/hebbel.pdf. 

55. Stanciu, Marius. Cum au investit administratorii de pensii facultative în 

2010, Wall-Street .ro, Finanţe-bănci, 26 ianuarie 2011. 

56. Stanciu, Marius. Fondurile de pensii obligatorii: Primele investiţii în AUR, 

Wall-Street .ro, Finanţe-bănci, 20 septembrie 2011. 

57. Stiglitz, Joseph; Oszag, Peter. Rethinking Pension reform: Ten Myths About 

Social Security System, conferinţă ţinută la seminarul New Ideas About Old 

Age Security. Banca Mondială, Washington, septembrie 1999, http://www. 

iza.org/de/calls_conferences/pensionref_pdf/panel_stiglitz.pdf. 

58. Verejan, Oleg. Fondurile nestatale de pensii în Republica Moldova - un fruct 

răscopt, Revista „Ars Assecuratiorum”, Chișinău, 2007. 

59. Wall-Street.ro. Sistemul pensiilor private riscă să fie amânat, 11.07.2007, 

http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/30939/Sistemul-pensiilorprivate-risca-sa-fie-amanat.html. 

60. Wall-Street.ro, Ce fel de pensii au europenii? 24 Martie 2010. 

61. Wall-Street.ro. Fondul de garantare a pensiilor private va începe să 

funcţioneze în prima parte a anului 2012, 2 noiembrie 2011, http://www. 

wall-street.ro/articol/Money/111870/Fondul-de-garantare-a-pensiilorprivate-va-incepe-sa-functioneze-in-prima-parte-a-anului-2012. 

html#comments_href. 

62. World Bank. The Financial Crisis and Mandatory Pension Systems 

in Developing Countries. Human Development Network. 

2008, http://siteresources.worldbank.org/INTPENSIONS/ 

Resources/395443-1121194657824/PRPNote-Financial_Crisis_12-10-2008. 

pdf. 

63. Барр Н., Лондонская школа экономики, Дэймонд П., Массачусетский 

технологический институт «Экономика пенсий», в SPERO, 2010 год, № 

13. 

64. Гендерные аспекты пенсионной системы Республики Молдова, 

Министерство Социальной Защиты, Семьи и Ребенка Республики 

Молдова, Кишинёв, 2007.



ANEXA 1. CALCULAREA PENSIEI ÎN REPUBLICA MOLDOVA 

La calcularea pensiei pentru limita de vârstă din venitul asigurat, anterior datei de 1 ianuarie 1999, suma se 

stabilește în conformitate cu venitul asigurat pentru oricare 60 de luni consecutive (indiferent de durata întreruperii în 

muncă) din ultimii 15 ani de muncă înainte de intrarea în vigoare a Legii privind pensiile. Formula are conţinutul următor: 

1) pentru lucrătorii din agricultură 16 : 

P v = P m1 + 0,005 x V t x S m x K; 

2) pentru alţi benefi ciari de pensii pentru limită de vârstă: 

P v = P m2 + 0,005 x V t x S m x K 17 , 

Unde: 

P v - cuantumul pensiei; 

P m1 - mărimea minimă de calcul al pensiei pentru limita de vârstă pentru lucrătorii din agricultură; 

P m2 - mărimea minimă de calcul al pensiei pentru limita de vârstă pentru alţi benefi ciari ai acestei pensii; 

V t - stagiul de cotizare realizat în întreaga perioadă de activitate; 

S m - salariul mediu lunar pe ţară, determinat pentru fi ecare categorie de benefi ciari, pentru anul anterior anului de 

pensionare; 

K - coefi cientul individual al pensionarului, calculat conform regulii: 

Raportul dintre suma salariului pentru oricare 60 de luni consecutive (indiferent de durata întreruperii de muncă), 

din ultimii 15 ani de muncă anterior intrării în vigoare a Legii privind pensiile, și suma salariului mediu pe ţară pentru 

aceeași perioadă, luându-se în calcul mărimea lui ce nu depășește 5,0. Dacă perioada din care urmează a fi deteminat 

dus coefi cientul individual al pensionarului este mai mică de 60 de luni de cotizare, coefi cientul individual se determină 

reieșind din timpul real lucrat și se ia în calcul în mărimea ce nu depășește 2,0. Coefi cientul individual se stabilește cu o 

precizie de până la 5 unităţi după virgulă. 

Calcularea cuantumului pensiei pentru limita de vârstă din venitul asigurat, realizată înainte și după 1 ianuarie 

1999, are următoare formulă: 

V v Vn 

Pt = —— × P v + —— × P n 

V t V 

ANEXE 

Formula se împarte în două părţi, respectiv partea de pensie determinată în baza venitului asigurat, realizat până la 

1 ianuarie 1999, și înmulţită cu raportul dintre stagiul de cotizare, realizat înainte de 1 ianuarie 1999 (V v ), și stagiul de 

cotizare total (V t ) 

Vv 

—— × Pv, 

Vt 

În care pentru lucrătorii din agricultură formula este următoarea: Pv = 110 + 0,005 × V t × S m × K, 

iar pentru alţi benefi ciari de pensie pentru limită de vârstă formula este: P v = 125 + 0,005 × V t × S m × K ; 

Partea a două din formula iniţială este determinată în baza venitului asigurat, realizat după 1 ianuarie 1999 (V n ), 

înmulţită cu raportul dintre stagiul de cotizare, realizat după 1 ianuarie 1999, și stagiul de cotizare total (V t ). 

