Publication as PDF
Publication as PDF
Publication as PDF
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
POLITICA EXTERNĂ<br />
A REPUBLICII MOLDOVA 2009 – 2011<br />
în sinteze şi dezbateri
CZU 327(478)<br />
P 75<br />
Sub editura Asociaţiei pentru Politica Externă (APE) şi Fundaţiei Friedrich Ebert (FES).<br />
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii<br />
Politica externă a Republicii Moldova 2009-2011 : în sinteze şi dezbateri<br />
/ red.: Lina Grâu. – Ch. : «MS Logo» SRL, 2011. – 320 p.<br />
500 ex.<br />
ISBN 978-9975-9625-9-9<br />
327(478)<br />
P 75
Cuprins<br />
- Introducere 6<br />
- Introducere 7<br />
CAPITOLUL 1. ANUL 2009: RESETAREA RELAŢIILOR CU PARTENERII EXTERNI 8<br />
- Criza gazelor şi lecţiile acesteia pentru Uniunea Europeană şi Republica<br />
Moldova: Andrei Popov în dialog cu Vladimir Socor 9<br />
- CSI – un club de discuţii incapabil să soluţioneze problemele statelor membre 12<br />
- Relaţiile cu vecinii, la cel mai jos nivel de la declararea independenţei Republicii Moldova 17<br />
- Factorul extern şi alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009 23<br />
- Rolul factorului extern în campania electorală pentru alegerile parlamentare anticipate din<br />
29 iulie 2009 în viziunea experţilor de politică externă: România versus Rusia 29<br />
- Modul în care rezultatul alegerilor parlamentare anticipate din<br />
29 iulie 2009 ar putea influenţa politica externă a Republicii Moldova: viziunea experţilor 36<br />
- Modul în care rezultatul alegerilor parlamentare anticipate din 29 iulie 2009<br />
ar putea influenţa politica externă a Republicii Moldova: viziunea academică 43<br />
- Obiectivele politicii externe a Alianţei pentru Integrare Europeană 46<br />
- Republica Moldova la 18 ani de independenţă. Cum să îmbunătăţim relaţiile cu vecinii? 51<br />
- Dimensiunea soft-power a politicii externe a Federaţiei Ruse în Republica Moldova 58<br />
- Perspectivele dezvoltării relaţiilor Republicii Moldova cu Rusia, România şi Ucraina 64<br />
- Integrarea Europeană – prioritate majoră a Guvernului Filat: primele acţiuni 72<br />
- Republica Moldova optează pentru integrarea în UE, dar rămâne în CSI: pragmatism<br />
sau soluţie de moment? 77<br />
- Parafarea Convenţiei privind micul trafic la frontiera cu România şi ultimele evoluţii<br />
în relaţiile cu UE 83<br />
- Noua politică externă a Republicii Moldova. Interviu cu Natalia Gherman 88<br />
- Perspectivele de integrare europeană ale Republicii Moldova: rolul statelor membre ale UE 94<br />
- Chişinăul trebuie să facă tot ce îi stă în puteri pentru a deveni atractiv pentru partea stângă a<br />
Nistrului. Interviu cu Igor Corman 99<br />
- Relaţiile dintre Republica Moldova şi Ucraina: viziunea diplomaţiei moldoveneşti.<br />
Interviu cu Andrei Popov 104<br />
- Procesul de reglementare a conflictului transnistrean: starea actuală şi perspective.<br />
Interviu cu Victor Osipov 111<br />
- Integrarea europeană şi problematica transnistreană: evoluţii şi rezultate în 2009 116<br />
CAPITOLUL 2. ANUL 2010: SUB ZODIA PARTENERIATELOR STRATEGICE 122<br />
- Evoluţii în politica externă a Republicii Moldova la începutul anului 2010 122<br />
- Evoluţia relaţiilor diplomatice cu România, Ucraina şi Rusia. Interviu cu Andrei Popov 128<br />
- Procesul de reglementare a conflictului transnistrean: noi tensiuni în relaţia<br />
Chişinău-Tir<strong>as</strong>pol. Interviu cu Oazu Nantoi 134<br />
- Relaţiile Republicii Moldova cu România: Declaraţia comună privind parteneriatul strategic<br />
pentru integrarea europeană a Republicii Moldova 139<br />
3
- Declaraţia comună a preşedinţilor Medvedev şi Ianukovici: repercusiuni pentru Republica<br />
Moldova 145<br />
- Negocierile privind regimul liberalizat de vize între Republica Moldova şi UE 149<br />
- Evoluţia relaţiilor Republicii Moldova cu Republica Federativă Germania 154<br />
- Relaţiile cu Ucraina, Rusia, România: cazul Palanca, embargoul vinurilor în Rusia şi<br />
consulatele româneşti la Bălţi şi Cahul. Interviu cu Andrei Popov 161<br />
- Impactul tensiunilor dintre Chişinău şi Moscova <strong>as</strong>upra relaţiilor dintre cele<br />
două state 166<br />
- Evoluţia politicii externe a Republicii Moldova în perioada guvernării Alianţei pentru<br />
Integrare Europeană 170<br />
- Republica Moldova în cadrul Parteneriatului Estic 174<br />
- Rezultatele întâlnirii trilaterale de la Deauville şi concluziile Consiliului Permanent pentru<br />
Afaceri Externe al UE 181<br />
- Semnarea Tratatului privind regimul frontierei cu România şi demersul adresat NATO de<br />
susţinere în retragerea trupelor ruse din Transnistria 186<br />
- Politica externă a Republicii Moldova: retrospectiva anului 2010 192<br />
CAPITOLUL 3. ANUL 2011: DE LA PARTENERIAT, LA ASOCIERE POLITICĂ ŞI<br />
INTEGRARE ECONOMICĂ CU UE 199<br />
- Rezultatele vizitei la Chişinău a vicepreşedintelui american, Joe Biden, şi a vicepreşedintelui<br />
CE, Catherine Ashton 199<br />
- Evoluţia relaţiilor diplomatice cu vecinii şi Forul economic UE-Moldova de la Chişinău 203<br />
- Sprijinul UE şi reglementarea transnistreană în contextul crizei politice de la Chişinău 209<br />
- Problematica transnistreană în cadrul dialogului moldo-german 213<br />
- Problematica transnistreană în ajunul consultărilor în formatul 5+2 de la Moscova<br />
din 21 iunie 2011 219<br />
- Trilaterala Chişinău-Bruxelles-Kiev 224<br />
- Priorităţile Poloniei în calitate de preşedinte al Consiliului Uniunii Europene 229<br />
- Diplomaţia Republicii Moldova la 20 de ani: realizări şi eşecuri 233<br />
- Viziunea Germaniei privind vectorii de politică externă ai Republicii Moldova 239<br />
- Deficienţele cadrului legal şi instituţional privind susţinerea di<strong>as</strong>porei Republicii Moldova<br />
de peste hotare 245<br />
CAPITOLUL 4. POLITICA EXTERNĂ 2009-2011:<br />
DE LA AŞTEPTĂRI, LA REALIZĂRI. INTERVIURI 251<br />
- Dirk Schuebel: UE vă va fi alături şi la bine, şi la rău, dar cl<strong>as</strong>a politică trebuie să arate<br />
determinare în continuarea reformelor 251<br />
- Iurie Leancă: Politica externă a Republicii Moldova s-a derulat în ultimii ani sub semnul<br />
apropierii fără precedent de Uniunea Europeană 260<br />
- Igor Corman: Trebuie să fim sinceri cu cetăţenii noştri când vorbim despre integrarea<br />
europeană 267<br />
- Dorin Chirtoacă: Din cauza conflictelor interne riscăm să pierdem şansa istorică de apropiere<br />
de UE şi să reintrăm în sfera de influenţă a Rusiei 275<br />
4
- V<strong>as</strong>ile Nedelciuc: Politica externă dă rezultate bune dacă şi ac<strong>as</strong>ă se produc lucruri bune.<br />
Altfel, riscăm să ratăm şansa de aderare la UE 283<br />
- Igor Munteanu: SUA, alături de partenerii europeni, au salutat perspectiva unei transformări<br />
accelerate a Republicii Moldova şi mizează pe continuarea acestui curs 295<br />
- Nicu Popescu: UE va evalua pe viitor succesele Chişinăului în funcţie de progresele în<br />
realizarea reformelor interne şi nu de promisiunile făcute 306<br />
- Victor Chirilă: Dacă nu va depăşi criza politică, AIE riscă să piardă guvernarea şi viitorul<br />
european al Republicii Moldova 312<br />
5
6<br />
Introducere<br />
Promovarea integrării europene a Republicii Moldova s-a înscris întotdeauna<br />
printre obiectivele principale ale Fundaţiei Friedrich Ebert. De la lansarea sa la Chișinău în<br />
2012, fundaţia a sprijinit mai multe proiecte menite să sprijine Republica Moldova pe calea<br />
integrării sale europene.<br />
Willy Brandt, un social-democrat german renumit, spunea că cooperarea<br />
internaţională este mult prea importantă pentru a fi lăsată doar pe seama guvernelor.<br />
Moldova este un exemplu elocvent unde domeniul afacerilor interne şi cel al afacerilor<br />
externe depind extrem de mult unul de celălalt, având, ambele, un impact semnificativ <strong>as</strong>upra<br />
viitorului ţării. Anume din ace<strong>as</strong>tă perspectivă este importantă implicarea societăţii civile<br />
într-un dialog constructiv pe probleme de politică externă şi integrare europeană. Pornind<br />
de la acest raţionament, Fundaţia Friedrich Ebert şi-a <strong>as</strong>umat o implicare activă în acest<br />
domeniu, urmărind două obiective – cel de a avea un public şi o societate civilă informată<br />
în probleme de politică externă şi integrare europeană şi cel de a dezvolta cooperarea pe<br />
probleme de integrare europeană dintre societatea civilă şi factorii decizionali.<br />
Astfel, de câţiva ani, FES sprijină publicarea suplimentului “Integrarea europeană<br />
p<strong>as</strong> cu p<strong>as</strong>” la ziarul “Timpul de Dimineaţă”, care este, cred, o istorie de succes în stimularea<br />
dezbaterilor pe plan intern în domeniul integrării europene.<br />
În vederea realizării celui de-al doilea obiectiv, în comun cu Asociaţia pentru<br />
Politică Externă, cu care suntem parteneri de mai mulţi ani, am reuşit să construim un<br />
dialog fructuos dintre societatea civilă şi politicieni în cadrul proiectului comun “Sinteze şi<br />
dezbateri pe politică externă”. Pe lângă dezbaterile radio, cluburile de presă, documentele<br />
de analiză, cartea dată reprezintă un rezultat tangibil al proiectului sus-menţionat, iar<br />
volumul ei considerabil vorbeşte despre intensitatea dezbaterilor de politică externă, care<br />
s-au dezvoltat semnificativ în ultimii ani. Ace<strong>as</strong>ta este o dovadă în plus a faptului că vocea<br />
societăţii civile se face tot mai auzită, ceea ce reprezintă un succes în sine.<br />
Ne bucură rezultatele obţinute şi rămânem în continuare angajaţi în promovarea<br />
valorilor şi ideii europene în Republica Moldova, şi în sprijinirea eforturilor de integrare<br />
europeană a ţării.<br />
Stefanie Moser,<br />
Reprezentantă FES în România şi Republica Moldova
Introducere<br />
„Politica Externă a Republicii Moldova (2009-2011) în sinteze şi dezbateri” este<br />
o colecţie de interviuri radiofonice realizate de Asociaţia pentru Politică Externă (APE) în<br />
colaborarea cu Grupul de presă IMEDIA şi difuzate de postul de radio Vocea B<strong>as</strong>arabiei.<br />
Interviurile sunt rodul proiectului „Sinteze şi Dezbateri de Politică Externă”<br />
al APE, implementat în cooperare cu Fundaţia Friedrich Ebert (FES). Pe parcursul<br />
proiectului au fost difuzate 60 de emisiuni radiofonice, în cadrul cărora reprezentanţii<br />
societăţii civile, politicienii şi diplomaţii au avut posibilitatea să dezbată principalele teme<br />
ale politicii externe a Republicii Moldova.<br />
Acest proiect a facilitat închegarea unei comunităţi de experţi de politică externă<br />
compusă din reprezentanţi ai societăţii civile, ai partidelor politice, ai Parlamentului şi<br />
Ministerului de Externe. Politica externă nu mai este doar apanagiul exclusiv al partidelor<br />
politice şi al guvernanţilor, dar şi al societăţii civile, care exercită o influenţa tot mai mare<br />
<strong>as</strong>upra politicii externe moldovene, participând la formularea şi monitorizarea ei. Opiniile<br />
societăţii civile sunt, din ce în ce mai greu de ignorat şi, tot mai frecvent, sunt <strong>as</strong>cultate şi<br />
luate în considerare de guvernanţi.<br />
De <strong>as</strong>emenea, proiectul a urmărit să contribuie la informarea profesionistă şi<br />
echidistantă a societăţii despre principalele teme ale politicii externe. Difuzarea emisiunilor<br />
„Sinteze şi Dezbateri de Politică Externă” la radio Vocea B<strong>as</strong>arabiei a oferit unui public larg<br />
acces la opinii variate şi competente <strong>as</strong>upra evenimentelor şi evoluţiilor de politică externă<br />
care au vizat nemijlocit Republica Moldova.<br />
Prezenta colecţie este divizată în patru capitole distincte care conţin cele mai<br />
relevante interviuri ale proiectului nostru. Ele vizează diverse subiecte ce reflectă agenda<br />
şi evoluţia relaţiilor Republicii Moldova cu principalii săi parteneri internaţionali în<br />
perioada 2009 - 2011: Uniunea Europeană (UE), România, Ucraina, Federaţia Rusă,<br />
SUA şi Germania. Laitmotivul tuturor interviurilor este integrarea europeană a Republicii<br />
Moldova, care este tratată, tot mai mult, prin prisma modernizării ţării şi, mai puţin, prin<br />
cea a alegerii geopolitice între Vest şi Est.<br />
Interviurile reflectă schimbarea tectonică care s-a produs, în ultimii trei ani,<br />
în politica externă a ţării. Datorită acestei schimbări, integrarea europeană a devenit un<br />
factor ce determină tot mai mult conţinutul relaţiilor Republicii Moldova cu principalii<br />
săi parteneri. Din acest punct de vedere, dezvoltarea unui şir de parteneriate strategice<br />
reprezintă un imperativ dictat atât de necesitatea <strong>as</strong>igurării unui climat propice pentru<br />
integrarea no<strong>as</strong>tră europeană, cât şi de imperiozitatea afirmării Republicii Moldova ca<br />
un stat european, matur şi previzibil la frontiera estică a UE. Interviurile scot în evidenţă,<br />
de <strong>as</strong>emenea, insuficienţele structurale, depăşirea cărora este crucială pentru viitoarele<br />
parteneriate strategice.<br />
Problema transnistreană este, de <strong>as</strong>emenea, prezentă în interviurile no<strong>as</strong>tre. În<br />
majoritatea lor, conflictul este perceput că fiind o provocare pentru aprofundarea relaţiilor<br />
contractuale cu UE. În acelaşi timp, începând cu 2009, <strong>as</strong>istăm la structurarea unei<br />
7
paradigme noi de soluţionare a problemei, conform căreia integrarea europeană ar urma să<br />
creeze condiţiile necesare pentru reintegrarea ţării.<br />
Prezenta colecţie de interviuri oferă o largă gamă de opinii <strong>as</strong>upra evenimentelor<br />
ce au dominat agenda diplomaţiei no<strong>as</strong>tre, ea nu reprezintă, însă, o analiză exhaustivă<br />
a politicii externe a Republicii Moldova. Cu toate acestea, colecţia este o sursă bună de<br />
informaţii pentru eventualele cercetări şi analize de politică externă ce vor încerca să disece<br />
obiectivele, motivaţiile şi principalele repere de care s-a ghidat politica no<strong>as</strong>tră externă în<br />
ace<strong>as</strong>ta perioadă.<br />
8<br />
Victor Chirilă<br />
Director Executiv<br />
Asociaţia pentru Politică Externă
CAPITOLUL 1. ANUL 2009: RESETAREA RELAŢIILOR<br />
CU PARTENERII EXTERNI<br />
12 ianuarie 2009<br />
Criza gazelor şi lecţiile acesteia pentru Uniunea Europeană şi Republica<br />
Moldova: Andrei Popov în dialog cu Vladimir Socor<br />
Andrei Popov, director executiv al APE: Chiar din primele zile ale anului, criză<br />
gazelor ţine cap de afiş în presa internaţională şi locală. Ceea ce iniţial era tratat de mulţi<br />
doar că o nouă rundă în disputa deja tradiţională dintre Rusia şi Ucraina cu privire la<br />
preţul gazelor şi condiţiile de tranzit a degenerat foarte rapid într-o foarte serio<strong>as</strong>ă criză<br />
internaţională, care afectează în modul cel mai direct interesele unui mare grup de state<br />
europene.<br />
Uniunea Europeană peste noapte s-a pomenit a fi un actor-cheie în ace<strong>as</strong>tă<br />
dispută şi acum se află în faţa unui foarte serios test de credibilitate. Criza are multiple<br />
faţete şi dimensiuni şi în ultimele zile în spaţiul public din Republica Moldova experţi,<br />
oficiali, politicieni au discutat despre multe din ele. Un <strong>as</strong>pect separat al dezbaterii şi pentru<br />
mulţi în mod firesc cel mai important ţine de implicaţiile acestei crize <strong>as</strong>upra intereselor<br />
Republicii Moldova. A fost sau nu pregătită Moldova? A făcut sau nu tot ce putea pentru a<br />
minimiza impactul negativ al crizei şi, în sens mai larg, pentru a reduce vulnerabilităţile sale<br />
în domeniul securităţii energetice? Are sau nu are ţara no<strong>as</strong>tră opţiuni realiste pentru a-şi<br />
diversifica sursele de aprovizionare cu gaze naturale şi a reduce dependenţa totală de gazul<br />
rusesc? Iată doar câteva dintre cele mai frecvente subiecte de discuţie.<br />
Domnule Vladimir Socor, vreau să vă întreb despre lecţiile pe care Moldova ar<br />
trebui să le „înveţe” şi opţiunile pe care le are ţara no<strong>as</strong>tră în vederea reducerii vulnerabilităţii<br />
în faţa repetării unor <strong>as</strong>tfel de situaţii.<br />
Vladimir Socor, analist al Fundaţiei Jamestown: Deocamdată, singurul lucru<br />
care apare cu claritate este faptul că Rusia a declanşat în mod artificial ace<strong>as</strong>tă criză, a dorit<br />
s-o declanşeze şi a căutat pretexte pentru a ajunge la ace<strong>as</strong>tă situaţie. În decursul lunii<br />
decembrie, Rusia a propus preţuri pentru gazul rusesc (care, în cea mai mare parte, este<br />
gaz provenit din Turkmenia). Rusia a propus un preţ care a variat fără nicio explicaţie, de<br />
la săptămână la săptămână, în sus şi în jos, în coridorul dintre 250 dolari pe o mie de metri<br />
cubi şi 450 dolari pentru o mie de metri cubi<br />
De fiecare dată, partea rusă a insistat că acesta va fi „preţul de piaţă”. De fapt, nu<br />
există un „preţ de piaţă”. Preţul de piaţă este preţul pe care Rusia doreşte să-l eticheteze în<br />
acest mod. Preţurile cerute de Rusia au fost cu totul arbitrare în ace<strong>as</strong>tă perioadă. Ucraina<br />
a achitat toate facturile de gaz, ce-i drept cu întârziere de o lună sau, în unele cazuri, cu<br />
întârziere de două luni, dar a achitat facturile pentru gazul consumat în tot decursul anului<br />
2008. Achitarea integrală s-a produs, cu oarecare întârzieri, la sfârşitul lunii decembrie<br />
9
2008. Au mai răm<strong>as</strong> de plătit penalizări pentru întârzierea cu care Ucraina achit<strong>as</strong>e facturile<br />
respective.<br />
Pentru a tranşa problema penalizărilor, atât Rusia, cât şi Ucraina s-au adresat<br />
arbitrajului internaţional de la Stockholm. Dar înainte de a începe măcar procedura de<br />
la Stockholm, Rusia, în mod abuziv şi unilateral, a încetat livrările de gaze. Repet, după<br />
ce Ucraina achit<strong>as</strong>e toate facturile pe anul 2008. Prin urmare, Rusia în mod deliberat a<br />
provocat ace<strong>as</strong>tă criză.<br />
Andrei Popov: Totuşi, este şi o diferenţă de percepţie din partea Europei.<br />
Analizând articolele de fond din marele publicaţii occidentale, constat o diferenţă faţă de<br />
modul cum a fost percepută criza din 2006 şi cum sunt văzute lucrurile <strong>as</strong>tăzi. Dacă în<br />
2006 opinia internaţională în Europa era aproape necondiţionat de partea Ucrainei, de<br />
data ace<strong>as</strong>ta liniile oarecum s-au şters şi nu exista un contr<strong>as</strong>t foarte mare, nu mai iese în<br />
evidenţă faptul că doar Rusia a fost cea care este de vină, iar multă lume blamează Ucraina,<br />
de rând cu Rusia. Atât pentru netransparenţa în care se desfăşoară schemele de tranzitare a<br />
gazului, vezi RosUcrEnergo, pentru războiul total pe care îl poartă între ei liderii ucraineni<br />
şi explicaţiile lor contradictorii cu privire la motivele care au condus la eşecul negocierilor<br />
cu Gazprom la sfârşitul anului 2008.<br />
Vladimir Socor: Într-adevăr, în anul 2006 şi după aceea chiar, s-a cristalizat o<br />
percepţie europeană potrivit căreia Rusia este vinovata principală şi Ucraina este o victimă<br />
a atacului rus, în 2006 şi ulterior. În 2009, percepţia s-a schimbat, deoarece în Europa şi în<br />
SUA s-a instalat, între timp, un sentiment nu numai de oboseală faţă de Ucraina - „Ucraine<br />
fatigue” de careva vreme, dar chiar un sentiment de ex<strong>as</strong>perare faţă de Ucraina, din cauza<br />
crizelor politice neîncetate, a corupţiei şi în general a prăbuşirii guvernării ucrainene.<br />
Ucraina trece printr-o criză de guvernare, începând cu revoluţia oranj, care a<br />
devenit un eşec evident – apropo, un avertisment pentru Republica Moldova. Deci, ace<strong>as</strong>tă<br />
stare de ex<strong>as</strong>perare faţă de Ucraina sigur că lucrează în favoarea Rusiei. În momentul în<br />
care Rusia a stopat livrările de gaze nu numai către Ucraina, dar către Europa prin Ucraina,<br />
începând cu ziua de 6 sau 7 ianuarie, a apărut în Europa tendinţa de a blama şi Ucraina, din<br />
cauza lipsei de informaţii.<br />
Rusia câştigă în mod clar bătălia pentru opinia publică, bătălia propagandistică.<br />
Rusia este infinit mai bine decât Ucraina echipată pentru ace<strong>as</strong>tă bătălie. Reprezentanţii<br />
Gazpromului şi ai guvernului rus sunt în permanenţă la Londra, la Paris, la Berlin, la<br />
Bruxelles şi în alte capitale europene. De <strong>as</strong>emenea, oameni de afaceri şi personalităţi<br />
politice europene călătoresc cu regularitate la Moscova. Gazpromul a angajat firme de lobby<br />
şi de relaţii publice cu bani foarte grei, pe care Ucraina nu-i are. Mesajele ucrainene sunt<br />
mai confuze şi mai nesistematice decât ale Gazpromului. Uneori apar şi neconcordanţe<br />
între mesajele Ucrainei adresate din diferite părţi ale guvernării ucrainene faţă de Occident.<br />
Deci, Gazpromul are un avantaj marcant în bătălia pentru convingerea opiniei<br />
publice europene. Ca un rezultat net al acestor tendinţe contradictorii, poziţia europenilor<br />
10
este, în general, destul de confuză, aproape echidistantă, între Ucraina şi Rusia, dar totuşi<br />
cu un plus de iritare faţă de acţiunile abuzive ale Rusiei. Totuşi, chiar dacă pe termen scurt<br />
Rusia a câştigat bătălia propagandistică, pe termen mediu şi lung Rusia a suferit o înfrângere<br />
propagandistică, demonstrând că este pregătită, în orice moment, să întrerupă livrările de<br />
gaze către clienţii săi principali.<br />
Andrei Popov: Şi de data ace<strong>as</strong>ta Moldova s-a dovedit a fi foarte vulnerabilă şi<br />
practic ostatică într-un joc mult mai mare cu mize mult mai mari, dar care ne loveşte în<br />
modul cel mai direct. Atunci când panica şi aşteptările deconectării şi a unor zile friguro<strong>as</strong>e<br />
fără gaze în c<strong>as</strong>e a părut să atingă apogeul şi a început numărătoarea inversă, iată am<br />
primit o mână de ajutor din partea Ucrainei, care s-a angajat, pe o perioadă nedefinită,<br />
să ne furnizeze câte 1,5 milioane metri cubi din propriile rezerve. Totuşi, Rusia rămâne<br />
furnizorul unic de gaze pentru Republica Moldova. Conducta strategică spre Balcani, care<br />
traversează Ucraina şi Republica Moldova, este sursa principala din care primim gaze. Ce<br />
se poate de făcut în ace<strong>as</strong>tă situaţie de către Chişinău? Ce putem realist face dacă nu pentru<br />
a elimina completamente riscurile, cel puţin pentru a reduce vulnerabilitatea şi a estompa<br />
efectul negativ al unor <strong>as</strong>emenea situaţii în viitor? Şi cât de fezabilă, credeţi, în acest context,<br />
ar putea fi racordarea Republicii Moldova la sistemul de distribuţie a gazelor al României?<br />
Vladimir Socor: Primul p<strong>as</strong> necesar este introducerea unei proceduri permanente<br />
de consultare a Chişinăului cu UE. Al doilea, îmi pare imperio<strong>as</strong>ă racordarea reţelei de gaze<br />
a Republicii Moldova cu reţeaua române<strong>as</strong>că. Am aflat de la experţi români în domeniul<br />
gazelor faptul că politica României în extragerea gazului are ca obiectiv să prelunge<strong>as</strong>că<br />
disponibilitatea zăcămintelor de gaze din România pentru următorii 30 de ani: ritmul<br />
extracţiei anuale de gaze în România este calculat în aşa mod încât rezervele care sunt<br />
actualmente cunoscute şi dovedite să dureze încă 30 de ani. După părerea mea, am spus<br />
acest lucru şi în România şi cu alte ocazii, consumul Republicii Moldova este atât de<br />
modest, încât România ar putea, fără să facă sacrificii economice deosebite, să <strong>as</strong>igure<br />
măcar o parte din necesarul de gaze al Republicii Moldova, racordând cele două reţele<br />
eventual pe tr<strong>as</strong>eul Iaşi - Bălţi, sau pe alt tr<strong>as</strong>eu, în aşa mod încât şi Chişinăul să fie conectat.<br />
Pentru România, cu producţia ei de 12 miliarde metri cubi pe an, a furniza<br />
Republicii Moldova, să spunem, 600-700 milioane metri cubi pe an, adică jumătate din<br />
ceea ce se consumă, nu ar fi un sacrificiu teribil şi, cu siguranţă, ar fi o politică de <strong>as</strong>igurare a<br />
Republicii Moldova împotriva vulnerabilităţii faţă de Rusia. Îmi pare un imperativ strategic.<br />
Aici eu văd un interes naţional comun al României şi Republicii Moldova. Retorica despre<br />
frăţietate nu face nici două parale dacă România, cu surplusul ei de energie, nu intervine în<br />
situaţii de criză pentru Republica Moldova.<br />
Andrei Popov: Dar totuşi este vorba şi de anumite restricţii de ordin tehnic. Ceea<br />
ce am aflat eu de la specialişti este faptul că este imposibil, în cazul unor intermitenţe de<br />
acest gen, de a folosi pe perioade scurte de timp în sens invers conducta strategică care<br />
trece din Republica Moldova în România şi mai departe. După cum mi-au explicat experţii,<br />
11
compresoarele sunt setate în aşa fel încât ele pompează acest gaz, la presiune foarte mare,<br />
în direcţia nord-est – sud-vest şi a schimba în sens revers este posibil doar atunci când se<br />
ia o decizie strategică şi este foarte greu să faci acest lucru pentru intermitenţe sporadice şi<br />
relativ scurte de acest gen.<br />
Vladimir Socor: Conducta aceea acum este goală. Republica Moldova suferă<br />
anume din cauza că ace<strong>as</strong>tă conductă este goală. Legătura de acolo este irelevantă pentru<br />
relaţia dintre Republica Moldova şi România. Cred că suntem amândoi de acord cu faptul<br />
că avem ace<strong>as</strong>tă premisă pentru racordarea dintre Republica Moldova şi România, premisa<br />
fiind conducta de capacitate considerabilă care ajunge de la câmpurile de gaze ale României<br />
până la Iaşi. Şi în plus, România se bucură de flexibilitate în ceea ce priveşte sursele pentru<br />
generarea curentului electric. România dispune de cărbune şi de centrala nucleară de la<br />
Cernavodă. Ca rezultat, România are un surplus de electricitate, pe care, în aceste zile de<br />
criză, îl exportă în ţări vecine, cum ar fi Bulgaria.<br />
13 februarie 2009<br />
CSI – un club de discuţii incapabil să soluţioneze problemele statelor<br />
membre<br />
12<br />
Opinii:<br />
- Nicu Popescu, expert al Consiliului European pentru<br />
Relaţii Externe, Londra, Marea Britanie;<br />
- Eugen Revenco, director de programe la APE;<br />
- Victor Chirilă, director de programe la APE;<br />
- Eugen Carpov, fost ministru adjunct de Externe<br />
responsabil de dimensiunea estică a politicii<br />
externe moldovene.<br />
Moderator: În perioada 9-10 februarie 2009, secretarul executiv al Comunităţii<br />
Statelor Independente, Serghei Lebedev, a efectuat o vizită de lucru la Chişinău. Vizita a<br />
avut loc în contextul preluării de către Republica Moldova a preşedinţiei CSI pentru anul<br />
2009. La întrevederea cu preşedintele Vladimir Voronin s-a vorbit, citez din comunicatul<br />
preşedinţiei moldovene, despre acţiunile ce ţin de consolidarea securităţii energetice în<br />
cadrul CSI şi cooperarea în combaterea efectelor crizei economice şi financiare globale.<br />
Este sau nu este CSI o structură viabilă? Se poate oare ace<strong>as</strong>tă organizaţie opune eficient<br />
crizei economice mondiale şi, nu în ultimul rând, cât de judicio<strong>as</strong>ă a fost angajarea<br />
guvernării de le Chişinău în executarea preşedinţiei CSI exact în anul în care urmează să<br />
înceapă negocierile, complexe şi dificile, pe marginea unui nou acord politic cu UE?<br />
Nicu Popescu: Iniţial funcţia CSI era dublă – atât de a gestiona divorţul statelor
post-sovietice, cât şi de a încerca să menţină, prin anumite instrumente, influenţa Federaţiei<br />
Ruse în spaţiul post-sovietic. Primul obiectiv al CSI a fost atins, divorţul a avut loc, treptat<br />
statele post-sovietice şi-au diversificat destul de mult atât politica externă, cât şi relaţiile<br />
economice externe. Iar al doilea obiectiv, de a menţine prin intermediul CSI influenţa<br />
Rusiei, cred că în mare parte a eşuat.<br />
Anume din acest motiv cred că Rusia, chiar dacă periodic încearcă să prezinte CSIul<br />
drept vehicul prin care îşi avansează interesele în spaţiul post-sovietic, nu reuşeşte să-şi<br />
menţină o zonă de influenţă exclusivă în spaţiul post-sovietic prin CSI. Şi parţial din ace<strong>as</strong>tă<br />
cauză adevăratele vehicule în acest sens au devenit Comunitatea economică Euro<strong>as</strong>iatică,<br />
cât şi organizaţia Tratatului de securitate colectivă din spaţiul post-sovietic. Însă trebuie<br />
să ne dăm seama că Rusia este capabilă să-şi consolideze sfera sa de influenţă doar întrun<br />
număr destul de restrâns de state post-sovietice, în primul rând în Asia Centrală, dar<br />
şi în Armenia. Pe când practic jumătate din statele CSI nu intră în sfera reconsolidată de<br />
influenţă a Rusiei, chiar dacă influenţa ruse<strong>as</strong>că încă este destul de semnificativă şi acolo.<br />
Moderator: În ce măsură vedeţi CSI-ul menţinându-se, în următorii câţiva ani, ca<br />
o structură viabilă? Mai ales în contextul războiului din Georgia şi a conflictului cu Ucraina<br />
privind livrarea gazelor naturale de la începutul anului 2009?<br />
Nicu Popescu: CSI-ul nu trebuie tratat ca o structură viabilă, pentru că niciodată<br />
nu a fost aşa ceva. CSI-ul este un club, în care preşedinţii unui număr restrâns de state<br />
se întâlnesc periodic pentru a discuta anumite subiecte de interes comun. În cadrul CSI<br />
adevăratul lucru care contează sunt relaţiile bilaterale dintre statele post-sovietice, iar CSIul,<br />
ca structură cu interese sau viziuni comune politice şi economice, este practic inexistent.<br />
Şi din ace<strong>as</strong>tă perspectivă cred că CSI va continua aceeaşi existenţă semi-lâncezindă pentru<br />
următorii ani, în timp ce adevărata esenţă a relaţiilor dintre statele post-sovietice va avea loc<br />
atât la nivel bilateral între statele din acest spaţiu, cât şi în cadrul celorlalte structuri postsovietice,<br />
în primul rând a Comunităţii economice euro<strong>as</strong>iatice şi a organizaţiei Tratatului<br />
de securitate colectivă din CSI.<br />
Moderator: Care credeţi că va fi impactul crizei economice mondiale care se<br />
prefigurează pentru spaţiul CSI?<br />
Nicu Popescu: Criza economică mondială va avea un impact major <strong>as</strong>upra<br />
întregului spaţiu post-sovietic, însă deocamdată nu este foarte clar ce fel de impact va fi.<br />
Pe de o parte, Rusia se află într-o situaţie extrem de dificilă, rezervele sale financiare scad<br />
cu o viteză şocantă pentru Guvernul de la Moscova şi, totodată, şi influenţa Rusiei scade.<br />
În acelaşi timp, şi celelalte state post-sovietice sunt destul de fragile, cu economii destul de<br />
disfuncţionale şi acestea pot fi afectate de criză poate chiar mai mult decât Federaţia Rusă.<br />
Cert este faptul că pentru următorii doi-trei ani, întregul spaţiu post-sovietic intră într-o<br />
perioadă de incertitudine legată de criza mondială şi nu este deloc clar cum va ieşi Rusia şi<br />
întreaga zonă din ace<strong>as</strong>tă criză.<br />
În acelaşi timp, trebuie să ne dăm seama că Rusia de <strong>as</strong>tăzi nu mai este capabilă<br />
13
să îşi reconsolideze sfera de influenţă unică pe teritoriul întregii foste URSS şi nici măcar<br />
pe întreg teritoriul CSI. Este suficient să ne uităm la statistica comercială. De exemplu,<br />
în Republica Moldova acum 10 ani practic 70 la sută din comerţ avea loc cu statele din<br />
CSI. Astăzi, ace<strong>as</strong>tă cifră este de circă 40 la sută. În balanţa comerţului extern al Republicii<br />
Moldova, Rusia este mai puţin importantă decât România, reprezentând doar 15 la sută din<br />
volumul schimburilor comerciale. Din cele ş<strong>as</strong>e state post-sovietice incluse în Parteneriatul<br />
Estic, numai Belarus are o relaţie comercială mai strânsă cu Federaţia Rusă decât cu UE.<br />
Există foarte multe cifre surprinzătoare, inclusiv faptul că Armenia, care este un partener<br />
strategic al Federaţiei Ruse, de fapt are mai mult comerţ cu un stat mic ca Belgia decât cu<br />
Rusia. Aceste tendinţe sunt structurale şi ele au deja un impact vizibil în întreg spaţiul postsovietic.<br />
Moderator: Republica Moldova a preluat în acest an preşedinţia în CSI. În ce<br />
măsură credeţi că a fost judicios pentru Chişinău ca în acest an, în care urmează să înceapă<br />
negocierile pentru un nou acord politic cu UE, să-şi disperseze efortul diplomatic şi pe<br />
direcţia CSI-ului? Nu este ace<strong>as</strong>ta o încercare de a prinde doi iepuri, cu riscul de a nu<br />
prinde niciunul până la urmă?<br />
Nicu Popescu: Cred că nu putem compara „iepurele” european cu „ne-iepurele”<br />
CSI. Or, aceste două instituţii nici măcar nu pot fi comparate una cu alta. În linii mari,<br />
nu contează foarte mult dacă Republica Moldova face sau nu parte din CSI, ci contează<br />
mai mult ce face în ace<strong>as</strong>tă platformă regională. Nu există contradicţie între procesul de<br />
integrare europeană a Republicii Moldova şi relaţii bune, de parteneriat reciproc avantajos,<br />
cu Rusia, Kazahstan sau Belarus. Relaţiile bune cu partenerii din Est pot ajuta Chişinăul<br />
inclusiv în promovarea exporturilor şi nu împiedică integrarea europeană. Însă la fel de bine<br />
trebuie să ne dăm seama că există o contradicţie fundamentală între politicul şi economicul<br />
post-sovietic şi standardele din UE. Nu poate exista integrare simultană în UE şi integrare<br />
politică şi economică în spaţiul CSI, pentru că standardele sunt diferite. În aceste condiţii,<br />
noţiunea de integrare simultană şi în Vest, şi în Est este una absurdă.<br />
Deci, dacă e să ne referim la dilemele politicii externe a Republicii Moldova,<br />
atunci trebuie să ne dăm foarte bine seama că Moldova poate coopera cu Rusia, Belarus<br />
sau Kazahstan şi alte state CSI, integrându-se simultan în UE, însă Republica Moldova nu<br />
se poate integra simultan atât în UE, cât şi în CSI, în condiţiile în care Rusia nu doreşte să<br />
adopte standardele existente în UE.<br />
Moderator: Invitaţii emisiunii de <strong>as</strong>tăzi sunt Eugen Revenco şi Victor Chirilă,<br />
coordonatori de programe la Asociaţia pentru Politică Externă. Domnule Eugen Revenco,<br />
în ce măsură împărtăşiţi ideea că CSI a fost o formă de divorţ civilizat în fostul URSS şi că<br />
ace<strong>as</strong>tă structură rămâne o pârghie de menţine a statelor post-sovietice în sfera de influenţă<br />
a Rusiei?<br />
Eugen Revenco: Am auzit adesea ace<strong>as</strong>tă idee, despre divorţul civilizat, doar că am<br />
văzut şi modele mai de succes de disociere a unor ţări, fără a crea organizaţii internaţionale.<br />
14
CSI nu a reuşit să se impună ca organizaţie internaţională funcţională pentru membrii săi,<br />
între ţările CSI au avut loc războaie, un studiu recent al International Crisis Group califica<br />
unele din ţările CSI ca fiind pe cale de a eşua ca stat – Tadjikistanul de exemplu, avem în<br />
CSI şi cea mai săracă ţară din Europa – Republica Moldova, care nu a reuşit să devină un<br />
proiect de succes.<br />
În ceea ce priveşte modalitatea de cooperare dintre state, avem un pol puternic<br />
– Federaţia Rusă, pe de o parte, şi restul ţărilor din CSI, pe de altă parte, ţări care la ziua<br />
de <strong>as</strong>tăzi au, cu toţii, relaţii ambigue sau neclare cu Federaţia Rusă. Despre iniţiativele<br />
economice, putem spune că este una din organizaţiile cele mai rodnice în producerea<br />
documentelor în stil sovietic, pe diferite segmente, despre care putem doar să zâmbim<br />
când încercăm să aflăm cine le-a dezbătut, cine le-a discutat, în care centre, care sunt<br />
analizele cost-beneficiu etc. Ceva mai devreme am avut şi embargouri la exporturi din<br />
Republica Moldova şi Georgia, chiar în acest an am avut şi un război energetic între aceste<br />
“ţări-prietene”.<br />
Moderator: În ce măsură cooperarea în cadrul CSI ar putea ajuta ţările membre<br />
ale comunităţii să depăşe<strong>as</strong>că consecinţele şi impactul crizei economice mondiale?<br />
Victor Chirilă: Pentru a înţelege mai bine potenţialul CSI în depăşirea actualei<br />
crize financiare şi economice, trebuie să ne referim puţin la esenţa acestei organizaţii. CSI<br />
de fapt există virtual, pentru că există peste 1600 de documente semnate, iar conform unei<br />
analize efectuate în 2006 doar 10 la sută din aceste documente funcţionează.<br />
CSI s-a achitat doar parţial de sarcina sa de a <strong>as</strong>igura despărţirea civilizată a<br />
fostelor republici din URSS, pentru că nu a evitat acele conflicte de pe teritoriul fostului<br />
URSS, de exemplu în Transnistria, în Caucaz şi chiar în Asia Centrală. În anii 94-95, la<br />
iniţiativa Rusiei, s-a încercat să se dea CSI-ului şi dimensiunea de integrare economică,<br />
după modelul UE. CSI şi-a propus atunci să creeze o piaţă de liber schimb, o uniune<br />
vamală şi în final să aibă o comunitate economică comună. Iată că au trecut 17 ani de<br />
atunci. Acordul de liber schimb nu funcţionează, nu avem uniune vamală şi nu putem vorbi<br />
despre o uniune economică. Dacă facem referinţă la experienţa UE în primii 17 ani de<br />
existenţă, vom descoperi că UE a reuşit să aibă o piaţă economică comună, politici comune<br />
în domeniul transportului şi agriculturii, o uniune vamală comună şi de <strong>as</strong>emenea instituţii<br />
supranaţionale executive, care aveau destule împuterniciri să implementeze acele politici<br />
convenite de statele membre ale UE. Toate aceste lucruri lipsesc în cadrul CSI.<br />
De aici avem şi răspunsul la întrebarea dacă poate sau nu CSI să contribuie eficient<br />
la depăşirea crizei. Nu poate, pentru că nu are mecanismele necesare, nu există nici voinţa<br />
politică necesară între state pentru a coopera în cadrul CSI şi a găsi soluţii comune. De<br />
aceea cred că CSI-ul nu va putea să ne ajute prea mult.<br />
Moderator: Eugen Carpov, fost ministru adjunct de Externe responsabil de<br />
dimensiunea estică a politicii externe moldovene, spune că CSI-ul a fost o improvizaţie<br />
a Moscovei, care însă şi-a demonstrat ineficienţa pe parcursul anilor şi care nu are pârghii<br />
15
eale de a se opune provocărilor economice şi politice moderne. Iar Chişinăul ar trebui să<br />
decidă, într-o perspectivă previzibilă, în favoarea integrării europene.<br />
Eugen Carpov: Nu ştiu dacă a fost exact o modalitate de divorţ civilizat, crearea<br />
CSI-ului. Eu aş spune puţin altfel – a fost o structură concepută la Moscova după destrămarea<br />
URSS, când Federaţia Rusă, stat declarat succesor al Uniunii Sovietice, trebuia să constituie<br />
o structură care să substituie relaţiile pe care le-a avut Moscova cu republicile sovietice.<br />
CSI a fost o organizaţie de cooperare regională creată expromt. Nimeni nu s-a aşteptat cu<br />
mult timp înainte că URSS se va destrăma. Şi când s-a întâmplat, trebuia de creat urgent<br />
ceva. Şi Federaţia Rusă a fost cea care a venit cu iniţiativa creării acestei structuri.<br />
Acum, în ce măsură noua structură a fost favorabilă şi dezvoltării statelor nou create,<br />
aici problema devine puţin mai sofisticată. Dacă ne amintim bine, Republica Moldova nu<br />
a ratificat din start documentele constituante ale CSI, anume pentru că trebuia să studieze<br />
care sunt avantajele participării la ace<strong>as</strong>tă organizaţie. Evident că iniţial erau prezentate<br />
nişte perspective foarte pozitive. Acestea ţineau în primul rând de domeniul economic.<br />
Şi, într-adevăr, exista o logică, când se spunea că republicile fostei Uniuni Sovietice erau<br />
interconectate foarte puternic într-un sistem economic comun. După destrămare era dificil<br />
pentru fiecare stat să-şi reconstrui<strong>as</strong>că relaţiile pe noi criterii cu toate statele din regiune şi<br />
CSI ar fi putut să fie un sistem care să faciliteze trecerea la noi relaţii economice.<br />
În realitate, cred că nu s-a obţinut rezultatul scontat. S-au semnat foarte multe<br />
acorduri în cadrul CSI, s-au creat foarte multe instituţii regionale în cadrul acestei structuri<br />
care urmau să reglementeze diverse domenii importante de cooperare. Dar cred că aici<br />
eficienţa CSI s-a oprit în mare parte, pentru că realizarea de facto a acordurilor semnate nu<br />
s-a mişcat cu tempourile pe care şi le-a propus iniţial CSI.<br />
Moderator: Serghei Lebedev a fost recent la Chişinău şi a declarat că există o<br />
posibilitate de conlucrare la nivel economic pentru a contracara efectele crizei economice<br />
mondiale. Există în cadrul CSI <strong>as</strong>emenea mecanisme, dincolo de relaţiile strict bilaterale<br />
dintre statele membre?<br />
Eugen Carpov: Eu am impresia că <strong>as</strong>emenea declaraţii ţin mai mult de domeniul<br />
dorinţelor decât al realităţilor existente în cadrul acestei structuri. De fapt, în mare parte,<br />
rezultatele pe care le-au obţinut statele membre ale CSI în mai mult de 15 ani de cooperare<br />
se bazează pe relaţiile bilaterale. Toate efectele pozitive pe care le-a obţinut Republica<br />
Moldova din colaborarea cu statele membre ale CSI sunt bazate mai mult pe acordurile<br />
pe care le-a semnat în cadrul bilateral. Deci, vorbind despre capacităţile acestei organizaţii<br />
de a se contrapune unor crize la nivel global, eu m-aş îndoi foarte mult. Pentru că acum<br />
vedem că organizaţii mult mai puternice economice, financiare caută soluţii şi, chiar dacă<br />
adoptă unele decizii, nu de fiecare dată acestea au efect. CSI-ul nu şi-a demonstrat eficienţa<br />
în subiecte mult mai simple decât criza economică mondială.<br />
Moderator: Cum vedeţi viitorul acestei structuri, mai ales după războiul din 2008<br />
din Georgia, dar şi după criza gazelor de la începutul lui 2009?<br />
16
Eugen Carpov: Relaţiile din cadrul CSI cred că în viitor vor fi puţin regrupate între<br />
statele participante. Noi vedem că deja avem primul semnal din partea Georgiei care a luat<br />
decizia să părăse<strong>as</strong>că ace<strong>as</strong>tă organizaţie. Referitor la Republica Moldova şi Ucraina, care<br />
şi-au pus drept scop integrarea europeană, probabil să statele respective ar trebui să facă o<br />
analiză foarte atentă referitor la angajamentele pe care le presupune integrarea europeană<br />
şi referitor la angajamentele care şi le-au <strong>as</strong>umat aceste state în cadrul CSI. Cu siguranţă că<br />
nu toate permit existenţa cooperării şi în alte organizaţii de acelaşi gen. Deci, va trebui să<br />
optăm pentru un anumit vector. Atâta timp cât Republica Moldova şi-a declarat vectorul<br />
integrării europene probabil că va trebui gradual să reducem cooperarea no<strong>as</strong>tră în CSI. Şi<br />
o spun nu în sensul rău al cuvântului, ci în sensul că va trebui să respectăm angajamentele<br />
de integrare europeană, <strong>as</strong>tfel încât să nu venim în contradicţie cu ce ne dorim şi declarăm<br />
la Bruxelles.<br />
Moderator: Apropo despre vectorul politicii externe. În acest an, în care Republica<br />
Moldova ar trebui să înceapă negocierile cu Bruxellesul pe marginea unui nou acord politic,<br />
Chişinăul a preluat preşedinţia în CSI. În ce măsură este judicio<strong>as</strong>ă ace<strong>as</strong>tă dispersare a<br />
efortului diplomatic pe ambii vectori?<br />
Eugen Carpov: Aici trebuie să ţinem cont de faptul că ace<strong>as</strong>tă decizie de a-şi <strong>as</strong>uma<br />
preşedinţia în cadrul CSI aparţine actualei guvernări, guvernării Partidului Comuniştilor,<br />
care niciodată nu a demonstrat coerenţă în aprecierea vectorilor de politică externă. Practic<br />
<strong>as</strong>emenea acţiuni le-am avut şi pe parcursul ultimilor ani, când se declarau unele acţiuni<br />
prioritare şi de fapt se implementau alte angajamente <strong>as</strong>umate pe alte dimensiuni.<br />
24 aprilie 2009<br />
Relaţiile cu vecinii, la cel mai jos nivel de la declararea independenţei<br />
Republicii Moldova<br />
Invitaţi:<br />
- Andrei Popov, director executiv APE;<br />
- Victor Chirilă, director de programe la APE;<br />
- Radu Vrabie, director de programe la APE.<br />
Moderator: Cum pot fi caracterizate în prezent relaţiile Republicii Moldova cu<br />
vecinii săi – România şi Ucraina?<br />
Victor Chirilă: Relaţiile Chişinăului cu vecinii sunt pro<strong>as</strong>te. Aş spune cele<br />
mai pro<strong>as</strong>te de la declararea independenţei Republicii Moldova. Putem spune că este o<br />
autoizolare a Republicii Moldova de principalii săi parteneri, inclusiv în plan economic<br />
– pentru că atât Ucraina, cât şi România absorb o bună parte a comerţului nostru extern.<br />
La capitolul dialog politic în relaţia cu România demult nu mai există un dialog<br />
17
eficient la nivel de şefi de stat, la nivel de miniştri de externe acest dialog a existat cu<br />
intermitenţe, dar niciodată nu s-a ajuns la un dialog constant, permanent, la o înţelegere<br />
<strong>as</strong>upra problemelor care s-au acumulat de-a lungul vremii. Şi aceste probleme sunt<br />
numero<strong>as</strong>e. Este destul să ne amintim despre Tratatul de bază, de Acordul privind frontiera<br />
dintre Republica Moldova şi România, de Convenţia privind micul trafic la frontieră, de<br />
deschiderea consulatelor româneşti la Bălţi şi Cahul, de problema Mitropoliei B<strong>as</strong>arabiei,<br />
care este mereu adusă pe agendă când apar anumite tensiuni în relaţiile Republicii Moldova<br />
cu România.<br />
În raport cu Ucraina, dialogul nu a ajuns atât de jos ca în cazul României, dar<br />
de <strong>as</strong>emenea problemele acumulate crează încet-încet acea m<strong>as</strong>ă critică care poate bloca<br />
pentru mult timp relaţiile no<strong>as</strong>tre politice. Să ne amintim că anul trecut în aprilie la Chişinău<br />
s-a aflat în vizită de lucru ministrul de externe de pe atunci Ogrâzko, iar una din sarcinile<br />
prioritare era să pregăte<strong>as</strong>că vizita preşedintelui Ucrainei, Victor Iuşcenko, în Republica<br />
Moldova. Iată că ace<strong>as</strong>tă vizită nu a avut loc şi se pare că nici nu va avea loc prea curând,<br />
pentru că relaţiile, în loc să se îmbunătăţe<strong>as</strong>că, dimpotrivă, par să se altereze.<br />
În ultima perioadă se aud diferite mesaje îngrijorătoare din partea Kievului. A<br />
fost introdusă necesitatea pentru cetăţenii moldoveni de a prezenta la vamă 1100 euro<br />
pentru a putea intra în Ucraina. Moldova a fost introdusă de către Parlamentul ucrainean<br />
pe lista ţărilor care prezintă risc pentru migraţia ilegală. Aceste măsuri au fost calificate de<br />
experţii de la Chişinău ca fiind discriminatorii. Acest lucru a fost făcut fără nicio consultare<br />
prealabilă cu autorităţile Republicii Moldova. Kievul a informat mai degrabă prin presă<br />
decât prin canalele oficiale diplomatice Chişinăul despre măsurile care urmează să fie<br />
impuse şi acest lucru trezeşte anumite întrebări în ceea ce priveşte calitatea relaţiilor şi<br />
comunicarea dintre guvernele de la Kiev şi Chişinău.<br />
Radu Vrabie: Suntem într-o situaţie extrem de neplăcută – avem doar doi vecini<br />
şi cu ambii avem relaţii nu dintre cele mai bune. Relaţia cu Ucraina este deteriorată de mai<br />
mult timp, acum problema doar a ieşit la iveală. Avem o serie de probleme pe care nu le<br />
putem rezolva de foarte mult timp – şi aici mă refer la delimitarea frontierelor, la o serie<br />
de probleme legate de proprietăţile moldoveneşti pe teritoriul Ucrainei, dar şi la dreptul<br />
de proprietate <strong>as</strong>upra barajului de la staţia electrică de la Novodnestrovsk. Un alt capitol<br />
la care avem restanţe în colaborarea cu Kievul este şi conflictul transnistrean, unde demult<br />
nu mai avem Ucraina ca prieten şi aliat. Asta, în pofida faptului că am avut relaţii foarte<br />
bune în perioada 2005-2006. Eu cred că în situaţia în care se află acum Republica Moldova<br />
este un lucru inadmisibil ca relaţiile cu ambii vecini şi principali parteneri economici să se<br />
deterioreze atât de mult.<br />
Victor Chirilă: Republica Moldova a desconsiderat mai multe iniţiative ale<br />
Ucrainei în ultimii ani. Iniţiativa Iuşcenko de reglementare a problemei transnistrene, cu<br />
toate deficienţele ei, merita mai multă atenţie şi tact diplomatic din partea Chişinăului. De<br />
<strong>as</strong>emenea, începând cu anul 2006, Chişinăul a neglijat în mod evident GUAM-ul, iniţiativă<br />
18
egională în cadrul căreia Ucrainei îi revine rolul central. În special preşedintele Voronin a<br />
neglijat întâlnirile la nivel înalt ale acestei organizaţii începând cu 2007. Şi desigur că <strong>as</strong>tfel<br />
de gesturi nu rămân neobservate la Kiev şi se decontează, mai devreme sau mai târziu.<br />
Neglijarea importanţei regionale a Ucrainei este, cred eu, o mare gafă a diplomaţiei no<strong>as</strong>tre.<br />
Cred că ar fi trebuit acordată mai multă atenţie cooperării şi parteneriatului nostru<br />
cu Ucraina şi în domeniul integrării europene, or acest lucru nu s-a făcut. Dimpotrivă,<br />
Chişinăul continuă să se distanţeze de Ucraina, crezând că <strong>as</strong>tfel vom obţine mai repede<br />
o perspectivă clară de integrare europeană. Or, ace<strong>as</strong>tă logică este greşită atâta timp cât<br />
în Republica Moldova reformele în plan politic, economic şi social solicitate de UE nu<br />
sunt duse la bun sfârşit. Din ace<strong>as</strong>tă cauză orice argument al nostru de a ne despărţi de<br />
locomotiva ucraineană în acest parcurs către UE nu este credibil în ochii Bruxellesului. Iată<br />
de ce o <strong>as</strong>tfel de retorică trebuie lăsată la o parte, trebuie găsite acele proiecte de integrare<br />
europeană cu caracter regional care ne-ar uni eforturile cu cele ale Ucrainei. Aderarea<br />
efectivă a Republicii Moldova la UE va depinde de eforturile no<strong>as</strong>tre interne şi nu de faptul<br />
că în acest moment suntem priviţi ca un vagon la locomotiva Ucrainei.<br />
Moderator: Să fie aceste probleme la care v-aţi referit cauza pentru care Kievul a<br />
introdus restricţii la frontieră pentru cetăţenii moldoveni?<br />
Victor Chirilă: Aceste probleme acumulate creează un fundal nefavorabil pentru<br />
noi şi propice pentru <strong>as</strong>tfel de acţiuni neplăcute în raport cu ţara no<strong>as</strong>tră. Astfel de decizii<br />
ar fi putut fi în mod sigur evitate, dacă Chişinăul acorda mai multă atenţie mesajelor şi<br />
semnalelor care veneau în ultimul timp de la Kiev. Au fost mesaje că Kievul va introduce<br />
regim de vize, de <strong>as</strong>emenea, s-a vorbit despre faptul că Republica Moldova este o sursă de<br />
migraţie ilegală spre UE prin teritoriul Ucrainei. Iarăşi Chişinăul nu a atr<strong>as</strong> atenţia necesară<br />
acestor mesaje. Şi în cele din urma Kievul a acţionat unilateral şi modul în care s-a luat<br />
ace<strong>as</strong>tă decizie creează un anumit disconfort aici, la Chişinău.<br />
Radu Vrabie: Faptul că Ucraina a făcut acest gest arată, într-adevăr, calitatea<br />
pro<strong>as</strong>tă a relaţiilor şi a dialogului dintre Chişinău şi Kiev. Partea pro<strong>as</strong>tă este că vor avea<br />
de suferit în primul rând cetăţenii Republicii Moldova care merg des în Ucraina pentru<br />
vizite sau mici afaceri. Şi în acest context cred că Ministerul nostru de Externe trebuie să<br />
fie mai activ şi să ofere anumite explicaţii populaţiei, care, în mare parte, nu prea ştie ce se<br />
întâmplă.<br />
Moderator: Cum ar putea să ne ajute Ucraina în rezolvarea dosarului transnistrean?<br />
Victor Chirilă: Există deja un cadru instituţional pentru reglementarea<br />
transnistreană – acest format 5+2. El este, într-adevăr, deficient la unele capitole, dar cred<br />
că ace<strong>as</strong>ta este formula care întruneşte consensul tuturor părţilor implicate, motiv pentru<br />
care reluarea discuţiilor în formatul 5+2 este prioritatea numărul unu. Pentru că vedem că<br />
în ultimele luni au loc discuţii în aşa-numitul format 2+1 – Medvedev, Voronin şi Smirnov<br />
– şi acesta nu este cadrul care favorizează interesele no<strong>as</strong>tre. Dimpotrivă, Voronin, fiind la<br />
19
Moscova pe 18 martie 2009, a semnat o declaraţie care prejudiciază grav poziţia de până<br />
în acel moment a Chişinăului privitor la modul în care trebuie să fie soluţionată problema<br />
transnistreană. Şi aceste discuţii cu Rusia au avut loc peste capul Ucrainei, neglijând Kievul,<br />
s-au făcut într-o formă nu tocmai transparentă.<br />
De aceea Kievul are toate motivele să fie supărat, să aibă anumite îngrijorări şi o<br />
doză de neîncredere faţă de Chişinău. Asemenea situaţii trebuie evitate, angajându-ne să<br />
discutăm cu Rusia şi cu Transnistria în formatul 5+2, unde Ucraina, UE şi SUA vor putea<br />
participa activ şi contribui cu soluţii în egală măsură ca şi Rusia.<br />
Radu Vrabie: Republica Moldova nu are nici forţă, nici experienţă să negocieze<br />
direct cu Rusia în problema transnistreană, de aceea este prima interesată să aibă un cadru<br />
cât mai transparent şi pentru a avea un dialog permanent şi consultări cu Ucraina. Şi<br />
Ucraina este afectată de acest conflict, niciunei ţări nu îi place să aibă un conflict deschis la<br />
hotar, plus că, din ceea ce spune presa ucraineană, există şi probleme de contrabandă, cu<br />
spălări de bani. Şi eu cred că în urma rezolvării problemelor bilaterale ar creşte interesul<br />
Ucrainei şi ar fi şi ea mai activă şi <strong>as</strong>tfel ar creşte numărul de ţări interesate de o regmentare<br />
viabilă a conflictului. Pentru că, în opinia mea, este puţin probabil ca în formatul 2+1 să<br />
putem obţine o soluţionare care ar avantaja Republica Moldova.<br />
Victor Chirilă: Cred că este nevoie de parteneriate europene atât cu România, cât<br />
şi cu Ucraina. Astfel de parteneriate ne-ar putea ajuta să ieşim din criza în care ne aflăm în<br />
relaţiile cu vecinii.<br />
Parteneriatul cu România este necesar pentru că este un stat membru al UE şi,<br />
alături de celelalte state membre UE, ia decizii care ne vizează direct sau indirect. România<br />
este ţara prin care trece drumul nostru, geografic vorbind, către UE. În plus, este ţara cu<br />
care Uniunea Europeană ne îndeamnă să avem proiecte regionale de infr<strong>as</strong>tructură care<br />
sunt necesare pentru a pregăti economia no<strong>as</strong>tră de standardele europene.<br />
Cu Ucraina parteneriatul european ne-ar ajuta să ne unim eforturile pentru a<br />
obţine acea perspectivă clară de aderare la UE. Din acest parteneriat european trebuie<br />
să facă parte subiecte ca soluţionarea problemei transnistrene ca parte a parcursului<br />
nostru comun spre UE, soluţionarea problemelor mai vechi din relaţiile bilaterale şi, de<br />
<strong>as</strong>emenea, găsirea şi concentrarea eforturilor şi resurselor necesare pentru a soluţiona acele<br />
impedimente de ordin administrativ, legislativ, regulator care ne împiedică să obţinem, atât<br />
Moldova, cât şi Ucraina, regim de călătorii fără vize în UE.<br />
Moderator: Ce şanse există ca relaţiile dintre Republica Moldova şi România, care<br />
au ajuns atât de tensionate după evenimentele din 7 aprilie 2009, să revină la normalitate?<br />
S-au făcut acuzaţii dure din partea Chişinăului de implicare în organizarea loviturii de stat,<br />
s-au introdus vize, a fost expulzat amb<strong>as</strong>adorul român…<br />
Andrei Popov: Dacă numim “normalitate” starea în care s-au aflat relaţiile dintre<br />