Vn 

——× Pn ; 

Vt 

În cazul în care stagiul de cotizare (V t ) și vârsta (R) le depășesc pe cele necesare, pensia se calculează cu aplicarea 

formulei: Pn = {1,4% × 30 + 2%(V t – V l ) + 2%(R – R l )} × S a . 

În cazul în care stagiul de cotizare (V t ) nu-l depășește pe cel necesar sau este mai mic, pensia se calculează cu aplicarea 

formulei: P n = 1,4% × V t × S a . 

99



100 

În care: 

Pt – cuantumul pensiei calculat pentru perioada anterioară și cea posterioară intrării în vigoare a Legii privind 

pensiile, adică suma drepturilor de pensie, calculate pentru aceste perioade; 

Pv – cuantumul pensiei calculat pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii privind pensiile – înainte de 1 

ianuarie 1999; 

P – cuantumul pensiei calculat pentru perioada posterioară intrării în vigoare a Legii privind pensiile – după 1 

n 

ianuarie 1999; 

V – stagiul de cotizare realizat anterior intrării în vigoare a Legii privind pensiile; 

v 

V – stagiul de cotizare realizat după intrarea în vigoare a Legii privind pensiile; 

n 

V – stagiul de cotizare total, realizat în întreaga activitate, adică suma stagiului de cotizare realizat înainte și după 

t 

intrarea în vigoare a Legii privind pensiile (Vv + Vn) , care nu poate fi mai mic de 15 ani; 

V – stagiul de cotizare necesar la data obţinerii dreptului la pensie; 

l 

R – vârsta reală la pensionare; 

R – vârsta de pensionare necesară la data obţinerii dreptului la pensie; 

l 

S – venitul mediu lunar asigurat, determinat în modul prevăzut la punctul 53 din prezentul Regulament; 

a 

V / V – raportul dintre stagiul de cotizare, realizat înainte de 1 ianuarie 1999, și stagiul de cotizare total, care se 

v t 

determină cu o precizie de până la trei unităţi după virgulă; 

V /V – raportul dintre stagiul de cotizare, realizat după 1 ianuarie 1999, și stagiul de cotizare total, care se determină 

n t 

cu o precizie de până la trei unităţi după virgulă. 

La calcularea pensiei din venitul asigurat, realizat după 1 ianuarie 1999: 

Pentru asiguraţii care, după 1 ianuarie 1999, au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani, cuantumul pensiei se 

determină în conformitate cu art. 16 din Legea privind pensiile, din venitul mediu lunar asigurat, realizat după 1 ianuarie 

1999, confi rmând stagiul total de cotizare nu mai mare de 30 ani, aplicându-se formula: P = 1,4% × V t × S a , 

În care: 

P – cuantumul pensiei calculat pentru perioada posterioară intrării în vigoare a Legii privind pensiile; 

V t – stagiul de cotizare total; 

S a – venitul mediu lunar asigurat. 

Pentru asiguraţii care, după 1 ianuarie 1999, au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani, cuantumul pensiei se 

determină în conformitate cu art. 16 din Legea privind pensiile, din venitul mediu lunar asigurat realizat după 1 ianuarie 

1999, confi rmând stagiul de cotizare ce depășește 30 de ani, aplicându-se formula: 

P = {1,4% × 30 + 2%(Vt – Vl) + 2%(R – Rl)} × Sa , 


P – cuantumul pensiei calculat pentru perioada posterioară intrării în vigoare a Legii privind pensiile; 

V t – stagiul de cotizare total realizat în întreaga perioadă de activitate, adică suma stagiului de cotizare, realizat înainte de 1 

ianuarie 1999 și după 1 ianuarie 1999 (minimum de 20 ani), care nu poate fi mai mic (sau egal) de 30 de ani; 

V l – stagiul de cotizare necesar la data obţinerii dreptului la pensie; 

R – vârsta reală la pensionare; 

R l – vârsta de pensionare necesară la data obţinerii dreptului la pensie; 

S a – venitul mediu lunar asigurat 

În cazul în care pensiile minime se stabilesc pentru un stagiu incomplet, cuantumul pensiei minime se calculează cu aplicarea 

formulei: 

V t 

P = P min × —— 

V l 


P min – cuantumul pensiei minime pentru stagiul de cotizare complet pentru fi ecare categorie de benefi ciari; 

V t – stagiul de cotizare total, dar nu mai puţin de 15 ani; 

V l – stagiul de cotizare necesar la data stabilirii pensiei (art. 42, alin. (1) din Legea privind pensiile); 

V t /V l – raportul dintre stagiul de cotizare realizat și cel necesar, care se determină cu o precizie de până la trei unităţi 

după virgulă.

spre un sistem sustenabil de pensii în republica moldova

Transform your PDFs into Flipbooks and boost your revenue!

Delete template?

Save as template ?