Chişinău şi Bucureşti în ultimii ani, atunci acest nivel al relaţiilor nu este suficient. Eu cred<br />
că halul în care au ajuns relaţiile no<strong>as</strong>tre marchează cel mai de jos punct în relaţiile dintre<br />
20
Chişinău şi Bucureşti de la proclamarea independenţei Republicii Moldova. Deci, în istoria<br />
relaţiilor bilaterale, fără niciun dubiu, suntem la cel mai de jos nivel.<br />
Am avea o cale enormă de parcurs pentru a reveni la normalitate, nemaivorbind<br />
despre valorificarea potenţialului acestei relaţii, bazat pe faptul că România este singurul<br />
vecin al Republicii Moldova membru al UE, pe avantajele imense pe care ni-l oferă faptul<br />
că vorbim aceeaşi limbă, dar şi pe valoro<strong>as</strong>a experienţă pe care a acumulat-o România<br />
recent în procesul de tranziţie de la un sistem similar celui de la care a pornit Republica<br />
Moldova spre un sistem compatibil cu cel al UE şi posibilitatea ca ace<strong>as</strong>tă experienţă să<br />
fie transferată Republicii Moldova. Ar mai fi şi potenţialul ca România să devină un avocat<br />
care ar focaliza atenţia marilor cancelarii occidentale <strong>as</strong>upra Republicii Moldova. Deci, ar<br />
fi atâtea lucruri de câştigat dincolo de o relaţie normală.<br />
Moderator: Faptul că pe de o parte România este ţară membră a UE, iar pe de<br />
altă parte UE este nevoită să intervină prin poziţia sa în evenimentele de la Chişinău, nu<br />
complică şi mai mult sarcina UE?<br />
Victor Chirilă: Cred că te referi la acea tăcere din partea UE în ceea ce priveşte<br />
acuzaţiile aduse României de autorităţile de la Chişinău, mai ales după evenimentele din 7<br />
aprilie 2009. Cred că UE ar trebui să arate solidaritate faţă de România. Ace<strong>as</strong>tă solidaritate<br />
a fost într-un fel exprimată de preşedinţia cehă a UE, de fosta preşedintă a UE – Franţa şi de<br />
viitoarea preşedintă Suedia, printr-o declaraţie comună.<br />
Dar cred că este nevoie de mai multă fermitate, pentru că <strong>as</strong>tfel de acuzaţii au<br />
mai fost şi în trecut, poate nu de o <strong>as</strong>emenea gravitate. Cred că UE trebuie să solicite<br />
Chişinăului probe concrete, dovezi că într-adevăr România se implică în afacerile interne<br />
ale Republicii Moldova. Şi dacă aceste dovezi nu se confirmă, UE trebuie să fie foarte fermă<br />
vizavi de Chişinău, pentru a curma <strong>as</strong>tfel de acţiuni pe viitor. Situaţia actuală nu poate fi<br />
depăşită doar de Bucureşti şi Chişinău, bilateral. Am ajuns în punctul în care este nevoie de<br />
intervenţia UE pentru a depăşi ace<strong>as</strong>tă situaţie.<br />
Moderator: Vedem că de-a lungul anilor lista problemelor în relaţiile cu vecinii<br />
doar a crescut. Mă refer aici şi la relaţiile cu România, şi la cele cu Ucraina. Credeţi că actuala<br />
putere are destulă voinţă politică ca să demareze un dialog eficient pe baza principiilor<br />
europene cu cele două ţări vecine?<br />
Victor Chirilă: Greu de spus. Experienţa anilor trecuţi demonstrează că la<br />
nivelul retoricii parcă ace<strong>as</strong>tă voinţă politică exista, dar după ce vizitele unor oficiali<br />
români sau ucraineni în ţara no<strong>as</strong>tră se consumau, ace<strong>as</strong>tă voinţă politică nu ajungea şi<br />
la nivelul acţiunilor concrete. De aceea cred că atâta timp cât nu se va renunţa la anumite<br />
stereotipuri ideologice în raport, de exemplu, cu România, atâta timp cât nu se va renunţa<br />
la neîncredere, la paradigma statului <strong>as</strong>altat de vecinul din Est în chestiuni teritoriale sau<br />
care ţin de problema transnistreană, sunt sigur că nu se va ajunge la niciun rezultat benefic.<br />
Şi mai există un <strong>as</strong>pect. Avem o diplomaţie nu tocmai eficientă. Foarte multe<br />
cadre bine pregătite au părăsit Ministerul de Externe. Totuşi, în interiorul Ministerului<br />
21
au mai răm<strong>as</strong> specialişti buni, au fost angajaţi oameni noi cu o pregătire teoretică foarte<br />
bună, dar acest lucru nu este de ajuns. S-a demonstrat că diplomaţia no<strong>as</strong>tră nu este tocmai<br />
independentă în luarea deciziilor. Şi acest lucru este parţial din cauza faptului că sistemul<br />
politic de luare a deciziilor s-a centralizat tot mai mult în ultimul timp, iar Preşedinţia,<br />
sub conducerea lui Vladimir Voronin, a devenit punctul de comandă în toate sferele de<br />
activitate – fie că vorbim despre economie, politică, de sfera socială, diplomaţie sau alte<br />
domenii. Dar, în acelaşi timp problema se regăseşte şi în interiorul Ministerului. Este<br />
nevoie de şefi ai diplomaţiei care să aibă curajul şi verticalitatea necesară pentru a spune<br />
preşedintelui şi factorilor de decizie din Republica Moldova cum stau lucrurile, care este<br />
tactica cea mai bună şi strategia cea mai indicată pentru a atinge anumite obiective, chiar<br />
dacă aceste sfaturi şi recomandări nu întotdeauna pot să coincidă cu aşteptările factorului<br />
de decizie.<br />
Or, mi se pare că anume aici lucrurile stau foarte prost. Avem amb<strong>as</strong>adori, dar<br />
care nu au nicio influenţă în diplomaţie, adesea nu spun lucrurilor pe nume, iar cei care<br />
o fac sunt eliminaţi din diplomaţie. Avem în MAE diplomaţi buni, dar care nu au curajul<br />
să spună preşedintelui Voronin ce ar trebui într-adevăr să facă Republica Moldova, la ce<br />
stereotipuri trebuie de renunţat pentru a putea atinge obiectivele pe care ni le-am propus<br />
în relaţiile cu vecinii.<br />
În relaţia cu România, atâta timp cât obiectivele pe care ni le propunem, cum ar<br />
fi Tratatul de bază sau Acordul de frontieră, vor fi legate de <strong>as</strong>pecte ce ţin de crearea unei<br />
naţiuni moldoveneşti în ţara no<strong>as</strong>tră, atâta timp partea română va privi cu neîncredere<br />
orice acţiuni care vin din partea Chişinăului. Trebuie de făcut o delimitare între chestiunile<br />
ce ţin de identitate, limbă şi chestiunile politice cum ar fi Tratatul de bază, care ar trebui să<br />
fie un acord axat pe ideea integrării europene, şi Acordul de frontieră, care să fie un acord<br />
pur tehnic ce ar reglementa regimul de trecere şi administrare a acestei frontiere şi ar fi la<br />
fel un p<strong>as</strong> al nostru pe direcţia apropierii de UE. Atunci când va exista ace<strong>as</strong>tă delimitare<br />
clară a subiectelor de ordin identitar şi a celor de ordin politic care afectează interesele şi<br />
bunăstarea ţării, atunci cred că se vor putea face progrese mari în relaţiile cu partenerii<br />
noştri strategici, printre care sunt şi vecinii noştri imediaţi.<br />
22
05 iulie 2009<br />
Factorul extern şi alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009<br />
Invitaţi:<br />
- Vlad Lupan, analist independent;<br />
- Victor Chirilă, director executiv interimar al APE;<br />
- Radu Vrabie, director de programe la APE.<br />
Moderator: În urma vizitei pe care preşedintele în exerciţiu, Vladimir Voronin,<br />
lider al Partidului Comuniştilor (PCRM) a avut-o în Federaţia Rusă pe data de 22 iunie<br />
2009, autorităţile de la Moscova s-au arătat gata să acorde Republicii Moldova un credit de<br />
500 milioane dolari. Mai mulţi experţi şi politicieni din opoziţie au calificat, însă, acest gest<br />
al Rusiei drept un suport electoral pentru PCRM şi, totodată, s-au arătat sceptici de faptul<br />
că Rusia va acorda integral acest credit, în condiţiile în care ea însăşi se confruntă cu o gravă<br />
criză economică. Aşadar, cum trebuie interpretat acest gest al Moscovei?<br />
Vlad Lupan: Aici sunt de acord cu reprezentanţii partidelor de opoziţie – este cu<br />
siguranţă o vizită de natură electorală, de altfel, ca şi celelalte vizite pe care le-a întreprins<br />
preşedintele Voronin la Moscova sau reprezentanţii Kremlinului la Chişinău. Însăşi maniera<br />
în care a avut loc vizita demonstrează că are un caracter electoral.<br />
S-au făcut promisiuni care nu pot fi îndeplinite în viitorul apropiat, ceea ce<br />
demonstrează clar că vizita a fost utilizată pentru ceea ce în Occident se numeşte<br />
“oportunităţi de fotografiere”. Oportunităţi de apariţii în m<strong>as</strong>s-media, care ulterior să<br />
fie difuzate inclusiv pe canalele care sunt extrem de populare în Republica Moldova şi<br />
<strong>as</strong>tfel să creeze imagine Partidului Comuniştilor. Acesta pare să fie unicul partid susţinut<br />
de Federaţia Rusă, ceea ce este important pentru electoratul din Republica Moldova în<br />
contextul alegerilor din 29 iulie 2009. În paralel, se încearcă acreditarea ideii că Federaţia<br />
Rusă va susţine financiar Republica Moldova. Părerea mea este că un <strong>as</strong>emenea ajutor ar<br />
putea veni fie foarte târziu, fie deloc.<br />
Victor Chirilă: Cred că vizita recentă a preşedintelui Voronin la Moscova<br />
confirmă, de fapt, că vectorul estic al politicii no<strong>as</strong>tre externe predomină din ce în ce mai<br />
mult. Este adevărat că este o vizită legată de contextul electoral. Comuniştii contează foarte<br />
mult pe faptul că Federaţia Rusă îi va ajuta să câştige puterea pentru următorii patru ani. De<br />
<strong>as</strong>emenea, ace<strong>as</strong>tă vizită, dar mai ales mesajele care vin de la Moscova în urma acestei vizite,<br />
ne demonstrează că Federaţia Rusă înţelege să joace un rol important în ace<strong>as</strong>tă regiune,<br />
în ţara no<strong>as</strong>tră, iar miza sa este să preîntâmpine extinderea lumii vestice în Moldova şi în<br />
statele din Europa de Est care fac parte din Parteneriatul Estic, lansat recent de Uniunea<br />
Europeană.<br />
Radu Vrabie: Mai există un <strong>as</strong>pect care va fi exploatat de Federaţia Rusă. FMI<br />
nu a oferit un credit Moldovei, în condiţiile în care nu există un guvern format, iar pe<br />
23
acest fundal, Moscova vine cu ace<strong>as</strong>tă promisiune, care, în mod sigur, are ca menire să<br />
îmbunătăţe<strong>as</strong>că imaginea Rusiei în ochii populaţiei din Republica Moldova. Pentru ca, aşa<br />
cum spun des autorităţile de la Chişinău, “prietenul la nevoie se cunoaşte”.<br />
Victor Chirilă: Dacă se confirmă informaţia că Republica Moldova contează<br />
foarte mult pe ace<strong>as</strong>tă <strong>as</strong>istenţă financiară în valoare de jumătate de miliard de dolari şi<br />
dacă Republica Moldova va intra în negocieri cu Moscova pentru acest credit, mă tem vor<br />
fi periclitate relaţiile no<strong>as</strong>tre cu FMI, cu Banca Mondială (BM) şi cu SUA, şi desigur cu UE.<br />
Iarăşi, vedem o diferenţă foarte clară dintre relaţia no<strong>as</strong>tră cu Vestul şi cu Federaţia Rusă.<br />
În timp ce în negocierile cu FMI sau cu BM sunt transparente, se cunosc condiţiile pe<br />
care actorii sau partenerii noştri din Vest ni le pun, în cazul Federaţiei Ruse nu cunoaştem<br />
care sunt aceste condiţii, ceea ce trezeşte o sumedenie de suspiciuni şi întrebări, aici, la<br />
Chişinău, din partea partidelor din opoziţie, din partea actorilor din societatea civilă. Şi<br />
este normal să ne întrebăm care sunt condiţiile adevărate, care sunt aşteptările Federaţiei<br />
Ruse?<br />
Pentru că trecutul recent şi mai îndepărtat ne demonstrează că Federaţia Rusă<br />
pune accent pe condiţii de ordin politic, care subminează suveranitatea no<strong>as</strong>tră, anume<br />
suveranitatea la care ţine foarte mult şi pe care pedalează foarte mult în ace<strong>as</strong>tă campanie<br />
Partidul Comuniştilor. Or, dacă acesta ţine cu adevărat la noţiunile de suveranitate şi<br />
independenţă a Republicii Moldova, să ne informeze în mod transparent despre discuţiile<br />
care se poartă la acest capitol.<br />
Vlad Lupan: Pe cât de mult Partidul Comuniştilor respectă de fapt el însuşi<br />
suveranitatea şi independenţa Republicii Moldova? Ce înseamnă aceste plecări la Moscova<br />
şi care este moneda în schimbul căreia Partidul Comuniştilor beneficiază de susţinere<br />
politică? Pe ce mizează preşedintele Voronin când merge la Moscova şi cine va trebui să<br />
plăte<strong>as</strong>că pentru <strong>as</strong>ta? Cetăţeanul de rând sau liderul Partidului Comuniştilor? Eu am dubii<br />
că liderul Partidului Comuniştilor va plăti pentru ceva vreodată. În schimb, noi o să avem<br />
de plătit, cu siguranţă.<br />
Victor Chirilă: Desigur, aici este vorba despre viitoarele generaţii. Cine va achita<br />
acest credit? Să nu uităm că deja sunt discuţii începute cu Statele Unite ale Americii în<br />
vederea oferirii unui ajutor Republicii Moldova în cadrul programului Provocările<br />
Mileniului. În cazul în care acordul dintre Republica Moldova şi SUA se va încheia, acest<br />
ajutor poate atinge suma de 300 milioane dolari. Şi acesta nu este credit. Acestea sunt<br />
donaţii, bani pentru proiecte, un cadou, bani pentru a ne construi drumuri, bani pentru<br />
a moderniza agricultura, bani pentru a ne moderniza sistemul de irigaţii, care practic<br />
este inexistent în ace<strong>as</strong>tă ţară. Or, pentru a beneficia de ace<strong>as</strong>tă <strong>as</strong>istenţă nerambursabilă,<br />
Republica Moldova trebuie să respecte anumite condiţii. Şi aici prima condiţie pe care<br />
americanii o pun în faţa statelor beneficiare este următoarea: democraţia şi buna guvernare.<br />
Or, anume la acest capitol, în ultimele luni, mai ales după alegerile parlamentare din 5<br />
aprilie 2009, avem o deteriorare evidentă. Sunt îngrijorări exprimate de mai multe foruri<br />
24
internaţionale.<br />
Moderator: De ce totuşi Federaţia Rusă ar fi interesată să susţină Partidul<br />
Comuniştilor şi nu alte partide? De ce manifestă un sprijin pe faţă pentru acest partid?<br />
Vlad Lupan: Un calcul rece. Federaţia Rusă întotdeauna a făcut calcule la<br />
rece. Sunt binecunoscuţi în acest sens. Chiar dacă nu le convine pe deplin Partidul<br />
Comuniştilor, pentru că, probabil, îl consideră pe preşedintele Voronin drept un trădător al<br />
Memorandumului Kozak din 2003 şi, respectiv, o persoană în care nu poţi avea încredere.<br />
Calculul politic le spune, de exemplu, că partidul respectiv va câştiga cu un procentaj înalt<br />
alegerile din Republica Moldova. Şi atunci, aşa cum au spus-o şi înaintea alegerilor din 5<br />
aprilie 2009, Rusia mizează pe răul cel mai mic.<br />
Să ne imaginăm o situaţie în care Federaţia Rusă ar susţine alte partide. Asta<br />
ar însemna că Federaţia Rusă susţine partidele care vor, în primul rând, democratizarea<br />
Republicii Moldova. Democratizarea Republicii Moldova însemnă însă instituirea unor<br />
reguli europene şi nu a unor reguli de tip rusesc, de genul: „fac ce vreau şi scap nevătămat<br />
fără probleme”. Deci, <strong>as</strong>tfel ar susţine europenizarea şi plecarea Chişinăului din sfera de<br />
influenţă a Federaţiei Ruse, ceea ce este de neconceput pentru Moscova.<br />
În prezent, pe continentul european există două spaţii. Spaţiul euro<strong>as</strong>iatic, cu<br />
accent pe “<strong>as</strong>iatic”, este un spaţiu în care regulile sunt aproximative: „Azi vreau aşa, mâine<br />
vreau altfel. Eu schimb regulile şi tot eu spun că aşa e bine. Deci, fac ce vreau, şi, respectiv,<br />
tot eu rămân cu dreptatea”. La polul celălalt, spaţiul european are reguli clare, judecata-i<br />
judecată, economia – economie şi aici există prosperitate. Şi noi vedem acest lucru. Este<br />
foarte clar că Federaţia Rusă ar susţine doar acele partide din Republica Moldova, care ar<br />
avea o mai mare şansă de succes în parlamentare, iar dacă aceste partide ar fi orientate către<br />
spaţiul civilizaţional euro<strong>as</strong>iatic ar fi încă şi mai bine. În cazul Republicii Moldova ace<strong>as</strong>ta<br />
este exact situaţia PCRM. Este un partid non-european, în esenţă, şi orientat spre spaţiul<br />
civilizaţional euro-<strong>as</strong>iatic.<br />
Însă în cazul în care unul dintre partidele democratice sau mai multe partide<br />
democrate vor câştiga alegerile, Federaţia Rusa va lucra şi cu ele. Întrucât este vorba despre<br />
pragmatismul Federaţiei Ruse şi despre interesele sale de viitor. Până la urmă, în relaţiile<br />
internaţionale eşti nevoit să lucrezi cu ceea ce ai.<br />
Victor Chirilă: Partidul Comuniştilor a monopolizat sprijinul Federaţiei Ruse nu<br />
datorită ataşamentului Rusiei faţă de Vladimir Voronin. Sunt sigur că există foarte multă<br />
neîncredere vizavi de preşedintele Voronin. Trecutul o demonstrează. Afrontul pe care în<br />
2003 dl Voronin l-a adus preşedintelui Vladimir Putin nu poate fi uitat atât de uşor şi nu<br />
cred că va fi uitat prea curând. Dar, Federaţia Rusă nu are altă forţă în Republica Moldova<br />
pe care să poată conta, în sensul prezervării influenţei sale în Moldova şi în Transnistria,<br />
prin amânarea rezolvării problemei transnistrene sau găsirea unei soluţii care să avantajeze<br />
Rusia. Iată de ce, acum, Moscova mizează pe Partidul Comuniştilor.<br />
PCRM denotă un comportament departe de practicile şi standardele europene şi,<br />
25
persistând pe ace<strong>as</strong>tă linie, continuă să fie un factor de instabilitate. Partidul Comuniştilor<br />
nu înţelege că stabilitatea în ace<strong>as</strong>tă ţara poate fi <strong>as</strong>igurată doar prin dialog cu societatea<br />
civilă şi cu partidele de opoziţie şi că nu este nevoie să le distrugi pentru a crea o stabilitate.<br />
Acţionând în acest fel, Partidul Comuniştilor continuă să fie un factor de instabilitate.<br />
Or, instabilitatea este primul element care joacă în beneficiul Federaţiei Ruse, pentru că<br />
<strong>as</strong>tfel sunt create condiţiile pentru prezervarea status quo-ul în Moldova şi în regiunea<br />
transnistreană. Atâta timp cât se va menţine ace<strong>as</strong>tă instabilitate şi acest status quo,<br />
Federaţia Rusă va fi un actor important în viaţa no<strong>as</strong>tră internă, aici, la Chişinău.<br />
Moderator: Aş vrea să revenim la subiectul transnistrean şi la faptul că în ace<strong>as</strong>tă<br />
campanie Transnistria pare să fie mult mai puţin exploatată de partidele politice decât<br />
altădată. De ce se întâmpla acest lucru?<br />
Radu Vrabie: Preşedintele Voronin a recunoscut el însuşi într-un interviu acordat<br />
unui post de radio rusesc că nu prea are timp pentru rezolvarea problemei transnistrene,<br />
întrucât are alte preocupări. Până una-alta, dacă e să ne referim la campania din 29 iulie<br />
2009, eu cel puţin am văzut două partide mai active. În afară de partidul de guvernământ<br />
şi Partidul Democrat, celelalte nu sunt atât de active în ceea ce priveşte sloganele, afişele<br />
electorale, apariţiile la televiziune. Vedem chiar că Partidul Comuniştilor şi-a schimbat<br />
strategia. De la sloganul „Pentru o Moldovă stabilă” s-a trecut la „Să ne apărăm Patria!”.<br />
Bănuiesc că ei merg deja pe ace<strong>as</strong>tă cale a radicalizării, în care Transnistria nu-şi mai<br />
găseşte locul. Aducerea problemei transnistrene la m<strong>as</strong>a de discuţii nu ar avantaja Partidul<br />
Comuniştilor şi de aici şi ace<strong>as</strong>tă absenţă a subiectului transnistrean în platformele<br />
electorale.<br />
Victor Chirilă: Dacă am vorbi despre Transnistria, ar trebui să vorbim despre<br />
pericolul care vine dinspre Est, dinspre Federaţia Rusă, pentru că mai avem în Transnistria<br />
acele trupe armate care staţionează pe teritoriul nostru. Avem acel armament de 20 mii<br />
tone, care în continuare nu este transportat în Federaţia Rusă. Or, iată că aceste subiecte nu<br />
sunt comode pentru a fi discutate acum. Chişinăul oficial are nevoie de sprijinul Federaţiei<br />
Ruse în campania electorală.<br />
Vlad Lupan: Conflictul transnistrean, din punctul de vedere al autorităţilor<br />
Republicii Moldova, este, cu siguranţă, o problemă pe care ei nu vor să o discute. Dar<br />
am văzut că până în 5 aprilie 2009 acest subiect a fost utilizat în mod m<strong>as</strong>iv în electorală,<br />
inclusiv pentru a motiva Federaţia Rusă să se implice de partea Partidului Comuniştilor.<br />
Acum, subiectul conflictului transnistrean nu mai este atât de actual pentru PCRM,<br />
probabil pentru că ei au convins Moscova că sunt cei mai indicaţi să prime<strong>as</strong>că susţinerea<br />
Kremlinului.<br />
Pe de altă parte, subiectul transnistrean nu este utilizat nici de partidele de<br />
opoziţie. În primul rând, subiectul transnistrean nu este un subiect de prioritate pentru<br />
cetăţenii Republicii Moldova. În plus, acest subiect a fost utilizat în scopuri electorale de<br />
o manieră propagandistă de Partidul Comuniştilor, în defavoarea intereselor naţionale ale<br />
26
Republicii Moldova.<br />
Deci, odată ce începi să discuţi pe problematica transnistreană şi s-o pui în capul<br />
mesei, înseamnă că susţii eforturile Federaţiei Ruse de a utiliza acest conflict ca pârghie<br />
de influenţă <strong>as</strong>upra Republicii Moldova. Pentru că în realitate, soluţionarea conflictului<br />
transnistrean nu se va întâmpla în curând. Deci, în momentul în care tu ştii că soluţionarea<br />
conflictului transnistrean nu va veni repede şi totuşi te bagi să discuţi subiectul respectiv,<br />
<strong>as</strong>ta înseamnă că de fapt joci jocul Federaţiei Ruse. Şi atunci evident că partidele liberale,<br />
democrate de opoziţie nici nu ar fi interesate de subiectul transnistrean şi poate că nici nu<br />
ar trebui să utilizeze acest subiect în electorala pentru scrutinul din 29 iulie 2009. Acestea<br />
ar trebui să revină la problematica transnistreană deja după alegeri, în funcţie de rezultate.<br />
Victor Chirilă: Campania electorală pentru 5 aprilie 2009, la fel ca şi ace<strong>as</strong>ta,<br />
pentru 29 iulie 2009, au influenţat negativ politica no<strong>as</strong>tră externă. De fapt, avem de a face<br />
cu o deteriorare a mesajelor no<strong>as</strong>tre de politică externă. Vedem că relaţiile no<strong>as</strong>tre s-au răcit<br />
acum cu Bruxellesul. Ni s-a dat un semnal că UE ar fi gata să înceapă negocierile pentru<br />
semnarea viitorului acord de <strong>as</strong>ociere cu Republica Moldova, dar ne pune nişte condiţii<br />
clare: să tratăm în mod egal cetăţenii Uniunii Europene, ceea ce înseamnă să renunţăm la<br />
regimul de vize instituit pentru cetăţenii României. Ni se impune condiţia să respectăm<br />
drepturile omului şi să investigăm în mod transparent, eficient acele evenimente triste care<br />
au avut loc în aprilie şi care s-au soldat cu încălcarea flagrantă a drepturilor omului. Şi,<br />
de <strong>as</strong>emenea, ni se cere expres să avem o campanie electorală corectă, în conformitate cu<br />
standardele şi principiile democratice. Când aceste condiţii vor fi îndeplinite, numai atunci<br />
relaţiile cu Bruxellesul vor putea fi relansate.<br />
Or, deocamdată, Chişinăul oficial, Partidul Comuniştilor, nu este gata să facă<br />
aceşti paşi în întâmpinarea Bruxellesului, pentru că obţinerea puterii contează în primul<br />
rând, puterea pare să fie dorită cu orice preţ. Şi acesta este un factor ce creează tensiune în<br />
societate, care se răsfrânge şi <strong>as</strong>upra calităţii politicii no<strong>as</strong>tre externe.<br />
Moderator: Ce riscuri comportă pentru Republica Moldova deteriorarea relaţiilor<br />
cu partenerii europeni, cu Uniunea Europeană, cu SUA?<br />
Vlad Lupan: Eu aş menţiona aici şi organizaţiile monetare internaţionale, care<br />
au relaţii directe atât cu Uniunea Europeană, cât şi cu Statele Unite. Deteriorarea relaţiilor<br />
pe acest plan presupune o întârziere în semnarea unor acorduri. Or, semnarea de acorduri<br />
nu este pur şi simplu semnarea unor hârtii. Deci, nu vor fi reforme, nu vor fi nici relaţii cu<br />
Uniunea Europeană. Nu va fi o relaţie cu Uniunea Europeană, nu vor fi, respectiv, relaţii<br />
normale nici cu Fondul Monetar Internaţional, nici cu Banca Mondială. În consecinţă,<br />
Republica Moldova nu va primi finanţare tocmai în perioada de criză.<br />
Deci, nivelul relaţiilor economice de mai departe va depinde, de fapt, de<br />
implementarea unor reforme reale în Republica Moldova, într-o perioadă foarte scurtă de<br />
timp, dar şi respectarea unor condiţii privind desfăşurarea alegerilor parlamentare. Îmi pare<br />
foarte rău să le spun radio<strong>as</strong>cultătorilor acest lucru, dar Federaţia Rusă nu are bani să dea<br />
27
Republicii Moldova. Pe hârtie arată foarte frumos, dar banii adevăraţi se află la FMI. Iată de<br />
acolo, dacă nu vin banii, atunci vom avea de a face cu o adevărată criză.<br />
Radu Vrabie: Preşedintele în exerciţiu Vladimir Voronin în interviurile sale a<br />
menţionat faptul că Moldova este o ţară unică, care poate avea relaţii bune şi în Est, şi în<br />
Vest. Un lucru în principiu bine spus, dar prost înfăptuit. Republica Moldova este o ţară<br />
prea mică ca să-şi permită luxul să închidă nişte porţi pe care abia a reuşit să le întredeschidă.<br />
Cu totul diferite ar fi condiţiile creditului Federaţiei Ruse în cazul în care Moldova<br />
ar avea o relaţie mai bună cu Uniunea Europeană decât acum, când ruşii înţeleg că Republica<br />
Moldova nu are, de fapt, alte soluţii. Iată de ce revin iarăşi la lipsa de transparenţă în aceste<br />
negocieri cu Rusia de care au dat dovadă autorităţile din Republica Moldova. Chişinăului<br />
nu îi este convenabil să negocieze cu Rusia fără alţi parteneri, pentru că, în acest moment,<br />
Republica Moldova a ajuns, practic, într-o zonă în care nu ea controlează deciziile...<br />
Victor Chirilă: Politica externă a Republicii Moldova s-a transformat într-un<br />
fel de şantaj. Uitaţi-vă la mesajele şi acţiunile pe care le întreprind actualii oficiali faţă de<br />
Uniunea Europeană: regimul de vize cu România va rămâne în vigoare până când UE nu<br />
va institui regim fără vize pentru cetăţenii Republicii Moldova. Acesta este un şantaj curat.<br />
Astfel de mesaje nu merg la Bruxelles. Cu <strong>as</strong>tfel de şantaj nu îţi poţi creşte credibilitatea.<br />
Credibilitatea se îmbunătăţeşte prin reforme şi acţiuni concrete întreprinse aici, la noi<br />
în ţară: prin ameliorarea condiţiilor democratice, prin modernizarea economiei, prin<br />
consolidarea frontierei, prin îmbunătăţirea serviciilor de frontieră şi vamale, <strong>as</strong>tfel încât să<br />
ţi se permită să beneficiezi de acel de regim de vize cu UE.<br />
În raport cu Fondul Monetar Internaţional, declaraţiile dlui Voronin vorbesc de la<br />
sine. „Fondul Monetar a plecat ca soţia infidelă de la bărbat”, spune el. Dar, să ne întrebăm,<br />
cine este Republica Moldova în raport cu FMI? Să nu uităm că la Fondul Monetar<br />
Internaţional nu iau decizii nişte funcţionari, nişte birocraţi internaţionali care lucrează<br />
acolo. Deciziile sunt luate la FMI de către state dezvoltate precum Germania, Franţa, UE în<br />
general, de SUA... Deci afrontul acesta nu este adresat numai FMI sau BM, el este adresat<br />
unor politicieni concreţi, unor capitale concrete, unor state concrete. Poate nu se înţelege<br />
acest lucru aici, la Chişinău, dar lucrurile anume aşa se prezintă.<br />
Sau, acest anunţ, precum că Federaţia Rusă este gata să ne dea 500 de milioane de<br />
dolari... Nu este şi acesta un afront adresat Vestului? Este, cert, un şantaj. În anii precedenţi<br />
dl Voronin obişnuia să declare că Republica Moldova este o ţară mică şi, prin urmare,<br />
„vom fi acolo unde vor fi interesele no<strong>as</strong>tre economice şi politice”. Păi, unde sunt interesele<br />
no<strong>as</strong>tre economice şi politice? Doar la Moscova? Cred că avem de-a face cu o degringoladă<br />
totală a politicii no<strong>as</strong>tre externe.<br />
28
26 iulie 2009<br />
Rolul factorului extern în campania electorală pentru alegerile<br />
parlamentare anticipate din 29 iulie 2009 în viziunea experţilor de<br />
politică externă: România versus Rusia<br />
Invitaţi:<br />
- Victor Chirilă, director executiv interimar al APE;<br />
- Oleg Cristal, Asociaţia pentru Democraţie<br />
Participativă ADEPT;<br />
- Corneliu Ciurea, expert independent.<br />
Moderator: Domnilor experţi, vreau să vă întreb în primul rând dacă în general<br />
putem vorbi despre o influenţă externă <strong>as</strong>upra alegerilor din Republica Moldova în ace<strong>as</strong>tă<br />
campanie?<br />
Oleg Cristal: Dacă e să vorbim despre Republica Moldova atunci influenţa din<br />
exterior este foarte puternică şi aici sunt câteva elemente care contribuie la o influenţă<br />
destul de mare <strong>as</strong>upra alegerilor. Mai întâi de toate, este vorba despre spaţiul informaţional.<br />
Noi avem pe trei frecvenţe de stat două posturi care sunt retransmise din exterior: unul din<br />
Federaţia Rusă cel de-al doilea – din România. Noi avem în Republica Moldova minorităţi<br />
naţionale care reprezintă grupuri destul de importante care votează activ şi reprezintă ţări<br />
destul de importante cum este Federaţia Rusă şi Ucraina, ţări care au interese directe în<br />
Republica Moldova şi care încearcă prin diferite canale să influenţeze opţiunea de vot a<br />
acestor alegători.<br />
În plus, există o parte a cetăţenilor din Republica Moldova care se autoidentifică<br />
drept români şi doresc ca Republica Moldova să se une<strong>as</strong>că într-o anumită perspectivă<br />
cu România. Cuvântul spus de la Bucureşti este foarte important pentru ace<strong>as</strong>tă categorie<br />
de alegători. Prin urmare, ceea ce spune Bucureştiul este important pentru o anumită<br />
parte de alegători, ceea ce spune Moscova este important pentru altă parte de alegători.<br />
Şi acest lucru îl vedem prin mesajele pe care le transmit anumiţi concurenţi înscrişi în<br />
cursa electorală. Unii susţin un mesaj pro-rusesc destul de pronunţat şi speculează că<br />
minorităţile naţionale votează exclusiv în favoarea lor. Alte formaţiuni spun că promovează<br />
un mesaj pro-românesc şi captează în mare parte votul persoanelor care îşi doresc unirea<br />
cu România.<br />
Victor Chirilă: Este adevărat, influenţa factorului extern în interiorul tării, în<br />
politicile domestice este mare şi ace<strong>as</strong>tă influenţă este constantă. Dar, desigur, în timpul<br />
campaniei electorale ea este mult mai pronunţată pentru că atunci se decide viitorul ţării şi<br />
viitoarea configuraţie politică, viitorul vector de politică externă. Şi, desigur, există anumiţi<br />
actori de politică externă care încearcă să speculeze diviziunea la nivel geostrategic care<br />
există în Republica Moldova.<br />
29
Este normal ca cetăţenii să aibă diferite viziuni <strong>as</strong>upra vectorului de politică externă<br />
a ţării. Problema este că la noi ace<strong>as</strong>tă diviziune este mult mai pronunţată şi aici diviziunea<br />
geostrategică reflectă o divizare pe criterii etnice. Este binecunoscut faptul că marea parte a<br />
minorităţilor etnice au o mai mare aplecare către Rusia, sunt mult mai receptivi la mesajele<br />
care vin dinspre Federaţia Rusă şi deseori votează în funcţie de predilecţiile pe care le au<br />
politicienii de la Moscova vizavi de anumite partide din Republica Moldova.<br />
De <strong>as</strong>emenea, populaţia majoritară din Republica Moldova, care se consideră<br />
moldoveană sau română este, iarăşi, divizată, dar divizată pe criterii geostrategice: cei care<br />
au trăit pe timpul Uniunii Sovietice sunt mult mai receptivi la mesajele Moscovei; cealaltă<br />
parte, mai tânără, care a reuşit să călătore<strong>as</strong>că în UE, să aibă contacte mai frecvente cu<br />
lumea vestică şi-a schimbat opţiunile în ultimii 18 ani. Ace<strong>as</strong>tă categorie este mult mai<br />
aproape de valorile europene, este mai aproape de practicile UE şi de cultura vestului şi ar<br />
dori ca Republica Moldova să devină într-o bună zi membră a UE, iar mesajele care vin de<br />
la UE sunt mult mai credibile pentru ace<strong>as</strong>tă categorie.<br />
Moderator: Aş vrea să discutăm acum despre ceea ce poate fi numit convenţional<br />
“factorul românesc” în campania electorală din Republica Moldova. S-au făcut foarte multe<br />
speculaţii în presă pe seama implicării României, sau a pretinsei implicări a României,<br />
în evenimentele din 7 aprilie 2009. Imediat după acele proteste, pe data de 8 aprilie,<br />
preşedintele în exerciţiu Vladimir Voronin, lider al Partidului Comuniştilor, a acuzat direct<br />
România de a fi stat în spatele protestelor şi, drept urmare, Chişinăul a introdus regim de<br />
vize pentru cetăţenii români. Vedem că zilele trecute procurorul general Valeriu Gurbulea a<br />
negat oficial acest lucru. În general, actuala campanie electorală a decursul pe fundalul unui<br />
schimb permanent de replici între autorităţile de la Chişinău şi cele de la Bucureşti. Cum<br />
au influenţat toate acestea campania electorală şi, implicit, alegătorii?<br />
Corneliu Ciurea: Influenţa a fost foarte clară, de creare a unui climat isteric<br />
în timpul campaniei. Lucru care a fost făcut intenţionat de Partidul Comuniştilor, de<br />
guvernământ în Republica Moldova, pentru că el avea nevoie de un <strong>as</strong>emenea climat isteric<br />
pentru a câştiga voturi, sau pentru a-şi păstra voturile pe care le-a obţinut în aprilie 2009.<br />
Este clar că România este utilizată de Partidul Comuniştilor ca un factor electoral.<br />
Bun, până la un punct putem accepta acest lucru. Nu aş vrea să exagerăm. Din<br />
nou, insist <strong>as</strong>upra ideii de a nu supraestima factorul extern şi mai ales cel românesc, pentru<br />
că, în opinia mea, în Republica Moldova contează mult mai mult factorul american şi cel<br />
rusesc. Tocmai faptul că vorbim încontinuu despre România arată resursele limitate ale<br />
acestei ţări de a influenţa situaţia din Republica Moldova. De fapt, de multe ori ţara vecină<br />
este un cal de bătaie, este partea expusă, partea utilizată în luptele politice şi de mult mai<br />
puţine ori vorbim despre factorul american de politică externă, care este mult mai bine<br />
instituţionalizat în Republica Moldova: avem Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare<br />
(USAID), Institutul Republican Internaţional (IRI), Institutul Naţional Democratic<br />
(NDI). Sunt instituţii promotoare de democraţie, dar care promovează şi un anumit tip de<br />
30
democraţie, occidentală. Pe de altă parte este prezentă şi Rusia, cu multe alte instrumente<br />
de promovare a politicii externe a Rusiei.<br />
Atunci când ne focalizăm doar <strong>as</strong>upra factorului românesc, arătăm o anumită<br />
miopie în ceea ce priveşte ponderea fiecărui factor. Insist iarăşi <strong>as</strong>upra ideii că factorii<br />
rusesc şi cel american sunt mult mai importanţi decât cel românesc.<br />
Oleg Cristal: Eu aş fi de acord doar parţial cu ceea ce spune dl Ciurea. Cred totuşi<br />
că România este unul dintre factorii cei mai importanţi în actuala campanie electorală<br />
pentru că puterea foloseşte ţara vecină pe post de „bau, bau”, care sperie electoratul din<br />
Republica Moldova, în special minorităţile naţionale şi trebuie să ţinem cont de faptul că<br />
aceştia constituie 23 la sută din alegători. Sondajele arată că anume minorităţile naţionale<br />
votează preponderent partidul de guvernământ. În plus, o anumită parte dintre moldoveni<br />
au fobii în raport cu România, create pe parcursul a mai multe decenii. Aceste lucruri sunt<br />
exploatate acum de putere în favoarea ei.<br />
Eu sunt sigur că acest lucru s-a făcut intenţionat şi motivul este la suprafaţă –<br />
Republica Moldova trece printr-o criză economică şi socială prin care nu a mai fost din<br />
1998. Se închid foarte multe afaceri. Oamenii sunt concediaţi, li se reduc salariile, bugetarii<br />
au întârzieri la salarii, studenţii au primit bursele cu mari întârzieri sau chiar nu le-au primit<br />
în general. Remitenţele de peste hotare au scăzut în mod dramatic. A falimentat o bancă,<br />
ceea ce este foarte grav. Domeniul construcţiilor a fost îngheţat şi foarte muţi oameni au<br />
răm<strong>as</strong> acum pe drum cu zeci de mii de euro investiţi şi locuinţa nefinalizată. Exportul s-a<br />
redus dramatic şi tot aşa.<br />
Sunt foarte mulţi indicatori economici şi sociali care ar fi lovit extrem de dur în<br />
PCRM, partidul aflat la guvernare. Comuniştii aveau nevoie să creeze o realitate virtuală,<br />
un duşman inventat, pentru a da un alt subiect central campaniei electorale. Şi trebuie să<br />
recunoaştem că le-a reuşit acest lucru. Chiar şi partidele de opoziţie au preluat mesajele<br />
formaţiunii de guvernământ. În loc să se axeze pe problemele reale ale societăţii care sunt<br />
indicate în sondajele de opinie, ei vorbesc despre duşmani inventaţi.<br />
Victor Chirilă: Sunt de acord cu Cornel Ciurea când spune că Federaţia Rusă<br />
este de fapt un factor mult mai puternic în Republica Moldova decât România. Întradevăr,<br />
Federaţia Rusă are mai multe instrumente pentru a influenţa politicile interne ale<br />
ţării no<strong>as</strong>tre, de a determina viitorul curs al politicii externe, de a o impune să aleagă între<br />
Vest şi Est. Avem o mulţime de exemple în trecut. S-a folosit şi blocada economică faţă de<br />
produsele no<strong>as</strong>tre agricole şi vinicole, s-a recurs şi la blocadă sau presiuni energetice, s-au<br />
folosit şi presiuni diplomatice, s-a încercat în 2005 în campania electorală de atunci să se<br />
influenţeze chiar şi configuraţia politică din tara no<strong>as</strong>tră. Federaţia Rusă nu numai că are<br />
aceste instrumente, ea le şi foloseşte când este nevoie.<br />
România aş spune că este, de <strong>as</strong>emenea, un actor destul de important. Are, de<br />
<strong>as</strong>emenea, instrumente. Da, România nu are instituţii <strong>as</strong>emenea IRI (Institutul Republican<br />
Internaţional din SUA), NDI (Institutul Democratic Naţional) sau USAID prezente în<br />
31
Republica Moldova, dar România, să nu uităm, este deja principala piaţă de desfacere<br />
pentru produsele no<strong>as</strong>tre agricole. Mulţi cetăţeni ai Republica Moldova doresc să aibă<br />
paşaport românesc pentru a călători liber în spaţiul Uniunii Europene. De <strong>as</strong>emenea,<br />
România ne-a oferit şansa de a semna un Acord de mic trafic la frontieră cu ţara no<strong>as</strong>tră,<br />
dar care nu este semnat. Ştim care sunt cauzele şi ştim care sunt condiţiile impuse de<br />
autorităţile moldoveneşti. Mai există afinităţi sociale, culturale, istorice, sunt mai multe<br />
instrumente pe care le are România la îndemână, dar România nu ştie să le folose<strong>as</strong>că în<br />
sens constructiv. Nu neapărat să dezbine, aşa cum face Federaţia Rusă.<br />
Cred însă că implicarea României este exagerată intenţionat de către autorităţile<br />
de la Chişinău, iarăşi, în scopuri electorale, se creează o isterie artificială pentru a se menţine<br />
la putere având în vedere condiţiile negative în domeniul economiei, tendinţele negative<br />
din politicile sociale. Explicaţia ar fi, sunt de acord, aceea că autorităţile comuniste nu au<br />
multe argumente pozitive cu care să vină în faţa electoratului să-i convingă să voteze pentru<br />
PCRM. În ace<strong>as</strong>tă situaţia, a fost găsit un duşman extern, neglijând, de fapt, problemele<br />
interne.<br />
Cred că ace<strong>as</strong>tă pistă pe care insistă acum autorităţile este greşită şi duce de fapt la<br />
înstrăinarea aliaţilor din Vest şi chiar din Est, pentru că Republica Moldova dă dovadă de<br />
incoerenţă atât pe plan intern, cât şi pe plan extern.<br />
România însă, din cauza declaraţiilor şi mesajelor făcute de preşedintele Traian<br />
Băsescu, îşi taie craca de sub ea pentru că, în fond, anihilează acele instrumente pe care le<br />
are în Republica Moldova, despre care am vorbit mai sus, şi impactul pozitiv pe care le-ar<br />
putea avea <strong>as</strong>upra cetăţenilor moldoveni.<br />
Corneliu Ciurea: Victor a atr<strong>as</strong> atenţia <strong>as</strong>upra unui subiect destul de palpitant, care<br />
s-a discutat adesea şi la noi, şi în România. De fapt, există o predispoziţie chiar în interiorul<br />
ţării no<strong>as</strong>tre de a colabora mai eficient cu România, de a simţi impactul unor politici mai<br />
inteligente din partea diplomaţiei româneşti şi sunt experţi români care acceptă, consimt şi<br />
recunosc faptul că, într-adevăr, instrumentele diplomatice româneşti de multe ori dau greş.<br />
Chiar şi acelaşi Dan Dungaciu, în discuţii recunoaşte că România putea influenţa mult mai<br />
bine, mai benefic Republica Moldova.<br />
Dacă vorbim despre aceşti trei factori, putem spune că americanii influenţează<br />
Republica Moldova prin instrumente formalizate, prin instituţii promotoare de democraţie,<br />
lucrând cu opoziţia, dar încercând să păstreze un anumit echilibru utilizând şi politici<br />
de dezvoltare, USAID-ul şi alte organizaţii care oferă bani în mod deschis şi transparent<br />
Republicii Moldova. Şi acest lucru nu poate să nu inspire respect.<br />
Rusia, pe de altă parte, de multe ori foloseşte politici constrângătoare, represive.<br />
Este dreptul ei, pentru că este un stat puternic şi pentru că are un credit de încredere în<br />
Republica Moldova. Sondajele cel puţin arată acest credit. Dar Rusia joacă tare pe acest<br />
teren şi nu se <strong>as</strong>cunde după degete. Dacă interzice ceva, atunci interzice şi o face deschis.<br />
Politicile româneşti sunt mai puţin clare, mai confuze pentru alegătorii din<br />
Republica Moldova. Pe de o parte, partea bună a politicii româneşti cred eu că este<br />
32
tineretul, politicile axate pe tineret şi studiile care le oferă. Şi aici nu cred că putem avea<br />
obiecţii. Dar politicile media la care recurge deranjează de multe ori şi inspiră anumite<br />
rezerve. Şi alte instrumente diplomatice care sunt utilizate de România, la fel, deranjează.<br />
Acestea deranjează chiar şi acel segment de populaţie care ar putea fi solidar cu România şi<br />
ar putea susţine ideea române<strong>as</strong>că. Cred – şi acesta este un îndemn care vine constant din<br />
partea experţilor – că o revizuire a politicii diplomatice româneşti în raport cu Republica<br />
Moldova se impune şi ar fi benefică pentru ambele părţi.<br />
Oleg Cristal: Pare să existe un consens în mediul experţilor de la Chişinău că<br />
România ar trebui sa-şi schimbe strategia şi tacticile în raport cu Republica Moldova.<br />
Într-o analiză recentă semnată de către directorul <strong>as</strong>ociaţiei ADEPT, Igor Boţan, dânsul<br />
spunea că puterea de la Chişinău ar trebui să-i ridice un monument lui Traian Băsescu<br />
alături de Vladimir Ilici Lenin. De ce? Pentru că într-adevăr foarte multe lucruri care se<br />
întâmplă la Bucureşti toarnă apă la moara comuniştilor – declaraţii populiste, declaraţii<br />
care dau motive serio<strong>as</strong>e pentru a acuza Bucureştiul de implicare directă în treburile<br />
interne ale Republica Moldova. Este suficient doar să preiai anumite afirmaţii făcute de<br />
Traian Băsescu, să le difuzezi la posturile TV din media holding-ul puterii de la Chişinău şi<br />
să pui comentariul ”Iată un exemplu de implicare directă în susţinerea opoziţiei naţionale<br />
şi radicale din Republica Moldova”.<br />
Moderator: Acum aş vrea să revenim puţin la declaraţiile anterioare ale lui Vladimir<br />
Voronin care, după cum spuneam, acuz<strong>as</strong>e direct România că s-ar afla în spatele protestelor<br />
din aprilie. Vedem că procurorul general Valeriu Gurbulea a declarat oficial că România<br />
ca stat nu stă în spatele acestor proteste, ci doar ar fi existat nişte atacuri cibernetice venite<br />
din România şi că mai mulţi cetăţeni români ar fi încercat să vină în acele zile în Republica<br />
Moldova. Prin ce se explică ace<strong>as</strong>tă schimbare de mesaj în declaraţiile autorităţilor? Şi dacă<br />
s-a constat că România nu a fost implicată în acele proteste, de ce nu sunt anulate vizele<br />
pentru cetăţenii români care au fost introduse imediat după 7 aprilie 2009?<br />
Victor Chirilă: Cred că <strong>as</strong>istăm la o revizuire a mesajelor, a discursului autorităţilor<br />
comuniste de la noi vizavi de România, nu fără presiuni din partea UE. Ştim că la 15<br />
iunie miniştrii de externe ai Uniunii Europene au dat undă verde viitoarelor negocieri<br />
cu Republica Moldova <strong>as</strong>upra Acordului de <strong>as</strong>ociere, dar sunt câteva condiţii clare, trei<br />
condiţii de fapt: anularea regimului de vize impus României, investigarea evenimentelor<br />
din 7 aprilie 2009 cu participarea opoziţiei şi Parlamentului şi alegerile libere şi corecte.<br />
Observaţi că prima condiţie este revizuirea relaţiilor cu România, pentru că<br />
problema cu România este obstacolul cel mai mare în vederea începerii respectivelor<br />
negocieri. Or, Acordul de <strong>as</strong>ociere ar putea să ne deschidă o cale directă spre anularea<br />
regimului de vize cu Uniunea Europeană, spre semnarea unui Acord de liber schimb<br />
aprofundat cu Bruxellesul.<br />
Aceste perspective, odată obţinute de viitoarea putere de la Chişinău vor aduce<br />
nişte avantaje politice clare. Nu cred că actualele autorităţi nu se gândesc la viitorul relaţiilor<br />
33
cu Bruxellesul, mai ales că există şi ace<strong>as</strong>tă criză financiară şi economică care ap<strong>as</strong>ă tot mai<br />
mult <strong>as</strong>upra Republicii Moldova, <strong>as</strong>upra economiei, a cetăţenilor de rând. Deja efectele au<br />
fost simţite de mulţi deponenţi ai băncii Invest Privat Bank, care a falimentat, şi să sperăm<br />
că este ultima în ace<strong>as</strong>tă situaţie, dar sunt presupuneri că <strong>as</strong>tfel de situaţii s-ar putea totuşi<br />
repeta pe viitor. Pentru a evita înrăutăţirea situaţiei economice şi financiare din Republica<br />
Moldova nu e de ajuns să ai suportul financiar al Federaţiei Ruse. Este nevoie de suportul<br />
financiar al UE, este nevoie de suportul financiar al FMI. Acordul cu Fondul ne deschide<br />
uşa spre alte <strong>as</strong>istenţe şi credite avantajo<strong>as</strong>e pentru ţara no<strong>as</strong>tră.<br />
Oleg Cristal: Declaraţia procurorului general vine imediat înaintea scrutinului<br />
din 29 iulie 2009. De ce anume acum? Eu sunt sigur că acesta cunoştea informaţia<br />
respectivă mai de mult timp. S-a lăsat o anumită perioadă pentru ca formaţiunea de<br />
guvernământ să speculeze pericolul românesc, dorinţa României de a produce o lovitură<br />
de stat, o răsturnare violentă a puterii de la Chişinău şi spre finalul campaniei electorale,<br />
când oamenii deja sunt montaţi pe frecvenţa respectivă, se încearcă schimbarea accentelor<br />
pentru perioada postelectorală. Acest mesaj este adresat pentru perioada de după alegeri.<br />
Într-adevăr, Chişinăul va fi impus atât din motive obiective, cât şi motive subiective, să-şi<br />
revizui<strong>as</strong>că poziţia faţă de România, pentru că aşa a dat Dumnezeu să avem doar doi vecini,<br />
unul dintre care este România – poarta no<strong>as</strong>tră unică spre UE.<br />
Eu sunt optimist şi cred că până la finele anului va fi abolit regimul de vize cu<br />
România pentru că e o precondiţie pentru începerea negocierilor privind noul cadru juridic<br />
cu Uniunea Europeană şi doar după anularea vizelor cu România pot demara negocierile.<br />
Deci, există şi un interes obiectiv al Chişinăului să normalizeze relaţiile cu România.<br />
Corneliu Ciurea: Este regretabil că Republica Moldova îşi construieşte discursul<br />
şi relaţiile ei cu România ţinând cont ori de relaţiile ei cu Moscova, ori de relaţiile ei cu UE.<br />
Ceea ce de fapt înseamnă că Republica Moldova nu are o relaţie cu România şi, de partea<br />
cealaltă, indică <strong>as</strong>upra faptului că nici România nu are o relaţie oficială, normală, sănăto<strong>as</strong>ă<br />
cu Republica Moldova. Eu cred că diplomaţiile ambelor state au mult de lucrat aici, pentru<br />
că în mod normal trebuie să fie un dialog politic constructiv între Chişinău şi Bucureşti şi<br />
acest lucru lipseşte.<br />
Victor Chirilă: Într-adevăr, nu avem un dialog eficient cu Bucureştiul şi am ajuns<br />
să discutăm cu România prin intermediul Bruxellesului. Trebuie să revizuim relaţia no<strong>as</strong>tră<br />
cu România şi probabil ambele părţi trebuie să se aşeze şi să creeze o strategie comună<br />
de dezvoltare a relaţiilor. Noi nu numai că nu avem o viziune cum să dezvoltăm relaţiile<br />
no<strong>as</strong>tre, noi nu avem dialog pentru a ajunge la acest consens. De aceea primul p<strong>as</strong> este<br />
reconstituirea dialogului nostru, reconstituirea căilor de comunicare diplomatice, politice<br />
cu Bucureştiul. Aceeaşi sarcină este şi în faţa Bucureştiului. Totul va depinde de viitoarea<br />
configuraţie politică din Republica Moldova.<br />
A declarat-o recent ministrul de Externe al României – viitoarele evoluţii vor<br />
depinde de rezultatele alegerilor parlamentare de la Chişinău, iar pentru a reconstitui<br />
34
încrederea este nevoie de depăşirea problemelor care s-au acumulat în relaţia no<strong>as</strong>tră.<br />
Începutul trebuie să fie semnarea celor două acorduri de bază – a Acordului politic şi a<br />
Acordului privind regimul frontierei de stat. Cred că lipsa unui dialog a şi dus la imp<strong>as</strong>ul<br />
din aceste două subiecte. În ultimii ani s-au făcut progrese, s-au depăşit anumite obstacole,<br />
obstacolul major acum fiind neîncrederea care există între părţi.<br />
Moderator: Am pomenit mai sus despre influenţa Rusiei în ace<strong>as</strong>tă campanie.<br />
Cum s-a manifestat ea şi ce rol a jucat la modul concret în campania pentru anticipatele<br />
din 29 iulie 2009?<br />
Oleg Cristal: Eu aş împărţi jocul Rusiei cu Republica Moldova în două etape:<br />
prima etapă a fost aproximativ până pe la începutul lunii iulie 2009, când Rusia miza destul<br />
de mult pe faptul că Partidul Comuniştilor va obţine o victorie şi acest suport s-a manifestat<br />
prin promisiunea Rusiei de a acorda un credit de 500 milioane dolari Republicii Moldova.<br />
S-a promis că o sumă de câteva zeci de milioane va ajunge în Moldova în următoarele două<br />
luni, acest termen este aproape pe sfârşite şi banii nu mai apar.<br />
Nu apar pentru că am intrat, am impresia, într-o a doua perioadă, când Federaţia<br />
Rusă a întors spatele actualei puteri şi acest lucru s-a făcut foarte bine simţit la recentul<br />
summit informal, dacă poate fi numit aşa, de la Moscova, unde a avut loc cursa de cai<br />
organizată de preşedintele Federaţiei Ruse. Posturile de televiziune ruseşti, care sunt un<br />
instrument foarte abil pentru influenţarea alegătorilor în spaţiul post-sovietic, au evitat<br />
imaginea preşedintelui Voronin. Chiar şi imaginea filmată de cameramanul preşedintelui<br />
Voronin nu l-a prezentat niciodată strângând mâna preşedintelui Medvedev. Aşezarea<br />
la m<strong>as</strong>ă spune foarte multe lucruri, mai ales în spaţiul post-sovietic. Am observat că<br />
preşedintele Voronin a fost la capătul mesei, la distanţa cea mai mare de preşedintele<br />
Medvedev, chiar mai departe decât preşedinţii regiunilor separatiste Abhazia şi Osetia,<br />
ceea ce este ofensator la adresa preşedintelui Republicii Moldova.<br />
În plus, Voronin nu a avut acum la Moscova întâlniri bilaterale cu Medvedev,<br />
lucru care ar fi fost normal cu atât mai mult că există un subiect de discuţie important, aşa<br />
numitul credit promis de jumătate de miliard. Rusia sau a fost deranjată de anumite acţiuni<br />
ale Chişinăului, sau a înţeles foarte bine că PCRM-ul nu va mai fi dominant după viitoarele<br />
alegeri şi ar trebui să-şi construi<strong>as</strong>că relaţii normale cu mai multe formaţiuni care vor putea<br />
să facă o coaliţie de guvernare după 29 iulie 2009.<br />
Victor Chirilă: Cred că, într-adevăr, Rusia a înţeles că, de ace<strong>as</strong>tă dată, Partidul<br />
Comuniştilor s-ar putea să nu mai aibă majoritatea necesară în viitorul Parlament pentru<br />
a forma Guvernul şi a alege preşedintele. Apar noi actori politici care, de <strong>as</strong>emenea,<br />
promovează o relaţie strategică privilegiată cu Rusia. Rusia nu poate să fie oarbă şi surdă<br />
la aceste mesaje. Ar fi păcat dacă Moscova ar neglija acest mesaj trimis politicienilor de la<br />
Kremlin. Cred că de ace<strong>as</strong>tă dată Rusia şi Moldova au şansa să stabile<strong>as</strong>că o altfel de relaţie.<br />
O relaţie bazată pe nişte mesaje coerente, mesaje care inspiră încredere şi predictibilitate.<br />
Or, cu actualele autorităţi de la Chişinău Rusia nu s-a bucurat de o relaţie coerentă,<br />
35
predictibilă şi Memorandumul Kozak este cea mai bună mărturie în acest sens. Iată că<br />
apare Partidul Democrat, care în fond dă semnale că este interesat să aibă o relaţie stabilă<br />
cu Federaţia Rusă şi este interesat să respecte acele aşteptări, interese, obiective pe care<br />
Federaţia Rusă le are în ţara no<strong>as</strong>tră.<br />
02 august 2009<br />
Modul în care rezultatul alegerilor parlamentare anticipate din 29 iulie<br />
2009 ar putea influenţa politica externă a Republicii Moldova: viziunea<br />
experţilor<br />
36<br />
Invitaţi:<br />
- Vlad Lupan, expert independent;<br />
- Igor Munteanu, director executiv al Institutului pentru<br />
Dezvoltare şi Iniţiative Sociale Viitorul.<br />
Moderator: Aşadar, prima întrebare este cum vor influenţa rezultatele scrutinului<br />
<strong>as</strong>upra relaţiei cu vecinii, în primul rând cu România, cu care avem în prezent relaţii extrem<br />
de pro<strong>as</strong>te.<br />
Igor Munteanu: Foarte multă lume aşteaptă de la rezultatele acestor alegeri o<br />
creştere calitativă a mesajului pe care Republica Moldova îl are în raport cu partenerii<br />
săi străini. Şi vreau să spun că în anul 2009 am urmărit o deteriorare în forţă a relaţiilor<br />
cu vecinii şi, de <strong>as</strong>emenea, am observat o cumpănă în care s-a ajuns în politica externă a<br />
Republicii Moldova. Şi ace<strong>as</strong>tă cumpănă este legată de calitatea dubio<strong>as</strong>ă a unor iniţiative,<br />
care s-au pornit de la atacuri rostite la începuturile campaniei electorale împotriva relaţiei<br />
cu Bucureştiul şi au continuat cu rezervele pe care le-a formulat şeful statului în raport cu<br />
noua politică a Uniunii Europene – Parteneriatul Estic. Şi toate aceste lucruri s-au făcut pe<br />
o tonalitate de râcă, pe o tonalitate de a căuta nişte duşmani externi serioşi cu care merită<br />
să te lupţi.<br />
Eu cred că politica externă a Republicii Moldova merită un „reset”, aşa cum spun<br />
americanii despre relaţia lor cu Rusia – o reprogramare a priorităţilor de bază. Şi chiar dacă<br />
noi spunem că integrarea europeană va rămâne tema centrală a politicilor interne şi externe<br />
ale Republicii Moldova, ace<strong>as</strong>tă relaţie trebuie regândită în termeni funcţionali.<br />
Şi o să mă refer la câteva lucruri importante. Ace<strong>as</strong>tă relaţie cu UE trebuie privită<br />
nu doar în temeni <strong>as</strong>istenţialişti – voi ne daţi bani şi noi facem ce vrem în interior. Ace<strong>as</strong>tă<br />
relaţie nu trebuie să fie privită ca o obligaţie de a transmite rapoarte formale care nu au nicio<br />
treabă cu realităţile de politică internă. Şi, în sfârşit, faţa, imaginea Republicii Moldova, care<br />
este reprezentată de diplomaţie, dar şi de cl<strong>as</strong>a politică în integralitatea sa, nu trebuie să mai<br />
semene cu feţe buhăite de diplomaţi care nu au nicio treabă nici cu diplomaţia de carieră,<br />
nici cu oamenii de cultură care reprezintă o imagine atractivă şi credibilă a ţării no<strong>as</strong>tre.
Ace<strong>as</strong>tă imagine trebuie să fie total revizuită şi doar în acest fel schimbarea promisă de<br />
partidele liberale şi democratice ar putea să prindă contur şi ar putea fi receptată. Chiar şi<br />
faptul, deloc nesemnificativ, că în majoritatea partidelor care sunt în proces de negociere<br />
a unei alternative la guvernare, sunt o grămada de diplomaţi, care au fost goniţi de fosta<br />
guvernare din Ministerul de Externe, înseamnă că lucruri extrem de grave s-au produs în<br />
interiorul acestui Minister, care trebuie resetat.<br />
Vlad Lupan: Momentul alegerii unui nou guvern contează. Contează dacă acest<br />
guvern va fi aprobat. Şi atunci imediat vom vedea diferenţa dintre guvernarea anterioară şi<br />
guvernarea actuală în politica externă. Unde vom vedea noi ace<strong>as</strong>tă diferenţă? În primul<br />
rând în relaţiile cu vecinii. De ce? Haideţi să ne amintim ce a făcut Partidul Comuniştilor.<br />
De dragul susţinerii electorale pentru alegerile din 5 aprilie 2009, din 29 iulie 2009 a<br />
demonstrat Federaţiei Ruse că are relaţii pro<strong>as</strong>te cu România, pentru că Rusia percepe<br />
România drept un stat care ar fi vrut să ia Republica Moldova sub oblăduirea sa. Ceea ce<br />
sigur este un non-sens, prin definiţie.<br />
O apropiere între <strong>as</strong>tea două state este o apropiere istorică, normală. Rusia însă<br />
percepe apropierea sa de Belarus normală, iar apropierea Republicii Moldova de România<br />
– drept anormală. Este o politică ce nu ţine cont de normalitate. Este o politică ce ţine<br />
cont de interesele Federaţiei Ruse. Cine a susţinut interesele Federaţiei Ruse în Republica<br />
Moldova? Partidul Comuniştilor. Odată plecat de la putere, în cazul în care va fi aprobat<br />
un guvern şi creată o majoritate parlamentară democratică, cu siguranţă vom vedea o<br />
schimbare substanţială de relaţii în politica externă vizavi de vecini. În primul rând avem<br />
în vedere România, dar şi Ucraina. Ucraina a amânat câteva vizite la rând a preşedintelui<br />
Iuşcenko în Republica Moldova pentru motive care devin destul de clare odată cu anul<br />
2009, anul alegerilor. Înţelegem că nu a mai dorit să dea o susţinere deschisă, făţişă<br />
regimului comunist din Republica Moldova. În <strong>as</strong>emenea circumstanţe vedem că de fapt<br />
Ucraina le trimite mesaje relativ pozitive forţelor democratice. Trebuie să capitalizăm pe<br />
ace<strong>as</strong>tă situaţie. Trebuie să utilizăm situaţia ace<strong>as</strong>ta în favoarea no<strong>as</strong>tră.<br />
Moderator: Cum ar putea evolua relaţiile cu UE după aceste alegeri?<br />
Igor Munteanu: UE a semnalat foarte clar că deciziile sale în privinţa avansării<br />
dialogului politic ţin de corectitudinea procesului electoral, cât şi de viziunea cl<strong>as</strong>ei politice<br />
din Republica Moldova. Eu cred că UE a făcut foarte bine că a luat o pauză de meditaţie, de<br />
reflecţie, pentru ca să vadă până unde ajunge democraţia din Republica Moldova. Am văzut<br />
până unde ajunge şi în aprilie 2009, şi înainte de alegerile din iulie, când toate resursele<br />
administrative, tot ce este mai urât în maşinăria de stat a explodat în minţile oamenilor,<br />
a explodat în mâinile poliţiştilor care s-au antrenat în acţiuni de consolidare a regimului<br />
autoritar.<br />
Slavă Domnului că procesul electoral a adus şi rezultate pozitive. Sperăm foarte<br />
mult că aceste rezultate vor aduce la putere un guvern responsabil, transparent şi credibil<br />
pentru partenerii occidentali. Din momentul în care există un interlocutor legitim la<br />
37
Chişinău, în aceeaşi secundă UE va fi dispusă să reia discuţia <strong>as</strong>upra Acordului de <strong>as</strong>ociere<br />
care trebuie să continue logica Planului de acţiuni, să dea o perspectivă de <strong>as</strong>ociere şi în<br />
acelaşi timp să tr<strong>as</strong>eze priorităţile de bază pe care se va mişca cooperarea dintre UE şi<br />
Republica Moldova.<br />
Imaginea tip a Republicii Moldova este de ţară fragmentată, săracă, fără speranţe.<br />
Asta este imaginea în toate rapoartele care circulă prin lume. Eu cred că Republica Moldova<br />
are obligaţia să schimbe ace<strong>as</strong>tă imagine. Cum? Fiind un elev silitor la Politicile de vecinătate<br />
ale UE, la politica Parteneriatului Estic şi în acelaşi timp la producerea de practici pozitive<br />
cu care, de exemplu, UE să se poată mândri. Este extrem de important şi pentru UE ca<br />
atunci când promovează cu atâta dificultate anumite politici costisitoare pentru bugetul<br />
de criză al Uniunii Europene, să aibă posibilitate să spună: „Noi am investit în ace<strong>as</strong>tă ţară,<br />
ace<strong>as</strong>tă ţară a prins lecţia şi ca urmare s-au schimbat lucrurile”. UE are disperată nevoie<br />
să arate succesul Politicii de vecinătate şi eu cred că Republica Moldova prin configuraţia<br />
naturală a forţelor politice care s-a întâmplat după 29 iulie 2009, are toate şansele să se<br />
orienteze spre acest gen de abordare.<br />
Moderator: Să vorbim acum şi despre relaţiile cu SUA. La ce ar trebui să ne<br />
aşteptăm de la aceste relaţii după alegerile din 29 iulie?<br />
Vlad Lupan: Cred că trebuie să înţelegem că expresia la care s-a referit Igor<br />
Munteanu, cea de „reset”, de fapt vine tocmai din SUA, deci resetarea relaţiilor este o<br />
expresie foarte des utilizată acum de către administraţia Obama. Eu sunt adeptul resetării<br />
doar în situaţia în care ea merită, deci în momentul în care vrei să începi de la zero, de pe o<br />
pagină curată.<br />
SUA înţelege foarte bine ce se întâmplă în zona ace<strong>as</strong>ta şi cine este acel actor care<br />
creează probleme în zona respectivă. Acum urmează ca o nouă guvernare să utilizeze acest<br />
moment, înţelegând faptul că administraţia Obama vrea totuşi să mai normalizeze relaţiile<br />
cu Federaţia Rusă pe cât este posibil, dar în acelaşi timp să susţină statele care îşi doresc o<br />
dezvoltare democratică. În situaţia în care în Republica Moldova în sfârşit se pare că se vrea<br />
să apară o nouă guvernare democratică, ace<strong>as</strong>ta este o oportunitate pentru stabilirea de noi<br />
relaţii, este o oportunitate chiar şi pentru administraţia Obama, pentru că este un moment<br />
pe care ei îl simt într-o manieră pozitivă.<br />
Au simţit şi ei cam acelaşi lucru în momentul venirii lui Obama la putere. Este<br />
un moment în care administraţia Obama cred că ar putea înţelege că evenimentele din<br />
Republica Moldova într-adevăr merită să fie susţinute. Iar o guvernare democratică din<br />
Republica Moldova ar trebui să înţeleagă că unul din partenerii strategici pentru viitorul<br />
Republicii Moldova sunt tocmai Statele Unite. Nu doar integrarea europeană poate să<br />
susţină Republica Moldova, dar şi o relaţie specială cu Statele Unite. Haideţi să ne amintim.<br />
Planul Marshall a ridicat Europa până la nivelul actual. Noi acum vrem să fim membri ai<br />
UE. Asta s-a întâmplat cu ajutorul SUA. Trebuie să înţelegem cine a fost şi mai rămâne<br />
actorul central pentru viitorul continentului european. Ei pot să ne susţină şi noi putem să<br />
38
eneficiem de o <strong>as</strong>emenea susţinere şi este un moment care trebuie numaidecât utilizat.<br />
Igor Munteanu: Vlad Lupan are dreptate în sensul că niciodată nu trebuie să<br />
porneşti o relaţie, sau să încerci să revizuieşti o relaţie cu un partener atât de important<br />
ca Statele Unite de la zero, pentru că niciodată nu se va întâmpla acest lucru. Nu poţi să<br />
resetezi fundamental ace<strong>as</strong>tă relaţie. Trebuie să menţionez că relaţia cu Statele Unite nu<br />
este de fapt la nivelul zero. Pe anumite domenii s-a cooperat destul de strâns: relaţia dintre<br />
militari (Carolina de Nord – Armata Naţională), pe anumite filiere, pe anumite domenii<br />
relaţia a adus rezultate interesante, participarea unor militari la colegii şi şcoli în străinătate<br />
– în Statele Unite, la Centrul Militar din Germania.<br />
Întotdeauna am avut impresia că aceste relaţii sunt un p<strong>as</strong> înainte şi doi paşi<br />
înapoi. Pentru că, de exemplu, în momentul în care <strong>as</strong>istenţa Statelor Unite era extrem de<br />
importantă şi producea deja rezultate structurale, autorităţile se temeau şi făceau doi paşi<br />
înapoi. Aşa s-a întâmplat de exemplu cu IPAP-ul (Planul individual de acţiuni cu NATO),<br />
aşa s-a întâmplat de exemplu, cu Millenium Challenge Account. Sigur, guvernanţii au fost<br />
ademeniţi de culoarea banilor, investiţiile strategice, dar s-au temut imediat că ace<strong>as</strong>tă<br />
<strong>as</strong>istenţă ar putea să schimbe specificul instituţiilor pe care le controlează şi pe care le place<br />
să le controleze.<br />
Evident că în acest moment de ruptură a sistemului politic, în care vine o nouă<br />
elită cu noi obligaţii faţă de acest electorat şi faţă de ace<strong>as</strong>tă populaţie, trebuie să resetăm şi<br />
cooperarea cu SUA pe anumite domenii extrem de importante. Şi aceste domenii eu le-aş<br />
lega de dezvoltarea economică, de creşterea calităţii <strong>as</strong>istenţei şi consultanţei economice pe<br />
anumite domenii care ar trebui reîmprospătate şi regândite.<br />
Pe de altă parte, le-aş lega şi de sectorul de securitate, care este într-o mare şi<br />
adâncă, disperată problemă. Pentru că atâta timp cât nu ne mişcăm spre reconsiderarea<br />
şi reconfigurarea acestui spaţiu, cetăţeanul nu este protejat, situaţia de criză politică<br />
se poate adânci. Pentru că nu trebuie să privim schimbarea la guvernare ca schimbarea<br />
mecanică a unor politicieni. Ea trebuie să aducă schimbări profunde pe întregul perimetru<br />
al instituţiilor de bază care ţin un stat. Şi atâta vreme cât noi ne uităm după ce<strong>as</strong>ul moscovit,<br />
mâncăm alimente la preţurile europene şi încercăm să potrivim croiala hainelor după<br />
alte continente cred că există o inconsistenţă şi o incoerenţă totală, care vorbeşte despre<br />
dezechilibrarea sistemului politic.<br />
Eu cred că Republica Moldova, pe relaţia cu Statele Unite, trebuie să-şi fixeze foarte<br />
clar câteva priorităţi: dezvoltarea economică, revigorarea sau reformarea fundamentală<br />
a sistemului de securitate care aduce după sine credibilitate, cooperare, interacţiune şi<br />
stabilitate democratică şi nu stabilitatea de care am avut-o până în acest moment.<br />
Vlad Lupan: Să ne amintim că înainte de 7 aprilie 2009 o parte a societăţii civile<br />
repeta în permanenţă este nevoie de reforma sectorului de securitate. Toată lumea se<br />
întreba: „Ce mai este şi <strong>as</strong>ta?”, subînţelegând că termenul „securitate” înseamnă „Serviciul de<br />
Informaţii şi Securitate”. Nu, am repetat, am spus de nenumărate ori. Sistemul de securitate<br />
39
include toate instituţiile care fac parte din sistemul care <strong>as</strong>igură justiţie şi statul de drept<br />
din Republica Moldova. Asta înseamnă: judecătoriile, sistemul de justiţie, procuratura.<br />
M<strong>as</strong>s-media liberă este şi ea un element foarte important al sistemului de securitate. Spaţiul<br />
informaţional şi libertatea m<strong>as</strong>s-media, <strong>as</strong>igurarea unei informări corecte. Numaidecât<br />
înseamnă şi subiecte ce ţin de respectarea drepturilor omului, care trebuie să fie egală atât<br />
în armată, cât şi în societate. Evident că ţine şi de armata Republicii Moldova care trebuie<br />
reformată din temelie. Este nevoie şi de o reformă a Serviciului de Informaţii şi Securitate,<br />
este nevoie şi de reforma altor structuri care sunt neconforme criteriilor europene.<br />
De fapt, reforma sectorului de securitate tocmai <strong>as</strong>ta şi înseamnă – reforma tuturor<br />
serviciilor militarizate sau demilitarizate, dar care se numesc la noi structuri de forţă. Plus<br />
justiţia, plus m<strong>as</strong>s-media, sistemul de informare a populaţiei care trebuie reformat într-o<br />
manieră care să corespundă normelor europene în primul rând. În cadrul unei discuţii<br />
private cu un reprezentant al SUA care se află în străinătate, deci nu e diplomat pe teritoriul<br />
Republica Moldova, dar care are o anumită putere de decizie, vorbeam despre posibilitatea<br />
susţinerii Republicii Moldova pentru o <strong>as</strong>tfel de reformă. El mi-a răspuns foarte simplu:<br />
„Stimaţi reprezentanţi ai Republicii Moldova, pentru noi reforma vo<strong>as</strong>tră din punct de<br />
vedere financiar este o nimica toată, doar să vreţi să o faceţi”. Aşa că închipuiţi-vă ce se poate<br />
întâmpla cu un guvern care să vrea să facă o reformă şi care imediat să prime<strong>as</strong>că absolut<br />
toată susţinerea financiară din afară. Iată, într-adevăr, una din priorităţile relaţiei no<strong>as</strong>tre cu<br />
Statele Unite, deşi nu este unica.<br />
Igor Munteanu: Accentul deosebit pe care Vlad Lupan l-a pus pe reforma<br />
sectorului de securitate aparent nu are o legătură directă cu politica externă, pentru că<br />
lumea zice: „Politica externă este făcută de diplomaţi”. Ştiinţele politice moderne văd însă o<br />
legătură directă, pentru că atâta timp cât un stat nu-şi aduce într-o bună regulă funcţionarea<br />
instituţiilor de forţă care <strong>as</strong>igură protecţia individului, care creează stavile contra abuzurilor<br />
administrative sau abuzurilor unor oligarhii necontrolate de interesul public, atâta timp<br />
statele devin şi rămân vulnerabile.<br />
Moderator: Să vorbim acum puţin şi despre relaţiile cu Rusia. Care este perspectiva<br />
acestor relaţii în lumina alegerilor din 29 iulie 2009?<br />
Igor Munteanu: Cu Rusia noi avem o importantă problemă, pe care nu trebuie<br />
să o neglijăm şi atunci când spunem că avem parteneriat strategic cu Rusia noi spunem<br />
un mare fals, o mare minciună. Nu poţi să ai un parteneriat strategic cu o ţară care îţi<br />
cotropeşte teritoriul, după cum nu poţi să ai o relaţie strategică cu cineva care îţi blochează<br />
exporturile. Eu cred că interlocutorii de la Chişinău nu au fost niciodată credibili pentru<br />
Moscova, iar relaţiile no<strong>as</strong>tre au fost tratate circumstanţial în dependenţă de atitudinile<br />
care s-au formulat pentru moment. În relaţiile cu Rusia noi, Republica Moldova, nu trebuie<br />
să negociem niciodată singuri. Asta e o lecţie istorică, care ar fi trebuit să o învăţăm mai<br />
rapid.<br />
În al doilea rând, noi trebuie să avem grijă de formularea interesului naţional<br />
40
indiferent cu cine vorbim. Atâta timp cât facem doi paşi înapoi şi spunem: „Da, dar <strong>as</strong>ta nu<br />
deranjează cumva Federaţia Rusă?”, atâta timp noi nu vom fi credibili, pentru că nimănui<br />
nu-i place să aibă de afacere cu borfaşi, cu persoane care nu au respectul cuvenit pentru<br />
propria lor identitate. Şi eu cred că <strong>as</strong>ta este marea problemă cu care s-a confrunt şi politica<br />
externă, şi politica internă a Republicii Moldova.<br />
Vlad Lupan: Putem caracteriza relaţiile cu Federaţia Rusă, de acum în colo,<br />
în cazul unei guvernări democratice în felul următor: relaţia dintre doi parteneri care se<br />
stimează reciproc. Întrucât trebuie să ne stimăm reciproc – este o normalitate pentru un<br />
stat european care nu trebuie să cedeze din interesele naţionale. Trebuie să înţelegem că<br />
nu putem să ne aşteptăm ca Federaţia Rusă să soluţioneze conflictul transnistrean doar<br />
pentru că avem o guvernare comunistă. Nici nu putem să ne închipuim că acest lucru se<br />
va întâmpla dacă vom avea o guvernare democrată. Este un nonsens. Federaţia Rusă îşi<br />
are interesele sale. Acesta e felul de gândire al Federaţiei Ruse şi trebuie să înţelegem că ea<br />
oricum nu va soluţiona conflictul transnistrean pentru noi şi nici nu va dori să-l soluţioneze<br />
într-o manieră adecvată.<br />
În consecinţă, ar trebuie să mai diminuăm niţel din importanţa acestui subiect<br />
pentru Republica Moldova, să ne punem în capul mesei interesele naţionale. Deci<br />
soluţionarea conflictului să fie făcută după modelul care ne convine, sau pur şi simplu<br />
deloc. Şi atunci, să ne mişcăm înainte în direcţia integrării europene, pentru că <strong>as</strong>ta<br />
e garanţia cea mai mare că alte interferenţe din afara Republicii Moldova nu vor exista,<br />
inclusiv din partea Kremlinului. Este practic o axiomă: democratizarea unei societăţi<br />
înseamnă un singur lucru – stabilizarea ei. Iată că am auzit despre stabilizare din partea<br />
comuniştilor. Stabilizare în sensul în care cetăţenii Republicii Moldova plecau stabil peste<br />
hotare şi trimiteau stabil bani ac<strong>as</strong>ă. Asta nu e stabilizare, <strong>as</strong>ta e, după cum s-a exprimat un<br />
coleg de-al nostru, stabilitate de mormânt. Noi vrem o altfel de stabilitate. O stabilizare în<br />
dezvoltarea Republicii Moldova.<br />
Acest lucru este posibil doar în situaţia în care relaţia cu Federaţia Rusă va fi o<br />
relaţie normală şi nu trebuie să ne isterizăm că, Doamne fereşte, până poimâine Transnistria<br />
va fi recunoscută. La urma urmei, şi ce dacă va fi recunoscută de către Federaţia Rusă? Se<br />
va schimba ceva, va pleca pe Lună Republica Moldova sau Transnistria? Nu se va întâmpla<br />
absolut nimic, mai cu seamă că Federaţia Rusă nu va risca acum să repete scenariul din<br />
Georgia, cel cu Osetia. Pur şi simplu Moscovei îi convine situaţia actuală. Dar în definitiv<br />
Rusia nu este interesată de o deteriorare gravă a situaţiei din Republica Moldova, pentru că<br />
atunci toţi vor arăta cu degetul înspre Moscova.<br />
Igor Munteanu: Eu cred că o altă lecţie pe care ar fi trebuit să o învăţăm în ultimii<br />
ani de zile este că ar trebui să ne debar<strong>as</strong>ăm complet de gândirea utopică. Să uităm de<br />
utopia prin care noi aşteptam daruri, cadouri de la Federaţia Rusă, aşteptăm că în sfârşit<br />
Vladimir Voronin va fi <strong>as</strong>cultat de mai marii zilei şi atunci Transnistria va fi rezolvată ca<br />
problemă.<br />
41
Moderator: Şi acum, foarte pe scurt, va rog să vă referiţi la calitatea diplomaţiei<br />
din Republica Moldova. Cum poate fi apreciată acum calitatea diplomaţiei moldoveneşti<br />
şi ce trebuie schimbat?<br />
Vlad Lupan: Calitatea diplomaţiei poate fi apreciată într-o manieră destul de<br />
simplă. Diplomaţii de calitate se regăsesc la noi oriunde în afara Ministerului de Externe,<br />
în societatea civilă în mod special. Chiar şi persoane din societatea civilă care nu au activat<br />
în Ministerul de Externe sunt mai buni diplomaţi actualmente decât mulţi dintre cei care<br />
au răm<strong>as</strong> în Ministerul de Externe. În Minister au mai răm<strong>as</strong> câteva persoane care întradevăr<br />
merită atenţia unei viitoare guvernări. Susţinem aceste persoane din punctul de<br />
vedere al profesionalismului evident, noi fiind persoane din societatea civilă, dar cred că<br />
calitatea diplomaţiei ar urma să fie într-adevăr reevaluată în baza criteriului meritocraţiei<br />
– un criteriu despre care se vorbeşte în toate manualele de ştiinţe politice pe subiectul<br />
democratizării.<br />
Meritocraţia este acel element care determină şi face diferită o guvernare<br />
democratică de una ne-democratică. Deci, dacă vrem profesionalism, meritocraţia<br />
înseamnă profesionalism. Meriţi pentru că eşti bun. Dacă vrem o diplomaţie bună, atunci<br />
va trebui să fie efectuată o reformă structurală serio<strong>as</strong>ă a Ministerului de Externe, pentru<br />
a vedea câte elemente din el mai pot continua activitatea în acest Minister şi care ar putea<br />
contribui la reformarea acestui Minister, <strong>as</strong>tfel încât MAE să devină într-adevăr un liant<br />
dintre Uniunea Europeană şi celelalte structuri guvernamentale pentru o implementare<br />
reală a reformelor europene.<br />
Igor Munteanu: Diplomaţia moldoveană în acest moment este destul de sterilă,<br />
lipsită de idei inovatoare şi extrem de politizată. Acest lucru l-am văzut şi în perioada în<br />
care indicaţiile circulau de la MAE spre amb<strong>as</strong>ade pentru a reflecta într-o anumită manieră<br />
evenimentele din Chişinău, acest lucru l-am văzut şi cu ocazia unor iniţiative fundamentale,<br />
strategic importante, lansate de Uniunea Europeană. Reacţia diplomaţilor era total<br />
impotentă şi cred că acest lucru reflectă ceea ce se întâmplă în serviciul public în general.<br />
Cred că noul guvern are obligaţia morală de a dispensa resursele sale <strong>as</strong>tfel încât să<br />
recurgă, să ajungă la o reformă cardinală, fundamentală a serviciului public. Vorbind despre<br />
ace<strong>as</strong>ta, evident că cei care trebuie să reajusteze serviciul diplomatic trebuie să gone<strong>as</strong>că din<br />
funcţiile călduţe toţi acei amb<strong>as</strong>adori care au fost instalaţi acolo doar pe criterii superficial<br />
politice şi să dea un alt sens calităţii de diplomat al Republicii Moldova.<br />
42
09 august 2009<br />
Modul în care rezultatul alegerilor parlamentare anticipate din 29 iulie<br />
2009 ar putea influenţa politica externă a Republicii Moldova: viziunea<br />
academică<br />
Invitaţi:<br />
- Mihai Cernenco, conferenţiar universitar;<br />
- Octavian Ţîcu, şeful catedrei Relaţii Internaţionale la<br />
Universitatea Liberă Internaţională din Moldova.<br />
Moderator: În urma scrutinului din 29 iulie niciunul dintre partidele politice nu a<br />
acumulat numărul de mandate necesare pentru a putea alege de unul singur şeful statului,<br />
preşedintele Parlamentului sau Guvernul. Ce urmează, la ce ar trebui să ne aşteptăm în<br />
continuare de la partidele politice?<br />
Mihai Cernenco: Într-adevăr, niciunul dintre partidele politice nu are cel puţin 52<br />
de voturi pentru a alege un guvern, cu atât mai mult 61 de voturi pentru a alege preşedintele<br />
ţării. Astăzi, la ordinea de zi este problema negocierilor, ceea ce nu am avut în ultimii opt<br />
ani de zile, atunci când am avut monopolul unui singur partid. Şi societatea no<strong>as</strong>tră este<br />
nerăbdătoare, cât mai repede să se întâmple ceva. Sigur că avem un partid – PCRM – căruia<br />
i-am văzut şi auzit viziune, politicile pe parcursul a opt ani de zile. Dar mai avem şi patru<br />
alte partide care pentru prima dată în ultimii opt ani de zile au şansa să creeze o coaliţie,<br />
după 1998. De aceea, avem o nouă situaţie şi primul lucru la care ne-am gândit după 29<br />
iulie 2009 a fost începerea negocierilor dintre partidele care vor crea o nouă coaliţie.<br />
Octavian Ţîcu: Într-adevăr, avem o situaţie inedită. Cel puţin după opt ani de zile<br />
este pentru prima dată când comuniştii nu au o majoritate absolută în Parlament. Este o<br />
perspectivă interesantă, mai ales dacă luăm în considerare ceea ce se întâmplă la moment,<br />
aşa numita Coaliţie despre care se discută.<br />
Aş vrea să spun că există cel puţin trei viziuni <strong>as</strong>upra a ceea ce s-a întâmplat la 29<br />
iulie 2009. Prima este o stare de euforie, probabil datorată faptului că ne dorim cu toţii o<br />
schimbare, sau cel puţin segmente largi ale societăţii moldoveneşti îşi doreau o schimbare.<br />
O a doua abordare ţine de cei care felicită Partidul Comuniştilor pentru victoria detaşată,<br />
cu un scor de aproape trei ori mai mare decât următorul partid. Din acest punct de vedere,<br />
este o realitate pe care opoziţia trebuie să o ea în calcul. Şi în sfârşit, există o abordare mai<br />
pragmatică, mai realistă, care vede că situaţia care s-a creat la momentul actual în Republica<br />
Moldova este una pe muchie, în ceea ce priveşte raportul dintre majoritate şi opoziţie în<br />
acest Parlament. Din ace<strong>as</strong>tă perspectivă, eu cred că unitatea opoziţiei este mai mult ca<br />
necesară în acest moment şi ceea ce s-a întâmplat recent ne demonstrează că lucrurile nu<br />
sunt chiar atât de clare pe cât păreau la început.<br />
43
Moderator: Ce impact ar putea avea alegerile din 29 iulie <strong>as</strong>upra politicii externe a<br />
Republicii Moldova? Ne putem aştepta la schimbări radicale în acest domeniu?<br />
Octavian Ţîcu: Eu cred că da. La ora actuală <strong>as</strong>istăm în spaţiul Baltic – Marea<br />
Neagră la o confruntare între două modele evidente: Uniunea Europeană şi Rusia.<br />
Uniunea Europeană poate să aibă un avantaj din mai multe considerente. În<br />
primul rând, pentru că are un model atractiv, economic cel puţin, dar şi din punctul de<br />
vedere al bunăstării. Proximitatea geografică pe care o avem cu Europa este evident un<br />
avantaj pentru noi. În al doilea rând, există cel puţin două instrumente clare prin care acest<br />
model este în avantaj faţă de Rusia – Politica vecinătăţii apropiate şi Parteneriatul Estic.<br />
Deci, două instrumente clare, cu o abordare soft, o atitudine flexibilă faţă de fostul spaţiu<br />
sovietic.<br />
Rusia, spre regret, a pierdut ace<strong>as</strong>tă luptă, şi nu mă tem să o spun, pentru că Rusia<br />
la ora actuală nu are o politică coerentă pentru ceea ce se numeşte fostul spaţiu sovietic.<br />
Şi în condiţiile în care controlul <strong>as</strong>upra acestei regiuni este unul din elementele care vor<br />
garanta pe viitor Rusiei statutul de putere regională, atunci ne dăm seama cât de importantă<br />
în ace<strong>as</strong>tă luptă este Republica Moldova. De ce a pierdut Rusia ace<strong>as</strong>tă luptă? Pentru că<br />
Rusia s-a axat în mare parte pe controlul primului eşalon al puterii în ţările din fostul spaţiu<br />
sovietic, scăpând de sub control aşa-numita generaţie Saakaşvili.<br />
Noua generaţie a crescut în spiritul valorilor europene. Dacă ne uităm la cl<strong>as</strong>a<br />
politică moldovene<strong>as</strong>că, ace<strong>as</strong>ta a fost formată în spiritul valorilor româneşti. Deci, de ce să<br />
nu o recunoaştem, 7 aprilie 2009 a fost inclusiv o exaltare a ceea ce înseamnă românesc în<br />
Republica Moldova. Pe lângă nemulţumirile de ordin economic şi politic a fost şi o exaltare<br />
a spiritului românesc. La ora actuală Rusia încearcă să redreseze ace<strong>as</strong>tă situaţie mizând<br />
pe factorul Lupu, Partidul Democrat lăsând în agenda sa cooperarea cu CSI, neutralitatea.<br />
Însă în marea ei parte, opoziţia este axată clar pe valori europene, integrare europeană şi<br />
perspectiva NATO.<br />
Moderator: Cum vedeţi evoluţia relaţiilor cu Bucureştiul şi în ce măsură ne putem<br />
aştepta la o depăşire a crizei în care se află în prezent aceste relaţii?<br />
Octavian Ţîcu: În opt ani de zile Partidul Comuniştilor, cât nu ar fi de straniu, a<br />
obţinut o anumită credibilitate, să-i spunem aşa, între ghilimele, în faţa Uniunii Europene,<br />
care l-a perceput ca pe o realitate existentă cu care trebuie să vorbe<strong>as</strong>că, ca forţă principală<br />
în societatea moldovene<strong>as</strong>că. Acum, Uniunea Europeană aşteaptă o schimbare şi eu cred<br />
că bătălia acestor alegeri este şi o bătălie a unor orientări de politică externă. Sigur nu<br />
vom reuşi o ruptură detaşată, pentru că Rusia dispune de instrumente suficiente pentru a<br />
contracara ace<strong>as</strong>tă ruptură definitivă. Ca pârghii, să amintim doar acel aşa-numit credit de<br />
500 milioane dolari promis Republicii Moldova, promisiunea de ieftinire a gazelor şi aşa<br />
mai departe, care poate conta foarte mult la electoratul nostru relativ agramat din punct de<br />
vedere politic.<br />
În ceea ce priveşte România, noi, istoricii, suntem temporali. De două sute de<br />
44
ani nu s-a schimbat nimic în acest spaţiu. Confruntarea între Rusia, Uniunea Sovietică şi<br />
România în jurul B<strong>as</strong>arabiei este o constantă. Ace<strong>as</strong>ta şi-a schimbat formele, a variat în<br />
intensitate, dar a răm<strong>as</strong> o constantă. Problema B<strong>as</strong>arabiei este o problemă de presiune<br />
a Rusiei faţă de România în primul rând. Din punctul acesta de vedere, nu există nicio<br />
îndoială în privinţa actului în sine din 7 aprilie 2009, care se înscrie în acelaşi spectru de<br />
confruntare dintre Rusia şi România. Noi nu putem avea o faţă europeană ca stat, având<br />
relaţii anormale cu România. Este un fapt pe cât de evident, pe atât de greu de contrazis,<br />
mai ales din perspectiva faptului că tot ceea ce ţine la ora actuală de construcţiile identitare<br />
politice din Republica Moldova ţine de ace<strong>as</strong>tă opoziţie dintre românism şi moldovenism,<br />
concept care este un produs al timpurilor sovietice dar care, reactivat la ora actuală, este<br />
un justificativ pentru elita politică comunistă aflată la guvernare. De aceea, atâta timp<br />
cât va exista o prezenţă rusă puternică în Republica Moldova, va continua să fie ace<strong>as</strong>tă<br />
confruntare şi ace<strong>as</strong>tă dilemă.<br />
Mihai Cernenco: Dacă vrea să-şi îmbunătăţe<strong>as</strong>că relaţiile cu UE, Chişinăul trebuie<br />
să scoată vizele pentru cetăţenii români. Eu cred că a venit timpul normalităţii, sau cel puţin<br />
eu ca cetăţean aştept o normalitate de la politicieni.<br />
Moderator: În cazul în care criza politică va fi depăşită, ne putem aştepta la o<br />
<strong>as</strong>istenţă financiară din partea Occidentului, a organismelor financiare internaţionale, a<br />
UE, a SUA? Şi cât de consistentă ar putea fi ace<strong>as</strong>tă <strong>as</strong>istenţă?<br />
Octavian Ţîcu: Eu cred că perspectivă de <strong>as</strong>istenţă există, din moment ce<br />
Parteneriatul Estic oferă 350 milioane euro, deci există nişte bani care pot fi accesaţi în<br />
anumite condiţii. Dar dacă ne uităm la rezultatele ultimei misiuni a Fondului Monetar<br />
Internaţional, care fost interpretate de comunişti ca un refuz datorită situaţiei incerte şi a<br />
comportamentului opoziţiei, atunci este clar că lumea aşteaptă o schimbare. Dacă ar fi să<br />
gândim în timp, accederea statelor din Europa de Est în UE a fost precedată de aderarea la<br />
NATO, care, dincolo de <strong>as</strong>pectele militar şi politic, este un gen de protejare a investiţiilor<br />
care se fac în ţările respective şi o probabilitate de a evita alunecarea democraţiilor tinere<br />
în altă direcţie. Din acest punct de vedere, eu cred că trebuie să existe un angajament clar<br />
al Republicii Moldova în ceea ce priveşte ace<strong>as</strong>tă sincronizare între NATO şi UE. Numai<br />
în acest caz putem vorbi despre un angajament ferm, sigur al UE şi SUA în finanţarea<br />
transformărilor democratice din Republica Moldova.<br />
Mihai Cernenco: Mai mult ca atât, s-a vorbit despre disponibilitatea UE de a acorda<br />
ajutor financiar Republicii Moldova şi eu cred că lucrul acesta s-ar putea întâmpla, dar sunt<br />
de făcut mai multe lucruri. Planul de acţiuni Republica Moldova – UE, care ştiţi că a fost<br />
finalizat în 2007 şi mai fost continuat pentru un an de zile, cerea nişte elemente esenţiale – o<br />
m<strong>as</strong>s-media liberă, o justiţie independentă şi accesul întregii societăţi la sistemul economic<br />
şi de business. Dacă vă aduceţi aminte Marian Lupu pe 10 iulie 2009 spunea exact <strong>as</strong>ta –<br />
oamenii de afaceri sunt trataţi discriminatoriu, în funcţie de apartenenţa politică. Cam <strong>as</strong>ta<br />
a fost elementul esenţial de comportament în cei opt ani de zile. Mediul de afaceri la care<br />
45
s-a referit de fiecare dată UE, Comisia Europeană care a monitorizat Planul de acţiuni este<br />
probabil elementul crucial în comportamentul Republica Moldova.<br />
16 august 2009<br />
Obiectivele politicii externe a Alianţei pentru Integrare Europeană<br />
46<br />
Invitaţi:<br />
- Natalia Catrinescu, ex-secretară a Comisiei naţionale<br />
pentru integrare europeană a Republicii Moldova;<br />
- Valeriu Prohniţchi, director executiv al Centrului<br />
analitic Expert-Grup.<br />
Moderator: Aşadar, iată că pe 8 august 2009, cele patru partide necomuniste care<br />
au ajuns în Parlament – Partidul Liberal Democrat din Moldova, Partidul Liberal, Partidul<br />
Democrat şi Alianţa Moldova No<strong>as</strong>tră – au anunţat constituirea unei coaliţii majoritare,<br />
numită Alianţa pentru Integrare Europeană. Totuşi, situaţia rămâne destul de incertă,<br />
întrucât nici noua coaliţie majoritară, nici Partidul Comuniştilor nu au numărul necesar de<br />
mandate pentru a putea vota preşedintele ţării. Cum credeţi că ar putea fi depăşită ace<strong>as</strong>tă<br />
situaţie?<br />
Natalia Catrinescu: Cred că aici este nevoie de o maturitate politică din partea<br />
tuturor partidelor şi probabil că cel mai raţional ar fi ca Partidul Comuniştilor să fie de<br />
acord să negocieze cu aceste patru partide şi să voteze preşedintele ţării.<br />
Valeriu Prohniţchi: Ceea ce până la moment s-a întâmplat în cadrul negocierilor<br />
dintre cele patru partide inspiră o anumită încredere, un anumit optimism. Este într-adevăr<br />
momentul, <strong>as</strong>pectul crucial, dacă comuniştii vor înţelege importanţa politică a momentului<br />
şi vor fi de acord să transfere opt voturi pentru alegerea preşedintelui, pentru că de aceste<br />
circumstanţe depinde nu doar situaţia economică, dar cred că şi viitorul politic al ţării.<br />
Moderator: Cât de mare este riscul ca acest blocaj politic să nu fie depăşit? Adică,<br />
Partidul Comuniştilor să refuze votarea şefului statului? Şi care ar fi consecinţele, atât pe<br />
plan intern, cât şi pe plan extern a perpetuării acestei crize politice?<br />
Natalia Catrinescu: Consecinţele vor fi prea triste, atât pe plan economic, cât şi<br />
pe plan politic. Cred că sunt riscuri ca acest blocaj să nu fie depăşit şi să nu se găse<strong>as</strong>că<br />
cele opt voturi din partea Partidului Comuniştilor, pentru că după opt ani de guvernare,<br />
probabil este greu să renunţi la putere. Cred că anumiţi membri şi susţinători ai Partidului<br />
Comuniştilor au foarte mult de pierdut acum şi cred că şi-ar dori foarte mult să rămână în<br />
procesul de luare a deciziilor. Însă, trebuie să înţelegem, şi cred că Partidul Comuniştilor<br />
înţelege acest lucru, că dacă PCRM nu votează pentru preşedinte, se fac vinovaţi de<br />
provocarea unei noi crize politice şi atunci cred că vor fi penalizaţi de alegători. Şi în acest
caz se vor face încercări de a se crea aparenţa că anume aceste patru partide necomuniste,<br />
care au intrat în Parlament, nu s-au putut înţelege, nu au putut împărţi funcţii, în aşa fel<br />
încât alegătorii să penalizeze anume aceste patru partide necomuniste.<br />
Valeriu Prohniţchi: Cred şi eu că şansele de perpetuare a acestui blocaj sunt<br />
destul de mici, chiar dacă nu pot fi ignorate. Nu cred că alegerile anticipate ar fi favorabile<br />
Partidului Comuniştilor şi am impresia că în cadrul partidului există oameni care înţeleg<br />
că singura şansă de supravieţuire a acestui partid pe termen lung este nu declanşarea unor<br />
alegeri anticipate, nu destabilizarea şi mai puternică a situaţiei politice, ci modernizarea<br />
acestui partid, transformarea lui pe termen lung într-un adevărat partid politic de tip<br />
european. Şi, din aceste considerente, cred că se vor găsi oameni cu suficientă inteligenţă<br />
ca să voteze.<br />
Moderator: Noua coaliţie majoritară şi-a atribuit denumirea, destul de sugestivă<br />
de altfel, de Alianţă pentru Integrare Europeană. Cum ar putea apropia la modul practic<br />
ace<strong>as</strong>tă alianţă Republica Moldova de UE? Care sunt paşii concreţi pe care ar trebui să-i<br />
întreprindem?<br />
Natalia Catrinescu: Integrare europeană însemnă adoptarea valorilor europene,<br />
în primul rând a valorilor de toleranţă în sânul societăţii şi a valorilor de bună guvernare.<br />
Deci, exact despre ce am vorbit anterior. De aceea, pentru a apropia integrarea europeană,<br />
Alianţa pentru Integrare Europeană trebuie să demonstreze că este hotărâtă să promoveze<br />
principiile bunei guvernări, adică un proces decizional echitabil, eficient, utilizarea banilor<br />
publici în folosul societăţii, edificarea unui stat de drept şi cred că aceste priorităţi sunt<br />
bine descrise în declaraţia pe care au făcut-o liderii celor patru partide. Trebuie să avem<br />
diplomaţi buni la Bruxelles şi în alte capitale europene şi trebuie să purtăm un dialog cu<br />
partenerii europeni, bazat pe evidenţe, pe argumente şi pe aşa-numita temă pentru ac<strong>as</strong>ă,<br />
să fie demonstrată capacitatea Moldovei de a adopta aceste valori europene.<br />
Moderator: Domnule Prohniţchi, sub <strong>as</strong>pect economic, ce ar trebui să întreprindă<br />
Alianţa pentru a apropia Republica Moldova de Uniunea Europeană?<br />
Valeriu Prohniţchi: Cred că integrarea europeană a Republicii Moldova începe<br />
la Chişinău şi nu la Bruxelles. Integrarea europeană este pentru Moldova, poate chiar mai<br />
mult decât pentru alte state, o temă pentru ac<strong>as</strong>ă deocamdată. Deci sunt o mulţime de<br />
reforme în domeniul economic, în domeniul juridic, administrativ, care încă trebuie să fie<br />
implementate şi cred că acele sarcini care şi le-a stabilit Alianţa pentru sine şi declarate<br />
în public sunt într-un fel realizabile. Chiar şi acea semnare a Acordului de <strong>as</strong>ociere este<br />
realizabilă pentru Moldova, dacă, evident, se realizează o serie de reforme pe plan intern.<br />
Deocamdată nu cred că este realist să vorbim de aderarea propriu-zisă a Republicii<br />
Moldova la UE, în viitorul previzibil. Acest lucru nu este văzut bine la Bruxelles. Moldova<br />
deocamdată nu are suficienţi avocaţi europeni şi corpul nostru diplomatic până în prezent<br />
a fost destul de stângaci în promovarea acestei idei.<br />
47
Deci, sunt necesare reforme interne pentru apropierea de spiritul, de modelul<br />
european, inclusiv de modelul european de luare a deciziilor, după care, aderarea propriuzisă<br />
la UE ar fi mai mult o sarcină tehnică. Evident, va trebui să depăşim unele stereotipuri<br />
politice, care încă există în Uniunea Europeană vizavi de Republica Moldova ca ţară care<br />
politic face parte din Europa. Şi, la modul mai practic, ce ar putea ace<strong>as</strong>tă Alianţă să facă<br />
este negocierea unui bun Acord de liber schimb aprofundat şi comprehensiv. M-aş referi<br />
aici nu doar la liberalizarea comerţului cu mărfuri, care este pentru noi important, dar care<br />
în linii mari deja a fost realizat, ci mai mult la liberalizarea comerţului cu servicii şi mai<br />
ales la liberalizarea circulaţiei forţei de muncă, care evident este pentru Europa un subiect<br />
extrem de delicat, dar şi pentru Moldova este un subiect extrem de important.<br />
Moderator: După alegerile din 29 iulie 2009, la ce schimbări ar trebui să ne<br />
aşteptăm în domeniul relaţiilor externe, inclusiv al relaţiilor externe economice cu Uniunea<br />
Europeană, cu SUA, cu Rusia, cu vecinii – România şi Ucraina? Ştim că relaţiile cu România<br />
sunt cât se poate de pro<strong>as</strong>te, dar vedem acum că şi cu Ucraina raporturile sunt departe de a<br />
fi bune. Iată că, de exemplu, cetăţenii moldoveni nu vor mai putea intra în ace<strong>as</strong>tă ţară fără<br />
a avea <strong>as</strong>upra lor cel puţin 1100 euro de persoană. De ce schimbări avem nevoie în politica<br />
externă, inclusiv în cea economică?<br />
Natalia Catrinescu: Este o întrebare destul de complexă, pentru că avem nevoie<br />
de un şir de reforme. Deci, în primul şi în primul rând, şi ace<strong>as</strong>ta este ceva care a devenit<br />
o afirmaţie de bun simţ, trebuie să eliminăm vizele pentru cetăţenii români şi trebuie să<br />
eliminăm piedicile în comerţul extern cu vecinul nostru, care este membru al Uniunii<br />
Europene, deci chiar în mod pragmatic, dacă e să uităm că este România, este o ţară membră<br />
a Uniunii Europene şi vecinul cu care avem relaţii economice, comerciale importante.<br />
În al doilea rând, trebuie să eliminăm orice tip de discriminare, pe care tot noi<br />
o impunem, deci, restricţii la export sau restricţii la import, favorizarea unor anumite<br />
companii. Trebuie să permitem agenţilor economici să funcţioneze într-o atmosferă de<br />
reguli egale pentru toţi. Şi cred că aici uneori e bine ca statul să nu se implice şi să creeze<br />
o atmosferă favorabilă pentru agenţii economici şi ei singuri vor face ca lucrurile să se<br />
orienteze corect. Vor face comerţ cu Rusia, vor face comerţ cu Ucraina, vor face comerţ<br />
cu România, vor face comerţ cu toată lumea, pentru că, până la urmă, vor urma logica<br />
profitului. Atunci nu vor exista sau vor fi mai puţin importante decât sunt acum aceste<br />
divizări între partener strategic, partener nestrategic, anumite <strong>as</strong>pecte politice în relaţiile<br />
comerciale. Şi aici mă refer anume la relaţiile economice, comerciale, deci este altceva pe<br />
plan extern şi politic, dar în ceea ce priveşte relaţiile comerciale, cred că în primul rând<br />
trebuie noi să eliminăm restricţiile pe care singuri ni le impunem.<br />
Valeriu Prohniţchi: Cam aceleaşi lucruri, de fapt, am vrut şi eu să le nuanţez.<br />
Vecinii nu ţi-i alegi, ei îţi sunt daţi de geografie şi de istorie. Trebuie să ai relaţii bune cu<br />
aceşti vecini, poate chiar şi relaţii excelente cu aceşti vecini. Şi relaţiile cu aceşti doi vecini<br />
pentru Moldova sunt de o importanţă mult mai strategică, decât cu alte ţări mai îndepărtate.<br />
48
Avem nevoie de normalizarea politicii no<strong>as</strong>tre comerciale şi a relaţiilor no<strong>as</strong>tre economice<br />
cu toate ţările. Guvernul ar trebui foarte clar să transmită un mesaj agenţilor economici că<br />
ne implicăm până aici, creăm un cadru previzibil ca voi să puteţi activa, mai departe este<br />
treaba vo<strong>as</strong>tră, problema vo<strong>as</strong>tră să identificaţi care vă sunt avantajele competitive, ce să<br />
produceţi, unde să exportaţi, să semnaţi şi să negociaţi contractele în mod individual.<br />
Moderator: Ce ar trebui de făcut pentru a eficientiza în general politica externă a<br />
Republicii Moldova, inclusiv calitatea diplomaţiei moldoveneşti?<br />
Valeriu Prohniţchi: Eu cred că trebuie profesionalizat serviciul diplomatic. Dacă<br />
serviciul diplomatic va fi unul profesional, în termen de câţiva ani probabil că acest serviciu<br />
îşi va arăta eficienţa. Atunci când noi trimitem amb<strong>as</strong>adori în China sau în Cuba, sau în<br />
SUA persoane care pleacă, după cum a spus cineva, la odihna binemeritată în aceste ţări, în<br />
loc să reprezinte interesele ţării, care de multe ori nu vorbesc limbile acestor ţări, este clar<br />
că este un sistem eşuat de la bun început.<br />
Natalia Catrinescu: Sunt absolut de acord. Trebuie să fie reformat serviciul public,<br />
inclusiv în domeniul politicii externe, promovările trebuie să fie făcute pe merit şi nu pe<br />
alte criterii, şi chiar dacă amb<strong>as</strong>adorii în multe ţări sunt numiţi, de fapt, pe criterii politice,<br />
oricum, profesionalismul lor are un rol foarte mare în numirea acestora. Şi, credeţi-mă,<br />
dacă preşedintele SUA ar numi un amb<strong>as</strong>ador care în mod evident nu merită acest post,<br />
s-ar isca un scandal la W<strong>as</strong>hington. Deci, cred că dacă am avea şi noi acelaşi sistem, unde cei<br />
mai buni într-un fel ar reprezenta ţara no<strong>as</strong>tră, atunci chiar şi în Bruxelles sau în alte părţi, în<br />
alte capitale europene, în Moscova, de ce nu, s-ar ivi avocaţi mai puternici pentru interesele<br />
Republicii Moldova.<br />
După cum spuneam mai înainte, întotdeauna mi se creează impresia că nouă ne<br />
lipseşte sofisticare sau profesionalism în felul în care discutăm cu partenerii noştri, fie cu<br />
FMI, BM, Comisia Europeană sau în relaţiile bilaterale cu guvernele Rusiei, Ucrainei,<br />
României şi altor state. Chiar şi în cazul acestor restricţii care au fost impuse de Ucraina,<br />
la care v-aţi referit mai înainte, nu-mi este foarte clar cum s-au ivit, cum s-a ajuns la aceste<br />
restricţii? Ce fel de dialog s-a purtat? Pentru că aceste restricţii impuse de fapt contravin şi<br />
politicii interne a Ucrainei, şi relaţiilor pe care le-am avut până acum. De unde până unde<br />
s-a iscat ace<strong>as</strong>tă idee ca cetăţenii moldoveni să aibă o anumită sumă la ei? Nu ştiu... Chiar şi<br />
aici diplomaţia cred că ar trebui să lucreze un pic altfel.<br />
Moderator: Ca să revenim iarăşi la situaţia economică, fără o <strong>as</strong>istenţă din exterior,<br />
Republica Moldova ar putea depăşi criza economică pe care o traversează acum, inclusiv să<br />
acopere cumva deficitul bugetar imens care se prefigurează pentru anul 2009?<br />
Valeriu Prohniţchi: Deficitul bugetar din punctul meu de vedere nu poate fi<br />
rezolvat pe termen lung fără o <strong>as</strong>istenţă imediată din partea FMI, Băncii Mondiale şi a UE.<br />
Cât priveşte criza în economia reală, economia reală are o proprietate de revenire puternică.<br />
Economia, după ce atinge un prag de rezistenţă, începe în mod inevitabil să cre<strong>as</strong>că. Dacă,<br />
49
evident, există condiţii normale pentru ca agenţii economici să poată activa.<br />
Atunci când guvernul pompează resursele băneşti din sistemul bancar pentru<br />
finanţarea deficitului bugetar, evident că acest guvern l<strong>as</strong>ă fără resurse investiţionale<br />
companiile. Şi acest lucru este la fel sau poate chiar mai periculos decât pur şi simplu<br />
existenţa unui deficit bugetar mare. Dacă guvernul va fi în stare să găse<strong>as</strong>că surse durabile şi<br />
ieftine de finanţare a deficitului, fără a escalada datoria internă până la nivele insuportabile,<br />
atunci cred că agenţii economici se vor restructura, vor fuziona, se vor diviza, vor găsi<br />
soluţii, vor identifica noi pieţe, noi nişe de piaţă internă şi externă pentru ca să i<strong>as</strong>ă din<br />
ace<strong>as</strong>tă situaţie. Problema lor majoră la moment nici nu este lipsa unor surse financiare pe<br />
termen scurt, ci mai degrabă lipsa resurselor investiţionale pe termen lung şi lipsa pieţelor,<br />
accesul foarte dificil la pieţele externe.<br />
Natalia Catrinescu: Eu aş spune, ca şi Valeriu, că pe termen scurt, fără finanţare<br />
din exterior nu putem supravieţui, din cauza că datoria internă faţă de sistemul bancar este<br />
într-atât de mare şi s-a creat o aşa-numită piramidă financiară, <strong>as</strong>tfel încât fără finanţarea<br />
externă vom intra în incapacitate de plată internă, nu vom putea plăti datoriile sistemului<br />
bancar şi sistemul bancar va fi pus într-o situaţie şi mai dificilă decât este acum. Nu aş vrea<br />
să spun că ar urma un armagedon financiar, dar situaţia va fi destul de gravă şi, după cum<br />
am văzut atunci când a încetinit sau s-a oprit sistemul bancar în Statele Unite, ace<strong>as</strong>ta are<br />
o consecinţă foarte gravă, pentru că sistemul bancar este sistemul circulator al economiei,<br />
este sângele care alimentează economia. Şi aici aş vrea să menţionez că, de fapt, nu este<br />
chiar atât de important de unde găsim resursele acestea financiare.<br />
Aici aş vrea să vorbesc un pic despre împrumuturile posibile din partea Chinei<br />
şi Rusiei. Este important ca aceste resurse să vină foarte repede şi ca ele să fie ieftine, întrun<br />
fel să nu ne pună cătuşe de datorii pe termen mediu şi lung. Şi să fie utilizate aceste<br />
resurse într-un <strong>as</strong>emenea mod ca să creeze creştere economică pe viitor, ca să putem plăti<br />
aceste datorii. Însă, aş vrea să spun că în ceea ce priveşte împrumutul preconizat din partea<br />
Chinei, există doar o scrisoare de intenţie, nu ştiu dacă este realistă ace<strong>as</strong>tă posibilitate<br />
de a obţine un miliard de dolari din partea Chinei. Mai mult ca atât, nu ştim care sunt<br />
condiţiile. În ceea ce priveşte împrumutul de 500 de milioane de dolari din partea Rusiei,<br />
din nou, nu a fost prea transparent procesul de negocieri şi nu este clar dacă în cazul în<br />
care se schimbă condiţiile politice în Republica Moldova, Rusia va fi disponibilă să acorde<br />
aceşti bani. Pentru că ştim că deciziile Rusiei nu întotdeauna sunt dictate de argumente, ci<br />
uneori au şi o conotaţie politică.<br />
Dacă dorim să luăm bani din oricare altă parte din Vest, atunci trebuie să avem<br />
un program cu FMI, care se <strong>as</strong>igură că ţara îndeplineşte nişte condiţii macro-economice<br />
suficient de bune, pentru a putea rambursa datoria pe care o oferă. Şi aici este important să<br />
discutăm cu FMI. Din ce cauză? Din cauza politicii externe. Deci, am vorbit că în politica<br />
externă deciziile trebuie să fie consecvente. Dacă noi ne dorim integrare europeană,<br />
atunci este clar că aceste împrumuturi sau granturi ar trebui să vină din partea Uniunii<br />
Europene, din partea partenerilor din Vest şi atunci trebuie să avem un program cu FMI.<br />
50
Dacă împrumutăm din Rusia, atunci trebuie să ne <strong>as</strong>igurăm că Uniunea Europeană şi alţi<br />
parteneri care pentru noi sunt strategici sunt de acord cu acest împrumut.<br />
Din acest punct de vedere, este imperativ să discutăm în primul rând cu FMI<br />
şi partenerii externi, anume din motive de politică externă. Dacă aceşti bani nu vin în<br />
octombrie, noiembrie, dacă nu va exista cel puţin un angajament clar politic din partea<br />
Uniunii Europene, a altor parteneri că aceşti bani vor veni în ţară, atunci cred că la sfârşitul<br />
toamnei vom fi într-o situaţie extrem de dificilă.<br />
Valeriu Prohniţchi: Sunt sută la sută de acord cu ceea ce a spus Natalia. Este<br />
important ca aceste credite care vin din Rusia sau cel încă neconfirmat din China să nu aibă<br />
condiţionalităţi politice sau geopolitice ataşate, dar mă îndoiesc că acest lucru s-ar putea<br />
realiza. Rusia, în ultima jumătate de an, toate creditele pe care le-a acordat în spaţiul postsovietic,<br />
chiar şi în spaţiul european – Bulgaria, creditul promis Islandei – toate erau credite<br />
condiţionate politic. Acesta e un imperativ geopolitic al Rusiei: de a-şi reafirma influenţa în<br />
spaţiul său de altădată pe care îl controla. Trebuie să înţelegem acest lucru, de aceea trebuie<br />
să fim atenţi în politica no<strong>as</strong>tră externă şi în negocierile acestor credite cu Federaţia Rusă.<br />
23 august 2009<br />
Republica Moldova la 18 ani de independenţă. Cum să îmbunătăţim<br />
relaţiile cu vecinii?<br />
Invitaţi:<br />
- Iurie Leancă, deputat al Partidului Liberal-Democrat<br />
din Moldova (PLDM);<br />
- Oleg Serebrian, deputat al Partidului Democrat din<br />
Moldova (PDM).<br />
Moderator: Pe 27 august 2009 se vor împlini 18 ani de la proclamarea<br />
independenţei Republicii Moldova. Ce a reuşit Republica Moldova ca stat independent în<br />
cei 18 ani şi ce nu a reuşit? Deci, care sunt realizările cele mai importante şi care sunt cele<br />
mai mari rateuri?<br />
Oleg Serebrian: Din păcate, în aceşti 18 ani putem vorbi mai mult despre rateuri,<br />
decât despre reuşite. Cu toate că întotdeauna, în ajun de sărbători, încercăm să găsim şi<br />
<strong>as</strong>pecte pozitive. Fireşte că unul dintre aceste <strong>as</strong>pecte ar putea să fie recunoaşterea Republicii<br />
Moldova ca şi stat independent, afirmarea ei ca şi stat independent în plan european, lucru<br />
despre care nu ne-am fi putut gândi acum două decenii, cu atât mai mult acum 25 de ani.<br />
Din păcate, însă, mai mult decât atât nu am înaintat. Am pierdut foarte mult,<br />
lentoarea cu care s-au desfăşurat reformele după 1991, stoparea lor odată cu venirea agrardemocraţilor<br />
în 1994, revenirea comuniştilor în forţă la putere în 2001, după o scurtă pauză<br />
51
de relansare în anii 1998-1999, în perioada de guvernare a Alianţei pentru Democraţie şi<br />
Reforme. Cel mai mare rateu, probabil, care îl avem în Republica Moldova este cel de natură<br />
morală: faptul că după 18 ani de independenţă, foarte mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova<br />
nu cred în viitorul acestei ţări şi mulţi dintre ei consideră că ace<strong>as</strong>ta independenţă este doar<br />
virtuală, că nu ne-a adus nimic şi că, în fond, Republica Moldova este <strong>as</strong>tăzi într-un imp<strong>as</strong>.<br />
Deci, în mare parte, datoria viitoarei guvernări a Republicii Moldova este să readucă, întrun<br />
fel, speranţa, încrederea cetăţenilor în viitorul acestei ţări, în viitorul ei european, în<br />
normalizarea situaţiei lor, anume <strong>as</strong>ta aşteaptă lumea de la noi.<br />
Iurie Leancă: Aşa cum a spus şi dl Serebrian, în afara faptului că Republica<br />
Moldova s-a afirmat ca un membru al comunităţii internaţionale, alte realizări şi<br />
performanţe deosebite nu le văd. E suficient să menţionăm că Republica Moldova este<br />
cel mai sărac stat european. Pornind de la ace<strong>as</strong>tă constatare extrem de tristă, bineînţeles<br />
că vedem toate consecinţele şi situaţia este extrem de tristă pe ansamblu. Atunci când eşti<br />
cea mai săracă ţară din Europa, nu poţi avea cetăţeni care ar avea nu anumit confort, care ar<br />
simţi beneficiile de la faptul că Republica Moldova este un stat independent, atunci când<br />
îţi dai seama de starea ta socială, politică, bineînţeles că nu poate fi vorba despre un anumit<br />
prestigiu pe plan internaţional şi pe plan regional, care ar deriva de la o anumită viabilitate<br />
şi succes în dezvoltarea economică şi socială a ţării.<br />
Deci, probleme, din păcate, le avem foarte şi foarte multe, moştenirea guvernării<br />
comuniste de 8 ani a agravat şi mai mult multiplele probleme cu care ne confruntăm.<br />
Dacă e să vorbim despre politica externă şi dacă Republica Moldova <strong>as</strong>tăzi are parteneri<br />
pe sprijinul cărora poate miza în plan politic, financiar, intelectual constatăm, iarăşi, o<br />
problemă foarte mare de imagine, de încredere atât în raport cu cetăţenii din propria ţară,<br />
dar şi în raport cu partenerii principali pe exterior.<br />
Moderator: După cum aţi remarcat şi dumneavo<strong>as</strong>tră, în ultimii 8 ani la putere s-a<br />
aflat Partidul Comuniştilor. După alegerile din 29 iulie 2009, situaţia s-a schimbat, PCRM<br />
nu mai deţine majoritatea absolută în legislativ. Noua coaliţie parlamentară, Alianţa pentru<br />
Integrare Europeană (AIE) este formată din PLDM, PL, PD şi AMN. La ce ar trebui să ne<br />
aşteptăm de la noua coaliţie majoritară, care vor fi priorităţile ei atât pe plan intern, cât şi<br />
pe plan extern?<br />
Iurie Leancă: În documentul de constituire a acestei Alianţe, de fapt, deja au fost<br />
creionate priorităţile de bază atât în ceea ce priveşte politica internă, cât şi politica externă.<br />
Pe planul politicii interne bineînţeles că se vorbeşte despre readucerea şi reaşezarea<br />
Republicii Moldova într-un spaţiu al normalităţii. Ceea ce înseamnă în primul rând<br />
separaţia puterilor. Ceea ce înseamnă existenţa unui echilibru între aceste puteri. S-a vorbit<br />
foarte mult despre necesitatea – şi <strong>as</strong>ta va fi una dintre preocupările principale ale Alianţei<br />
– de a readuce în prim plan drepturile omului şi libertăţile fundamentale. Asta se poate<br />
realiza printr-o justiţie independentă, printr-o m<strong>as</strong>s-media nesubordonată guvernării. S-a<br />
vorbit şi se vorbeşte despre necesitatea reformelor cardinale pe plan economic, pentru a<br />
52
euşi să depăşim ace<strong>as</strong>tă moştenire tristă de cea mai săracă ţară din Europa. Şi <strong>as</strong>ta, iarăşi,<br />
se poate face prin demonopolizarea puterii, prin atragerea investiţiilor, prin atragerea<br />
fondurilor din afară.<br />
Pe plan extern, s-a vorbit foarte mult despre necesitatea normalizării relaţiilor<br />
cu cei doi vecini. Constatăm <strong>as</strong>tăzi nu doar o deteriorare cardinală a relaţiilor no<strong>as</strong>tre cu<br />
România, dar vedeţi, şi relaţia cu Kievul a avut de suferit. Decizia luată de guvernul de<br />
la Kiev de a institui un nou regim pentru cetăţenii din Republica Moldova, extrem de<br />
restrictiv şi discriminatoriu chiar, denotă încă o dată lipsa unui dialog politic dintre cele<br />
două capitale pe parcursul ultimilor ani. Şi atunci, bineînţeles că relaţia cu cei doi vecini<br />
este o prioritate absolută.<br />
În acelaşi timp, nu în zadar Alianţa se numeşte Alianţa pentru Integrare Europeană,<br />
ceea ce denotă că integrarea europeană va deveni o prioritate, dar nu doar prin mimarea<br />
unor gesturi, a unor declaraţii, ci prin trecerea la nişte reforme reale pe plan intern. Fiindcă<br />
integrarea în mare parte constă în a ne face tema pentru ac<strong>as</strong>ă, în a prelua valorile care<br />
există în UE, în a prelua principiile, în a prelua standardele şi a le implementa. Şi, totodată,<br />
este nevoie de o diplomaţie, dacă vreţi, agresivă, în sensul bun al cuvântului, una dinamică,<br />
pentru a convinge pe cei de la Bruxelles şi din capitalele UE că Republica Moldova a trecut<br />
de la declaraţii frumo<strong>as</strong>e, nesprijinite de acţiuni, la o activitate de zi cu zi, minuţio<strong>as</strong>ă,<br />
<strong>as</strong>iduă, dar care are drept obiectiv apropierea Republicii Moldova de standardele şi valorile<br />
din Uniunea Europeană.<br />
Oleg Serebrian: Sigur că una din preocupările majore ale viitoarei guvernări va fi<br />
<strong>as</strong>pectul social. Republica Moldova este o ţară foarte vulnerabilă, din acest punct de vedere.<br />
Cred că prin <strong>as</strong>ta se explică şi votul pe care mulţi cetăţeni din Republica Moldova l-au dat<br />
şi în 2001, şi în 2005 Partidului Comuniştilor, la fel ca şi în 2009. Constatăm probleme<br />
sociale extrem de grave, probleme legate şi de persoanele în vârstă, dar mai ales probleme<br />
legate de tineret, în Republica Moldova rata şomajului este extrem de ridicată, mai ales<br />
în rândul tinerilor, cei care pleacă m<strong>as</strong>iv peste hotare sunt în special tinerii, cei cu vârsta<br />
cuprinsă între 18 şi 30 de ani.<br />
O mare problemă este problema copiilor străzii, a orfanilor. În România a fost<br />
chiar un proiect al UE pentru combaterea acestui fenomen al copiilor străzii. Cred că în<br />
Republica Moldova avem nevoie cel puţin de un proiect similar, cu toate că din punctul<br />
meu de vedere proporţia, raportată la populaţia ţării, este cu mult mai mare. Ne dăm foarte<br />
bine seama că nu vom putea depăşi toate aceste probleme fără un sprijin din afară, cum<br />
spunea adineaori şi dl Leancă. Integrarea europeană trebuie să fie pentru noi un deziderat,<br />
un scop, dar ace<strong>as</strong>tă integrare trebuie să serve<strong>as</strong>că unor scopuri concrete, nu să fie un <strong>as</strong>pect<br />
pur şi simplu politic speculat. Trebuie să vedem foarte concret cum implementăm acest<br />
<strong>as</strong>pect al integrării europene pentru ca acesta să aibă un conţinut mult mai practic pentru<br />
cetăţeanul de rând.<br />
UE dispune de fonduri, sunt programe care n-au fost solicitate, programe care<br />
pot fi utilizate şi în sensul restructurărilor administraţiei publice, şi în sensul eficientizării<br />
53
administraţiei publice centrale şi locale, care la noi este una destul de defectuo<strong>as</strong>ă. Aici<br />
cred că trebuie să ne concentrăm atenţia, imediat cum ace<strong>as</strong>tă Alianţă pentru Integrare<br />
Europeană ajunge să guverneze. Cred că avem nevoie de o susţinere logistică, morală,<br />
psihologică şi de altă natură din partea UE şi în rezolvarea unor probleme atât de sensibile,<br />
cum sunt problema integrării comunităţilor minoritare etno-lingvistice din Republica<br />
Moldova – un <strong>as</strong>pect care a fost neglijat vreme de două decenii. Cât n-am încerca noi să<br />
spunem că este o concordie interetnică în Republica Moldova, uneori aceste tensiuni se<br />
fac sesizate în anumite zone şi tema respectivă continuă să fie speculată de unele partide<br />
politice, inclusiv de Partidul Comuniştilor.<br />
Sunt foarte multe <strong>as</strong>pecte. Problema e că noi avem o sarcină delicată şi dificilă de a<br />
ameliora situaţia nu într-un oarecare domeniu, cum e firesc şi logic într-o ţară aşezată din UE<br />
– preocupări în domeniul sănătăţii sau în domeniul învăţământului, sau în domeniul fiscal.<br />
Noi avem o gamă extrem de largă. Totul în Republica Moldova trebuie îmbunătăţit, pentru<br />
că nu găsim, din păcate, un singur sector în care să putem spune că lucrurile stau cât decât<br />
bine. Orice <strong>as</strong>pect am lua – politica internă, externă, justiţie, economie, probleme sociale,<br />
învăţământ, cultură, sport – există peste tot foarte multe probleme, suntem restanţieri la<br />
toate aceste capitole şi sarcina pe care o are Alianţa pentru Integrare Europeană este efectiv<br />
una extraordinar de dificilă şi complexă.<br />
Iurie Leancă: Şi, să completez doar, problema e că necesitatea acestor reforme<br />
intervine pe fundalul unei crize totale economice şi sociale. În mod normal, când eşti într-o<br />
<strong>as</strong>tfel de criză, te gândeşti eventual nu la nişte reforme de ansamblu imediate, ci vreai să<br />
depăşeşti criza în primul rând. Şi atunci, situaţia no<strong>as</strong>tră se complică mult mai mult decât<br />
în cazul în care am prelua puterea în condiţii de normalitate, în condiţii în care nu ar exista<br />
acest deficit bugetar enorm, în condiţia în care nu s-ar pune problema pericolului neplăţii la<br />
timp a salariilor şi pensiilor. Deci, ace<strong>as</strong>tă coincidenţă, din păcate, complică mult mai mult<br />
obiectivele şi problemele cu care urmează să ne confruntăm în momentul în care reuşim să<br />
instalăm ace<strong>as</strong>tă nouă guvernare.<br />
Moderator: AIE deţine 53 de mandate din 101. Un număr suficient pentru a vota<br />
preşedintele Parlamentului şi a confirma Guvernul. Nu însă şi pentru a alege preşedintele<br />
ţării, procedură pentru care este nevoie de 61 de voturi. Prin urmare, Alianţa are nevoie de<br />
încă 8 voturi pe care ar trebui să i le ofere comuniştii. Cât de mare este riscul ca PCRM să<br />
refuze să facă acest lucru, adică să refuze votarea şefului statului şi ce consecinţe ar putea<br />
avea acest refuz?<br />
Oleg Serebrian: Riscul există. Iresponsabilitatea acestui partid este evidentă. Am<br />
văzut-o timp de 8 ani de zile şi este foarte clar că preşedintele Voronin încearcă cu orice<br />
preţ să se menţină la putere. Desigur, este scenariul prost. Un scenariu pozitiv ar fi că, până<br />
la urmă, PCRM, înţelegând starea dificilă în care se află Republica Moldova, să ajungă la<br />
o înţelegere cu cele patru partide care formează AIE, avansând câteva condiţii de natură<br />
politică, aşa cum s-a întâmplat în 2005. Vreau să amintesc în primul rând deputaţilor,<br />
54
liderilor Partidului Comuniştilor, că în anul 2005 partidele care au votat pentru preşedintele<br />
Voronin – şi era o situaţie în oglindă cu situaţia care este acum, când comuniştii aveau 56 de<br />
mandate, iar opoziţia avea 45 – nu s-au cerut funcţii, nu s-au cerut garanţii pentru cineva.<br />
S-au cerut condiţii politice, pe care PCRM nu le-a respectat. AIE va respecta acele condiţii,<br />
sigur că trebuie să fie nişte condiţii judicio<strong>as</strong>e şi fezabile, nişte condiţii politice: continuarea<br />
anumitor lucruri bune pe care poate dânşii le-ar vedea, condiţii de altă natură, dar niciun fel<br />
de condiţionări de alt gen, garanţii personale pentru cineva sau, cu atât mai mult, protejare<br />
prin anumite funcţii.<br />
În caz că PCRM va provoca alegeri anticipate, trebuie să se înţeleagă foarte bine<br />
că opinia publică are o atitudine total negativă faţă de alegeri anticipate şi că cel care va fi<br />
marele perdant al unei viitoare confruntări electorale va fi anume PCRM şi nu partidele<br />
politice de orientare democratică. Desigur, marele perdant va fi societatea moldovene<strong>as</strong>că,<br />
cetăţenii Republicii Moldova care îşi doresc, în acest moment, depăşirea acestei crize. Eu<br />
n-am întâlnit pe nimeni, un cetăţean simplu, un cetăţean de rând care să spună ca şi-ar dori<br />
alegeri anticipate. Asta trebuie să înţeleagă PCRM, dacă a tot vorbit de maturitate politică<br />
şi de cultură politică atâta timp.<br />
Trebuie să înţeleagă că sunt în minoritate, trebuie să treacă în opoziţie. Noi<br />
vom trata opoziţia de o manieră cât se poate de civilizată. Ei sunt 48, o opoziţie destul<br />
de puternică. În caz de necesitate, vom proceda aşa cum se întâmplă în orice parlament<br />
civilizat – vom consulta opinia opoziţiei, vom vedea punctul lor de vedere în orice situaţie<br />
complicată care s-ar putea ivi. Nu vom proceda ca şi ei, când votau bugete în 15 minute,<br />
ceea ce nu se întâmplă în nici un parlament normal.<br />
Acestea sunt garanţiile pe care noi putem să le oferim acestui partid politic, să se<br />
simtă confortabil în legislativ. Dar nu putem în nici un caz merge la alte tipuri de înţelegeri<br />
cu PCRM, gen coaliţie extinsă, includerea lui într-o coaliţie de guvernământ, pentru că <strong>as</strong>ta<br />
ar însemna perpetuarea acestui partid politic la guvernare şi cetăţenii trebuie să înţeleagă<br />
foarte bine că ceea ce s-a întâmplat în Republica Moldova până acum este o consecinţă a<br />
guvernării comuniste şi că anume acest partid politic poartă responsabilitatea pentru ce s-a<br />
întîmplat până în momentul de faţă.<br />
Iurie Leancă: Timp de 8 ani am auzit de dimineaţă până în seară cât de bună este<br />
viaţa în Republica Moldova şi că progresul este unul vizibil şi iată constatăm după 8 ani<br />
un dez<strong>as</strong>tru total economic, o criză fără precedent, cu consecinţe ample pe plan social.<br />
Responsabili bineînţeles că se fac cei care au guvernat de o <strong>as</strong>tfel de manieră ţara. Acum,<br />
când constatăm că restul lumii – şi americanii, şi majoritatea ţărilor europene – se apropie<br />
deja, într-un fel sau altul, de mal, în sensul că apar primele semnale că ţările respective<br />
reuşesc să depăşe<strong>as</strong>că consecinţele crizei economice, noi abia intrăm în ace<strong>as</strong>tă perioadă.<br />
Cine îşi <strong>as</strong>umă responsabilitatea pentru o <strong>as</strong>tfel de situaţie? De ce atunci când, acum un an,<br />
în toată lumea aceste semnale ale crizei au apărut, au fost respectiv percepute de guvernele<br />
de acolo, au fost elaborate măsuri anticriză, la noi, până în 5 aprilie 2009, dacă ţineţi bine<br />
minte, totul era bine şi frumos?<br />
55
Deci, în loc să constatăm, să recunoaştem că există şi la noi o <strong>as</strong>tfel de criză, la<br />
noi totul s-a muşamalizat, doar pentru a avea nişte efecte imediate de ordin electoral. Iată<br />
acum, urmare acestei iresponsabilităţi, Republica Moldova iarăşi este într-o situaţie absolut<br />
de neinvidiat. Aşa cum spunea şi dl Serebrian, în cazul în care ei ar fi într-adevăr patrioţi ai<br />
acestei ţări, şi-ar da bine seama că alegerile anticipate sunt o evoluţie care ar lovi în primul<br />
rând <strong>as</strong>upra cetăţenilor din Republica Moldova.<br />
Fiindcă, dacă ipotetic un <strong>as</strong>tfel de scenariu va prevala şi ei nu vor vrea să voteze<br />
pentru un preşedinte desemnat de către coaliţie, înseamnă că nu vom avea un guvern<br />
funcţional, înseamnă că nu vom avea instituţii capabile să elaboreze aceste acţiuni anticriză.<br />
Acţiunile pot fi de succes doar în cazul în care vom beneficia de sprijin din afară. Sprijin<br />
din afară bineînţeles că va veni doar în cazul în care va exista o coerenţă şi o strategie bine<br />
gândită şi acceptată de toate forţele politice, în cazul în care va exista ace<strong>as</strong>tă guvernare cu<br />
toate mandatele şi toate competenţele. Dar, din păcate, mă tem şi eu că instinctele lor şi<br />
reflexele, şi experienţa prin care au demonstrat deja că pentru ei, totuşi, principalul este<br />
salvgardarea intereselor egoiste, de grup, de partid, am şi eu ace<strong>as</strong>tă senzaţie, nu foarte<br />
pozitivă, că şi de data ace<strong>as</strong>ta vor da dovadă de preocupare mai mult pentru interesele lor<br />
meschine, decât pentru interesele de ansamblu ale Republicii Moldova.<br />
Dar, pe de altă parte, zic să aşteptăm puţin, să vedem cu ce se vor termina aceste<br />
discuţii – ştiţi că Alianţa a adresat o invitaţie la dialog primului secretar al Partidului<br />
Comuniştilor. Şi urmează să vedem dacă marţi se vor prezenta sau nu se vor prezenta la<br />
discuţii reprezentanţii partidului respectiv.<br />
Moderator: În ultima perioadă autorităţile comuniste au încercat să se apropie tot<br />
mai mult de Rusia, promovând totodată nişte relaţii cât se poate de pro<strong>as</strong>te cu România.<br />
Zilele trecute însă, şeful diplomaţiei române Cristian Diaconescu şi-a exprimat convingerea<br />
că România şi Republica Moldova vor finaliza acordurile bilaterale, după desemnarea<br />
noului guvern de la Chişinău. Puterea comunistă acuz<strong>as</strong>e anterior Bucureştiul de faptul că<br />
ar refuza să semneze aceste acorduri, adică Tratatul politic de bază şi cel privind frontiera<br />
de stat. Cum trebuie interpretate aceste declaraţii ale ministrului Diaconescu? Este un<br />
semnal pentru noua majoritate de la Chişinău?<br />
Oleg Serebrian: Fără îndoială, este un semnal. Este un semnal pozitiv. E bine ca şi<br />
Bucureştiul să dea semnale mai noi Chişinăului. Au fost şi voci care se opuneau vehement<br />
oricăror discuţii privind Tratatul bilateral de bază, considerându-l o practică învechită. Da,<br />
pe undeva este adevărat, aceste tratate bilaterale de bază nu mai sunt de mare actualitate,<br />
ele au fost de actualitate după al doilea război mondial şi au revenit în prim plan în anii ’90,<br />
deci odată cu parada independenţelor în spaţiul ex-comunist.<br />
Dar, ţinând cont de conjunctură, eu cred că nu este un impediment insurmontabil<br />
în relaţia dintre Chişinău şi Bucureşti. Contează foarte mult ce vom pune în acest Tratat,<br />
care, până la urmă, sincer vorbind, este, în mare parte, o formalitate – România a recunoscut<br />
independenţa Republicii Moldova. Acest Tratat de frontieră vine doar să confirme anumite<br />
56
lucruri, întrucât România oricum a recunoscut hotarele Republicii Moldova, care este<br />
succesor de drept al URSS.<br />
Trebuie să facem tot posibilul ca să nu planeze nici un fel de urmă de suspiciune<br />
nicăieri <strong>as</strong>upra relaţiilor viitoare dintre Bucureşti şi Chişinău. Noi vrem ca Bucureştiul să fie<br />
un partener, noi avem nevoie de sprijinul României, avem nevoie ca relaţiile dintre aceste<br />
două ţări să fie cât se poate de bune, pentru că noi nu avem atât de mulţi prieteni şi potenţiali<br />
aliaţi în interiorul UE, diplomaţii care să cuno<strong>as</strong>că bine situaţia din Republica Moldova.<br />
Din punctul nostru de vedere, noi vom face tot posibilul ca relaţiile şi cu Bucureştiul şi cu<br />
Kievul să fie normalizate. Cu Kievul poate ar fi undeva mai dificil din anumite considerente,<br />
dar cu Bucureştiul, în mare parte, aceste tensiuni au fost tensiuni de caractere, dacă vreţi,<br />
generate de anumite temperamente şi caractere ale unor oameni politici şi nu au avut nici<br />
un fel de substrat real, au fost în bună parte artificiale.<br />
Eu consider, şi colegii din coaliţie au declarat acest lucru în repetate rânduri, că<br />
printre primele gesturi care vor fi întreprinse de Alianţa pentru Integrare Europeană vor fi<br />
şi anularea acelor stupide restricţii de circulaţie, care au fost impuse de regimul comunist<br />
României în luna aprilie 2009, acel regim de vize. Credem că Tratatul privind micul trafic la<br />
frontieră trebuie să fie semnat în regim de urgenţă, pentru a facilita în măsura posibilităţilor,<br />
măcar pentru o parte din cetăţenii Republicii Moldova, traversarea frontierei cu România.<br />
Credem de <strong>as</strong>emenea că şi Bucureştiul şi Bruxellesul vor fi mai flexibili în ceea ce priveşte<br />
regimul de vize dintre Republica Moldova şi România, nu în sensul exonerării cetăţenilor<br />
Republicii Moldova de vize pentru România, dar în sensul facilitării eliberării vizelor<br />
pentru cetăţenii moldoveni în România.<br />
Iurie Leancă: Cred şi eu că declaraţia ministrului de Externe al României,<br />
Cristian Diaconescu, este una binevenită, ceea ce încă o dată arată că în momentul în care<br />
şi la Chişinău, şi la Bucureşti va exista voinţă politică pentru a normaliza şi a depăşi rapid<br />
problemele care au avut, din punctul meu de vedere, în mare parte un caracter absolut<br />
subiectiv şi absolut artificial, deci, în momentul în care există ace<strong>as</strong>tă voinţă politică va<br />
fi foarte simplu de depăşit aceste probleme. Respectivele documente la care s-a referit dl<br />
Diaconescu au un caracter mai mult simbolic şi eventuala lor semnare cred că, după cum<br />
a spus şi dl Serebrian, va elimina toate eventualele suspiciuni din partea anumitor cercuri<br />
din interiorul Republicii Moldova şi, eventual, şi din afara Republicii Moldova. Şi atunci<br />
cred că este pentru binele şi interesul atât al Chişinăului, cât şi al Bucureştiului să nu lăsăm<br />
spaţiu pentru <strong>as</strong>tfel de eventuale interpretări ale prietenilor sau mai puţin prietenilor atât ai<br />
ţării no<strong>as</strong>tre, cât şi ai României.<br />
În Republica Moldova şi România există mai multe probleme, de la rezolvarea<br />
cărora se va putea schimba într-adevăr spre bine situaţia, viaţa, confortul cetăţenilor din<br />
Republica Moldova şi, respectiv, ale celor din România şi cred că pe <strong>as</strong>tfel de subiecte ar<br />
trebui să se axeze imediat cele două executive de la Chişinău şi de la Bucureşti. În acest sens<br />
sunt destul de optimist, sunt convins că Bucureştiul va reacţiona pozitiv la disponibilitatea<br />
pe care deja a anunţat-o coaliţia creată. Sunt absolut convins că vom reuşi să depăşim aceste<br />
57
probleme destul de repede şi beneficiul va fi, iarăşi, în interesul în primul rând al cetăţenilor<br />
din RepublicaMoldova.<br />
Sunt convins că <strong>as</strong>ta va schimba imaginea Republicii Moldova pe plan regional<br />
şi pe plan european, fiindcă deciziile din aprilie 2009, prin care cetăţenii români au fost<br />
puşi în aceeaşi situaţie ca şi cetăţenii din Sudan, Somalie, ţări cu un risc mare din punctul<br />
de vedere al securităţii, aceste decizii au fost o anomalie. Deci sunt suficient de optimist<br />
în acest sens, la fel ca şi în relaţia no<strong>as</strong>tră cu Kievul. Din câte înţeleg eu, decizia recentă<br />
a guvernului de la Kiev este nimic altceva decât o reacţie la lipsa de atitudine din partea<br />
Chişinăului, o lipsă de eforturi de a încerca să angajezi Kievul.<br />
Deci, noi suntem mult mai interesaţi decât Bucureştiul şi decât Kievul în a avea<br />
o relaţie foarte bună, foarte pragmatică atât economică, cât şi politică cu ambele capitale,<br />
fiindcă şi ca teritoriu, şi ca potenţial economic, politic, militar cele două ţări ne depăşesc.<br />
Acestea, la rândul lor, au mult mai mulţi vecini, pe când noi avem doar doi vecini şi atunci<br />
suntem obligaţi să avem o relaţie foarte bună cu aceşti doi vecini. Şi atunci, de datoria<br />
Chişinăului este şi va fi să iniţieze acţiuni pe linie bilaterală.<br />
Dar, să nu uităm, în anul 1997, dacă nu mă înşel, am avut şi o experienţă din punctul<br />
meu de vedere foarte pozitivă de cooperare trilaterală. Cred că ar fi cazul să revenim şi la<br />
<strong>as</strong>tfel de practici, pentru că beneficiul iarăşi ar fi în primul rând pentru Republica Moldova.<br />
Şi atunci este absolut firesc ca în momentul în care se constituie o nouă guvernare la<br />
Chişinău, relaţia cu vecinii să fie una prioritară, să ne debar<strong>as</strong>ăm de acest substrat artificial,<br />
subiectiv şi să ne axăm pe problemele reale.<br />
30 august 2009<br />
Dimensiunea soft-power a politicii externe a Federaţiei Ruse în Republica<br />
Moldova<br />
58<br />
Invitaţi:<br />
- Oazu Nantoi, Institutul de Politici Publice;<br />
- Oleg Cristal, Asociaţia pentru Democraţie Participativă<br />
ADEPT;<br />
- Radu Vrabie, Asociaţia pentru Politică Externă.<br />
Moderator: La 21 august 2009, Vladimir Voronin a întreprins o vizită surpriză la<br />
Soci, în Federaţia Rusă, unde s-a întâlnit cu preşedintele rus Dmitri Medvedev. Informaţia<br />
despre subiectele abordate în cadrul acestei întrevederi a fost cât se poate de vagă. Presa<br />
rusă a scris însă că Vladimir Voronin nu a obţinut sprijinul total al Rusiei pe care ar fi mizat<br />
şi că Moscova nu ar avea nimic împotrivă să coopereze şi cu alte forţe politice din Republica<br />
Moldova decât PCRM. Întrebarea mea este ce l-a făcut pe Vladimir Voronin să întreprindă<br />
ace<strong>as</strong>tă vizită şi ce putem spune despre rezultatele ei?
Oazu Nantoi: În primul rând despre rezultatele ei nu putem spune nimic,<br />
deoarece este evident, în opinia mea, că vizita lui Vladimir Voronin este legată de situaţia<br />
politică internă în Republica Moldova. Este legată de faptul că Partidul Comuniştilor se află<br />
în minoritate relativă în raport cu Alianţa anunţată şi este evident că Partidul Comuniştilor,<br />
cel puţin la momentul vizitei la Moscova, încă nu şi-a pronunţat poziţia vizavi de procesul<br />
de formare a structurilor puterii în Republica Moldova după alegerile din 29 iulie 2009.<br />
Prin urmare, se poate de spus că vizita la Moscova şi plenara Comitetului central, care<br />
a urmat a doua zi, pe data de 22 august, sunt interdependente şi că Vladimir Voronin,<br />
aflându-se la Moscova, şi-a testat poziţiile pentru ca ele a doua zi să fie anunţate în calitate<br />
de declaraţii ale plenarei Comitetului Central.<br />
Din ace<strong>as</strong>ta declaraţie rezultă că Partidul Comuniştilor neagă dreptul la existenţă<br />
a oricărei Alianţe fără participarea Partidului Comuniştilor, că Partidul Comuniştilor vrea<br />
să iniţieze un dialog bilateral cu fiecare partid necomunist în parte din cele patru care au<br />
ajuns în Parlament şi că Partidul Comuniştilor vede soluţionarea problemei în crearea unei<br />
coaliţii de centru-stânga, adică Partidul Comuniştilor vrea neapărat să rămână la guvernare.<br />
Oleg Cristal: Într-o emisiune anterioară spuneam că aproximativ la jumătatea<br />
campaniei electorale pentru anticipate s-a observat o schimbare de atitudine a Federaţiei<br />
Ruse faţă de puterea de la Chişinău. Atunci se observa că Moscova nu mai mizează în mod<br />
direct şi deschis pe PCRM. Ulterior, au fost publicate în ziarul Moldova Suverană, care<br />
este considerat apropiat partidului de guvernământ, o serie de materiale foarte dure la<br />
adresa Occidentului, în special la adresa SUA, dar şi a UE, pe de altă parte subliniindu-se<br />
importanţa Federaţiei Ruse pe care o poate avea în Republica Moldova şi încercând să<br />
lanseze ideea că Occidentul împinge Republica Moldova într-un loc numit de ei „o a doua<br />
Georgie” – către aderarea la NATO pentru a deveni duşman al Federaţiei Ruse.<br />
Astfel de materiale încercau să pregăte<strong>as</strong>că terenul pentru o întrevedere între<br />
Voronin şi Medvedev pentru ca PCRM să câştige sprijinul, din nou, a Federaţiei Ruse. A<br />
urmat întrunirea Voronin - Medvedev şi putem să judecăm despre rezultatele ei în baza<br />
materialelor apărute în presa din Federaţia Rusă. Ştim că presa din Rusia este supusă unui<br />
control strict din partea puterii, respectiv ceea ce apare în presă este semnalul dat de către<br />
puterea de la Moscova.<br />
Pe de altă parte, Voronin, care a doua zi după vizita la Moscova a participat la<br />
plenara PCRM, a putut să speculeze anumite mesaje pe care le-ar fi preluat de la Medvedev,<br />
spunând că Rusia mizează în continuare pe comunişti şi îi încurajează să obţină totul sau<br />
nimic de la cei care se numesc Alianţa pentru Integrare Europeană. Comuniştii vor încerca<br />
să ducă lupta ace<strong>as</strong>ta până la capăt – ori să obţină totul, ori ar putea să piardă destul de mult.<br />
Sunt prea multe interese puse în joc pentru ca sa cedeze poziţiile. Deci, cred că anume în<br />
acest context poate fi privită vizita la Soci a lui Voronin.<br />
Radu Vrabie: Ceea ce mi se pare relevant la ace<strong>as</strong>tă vizită este că chiar dacă<br />
preşedintele în exerciţiu Voronin, prin fapte ar încerca să arate că Moldova balansează<br />
59
între Uniunea Europeană şi Rusia, de fapt ultimele acţiuni, pe parcursul ultimilor ani,<br />
demonstrează că Republica Moldova iarăşi este într-o dependenţă foarte mare de Federaţia<br />
Rusă. Practic în ultima perioadă preşedintele Voronin a plecat la Moscova pentru nu ştiu<br />
care consultări, sau sfaturi, sau sprijin, ceea ce arată că în general în politica externă aşa<br />
numita balanţă pe care încerca conducerea de la Chişinău să o demonstreze a cam eşuat.<br />
Moderator: În general, putem vorbi despre o nouă politică a Rusiei în spaţiul exsovietic,<br />
inclusiv în Republica Moldova?<br />
Radu Vrabie: Mie mi se pare că politica externă a Federaţiei Ruse, cel puţin de la<br />
venirea la conducere a lui Vladimir Putin, s-a schimbat, a devenit un pic mai consecventă,<br />
un pic mai sistemică şi încearcă să reacţioneze la anumite schimbări care au loc în spaţiul<br />
post-sovietic. Referitor la Moldova, până în 2003, până la renumitul Memorandum Kozak,<br />
Rusia era sigură că Republica Moldova este o ţară exclusiv loială. După 2003 vedem că<br />
s-au schimbat anumite lucruri. Rusia a încercat mai multe metode de a-şi păstra şi a mări<br />
influenţa ei aici, inclusiv prin mijloace, să spunem aşa, tradiţionale, pârghii tradiţionale pe<br />
care le are în Republica Moldova cum ar fi conflictul transnistrean, relaţiile economice,<br />
dar şi alte mijloace cum ar fi politica umanitară a Federaţiei Ruse, direcţia umanitară a<br />
politicii externe a Federaţiei Ruse, dar şi prin m<strong>as</strong>s-media, prin minorităţile etnice, relaţiile<br />
culturale, anumite conferinţe istorice.<br />
Oleg Cristal: Churchill spunea că Anglia nu are prieteni şi duşmani, sau duşmani<br />
veşnici, ea are interese veşnice. Acest lucru este valabil pentru oricare putere mondială.<br />
Prin urmare, PCRM o perioadă de timp a fost un prieten fidel al Moscovei, câţiva ani a fost<br />
un duşman destul de important pentru Federaţia Rusă. Deci, putem să observăm că Rusia<br />
poate să-şi schimbe atitudinea faţă de puterea de la Chişinău, <strong>as</strong>ta nu înseamnă însă că îşi<br />
schimbă şi interesele, care sunt constante în Republica Moldova.<br />
Deocamdată nu vedem oscilaţii importante ale Federaţiei Ruse în ceea ce priveşte<br />
implicările directe în politica din Republica Moldova şi explicaţia poate fi simplă – există<br />
regiunea transnistreană a Republicii Moldova pe care ei o controlează integral. Or, având<br />
instrumentul Transnistria, care constituie aproape o treime din teritoriul Republicii<br />
Moldova, nu pui o miză foarte importantă pe restul teritoriului, pentru că oricând poţi<br />
să implici pârghia respectivă, având şi alte elemente, cum ar fi m<strong>as</strong>s-media, investiţiile<br />
economice sau controlul economic <strong>as</strong>upra Republicii Moldova. Plus resursa energetică<br />
care poate fi transformată în armă, minorităţi importante, plus mentalitatea apropiată,<br />
limba pe care o posedă majoritatea cetăţenilor din Republica Moldova, biserica majoritară<br />
subordonată Patriarhiei Ruse.<br />
Deci, implicând toate pârghiile respective poţi cel puţin să menţii sub un control<br />
anumit populaţia şi teritoriul respectiv. Deci, Moscova probabil va avea o politică destul<br />
de echilibrată cu viitoarea putere de la Chişinău, indiferent care ar fi ea, fiind sigură că<br />
teritoriul respectiv nu poate să facă manevre gen Georgia.<br />
60
Oazu Nantoi: În Republica Moldova sigur că există o dedublare a conştiinţei<br />
omului de rând – pe de o parte, Putin şi Medvedev sunt cei mai populari politicieni, dar,<br />
totodată, circa 70 la sută din populaţie deja consideră că locul Republicii Moldova este în<br />
UE.<br />
În Federaţia Rusă cl<strong>as</strong>a politică este obsedată de politica de luptă contra lumii<br />
monopolare, aşa cum o văd politicienii ruşi. Cândva, exista Tratatul de la Varşovia,<br />
Blocul NATO, iar URSS era o ţară importantă care nu era de neglijat şi avea sferele sale<br />
de influenţă. Şi, când colo, a urmat procesul de ruinare a acestui sistem bipolar şi a răm<strong>as</strong><br />
un sistem monopolar, în viziunea lor. Şi acum, Rusia din răsputeri încearcă să se declare<br />
ca unul dintre centrele importante ale geopoliticii mondiale şi tinde spre aşa-zisa politică<br />
multipolară. Şi, în acest sens, Rusia atribuie un rol foarte important spaţiului ex-sovietic.<br />
Ace<strong>as</strong>ta se numeşte ”politica de standarde duble”. Deci, spaţiul ex-sovietic este tratat ca<br />
zonă de interese specifice ale Federaţiei Ruse şi războiul din Georgia este o expresie a<br />
acestei politici şi <strong>as</strong>ta vorbeşte despre o abordare nostalgică în raport cu teritoriile pierdute.<br />
Totuşi, Rusia devine tot mai limitată în ceea ce priveşte instrumentarul pe care<br />
îl are la dispoziţie, deoarece aceste procese centrifuge, de depărtare a fostelor republici<br />
după destrămarea URSS, sunt probabil unele obiective. De exemplu, Republica Moldova a<br />
nimerit în câmpul magnetic al UE, care este mult mai puternic şi mai atractiv pentru omul<br />
de rând care nu gândeşte în termeni geopolitici. Acele patru libertăţi care ni le oferă teoretic<br />
UE pentru omul de rând, pentru omul de afaceri de rând sunt mult mai atractive decât<br />
componenta umanitara a politicii externe a Federaţiei Ruse formulată în concepţia ceea<br />
care a fost adoptată în vara anului trecut. Aşadar, Federaţia Rusă încearcă să-şi promoveze<br />
interesele sale aşa cum le vede ea. Rămâne de văzut în ce măsură noi, cetăţenii acestei ţări,<br />
suntem capabili să conştientizăm interesul nostru naţional şi să-l promovăm.<br />
Moderator: O eventuală rezolvare a problemei transnistrene ar însemna cumva şi<br />
ieşirea Republicii Moldova de sub influenţa Rusiei?<br />
Oazu Nantoi: Cum să vă spun, noi suntem ostatecii unor abordări, să spun aşa,<br />
rectilinii. Asta se referă şi la procesul politic din Republica Moldova unde operăm cu<br />
termeni gen “duşmani, trădători, patrioţi, Iuda”, în loc de “dialog, consens, compromis”.<br />
Dar şi în problema Transnistriei eu sunt printre puţinii care declară, de mai mulţi ani, că<br />
nu atât Rusia este importantă în problema conflictului transnistrean, cât responsabilitatea<br />
care revine guvernărilor de la Chişinău. Se pare că pe parcursul aproape 20 de ani am avut<br />
la Chişinău nişte guvernări corupte în raport, sau prin intermediul Transnistriei. Cum<br />
spun eu, nişte politicieni în buzunarul lui Igor Smirnov. Probabil că există o listă lungă de<br />
“patrioţi” implicaţi în contrabandă prin intermediul Transnistriei. Dacă avem o guvernare<br />
incompetentă, lipsită de voinţă politică, dacă avem nişte parlamente care adoptă nişte<br />
concepţii ale securităţii naţionale unde nici nu este indicată ţara trupele căreia staţionează<br />
ilegal pe teritoriul Republicii Moldova, apoi, despre ce mai vorbim?<br />
Deci, nu este vorba să arătam cu degetul spre Rusia şi s-o declarăm vinovată de<br />
61
toate relele, noi trebuie să ne facem tema de ac<strong>as</strong>ă, şi aici noi suntem, spre regret, repetenţi.<br />
Iar eu vreau să expun un punct de vedere paradoxal. Dacă, să sperăm, se va ajunge să avem<br />
o guvernare eficientă, democratică, cu o voinţă politică clară, atunci Rusia va avea motive<br />
să ne respecte şi acest lucru nu va însemna deloc că noi vom fi anti-ruşi. La urma urmei,<br />
Ţările Baltice care au plecat din URSS, care sunt ţări membre ale NATO şi UE, dacă lăsăm<br />
la o parte animozităţile, spuma verbala din presă şi unii patrioţi din Duma de Stat, au relaţii<br />
interstatale normale cu Rusia, nemaivorbind despre relaţiile comerciale. Businessul rusesc<br />
se simte confortabil în ţările Baltice şi recent reprezentantul unui partid rusesc a fost ales<br />
primar general la Riga, dar <strong>as</strong>ta deloc nu înseamnă sfârşitul statalităţii letone. Deci, noi pur<br />
şi simplu suntem ostatecii unor calapoduri primitive.<br />
Dar oricum, în mod sigur, rezolvarea problemei transnistrene ar însemna trecerea<br />
relaţiilor moldo-ruse la un nivel calitativ nou, în baza unui respect reciproc, în baza<br />
normelor de drept internaţional şi în baza interesului reciproc.<br />
Radu Vrabie: O să pornesc şi eu de la afirmaţia lui Oazu Nantoi legată de<br />
guvernarea coruptă în raport cu Transnistria. Am impresia că după 2003, după refuzul<br />
de a semna Memorandumul Kozak şi pedeapsa exemplară pe care a administrat-o după<br />
aceea Federaţia Rusă, conducerea Republicii Moldova suflă şi în iaurt rece şi se străduie<br />
ca toţi paşii pe care îi face să nu-i supere cumva pe ruşi, ceea ce undeva uşurează şi sarcina<br />
Federaţiei Ruse în acest sens.<br />
Şi, în acelaşi timp, vorbind despre corupţia care este prezentă în elita de la<br />
Chişinău, vedem că Republica Moldova preferă să accepte anumite credite neclare de la<br />
Federaţia Rusă fără a face reforme. Asta este probabil mai uşor. Însă ace<strong>as</strong>tă, să spunem,<br />
dedublare, ace<strong>as</strong>tă politică promovată până acum de conducerea de la Chişinău o face în<br />
mod paradoxal să fie nerespectată şi la Moscova, şi de populaţia din Transnistria.<br />
Pentru că, cel puţin din contactele mele pe care le am eu în Transnistria, deja<br />
situaţia nu mai este ca acum 10-15 ani. Populaţia din Transnistria nu-l susţine univoc<br />
pe Igor Smirnov. În acelaşi timp, populaţia din Transnistria nu vede nici în Republica<br />
Moldova un om sau un partid politic care ar putea să o atragă. De aceea avem o situaţie<br />
foarte interesantă când nici conducerea de la Tir<strong>as</strong>pol nu mai este un monolit. În acelaşi<br />
timp, nici Moldova nu are sau nu vrea sa facă eforturi pentru a atrage populaţia de acolo. Şi,<br />
atât timp cât vor continua aceste procese pe malul drept, va fi foarte greu sa obţinem ceva<br />
pe malul stâng.<br />
Moderator: Cum se manifestă în prezent influenţa Rusiei în spaţiul mediatic,<br />
informaţional şi ce consecinţe ar putea avea ace<strong>as</strong>tă influenţă <strong>as</strong>upra securităţii naţionale<br />
a Republicii Moldova? Şi ce ar trebui să facă Republica Moldova pentru a-şi <strong>as</strong>igura<br />
securitatea mediatică?<br />
Oleg Cristal: Eu am lansat, mai mult timp în urmă, o idee care aparent nu este<br />
populară şi chiar am fost atacat destul de dur. Mie mi se pare că Ucraina a procedat corect<br />
când a interzis difuzarea posturilor ruseşti pe teritoriul său naţional, deşi, după mine, au<br />
62
exagerat în cazul reţelelor de cablu. În Republica Moldova noi avem patru frecvenţe de<br />
stat, care deocamdată difuzează trei posturi de televiziune dintre care două sunt străine.<br />
Unul este din Federaţia Rusă, al doilea este din România. Ambele state au interese destul<br />
de importante în Republica Moldova şi, dacă vrem să ne păstrăm statalitatea, noi trebuie să<br />
ţinem cont de securitatea informaţională, pentru că acum războaiele convenţionale trec în<br />
istorie, acum sunt războaie mai întâi de toate informaţionale şi economice.<br />
Deci, urmează să decidem dacă păstrăm pe frecvenţele de stat două posturi străine<br />
sau nu. Pe lângă aceste frecvenţe mai există o sumedenie de posturi care sunt retransmise<br />
zonal, posturi TV şi radio, prin cablu ori prin satelit, fiecare cetăţean decide care post de<br />
televiziune îl priveşte. Totuşi, trebuie să avem o politică informaţională destul de importantă<br />
pentru că, aşa cum spunea şi Oazu Nantoi, la noi, paradoxal, rating-ul lui Medvedev şi al<br />
lui Putin este cel mai înalt printre politicieni. Asta, pentru că vedem că postul rusesc este<br />
principala sursă de informare. Or, cetăţeanul din Republica Moldova gândeşte cu capul<br />
crainicului de la Moscova, ceea ce va spune prezentatorul de ştiri de la Moscova, aceea va<br />
considera el ca fiind realitate. Acest lucru îl dorim noi? Dacă da, putem să lăsăm lucrurile<br />
aşa cum sunt. Dacă nu, atunci trebuie să schimbăm ceva.<br />
Oazu Nantoi: În acest sens, îmi aduc aminte de experienţa mea când am fost în<br />
Israel câţiva ani în urmă şi, fiind la nişte prieteni în familie, ca de obicei, cât gospodina<br />
trebăluia la bucătărie, eu am fost lăsat în faţa televizorului unde erau vreo 200 de canale de<br />
televiziune, dintre care probabil vreo 50 erau cele arabe. Asta în Israel, care se afla într-o<br />
stare de război din momentul constituirii sale, dacă nu greşesc, în 1948. Deci <strong>as</strong>ta este o<br />
abordare. Noi ne plângem că cetăţeanul Republicii Moldova este manipulat de m<strong>as</strong>s-media<br />
străine. Şi cu adevărat este aşa. Vă dau exemplul războiului din Georgia din august 2008.<br />
În octombrie 2008 Institutul de Politici Publice din Moldova a realizat un barometru unde<br />
oamenii au fost întrebaţi cine este responsabil de conflictul dintre Rusia şi Georgia. 20<br />
la sută dintre cei chestionaţi au declarat ca Rusia este de vină, 32 la sută au declarat că<br />
Georgia este de vină, vreo 10 la sută au declarat că SUA, apoi merge NATO şi Abhazia.<br />
Deci, are dreptate Oleg Cristal care spune că în ziua de azi fără ca să ne dăm seama noi<br />
suntem aproape permanent subiecţii unor războaie informaţionale.<br />
Nu putem să închidem, să interzicem accesul undelor electromagnetice din partea<br />
canalelor care nu ne plac nouă – cuiva nu-i place România, cuiva nu-i place Rusia, eu aş putea<br />
să am obiecţii faţă de Ucraina, dar trebuie să ţinem cont de faptul că noi trăim intr-o lume<br />
a concurenţei, inclusiv în plan informaţional. Eu nu am iluzii vizavi de potenţialul statului<br />
moldovenesc de a concura cu SUA în domeniul economic, dar noi trebuie să avem un canal<br />
de televiziune naţional public care să ofere o alternativă cetăţeanului Republicii Moldova:<br />
ce se întâmplă cu Transnistria, ce se întâmplă în relaţiile dintre Comrat şi Chişinău, ce se<br />
întâmplă în relaţiile dintre Chişinău şi Bucureşti, de ce atâtea probleme nerezolvate timp<br />
de aproape 20 de ani dintre două ţări vecine cum este Ucraina şi Republica Moldova şi aşa<br />
mai departe. Într-o <strong>as</strong>emenea situaţie, eu aş putea să consider că noi tema de ac<strong>as</strong>ă ne-am<br />
făcut-o.<br />
63
Noi aici trebuie să avem m<strong>as</strong>s-media deschisă, competitivă şi cetăţeanul trebuie să<br />
aibă acces la m<strong>as</strong>s-media liberă, ceea ce acum nu avem. Iar după ace<strong>as</strong>ta, trebuie să avem<br />
şi dreptul moral să ne gândim bine pe cine lăsăm şi cui îngrădim accesul pe piaţa no<strong>as</strong>tră<br />
informaţională.<br />
Radu Vrabie: Un alt <strong>as</strong>pect pe lângă ceea ce au spus colegii este faptul că noi<br />
nu numai ne aflăm sub influenţa m<strong>as</strong>s-mediei ruseşti, noi ne aflăm în general într-un<br />
spaţiu informaţional rusesc cam la multe <strong>as</strong>pecte ale vieţii cotidiene – cinematografele,<br />
discotecile, cluburile de noapte, centrele comerciale sunt de cele mai multe ori locuri unde<br />
se vorbeşte în limba rusă. Şi la acest capitol eu cred într-adevăr că statul Republica Moldova<br />
ar putea să atragă mai multă atenţie pentru a schimba un pic situaţia, pentru că de multe ori<br />
este foarte greu să nimereşti la un film pe care să-l vezi în limba maternă, în limba română.<br />
Cât priveşte televiziunile, este bine că sunt foarte multe canale, însa este rău că au<br />
dispărut anumite programe TV străine care, atunci când erau, puteai să faci o comparaţie.<br />
Şi pe lângă faptul că avem nevoie de o televiziune publică, de televiziuni locale în general,<br />
avem nevoie şi de televiziuni străine, vestice, pentru a putea, din multitudinea de informaţie,<br />
trage anumite concluzii. Atunci când din 60 de canale în grila TV ai 45 ruseşti şi restul de<br />
muzică este foarte greu să ai acces la mai multe puncte de vedere.<br />
Oazu Nantoi: Un mic exemplu, dacă îmi permiteţi intervenţia. După evenimentele<br />
din 7 aprilie 2009, aşa s-a întâmplat ca în raionul Taraclia o parte a raionului a început să<br />
recepţioneze TV7. Ace<strong>as</strong>ta a fost un şoc pentru populaţia din raionul Taraclia, care şi-a<br />
dat seama, băi, stai frate, situaţia nu este chiar atât de simplă şi primitivă cum ne prezentă<br />
nouă televiziunea publică. Oamenii au început să vină în ospeţie la cei care priveau TV7,<br />
fără să fac publicitate acestui canal, dar deoarece au văzut că era o sursă mai credibila de<br />
informaţie. Deci, revin <strong>as</strong>tfel la nevoia de a avea concurenţă.<br />
06 septembrie 2009<br />
Perspectivele dezvoltării relaţiilor Republicii Moldova cu Rusia, România<br />
şi Ucraina<br />
64<br />
Invitaţi:<br />
- Anatol Ţăranu, expert în cadrul Institutului de Istorie şi<br />
Drept al Academiei de Ştiinţe;<br />
- Eugen Revenco, director de programe la Asociaţia<br />
pentru Politică Externă.<br />
Moderator: Astăzi vom discuta despre câteva evenimente care au avut loc la<br />
Bucureşti, Kiev şi Moscova şi care au legătură directă cu Republica Moldova. Aş vrea<br />
să începem cu recenta declaraţie a reprezentantului oficial al Ministerului de Externe al
Federaţiei Ruse, Andrei Nesterenko, privind situaţia din Republica Moldova, făcută la o<br />
conferinţă de presă la Moscova. Andrei Nesterenko şi-a exprimat speranţa că în Parlamentul<br />
de la Chişinău, citez: ”Pe baza unor compromisuri reciproce va fi creată o coaliţie politică<br />
stabilă care să împiedice alunecarea ţării într-o criză a sistemului politic ce ar afecta negativ<br />
dezvoltarea economică a Republicii Moldova şi angajamentele sale externe precum şi<br />
procesul de reglementare transnistreană”. Cum trebuie înţele<strong>as</strong>ă ace<strong>as</strong>tă declaraţie a<br />
oficialului rus în care, iată, nu mai găsim o susţinere directă a Partidului Comuniştilor, aşa<br />
cum se întâmpla altă dată?<br />
Anatol Ţăranu: Ace<strong>as</strong>tă declaraţie a reprezentantului Ministerului de Externe al<br />
Federaţiei Ruse este una tradiţională pentru <strong>as</strong>emenea situaţii. Din acest punct de vedere<br />
trebuie să spunem că poziţia Federaţiei Ruse a devenit mult mai realistă decât cea care a<br />
fost demonstrată după alegerile din aprilie 2009, când reprezentanţi sus-puşi din Federaţia<br />
Rusă s-au grăbit să-l felicite pe domnul Voronin şi Partidul Comuniştilor cu victoria care a<br />
fost obţinută în alegeri.<br />
De data ace<strong>as</strong>ta Federaţia Rusă, după toate probabilităţile, învăţată pe experienţa<br />
amară acumulată în prima jumătate a anului şi face un gest care este de aşteptat din partea<br />
unei ţări cum este Federaţia Rusă. Sunt expuse speranţele că în Republica Moldova se va<br />
instala un guvern funcţional, un guvern care va putea să ducă pe un făgaş pozitiv relaţiile<br />
între Federaţia Rusă şi Republica Moldova, inclusiv într-o zonă atât de vulnerabilă cum<br />
este conflictul transnistrean. Asta, luând în consideraţie şi faptul că Federaţia Rusă este<br />
unul dintre sponsorii principali ai procesului de reglementare politică în raioanele de est<br />
ale Republicii Moldova. Mie mi se pare ace<strong>as</strong>tă declaraţie foarte realistă şi binevenită.<br />
Federaţia Rusă de fapt îşi manifestă dorinţa şi disponibilitatea de a colabora cu acel guvern<br />
care se va instala în Republica Moldova în rezultatul scrutinului democratic şi în rezultatul<br />
voinţei exprimate de alegătorii Republicii Moldova pe data de 29 iulie 2009. Eu cred că noi<br />
trebuie să salutăm o <strong>as</strong>emenea atitudine.<br />
Eugen Revenco: În primul rând, ace<strong>as</strong>tă declaraţie este un lucru firesc, găsim<br />
aproximativ aceeaşi constatare a situaţiei şi deschidere pentru cooperare cu noul guvern<br />
ca şi în declaraţia pe care a făcut-o reprezentantul Uniunii Europene la Chişinău, Kalman<br />
Mizsei. Dar ceea ce este important din ace<strong>as</strong>tă declaraţie este că Federaţia Rusă nu<br />
intenţionează să construi<strong>as</strong>că relaţia bazându-se doar pe un singur partid, ci are nevoie de<br />
o relaţie durabilă cu o ţară, care este Republica Moldova.<br />
Numirea noului guvern este şi de interesul Federaţiei Ruse, care nu este în aparenţă<br />
interesată în destabilizarea situaţiei din Republica Moldova. Este o abordare constructivă,<br />
o abordare deschisa, o abordare care este aşteptată la Chişinău şi Partidul Comuniştilor,<br />
ca un partid responsabil, trebuie să contribuie în mod constructiv şi pozitiv la păstrarea<br />
stabilităţii în ţară şi la găsirea unui echilibru şi instaurarea cât mai repede a unui guvern<br />
funcţional. PCRM trebuie sa contribuie în mod constructiv la păstrarea stabilităţii în ţară<br />
şi nu la distrugerea anumitor coaliţii.<br />
65
Moderator: Cum credeţi că vor evolua relaţiile cu Rusia după schimbarea puterii<br />
la Chişinău?<br />
Eugen Revenco: Puterea se pare deja că s-a schimbat şi evoluţiile nu pot fi decât<br />
în progres. Să spunem că, în mare, relaţiile dintre Federaţia Rusă şi Republica Moldova<br />
sunt reglementate. Avem în jur de 200 de acorduri bilaterale încheiate în diferite domenii.<br />
De <strong>as</strong>emenea, sunt în vigoare o serie de înţelegeri multilaterale în cadrul CSI, în cadrul<br />
Consiliului Europei, în cadrul altor organizaţii internaţionale, care ne leagă reciproc şi care<br />
constituie un cadru juridic suficient pentru colaborare. Niciuna dintre formaţiunile care<br />
<strong>as</strong>tăzi au acces la putere nu a formulat idei, gânduri sau chemări anti ruseşti, ba din contra,<br />
toate formaţiunile sunt conştiente şi au o abordare pragmatică. Toate înţeleg că interesul<br />
Republicii Moldova este de a cultiva relaţii bune cu toate ţările, în special cu ţări care au o<br />
putere regională, cum este Federaţia Rusă.<br />
Altceva este că există viziuni diferite privind modalităţile de soluţionare şi viteza<br />
cu care trebuie să se purceadă spre soluţionarea conflictului transnistrean. Probabil că aici<br />
va fi cel mai spinos element, dar nici aici nu cred ca este temei pentru tensionarea relaţiilor.<br />
Eu văd doar o cl<strong>as</strong>ă politică reformată sau înnoită la Chişinău, o cl<strong>as</strong>ă politică care are valori<br />
şi care vine să construi<strong>as</strong>că şi să promoveze interesele naţionale ale Republicii Moldova,<br />
interese care sunt multiple, inclusiv în Federaţia Rusă. Şi nu sunt numai interese care ţin de<br />
promovarea în comerţ cu produse de bază sau cu materie primă.<br />
Anatol Ţăranu: Relaţia cu Federaţia Rusă este foarte importantă pentru Republica<br />
Moldova. Cât pe plan economic, atât şi pe planul reglementării politicii în Transnistria.<br />
Din acest punct de vedere, Chişinăul este vital cointeresat ca ace<strong>as</strong>tă relaţie să se dezvolte<br />
ca una constructivă şi una benefică pentru ambele ţări. Altceva e că multiplele acorduri<br />
încheiate între Republica Moldova şi Federaţia Rusă nu întotdeauna sunt respectate întru<br />
totul în conformitate cu buchea acestor acorduri. Să ne aducem aminte că în conformitate<br />
cu Tratatul de bază dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă, ţările no<strong>as</strong>tre se găsesc<br />
în relaţii de parteneriat strategic. Acesta însă nu a oprit Rusia în declanşarea războiului<br />
economic împotriva Republicii Moldova după 2003, atunci când Chişinăul a respins<br />
Memorandumul Kozak.<br />
Din acest punct de vedere, caracterul relaţiilor moldo-ruse întru totul depind<br />
cum de Moscova, aşa şi de Chişinău. Dacă Chişinăul, în timpul apropiat în condiţiile unei<br />
guvernări noi democratice care se instalează acum în Moldova, va încerca să pedaleze, după<br />
mine într-un mod absolut nejustificat, ideea aderării la NATO sau ieşirii din CSI, acest<br />
lucru nu va îmbunătăţi relaţiile cu Rusia. Aceste probleme necesită indiscutabil o discuţie<br />
profundă în societatea no<strong>as</strong>tră cu atragerea experţilor, dar şi o testare a voinţei poporului<br />
în ace<strong>as</strong>tă privinţă. În definitiv, aceste două subiecte ar putea să ne aducă beneficii foarte<br />
serio<strong>as</strong>e, însă la momentul actual aderarea la NATO şi ieşirea din CSI nu sunt de o<br />
actualitate stringentă.<br />
66
Moderator: Acum aş vrea să discutăm puţin şi despre un alt eveniment care a avut<br />
loc zilele trecute la Bucureşti. Ministrul de Externe al României, Cristian Diaconescu a<br />
declarat, în cadrul întâlnirii anuale cu amb<strong>as</strong>adorii români, că Republica Moldova se află<br />
în continuare printre priorităţile regionale ale României. Ministrul român de Externe a<br />
explicat că România, ca stat membru al Uniunii Europene, “va insista în continuare pentru<br />
o mai mare implicare a UE în Republica Moldova, având în vedere perioada economică<br />
actuală dificilă, prin acordarea de <strong>as</strong>istenţă financiară europeană”. Cristian Diaconescu<br />
a amintit că “în pofida unor tensiuni induse artificial în relaţia cu Republica Moldova,<br />
politica de cooperare şi sprijinire a Chişinăului pe cale europeană a răm<strong>as</strong> neschimbată”.<br />
Şi tot Cristian Diaconescu a declarat într-un alt context că România nu s-a opus niciodată<br />
semnării Tratatului politic de bază şi a celui de frontieră, atâta doar că aceste acorduri<br />
trebuie negociate în spirit european. Înseamnă ace<strong>as</strong>ta oare că am putea să ne aşteptăm,<br />
odată cu schimbarea puterii la Chişinău, la semnarea acestor documente care timp de mai<br />
mulţi ani au umbrit relaţiile moldo-române?<br />
Anatol Ţăranu: Eu cred că în timpul apropiat Ministerul de Externe va fi capabil<br />
să prezinte o agendă în ceea ce priveşte relansarea relaţiilor moldo-române care au fost<br />
atât de profund afectate de regimul comunist. Sunt patru probleme cheie care trebuie să<br />
fie soluţionate cât mai rapid în relaţia cu Bucureştiul. În primul rând, este vorba despre<br />
abolirea acestui regim de vize, care a fost atât de neinspirat impus de actualul Guvern.<br />
A doua problemă se referă la Acordul despre micul trafic la frontieră, care iarăşi este o<br />
prioritate indiscutabilă. Rămân problemele legate de alte două documente – Tratatul de<br />
bază şi Tratatul de frontieră, care, după părerea mea, nu sunt de o actualitate stringentă<br />
şi pot fi cel puţin depl<strong>as</strong>ate în timp. În rest, eu nu vad ce ar putea să umbre<strong>as</strong>că relaţia<br />
Chişinăului cu Bucureştiul în timpul apropiat în cadrul noii guvernări care se instalează la<br />
Chişinău. Eu sunt foarte optimist în ace<strong>as</strong>tă privinţă şi cred că relaţiile moldo-române în<br />
timpul apropiat vor cunoaşte o <strong>as</strong>censiune apreciabilă.<br />
Eugen Revenco: Eu o să mă refer la problema cu tratatele. Eu împărtăşesc ace<strong>as</strong>tă<br />
cl<strong>as</strong>ificare în documente care nu sunt conflictuale sau nu trezesc niciun fel de dificultăţi sau<br />
obiecţii sau cele care au o componentă politică în sine şi sunt controversate în societate. În<br />
primul rând, mă refer la regimul de călătorii, vizele. Abolirea regimului de vize care a fost<br />
introdus de Chişinău este clar că va fi una dintre priorităţi. A doua ar fi încheierea Acordului<br />
privind micul trafic. Iar celelalte acorduri care în fond nu trebuie să creeze dificultăţi –<br />
Acordul privind regimul de frontieră şi Tratatul politic de bază – nu sunt documente care<br />
să producă efecte directe pentru cetăţeni. Aceste documente ar fi foarte bine să fie lăsate<br />
un timp la o parte pentru că rostul negocierilor nu este de a impune un document, ci a face<br />
aceste documente acceptate de societate sau ratificabile de către legislativ. Iată de ce nu<br />
cred că acum este cel mai potrivit moment să se lanseze negocierile.<br />
Oricum este bine să fie lansate negocieri, s-ar putea că şi viziunile de la Chişinău să<br />
fie mai progresiste decât acele care au fost promovate până acum. Noi ştim că într-un climat<br />
67
prietenesc s-a ajuns la un Tratat politic de bază parafat, care era ratificabil pentru ambele<br />
legislative, care a fost ulterior sabotat de către Partidul Comuniştilor de la Chişinău şi s-a<br />
ajuns peste nouă ani de zile la un document care nu poate fi semnat măcar.<br />
Suntem acum în situaţia în care şi UE a evoluat şi Republica Moldova intenţionează<br />
să-şi aprofundeze relaţia. Şi ace<strong>as</strong>tă relaţie este mult mai diversă şi la capitolul politic,<br />
instituţii de cooperare, formă de colaborare. Deci, dacă documentul bilateral, Tratatul<br />
politic bilateral, vine să creeze nişte structuri inferioare sau nişte forme de cooperare<br />
inferioare celor care vor fi construite în cadrul Acordului de <strong>as</strong>ociere cu UE, atunci acest<br />
Tratat politic de bază este inutil, nu creează valoare adăugată. Altceva este dacă el va avea<br />
un specific şi va <strong>as</strong>ista Republica Moldova mai tare în apropierea de UE şi va grăbi acest<br />
proces, da, atunci de un <strong>as</strong>emenea document, în aşa o abordare nouă, europeană, care ar<br />
completa sau chiar ar face mai detaliată implementarea angajamentelor no<strong>as</strong>tre europene<br />
şi apropierea de UE, da, de un <strong>as</strong>emenea document noi am avea nevoie.<br />
Moderator: În cadrul aceleiaşi reuniuni anuale a amb<strong>as</strong>adorilor de la Bucureşti,<br />
preşedintele României Traian Băsescu a declarat că Republica Moldova în procesul său de<br />
integrare europeană trebuie inclusă în acelaşi pachet cu ţările din Balcanii de Vest. Ce şanse<br />
există ca Republica Moldova să facă parte din pachetul respectiv?<br />
Eugen Revenco: Geografic nu facem parte, <strong>as</strong>tăzi suntem deja parte a Parteneriatului<br />
Estic şi, real vorbind, ar fi foarte greu să fie atins acest deziderat. Apoi, există posibilităţi de<br />
diferenţiere chiar şi în cadrul acestui Parteneriat Estic. Doar că Republica Moldova trebuie<br />
să satisfacă criteriile politice de bază. Deci care sunt criteriile politice? În primul rând,<br />
implementarea angajamentelor <strong>as</strong>umate 14 ani în urmă faţă de Consiliul Europei. De 14<br />
ani noi nu ne îndeplinim angajamentele pe care ni le-am <strong>as</strong>umat să le realizăm în câţiva<br />
ani de zile. Astăzi, suntem ţara cu cea mai lungă istorie în implementarea angajamentelor<br />
no<strong>as</strong>tre faţă de Consiliul Europei. Suntem ţara care din 2001 a început a produce regrese.<br />
Şi Consiliul Europei în Adunarea Parlamentară a adoptat şi rezoluţii unde s-a scris, negru<br />
pe alb, că ace<strong>as</strong>ta este una din precondiţii în avansarea relaţiilor cu Uniunea Europeană.<br />
Republica Moldova trebuie în primul rând să-şi stabilizeze instituţiile, să promoveze<br />
reformele democratice, inclusiv atunci când vorbim despre reforme democratice, trebuie<br />
să nu uităm de administraţia locală, autonomia locală, despre audiovizual, justiţie, poliţie.<br />
Un alt <strong>as</strong>pect foarte sensibil va fi înlăturarea consecinţelor evenimentelor din 7 aprilie<br />
2009, pentru că 7 aprilie a scos la iveală o serie de probleme instituţionale nebănuite, sau,<br />
mai bine zis, camuflate, dar care existau şi sensibilitatea cărora a fost constant ignorată.<br />
Deci, fără înlăturarea problemelor constatate, nu vom putea să evoluăm. Dar<br />
Moldova este o ţară mică, o ţară care cunoaşte procesele democratice, cunoaşte cum se face<br />
transferul de putere. Din fericire, toate regimurile în Moldova, spre deosebire de alte ţări<br />
din CSI, s-au schimbat paşnic şi implementarea reformelor, dacă toate partidele vor dori,<br />
nu va fi o problemă. În <strong>as</strong>emenea circumstanţe Republica Moldova poate avansa uşor şi<br />
repede pe calea unei integrări europene aprofundate. Şi atunci, având randament, va deveni<br />
68
o istorie de succes şi va face diferenţa faţă de actorii mai mari, cu aceeaşi Ucraina, care <strong>as</strong>tăzi<br />
ne întrece la capitolul relaţiilor cu UE. Atunci abia vom putea vorbi despre o apropiere de<br />
perspectivele europene, pentru că, în fond, ce ne interesează pe noi în Balcani nu este atât<br />
să fim incluşi în pachet, cât să nu treacă acest tren de aderare fără noi. Iar atâta timp cât noi<br />
vom fi la coada grupului din Est, nu ne putem apropia nici de pachetul balcanic.<br />
Anatol Ţăranu: Opinia care a fost formulată de către preşedintele Băsescu este o<br />
propunere extrem de genero<strong>as</strong>ă şi de fapt atestă o strategie pe care ar trebui să o îmbrăţişeze<br />
Republica Moldova. De fapt, despre ce vorbeşte Băsescu? El spune Republicii Moldova:<br />
„Fraţi moldoveni, nu trebuie să mergeţi în Europa cu paşi mici, nu trebuie să tărăgănaţi<br />
acest proces. Aveţi şansele să faceţi un salt. Desigur, pentru ace<strong>as</strong>ta trebuie să depuneţi<br />
eforturi supraomeneşti, să încercaţi să faceţi nişte lucruri pe care alte ţări le-au făcut pe<br />
parcursul mai multor ani, iar voi, având în vedere că sunteţi cu adevărat o ţară mică, o ţară<br />
care nu necesită mari resurse pentru a vă ridica la nivelul unei ţări cu o istorie europeană,<br />
aveţi ace<strong>as</strong>tă şansă”.<br />
Pachetul Balcanilor de Vest înseamnă o cu totul altă abordare a procesului de<br />
integrare europeană pentru Republica Moldova decât pachetul Parteneriatului Estic. Şi<br />
din acest punct de vedere Băsescu de fapt ne propune să încercăm o altă cale decât cea<br />
care a fost deja pentru noi predestinată de Bruxelles şi de partenerii din Occident. Mie<br />
mi se pare că acest proiect este unul foarte idealist, dar şi foarte ambiţios şi nu ar fi rău<br />
dacă politicienii de la Chişinău ar fi puţin idealişti şi ar încerca să realizeze un proiect de<br />
o <strong>as</strong>emenea anvergură. Ace<strong>as</strong>ta ar însemna că Republica Moldova ar putea să depăşe<strong>as</strong>că<br />
actualele dificultăţi într-un ritm mult mai rapid decât acela care ni se propune de fapt de<br />
toţi acei care <strong>as</strong>tăzi observă evoluţiile din interiorul Republicii Moldova.<br />
Moderator: Acum să trecem şi la relaţiile cu Ucraina. Cu câteva săptămâni în<br />
urmă guvernul de la Kiev a inclus Republica Moldova în lista ţărilor care ar prezenta un risc<br />
sporit de migraţie ilegală alături de multe ţări din statele africane şi <strong>as</strong>iatice. În urma acestei<br />
decizii, cetăţenii moldoveni au fost obligaţi să aibă <strong>as</strong>upra lor suma minimă echivalentă cu<br />
1100 de euro pentru a putea intra în Ucraina. Ulterior ace<strong>as</strong>tă decizie a fost suspendata<br />
până la formarea noului guvern de la Chişinău. De ce a adoptat Kievul decizia respectivă?<br />
A fost cumva un semnal pentru autorităţile moldovene?<br />
Anatol Ţăranu: Eu cred că ace<strong>as</strong>tă decizie vorbeşte despre neprofesionalismul<br />
amb<strong>as</strong>adei no<strong>as</strong>tre de la Kiev. Este ieşit din comun faptul că în Republica Moldova ace<strong>as</strong>tă<br />
problemă nu s-a discutat din timp – că doar nu a căzut din pod ace<strong>as</strong>tă decizie a Serviciului<br />
de grăniceri din Ucraina. Amb<strong>as</strong>ada no<strong>as</strong>tră la Kiev deja de mult timp trebuia să semnaleze<br />
acest pericol şi Ministerul nostru de Externe trebuia să ia toate măsurile necesare pentru<br />
a contracara ace<strong>as</strong>tă decizie a Kievului, care este într-un fel ofensatoare pentru cetăţenii<br />
Republicii Moldova.<br />
În fond, vreau să vă spun că relaţia no<strong>as</strong>tră cu Kievul este o relaţie foarte pro<strong>as</strong>tă,<br />
este o relaţie care denotă că politica no<strong>as</strong>tră externă în raport cu ţările vecine este o politică<br />
69
falimentară, îndeosebi în ceea ce priveşte Kievul. Din acest punct de vedere trebuie de<br />
menţionat un lucru – dacă în relaţia cu Bucureştiul noi dintotdeauna putem să mizăm pe<br />
faptul că Bucureştiul va fi iertător, că Bucureştiul va fi tolerant faţă de mai multe gafe pe care<br />
le comite Chişinăul şi ace<strong>as</strong>ta se datorează unei relaţii speciale pe care o avem cu România<br />
indiferent de coloratura regimului politic de la Chişinău, păi în raport cu Kievul noi nu<br />
avem ace<strong>as</strong>tă prioritate.<br />
Faptul că <strong>as</strong>tăzi relaţia cu Kievul se găseşte la un nivel atât de jos vorbeşte despre<br />
aceea că Chişinăul are restanţe importante pe ace<strong>as</strong>tă direcţie şi că noua guvernare care<br />
vine trebuie în primul rând să fie preocupată de relaţia cu Ucraina, care este una prioritară.<br />
Primul lucru pe care l-aş face eu, dacă aş avea posibilitatea să influenţez lucrurile, aş trimite<br />
la Kiev un amb<strong>as</strong>ador care ar fi capabil să informeze Chişinăul corect şi în deplina cunoştinţă<br />
de cauză, iar pe de altă parte ar fi capabil să promoveze la Kiev linia elaborată la Chişinău.<br />
Eugen Revenco: Eu împărtăşesc ace<strong>as</strong>tă îngrijorare faţă de o degradare a relaţiei<br />
dintre Kiev şi Chişinău, dintre Ucraina şi Republica Moldova. Ace<strong>as</strong>tă degradare nu a<br />
început ieri, acum suntem la un nivel minim care putea fi evitat. Dacă e să ne amintim, acum<br />
10 ani Republica Moldova avea o colaborare intensă cu Kievul, pe diferite segmente, ne<br />
amintim chiar şi întâlnirile trilaterale dintre preşedinţii din Ucraina, România şi Republica<br />
Moldova, după care începând cu 2001 relaţia nu a mai fost atât de frumo<strong>as</strong>ă, şi nu doar în<br />
cazul Ucrainei.<br />
Se pare că Republica Moldova are o problemă în a-şi lămuri relaţiile cu vecinii<br />
săi, pentru că vecinii Republicii Moldova <strong>as</strong>tăzi nu sunt doar Ucraina şi România, mai este<br />
şi UE care a devenit vecin al Republicii Moldova, este şi NATO, care a devenit vecin al<br />
Republicii Moldova. Şi din ace<strong>as</strong>tă perspectivă Guvernul nou ar trebui să-şi reevalueze şi să<br />
redefine<strong>as</strong>că obligatoriu strategiile sale şi concepţia de politică externă pe care o va avea, în<br />
aşa fel încât ace<strong>as</strong>ta să ţină cont de noile schimbări, noile provocări, dar, în primul rând, şi<br />
de opţiunile şi posibilităţile care ni se deschid.<br />
Republica Moldova în ziua de <strong>as</strong>tăzi este o ţară închisă, şi nu mă tem să spun acest<br />
lucru. Vizele cu România confirmă acest lucru. Ieşirea spre Ucraina, iarăşi, este o dovadă.<br />
Şi dacă ne uităm la regimul nostru comercial care în principiu este unul deschis, noi totuşi<br />
trăim mai mult din importuri, trăim mai puţin din exporturi şi suntem o piaţă mică. Deci,<br />
Republica Moldova poate câştiga numai atunci când va şti să se deschidă lumii şi să înceapă<br />
să cuno<strong>as</strong>că lumea din exterior mai mult.<br />
Ziceam că este nevoie ca Republica Moldova să-şi redefine<strong>as</strong>că, să revadă<br />
relaţiile sale cu vecinii, având în vedere că avem deja vecini mai mari şi mai mulţi. Trebuie<br />
reevaluate şi relaţiile cu NATO – nu este vorba de a adera mâine sau poimâine la NATO, ci<br />
de a construi o relaţie de vecinătate, este vorba despre a cunoaşte acest vecin şi a cunoaşte<br />
modul în care putem să valorificăm prezenţa sa, vecinătatea sa pentru a scoate avantaje atât<br />
pentru securitatea Republicii Moldova, cât şi pentru avansarea comerţului şi a intereselor<br />
no<strong>as</strong>tre naţionale în întregime. Acelaşi lucru şi faţă de UE, dar aici deja cu certitudine avem<br />
în societate un consens pentru aderare. De aici trebuie să pornim construcţia relaţiilor<br />
70
no<strong>as</strong>tre.<br />
Iar în ceea ce priveşte relaţiile cu Ucraina, cu siguranţă că impunerea necesităţii<br />
de a prezenta 1100 euro la intrarea în ţară pentru cetăţenii moldoveni este o penalizare<br />
din partea Kievului pentru o serie de probleme pe care nu le-am rezolvat. În plus, noi nu<br />
avem împreună cu Ucraina proiecte mari comune. Nu am construit poduri, noi nu avem<br />
curse avia directe la Kiev în ultimii câţiva ani. Republica Moldova şi-a deschis un serviciu<br />
foarte bizar în Odesa care substituie într-un fel serviciul consular, o filială a Ministerului<br />
Dezvoltării Informaţionale, ceea ce este o anomalie în practica internaţională şi care<br />
trezeşte nemulţumiri la Kiev. Republica Moldova recent vorbea despre armonizarea<br />
sistemelor energetice şi conectarea la piaţa energetică europeană pentru a-şi <strong>as</strong>igura<br />
securitatea energetică, iar acum vedem că am renunţat la a cumpăra energie electrică din<br />
Ucraina. Preferăm să cumpărăm energie electrică acum de la centrala de la Cuciurgan, care<br />
alimentează financiar regimul separatist de la Tir<strong>as</strong>pol şi care se alimentează cu gaz din<br />
Rusia. Şi am renunţat la construcţia unei linii energetice comune pentru conectarea la piaţa<br />
energetică a UE şi în acest fel ne vulnerabilizăm pe noi şi am devenit parteneri necredibil şi<br />
nişte vecini dubioşi pentru Ucraina.<br />
Anatol Ţăranu: Vreau să vă spun că atitudinea Republicii Moldova faţă de<br />
GUAM, organizaţie regională în care Ucraina încearcă să joace rolul de lider regional,<br />
este pur şi simplu revoltător. Ceea ce a făcut Chişinăul, când a încercat să ostracizeze nişte<br />
iniţiative care veneau din partea Kievului, a fost să dea practic peste mână partenerului său.<br />
Şi acest lucru vorbeşte despre faptul că la Chişinău avem o politică externă infantilă, ceea ce<br />
dăunează enorm relaţiei no<strong>as</strong>tre cu Kievul. Am avut posibilităţi foarte mari să ieşim elegant<br />
din ace<strong>as</strong>tă situaţie, să ne păstrăm relaţiile cu Kievul în cadrul GUAM şi în acelaşi timp să<br />
folosim mecanismele GUAM pentru a avea o deschidere mai largă în negocierile cu aceeaşi<br />
Rusie, care priveşte cu ochi proşti ace<strong>as</strong>tă organizaţie. Păcat că Republica Moldova sub<br />
guvernarea comunistă a pierdut aceste oportunităţi.<br />
71
04 octombrie 2009<br />
Integrarea Europeană – prioritate majoră a Guvernului Filat: primele<br />
acţiuni<br />
72<br />
Invitaţi:<br />
- Eugen Revenco, Asociaţia pentru Politică Externă;<br />
- Oleg Cristal, Asociaţia pentru Democraţie Participativă<br />
ADEPT.<br />
Moderator: Astăzi vom discuta despre vizita Premierului Vlad Filat şi a<br />
ministrului de Externe, Iurie Leancă, la Bruxelles, vizită despre care se ştia încă înainte<br />
de învestirea Guvernului. Primul lucru pe care aş dori să vă întreb este ce semnal lansează<br />
vizita premierului şi a ministrului de Externe la Bruxelles?<br />
Eugen Revenco: Este prima lor vizită în exterior, despre care se ştia până la<br />
inaugurarea primului ministru, adică până la aprobarea Guvernului şi programului de<br />
guvernare. Era o vizită aşteptată la Bruxelles şi dorită la Chişinău şi care defineşte orientarea<br />
politicii externe: este vorba de sprijinul pe care îl aşteaptă Chişinăul din partea Uniunii<br />
Europene. Pe de altă parte, este şi un mesaj de activitate prioritară la realizarea reformelor<br />
împreună cu UE. În cadrul acestei vizite, premierul şi ministrul de Externe au avut prilejul<br />
să prezinte programul de guvernare, starea lucrurilor din ţară şi să încerce să tr<strong>as</strong>eze căi de<br />
cooperare pe viitor. Noi nu trebuie să privim ace<strong>as</strong>tă vizită ca pe una oficială care trebuia să<br />
se încununeze cu nişte rezultate concrete. Este o vizită-semnal, de deschidere, de dorinţă<br />
de cooperare şi care dă prioritate cooperării vestice, în raport cu cooperarea pe direcţia<br />
estică.<br />
Oleg Cristal: Odată cu desemnarea în funcţie a unor persoane ca şeful statului,<br />
primul ministru şi ministrul de externe apare o întrebare, care vine din partea mediului<br />
jurnalistic: unde veţi avea prima vizită? Explicaţia este simplă – de regulă, prima vizită a<br />
unor <strong>as</strong>tfel de persoane este un semnal ce priveşte vectorul politic al ţării. Prin urmare,<br />
noul Guvern de la Chişinău a stabilit clar vectorul de depl<strong>as</strong>are spre UE. Acest lucru este<br />
menţionat în programul de guvernare al Alianţei pentru Integrare Europeană. Eu zic că<br />
ace<strong>as</strong>tă vizită la Bruxelles, la doar câteva zile de la instituirea noului Guvern, este una<br />
simbolică şi inedită în istoria Republicii Moldova. Curios lucru este că organizarea acestei<br />
vizite a fost făcută înainte de intrarea în funcţie a noului Guvern, ceea ce comportă un<br />
interes sporit faţă de noua conducere de la Chişinău, inclusiv la Bruxelles.<br />
Europenii aşteptau de mult timp o schimbare la noi şi, repet, ace<strong>as</strong>tă vizită<br />
simbolică este nu atât o tatonare de poziţii, pentru că poziţiile deja sunt cunoscute, ci un<br />
semnal de sprijin al UE faţă de noua conducere din Republica Moldova. Susţinere, nu doar<br />
prin faptul că au fost invitaţi aceşti doi oficiali în inima Europei, la câteva zile de la începerea<br />
activităţii lor, dar şi prin promisiunea că UE este gata ca în viitorul cel mai apropiat să
înceapă negocierile privind noul acord juridic cu Republica Moldova. Europa este gata să<br />
ne acorde credite suplimentare, granturi, pentru a depăşi situaţia complicată creată în urma<br />
crizei economice. Este gata să discute despre liberalizarea regimului de vize, mergând până<br />
la eliminarea vizelor pentru cetăţenii moldoveni care vor călători în UE într-o perspectivă<br />
medie sau îndelungată. Întâlnirile în Parlamentul European au dat posibilitatea ca cei doi<br />
oficiali de la Chişinău să transmită mesajul lor eurodeputaţilor care reprezintă mai multe ţări<br />
europene. Prin urmare, este o tribună foarte importantă ca Moldova să aducă la cunoştinţă<br />
în sânul lumii europene viziunea sa de viitor şi planurile la început de guvernare.<br />
Eugen Revenco: De ce este încă importantă ace<strong>as</strong>tă vizită la Bruxelles? Guvernul<br />
a depistat o gaură mare în bugetul naţional. Probabil că prim-ministrul şi ministrul de<br />
Externe sperau să obţină o <strong>as</strong>istenţă financiară consistentă din partea UE. Aici într-adevăr<br />
au obţinut o <strong>as</strong>istentă, vreo 37 milioane euro, dacă nu greşesc, care este mai puţin decât s-au<br />
aşteptat, dar ei au reuşit şi aici este marele merit. De ce au mers în primul rând spre Vest<br />
şi nu spre Est? Unul din argumente este că la Chişinău se aşteaptă începerea negocierilor<br />
cu FMI. UE este puternic reprezentată în bordul directorilor FMI şi ştim că acesta avea<br />
condiţii foarte dure pentru Guvern. Deci, sarcina acestei delegaţii era să pregăte<strong>as</strong>că terenul<br />
pentru sosirea negociatorilor FMI şi de a-i avea ca aliaţi. Sunt deja semnale că UE ne va<br />
susţine în facilitarea condiţiilor de creditare ale FMI. Evident că nu va fi o relaxare totală,<br />
dar avem deja câţiva aliaţi în bordul directorilor care vor lua decizii referitor la creditarea<br />
Republicii Moldova. Din ace<strong>as</strong>tă perspectivă, am câştigat mult. Am câştigat o susţinere de<br />
care am avut mare nevoie.<br />
Este important că şi UE avea un interes, nu numai să cuno<strong>as</strong>că autorităţile, dar şi<br />
să transmită semnale noi, precizări referitoare la felul în care decurge cooperarea durabilă<br />
cu Bruxellesul. UE nu construieşte relaţii în baza unor percepţiei superficiale. Este nevoie<br />
de o relaţie durabilă, consistentă, care să fie construită prin reforme şi prin angajamente<br />
exacte. Dacă ne amintim, preşedintele Voronin când a mers la Moscova, la Kremlin, în<br />
aparenţă a primit un cec de vreo 500 milioane dolari, cel puţin i s-a arătat un cec la Kremlin.<br />
În UE nu există Kremlin, în UE nu sunt cecuri din <strong>as</strong>tea. Este o cooperare care se bazează<br />
pe anumite principii.<br />
Acum am reuşit să avem o susţinere din partea UE în negocierile cu FMI, ni s-a<br />
arătat cum va lucra în continuare FMI, a fost punctată fiecare poziţiile de start. În cazul<br />
Republicii Moldova, aceste principii se regăsesc în programul de guvernare şi UE şi-a<br />
precizat poziţiile în public, în cadrul întâlnirilor care au avut loc. Nu vreau să dramatizez<br />
faptul că nu a fost şi o întâlnire cu preşedintele Comisiei Europene, dl Barroso, şi cu<br />
secretarul general, dl Solana. Este un concurs de circumstanţe. Important este că felicitările<br />
din partea acestor oficiali au venit neîntârziat, iar în cazul lui Barroso au venit încă până la<br />
inaugurarea noului Guvern. Acestea sunt semnale suficiente.<br />
Moderator: Este oare gata UE să ofere acum Republicii Moldova o perspectivă<br />
europeană clară?<br />
73
Oleg Cristal: Eu cred că deocamdată nu există o <strong>as</strong>tfel de disponibilitate din<br />
partea UE şi Republica Moldova nici nu ar trebui să insiste în acest moment <strong>as</strong>upra acestui<br />
fapt. Pentru că în prezent, sarcina no<strong>as</strong>tră este ca să începem negocierile privind Acordul<br />
de <strong>as</strong>ociere, un Acord de <strong>as</strong>ociere diferit de cel al Balcanilor de Vest şi diferenţa constă,<br />
mai întâi de toate, în faptul că lipseşte cel puţin conceptual la acest moment oferirea unei<br />
posibilităţi de aderare la UE. Negocierile vor dura. Optimişti sunt cei din Guvernul Filat<br />
care stabilesc că în 2010 vom semna deja acest Acord. Cred că este un obiectiv foarte<br />
optimist şi nu ar trebui să ne grăbim, din mai multe considerente, inclusiv din motivul că<br />
trebuie să obţinem un document cu o perspectivă de aderare la UE.<br />
Timp de un an sau doi se pot schimba multe lucruri atât în Republica Moldova, cât<br />
şi în cadrul UE. Ce poate să se schimbe în ţara no<strong>as</strong>tră? De cinci ani sau aproape cinci ani<br />
de realizare a Planului de acţiuni Republica Moldova – UE, Comisia Europeană a testat un<br />
şir de domenii problematice, pomenite în trei rapoarte de progres referitor la îndeplinirea<br />
acestui Plan de acţiuni. Noul Guvern şi-a stabilit obiective, subliniind anume aceste<br />
domenii problematice care au nevoie de reformare. În cazul în care Guvernul reuşeşte să<br />
depăşe<strong>as</strong>că deficienţele şi restanţele din Planul de acţiuni Republica Moldova – UE, în<br />
aproximativ jumătate de an, acest lucru ar servi drept un argument foarte serios ca UE să<br />
devină mult mai deschisă faţă de Republica Moldova.<br />
Pe de altă parte, în cadrul UE pot surveni anumite schimbări. Mai întâi de toate este<br />
vorba despre aprobarea aşteptată a Tratatului de la Lisabona prin referendumul din Irlanda<br />
şi intrarea în practică a acestui document, ceea ce ar presupune o reformă instituţională<br />
a UE, inclusiv cu posibilitatea de a se extinde mai mult decât în Balcanii de Vest. În plus,<br />
depăşirea crizei economice de ţările din UE ar putea să aibă un efect pozitiv <strong>as</strong>upra aşanumitului<br />
fenomen al obosirii extinderii. Ştim că atunci când economia creşte, după o<br />
criză şocantă, apar mai multe motive de optimism. Prin urmare, optimismul din societate<br />
se poate transfera şi <strong>as</strong>upra elitei politice din aceste ţări, care pot fi, ca urmare, mult mai<br />
deschise faţă de statele din Estul Europei.<br />
Republica Moldova are acum şansa să ajungă din urmă Ucraina în calea spre UE<br />
şi chiar s-o devanseze, pentru că, spuneam, nu e nevoie de foarte multe investiţii pentru<br />
reforme în domeniile problematice. Şi în cazul în care devenim locomotivă în ace<strong>as</strong>tă zonă,<br />
putem să obţinem, în aproximativ un an, sau doi, un Acord de <strong>as</strong>ociere cu perspectivă de<br />
aderare la UE. Trebuie să fim optimişti şi există motive pentru <strong>as</strong>ta.<br />
Eugen Revenco: Dacă vorbim despre perspectiva de aderare, ea este importantă<br />
şi are două faţete. În primul rând, este ca un obiectiv al guvernării şi este bine ca el să fie<br />
realist şi fezabil. În circumstanţele în care suntem noi <strong>as</strong>tăzi, cu incertitudinea Tratatului<br />
de la Lisabona, este greu să vorbim despre situaţia din zonă, este greu să vorbim despre<br />
o disponibilitate, o deschidere a UE către Republica Moldova ca să-i acorde ace<strong>as</strong>tă<br />
perspectivă de aderare. Dar nu este doar Republica Moldova o problemă. Eu doar subscriu<br />
la cele spuse de Oleg Cristal, că este nevoie de reforme interne. Noi am văzut, sectorul<br />
de securitate a fost în disfuncţie totală în luna aprilie, drepturile omului sunt chiar violate<br />
74
sistematic. Nu mai este nevoie să căutăm disfuncţii în economie, avem monopolizare.<br />
Criza regională ne-a arătat că este nevoie de o reorientare şi a deschiderii ţării. Astea sunt<br />
lucruri care trebuie înfăptuite.<br />
Nu văd mari dificultăţi în reforme politice şi în adoptarea legilor. Este nevoie ca<br />
Parlamentul să înceapă a lucra, a comunica în exterior, fără fobii parlamentare, să înceapă<br />
a dialoga formaţiunile politice din Alianţă între ele şi cu partidul care se află în opoziţie şi,<br />
mult mai important, să comunice în exterior, să explice mai intens societăţii. Să existe mai<br />
multă transparenţă şi mai multă răspundere din partea politicienilor atunci când transmit<br />
semnale în societate, atunci când desemnează persoane responsabile în anumite funcţii,<br />
atunci când încearcă să adopte nişte decizii, respectând acele principii şi valori pentru care<br />
au luptat înainte de a veni la putere. Aceste lucruri sunt realizabile.<br />
Dar mai este o a doua parte a acestei perspective europene. Ace<strong>as</strong>ta presupune<br />
o mare răspundere din partea UE, în momentul în care se angajează şi acordă ace<strong>as</strong>tă<br />
perspectivă. Deci şi UE intră în acest joc. Este un joc în doi, unde fiecare îşi are rolul său.<br />
Dar perechea nu dansează bine dacă un partener face greşeli. Or, perechea dansează bine<br />
dacă ambii se susţin şi merg înainte. Prin urmare, UE trebuie să-şi evalueze necesităţile,<br />
posibilităţile şi angajamentul său în regiune.<br />
Cred însă că Republica Moldova este cea care poate cel mai uşor să valorifice<br />
micile opţiuni deschise, încă, pentru ace<strong>as</strong>tă perspectivă europeană şi să angajeze UE mai<br />
plenar în acest proces. Este important ca să-i determinăm pe europeni să ne vrea pe noi încă<br />
mai tare decât noi pe ei. Cum să facem acest lucru? Probabil să intensificăm colaborarea<br />
în regiunile frontaliere, să fim un model. Există posibilităţi de cooperare, există diferite<br />
proiecte care trebuie să le aplicăm. Fiecare dintre noi trebuie să fie inclus în proiecte, să<br />
fie activ şi să-şi facă o părticică mică de Europă la el ac<strong>as</strong>ă, atrăgând parteneri străini, din<br />
România, din Bulgaria, din Ungaria, din Polonia, din Lituania, cât mai mulţi.<br />
Moderator: Ca să revenim puţin la problema vizelor, după recenta vizită la<br />
Bruxelles, s-a declarat că există posibilitatea ca într-o perspectivă previzibilă UE să anuleze<br />
vizele pentru cetăţenii moldoveni. Când credeţi că s-ar putea produce acest lucru şi ce ar<br />
trebui să întreprindă Chişinăul în acest scop, concret?<br />
Oleg Cristal: Actualul Guvern are două obiective, cel puţin eu aşa le-am sesizat,<br />
referitor la regimul de vize cu UE. Primul este ca până în 2012 să fie semnat Acordul<br />
privind lichidarea regimului de vize şi al doilea obiectiv, sonorizat de primul ministru,<br />
este că în 2012 să obţinem deja călătoria liberă, ceea ce este un lucru diferit. Eu cred că<br />
primul obiectiv este mai realizabil, deşi e foarte optimist. Atunci când Comisia Europeană<br />
a lansat Parteneriatul Estic a vorbit pentru prima dată că statele din estul Europei, inclusiv<br />
Moldova, care fac parte din acest aranjament regional de cooperare, vor putea să obţină o<br />
liberalizare a regimului de vize, până la lichidarea acestuia, într-o perspectivă îndepărtată,<br />
ceea ce în termeni europeni ar însemna mai mult de cinci-ş<strong>as</strong>e ani. Deci, dacă Parteneriatul<br />
Estic a fost lansat în decembrie 2008, atunci plusăm şi avem 2013-2014.<br />
75
Revenind la ideea că în 2012 se poate obţine semnarea acestui Acord, cu condiţia<br />
că el va intra în vigoare, să zicem, în 2013 cel mai degrabă, sau chiar în 2014-2015, Guvernul<br />
Republicii Moldova trebuie să rezolve câteva probleme. Mai întâi de toate semnarea este<br />
condiţionată de reformele interne pe domeniile problematice. Doi, e nevoie de fortificat<br />
securitatea frontierei de est a Republicii Moldova. Este o problemă destul de complicată<br />
pentru că există un segment de frontieră moldo-ucraineană, segmentul transnistrean, care<br />
este în afara controlului Republicii Moldova şi aici ar trebui să se găse<strong>as</strong>că mecanisme în<br />
comun cu Ucraina şi UE, poate prin intermediul Misiunii europene de <strong>as</strong>istenţă la frontieră<br />
EUBAM, ca să stabile<strong>as</strong>că un control strict al graniţei administrative a Republicii Moldova<br />
cu regiunea transnistreană.<br />
În cazul în care se reuşeşte acest lucru, avem un argument destul de serios ca să<br />
obţinem posibilitatea semnării unui Acord de acest fel şi, spre deosebire de Ucraina care<br />
şi-a stabilit încă anul trecut obiectivul semnării Acordului până în 2012, Moldova chiar<br />
dacă a întârziat cu începerea negocierilor cu mai bine de un an are atu-ul, spre deosebire<br />
de Ucraina, de a participa în Programul de mobilitate al UE, care presupune acţiuni de<br />
migraţie. Şi, dacă folosim toate argumentele pe care le avem la dispoziţie, demonstrând<br />
că putem să respectăm toate condiţiile necesare solicitate de UE, inclusiv respectarea<br />
Acordului de readmisie, semnat acum aproape doi ani cu UE, atunci 2012 este un obiectiv<br />
îndrăzneţ, dar real, de obţinere a Acordului respectiv.<br />
Eugen Revenco: Într-adevăr, nu este o perspectivă imediată obţinerea acestui<br />
regim de călătorii fără vize. Republica Moldova are nevoie, în primul rând, să lămure<strong>as</strong>că<br />
problemele sale de frontieră. În al doilea rând, avem avantajul iniţierii Parteneriatului<br />
de mobilitate şi aceste parteneriate trebuie extinse şi ele vor folosi ca argumente. Trei,<br />
Republica Moldova trebuie să facă uz şi să beneficieze plenar de Acordul privind micul<br />
trafic de frontieră şi realizarea calitativă a acestui Acord ţine nu numai de autorităţi dar, în<br />
primul rând, şi de cetăţenii Republicii Moldova, care vor încălca sau nu vor încălca regimul<br />
creat. Vor respecta ace<strong>as</strong>tă limită de 30 sau de 50 km, sau vor face abuz de documentele<br />
de intrare în România. Astea sunt elemente determinante. Următorul element ar fi întradevăr<br />
Acordul privind readmisia şi nu numai cu ţările UE, dar şi cu cele care intră în zona<br />
Schengen însă nu sunt membre, mă refer la Elveţia, inclusiv piticul Liechtenstein.<br />
Un lucru foarte important care nu poate fi negat şi care este un argument esenţial<br />
îl reprezintă nu atât poate paşapoartele europene, româneşti, bulgare, germane pe care le<br />
deţin cetăţenii Republicii Moldova, ci legătura durabilă pe care va reuşi să o stabile<strong>as</strong>că<br />
Republica Moldova cu economiile şi culturile din Europa. Cu alte cuvinte, gradul în care<br />
va fi legată economia Republicii Moldova de economia ţărilor UE, şi nu doar prin exportul<br />
de materii prime. Exportul de materii prime nu este o legătură durabilă pentru crearea<br />
întreprinderilor străine în Republica Moldova şi a celor moldoveneşti în străinătate.<br />
Pentru a-şi promova producţia, Moldova are acum nevoie să-şi protejeze producătorul,<br />
să-l promoveze în exterior. Cu cât mai mult va fi prezentă Moldova pe aceste pieţe, cu<br />
atât mai mari sunt şansele de a avea ace<strong>as</strong>tă călătorie mai simplificată. Un element extrem<br />
76
de important sunt legăturile culturale pe care le are Republica Moldova. În fond, ţara<br />
no<strong>as</strong>tră, comparativ cu altele, este avantajată prin legătura cu România. Ea poate, împreună<br />
cu România, să creeze o relaţie model. Însă o relaţie durabilă cu o singură ţară nu este<br />
suficientă. Aceste elemente pe care l-am numit sunt minim necesare.<br />
11 octombrie 2009<br />
Republica Moldova optează pentru integrarea în UE, dar rămâne în CSI:<br />
pragmatism sau soluţie de moment?<br />
Invitaţi:<br />
- Victor Chirilă, directorul executiv interimar al<br />
Asociaţiei pentru Politică Externă;<br />
- Radu Vrabie, director de programe, Asociaţia<br />
pentru Politică Externă.<br />
Moderator: Astăzi vom discuta despre recentul summit CSI care s-a desfăşurat la<br />
Chişinău şi despre aşteptata întrevedere între ministrul de Externe al Republicii Moldova<br />
şi cel al României. Aş vrea să începem cu reuniunea CSI de la Chişinău. Ce semnificaţie a<br />
avut pentru Republica Moldova acest summit?<br />
Victor Chirilă: Nu cred că a avut o semnificaţie deosebită. Este un summit care<br />
va rămâne în istorie ca multe altele de până acum. Cu alte cuvinte, nimic important nu<br />
aduce în viaţa Comunităţii Statelor Independente şi, mai ales, pentru Republica Moldova.<br />
S-au discutat multe subiecte care, în aparenţă, sunt importante pentru toate ţările membre<br />
CSI, inclusiv pentru Republica Moldova, cum ar fi subiectele legate de depăşirea crizei<br />
economice şi financiare. Totuşi, în ciuda efortului pe care îl depune Comunitatea, nu<br />
cred că ea are capacităţile necesare pentru aplicarea angajamentelor <strong>as</strong>umate. Pentru a fi<br />
eficientă, în acest sens, Comunitatea trebuie să aibă nişte instituţii supra-naţionale, pe care<br />
nu la are, trebuie să aibă şi un buget necesar pentru a face faţă problemelor pe care le are de<br />
depăşit fiecare dintre ţările CSI, ori nu există un <strong>as</strong>tfel de buget.<br />
În plus, ţările din CSI au obiective de politică externă diferite, probleme interne<br />
în mare parte diferite, au un nivel de dezvoltare diferit şi atunci sigur că nu poate exista o<br />
unitate în acţiuni. Cred că, în curând, angajamentele, documentele semnate aici la Chişinău<br />
vor trece în istorie şi vor fi mai degrabă uitate, vor rămâne mai mult pe hârtie, decât puse<br />
în practică.<br />
Moderator: Există şi unele voci care insistă ca Republica Moldova să părăse<strong>as</strong>că<br />
CSI-ul. Ce ar avea de câştigat Chişinăul şi ce ar avea de pierdut, în cazul în care ar părăsi<br />
ace<strong>as</strong>tă organizaţie?<br />
Radu Vrabie: În opinia mea, declaraţiile în acest sens sunt în măsură să prejudicieze<br />
77
imaginea Moldovei şi să întăre<strong>as</strong>că vocile care vorbesc despre o politică anti-ruse<strong>as</strong>că a<br />
Republicii Moldova, să întăre<strong>as</strong>că aripile tari, aripile extremiste din Rusia, din Transnistria,<br />
unele voci din Moldova. Eu cred că, pragmatic, pentru moment, este important să evităm<br />
discuţiile despre ieşirea din CSI, să reuşim să întărim în plan bilateral relaţiile cu toate ţările<br />
membre CSI, dar, în acelaşi timp, să continuăm să lucrăm în vederea integrării europene a<br />
Republicii Moldova, să promovăm reformele, să curăţăm aceste restanţe pe care le avem în<br />
relaţia cu Uniunea Europeană. În cele din urmă, treptat, vom vedea că aflarea concomitent<br />
în CSI şi Uniunea Europeană este dificilă, din cauza diferitor standarde, diferitor acorduri.<br />
Astfel, Republica Moldova ar putea deocamdată, fără conflicte, să promoveze în continuare<br />
agenda europeană.<br />
Victor Chirilă: CSI a fost creată în primul rând pentru a <strong>as</strong>igura destrămarea<br />
paşnică, fără conflicte, a Uniunii Sovietice. Acest lucru a fost realizat în mare parte, chiar<br />
dacă unele conflicte locale, precum cele în Armenia, Azerbaidjan, Georgia şi Republica<br />
Moldova au existat, iar în urma lor avem actualele conflicte îngheţate, pe care încercăm<br />
să le rezolvăm fără succes. Cea de-a doua raţiune a creării CSI a fost dezvoltarea unei<br />
organizaţii regionale, care să ajute ţările membre ale Comunităţii să facă faţă problemelor<br />
economice, politice, care au apărut odată cu destrămarea Uniunii Sovietice. Anume în acest<br />
context, Comunitatea şi-a propus crearea, spre exemplu, a zonei libere de comerţ în cadrul<br />
organizaţiei, şi-a propus crearea uniunii vamale, şi-a propus crearea unei arii economice<br />
unice, şi-a propus să elaboreze politici comune în domeniul transportului, comunicaţiilor,<br />
agriculturii, politicii sociale etc.<br />
Dacă analizăm tot ce s-a făcut în acest sens, vom constata că, de fapt, nu s-a<br />
realizat prea mult. Nu avem o uniune vamală, nu avem o zonă liberă de comerţ în cadrul<br />
organizaţiei, nici pomină de o eventuală arie economică unică, nici chiar politici comune<br />
nu avem. De fapt, toate aceste obiective trebuiau să ajute CSI să devină o a doua Uniune<br />
Europeană în Europa de Est. Acest lucru nu s-a realizat. De ce? Pentru că pe parcursul<br />
ultimilor 18 ani a ieşit la iveală că statele fostei Uniuni Sovietice nu mai au aceleaşi obiective<br />
de politică externă, se dezvoltă diferit în domeniul economic, au diferite sisteme politice,<br />
diferite standarde democratice, interpretează diferit valorile şi principiile democratice.<br />
Toate aceste elemente subminează însăşi raţiunea existenţei CSI.<br />
Aproape toţi politicienii care au guvernat ţările membre ale Comunităţii, inclusiv<br />
actualii politicieni de la Moscova, recunosc că CSI nu este o organizaţie viabilă şi că ea nu<br />
şi-a atins scopurile propuse iniţial. CSI mai exista în mare parte datorită interesului Rusiei<br />
de a menţine ace<strong>as</strong>tă organizaţie, pentru că prin ea, Rusia îşi <strong>as</strong>igură, cel puţin simbolic,<br />
dominaţia <strong>as</strong>upra acestui spaţiu, în speranţa că, ulterior, ar putea ca ţările membre ale<br />
organizaţiei să fie convinse să revină la ideea iniţială, să găse<strong>as</strong>că acele interese comune<br />
pentru a resuscita organizaţia. Or, acest lucru, de fapt, tărăgănează moartea inevitabilă a<br />
structurii.<br />
Dacă ne referim la Republica Moldova, ea şi-a exprimat de la bun început dorinţa<br />
de participare doar la cooperarea economică. Aici vedem că obiectivele, aşteptările sale nu<br />
78
au fost îndeplinite. În acelaşi timp, Bruxellesul, UE devin tot mai atrăgătoare pentru ţara<br />
no<strong>as</strong>tră, atât din punctul de vedere al valorilor democratice, politice, cât şi al standardelor<br />
de viaţă, al standardelor economice. 70 la sută din cetăţenii Republicii Moldova văd<br />
viitorul ţării lor în cadrul Uniunii Europene. Acest lucru nu are cum să nu se reflecte <strong>as</strong>upra<br />
viitorului CSI. De ce? Pentru că CSI îşi propune exact aceleaşi obiective ca şi Uniunea<br />
Europeană.<br />
Pe măsură ce Republica Moldova îşi va aprofunda relaţiile cu Uniunea Europeană,<br />
pe măsură ce ţării no<strong>as</strong>tre i se vor oferi perspective clare de integrare europeană, atunci<br />
contradicţiile aflării concomitente în CSI şi UE vor creşte, vor deveni evidente şi vom<br />
ajunge la un moment când politicienii de la Chişinău vor trebui să decidă dacă Moldova<br />
poate face parte în două uniuni vamale. Realist vorbind este imposibil să faci parte din două<br />
uniuni vamale care au standarde diferite. E imposibil ca, în cazul aderării la UE, Moldova<br />
să-şi trimită concomitent reprezentanţii săi în cadrul instituţiilor UE şi ale CSI, căci nu poţi<br />
să împarţi suveranitatea ta în două părţi.<br />
Prin urmare, nu poţi să faci parte din diferite organizaţii supranaţionale, care<br />
au aceleaşi scopuri. Când vom fi puşi în faţa unor <strong>as</strong>tfel de opţiuni, ieşirea din CSI sau<br />
abandonarea Uniunii Europene ar trebui să fie una din soluţiile alese de politicienii<br />
moldoveni. Eu cred că anume abandonarea CSI va fi soluţia pe care o vor alege politicienii<br />
noştri şi ea va fi impusă, în primul rând, de voinţa poporului.<br />
Ca să concluzionez într-un fel, abandonarea CSI de către Republica Moldova este<br />
inevitabilă. Pentru că pe măsură ce Republica Moldova îşi va integra economia în spaţiul<br />
UE, pe măsură ce va face parte din tot mai multe instituţii din cadrul Uniunii Europene, pe<br />
măsură ce va fi liberalizat regimul de vize cu UE, pe măsură ce vom avea un acord de liber<br />
schimb care va presupune preluarea legilor europene aşa cum sunt ele, fără a le modifica,<br />
atunci abandonarea CSI va fi un fapt împlinit şi Rusia va înţelege că, de fapt, acest lucru<br />
este inevitabil.<br />
Moderator: Unul dintre elementele inedite ale acestui summit de la Chişinău,<br />
deşi un eveniment extra-summit, a fost întâlnirea preşedintelui rus, Dmitri Medvedev, cu<br />
liderul Partidului Democrat, Marian Lupu. Cum trebuie interpretată ace<strong>as</strong>tă întrevedere a<br />
preşedintelui de la Kremlin cu Marian Lupu, care, oficial, nu este decât candidat la funcţia<br />
de preşedinte?<br />
Victor Chirilă: Eu cred că Medvedev trimite un semnal Partidului Comuniştilor<br />
că situaţia se schimbă în Republica Moldova, că Rusia este gata să iniţieze relaţii nu doar<br />
cu PCRM, dar şi cu alte partide din interiorul ţării. Marian Lupu a trimis, în ultimul timp,<br />
semnale încurajatoare pentru Moscova şi anume că neutralitatea ţării va fi păstrată şi acesta<br />
va fi unul dintre principiile Alianţei, ale politicii externe pe care o va promova Alianţa, că<br />
aderarea la NATO nu este un obiectiv major al actualei guvernări, chiar dacă vor fi iniţiate<br />
anumite parteneriate cu NATO, de exemplu, în domeniul reformei sectorului de securitate,<br />
pentru că aici NATO are cea mai bogată experienţă. De <strong>as</strong>emenea, a trimis semnale privind<br />
79
espectarea drepturilor minorităţilor rusofone din ţara no<strong>as</strong>tră. Aceste mesaje nu puteau să<br />
fie ignorate de Moscova.<br />
Moscova înţelege că acum, după alegerile din 29 iulie, în Republica Moldova au<br />
loc nişte transformări: elita politică se schimbă, apare o nouă elită mai tânără, care a fost<br />
educată în capitalele Uniunii Europene, în universităţile europene, au alte viziuni, sunt mult<br />
mai pragmatici, nu au stereotipurile şi preconcepţiile din timpul sovietic şi cu ei trebuie de<br />
găsit un limbaj comun. Pentru că politicienii actuali înţeleg că Rusia are anumite interese în<br />
ace<strong>as</strong>tă regiune, dar şi Republica Moldova are nişte interese naţionale la care ţine. Desigur,<br />
pentru a găsi un compromis <strong>as</strong>tfel încât să fie respectate şi interesele no<strong>as</strong>tre naţionale şi să<br />
fie luate în consideraţie şi îngrijorările Federaţiei Ruse, este nevoie de dialog şi de o politică<br />
pragmatică.<br />
Cred că summitul actual, care, presupun eu, a fost conceput de domnul Voronin<br />
ca un for unde s-ar sărbători victoria Partidului Comuniştilor în alegerile parlamentare<br />
din aprilie, s-a transformat în cele din urmă într-o oportunitate pentru noua guvernare, o<br />
oportunitate de a demonstra partenerilor din Est şi în special Rusiei că aici, la Chişinău,<br />
a apărut o nouă conjunctură politică, noi actori politici, noi oameni de stat care înţeleg<br />
ce înseamnă interesul naţional, care înţeleg ce înseamnă interesele marilor puteri şi<br />
partenerilor în ace<strong>as</strong>tă regiune şi în acelaşi timp sunt dispuşi să promoveze o politică<br />
coerentă, predictibilă, transparentă pentru toţi partenerii şi, în acelaşi timp, o politică<br />
realistă, care nu e bazată pe confruntare, ci pe dialog. De <strong>as</strong>emenea, am văzut zilele acestea<br />
că ministrul de Externe al Republicii Moldova a avut curajul să spună în cadrul întâlnirii<br />
sale cu miniştrii de externe ai CSI-ului că integrarea europeană este un obiectiv esenţial<br />
pentru ţara no<strong>as</strong>tră, dar în acelaşi timp Republica Moldova nu renunţă la parteneriatul cu<br />
Rusia şi la parteneriatul cu CSI, în special la tot ce ţine de cooperarea economică.<br />
Cred că principalele partide ale coaliţiei pentru integrare europeană au reuşit să<br />
facă faţă acestei provocări de politică externă pe care le-a oferit-o cu grijă domnul Voronin<br />
în 2008. Dintr-o încercare politică, summit-ul CSI a fost transformat într-o oportunitate<br />
politică pentru Alianţă şi ea a fost valorificată cu succes.<br />
Radu Vrabie: Eu cred că întâlnirea dintre Medvedev şi Lupu era una previzibilă,<br />
ţinând cont de experienţa Rusiei pe care o are acum, iar ruşii şi-au schimbat strategia<br />
faţă de statele din CSI – deja nu mai pun miza pe cineva anume şi să-l ţină până la sfârşit,<br />
indiferent dacă el pierde alegerile sau nu, dar lucrează cu conducerea care este aici. Vedem<br />
relaţiile cu Iulia Timoşenko şi relaţiile cu preşedintele Kîrgîzstanului. În acelaşi timp, este o<br />
oportunitate pentru Republica Moldova ca să ridice la un nivel calitativ mai înalt relaţiile cu<br />
Rusia. Cum am mai spus, nu trebuie abandonate sau înrăutăţite relaţiile cu Rusia, dar pur<br />
simplu trebuie ridicate la un alt nivel, la nivel de comunicare transparentă, previzibilă. Este<br />
o oportunitate pentru Republica Moldova să discute mult mai demn cu Federaţia Rusă şi<br />
cu restul partenerilor noştri, cu care în ultimul timp am avut relaţii mai puţin prieteneşti.<br />
80<br />
Moderator: Să vorbim acum şi despre relaţia Chişinău-Bucureşti. Ministrul de
Externe al Republicii Moldova, Iurie Leancă, a avut zilele trecute o discuţie telefonică<br />
cu ministrul interimar de Externe al României, Cătălin Predoiu. Cei doi miniştri au<br />
discutat despre principalele priorităţi ale relaţiei bilaterale, despre perspectiva europeană<br />
a Republicii Moldova şi s-au referit la posibilitatea unei întâlniri, în perioada imediat<br />
următoare. Ce-ar putea aduce nou o <strong>as</strong>tfel de întâlnire în relaţiile Bucureşti-Chişinău?<br />
Radu Vrabie: Eu cred că Republica Moldova, cum spuneam şi referitor la<br />
Federaţia Rusă, are acum posibilitatea să-şi remedieze relaţia cu România, pentru că în<br />
ultimul timp discuţiile moldo-române s-au redus la învinuiri reciproce, mai ales din partea<br />
Chişinăului, la discuţii pe teme ne-centrale, însă ideologice, propagandiste. Noi avem mai<br />
multă nevoie de sprijinul României, decât România de sprijinul Republicii Moldova şi am<br />
în vedere aici relaţiile economice. Din câte ştiţi, România este principalul nostru partener<br />
economic. Avem nevoie de sprijinul României şi de experienţa României şi în procesul<br />
nostru de integrare europeană.<br />
Victor Chirilă: După părerea mea, preluarea puterii de către AIE creează<br />
condiţiile necesare pentru normalizarea relaţiilor cu Bucureştiul. S-au făcut deja unii paşi.<br />
De exemplu, a fost anulat acel regim discriminatoriu de trecere a frontierei pentru cetăţenii<br />
României, care sunt şi cetăţeni ai Uniunii Europene, un regim care încălca angajamentele<br />
no<strong>as</strong>tre luate în cadrul Acordului semnat cu Uniunea Europeană în 2007 de facilitare a<br />
regimului de vize. S-au făcut şi declaraţii încurajatoare privind perspectivele dezvoltării<br />
relaţiilor no<strong>as</strong>tre cu România atât la Chişinău, cât şi la Bucureşti. Există deschidere din<br />
ambele parţi, există mai multă flexibilitate din ambele părţi, există dorinţa de a depăşi<br />
probleme acumulate în ultimii ani.<br />
Trebuie de spus de la bun început că deteriorarea relaţiilor dintre Bucureşti şi<br />
Chişinău se datorează doar într-o anumită măsură declaraţiilor făcute atât de Traian Băsescu,<br />
cât şi de Voronin, declaraţii care trezeau anumite neîncrederi între ambele capitale. Aceste<br />
declaraţii au fost doar vârful de aisberg al neînţelegerilor. Adevărata origine a recentelor<br />
şi mai vechilor animozităţi a constat anume în lipsa unei viziuni comune de dezvoltare a<br />
relaţiilor no<strong>as</strong>tre. De aceea, discuţiile ce vor începe în perioada următoare între Chişinău<br />
şi Bucureşti trebuie sa vizeze anume elaborarea acestei viziuni care ar putea să ia forma<br />
unui acord de parteneriat în domeniul integrării europene. Cred că odată elaborată ace<strong>as</strong>tă<br />
viziune, am putea să evităm încordarea relaţiilor no<strong>as</strong>tre pe viitor. Pentru că trebuie să<br />
recunoaştem că în actuala Alianţă pentru Integrare Europeană sunt partide care au viziuni<br />
nu tocmai identice. Nuanţele sunt foarte importante, detaliile sunt importante. Astfel că<br />
toate cele patru partide trebuie să convină de comun acord <strong>as</strong>upra unei viziuni comune de<br />
dezvoltare a relaţiilor no<strong>as</strong>tre cu România. Acest lucru este de dorit să fie realizat cât mai<br />
curând posibil.<br />
Moderator: În acelaşi context, aş vrea să vă întreb care ar trebui să fie domeniile<br />
prioritare în relaţiile dintre Chişinău şi Bucureşti?<br />
Victor Chirilă: Trebuie de instituţionalizat relaţiile no<strong>as</strong>tre în toate domeniile şi<br />
81
mă refer, în primul rând, la dialogul politic. A existat în trecut o comisie interguvernamentală<br />
între Chişinău şi Bucureşti de dezvoltare a relaţiilor no<strong>as</strong>tre comune. Dar ace<strong>as</strong>tă instituţie<br />
nu a funcţionat întotdeauna aşa cum a trebuit. Ea a fost controlată, dominată de viziunea<br />
unui singur om. Funcţionarea ei în ultimii ani a depins de voinţa domnului Voronin. În<br />
momentul în care dânsul îşi schimba viziunea faţă de România, ace<strong>as</strong>tă instituţie nu mai<br />
funcţiona în mod normal. Astfel de disfuncţionalităţi instituţionale trebuie evitate.<br />
De acum în acolo Chişinăul şi Bucureştiul trebuie să se concentreze <strong>as</strong>upra unui<br />
obiectiv comun în dezvoltarea relaţiilor lor. Acest obiectiv comun trebuie să fie integrarea<br />
europeană. Ambele capitale trebuie să renunţe la viziunile de până acum, trebuie să se<br />
supună realităţilor. Există două state, care au două sisteme politice, două state care, în<br />
acelaşi timp, sunt legate de relaţii etnice comune, sunt legate de trecutul lor istoric, de o<br />
cultură comună. Dar în acelaşi timp sunt două state care sunt suverane, independente şi<br />
momentul important pe care trebuie să-l reţină politicienii de la Bucureşti şi de la Chişinău<br />
este că aceste două state doresc să se regăse<strong>as</strong>că împreună în Uniunea Europeană. Or,<br />
pentru a materializa acest obiectiv nu sunt îndeajuns doar declaraţii şi nu este suficientă<br />
doar susţinerea reciprocă pe plan internaţional.<br />
Chişinăul şi politicienii de aici trebuie să aibă curajul să recuno<strong>as</strong>că că drumul<br />
nostru către Uniunea Europeană trece prin România. Ace<strong>as</strong>ta nu înseamnă doar că cetăţenii<br />
noştri vor avea acces liber în UE prin România. În primul rând, acest lucru înseamnă că<br />
Republica Moldova trebuie să fie conectată la spaţiul economic al Uniunii Europene prin<br />
infr<strong>as</strong>tructuri concrete. Aici mă refer la poduri moderne peste Prut, la drumuri moderne<br />
care să ne une<strong>as</strong>că cu România şi, prin România, cu Uniunea Europeană, la căi ferate<br />
moderne care să ne lege cu reţeaua de căi ferate din Uniunea Europeană. Aici mă refer şi la<br />
gazoducte care să ne une<strong>as</strong>că cu reţeaua de gazoducte din România şi, prin gazoductele din<br />
România, cu viitoarea conductă de gaze naturale Nabucco, de <strong>as</strong>emenea, să fim conectaţi<br />
prin reţele electrice moderne cu reţelele electrice din Uniunea Europeană.<br />
Acestea sunt nişte proiecte concrete, care nu necesită multe discuţii politice, ci<br />
mai curând voinţă politică din ambele părţi şi dorinţă de a găsi resursele necesare pentru a<br />
construi ace<strong>as</strong>tă infr<strong>as</strong>tructură. Avem deja promisiuni din partea SUA şi a UE de a ne ajuta<br />
să finanţăm în parte anumite lucrări infr<strong>as</strong>tructurale, cum ar fi reconstrucţia şi modernizarea<br />
drumurilor, cum ar fi modernizarea reţelelor electrice. Vorbim mereu că Moldova oscilează<br />
între doi vectori – vectorul estic şi vectorul vestic – ori dacă dorim într-adevăr să ancorăm<br />
Republica Moldova pe vectorul vestic, al integrării în UE, avem nevoie de aceste conexiuni<br />
infr<strong>as</strong>tructurale, despre care am vorbit aici. Şi actualul Guvern trebuie să demonstreze că<br />
înţelege acest lucru şi găseşte banii necesari pentru realizarea acestor proiecte.<br />
Radu Vrabie: Noi avem nevoie de remedierea şi reluarea dialogului la toate<br />
capitolele, de creşterea nivelului acestui dialog şi de evitarea conflictelor inutile, conflictelor<br />
„mitologizate”, cum le-aş zice eu, cu declaraţii pentru uz intern, care erau făcute la Bucureşti,<br />
cu declaraţii pentru uz intern care erau făcute la Chişinău. Trebuie să construim o relaţie<br />
reciproc avantajo<strong>as</strong>ă, să evităm propaganda aici, să evităm alte lucruri care ar putea într-un<br />
82
fel afecta sau răni orgoliul unei părţi a cetăţenilor din Republica Moldova, care ar putea<br />
turna apă la moară propagandei din Tir<strong>as</strong>pol. Şi ace<strong>as</strong>tă abordare pragmatică, ace<strong>as</strong>tă<br />
abordare raţională ar face ca într-un moment oarecare aceste probleme să dispară, practic,<br />
de la sine, prin procesul de lucru.<br />
Iată, ca un exemplu, vroiam să spun că România este a doua ţară ca partener<br />
economic pentru regiunea transnistreană. Deci, într-un moment oarecare, ace<strong>as</strong>tă<br />
abordare ar da o posibilitate şi cetăţenilor moldoveni din Transnistria sau locuitorilor din<br />
partea stângă a Nistrului să înţeleagă că România nu vrea să cucere<strong>as</strong>că acest teritoriu şi<br />
nici să-i înrobe<strong>as</strong>că pe toţi cei care nu vorbesc limba română. Astfel, eu cred că într-un<br />
termen mediu îmbunătăţirea relaţiilor cu România ar putea rezolva anumite probleme şi în<br />
conflictul transnistrean.<br />
25 octombrie 2009<br />
Parafarea Convenţiei privind micul trafic la frontiera cu România şi<br />
ultimele evoluţii în relaţiile cu UE<br />
Invitaţi:<br />
- Elena Echim, directorul Departamentului drept<br />
internaţional, MAEIE;<br />
- Eugen Revenco, director de programe la Asociaţia<br />
pentru Politică Externă.<br />
Moderator: Astăzi vom discuta despre Convenţia privind micul trafic la frontieră<br />
cu România, parafată pe 20 octombrie 2009, la Chişinău, şi despre ultimele evoluţii în<br />
relaţiile Republicii Moldova cu UE. Convenţia privind micul trafic la frontieră este un<br />
document care a provocat în ultimii doi ani polemici aprinse în societate. Însă, am văzut<br />
că până la urmă negocierile au durat cel mult o zi şi jumătate. Acordul prevede că cetăţenii<br />
moldoveni din localităţile situate în apropierea frontierei cu România vor putea trece<br />
graniţa, fără vize, doar în baza unui permis special. Care va fi procedura de eliberare a<br />
acestor permise şi de ce acte vor avea nevoie oamenii?<br />
Elena Echim: Condiţiile de obţinere a permisului de mic trafic la frontieră nu<br />
sunt atât de multe. Cetăţenii pot traversa hotarul în baza permisului de mic trafic şi în baza<br />
paşaportului de călătorie în străinătate. Pentru a obţine acest permis, cetăţenii Republicii<br />
Moldova care locuiesc în zona de frontieră se vor adresa autorităţilor României pentru<br />
obţinerea acestui permis şi singura condiţie este ca ei să locui<strong>as</strong>că legal în zona de frontieră,<br />
cel puţin un an, şi să dovede<strong>as</strong>că că au necesitatea să călătore<strong>as</strong>că frecvent în România.<br />
Moderator: Adică, nu oricine va putea obţine acest permis, ci doar cei care au<br />
nevoie să călătore<strong>as</strong>că frecvent dincolo?<br />
83
Elena Echim: Prima condiţie este să locui<strong>as</strong>că legal în zona de frontieră, de cel<br />
puţin un an şi să aibă temeiuri pentru călătorii frecvente în România.<br />
Moderator: Care va fi raza de acţiune a Convenţiei, adică distanţa maximă de la<br />
hotar la care ar trebui să fie situate localităţile ca locuitorii acestora să cadă sub incidenţa<br />
noului document?<br />
Elena Echim: Regula generală este că ace<strong>as</strong>tă Convenţie se aplică cetăţenilor care<br />
locuiesc în raza de 30 km de la frontieră. Însă, în cazul în care o localitate începe până la 30<br />
km şi se întinde peste ace<strong>as</strong>tă limită de 30 km, deci ace<strong>as</strong>tă localitate intră în limita a până la<br />
50 km de la frontieră, va fi considerată că se află în zona de frontieră. Cu alte cuvinte, 30 km<br />
se extind până la 50 km, în cazul în care localitatea începe de la mai puţin de 30 km. Acest<br />
acord conţine în anexă lista localităţilor care fac parte din zona de frontieră. Orice anexă<br />
este parte integrantă a documentului şi după ce va intra în vigoare, el urmează să fie dat<br />
publicităţii şi publicul larg va lua cunoştinţă şi de anexele care indică localităţile, locuitorii<br />
cărora pot să beneficieze de ace<strong>as</strong>tă facilitate.<br />
Moderator: Există estimări în privinţa numărului de cetăţeni moldoveni care vor<br />
cădea sub incidenţa acordului?<br />
Elena Echim: Depinde de cei care îşi vor dori un permis de mic trafic. Nu toţi<br />
locuitorii dintr-o localitate vor trece frontiera în baza acestui regim de mic trafic de<br />
frontieră. Pot doar să vă spun, estimativ, că numărul localităţilor care vor beneficia de acest<br />
regim este aproape de 600, pe teritoriul Republicii Moldova. Din partea României, din<br />
păcate, încă nu avem aceste date.<br />
Moderator: La ce distanţă în România cetăţenii din zona de frontieră ar putea să<br />
se depl<strong>as</strong>eze şi ce li se va întâmpla în cazul în care vor depăşi ace<strong>as</strong>tă limită permisă, cum ar<br />
putea fi sancţionaţi?<br />
Elena Echim: Zona de frontieră este egală şi pe teritoriul Republicii Moldova, şi<br />
pe teritoriul României, până la 50 km, cum am menţionat. Cetăţenii care vor trece frontiera<br />
vor avea posibilitatea să călătore<strong>as</strong>că de-a lungul frontierei, în limită de 50 km pe teritoriul<br />
României.<br />
Moderator: Va exista o listă sau o hartă cu zona în care vor avea dreptul să<br />
călătore<strong>as</strong>că? Pentru că altfel s-ar putea rătăci foarte uşor.<br />
Elena Echim: Exact. După cum am menţionat, acest acord va avea o anexă ce<br />
urmează să fie completată şi de partea moldovene<strong>as</strong>că, şi de cea română. Partea română<br />
va întocmi o listă a acestor localităţi din zona de frontieră şi atunci orice călător va putea<br />
să se orienteze uşor. În cazul în care ace<strong>as</strong>tă zonă de frontieră va fi depăşită, sancţiunea<br />
va fi expulzarea de pe teritoriul României, pentru cetăţenii Republicii Moldova. Asta este<br />
regula generală în ce priveşte acordurile de readmisie şi călătoriile reciproce ale cetăţenilor.<br />
84
Sancţiunea expresă prevăzută în acordul despre care discutăm este retragerea acestui<br />
permis de mic trafic.<br />
Moderator: Ce beneficii vor obţine cetăţenii Republicii Moldova de pe urma<br />
Convenţiei? Vor putea să transporte produse agricole în România, de exemplu, fără taxe,<br />
pentru a le vinde acolo, cum s-a vehiculat în presa de la Chişinău?<br />
Elena Echim: Unul dintre temeiuri care pot sta la baza obţinerii acestor permise<br />
de mic trafic este şi participarea la programe în domeniul economic, inclusiv schimburi<br />
în domeniile economic, ştiinţific, cultural, medical, sportiv, m<strong>as</strong>s-media, educaţie.<br />
Schimburile economice vor putea fi efectuate în limita în care prevede legislaţia vamală<br />
a statelor părţi. Condiţiile şi regulile care există acum pentru traversarea frontierei şi<br />
pentru mărfurile care pot fi transportate peste frontiera Republicii Moldova şi, respectiv, a<br />
României, rămân în vigoare şi nu fac obiectul de reglementare al acestui acord.<br />
Moderator: Cetăţenii din zona de frontieră vor avea cumva dreptul să munce<strong>as</strong>că<br />
în România?<br />
Elena Echim: O prevedere expresă, în acest sens, nu este în acest document.<br />
Convenţia permite doar şederea neîntreruptă timp de trei luni pe teritoriul României, în<br />
cazul cetăţenilor Republicii Moldova.<br />
Moderator: Convenţia a fost, deocamdată, doar parafată. Pentru a intra în vigoare,<br />
ace<strong>as</strong>ta urmează să fie avizată de Comisia Europeană, iar apoi semnată de premierul român<br />
şi de cel moldovean. Se ştie cumva în cât timp ar putea intra în vigoare acest document şi<br />
când ar putea fi semnat?<br />
Elena Echim: Momentul semnării şi momentul intrării în vigoare al acestui acord<br />
nu coincid. Evident că anterior semnării, după cum aţi menţionat, este nevoie să se obţină<br />
avizul pozitiv al Comisiei Europene, iar după semnare statele vor îndeplini procedurile<br />
interne necesare pentru punerea în vigoare a acestui acord. Pentru Republica Moldova,<br />
ace<strong>as</strong>tă acţiune de punere în vigoare va fi emiterea unei hotărâri de Guvern pentru<br />
aprobarea documentului. După ce părţile contractante îşi notifică reciproc că au finalizat<br />
procedurile interne, acest acord va intra în vigoare.<br />
Moderator: Pe 21 octombrie, la Chişinău a avut loc prima reuniune de consultări<br />
ale Guvernului Republicii Moldova şi Comisiei Europene cu participarea reprezentanţilor<br />
preşedinţiei UE pe marginea viitorului document bilateral dintre Republica Moldova şi<br />
UE. Acest acord va fi unul de <strong>as</strong>ociere, iar negocierile <strong>as</strong>upra lui vor începe în ianuarie<br />
2010. Domnule Revenco, ce înseamnă un Acord de <strong>as</strong>ociere şi prin ce se deosebeşte el de<br />
fostul Acord de parteneriat şi cooperare cu UE?<br />
Eugen Revenco: Actualul Acord de parteneriat şi cooperare este prima înţelegere<br />
care a legat politic relaţiile dintre Republica Moldova şi ţările membre ale UE şi instituţiile<br />
europene. Între timp, instituţiile europene au evoluat, sunt competenţe noi, ţările membre<br />
85
au devenit mai multe, dar şi calitatea dialogului dintre Republica Moldova şi UE s-a<br />
intensificat. Faptul că Moldova este o ţară limitrofă cu UE trebuie să fie reflectat în noua<br />
înţelegere. UE între timp şi-a elaborat o politică estică, din care facem parte – ne place,<br />
nu ne place, dar suntem parte a acestei politici europene – şi aceste elemente vor trebui<br />
să fie reflectate în noul Acord de <strong>as</strong>ociere. Compartimentul politic trebuie să obţină o<br />
clarificare şi nişte mecanisme noi de cooperare, care să reflecte intensificarea raporturilor,<br />
periodicitatea, calitatea şi formele întâlnirilor, inclusiv forme de cooperare şi întâlnire sau<br />
forme de susţinere, de integrare a societăţilor civile. Trebuie să fie o deosebire numai între<br />
compartimentul ce se referă la comerţ.<br />
Acordul de parteneriat şi cooperare nu s-a referit la cele patru libertăţi. El are<br />
câteva compartimente care ţin de cooperarea politică, de cooperarea în materie de<br />
investiţii, cooperarea şi acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate pe care o avem deja<br />
în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi o serie de prevederi care nu vin decât să<br />
creeze o anumită claritate în anumite raporturi între ţările no<strong>as</strong>tre şi elemente de susţinere<br />
a reformelor. Situaţia ace<strong>as</strong>ta reflectă dezvoltarea raporturilor de la începutul anilor ’90,<br />
când Moldova abia a apărut pe hartă. Acordul de <strong>as</strong>ociere însă trebuie să includă cele patru<br />
libertăţi care ni le dorim noi – circulaţia persoanelor, serviciilor, capitalurilor şi a mărfurilor<br />
– într-un regim de liber acces, cu înlăturarea barierelor care există, fie ele bariere tarifare sau<br />
netarifare. Dar esenţială din punct de vedere politic ar fi acordarea de perspective europene.<br />
Moderator: Acordul de <strong>as</strong>ociere este un acord tip sau conţinutul acestuia va<br />
depinde doar de capacitatea de negociere a Guvernului de la Chişinău?<br />
Eugen Revenco: Acest Acord de <strong>as</strong>ociere se va înscrie în liniile generale ale<br />
Parteneriatului Estic, cu siguranţă. Adică este naiv să credem că fiecare ţară îşi va avea un<br />
acord de <strong>as</strong>ociere separat, individual. Doar că Ucraina deja a negociat în mare parte un<br />
acord. Forma, <strong>as</strong>emănarea acestui acord, probabil, va fi ca o machetă pentru toţi, aşa cum<br />
a fost şi Acordul pentru parteneriat şi cooperare, aşa cum au fost şi acordurile de <strong>as</strong>ociere<br />
pe care le-au avut ţările din Europa Centrală şi de Est. Evident, atunci când se negociază un<br />
acord, fie el chiar şi cadru, fiecare ţară are posibilitatea, în limita mandatului, sau în limita<br />
acestei machete generale, să individualizeze relaţia sa. Bunăoară, este greu să ne închipuim<br />
că Moldova va negocia foarte mult despre peşte sau pescuit, în condiţiile în care noi nu<br />
avem o <strong>as</strong>tfel de industrie pe care o are, spre exemplu, aceeaşi Ucraina, sau mineritul şi<br />
obţinerea cărbunelui – o ramură care, iarăşi, nu ţine de noi. Cu siguranţă că va fi nevoie de<br />
individualizat.<br />
Republica Moldova are anumite particularităţi pe care nu le au şi alte ţări.<br />
Bunăoară, specificul relaţiei sale cu ţările din Balcani. Şi legătura durabilă şi istorică,<br />
culturală, lingvistică, cu România, şi legătura economică, probabil, pe care Moldova ar<br />
putea s-o valorifice sau să o individualizeze în acest nou acord. Pentru că nu există altă ţară<br />
în vecinătatea UE care în întregime să aibă o limbă, o cultură şi o istorie comună. Acest<br />
element de individualizare poate fi exploatat. Nu există altă ţară în acest Parteneriat Estic<br />
86
care să se afle la o etapă atât de dezvoltată în relaţiile sale cu ţările din Balcani, cu acelaşi<br />
CEFTA unde am fost destul de activi în încheierea acelui Acord de comerţ liber.<br />
Iarăşi, prezenţa Moldovei în Europa de Sud-Est este mult diferită şi mult mai<br />
avansată decât oricare altă ţară, fie Belarus, fie Ucraina, Armenia, Azerbaidjan sau Georgia.<br />
Astfel că Republica Moldova poate pretinde la o individualizare, doar că nu trebuie să<br />
depăşe<strong>as</strong>că cadrul acestui Parteneriat Estic care există şi, mai mult ca atât, acest document<br />
trebuie, în primul rând, să creeze premize sau să l<strong>as</strong>e uşile deschise pentru individualizare<br />
ulterioară, care poate fi făcută, poate fi precizată prin înţelegere şi acorduri bilaterale<br />
suplimentare.<br />
Moderator: În general, cât ar putea dura negocierile <strong>as</strong>upra Acordului de <strong>as</strong>ociere<br />
şi de ce depinde semnarea lui cât mai rapidă?<br />
Eugen Revenco: Eu nu m-aş angaja acum în a face previziuni cât va dura, pentru că<br />
negocierile nu au numai compartimente tehnice de negocieri. Voinţa politică, schimbarea<br />
realităţilor nu depind numai de autorităţi. Şi doar dorinţa de a schimba nu este suficientă.<br />
Este nevoie de a realiza aceste modificări şi atunci negocierile pot dura mai puţin. Vedem că<br />
Ucraina a negociat o mare parte deja, în doi ani şi jumătate, şi încă nu a dus lucrurile până<br />
la capăt. La alţii, am văzut că Acordul privind micul trafic la frontieră s-a negociat într-o zi,<br />
ceea ce nu s-a făcut în mai bine de doi ani de zile.<br />
În cadrul acestor negocieri este important ca autorităţile să poată bine desluşi<br />
care sunt funcţiile şi rolul lor în interiorul societăţii, în Republica Moldova, ce este<br />
de făcut şi, doi, cum să facă <strong>as</strong>tfel ca aceste lucruri să fie văzute, înţelese, acceptate de<br />
partenerii europeni şi să obţină acele preferinţe pe care şi le doresc. Evident, şi din partea<br />
UE este nevoie de o mai bună cunoaştere a Republicii Moldova şi aici, iarăşi, nu numai<br />
europenii trebuie să-şi dea interesul, dar noi trebuie să le trezim lor interesul. Este un<br />
lucru multidimensional. Perspective? Eu nu m-aş angaja acum să le numesc. Altceva e că<br />
politicienii pot tr<strong>as</strong>a obiective pe care ar vrea să le atingă, spre care ar tinde să le realizeze<br />
într-o anumită perioadă de timp.<br />
Ceea ce ştim e că autorităţile no<strong>as</strong>tre şi îşi doresc ca acest Acord să recuno<strong>as</strong>că<br />
perspectiva liberalizării circulaţiei fără vize în spaţiul UE. Nu este vorba numai de circulaţia<br />
în UE, pentru că interesul nostru este nu doar să obţinem dreptul de a călători în scopuri<br />
turistice, dar şi să intensificăm relaţiile, raporturile no<strong>as</strong>tre, inclusiv pentru mobilitatea<br />
forţei de muncă şi pentru specialişti cu calificare, pentru studenţi, pentru pensionari,<br />
pentru toate categoriile populaţiei.<br />
87
01 noiembrie 2009<br />
Noua politică externă a Republicii Moldova. Interviu cu Natalia<br />
Gherman<br />
Moderator: Elementul principal al noii politici externe a Republicii Moldova<br />
promovate de Alianţa de guvernare este integrarea europeană. La începutul anului 2010,<br />
Republica Moldova va începe negocierile privind semnarea unui nou acord cu UE. Ce fel<br />
de acord va fi acesta şi prin ce se va deosebi de cel anterior?<br />
Natalia Gherman, ministru adjunct al Afacerilor Externe: Va fi un Acord de<br />
<strong>as</strong>ociere care va presupune <strong>as</strong>ocierea politică şi integrarea economică a Republicii Moldova<br />
cu UE. El se va deosebi de Acordul existent (Acordul de parteneriat şi cooperare cu UE)<br />
prin mai multe elemente: îl va depăşi considerabil atât pe plan de <strong>as</strong>ociere politică, cât<br />
şi pe planul integrării sectoriale. Şi este vorba de începerea negocierilor unui Acord de<br />
comerţ liber comprehensiv şi aprofundat între Republica Moldova şi UE. Pentru a avansa<br />
în vederea lansării negocierilor acestui Acord, la începutul anului viitor vom găzdui o<br />
misiune a UE de evaluare a nivelului nostru de pregătire pentru aceste negocieri. În cadrul<br />
acestei misiuni, va fi evaluat nu numai stadiul pregătirii şi necesităţile pe fiecare sector<br />
aparte, ci vor fi conturate şi definitivate necesităţile no<strong>as</strong>tre în vederea pregătirii echipei de<br />
negociatori pentru fiecare domeniu, pentru fiecare sector aparte şi aici, bineînţeles, vom<br />
conta pe sprijinul şi <strong>as</strong>istenta atât a Comisiei Europene, cât şi a ţărilor membre ale UE, care<br />
deja semnalează că vor fi gata să trimită şi echipe de instructori în Republica Moldova şi să<br />
găzdui<strong>as</strong>că experţii noştri pentru cursuri de instruire.<br />
Instruirea respectivă se va baza atât pe cunoştinţe profunde despre funcţionarea<br />
pieţei interne a UE pe diferite domenii, cât şi referitoare la strategia şi tactica de negocieri<br />
care trebuie să fie aplicate competent, profesionist de către negociatorii noştri pe parcursul<br />
procesului. În acelaşi timp, negocierea Acordului de comerţ liber, comprehensiv şi<br />
aprofundat presupune şi identificarea capacităţilor adiţionale, în vederea reformării<br />
concomitente, pe sectoare, - acolo unde se va depista că este nevoie de o reformare urgentă,<br />
- pentru ca la încheierea procesului de negocieri să fim siguri că avem capacitatea de a<br />
realiza tot ce s-a negociat, toate obiectivele fixate în textul viitorului acord. Acesta e lucrul<br />
cel mai important, din punctul meu de vedere.<br />
Moderator: Noul Acord va prevedea sau nu perspectiva de aderare europeană a<br />
Republicii Moldova?<br />
Natalia Gherman: Acesta este obiectivul nostru în procesul de negocieri. De<br />
obicei, un <strong>as</strong>emenea obiectiv se fixează în preambulul Acordului. Vom încerca să îl fixam<br />
din prima rundă de negocieri. Totodată, la acest obiectiv în formularea lui clară se poate<br />
reveni şi pe parcursul procesului de negocieri. Va fi un obiectiv important pentru echipa de<br />
negociatori, care va demara acest proces pe 12 ianuarie 2010.<br />
Printre obiectivele procesului de negocieri se află şi lansarea dialogului privind<br />
88
liberalizarea regimului de vize pentru cetăţenii Republica Moldova. În vederea atingerii<br />
acestui obiectiv, vom găzdui o misiune de evaluare a nivelului nostru de pregătire pentru<br />
un <strong>as</strong>emenea dialog până la sfârşitul anului curent. Misiunea ace<strong>as</strong>ta de evaluare din partea<br />
Comisiei Europene va examina desfăşurarea reformelor pe domenii precum: gestionarea<br />
proceselor de migraţie, funcţionarea Acordului privind facilitarea regimului de vize şi<br />
readmisie, securitatea frontierelor, managementul integrat al frontierelor, securitatea<br />
documentelor de călătorie pe care le eliberăm cetăţenilor Republicii Moldova şi multe<br />
alte <strong>as</strong>pecte relevante ale acestui dialog privind liberalizarea regimului de vize. Vorbim<br />
despre trei domenii principale pe care le includem în cadrul Acordului de <strong>as</strong>ociere. Primul<br />
- cooperarea în domeniul politic şi de securitate. Al doilea - dialogul privind liberalizarea<br />
regimului de vize. Şi al treilea - crearea unei zone de liber schimb între Republica Moldova<br />
şi UE.<br />
Moderator: Se poate vorbi acum despre un termen în care ar putea fi liberalizat<br />
regimul de vize? Sau este prematur acest lucru şi totul depinde de procesul reformelor, de<br />
capacitatea de negociere a Guvernului?<br />
Natalia Gherman: Este prematur bănuiesc să fixăm anumite termene, pentru<br />
că în cele din urmă, contează lansarea acestui proces. Pe măsura realizării reformelor,<br />
îndeosebi în domeniul justiţiei şi afacerilor externe, vom avea o înţelegere mai clară a<br />
etapelor calendaristice de avansare în cadrul acestui proces.<br />
cu UE?<br />
Moderator: Ce beneficii ar putea aduce cetăţeanului de rând Acordul de <strong>as</strong>ociere<br />
Natalia Gherman: În primul rând, împreună cu partenerii din UE, Republica<br />
Moldova se angajează în promovarea unor reforme importante pe plan intern, care vor<br />
aduce beneficii ţării în întregime şi fiecărui cetăţean în parte. Este vorba despre reforma<br />
judiciară, despre lupta cu corupţia, cu crima organizată, este vorba despre reforma<br />
comprehensivă a sistemului administraţiei publice care înseamnă funcţionarea mai bună<br />
şi mai eficientă a instituţiilor în stat, care trebuie să serve<strong>as</strong>că interesele cetăţenilor în<br />
primul rând. Pe lângă toate acestea, vor fi intensificate eforturile şi demersurile în vederea<br />
reintegrării ţării şi soluţionării conflictului transnistrean. Vor fi şi multe alte elemente ce ţin<br />
de reforme.<br />
În al doilea rând, chiar şi pe parcursul avansării în dialogul cu privire la liberalizarea<br />
regimului de vize, vor fi create condiţii mai bune pentru a aduce beneficii adiţionale în<br />
cadrul Acordului existent de facilitare a regimului de vize. Vor fi incluse mai multe categorii<br />
de cetăţeni în cadrul aplicării acestui Acord, categorii care vor beneficia de circulaţia mai<br />
facilitată în spaţiul european. În perspectiva liberalizării graduale a regimului de vize,<br />
sperăm foarte mult că într-o perioadă previzibilă cetăţenii noştri vor beneficia de regimul<br />
de călătorii fără vize în spaţiul european.<br />
În ceea ce priveşte lansarea negocierilor privind crearea unei zone de comerţ liber<br />
între Republica Moldova şi UE, ace<strong>as</strong>ta presupune reforme consecvente în mai multe<br />
89
domenii de activitate, în mai multe sectoare ale economiei naţionale. Pe parcursul realizării<br />
acestor reforme, domeniile respective vor fi modernizate. Scopul negocierilor este de a crea<br />
condiţii prin intermediul reformării acestor sectoare pentru a aduce investiţii străine în<br />
modernizarea şi în avansarea nivelului de funcţionare pe fiecare domeniu concret.<br />
Moderator: Care sunt ţările pe sprijinul cărora mizează cel mai mult Republica<br />
Moldova în procesul său de integrare europeană?<br />
Natalia Gherman: Partenerul principal al Republicii Moldova în procesul de<br />
negocieri este Comisia Europeana. Pe lângă Comisia Europeana, Republica Moldova<br />
îşi intensifică eforturile în colaborarea bilaterală cu mai multe ţări membre ale UE. Deja<br />
simţim contribuţia esenţială şi dorinţa de a se implica în sprijinul echipei de negociatori<br />
din partea Ţărilor Baltice. Ţările nordice ne oferă şi ele <strong>as</strong>istenţă în pregătirea echipelor<br />
de negociatori, mai ales pe elementul zonei de comerţ liber aprofundat, pentru că au o<br />
experienţă foarte importantă în promovarea idealului privind crearea pieţei libere pe<br />
continental european. Contăm foarte mult pe sprijinul fiecărei ţări membre a UE. Vom<br />
continua discuţiile şi consultările no<strong>as</strong>tre pe plan bilateral, pentru că deschiderea şi<br />
atitudinea pozitivă faţă de Republica Moldova la momentul lansării acestui proces foarte<br />
important se simte din ce în ce mai mult.<br />
Moderator: Care este rolul Parteneriatului Estic în procesul de integrare europeană<br />
a Republicii Moldova?<br />
Natalia Gherman: Intenţionăm să utilizăm toate oportunităţile oferite de<br />
Parteneriatul Estic pentru a avansa aceste procese importante despre care v-am vorbit<br />
anterior şi să facilitam dialogul nostru bilateral cu UE. Toate aceste trei elemente importante<br />
- negocierea Acordului de <strong>as</strong>ociere, crearea graduală a zonei de comerţ liber aprofundat cu<br />
UE şi lansarea dialogului de liberalizare a regimului de vize – sunt reflectate ca obiective<br />
majore în Declaraţia de lansare a Parteneriatului Estic, adoptată pe 7 mai 2009 la Praga. UE<br />
va avea o abordare diferenţiată faţă de fiecare stat membru al acestei iniţiative în oferirea<br />
instrumentelor Parteneriatului Estic. Totul va depinde de nivelul de pregătire şi de nivelul<br />
de ambiţie al fiecărei ţări. Noi intenţionăm să-l utilizăm la maximum şi atunci când ni se<br />
va propune instrumentul de sporire a capacităţii instituţionale din cadrul Parteneriatului<br />
Estic intenţionăm să-l aplicăm pentru instituţiile no<strong>as</strong>tre de stat, care au nevoie de reforme<br />
profunde în vederea sporirii capacităţilor funcţionale. Atunci când ni se va propune<br />
utilizarea oportunităţilor oferite de iniţiativa managementul frontierelor, iarăşi, credem că<br />
acest lucru va fi foarte relevant în contextul lansării dialogului cu privire la liberalizarea<br />
regimului de vize.<br />
În fond, tot ce se propune în cadrul celor patru platforme de cooperare multilaterală<br />
în cadrul Parteneriatului poate fi utilizat, aplicat selectiv şi de către Republica Moldova<br />
în domenii în care avem nevoie realmente de un sprijin adiţional, de fonduri adiţionale,<br />
pentru că, în cele din urmă, totul se face în conformitate cu agenda guvernamentală de<br />
acţiuni, programul de activitate al Guvernului, adoptat pe 25 septembrie 2009. Deci, dacă<br />
90
ne uitam la conţinutul iniţiativei Parteneriatului Estic, putem vedea că mai multe elemente<br />
sunt foarte constructive, sunt în măsură să ne faciliteze realizarea reformelor pe plan intern<br />
şi să faciliteze avansarea dialogului nostru bilateral cu UE pe domeniile menţionate.<br />
Moderator: Problema transnistreană este o piedică sau nu în integrarea europeană<br />
a Republicii Moldova? În ce măsură un sprijin din exterior ar putea ajuta autorităţile de la<br />
Chişinău să rezolve acest conflict şi prin ce ar trebui să se manifeste acest sprijin?<br />
Natalia Gherman: UE este deja implicată în procesul de soluţionare a conflictului<br />
transnistrean prin participarea sa activă în formatul existent 5+2 de soluţionare a<br />
conflictului. Fiecare cunoaşte rolul pozitiv pe care îl are misiunea EUBAM – misiunea<br />
europeană de <strong>as</strong>istenţă la frontiera moldo-ucraineană. Aceste două elemente fac parte din<br />
contribuţia UE la lansarea unui set de proiecte menite să spore<strong>as</strong>că nivelul încrederii între<br />
cele două maluri ale Nistrului.<br />
Toate aceste elemente sunt în măsură să spore<strong>as</strong>că nivelul de implicare al UE în<br />
procesul soluţionării conflictului transnistrean şi să avanseze nivelul nostru de cooperare<br />
la un nivel calitativ nou. Ele vor face parte şi din procesul de negociere a noului Acord de<br />
<strong>as</strong>ociere, prima parte a căruia se referă la cooperarea în domeniul politic şi de securitate<br />
şi care urmează să reflecte atât angajamentele părţii moldoveneşti, cât şi angajamentele<br />
Uniunii Europene în vederea conjugării efortului comun menit să faciliteze procesul de<br />
soluţionare a conflictului. Eu nu aş spune că nesoluţionarea până acum a conflictului<br />
transnistrean este o piedică pentru lansarea şi avansarea negocierilor pe marginea unui nou<br />
Acord de <strong>as</strong>ociere cu UE.<br />
Moderator: Dincolo de faptul că integrarea europeană a fost proclamată ca o<br />
prioritate a noului Guvern, acesta şi-a propus să stabile<strong>as</strong>că relaţii strategice şi cu patru<br />
state: România, SUA, Rusia şi Ucraina. Aş vrea să discutăm pe rând despre relaţiile cu<br />
fiecare dintre aceste ţări. Ce înseamnă o relaţie strategică cu Bucureştiul, ce aşteptări are<br />
Chişinăul de la ace<strong>as</strong>tă relaţie şi ce ar putea oferi în schimb?<br />
Natalia Gherman: Parteneriatul strategic cu România este un element important<br />
al noului program de guvernare pe domeniul politicii externe. Este o relaţie fire<strong>as</strong>că ce<br />
trebuie să existe între două state partenere, între două state vecine. În primul rând, acest<br />
parteneriat presupune un dialog politic avansat, aprofundat pe toate domeniile de interes<br />
comun şi, nu în ultimul rând, pe domeniul integrării europene a Republicii Moldova.<br />
România este un stat vecin, membru al UE şi al NATO. Avem nevoie de o relaţie pragmatică,<br />
sinceră, pentru că în cele din urmă România ar putea să ne ajute plenar la lansarea dialogului<br />
nostru cu UE şi cu structurile euro-atlantice în acest sens, cu atât mai mult cu cât România<br />
rămâne în continuare cel mai important partener economic pentru Republica Moldova.<br />
Ace<strong>as</strong>tă relaţie trebuie să fie continuată, avansată, promovată. Avem nevoie de<br />
investiţii din partea României în economia Republicii Moldova. Avem nevoie de schimburi<br />
interumane, care ar trebui să decurgă într-o manieră mult mai facilitată în comparaţie cu ce<br />
a fost anterior. Şi, nu în ultimul rând, ţinându-se cont şi de acest obiectiv major, am invitat<br />
91
partea română la negocieri, la Chişinău, pe marginea textului unui nou Acord de trafic<br />
frontalier. Acest document sperăm să fie semnat în timpul cel mai apropiat la Bucureşti.<br />
Este vorba despre Convenţia privind micul trafic la frontieră.<br />
Moderator: Ce înseamnă o relaţie strategică cu SUA şi care vor fi principalele<br />
domenii de colaborare cu ace<strong>as</strong>tă ţară?<br />
Natalia Gherman: Cu SUA întotdeauna ne propuneam o relaţie avansată, o<br />
relaţie strategică, pentru că SUA s-au dovedit a fi în perioada independenţei Republicii<br />
Moldova un partener de încredere şi un partener foarte generos pe planul <strong>as</strong>istenţei de<br />
dezvoltare pentru Republica Moldova. Pe lângă susţinerea politică a demersului nostru<br />
de integrare europeană, SUA sunt şi un partener bilateral foarte important. Avem proiecte<br />
şi programe atât în domeniul avansării dialogului politic, cât şi în domeniul cooperării<br />
economice. Colaborăm şi pentru avansarea nivelului de cooperare pe plan regional, fiindcă<br />
SUA sunt un partener important pentru cooperarea regională în bazinul Mării Negre şi<br />
pentru celelalte iniţiative faţă de care ace<strong>as</strong>tă ţară manifestă un interes sporit.<br />
Moderator: Ce înseamnă o relaţie strategică cu Rusia şi cu ce se deosebeşte ea de<br />
relaţia strategică cu SUA, de exemplu?<br />
Natalia Gherman: Şi cu Federaţia Rusă intenţionăm să dezvoltăm un parteneriat<br />
bazat pe interes reciproc, pe pragmatism şi pe o abordare echilibrată a tuturor <strong>as</strong>pectelor<br />
de interes comun. Nu în ultimul rând, trebuie să dezvoltăm acest parteneriat pentru că<br />
Federaţia Rusă continuă să aibă un rol important în procesul de soluţionare a conflictului<br />
transnistrean, la fel ca şi SUA, pentru că ambele ţări participă în formatul existent 5+2<br />
de soluţionare a conflictului. Federaţia Rusă rămâne un partener economic cu pondere<br />
importantă pentru Republica Moldova. Participăm împreună în cadrul mai multor<br />
structuri regionale. Intenţionăm să avansăm ace<strong>as</strong>tă relaţie la un nivel nou.<br />
Moderator: De ce este nevoie de o relaţie strategică cu Ucraina şi prin ce este<br />
important acest stat pentru Republica Moldova?<br />
Natalia Gherman: Ucraina este un stat vecin. Pentru Republica Moldova este<br />
firesc să aibă o relaţie strategică şi cu ace<strong>as</strong>tă ţară. Pe lângă dezvoltarea relaţiilor bilaterale,<br />
intenţionăm să ne conjugăm efortul, împreună cu Ucraina, şi pe planul integrării europene.<br />
Ucraina se încadrează în structurile UE, la fel ca şi Republica Moldova. Bănuiesc că avem<br />
mai multe posibilităţi acum să ne consultăm reciproc, încercând să evităm greşeli şi alte<br />
elemente negative care pot apărea în acest proces. Este vorba şi de cooperarea regională<br />
cu Ucraina, în cadrul mai multor foruri, aranjamente, iniţiative. Ucraina este implicată în<br />
procesul de soluţionare a conflictului transnistrean şi avem nevoie de o participare activă<br />
şi constructivă, ţinând cont şi de experienţa pe care o are Ucraina pe acest dosar. Există şi<br />
foarte multe alte elemente.<br />
92<br />
Moderator: Unul dintre principiile de bază ale noii guvernări, fixat şi în declaraţia
de constituire a Alianţei pentru Integrare Europeană, este păstrarea în continuare a<br />
neutralităţii militare a Republicii Moldova. Totodată, se vorbeşte şi despre stabilirea unor<br />
raporturi de colaborare eficientă cu NATO. În acest context, aş vrea să vă întreb cum se<br />
va constitui relaţia cu NATO, aşa încât să nu fie afectat principiul neutralităţii militare a<br />
Republicii Moldova?<br />
Natalia Gherman: Republica Moldova rămâne în continuare un stat neutru<br />
conform Constituţiei. Cu NATO avem o relaţie în cadrul Parteneriatului pentru Pace.<br />
Este un cadru stabilit în care avansăm considerabil. Acum relaţia no<strong>as</strong>tră este bazată pe<br />
un Plan individual de acţiuni în cadrul Parteneriatului pentru Pace, ceea ce înseamnă că<br />
dialogul nostru politic, forumul nostru consultativ cu Alianţa Nord-Atlantică se desfăşoară<br />
prin intermediul activităţilor reflectate în acest plan individual al Parteneriatului. Cadrul<br />
respectiv ne ajută la reformarea sectorului nostru de apărare şi de securitate. Intenţionăm<br />
să-l folosim mai activ, ţinând cont de toate posibilităţile pe care le oferă. Sunt şi alte ţări care<br />
îşi dezvoltă relaţia cu NATO prin intermediul unor documente, programe <strong>as</strong>emănătoare.<br />
Mă refer la ţări considerate neutre cum sunt Austria, Finlanda şi Suedia. Intenţionăm să<br />
le urmăm exemplul şi să avem o relaţie cu Alianţa Nord-Atlantică la fel de constructivă şi<br />
pragmatică şi care va aduce beneficii în planul realizării reformelor din domeniul securităţii<br />
şi apărării.<br />
Moderator: În concluzie, cum ar putea fi formulată noua politică externă sau<br />
politica externă a noului Guvern de la Chişinău în două-trei propoziţii, aşa ca să cuprindem<br />
în ansamblu toate <strong>as</strong>pectele?<br />
Natalia Gherman: Prima: integrarea europeană este obiectivul major atât pe plan<br />
intern, cât şi prin exprimarea politicilor no<strong>as</strong>tre pe plan extern. A doua: pragmatism în<br />
realizarea acestor obiective. Şi a treia: servirea interesului fiecărui cetăţean al Republicii<br />
Moldova în realizarea acestor obiective rămâne să fie obiectivul major, prioritar pentru tot<br />
ce facem şi pentru tot ce ne propunem.<br />
93
15 noiembrie 2009<br />
Perspectivele de integrare europeană ale Republicii Moldova: rolul<br />
statelor membre ale UE<br />
94<br />
Invitaţi:<br />
- Vlad Lupan, expert independent;<br />
- Radu Vrabie, director de programe, Asociaţia pentru<br />
Politică Externă.<br />
Moderator: Aş vrea să începem discuţia no<strong>as</strong>tră cu vizita la Chişinău a Secretarului<br />
de stat francez pentru afaceri europene, Pierre Lellouche, care a avut loc pe 11 şi 12<br />
noiembrie 2009. Cât de importantă este ace<strong>as</strong>tă vizită pentru Republica Moldova şi care<br />
este relevanţa ei?<br />
Vlad Lupan: În primul rând, vorbim despre vizita unui Secretar de stat din<br />
Ministerul Afacerilor Externe al Franţei. Este un nivel foarte înalt. Declaraţiile lui Lellouche<br />
denotă foarte clar că discuţia privind necesitatea de a vizita Republica Moldova a fost<br />
coordonată inclusiv cu Nicol<strong>as</strong> Sarkozy. Susţinerea oferită de către preşedinţia franceză<br />
Republicii Moldova este cunoscută de mai demult pentru că, dacă ne amintim bine, chiar<br />
Nicol<strong>as</strong> Sarkozy, în vizita sa din România, a afirmat că parcursul european al Republicii<br />
Moldova trebuie numaidecât susţinut. Iată că vedem o realizare practică a acestei susţineri.<br />
Dar, pe de altă parte, ace<strong>as</strong>tă susţinere vine tocmai acum, după investirea noului Guvern<br />
şi nu mai înainte, în timpul fostei guvernări. Iată că Guvernul Alianţei pentru Integrare<br />
Europeană beneficiază de susţinerea Franţei pentru ace<strong>as</strong>tă integrare.<br />
Radu Vrabie: Este cunoscut faptul că în procesul integrării europene ai nevoie<br />
de susţinerea practic a tuturor statelor membre ale UE şi în special a ţărilor mari, a ţărilor<br />
„vechi” din Uniunea Europeană. Faptul că semnalul a fost dat de Paris, o capitală atât de<br />
importantă din UE, este un lucru îmbucurător şi un îndemn pentru noul Guvern, un<br />
semnal care, însă, nu trebuie să ne l<strong>as</strong>e impresia că avem o susţinere totală. Dimpotrivă,<br />
probabil este un îndemn de mobilizare pentru noul Guvern, pentru rezolvarea acelor<br />
restanţe pe care le are Moldova la capitolul integrării europene şi în promovarea unor noi<br />
reforme. Demult nu am avut o vizită la nivel înalt din Franţa, de pe timpul scurtei vizite a<br />
preşedintelui Jacques Chirac, de aceea este un semnal foarte bun.<br />
Moderator: Pierre Lellouche a spus că a venit la Chişinău la insistenţa preşedintelui<br />
francez Nicol<strong>as</strong> Sarkozy pentru a încuraja Republica Moldova în semnarea unui nou Acord<br />
de <strong>as</strong>ociere cu UE. Diplomatul francez a dat <strong>as</strong>igurări că Franţa va susţine activ Moldova<br />
la prima rundă de negocieri care urmează să aibă loc în ianuarie 2010. Poate fi calificată<br />
ace<strong>as</strong>tă vizită ca un sprijin direct din partea Franţei pentru apropierea Republicii Moldova<br />
de UE?
Radu Vrabie: Eu cred că Republica Moldova are foarte mult de lucru în<br />
promovarea reformelor, în realizarea <strong>as</strong>piraţiilor sale. Franţa are un cuvânt greu de spus<br />
şi poate să ne ajute. Astfel că venirea acestui înalt demnitar francez poate fi interpretată ca<br />
un sprijin din partea Franţei şi nu numai a Franţei, dar şi din partea altor state din UE, din<br />
vechea Europă, pentru că vizitele unor oficiali europeni de rang înalt nu sunt întâmplătoare<br />
şi nu se fac pe un teren nepregătit. Acest teren se pregăteşte, iar ridicarea nivelului înseamnă<br />
un semnal foarte bun pentru Republica Moldova şi sper că autorităţile moldovene vor<br />
trage toate concluziile de rigoare în urma acestei vizite şi vor continua procesul de lucru.<br />
Vlad Lupan: Este în primul rând un semnal de încurajare. Observăm pe de altă<br />
parte că a existat o anumită pauză în ce priveşte reformele europene după numirea noului<br />
Guvern. Este un lucru obiectiv care se întâmplă la o schimbare de Guvern. În acelaşi timp,<br />
credem că au trecut suficiente zile pentru ca acest Guvern să-şi determine componenţa<br />
nominală, inclusiv până la nivelul de viceminiştri, care ulterior să lucreze pe domeniul<br />
integrării europene, împreună cu întreg cabinetul de miniştri. A trecut din timpul necesar<br />
pentru stabilirea căilor pe care va merge restructurarea unor ministere odată cu crearea<br />
noului Guvern şi acum vedem că vine acest mesaj de încurajare şi de susţinere din partea<br />
Franţei.<br />
Aş vrea să facem totuşi diferenţa între aceste două cuvinte: „încurajare” şi<br />
„susţinere”. În cazul dat, încurajare însemnând un apel către autorităţile Republicii Moldova<br />
de a se mişca hotărât pe calea reformelor europene, iar prin susţinerea sa, Franţa poate<br />
oferi un ajutor ţării no<strong>as</strong>tre atât la nivel politic la Bruxelles, cât şi la nivel politic în relaţia<br />
sa cu Moldova şi în relaţia ţării no<strong>as</strong>tre cu reprezentanţii structurilor europene. Până la<br />
urmă, decizia politică le aparţine statelor membre, inclusiv Franţei, însă negocierile vor fi<br />
purtate între Ministerul de Externe al Republicii Moldova, cu participarea experţilor din<br />
alte ministere, şi reprezentanţi ai Comisiei Europene, care este totuşi o structura separată,<br />
este o structura de aplicare a deciziilor. Se pare că Franţa trimite două semnale, în paralel,<br />
unul de încurajare a reformelor din partea Republicii Moldova pentru o mişcare mai rapidă<br />
spre negocierea acordului de <strong>as</strong>ociere între Republica Moldova şi UE şi, pe de altă parte,<br />
trimite un semnal prin care spune: ok, dacă vă mişcaţi înainte, atunci vă vom susţine şi noi.<br />
Moderator: Referindu-se la criza din Republica Moldova, demnitarul francez<br />
a chemat parlamentarii să dea dovadă de înţelepciune la următoarea încercare de a alege<br />
şeful statului, lăsând la o parte interesele personale. Cum ar trebui înţeles acest apel?<br />
Vlad Lupan: Trebuie să înţelegem situaţia corect. În Republica Moldova au avut<br />
loc două scrutine, unul după altul. Aceste alegeri nu au fost uşoare. Ştim ce s-a întâmplat<br />
pe 7 aprilie. Ţara a fost scuturată de o criză de proporţii în domeniul politic, dar şi în<br />
domeniul social. Avem o divizare a situaţiei sociale în ţară, o polarizare a societăţii. Am<br />
avut o polarizare mai adâncă a societăţii în perioada de criză, după care au mai urmat alte<br />
alegeri. Se pare că, dacă se merge pe formula unor alegeri anticipate, înseamnă că va trebui<br />
ca Republica Moldova să se mobilizeze pentru încă o rundă de alegeri, fapt care, evident,<br />
95
nu poate fi susţinut de populaţie. O <strong>as</strong>tfel de situaţie nu este tocmai bună, însă am observat<br />
acelaşi tip de apel din partea UE atât după alegerile din 5 aprilie, cât şi acum după alegerile<br />
din 29 iulie.<br />
Acest lucru înseamnă că UE este interesată de o Moldovă stabilă, care nu trece<br />
dintr-o criza în alta, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, în vecinătatea no<strong>as</strong>tră estică, în<br />
Ucraina, şi este interesată să ne ajute pe calea integrării europene, iar, de fapt, integrarea<br />
europeană, în cazul Republicii Moldova, înseamnă reforme şi revenirea nu doar din criza<br />
politică, dar şi din cea economică.<br />
Radu Vrabie: Eu sunt de acord că mesajul UE nu s-a schimbat. UE vrea stabilitate,<br />
din mai multe puncte de vedere, pentru că numai o Moldovă stabilă, fără crize politice,<br />
neafectată de crize economice, ar putea să înfăptui<strong>as</strong>că reformele pe care şi le-a propus, însă<br />
nu cu orice preţ. Probabil, UE are în vedere şi conflictul transnistrean, care în linii mari a<br />
cam trecut pe planul doi.<br />
Moderator: Aş vrea să mai pun o întrebare pe care am pus-o, nu o singură dată,<br />
în acest studio. Problema transnistreană este sau nu o piedică în integrarea europeană a<br />
Republicii Moldova?<br />
Radu Vrabie: Eu cred că problema transnistreană a fost utilizată de unele forţe<br />
politice ca să <strong>as</strong>cundă anumite probleme actuale ale societăţii din Republica Moldova,<br />
inclusiv de pe malul stâng al Nistrului. Eu cred că problema transnistreană poate fi rezolvată<br />
dacă se va construi o strategie clară. Se vorbea pe timpuri de o rezolvare rapidă, se ridicau<br />
mizele, se aşteptau rezultate imediate, ori ele nu veneau, pentru că nu aveau de unde să vină.<br />
Nu cred că nerezolvarea conflictului afectează în măsură foarte mare situaţia din justiţia<br />
Republicii Moldova, din m<strong>as</strong>s media, din sectorul investiţional. Totodată, renunţarea la<br />
anumite formule de „lemn”, renunţarea la anumite acţiuni care aduc numai capital politic şi<br />
nu rezultate în teren ar putea să aducă mai mult folos în rezolvarea conflictului transnistrean.<br />
Vlad Lupan: Este sau nu conflictul transnistrean un blocaj pentru integrarea<br />
europeană? Categoric nu este. Dar ace<strong>as</strong>tă problemă a fost utilizată într-un context<br />
politic pe care eu l-aş defini antieuropean. Să vedem ce s-a întâmplat în conexiunea dintre<br />
problema transnistreană şi integrarea europeană a Republica Moldova tocmai înainte de<br />
alegeri. Preşedintele Voronin a numit iniţiativele Uniunii Europene privind Parteneriatul<br />
Estic drept un CSI-2, o structură care încercuieşte Rusia. De dragul alegerilor, preşedintele<br />
a cedat, blocând <strong>as</strong>tfel atât integrarea europeană a Republicii Moldova, cât şi soluţionarea<br />
conflictului transnistrean, pentru că acest conflict nu poate fi soluţionat în termenii propuşi<br />
de Federaţia Rusă, aşa cum au fost formulaţi, de altfel, în declaraţia comună a preşedintelui<br />
Voronin, Medvedev şi a liderului transnistrean Smirnov, semnată în martie la Moscova.<br />
Este vorba despre o serie de cedări, care ar putea avea anumite repercusiuni, pe viitor, în<br />
procesul de negocieri.<br />
Problema transnistreană, din păcate, a servit drept unealtă împotriva europenizării<br />
Republica Moldova la sfârşitul guvernării anterioare, însă ea nici într-un fel nu prezintă<br />
96
o barieră pentru o guvernare care îşi doreşte integrarea europeană şi soluţionarea<br />
conflictului transnistrean. Câteva guvernări la rând n-au avut pe agenda politică problema<br />
transnistreană ca una din problemele primordiale. Spre sfârşitul mandatului acestora sau<br />
în perioadele electorale, dintr-o dată, problema transnistreană şi în genere toată politica<br />
externă a Republicii Moldova devenea de o importanţă extremă. O <strong>as</strong>tfel de evoluţie<br />
denotă un singur lucru: guvernările anterioare nu au avut niciun succes în alte domenii sau<br />
succese limitate în alte domenii, decât în cel al soluţionării transnistrene sau al relaţiilor pe<br />
plan extern.<br />
Integrarea europeană nu este o politică externă. Este în exclusivitate o politică<br />
internă a Republicii Moldova. În unul din Barometrele de opinie din Republica Moldova<br />
a fost menţionat faptul că populaţia ţării crede că integrarea europeană este un dialog între<br />
Chişinău şi Bruxelles. Nu este. Tocmai că <strong>as</strong>ta este o problemă pe care va trebui să o trateze<br />
actuala guvernare, în perioada în care va avea ace<strong>as</strong>tă ocazie, şi anume transformarea<br />
imaginii relaţiei Chişinău-Bruxelles din una externă, în una internă. Integrarea europeană<br />
este reformarea tuturor instituţiilor din Republica Moldova, dar pentru <strong>as</strong>ta nu îţi încurcă<br />
nicio Transnistrie.<br />
Moderator: Tot în ace<strong>as</strong>tă săptămână a avut loc vizita premierului Vlad Filat la<br />
Bucureşti, unde a participat la reuniunea Iniţiativei Central Europene. El şi-a exprimat<br />
speranţa că Iniţiativa Central Europeană va deveni o punte de legătură dintre UE şi statele<br />
care tind să aparinţă familiei europene. Ca să fie clar şi pentru radio<strong>as</strong>cultătorii noştri, ce<br />
este Iniţiativa Central Europeană şi cum ar putea apropia Republica Moldova de UE?<br />
Vlad Lupan: Subiectul conexiunilor Republicii Moldova cu UE prin intermediul<br />
altor organizaţii a mai fost discutat anterior, în mod particular, de către guvernul comunist.<br />
Ace<strong>as</strong>tă legătură dintre Republica Moldova şi Balcanii de Vest, dintre Republica Moldova<br />
şi Iniţiativa Central Europeană, SECI şi alte iniţiative din zonă nu este ceva nou şi este<br />
un mesaj pe care Republica Moldova încearcă să-l promoveze în sensul în care dorim<br />
să devenim membru al UE, utilizând structuri, organizaţii care pot să ne ajute pe calea<br />
integrării europene. De fapt este un mesaj care rămâne valabil şi pe care l-a promovat şi<br />
prim-ministrul actual. Republica Moldova vrea să devină membru al UE şi toate căile sunt<br />
bune pentru <strong>as</strong>ta, evident.<br />
Totuşi, cred că pe primul loc trebuie să stea reformele pe care noi singuri o să le<br />
implementăm şi relaţia bilaterală cu Bruxellesul. Deşi este greu să numeşti o relaţie dintre<br />
Chişinău şi Bruxelles una bilaterală, pentru că Bruxellesul înseamnă toate statele UE. Cu<br />
cât mai rapid şi mai bine ne vom face temele pe ac<strong>as</strong>ă, cu atât mai puţin vom avea nevoie<br />
de alte suporturi şi alte instrumente pentru a ajunge în UE. Deşi, aş menţiona numaidecât<br />
faptul că şi instituţiile respective sunt importante pentru Republica Moldova. Deci, nu<br />
trebuie să le contrapunem. Fiecare instituţie îşi are rolul său, trebuie doar să fim echilibraţi<br />
în utilizarea acestora.<br />
Radu Vrabie: Cuvântul central care mi-a atr<strong>as</strong> atenţia din spusele colegului meu<br />
97
este „de a ajuta”. „A ajuta” nu înseamnă „a face în locul nostru”. Structurile, toate instituţiile,<br />
organizaţiile la care Republica Moldova este parte în drumul său european sunt un lucru<br />
foarte bun, dar ele pot numai să ne ajute, să ne îndrume, să ne împărtăşe<strong>as</strong>că din experienţă<br />
şi nu să facă ce avem de făcut în locul nostru. Iarăşi, revenind la practicile pe care le aveam<br />
mai ieri, deţinând preşedinţia acestor organizaţii, nu înseamnă că am obţinut foarte<br />
mult. Trebuie de crescut aşteptările. Ace<strong>as</strong>ta este o platformă foarte bună de discuţii, de<br />
împărtăşire a unor idei, de suport, însă, revenind la ceea ce a spus dl Lupan, lucrul se face<br />
aici, în Republica Moldova, şi nimeni, dacă Republica Moldova nu va vrea şi nu va face, nu<br />
ne va putea ajuta, indiferent din ce organizaţie facem parte.<br />
Moderator: La Bucureşti, premierul Vlad Filat a fost însoţit şi de ministrul de<br />
Externe, Iurie Leancă, care s-a întâlnit cu omologul său român, Cătălin Predoiu. Cei doi<br />
s-au pronunţat pentru încheierea cât mai grabnică a unui Tratat politic bilateral dintre<br />
Chişinău şi Bucureşti. Asupra semnării acestui Tratat au insistat anterior şi fostele autorităţi<br />
comuniste, însă fără succes. Putem vorbi acum despre găsirea unui numitor comun dintre<br />
Bucureşti şi Chişinău în ace<strong>as</strong>tă privinţă?<br />
Radu Vrabie: La începutul emisiunii vorbeam despre faptul că guvernarea nu a<br />
reuşit încă să intre în toată plenitudinea în rezolvarea problemelor cu care se confruntă<br />
Republica Moldova, or la acest capitol mie mi se pare că Ministerul de Externe acum<br />
este pe primul loc, sau a făcut câteva lucruri importante. Încă un lucru pe care vreau să-l<br />
menţionez înainte de a trece la Tratatul de bază este că fostului amb<strong>as</strong>ador Teodorescu i-au<br />
fost retr<strong>as</strong>e acele învinuiri care nu aveau niciun sens, acuzaţiile aduse României de către<br />
fosta guvernare comunistă de la Chişinău referitoare la pretinsa implicare a Bucureştiului<br />
în organizarea violenţelor din 7 aprilie 2009 şi expulzarea care a urmat a amb<strong>as</strong>adorului<br />
român. Mi se pare că este un gest foarte bun din partea Guvernului de la Chişinău.<br />
Referitor la problema tratatelor. Tratatul de baza şi tratatul de frontieră cu<br />
România erau foarte politizate şi aceste probleme nu puteau fi rezolvate atâta timp cât<br />
erau interpretate în scopuri politice. Greşeli s-au făcut din ambele părţi – şi la Bucureşti,<br />
şi la Chişinău, însă mesajul Chişinăului era foarte obraznic faţă de România. Eu sper că<br />
Republica Moldova şi România vor reuşi în condiţiile actuale să depăşe<strong>as</strong>că problemele<br />
dintre ţările no<strong>as</strong>tre. Este un lucru foarte important. În plus, chiar dacă am primit mesaje de<br />
încurajare din partea Parisului, cred că cea care poate să ne ajute cel mai mult dintre ţările<br />
UE este România.<br />
Vlad Lupan: Tratatul politic bilateral dintre Republica Moldova şi România, în<br />
opinia mea, nu a fost semnat până acum din cauza că PCRM, aflat la guvernare în perioada<br />
anterioară, răspundea aşteptărilor şi temerilor Moscovei care se temea că Republica<br />
Moldova, fiind lăsată singură, va fugi din nou în România. Este o percepţie mai veche şi nu<br />
este valabilă prin definiţie. Or, acum avem la guvernare Alianţa pentru Integrare Europeană.<br />
Acest lucru ne demonstrează direcţia spre Occident şi ace<strong>as</strong>tă Alianţă în programul său<br />
electoral a spus foarte clar: vrem un parteneriat strategic european cu România, vecinul<br />
98
şi ţara care istoric ne-a susţinut necondiţionat în calea integrării europene până acum, cu<br />
tot cu problemele pe care le-am avut în relaţia Bucureşti-Chişinău. Ne-a demonstrat o<br />
susţinere necondiţionată şi sinceră, a mers în permanenţă la cedări şi este gata din nou<br />
să ne susţină necondiţionat. Nu există condiţii pe care le pune Bucureştiul în ce priveşte<br />
integrarea europeană a Republicii Moldova. Integrarea europeană a ţării no<strong>as</strong>tre este în<br />
interesul tuturor, atât al Chişinăului, cât şi al Bucureştiului.<br />
Pe de altă parte, parteneriatul strategic european cu România despre care vorbeam<br />
poate fi tocmai acest Tratat de bază. De ce să semnăm un Tratat de bază fără conţinut,<br />
dacă putem să semnăm un Tratat de bază prin care să stabilim acest parteneriat strategic<br />
european cu România? Iată o manieră prin care poţi să transformi o problemă într-o<br />
soluţie. Credem şi sperăm că o <strong>as</strong>tfel de abordare va fi acceptată de ambele părţi. Evident că<br />
aşteptăm mai multe lucruri să se întâmple, iată că deja unele se întâmplă – a fost semnată<br />
Convenţia privind micul trafic de frontieră. De altfel, şi Convenţia privind micul trafic nu<br />
este doar între România şi Republica Moldova. Este de fapt o Convenţie din cadrul UE şi<br />
acum a fost aprobată de Comisia Europeană, un lucru care nu ştiu de ce le scăpa foştilor<br />
guvernanţi în prezentările lor.<br />
Evident că aşteptăm să vedem care vor fi evoluţiile în ce priveşte numirea<br />
amb<strong>as</strong>adorilor de ambele părţi. Pentru că dacă vrem un parteneriat strategic european cu<br />
România, ar trebui să fie şi un amb<strong>as</strong>ador profesionist în acest domeniu. Sperăm să vedem<br />
pe cineva cu relevanţă, nu numaidecât sută la sută profesionist, dar cel puţin cu relevanţă<br />
pentru relaţia Chişinău – Bucureşti. Sunt o serie de subiecte de ordin practic, care pot fi<br />
soluţionate prin acest Tratat de bază, fără ca să faci din el o sperietoare.<br />
21 noiembrie 2009<br />
Chişinăul trebuie să facă tot ce îi stă în puteri pentru a deveni atractiv<br />
pentru partea stângă a Nistrului. Interviu cu Igor Corman<br />
Moderator: Asistentul adjunct al Secretarului de stat al SUA pentru afaceri<br />
europene şi euro-<strong>as</strong>iatice, Daniel Russel, a venit recent în Republica Moldova să discute în<br />
special despre perspectivele soluţionării crizei transnistrene. Aş vrea să vă întreb cum vede<br />
actuala guvernare, adică Alianţa pentru Integrare Europeană, rolul pe care l-ar putea avea<br />
SUA în depăşirea crizei transnistrene?<br />
Igor Corman, preşedintele Comisiei de politică externă a Parlamentului: În<br />
primul rând, vreau să menţionez că ace<strong>as</strong>tă vizită se încadrează, de fapt, în şirul de vizite<br />
care au loc şi la noi în ţară şi a oficialilor noştri peste hotare, vizite care au început după ce a<br />
fost format noul Guvern. Sigur că relaţiile no<strong>as</strong>tre cu Statele Unite au o importanţă aparte.<br />
Este foarte clar că Statele Unite joacă un rol deosebit în acest proces de negocieri, în acest<br />
format 5+2. Chiar dacă au calitate de observatori – SUA şi UE – noi înţelegem că aportul<br />
lor este unul foarte important.<br />
99
După acest an electoral, după aceste două campanii istovitoare, este foarte bine<br />
că au început discuţiile la acest subiect. După cum ştim, a avut loc şi o reuniune la Viena,<br />
o primă încercare de a debloca acest proces. Cred că în urma schimbării realităţilor de<br />
la Chişinău, toţi aceşti actori importanţi sunt interesaţi să afle şi viziunea Guvernului<br />
moldovenesc, adică punctele de vedere <strong>as</strong>upra posibilităţilor de deblocare a procesului de<br />
negocieri.<br />
Până la urmă, ştim cu toţii că sunt câteva elemente foarte importante, care trebuie<br />
să ne <strong>as</strong>igure o bază pentru identificarea unei soluţii, dacă vorbim despre conflictul<br />
transnistrean. Eu cred că Guvernul actual înţelege foarte bine că un <strong>as</strong>pect foarte important<br />
este că Republica Moldova trebuie să devină, în primul rând, atractivă pentru cealaltă<br />
parte a ţării – partea din stânga Nistrului. Tot ceea ce face noul Guvern, Alianţa pentru<br />
Integrare Europeană, se include foarte bine în acest context, pentru că dorim să <strong>as</strong>igurăm o<br />
dezvoltare a ţării, dorim să <strong>as</strong>igurăm un alt nivel de viaţă, să <strong>as</strong>igurăm standarde europene<br />
la noi ac<strong>as</strong>ă, să devenim într-adevăr un stat de drept, să ajungem la o democraţie veritabilă.<br />
Toate aceste elemente influenţează în mod direct <strong>as</strong>upra încercărilor de a crea o<br />
bază solidă pentru soluţionarea acestui conflict. Dar mai ştim că mai este şi cealaltă parte<br />
a medaliei. Trebuie să existe o atmosferă de încredere între toţi aceşti actori implicaţi în<br />
procesul de negocieri şi aici sigur că avem un sprijin şi o înţelegere deplină din partea UE<br />
şi din partea SUA. Un rol important trebuie să joace şi Ucraina, dar cunoaştem că acum<br />
în Ucraina există alte evoluţii politice. Este vorba de campania prezidenţială care a fost<br />
declanşată. Şi desigur că un rol important îl are Rusia, în acest context.<br />
Moderator: Chiar vroiam să vă întreb, cum vedeţi în depăşirea conflictului rolul<br />
celorlalţi participanţi la formatul 5+2, adică şi Uniunea Europeană, şi Rusia, despre care aţi<br />
început să vorbiţi, şi Ucraina, şi OSCE.<br />
Igor Corman: Vreau să vă spun, chiar zilele trecute am avut o discuţie foarte bună<br />
cu reprezentanţii viitoarei troici a UE şi am discutat şi aceste <strong>as</strong>pecte, şi cred că tot mai mult<br />
şi mai mult se conturează o înţelegere a faptului că pentru ca să existe ace<strong>as</strong>tă atmosferă de<br />
încredere şi Rusia trebuie să facă parte din echipă, pentru că fără Rusia este cu mult mai<br />
greu de vorbit despre identificarea soluţiei. Identificarea unei soluţii ar putea fi un exemplu<br />
foarte bun de cooperare între Rusia, UE, SUA şi cred că o cooperare bună între toţi aceşti<br />
mari actori este doar în folosul nostru. Şi chiar dacă există pe agenda internaţională un şir<br />
de subiecte la care nu există o poziţie comună a tuturor acestor actori importanţi, de ce n-ar<br />
fi Moldova un bun exemplu de cooperare? Cred că aici este şansa no<strong>as</strong>tră.<br />
Moderator: Anterior s-a vorbit despre necesitatea de schimbare a statutului de<br />
observator al SUA şi UE în formatul de negocieri cu unul de membri cu drepturi depline.<br />
Ne putem aştepta în viitorul apropiat la o iniţiativă în acest sens, ori pentru Chişinău este<br />
mai avantajos acum să păstreze actuala stare de lucruri?<br />
Igor Corman: După cum ştiţi, noul vicepremier responsabil de subiectul<br />
transnistrean, Victor Osipov, a avut şi el în ultimul timp mai multe contacte importante<br />
100
şi vreau să vă spun că la una din aceste discuţii am participat şi eu, când vicepremierul,<br />
împreună cu preşedintele Parlamentului, au avut discuţii cu reprezentantul OSCE şi cu alţi<br />
reprezentanţi de la Viena în acest proces. Şi vreau să vă spun că prestaţia negociatoruluişef<br />
din partea Moldovei este apreciată ca fiind una foarte bună. Poziţia lui este considerată<br />
foarte realistă şi există o percepţie clară că poziţia pe care o reprezintă el este într-adevăr o<br />
poziţie consolidată a coaliţiei de guvernare. Încă nu s-a ajuns, cred eu, la discutarea unor<br />
subiecte concrete de genul celor la care v-aţi referit şi dumneavo<strong>as</strong>tră – la schimbarea<br />
statutului, dar cred eu că a început un proces nou acum şi este o nouă fază. Sigur că ace<strong>as</strong>tă<br />
disponibilitate, ace<strong>as</strong>tă poziţie flexibilă, aceste noi accente care se pun, cred eu, creează o<br />
situaţie calitativ nouă şi haideţi să rămânem optimişti.<br />
Moderator: Dar cum vede, în general, Alianţa pentru Integrare Europeană<br />
soluţionarea conflictului transnistrean? Legea din 2005 privind statutul regiunii<br />
transnistrene mai rămâne valabilă? Democratizarea şi demilitarizarea regiunii mai sunt<br />
condiţii indispensabile soluţionării definitive a conflictului?<br />
Igor Corman: Cu siguranţă că ace<strong>as</strong>tă Lege din 2005 rămâne valabilă. Cu siguranţă<br />
că trebuie să căutăm identificarea acestei soluţii doar în baza respectării integrităţii şi<br />
suveranităţii Republicii Moldova. Aici, pur simplu, nu pot exista alte posibilităţi ca să<br />
modificăm ace<strong>as</strong>tă poziţie, care este una foarte, foarte clară. O schimbare a elitei politice<br />
din Tir<strong>as</strong>pol, aşa cum s-a produs ace<strong>as</strong>tă schimbare la Chişinău, ar fi una benefică, dacă s-ar<br />
întâmpla.<br />
Dar şi Rusia trebuie să înţeleagă că toate aceste evoluţii nu sunt în detrimentul<br />
intereselor ruse în zonă şi Rusia trebuie să înţeleagă că este şi în interesul Rusiei, încă<br />
o dată repet, ca să fie un exemplu bun, frumos, de cooperare între toţi. Statutul nostru<br />
de neutralitate cred că este o bază bună pentru ca Federaţia Rusă să nu înţeleagă că tot<br />
ceea ce se întâmplă la noi nu este altceva decât o încercare de a nu ţine cont de interesele<br />
sale. Interese are şi Rusia, şi Uniunea Europeană. Până la urmă, suntem ţară vecină a UE<br />
şi nu avem graniţă comună cu Rusia. Cred că, încă o dată, Moldova trebuie să fie un caz<br />
aparte: suntem acolo unde suntem, factorul geopolitic este unul foarte important şi ace<strong>as</strong>tă<br />
neutralitate, - cred că ar trebui să înţeleagă toţi, - este o bază bună pentru a continua aceste<br />
discuţii.<br />
Moderator: Putem vorbi despre un sprijin extern pentru depăşirea blocajului<br />
politic cu care se confruntă acum Republica Moldova?<br />
Igor Corman: Cu părere de rău, trebuie să spunem sincer că nici nu există<br />
posibilităţi directe de sprijin din exterior în depăşirea acestor blocaje. Din exterior putem fi<br />
sprijiniţi prin alte metode. De exemplu, au avut loc negocieri reuşite cu FMI, avem creditare<br />
şi există acum certitudinea că în perioada care urmează ace<strong>as</strong>tă gaură din buget, moştenire<br />
grea pe care a lăsat-o guvernul anterior, va fi acoperită. Adică nu trebuie ca populaţia să fie<br />
neliniştită de aceste <strong>as</strong>pecte sociale, cu plata salariilor şi a pensiilor, cred că au fost negocieri<br />
foarte bune. Se mai discută despre un pachet de <strong>as</strong>istenţă din partea Uniunii Europene. Se<br />
101
discută şi despre posibilităţi de sprijin pe linie bilaterală şi din partea altor ţări. Dar dacă<br />
vorbim despre deblocarea politică, exerciţiul de alegere a preşedintelui, aici doar pe cale<br />
verbală pot fi nişte mesaje care să ne spună că trebuie să fie stabilitate politică în ţară. Alte<br />
posibilităţi de influenţă directă nu văd.<br />
Moderator: Tot în ace<strong>as</strong>tă săptămână, primul ministru Vlad Filat a vizitat oraşul<br />
ucrainean Ialta, unde a participat la reuniunea premierilor din CSI, la care s-a întâlnit cu<br />
premierul ucrainean, Iulia Timoşenko, şi cu cel rus, Vladimir Putin. Aş vrea să vă întreb,<br />
ce are de câştigat Republica Moldova din aflarea sa în CSI, sub <strong>as</strong>pect politic şi economic?<br />
Igor Corman: În primul rând, este un lucru cunoscut, aşa a fost şi în perioada<br />
anterioară, Moldova şi-a declarat interesul de a participa doar la toate structurile cu<br />
<strong>as</strong>pect economic în cadrul CSI şi în nici un caz de ordin militar. A fost o poziţie clară şi<br />
anterior. Eu cred că participarea no<strong>as</strong>tră la aceste activităţi în cadrul CSI este importantă,<br />
mai ales sub <strong>as</strong>pectul păstrării acestor relaţii bilaterale cu toţi partenerii noştri tradiţionali<br />
din spaţiul CSI. Sigur că piaţa acestor ţări, piaţa CSI, dacă putem spune aşa, în ansamblu,<br />
este una foarte importantă pentru noi. Dacă vorbim de Acordul de comerţ liber cu tot<br />
acest spaţiu, cu toate aceste ţări, iarăşi, este un element foarte important. La fel cum şi<br />
ţările europene, dar şi UE per ansamblu este foarte interesată în dezvoltarea acestor relaţii<br />
economice, comerciale cu toate ţările din spaţiul CSI. Procesul de integrare europeană nu e<br />
în contradicţie cu activităţile no<strong>as</strong>tre economice din spaţiul CSI. Noi vorbim de integrarea<br />
europeană, dar nu vorbim de integrarea în spaţiul CSI, care sunt lucruri diferite şi, respectiv,<br />
nu există nici o contradicţie.<br />
Moderator: Deci <strong>as</strong>ta înseamnă că reuniunile de genul celei de la Ialta sunt doar<br />
un prilej pentru a discuta probleme mai vechi, sau aduc ceva crucial, un suflu nou între<br />
statele CSI?<br />
Igor Corman: Uneori, toate aceste discuţii nu aduc ceea ce se aşteaptă. De altfel,<br />
ca şi în cadrul altor aranjamente regionale. Cunoaştem că mai există şi GUAM, mai există<br />
şi alte cooperări regionale şi sigur că atunci când sunt identificate nişte proiecte concrete,<br />
unde pot fi văzute şi rezultatele aceste cooperări, atunci există un alt entuzi<strong>as</strong>m când se<br />
vorbeşte de <strong>as</strong>tfel de participări. Respectiv, eu cred că tot ceea ce se referă la lichidarea<br />
tuturor barierelor, dacă vorbim de comerţul nostru în spaţiul din CSI, ace<strong>as</strong>ta ar fi în<br />
interesul nostru, fiindcă Moldova ar putea să valorifice la maximum ace<strong>as</strong>tă poziţie, ideală<br />
dacă vreţi, pentru Moldova, atunci când ai posibilitatea să faci comerţ liber cu tot spaţiul<br />
CSI, un spaţiu enorm.<br />
Avem acorduri de liber schimb cu toate ţările din Europa de Sud-Est, avem<br />
preferinţe autonome comerciale cu Uniunea Europeană şi la anul pe lângă negocierile<br />
<strong>as</strong>upra Acordului de <strong>as</strong>ociere, o parte componentă a acestui Acord, una foarte importantă,<br />
va fi zona de comerţ liber cu Uniunea Europeană. Şi vă daţi seama ce situaţie prielnică<br />
are loc atunci când investitorii, venind în Moldova, pot deschide aici întreprinderi, aceste<br />
produse pot fi exportate fără taxe vamale, pe un spaţiu enorm. Moldova ca piaţă nu este<br />
102
una foarte convenabilă, este o piaţă mică, dar cu aceste posibilităţi de a exporta pe o piaţă<br />
enormă şi pentru investitori acest lucru ar fi una din pârghiile importante care ar putea să<br />
contribuie la dezvoltarea economică în Moldova, la crearea noilor locuri de muncă. Altfel,<br />
cum putem să aşteptăm venituri în buget, majorarea pensiilor şi a salariilor?<br />
Moderator: Domnule Corman, tot în ace<strong>as</strong>tă săptămână au fost rechemaţi ac<strong>as</strong>ă<br />
ş<strong>as</strong>e amb<strong>as</strong>adori, după ce cu puţin timp în urmă mai fusese rechemat un grup considerabil<br />
de amb<strong>as</strong>adori. Prin ce se explică ace<strong>as</strong>tă rechemare în m<strong>as</strong>ă a şefilor misiunilor diplomatice<br />
moldoveneşti din străinătate?<br />
Igor Corman: În primul rând, vreau să vă spun că există două părţi ale medaliei,<br />
dacă vorbim de acest proces de rotaţie diplomatică, unul normal, şi vreau să vă spun că<br />
mulţi dintre aceşti amb<strong>as</strong>adori rechemaţi şi-au încheiat misiunea, unii chiar mai înainte,<br />
dar din cauza acestor campanii electorale, tot prin ce-a trecut Moldova în acest an, sigur că<br />
nu a fost în ordinea de zi subiectul rechemării amb<strong>as</strong>adorilor. Dar pe de altă parte, sunt şi<br />
unii amb<strong>as</strong>adori politici care au fost numiţi cu puţin timp înainte de alegerile din 29 iulie<br />
2009. Sunt nişte numiri dubio<strong>as</strong>e, fiindcă eu cred că <strong>as</strong>emenea numiri nu se fac înainte de<br />
alegeri, pentru că este clar că rezultatele alegerilor nu sunt încă cunoscute şi nu este clar ce<br />
fel de guvernare va fi. Toate aceste numiri se fac după alegeri, când este cunoscută situaţia.<br />
Pe de altă parte, vreau să mai spun că Ministerul Afacerilor Externe şi la acest<br />
subiect are foarte multe de făcut. Politica de cadre este una foarte importantă, nu numai<br />
dacă vorbim despre amb<strong>as</strong>adori, dar în general de diplomaţi, fiindcă toate aceste sarcini<br />
care stau în faţa noii guvernări sunt foarte complexe. Avem nevoie de oameni bine pregătiţi.<br />
Chiar nu pot să înţeleg cum sunt făcute numiri, în unele cazuri, ale diplomaţilor care nu<br />
cunosc limba ţărilor în care lucrează sau nu au pregătirea necesară. Sigur, perfecţiunea nu<br />
are margini şi nu putem spune că în ţară avem acest sistem diplomatic la nivelul cerinţelor<br />
zilei de azi, dar, oricum, trebuie să tindem spre ace<strong>as</strong>tă perfecţiune şi aici Ministerul<br />
Afacerilor Externe, tot corpul diplomatic, are foarte mult de muncit.<br />
Moderator: Asta înseamnă că ne putem aştepta la o reformare a sistemului<br />
diplomatic din Republica Moldova?<br />
Igor Corman: O reformare în sensul bun al cuvântului. În primul rând, o reformare<br />
de calitate. Rotaţia diplomatică are loc continuu şi cei care revin vor trebui să fie selectaţi.<br />
În cazul în care nu există aceste persoane, ele pot fi selectate în bază de concurs, ei pot fi<br />
căutaţi şi în afară, pentru că avem tineri pregătiţi şi în ţară. Eu repet încă o dată că este un<br />
proces foarte complex. Aici este greu de dat anumite reţete. Trebuie doar ca Ministerul de<br />
Externe să încerce să facă tot posibilul să realizeze aceste sarcini deosebit de complicate,<br />
pentru că anul următor, anul 2010, este unul crucial şi va fi sub semnul negocierilor privind<br />
Acordul de <strong>as</strong>ociere cu UE. Toată lumea are aşteptări mari şi dorim cât mai repede să<br />
încheiem aceste negocieri, dar pentru <strong>as</strong>ta avem nevoie de diplomaţi competenţi.<br />
103
06 decembrie 2009<br />
Relaţiile dintre Republica Moldova şi Ucraina: viziunea diplomaţiei<br />
moldoveneşti. Interviu cu Andrei Popov<br />
Moderator: Dle Andrei Popov, recent aţi vizitat Ucraina, unde v-aţi întâlnit cu<br />
colegii de la Kiev. Despre ce s-a discutat în cadrul acestei întâlniri care a avut loc după o<br />
pauză considerabilă?<br />
Andrei Popov, ministru adjunct al Afacerilor Externe: Da, într-adevăr, acum<br />
o săptămână am purtat la Kiev consultări bilaterale cu partea ucraineană, întâi la nivelul<br />
experţilor, după care am avut o rundă întreagă de consultări cu omologul meu, viceministrul<br />
ucrainean de Externe, Constantin Eliseev. În cadrul acestor discuţii am abordat tot spectrul<br />
problematicii cooperării dintre Moldova şi Ucraina şi am încercat să tatonăm terenul în<br />
vederea identificării unor formule de compromis reciproc acceptabil şi avantajos pentru<br />
a oferi decidenţilor politici din cele două state soluţii concrete de scoatere din imp<strong>as</strong> a<br />
raporturilor moldo-ucrainene, care de aproape un deceniu, practic, se află prizoniere<br />
a câtorva „noduri” nesoluţionate, în special referitor la reglementarea raporturilor de<br />
proprietate şi finalizarea proceselor de demarcare a frontierei.<br />
Au fost consultări foarte complexe în cadrul cărora am abordat punct cu punct<br />
aceste probleme nesoluţionate şi cred că am făcut un p<strong>as</strong> important spre identificarea unor<br />
soluţii de compromis. Va lua timp să conturăm aceste propuneri de compromis. Cred că<br />
este important să spunem <strong>as</strong>cultătorilor că între statele no<strong>as</strong>tre există interese strategice<br />
convergente – vorbesc şi de promovarea obiectivului comun de integrare europeană, şi<br />
de necesitatea de a conjuga eforturile pentru a reglementa conflictul transnistrean, şi de<br />
interesul Republicii Moldova de a coopera cu Ucraina în vederea <strong>as</strong>igurării securităţii<br />
no<strong>as</strong>tre energetice. Ace<strong>as</strong>tă coincidenţă de interese şi obiective ar fi trebuit sa ne apropie şi<br />
să creeze premise fireşti pentru edificarea unui parteneriat strategic veritabil între Moldova<br />
şi Ucraina.<br />
În realitate, până în prezent noi suntem destul de departe de a avea o relaţie de<br />
încredere şi deschidere. În mod paradoxal, cu toate că Moldova are doar doi vecini, –<br />
România şi Ucraina, – cu nici unul dintre ei nu am reuşit să stabilim raporturi de parteneriat<br />
real, de parteneriat strategic. În loc să ne concentrăm pe subiecte mari, să atragem investiţii,<br />
să promovăm interese comune, să coordonăm agendele no<strong>as</strong>tre de integrare europeană,<br />
să sporim implicarea constructivă a Ucrainei în eforturile de reglementare a conflictului<br />
transnistrean, noi toţi aceşti ani ne-am împotmolit în nişte chestiuni care nu sunt neapărat<br />
mărunte, cum am fost citat eronat odată, ci pe chestiuni pe care, când le pui în balanţă şi vezi<br />
ce pierde Republica Moldova şi Ucraina, în situaţia în care nu reuşesc să se concentreze pe<br />
probleme mari, vezi că este un cost de oportunitate foarte şi foarte mare pentru Republica<br />
Moldova. Şi percepţia pe exterior este că ceva se întâmplă totuşi cu acest stat, cu Moldova,<br />
dacă după atâţia şi atâţia ani, după atâtea administraţii care s-au schimbat, el nu reuşeşte să<br />
găse<strong>as</strong>că un „modus vivendi” pentru a trece din perioada post-sovietică şi a se concentra pe<br />
104
edificarea unor relaţii moderne.<br />
Trebuie să spargem cercul vicios al logicii „lose-lose”, să ieşim din tranşee şi în<br />
numele intereselor majore care trebuie să ne une<strong>as</strong>că, să construim relaţia bazată pe<br />
paradigma „win-win”. Schimbarea guvernării la Chişinău, adoptarea unor abordări<br />
pragmatice în raporturile cu vecinii şi cu partenerii externi, <strong>as</strong>umarea unui curs de politică<br />
externă dinamic şi previzibil, în opinia mea, creează premise încurajatoare pentru ca<br />
împreună să valorificăm ace<strong>as</strong>tă fere<strong>as</strong>tră de oportunitate şi să scoatem din imp<strong>as</strong> relaţiile<br />
dintre Moldova şi Ucraina.<br />
Moderator: Dar care sunt în prezent problemele cele mai spino<strong>as</strong>e în relaţia dintre<br />
Republica Moldova şi Ucraina? Să le luăm pe rând şi să începem cu demarcarea.<br />
Andrei Popov: Frontiera moldo-ucraineană este una relativ lunga – 1222 km.<br />
Ace<strong>as</strong>ta se împarte în trei sectoare. De la nord-vest, de la Criva, raionul Briceni, pe Prut,<br />
ea merge 300 de kilometri până în est, după care, 450 de kilometri este sectorul centru,<br />
sectorul transnistrean, şi coboară în jos, de la Palanca până la Giurgiuleşti şi acolo sunt<br />
470 de kilometri. În perioada sovietică, ace<strong>as</strong>ta a fost o frontiera mai mult convenţională.<br />
Era o frontieră administrativă internă, ea nu a fost marcată cu niciun fel de semne de<br />
frontieră. După 1991, a trebuit ca împreună să transpunem pe hărţi linia acestei frontiere<br />
administrative. Practic, să construim o nouă frontieră, aşa cum se cuvine să fie între două<br />
state independente. Acest proces se numeşte delimitarea. Şi acest proces nu a fost unul<br />
uşor, a durat ani de zile, din 1995, când s-a constituit comisia de delimitare, până în 1999,<br />
când în rezultatul mai multor compromisuri s-a ajuns la semnarea Tratatului cu privire la<br />
frontiera de stat, care a fost ratificat de Parlament în anul 2001.<br />
Odată ratificat, Tratatul de frontiera a devenit un document fundamental<br />
interstatal, care, de altfel, conform principiilor dreptului internaţional, nu poate fi denunţat<br />
unilateral. Ace<strong>as</strong>ta este o realitate. Şi toate angajamentele pe care le avem noi <strong>as</strong>umate<br />
în acest Tratat sunt angajamente ale Republicii Moldova, nu ţin de cine guvernează la<br />
Chişinău, care este alianţa sau culoarea guvernării. Începând cu 2002, am trecut la faza a<br />
doua şi anume la demarcarea frontierei, ce presupune transpunerea şi marcarea pe teren a<br />
liniei convenite pe hărţi. Se instalează stâlpi de frontieră.<br />
La ora actuală, procesul de demarcare a fost practic finalizat la nord, cu excepţia<br />
punctului centralei şi barajului de Nistru de la Novodnestrovsk sau Dnestrovsc, în raionul<br />
Ocniţa, N<strong>as</strong>lavcea. La fel şi în sud, practic, integral a fost finalizată demarcarea, cu excepţia<br />
câtorva puncte încă neconvenite. Restul porţiunii de 470 de kilometri a fost demarcat. Dar<br />
din cele mai sensibile zone au mai răm<strong>as</strong> o porţiune de câteva sute de metri de frontiera<br />
încă nedemarcate la Giurgiuleşti şi punctul de trecere de la Palanca. Acolo urmează să<br />
găsim soluţii de compromis şi să finalizăm procesul de demarcare, <strong>as</strong>tfel încât, - foarte<br />
important, - Moldova să aibă confirmat, inclusiv prin stâlpii de frontieră, accesul la Dunăre<br />
de 430 de metri, prevăzut de Tratat şi care este esenţial pentru buna funcţionare a portului<br />
şi terminalului de la Giurgiuleşti.<br />
105
La fel, este o problemă la Palanca. Este necesar să fie finalizat procesul de demarcare,<br />
dar şi de dus până la capăt angajamentul <strong>as</strong>umat de Republica Moldova de a transfera în<br />
proprietatea Ucrainei nu doar <strong>as</strong>faltul şi suprafaţa terenului aferent ale drumului de 7,7<br />
kilometri, care este o porţiune din drumul de 300 de kilometri dintre Odesa şi Reni, dar<br />
şi de clarificat situaţia cu terenul aferent care, în conformitate cu Tratatul din 2001, se<br />
transferă în proprietatea Ucrainei.<br />
De altfel, atenţie, chiar cei care <strong>as</strong>tăzi încearcă să politizeze acest subiect şi<br />
stârnesc tot felul de speculaţii, în februarie 2002 deja au transmis suprafaţa drumului<br />
şi a terenului aferent în proprietatea Ucrainei. Deci, s-a transmis suprafaţa, fără însă a fi<br />
transmis şi terenul de sub acest drum. E o problemă mai complicată poate de înţeles. Dar<br />
ce este important de reţinut, este că problema se examinează de o manieră cât se poate de<br />
serio<strong>as</strong>ă şi responsabilă, <strong>as</strong>tfel încât să ne <strong>as</strong>igurăm că transmiterea terenului în proprietatea<br />
Ucrainei pe care Moldova odata şi odată trebuie să o facă în conformitate cu Tratatul de<br />
frontieră, să nu afecteze viaţa oamenilor din Palanca, aşa încât ei să aibă posibilitatea să<br />
traverseze drumul în locuri special amenajate şi să-şi cultive terenurile care se află dincolo<br />
de drum. Este vorba şi de amenajarea unor treceri de pietoni, unor semafoare, precum şi a<br />
unor p<strong>as</strong>aje subterane.<br />
Mă întreb, de ce acest lucru nu s-a făcut până acum? Am iniţiat deja contactele în<br />
acest sens dintre agenţiile de resort din cele doua ţări. Ne consultăm cu cetăţenii satului<br />
Palanca. Nu exclud că va fi nevoie să convenim <strong>as</strong>upra unor amendamente la acordul<br />
interguvernamental privind regimul de utilizare a acestui drum, <strong>as</strong>tfel încât interesele<br />
cetăţenilor să fie maximal protejate. Dar, ca un stat european, trebuie să ne respectăm<br />
obligaţiile şi, de aceea, după ce soluţionăm toate problemele la care m-am referit, va trebui<br />
să transmitem Ucrainei Actul cu privire la proprietatea <strong>as</strong>upra terenului de sub acest drum.<br />
Moderator: Cum stau lucrurile în cel de-al treilea sector al frontierei, sectorul<br />
transnistrean? Aţi convenit cu partea ucraineană că veţi demara procesul de demarcare şi a<br />
acestui segment?<br />
Andrei Popov: Într-adevăr, am convenit de principiu că a venit timpul să<br />
găsim o soluţie practică, inclusiv în ceea ce priveşte implicarea reprezentanţilor regiunii<br />
transnistrene, în primul rând reprezentanţii organelor cad<strong>as</strong>trale, în procesul de demarcare<br />
şi, doi, să implicăm şi Misiunea de <strong>as</strong>istenţă la frontiera moldo-ucraineană EUBAM în<br />
procesul de demarcare pe teren, <strong>as</strong>tfel încât acest proces să fie desfăşurat în conformitate<br />
cu standardele europene în materie şi acesta a fost unul dintre subiectele discuţiilor purtate<br />
la Kiev.<br />
La Kiev am ajuns cu maşina şi am călătorit de la punctul de trecere Platonovo până<br />
la şoseaua modernă Odesa-Kiev, punctul de legătură Liuboşevka, 90 de kilometri pe un<br />
drum incredibil, din secolul XIX, plin de gropi, neiluminat... Voi spune doar un lucru: pe<br />
parcursul ultimilor ani, dar în particular pe parcursul ultimului deceniu, nu doar din cauza<br />
nesoluţionării conflictului transnistrean, dar şi din cauza incapacităţii celor două capitale<br />
106
– Kiev şi Chişinău – să se concentreze pe construcţii, pe proiecte de investiţii, am ajuns<br />
în situaţia în care magistralele principale ocolesc Republica Moldova, în loc ca Republica<br />
Moldova să devină, într-adevăr, un stat de tranzit, să lege România de Ucraina, Estul de<br />
Vest.<br />
Cu toate că fluxul de mărfuri dintre Ucraina şi România este în continuă creştere,<br />
acest flux începe să ocole<strong>as</strong>că Republica Moldova, şi pe la nord, şi pe la sud, mai ales<br />
după ce a fost dată în exploatare şoseaua modernă Odesa-Kiev şi după ce au început să se<br />
construi<strong>as</strong>că nişte drumuri moderne în zona carpatină, în regiunea Cernăuţi, Viniţa, unde<br />
se fac legături cu Moldova române<strong>as</strong>că.<br />
Există riscul ca Moldova să devină o pată albă şi să fie ocolită de marile fluxuri. Şi<br />
este foarte uşor să pierzi acest statut de ţară de tranzit şi foarte greu să-l recapeţi. Şi starea<br />
de hal fără de hal în care se află porţiunea de drum între Platonovo şi Liubaşenko, cei 90 de<br />
kilometri pe care cred că mulţi dintre <strong>as</strong>cultători le-au parcurs cu maşina sau cu autobuzul,<br />
în mod simbolic reflectă starea în care sunt <strong>as</strong>tăzi raporturile dintre Moldova şi Ucraina.<br />
La fel cum ele sunt reflectate şi de absenţa unor legături aeriene directe dintre cele două<br />
capitale. În loc să zbori 50 de minute de la Kiev la Chişinău, cetăţenii sunt nevoiţi să se<br />
chinuie pe drum, ocolind pe la Palanca şi mergând câte 10 ore cu maşina, sau cu trenul să<br />
facă 18-20 de ore.<br />
Sigur, o <strong>as</strong>emenea stare de comunicare nu poate decât să împiedice cooperarea<br />
normală şi edificarea a ceea ce ne-am propus să facem – a unui parteneriat strategic cu<br />
vecinul nostru din Est. Însă sunt optimist. Pornind de la voinţa politică şi la Chişinău, şi la<br />
Kiev, cred că sunt premise bune ca, după ce am relansat relaţia cu România, să facem acelaşi<br />
lucru cu cel de al doilea vecin al nostru, cu Ucraina.<br />
Moderator: Când ar putea fi rezolvată definitiv problema proprietăţilor<br />
moldoveneşti în Ucraina şi care este situaţia acestora în prezent?<br />
Andrei Popov: Da, foarte bine că aţi pomenit şi de celălalt <strong>as</strong>pect al problematicii<br />
moldo-ucrainene şi anume de reglementarea raporturilor de proprietate. Într-adevăr,<br />
istoric, din timpurile Uniunii Sovietice, diferite instituţii şi întreprinderi care erau în<br />
jurisdicţia Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti au făcut investiţii importante, în<br />
primul rând pe litoralul Mării Negre, la staţiunile de odihnă Koblevo, dar şi în Sergheevka,<br />
şi în Zatoka. Unele au fost făcute de sindicate, altele de diferite uzine, care după destrămarea<br />
Uniunii Sovietice şi proclamarea independenţei de către Ucraina şi Republica Moldova au<br />
răm<strong>as</strong> cu un statut juridic nedefinit.<br />
Pe de o parte, există clar documentaţia pe majoritatea acestor obiecte, că Moldova<br />
şi întreprinderile moldoveneşti au investit în construirea lor. Pe de altă parte, procesul de<br />
transmitere a acestora în proprietatea Republicii Moldova a fost sistat de câţiva ani de zile,<br />
partea ucraineană condiţionând avansarea pe acest proces de respectarea de către Republica<br />
Moldova a angajamentelor <strong>as</strong>umate în cadrul Tratatului cu privire la frontieră şi în cadrul<br />
diferitelor comisii de cooperare. De altfel, în cadrul ultimei comisii interguvernamentale<br />
107
de cooperare comercial-economică, care a avut loc la Kiev în luna mai 2006, au fost luate<br />
mai multe angajamente de partea moldovene<strong>as</strong>că care până în prezent nu fost realizate, şi<br />
ucrainenii, într-un mod parţial explicabil, condiţionează reluarea activităţii acestei comisii<br />
de îndeplinirea tuturor angajamentelor care ni le-am <strong>as</strong>umat, dar nu le-am respectat.<br />
Cred că şi aici am găsit un punct de vedere comun. Am adus la Kiev cu mine<br />
scrisoarea noului copreşedinte al acestei comisii din partea Republicii Moldova, viceprimministrului,<br />
ministrului Economiei, Valeriu Lazăr, cu privire la interesul Republicii<br />
Moldova de a relua cât mai curând posibil activitatea acestei comisii. Cred că se creează<br />
premise bune şi pe dosarul proprietăţilor Republicii Moldova, este vorba de peste 100 de<br />
obiecte. În privinţa a 47 din ele practic toată documentaţia este gata. E nevoie de o lumină<br />
verde din partea decidenţilor politici din Ucraina şi în contextul relansării relaţiilor moldoucrainene<br />
cred că în următoarele luni vom avea progrese importante şi pe ace<strong>as</strong>tă direcţie<br />
a confirmării drepturilor de proprietate moldoveneşti şi de transmitere a acestor obiective<br />
în proprietatea posesorilor săi de drept.<br />
Există şi un alt punct nevralgic – staţia, barajul de la Novodnestrovsk, statutul<br />
juridic al căreia este mai complicat. A fost un baraj de subordine dublă – atât unională,<br />
cât şi din bugetul Ucrainei. În anii de după independenţă, Ucraina a investit în finalizarea<br />
acestui baraj, a mai schimbat natura şi destinaţia lui, construind şi o staţie de producere a<br />
energiei electrice, integrând-o într-un complex cu alte două obiective economice, mult mai<br />
mari, care se află mai la nord pe teritoriul ucrainean.<br />
Dar acolo, dincolo de raporturile de proprietate care trebuiesc clarificate, este şi<br />
problema demarcării frontierei, <strong>as</strong>upra căreia negociem la ora actuală. Şi cu siguranţă, în<br />
pofida speculaţiilor, există un acord de principiu că frontiera va trece, în conformitate cu<br />
principiile şi prevederile Tratatului, nu pe teritoriul Republicii Moldova, ci pe mijlocul<br />
acestui baraj, pe axa lui tehnologică. Şi, în paralel, trebuie să examinăm foarte atent<br />
consecinţele <strong>as</strong>upra mediului înconjurător în bazinul râului Nistru. Căci există anumite<br />
calcule şi studii care spun că demararea activităţii acestui sistem integrat, din care barajul<br />
este doar o părticică, celelalte două piese integrante ale acestui complex fiind tot pe teritoriul<br />
ucrainean, dacă ele vor lucra la turaţii maxime, impactul <strong>as</strong>upra echilibrului ecologic în<br />
bazinul Mării Negre va fi unul advers.<br />
Am convenit cu partea ucraineană chiar în cadrul vizitei mele la Kiev să invităm<br />
expertiza europeană şi să conectăm instrumentele existente în cadrul Parteneriatului Estic<br />
pentru a ne <strong>as</strong>igura ca activitatea economică să nu aducă prejudicii mediului înconjurător şi<br />
să lansăm programe de recuperare ecologică, pentru a neutraliza eventualul impact nociv,<br />
care este un <strong>as</strong>pect foarte important şi este în vizorul Chişinăului.<br />
Faptul că am convenit pentru prima dată să ne adresăm de comun acord<br />
structurilor europene ca ei să trimită experţi, să facă o expertizare fundamentală şi să<br />
implicăm instrumente de finanţare pe linia Parteneriatului Estic este un lucru greu de<br />
trecut cu vederea şi unul foarte important. Dar nu e vorba doar de Novodnestrovsk,<br />
când vorbim despre ecologie, este vorba şi de staţiile de epurare de la Soroca. Începând<br />
108
cu anul 2002, toate deşeurile şi tot sistemul de canalizare al oraşului Soroca, trebuie să o<br />
spunem, se revarsă direct, fără a fi filtrate, în râul Nistru. Şi este un angajament al Republicii<br />
Moldova să amelioreze situaţia cât mai rapid. Din păcate, pe parcursul ultimilor ani, nu s-a<br />
reuşit identificarea unor soluţii funcţionale. Vom intensifica activităţile în acest domeniu,<br />
<strong>as</strong>tfel încât cetăţenii care locuiesc de ambele maluri ale Nistrului să nu mai consume apă<br />
contaminată din Nistru.<br />
Un alt subiect pe care l-am abordat punctual cu diplomaţii ucraineni şi cu omologul<br />
meu, viceministrul ucrainean Constantin Eliseev, a fost legat de excluderea definitivă a<br />
Republicii Moldova din lista statelor, cetăţenii cărora sunt obligaţi să facă dovadă că posedă<br />
suma de 1200 de euro la intrarea în Ucraina. Ştim că în luna mai Guvernul ucrainean a<br />
adoptat o <strong>as</strong>emenea decizie. Pentru alte state vizate, decizia este deja în vigoare, cetăţenii<br />
altor state – şi este vorba de circa 80 de ţări – atunci când intră pe teritoriul Ucrainei, trebuie<br />
să facă dovada că sunt în posesia unor mijloace financiare suficiente, de 1200 de euro.<br />
Dar pentru Republica Moldova intrarea în vigoare a acestei măsuri a fost<br />
suspendată, începând cu luna august. Ne aducem aminte demersurile domnului primministru,<br />
atunci lider al unui partid de opoziţie, Vlad Filat, şi de fapt şi întreaga Alianţă<br />
a susţinut aceste demersuri, şi Guvernul de atunci a intervenit – nu cred că ar trebui să<br />
ne luptăm pentru întâietate. Important e că atunci, în luna august, s-a reuşit suspendarea<br />
intrării în vigoare a acestei măsuri, care, cu siguranţă, ar fi afectat zeci de mii de cetăţeni<br />
ai Republicii Moldova care anual călătoresc în Ucraina. Acum mergem mai departe. Am<br />
discutat şi un plan de acţiuni concret cu privire la eliminarea definitivă a Moldovei din<br />
ace<strong>as</strong>tă listă, <strong>as</strong>tfel încât să nu existe riscul ca ace<strong>as</strong>tă măsură să poată fi activată.<br />
Am descris doar principalele puncte ale raporturilor moldo-ucrainene:<br />
demarcarea, proprietăţile, relaţiile comercial-economice, regimul călătoriei cetăţenilor.<br />
Dar e un bagaj foarte greu. Şi cred că trebuie să găsim nu doar voinţă politică, dar şi<br />
înţelepciune, şi la Kiev, şi la Chişinău, ca de o manieră modernă şi europeană să găsim<br />
soluţii de compromis. Niciun stat nu va putea să atingă maximum de obiective şi celălalt<br />
doar să piardă. Trebuie să găsim o balanţă, un compromis, aşa cum fac statele europene,<br />
şi după ace<strong>as</strong>ta să ne concentrăm într-adevăr pe proiecte mari, pe atragerea investiţiilor,<br />
pe cooperarea în cadrul diferitor organizaţii regionale, în reglementarea conflictului<br />
transnistrean. Cu siguranţă, una din sarcinile prioritare este şi coordonarea eforturilor<br />
no<strong>as</strong>tre în obţinerea unor condiţii maximal favorabile în raport cu UE: şi în materie de<br />
liberalizare a regimului de vize, şi atunci când negociem despre Acordul politic de <strong>as</strong>ociere,<br />
şi în ceea ce priveşte regimul de comerţ liber aprofundat şi cuprinzător.<br />
Moderator: Să trecem puţin şi la un alt subiect. Acum câteva zile la Atena, în<br />
Grecia, avut loc ministeriala anuală a OSCE, unde a participat şi o delegaţie a Republicii<br />
Moldova, în frunte cu ministrul de Externe, Iurie Leancă. În discursul său de la Atena,<br />
domnul Leancă a reiterat solicitarea mai veche de retragere a trupelor ruse din Republica<br />
Moldova şi înlocuirea căştilor alb<strong>as</strong>tre ruseşti cu un contingent multinaţional de observatori<br />
civili. De <strong>as</strong>emenea, s-a accentuat că conflictul transnistrean trebuie rezolvat neapărat în<br />
109
formatul 5+2. Aceste accente puse de domnul ministru înseamnă cumva că trebuie să ne<br />
aşteptăm la o reevaluare a modului de soluţionare a conflictului transnistrean?<br />
Andrei Popov: Am participat împreună cu ministrul Afacerilor Externe la<br />
ministeriala OSCE de la Atena. Problematica retragerii trupelor ruse, care nu este doar o<br />
solicitare a Republicii Moldova, este de fapt un angajament <strong>as</strong>umat de către Federaţia Rusă,<br />
o prevedere a dreptului internaţional şi a Constituţiei Republicii Moldova care interzice<br />
staţionarea trupelor străine pe teritoriul Republicii Moldova. A fost un <strong>as</strong>pect important<br />
al prezentării ministrului de Externe şi al agendei discuţiilor bilaterale pe care Iurie Leancă<br />
le-a avut cu mai mulţi omologi din diferite state europene. Dar, pe lângă acest <strong>as</strong>pect, s-a<br />
vorbit şi despre noile abordări ale Chişinăului cu privire la reglementarea conflictului<br />
transnistrean.<br />
În primul rând, cred că principala notă de schimbare în abordarea faţă de conflictul<br />
transnistrean este că trebuie să fie o problemă cu adevărat naţională. Nu trebuie să fie<br />
apanajul, monopolul unui singur partid. Între altele, trebuie să facem ca reglementarea<br />
durabilă a conflictului transnistrean să devină o prioritate strategică a întregii guvernări, a<br />
întregii societăţi şi nimeni nu are dreptul să aibă monopol pe ace<strong>as</strong>tă problematică.<br />
Pentru a avansa real, nu în declaraţii, dar în acţiuni şi în fapte spre reintegrarea<br />
Republicii Moldova, este foarte important să nu ne îmbătăm cu apă rece şi să nu ne fixăm<br />
obiective nerealizabile. Să nu tratăm reglementarea conflictului ca o campanie, ca un<br />
obiectiv electoral care trebuie realizat într-o jumătate de an sau într-un an de zile, ci, atenţie,<br />
să construim reglementarea. Şi construcţia începe pe malul drept al Republicii Moldova şi<br />
este un angajament şi un obiectiv să transformăm contextul intern pentru reglementarea<br />
conflictului transnistrean prin atractivitatea Republicii Moldova.<br />
Este foarte greu să convingi cetăţenii din stânga Nistrului că este bine să se integreze<br />
cu Republica Moldova, atunci când cetăţenii care locuiesc aici şi care resimt avantajele sau<br />
dezavantajele modului în care se trăieşte în zona controlată de autorităţile constituţionale<br />
nu vor să locui<strong>as</strong>că în Moldova şi îşi caută o viaţă mai bună în străinătate. Atunci când<br />
cei care au plecat din Republica Moldova în Italia, Portugalia, Rusia, Spania îşi vor pune<br />
problema serios că este bine să se întoarcă, cred că şi locuitorii regiuni transnistrene vor<br />
privi cu alţi ochi ideea reintegrării. Şi administraţia de la Tir<strong>as</strong>pol, mai ales elementele ei<br />
care în ruptul capului nu doresc reintegrarea ţării şi doresc să păstreze ace<strong>as</strong>tă stare în care ei<br />
controlează totul acolo şi nimeni nu-i controlează pe ei, ei vor avea o marjă de manevră mai<br />
îngustă. Din interiorul regiunii va fi o presiune <strong>as</strong>upra lor şi în <strong>as</strong>ta constă cred schimbarea<br />
de abordare.<br />
Reglementarea trebuie construită şi pe malul drept, prin sporirea atractivităţii<br />
Republicii Moldova, şi pe malul stâng, prin deschiderea acestei regiuni şi promovarea unor<br />
măsuri de încredere, prin reanimarea grupurilor de lucru, prin ridicarea obstacolelor care<br />
au fost impuse în ultimii ani de zile în calea liberei circulaţii a persoanelor şi bunurilor<br />
dintre cele două maluri. E o componentă internă foarte importantă, alături de componenta<br />
externă. Trebuie să ne activizăm eforturile în plan internaţional, să comunicăm mai bine<br />
110
interesele no<strong>as</strong>tre partenerilor noştri, să lucrăm în cadrul formatului 5+2, <strong>as</strong>tfel încât să<br />
facem ca obiectivul nostru de a reglementa conflictul transnistrean prin identificarea<br />
unui statut al regiunii în cadrul Republicii Moldova să fie promovat. Şi atunci când nu ne<br />
<strong>as</strong>umăm obiective nerealiste şi privim acest proces într-adevăr ca un proces, şansele no<strong>as</strong>tre<br />
ca să ne întărim poziţiile la negocieri într-adevăr sunt foarte mari.<br />
Despre aceste noi abordări de <strong>as</strong>emenea ministrul a vorbit în prezentarea sa, dar o<br />
atenţie deosebită a fost abordată situaţiei interne, noilor realităţi politice. Şi în discursurile<br />
sale, mai mulţi miniştri de externe au făcut referire inclusiv la acest <strong>as</strong>pect şi la faptul că<br />
noua guvernare de la Chişinău trebuie susţinută de partenerii Republicii Moldova. Iar în<br />
discuţiile bilaterale, subiectul alegerii preşedintelui a fost unul prezent.<br />
Sigur, de capacitatea no<strong>as</strong>tră de a finaliza acest proces şi de a alege un preşedinte<br />
va depinde şi capacitatea Republicii Moldova ca stat să se concentreze pe proiecte mari,<br />
să se concentreze pe construcţie în interesul cetăţenilor şi nu pe discuţii şi dezbateri, şi<br />
certuri electorale. Societatea este prea divizată. Este timpul să spargem acest cerc vicios<br />
şi să începem să ne consolidăm, pentru că nu poate exista o politică externă eficientă şi<br />
reuşită fără să existe o politică internă reuşită şi fără ca să existe o consolidare a societăţii, cel<br />
puţin pe principalele dosare strategice care ţin de interesul naţional fundamental. Acestea<br />
vizează şi integrarea europeană, şi reintegrarea ţării, şi edificarea unei Moldove moderne şi<br />
prospere.<br />
Schimbările care s-au produs în ultimele luni, faptul că la Chişinău este un Guvern<br />
de coaliţie şi că s-a reuşit transferul paşnic, constituţional al puterii şi există şansele ca ideea<br />
de coaliţie – de fapt, o normă europeană – să-şi demonstreze viabilitatea, aceste schimbări<br />
trezesc interes şi simpatie din partea actorilor externi. Căci reuşita Republicii Moldova în<br />
mare parte este un simbol pentru toată regiunea, un semnal că se poate. Şi de capacitatea de<br />
a <strong>as</strong>igura un climat de stabilitate, de a alege un preşedinte va depinde şi succesul Republicii<br />
Moldova ca stat.<br />
13 decembrie 2009<br />
Procesul de reglementare a conflictului transnistrean: starea actuală şi<br />
perspective. Interviu cu Victor Osipov<br />
Moderator: Domnule Victor Osipov, aţi preluat gestionarea subiectului<br />
conflictului transnistrean în cadrul Guvernului AIE. Cum aţi găsit lucrurile la acest capitol<br />
şi în ce stare se află acum procesul de reglementare a problemei transnistrene?<br />
Victor Osipov, viceprim-ministru responsabil de reintegrarea ţării: Există un<br />
efort al noului Guvern al Republicii Moldova, susţinut de partenerii de dialog şi, aş vrea să<br />
cred, acceptat şi înţeles de cei de la Tir<strong>as</strong>pol, de a debloca dialogul în ace<strong>as</strong>tă problemă. Eu<br />
consider un succes al noii guvernări faptul că a reuşit să se impună ca un partener de discuţie<br />
credibil, a reuşit să-şi articuleze noua abordare, mult mai deschisă şi mult mai pozitivă, în<br />
111
ceea ce ţine de relaţiile cu Tir<strong>as</strong>polul şi tratarea chestiunilor care sunt pe agenda reintegrării<br />
ţării. Astfel, au fost create condiţii pentru un şir întreg de reuniuni şi acţiuni în formatul<br />
5+2 – la Viena, aici la Chişinău, vizita mediatorilor şi observatorilor, plecarea lor comună<br />
la Tir<strong>as</strong>pol unde putem spune că a avut loc de <strong>as</strong>emenea o reuniune neformală 5+2. A mai<br />
fost şi organizarea unui seminar de întărire a încrederii între organele de apărare a ordinii<br />
de drept de pe malul drept şi de pe malul stâng, o acţiune de <strong>as</strong>emenea fără precedent, dar<br />
cu mari perspective.<br />
Aceste semne sunt o suită care arată că există o încălzire cel puţin în procesul de<br />
reglementare. Trebuie să reamintesc că la Viena, pe 6 noiembrie 2009, am convenit că vom<br />
relua dialogul bilateral pentru a soluţiona problemele curente din regiune şi pentru a crea<br />
o platformă pentru proiectele de dezvoltare, inclusiv cele finanţate din exterior de către<br />
UE şi alţi donatori. De <strong>as</strong>emenea, toate părţile şi-au arătat disponibilitatea pentru reluarea<br />
negocierilor politice în formatul 5+2, ceea ce rămâne a fi o sarcină sub <strong>as</strong>pectul determinării<br />
datei şi, mai ales, a conţinutului unei prime runde din cadrul acestui proces reluat.<br />
Au avut loc de <strong>as</strong>emenea o serie întreagă de consultări şi în cadrul reuniunii<br />
miniştrilor de externe ai OSCE de la Atena, pe 1 şi 2 decembrie 2009, care de <strong>as</strong>emenea au<br />
tratat subiectele aflate pe agendă şi, deşi nu s-a ajuns la o declaraţie privind Moldova, – ceea<br />
ce nu e o noutate, nici în anii precedenţi nu s-a reuşit acest lucru, – eu cred totuşi că discuţiile<br />
au avansat. Şi cred că părţile implicate au arătat destule puncte de vedere comune, destule<br />
tangenţe, cu toate că s-au păstrat şi unele diferenţe care au făcut imposibilă coordonarea<br />
unui text pentru ministerială, într-un termen atât de scurt.<br />
Iată care este situaţia. Dar cel mai important cred că ar fi de menţionat că în urma<br />
acestor înţelegeri, dialogul bilateral dintre Chişinău şi Tir<strong>as</strong>pol a fost reluat. Eu am avut o<br />
primă întâlnire în regim de lucru, fără publicitate, cu reprezentantul politic al Tir<strong>as</strong>polului,<br />
la care am discutat problemele curente ce afectează interesele agenţilor economici de<br />
pe ambele maluri, interesele populaţiei, interesele ţăranilor de pe platoul de la Dubăsari<br />
care au dificultăţi privind accesul la terenurile agricole de după tr<strong>as</strong>eul Râbniţa-Tir<strong>as</strong>pol.<br />
Ar mai fi şi altele de discutat – problemele circulaţiei diplomaţilor, a libertăţii generale a<br />
circulaţiei persoanelor ş.a.m.d. Am început deja o discuţie în acest sens, suntem în faza de<br />
pregătire a soluţiilor pentru problemele care au fost ridicate la prima întrevedere şi chiar<br />
încercăm să programăm o a doua întrevedere. Deci, încercăm să dăm un ritm acestui dialog<br />
şi un conţinut. În acest context, repet, cred că deschiderea no<strong>as</strong>tră pozitivă este percepută<br />
adecvat de către reprezentanţii Tir<strong>as</strong>polului şi susţinută de participanţii la procesul de<br />
reglementare politică.<br />
Moderator: Cum vedeţi dumneavo<strong>as</strong>tră şi Alianţa pentru Integrare Europeană<br />
reglementarea conflictului transnistrean? În baza căror principii ar trebui reglementată<br />
ace<strong>as</strong>tă problemă? Există vreo diferenţă de principiu faţă de modul în care era percepută<br />
soluţionarea acestei crize de fostele autorităţi?<br />
112<br />
Victor Osipov: Eu nu cred că principiile de bază fac diferenţa. Ele sunt aceleaşi. Şi
poate că unul din lucrurile cele mai preţio<strong>as</strong>e pe care autorităţile Republicii Moldova au<br />
reuşit să le apere cu suportul aliaţilor noştri internaţionali a fost păstrarea status quo-ului în<br />
care Republica Moldova este recunoscută ca stat suveran, independent şi integru teritorial,<br />
în limitele frontierelor sale internaţional recunoscute. Acest lucru a fost reconfirmat<br />
şi la o reuniune din octombrie în format 3+2 a mediatorilor şi observatorilor la proces<br />
şi, ulterior, pe linie bilaterală de către toţi partenerii noştri. Este un principiu în limitele<br />
căruia noi vedem soluţia diferendului transnistrean. Iar ca formă, care se exprimă de altfel<br />
prin formule destul de generale şi permisive în ceea ce priveşte conţinutul, ca formă noi<br />
vedem exprimarea acestei soluţii prin acordarea unui statut special de autonomie regiunii<br />
transnistrene. Deci nici aici nu există o diferenţă.<br />
Mai mult decât atât, vreau să vă spun că din punctul de vedere al principiilor<br />
fundamentale şi intereselor strategice pe care Republica Moldova le are în ace<strong>as</strong>tă problemă,<br />
una dintre sarcinile no<strong>as</strong>tre a fost, şi cred că am reuşit, să demonstrăm consecvenţă. Pentru<br />
că <strong>as</strong>ta de fapt şi înseamnă o strategie naţională într-o problemă prioritară: să demonstrăm<br />
consecvenţă. Însă noutatea constă în aceea că noi încercăm să abordăm altfel procesul.<br />
Încercăm să abordăm altfel comunicarea şi încercăm să abordăm altfel solicitările, inclusiv<br />
cele venite din partea transnistrenilor, de a soluţiona probleme pe care ei consideră că le<br />
afectează interesele, negociind în acest plan celelalte probleme pe care noi le putem rezolva<br />
şi constatăm că ne afectează interesele no<strong>as</strong>tre. Aşa-numita presiune pozitivă cred că este<br />
mult mai bună decât încrâncenarea cu care se discuta mai înainte – o manieră ce de multe<br />
ori a dus la blocarea discuţiilor chiar în cadrul întâlnirilor concrete. Şi noi nu vom repeta<br />
ace<strong>as</strong>tă greşeală.<br />
De <strong>as</strong>emenea, o serie de poziţii care nu ţin de <strong>as</strong>pecte principiale, ci de chestiuni<br />
mai tehnice, eu cred că au nevoie de o nouă abordare. Şi ceea ce am încercat să facem în<br />
ace<strong>as</strong>tă perioadă, preluând dosarul reglementării transnistrene, a fost să evaluăm care<br />
dintre mecanisme nu au funcţionat şi trebuie să fie schimbate sau trebuie să fie aplicate<br />
într-o altă manieră.<br />
Moderator: În pofida faptului că Rusia s-a angajat încă în 1999 să-şi retragă<br />
trupele din Republica Moldova, ele staţionează până acum în regiunea transnistreană. Cum<br />
ar putea fi convinsă Moscova să-şi retragă militarii şi muniţiile de pe teritoriul Republicii<br />
Moldova?<br />
Victor Osipov: Eu aş recomanda celor care discută acest subiect să fie mai nuanţaţi<br />
şi mai corecţi. Nu trebuie să creăm impresia falsă de altfel că de la summitul de la Istanbul,<br />
din 1999 încoace, lucrurile nu s-au mişcat în ace<strong>as</strong>tă problemă. Este fals. Trebuie să vedem<br />
situaţia în dinamica ei reală şi să constatăm faptul că, actualmente, contingentul redus de<br />
trupe ruseşti din Transnistria numără în total o mie de ostaşi, iar toate armamentele grele<br />
au fost evacuate sau c<strong>as</strong>ate pe loc. Din totalul arsenalului muniţiilor ruseşti din raioanele<br />
de est ale Republicii Moldova, care număra peste 40 mii de tone, aproape jumătate au fost<br />
deja evacuate. Din contingentul trupelor de pacificare, care iniţial număra 2500 de militari<br />
113
uşi, au răm<strong>as</strong> <strong>as</strong>tăzi în jur de 500, după o convenţie făcută la Odesa de părţi, dar, practic,<br />
printr-o decizie unilaterală a Federaţiei Ruse.<br />
Eu prefer să abordez şi să prezint ace<strong>as</strong>tă situaţie prin prisma dinamicii pozitive pe<br />
care ea a înregistrat-o. La fel, nu putem tăgădui faptul că aceste procese s-au oprit într-un<br />
anumit moment. Şi încă va trebui să vedem din care motive şi cine poartă responsabilitatea<br />
pentru acest fapt. Eu cred că fiecare dintre părţi o poartă – şi cea transnistreană, şi cea<br />
moldoveană, şi cea rusă. Sarcina no<strong>as</strong>tră, fixată în programul de activitate al Guvernului,<br />
este foarte ambiţio<strong>as</strong>ă şi, în acelaşi timp, foarte fire<strong>as</strong>că. Atunci când vorbim despre o<br />
misiune de pacificare, obiectivul ei este pacea. Din fericire, de 17 ani în Transnistria şi în<br />
Zona de securitate situaţia este stabilă şi noi considerăm că, într-un final, – şi ar fi bine să se<br />
întâmple mai devreme, – componentele militare ale mecanismului de pacificare trebuie să<br />
fie înlocuite cu o misiune civilă de monitorizare sub auspicii internaţionale, eventual sub<br />
egida OSCE.<br />
Însă o <strong>as</strong>emenea transformare poate fi convenită doar de către părţile care sunt<br />
implicate şi în misiunea de pacificare, şi în procesul de reglementare. Nu este un lucru uşor<br />
şi nu vom câştiga prin faptul că vom arăta cu degetul doar la ruşi şi vom prezenta în formă<br />
de reproş ceea ce de fapt este un obiectiv comun. Şi ar trebui să fie o realizare şi pentru<br />
Federaţia Rusă şi o dovadă a faptului că a încheiat cu succes, spre deosebire de alte regiuni<br />
de conflict, o misiune de pacificare. Cred că trebuie să reluăm dinamica pozitivă, încercând<br />
să-i determinăm pe cei care sunt stăpânii trupelor şi ai muniţiilor, să continue până la<br />
evacuarea definitivă a acestora. Nu va fi prea uşor, însă eu cred că avem şanse.<br />
Moderator: Până nu demult s-a pus accentul pe rolul pe care în joacă Rusia în<br />
soluţionarea conflictului transnistrean. Ce rol ar trebui să joace în soluţionarea crizei<br />
transnistrene Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii?<br />
Victor Osipov: UE şi SUA sunt atr<strong>as</strong>e şi au o contribuţie esenţială în procesul de<br />
dezbatere a subiectelor care se află pe agenda întrunirilor. Ei participă în mod egal, deşi<br />
sunt doar observatori. Diferenţa este că, spre deosebire de mediatori, observatorii nu au<br />
dreptul de vot <strong>as</strong>upra documentelor.<br />
Însă discuţia în cadrul formatului nu este singurul instrument prin care poţi<br />
sprijini soluţionarea conflictului transnistrean. Şi UE, şi SUA au o determinare, pe care<br />
noi o vedem în creştere, de a se implica mult mai serios, în mod special în dezvoltarea<br />
proiectelor care ar trebui să apropie cele două maluri. Prin implicarea în activităţi comune,<br />
prin soluţionarea unor probleme cu care se confruntă populaţia, prin oferirea de <strong>as</strong>istenţă<br />
tehnică şi financiară în rezolvarea unor probleme de infr<strong>as</strong>tructură, de ocrotire a sănătăţii,<br />
în crearea unor punţi culturale şi aşa mai departe. Eu cred că există multe alte instrumente în<br />
afara celui propriu-zis de reglementare politică sau de negociere politică şi prin intermediul<br />
lor noi trebuie să insistăm, aşa cum am indicat şi în programul de guvernare, ca rolul UE şi<br />
al SUA să cre<strong>as</strong>că în acest proces.<br />
114<br />
Moderator: Faptul că administraţia de la Tir<strong>as</strong>pol este de 20 de ani condusă de
acelaşi lider împiedică soluţionarea conflictului?<br />
Victor Osipov: Nu ştiu dacă aş putea să dau o apreciere prin ace<strong>as</strong>tă prismă. Pot<br />
să spun câteva lucruri care sunt relevante şi reale. Ceea ce s-a întâmplat pe 9 noiembrie<br />
2009, întrunirea neformală 5+2 la Tir<strong>as</strong>pol, s-a făcut cu acordul lui Igor Smirnov. A fost<br />
din partea lui un gest de deschidere. Deşi el lipsea din regiune în acea zi şi nu a putut să se<br />
întâlne<strong>as</strong>că cu mediatorii şi observatorii, totuşi este evident că am ajuns acolo pentru că el<br />
a acceptat. Nu putem să tragem concluzii pe baza unui gest care s-a produs într-o anumită<br />
zi, însă acesta totuşi mi se pare semnificativ.<br />
În Transnistria are loc acum o rivalitate care se accentuează între grupurile politice.<br />
Igor Smirnov este în situaţia de a-şi apăra autoritatea într-o confruntare destul de grea şi<br />
mulţi îşi leagă speranţa de venirea unei noi generaţii în administraţia tir<strong>as</strong>poleană. Eu cred<br />
că noi trebuie să fim totuşi mai prudenţi. Ar trebui evident să încercăm să urmărim cu<br />
atenţie şi să vedem în ce măsură aceste evoluţii politice pot ajuta la reîntregirea ţării. Însă<br />
fără să ne facem iluzii, pentru că dacă aceste procese se vor finaliza doar cu modernizarea şi<br />
eficientizarea managementului unui regim separatist, atunci acest lucru ar putea să ne pună<br />
chiar într-o dificultate mai mare, decât am fost până acum, când managementul era făcut de<br />
oameni vechi, cu metode vechi, foarte costisitoare pentru cei care îl finanţau.<br />
Un alt <strong>as</strong>pect pe care vreau să-l subliniez este starea democraţiei în Transnistria,<br />
pentru că atunci când un lider rămâne atâta timp să conducă o regiune, <strong>as</strong>ta indică<br />
grave probleme în democraţie. Le spuneam şi partenerilor noştri de discuţii că dacă noi,<br />
guvernarea actuală, vom lua decizii pro<strong>as</strong>te în ceea ce priveşte politica de reintegrare, sau<br />
în alte domenii, vom fi sancţionaţi de electorat, pentru că <strong>as</strong>ta este legea democraţiei. În<br />
Transnistria, de 20 de ani, electoratul nu are posibilitatea şi capacitatea de a alege altceva.<br />
Şi anume acest fenomen – lipsa de democraţie, cred că este cea mai mare problemă în calea<br />
reintegrării, din punctul de vedere al liderismului de la Tir<strong>as</strong>pol.<br />
Moderator: Eşuarea alegerilor prezidenţiale de la Chişinău ar putea influenţa întrun<br />
fel sau altul procesul de reglementare transnistreană?<br />
Victor Osipov: Contextul politic şi soliditatea instituţiilor politice ale statului sigur<br />
că au o mare importanţă şi înseamnă mult pentru a şti că ai în spate o siguranţă, o stabilitate,<br />
atunci când reprezinţi interesele ţării în <strong>as</strong>emenea negocieri şi în <strong>as</strong>emenea procese. Faptul<br />
că evident va afecta, din acest punct de vedere, procesul de reîntregire a ţării, indică <strong>as</strong>upra<br />
iresponsabilităţii celor care au refuzat să participe la alegerea şefului statului.<br />
În acelaşi timp însă trebuie să constatăm că, din fericire, principalele instituţii<br />
– cea legislativă şi cea executivă – sunt în regulă şi funcţionează, ceea ce înseamnă că<br />
procesele vor continua, atât pe partea de adoptare a cadrului legal necesar, cât şi pe partea<br />
de adoptare a hotărârilor legislative şi executarea lor. Deci toate politicile pe care noi le-am<br />
anunţat în programul de activitate al Guvernului vor fi executate în continuare aşa cum<br />
am promis, cel puţin până la alegerile parlamentare anticipate. Când vor fi aceste alegeri<br />
anticipate nu ştim, o să aflăm la momentul respectiv, dar este cert că un an de zile vom<br />
115
continua implementarea acestor politici.<br />
Perspectiva reglementării definitive politice a conflictului transnistrean nu este<br />
una scurtă. Nimeni nu se aşteptă că va fi soluţionată problema până la mijlocul anului<br />
viitor. Noi avem o sumedenie de probleme curente pe care trebuie să le eliminăm în relaţiile<br />
dintre oamenii de pe malul drept şi cel stâng al Nistrului, de care trebuie să ne ocupăm,<br />
indiferent de configuraţia puterii politice de la Chişinău şi de alte evenimente politice care<br />
s-au întâmplat, se întâmplă şi se vor produce în continuare.<br />
20 decembrie 2009<br />
Integrarea europeană şi problematica transnistreană: evoluţii şi rezultate<br />
în 2009<br />
116<br />
Invitaţi:<br />
- Victor Chirilă, director executiv al Asociaţiei pentru<br />
Politică Externă;<br />
- Vlad Lupan, expert independent;<br />
- Eugen Revenco, director de programe la Asociaţia<br />
pentru Politică Externă.<br />
Moderator: În emisiunea de <strong>as</strong>tăzi vom încerca să facem o totalizare a anului<br />
politic 2009 sub <strong>as</strong>pectul politicii externe şi nu numai. Cum poate fi calificat anul 2009, a<br />
fost un an uşor, un an greu?<br />
Victor Chirilă: A fost un an plin de provocări, un început prost al politicii externe,<br />
influenţat în special de alegerile parlamentare din Republica Moldova sau mai bine zis<br />
de nereuşita de a organiza o campanie electorală în conformitate cu principiile şi valorile<br />
democratice. Acest lucru s-a răsfrânt negativ <strong>as</strong>upra politicii no<strong>as</strong>tre externe în prima<br />
jumătate a anului, dar a doua jumătate aş putea spune că este una plină de rezultate, care ar<br />
urma să fie fructificate în anul viitor.<br />
Vlad Lupan: Un an plin de dramatism şi răsturnări. Un an început sub umbra<br />
Partidului Comuniştilor (PCRM). Un început de an în care PCRM se îndrepta spre<br />
Moscova, ca să vedem după <strong>as</strong>ta o evoluţie dramatică internă, evenimentele din 7 aprilie,<br />
cu implicaţii externe. După care, a urmat o răsturnare a situaţiei, o direcţionare spre o<br />
integrare europeană mai clară.<br />
Eugen Revenco: Eu aş spune că începutul anului într-adevăr a fost marcat de<br />
campania electorală şi politica no<strong>as</strong>tră externă a fost subordonată în principal alegerilor,<br />
în special mişcărilor spre Rusia şi tendinţelor de a transforma Rusia într-un argument<br />
în campania electorală. Apoi, a venit momentul adevărului când pe 7 aprilie s-a dat pe<br />
faţă incapacitatea sistemului nostru de securitate. Evenimentele din 7 aprilie au arătat
cât de „profunde” au fost reformele pro-europene din Moldova şi cât de adânc au fost<br />
„împărtăşite” valorile europene de guvernarea anterioară. Partea a doua a anului deja este<br />
plină de speranţe, pe fundalul nereuşitei din prima parte, şi avem o serie de realizări, dar<br />
care sunt mai mult începuturi sau încercări de a restabili unele situaţii, decât realizări cu<br />
adevărat măreţe.<br />
Moderator: Care au fost evenimentele cele mai importante ale anului şi ce efecte<br />
au avut ele <strong>as</strong>upra Republicii Moldova?<br />
Eugen Revenco: 7 aprilie 2009 este momentul crucial, un moment de turnură. 7<br />
aprilie a marcat calea spre schimbare, iar apoi vedem realizări. Am avut distrugerea relaţiilor<br />
bilaterale cu România, care au coborât la un minim absolut, iar în partea a doua a anului<br />
aceste relaţii de bună vecinătate sunt restabilite.<br />
Cu Ucraina, nereuşitele s-au transformat în hotărârea guvernului ucrainean de a<br />
introduce garanţii financiare pentru cetăţenii Moldovei care călătoresc în Ucraina. Şi, în<br />
partea a doua, vedem suspendarea acestui regim şi tendinţe de anulare a acestuia.<br />
Cu UE vedem o apropiere vădită, o predispunere a europenilor, a Parlamentului<br />
European, a Comisiei Europene. Şi chiar Consiliul Europei este mult mai deschis pentru<br />
Republica Moldova. Vom vedea în anul viitor cum vor fi şi reformele.<br />
Vlad Lupan: Eu voi încerca să urmez situaţii punctuale, cronologice: vizita<br />
ministrului de externe Lavrov în Republica Moldova. O vizită de susţinere electorală.<br />
Rezultatele acestei vizite au dat o serie de semnale în ce priveşte evoluţiile Republicii<br />
Moldova şi direcţionarea non-europeană a acesteia de acum în acolo. După cum a fost şi<br />
declaraţia lui Voronin pentru ziarul rusesc „Kommersant”, în care a criticat UE. După care,<br />
vedem vizita la Moscova, pe 18 martie, în cadrul căreia preşedintele Voronin semnează o<br />
serie de documente cu Smirnov, care vor crea anumite dificultăţi în procesul de soluţionare<br />
transnistreană pe viitor.<br />
După care, cronologic, putem menţiona că momentele cele mai importante,<br />
evident, sunt evenimentele din 7 aprilie şi reacţiile de politică externă care au urmat: atât<br />
vizita lui Solana în Republica Moldova, cât şi apoi, în vară, vizita ministrului de Externe<br />
al Poloniei, Sikorski, cu mesaje foarte clare în privinţa evoluţiilor ce se aşteaptă de la<br />
Republica Moldova.<br />
În a doua jumătate a anului, şi Carl Bildt a venit în Republica Moldova să discute<br />
problemele politice din ţara no<strong>as</strong>tră. Vizita lui Sikorski survine înainte de alegerile din<br />
29 iulie, vizita lui Bild vine înainte de rundele din toamnă-iarnă a alegerii în Parlament a<br />
preşedintelui Republicii Moldova - nereuşite, din păcate, deşi factorul european a încercat<br />
să susţină Republica Moldova în mişcarea sa europeană, pe de o parte, pe de altă parte – la<br />
deblocarea situaţiei politice.<br />
Aş menţiona aici şi summit-ul CSI de la Chişinău, şi vizita la Moscova a fostului<br />
preşedinte Voronin, şi vizita, tot la Moscova, a candidatul pentru postul de preşedinte din<br />
partea PD-ului, Marian Lupu, produse practic în aceiaşi perioadă de timp. Aceste evoluţii<br />
117
au arătat trecerea de la o susţinere deschisă din partea Federaţiei Ruse a PCRM către<br />
susţinerea mai multor partide politice din Republica Moldova care pot influenţa situaţia.<br />
În paralel, am observat şi o susţinere foarte clară europeană, inclusiv în context electoral.<br />
Chiar dacă europenii nu ar fi vrut să spună lucrul acesta, noi îl vedem şi îl recunoaştem, dar<br />
le respectăm dorinţa de a rămâne oarecum detaşaţi, în calitatea lor de parteneri loiali şi nu<br />
implicaţi de o parte sau alta.<br />
Ar mai fi câteva momente importante. Probabil am putea aminti şi de vizita<br />
fostului ministru de externe al Germaniei, în aceeaşi perioadă, înainte de al doilea vot în<br />
cadrul alegerilor anticipate, unde s-au dat semnale clare că cursul promovat de PCRM nu<br />
va mai fi susţinut, în schimb partidele de orientare socială, cum ar fi Partidul Democrat,<br />
ar trebui să se gânde<strong>as</strong>că la o eventuală coaliţie cu partidele liberale, ceea ce de fapt s-a şi<br />
întâmplat. A fost un set întreg de elemente, care au determinat, într-un fel, relaţiile no<strong>as</strong>tre<br />
cu vecinii. Însă aceste elemente nu pot să determine realităţile din Republica Moldova, ele<br />
depind numai de noi, de ceea ce facem aici, ac<strong>as</strong>ă.<br />
Victor Chirilă: Cred că 7 şi 8 aprilie au fost momentul adevărului pentru mulţi<br />
cetăţeni din Republica Moldova. Atunci, mulţi dintre noi au înţeles că discursul european<br />
al guvernării comuniste este lipsit de substanţă. Un adevăr afirmat şi mai înainte de mulţi<br />
experţi şi politicieni, personalităţi publice de la Chişinău şi din exteriorul Republicii<br />
Moldova. Acest moment de adevăr a avut şi un impact negativ <strong>as</strong>upra relaţiilor no<strong>as</strong>tre<br />
cu vecinii, în special cu România, cu Ucraina şi a avut un impact negativ <strong>as</strong>upra relaţiilor<br />
no<strong>as</strong>tre cu UE, pentru că după 7 aprilie se observa practic o îngheţare a relaţiilor no<strong>as</strong>tre<br />
cu Bruxellesul.<br />
Perspectiva începerii negocierilor <strong>as</strong>upra Acordului de <strong>as</strong>ociere devenise ambiguă,<br />
pentru că Republica Moldova întreprinsese acţiuni ostile faţă de România prin introducerea<br />
regimului de călătorii discriminatorii pentru cetăţenii români – o decizie considerată ca<br />
un afront adus nu doar cu României, dar întregii Uniuni Europene. Şi atunci, UE a decis<br />
să înainteze câteva condiţii esenţiale pentru a relua evoluţia normală a relaţiilor cu ţara<br />
no<strong>as</strong>tră. Una dintre aceste condiţii a fost înlăturarea regimului discriminatoriu de călătorii<br />
pentru cetăţenii români şi investigarea cazurilor de abuz, de violare a drepturilor omului, a<br />
valorilor democratice din timpul evenimentelor din 7 şi 8 aprilie.<br />
În acest context nefavorabil pentru noi, Republica Moldova a fost invitată să adere<br />
la Parteneriatul Estic şi, pe 7 mai 2009, ţara no<strong>as</strong>tră aderă la ace<strong>as</strong>tă iniţiativă. Cred că a<br />
fost o decizie corectă atât din partea UE, cât şi din partea politicienilor noştri de atunci<br />
pentru că participarea no<strong>as</strong>tră la Parteneriatul Estic deschide o mulţime de perspective în<br />
relaţiile no<strong>as</strong>tre bilaterale cu UE. Şi aici trebuie de menţionat câteva momente: datorită<br />
Parteneriatului Estic, Republica Moldova are şansa să semneze în viitorii doi, trei ani un<br />
Acord de <strong>as</strong>ociere cu UE, care va deschide perspectiva <strong>as</strong>ocierii economice la UE şi chiar a<br />
<strong>as</strong>ocierii politice într-o perioadă mai lungă de timp. Deschide perspectiva dialogului privind<br />
liberalizarea regimului de vize cu Bruxellesul, oferă şansa să creăm o zonă de comerţ liber<br />
aprofundat cu UE. Totuşi, aceste perspective nu puteau fi realizate în contextul de după 7<br />
118
şi 8 aprilie.<br />
29 iulie 2009 este un alt moment de adevăr pentru Republica Moldova, un alt<br />
moment de cotitură, care oferă şansa ca aceste perspective pe care le oferea Parteneriatul<br />
Estic să fie cu adevărat realizate. Ace<strong>as</strong>tă cotitură s-a datorat cetăţenilor Republicii<br />
Moldova, în primul rând, care au dat o şansă politicienilor noştri de orientare democratică<br />
să guverneze Republicii Moldova. Miza a fost mare, s-a mizat pe noua generaţie de<br />
politicieni, care veneau cu o agendă ambiţio<strong>as</strong>ă de integrare europeană. Aceste ambiţii şi<br />
ace<strong>as</strong>tă voinţă au fost auzite şi sprijinite nu doar de cetăţenii Republica Moldova, dar şi de<br />
partenerii noştri externi.<br />
Noua guvernare beneficiază de un credit de încredere din partea principalilor<br />
actori internaţionali şi parteneri ai Republicii Moldova, din partea SUA, care a declarat că<br />
ne oferă o <strong>as</strong>istenţă de 262 milioane dolari în cadrul programului Provocării Mileniului.<br />
FMI a negociat un Acord de <strong>as</strong>istenţă în valoare de 590 milioane dolari. UE este gata să<br />
înceapă, din ianuarie anul viitor, un Acord de <strong>as</strong>ociere cu ţara no<strong>as</strong>tră. În plus, UE este<br />
gata să ne ofere, în ianuarie-februarie, o <strong>as</strong>istenţă de peste 100 milioane euro, o <strong>as</strong>istenţă<br />
care este necesară pentru a face faţă problemelor legate de criza economică şi financiară.<br />
Sunt deschideri bazate pe voinţa politică pe care a afişat-o şi continuă să o afişeze noua<br />
guvernare, dar şi nu numai, pe ace<strong>as</strong>tă ambiţie declarată şi pe aceste obiective declarate,<br />
dar şi pe fapte.<br />
Vedem că noua guvernare a normalizat relaţiile no<strong>as</strong>tre cu vecinii: cu România şi<br />
cu Ucraina. Zilele acestea s-a aflat la Chişinău ministrul de Externe Poroşenko şi se observă<br />
o anumită tendinţă <strong>as</strong>cendentă în relaţia no<strong>as</strong>tră cu Ucraina. Există o disponibilitate şi,<br />
chiar mai mult decât atât, de a rezolva problemele minore, tehnice, care există actualmente<br />
şi frânează încheierea, coagularea unui parteneriat strategic în domeniul integrării europene<br />
şi al soluţionării problemei transnistrene.<br />
Sunt întreprinse acţiuni de reformare a justiţiei. Noul ministru al justiţiei,<br />
Alexandru Tăn<strong>as</strong>e, dă dovadă de profesionalism şi dă dovadă că înţelege cum trebuie să fie<br />
realizate reforme în acest domeniu şi acest lucru este încurajator pentru partenerii noştri<br />
externi. Încurajator în sensul că într-adevăr în Republica Moldova se pot realiza anumite<br />
succese, care pot transforma ţara no<strong>as</strong>tră într-un model în cadrul Parteneriatului Estic, atât<br />
de necesar Uniunii Europene pentru a demonstra că ace<strong>as</strong>tă iniţiativă este una viabilă şi<br />
care poate aduce anumite succese.<br />
Moderator: Cum a evoluat în 2009 problema transnistreană?<br />
Vlad Lupan: Tocmai acesta a fost unul din subiectele pe care le-am menţionat mai<br />
devreme, dacă ne amintim de acele vizite ale ministrului de Externe Lavrov în Republica<br />
Moldova, dar mai ales, vizita dlui Voronin la Moscova, din 18 martie 2009. Documentul<br />
semnat de Voronin, prin care cedează o parte din priorităţile Republicii Moldova de<br />
soluţionare a conflictului transnistrean în favoarea unei susţineri electorale din partea<br />
Moscovei…<br />
119
Moderator: Depăşind mandatul acordat prin legea din 2005 (Legea Republicii<br />
Moldova privind principiile de bază ale statutului juridic special al localităţilor de pe malul<br />
stâng al Nistrului (Transnistria), n.r.)?<br />
Vlad Lupan: ...depăşind însăşi Legea din 2005 în ce priveşte soluţionarea<br />
conflictului, ceea ce demonstrează o direcţie clară de cedări pe subiectul respectiv din partea<br />
PCRM, o renunţare la interesul naţional în favoarea unor interese de partid. Primăvara<br />
anului 2009, motivată electoral, a dus la o serie de cedări pe subiectul transnistrean, după<br />
care avem deja şi o turnură, iarăşi, legată de evenimentele din 7 aprilie. Scopul acestor<br />
evenimente nu au fost luarea cu <strong>as</strong>alt a Parlamentului de vreo 500 de oameni, dintre care<br />
probabil vreo 499 din ei erau provocatori. Sigur că exagerez, dar provocatori au fost mulţi<br />
şi sunt sigur că lucrurile nu au mers nici pe departe neplanificate, a fost mai mult planificat,<br />
în opinia mea. Aceste evoluţii, aceste evenimente demonstrează cât de mult s-a deviat de la<br />
soluţionarea problemei transnistrene, pentru că, în schimbul unei susţineri de la Moscova<br />
şi menţinerii la putere, s-a renunţat la rezolvarea conflictului.<br />
Observăm şi alte evoluţii. S-a făcut vâlvă, într-un mod absolut nemotivat, din<br />
faptul lichidării Ministerului Reintegrării. Ministerul avea 10 oameni. Dacă <strong>as</strong>ta era<br />
prioritatea guvernării comuniste în soluţionarea conflictul transnistrean, cu 10 oameni,<br />
care aveau de acoperit subiecte mai multe şi mai mari decât pot acoperi 10 oameni, atunci<br />
lucrurile, e clar, nu mergeau cum trebuie şi ele într-adevăr nu au mers. Eu cred că dacă<br />
Ministerul Reintegrării a fost transformat într-un birou în cadrul Guvernului, condus nu<br />
de un ministru fără oameni, dar condus de un viceprim-ministru, atunci lucrurile nu au<br />
devansat, ci au avansat – lucrurile s-au ridicat la un nivel calitativ nou.<br />
De fapt, vedem că subiectul transnistrean a evoluat de la un dezinteres şi cedări<br />
totale, la un interes sporit, actualmente. Am văzut că au avut loc primele consultări în<br />
formatul 5+2, ceea ce nu s-a produs de o perioadă lungă de timp, şi <strong>as</strong>ta s-a întâmplat acum,<br />
în toamnă, odată cu venirea noului Guvern. Sunt semnale destul de clare că lucrurile se<br />
mişcă intr-o direcţie relativ potrivită, doar că nu trebuie să ne aşteptăm la minuni peste<br />
noapte. Nici noi nu creştem în cinci ani, atât cât am creste în 50.<br />
Eugen Revenco: Aş vrea să îl susţin pe Vlad în ultimele precizări. Într-adevăr, nu<br />
putem vorbi serios despre un minister care nu numai că are numai 10 unităţi, dar nu are nici<br />
măcar un buget. Îmi pare rău, dar nu poţi realiza politici neavând niciun ban în susţinere.<br />
Iar dacă să vedem noua schimbare calitativă în conducerea acestei unităţi, negociatorul<br />
moldovean este vorbitor şi de limbă engleză, este tânăr, este energic, receptiv, produce o<br />
impresie mult mai bună <strong>as</strong>upra străinilor şi chiar din ace<strong>as</strong>tă perspectivă putem să spunem<br />
că este un suflu nou. Iar referitor la aşteptări, trebuie să realizăm că negocierile sunt un<br />
proces şi nu sunt un fel de fl<strong>as</strong>h-mob, aşa cum era prezentat de ultima guvernare comunistă.<br />
Negocierile şi conflictul transnistrean sunt şi vor fi procese ce vor dura, spre regret, nu o zi<br />
şi nu un an.<br />
120<br />
Victor Chirilă: În ceea ce priveşte problema transnistreană, marea schimbare care
s-a înregistrat în special după 29 iulie 2009 este că s-a schimbat paradigma soluţionării<br />
acestei probleme. Dacă până pe 29 iulie problema integrării europene era condiţionată de<br />
soluţionarea chestiunii transnistrene, după 29 iulie avem o altă guvernare care înţelege că<br />
integrarea europeană nu trebuie să fie condiţionată de perspectivele soluţionării problemei<br />
transnistrene. Cu alte cuvinte, ne-am luat destinul în propriile mâini, se pune accent pe<br />
modernizarea Republicii Moldova, pe pregătirea ei pentru a adera într-un viitor la UE,<br />
ceea ce înseamnă reforme pe toate planurile: politic, economic, social. În final, ace<strong>as</strong>ta<br />
ar trebui să cre<strong>as</strong>că atractivitatea Republicii Moldova pentru regiunea sa transnistreană,<br />
pentru cetăţenii săi care locuiesc în regiunea transnistreană, <strong>as</strong>tfel încât să creeze acea bază<br />
necesară pentru a facilita formularea şi negocierea unei soluţii politice pentru problema<br />
transnistreană. Cred că anume ace<strong>as</strong>tă schimbare este importantă şi trebuie reţinută în<br />
primul rând, atunci când vorbim de chestiunea transnistreană.<br />
Sigur, în ultimele luni se înregistrează o altfel de abordare în raport cu Transnistria<br />
şi ace<strong>as</strong>tă abordare urmăreşte în primul rând să faciliteze stabilirea mai multor legături<br />
între societatea civilă de pe ambele maluri ale Nistrului la diferite nivele. Pentru a permite<br />
soluţionarea acelor probleme stringente sociale, economice care există în ace<strong>as</strong>tă regiune,<br />
care afectează viaţa cetăţenilor moldoveni din regiunea transnistreană şi din partea dreaptă<br />
a Nistrului. Numai prin <strong>as</strong>igurarea unui anumit nivel de încredere, chiar şi cu administraţia<br />
transnistreană, care nu e recunoscută pe plan internaţional, dar care administrează ace<strong>as</strong>tă<br />
regiune actualmente, trebuie de găsit un anumit limbaj, o anumită înţelegere, pentru a<br />
demara proiecte comune în domeniul social, în domeniul sănătăţii, în domeniul mediului<br />
înconjurător. Proiecte care, iată, se pare că la anul viitor ar putea să beneficieze de o anumită<br />
<strong>as</strong>istenţă din partea SUA şi din partea UE. Dar ace<strong>as</strong>tă <strong>as</strong>istenţă nu valorează nimic dacă<br />
administraţia din Tir<strong>as</strong>pol nu va dori să participe la <strong>as</strong>tfel de proiecte. De aceea, cred că<br />
accentul, actualmente, este pus corect. Este nevoie să fim flexibili, este nevoie să fim cu<br />
adevărat diplomaţi în discuţiile cu transnistrenii, dar în acelaşi timp să respectăm acele<br />
principii care sunt fixate în Legea privind statutul raioanelor de est a Republicii Moldova<br />
din 2005.<br />
Vlad Lupan: Eu aş vrea să fac o precizare. Cred că trebuie să înţelegem că regimul<br />
transnistrean este în general interesat de situaţia economică şi financiară din zilele de azi<br />
să fie relativ deschisă la o serie de proiecte de <strong>as</strong>istenţă. Iată aici autorităţile Republicii<br />
Moldova, dar în primul rând donatorii internaţionali, ar trebui foarte serios să pedaleze,<br />
pentru că, eu ştiu că ei nu uită, dar trebuie să le amintim în permanenţă faptul că <strong>as</strong>emenea<br />
<strong>as</strong>istenţă trebuie să fie condiţionată. În niciun caz <strong>as</strong>emenea <strong>as</strong>istenţă nu poate să vină<br />
pur şi simplu de dragul <strong>as</strong>istenţei, numai de dragul faptului că, uite, dacă găsim un limbaj<br />
comun este deja bine. Nu. Găsim un limbaj comun pentru un scop anume şi acest scop<br />
este soluţionarea conflictului transnistrean. Fără o democratizare a regiunii transnistrene,<br />
care este doar un singur element ce trebuie să fie urmat pentru soluţionarea conflictului<br />
transnistrean, un progres pe ace<strong>as</strong>tă cale nu cred că va exista.<br />
121
CAPITOLUL 2. ANUL 2010:<br />
SUB ZODIA PARTENERIATELOR STRATEGICE<br />
07 martie 2010<br />
Evoluţii în politica externă a Republicii Moldova la începutul anului 2010<br />
122<br />
Invitaţi:<br />
- Vlad Lupan, expert independent;<br />
- Radu Vrabie, director de programe la Asociaţia pentru<br />
Politică Externă.<br />
Moderator: Pe 1 şi 2 martie 2010, la Viena, în Austria, au avut loc consultări în<br />
problema transnistreană în formatul 5+2. După cum se ştie, din acest format fac parte<br />
Chişinăul şi Tir<strong>as</strong>polul ca părţi implicate în conflict, Rusia, Ucraina şi OSCE ca mediatori, şi<br />
SUA şi UE ca observatori. Revenit la Chişinău de la aceste consultări, vicepremierul Victor<br />
Osipov, responsabilul de reglementarea conflictului transnistrean în cadrul Guvernului, a<br />
anunţat că negocierile oficiale pe marginea reglementării transnistrene, întrerupte încă în<br />
2006, ar putea fi reluate până la sfârşitul anului curent. Între timp, ar trebui însă să mai<br />
urmeze încă trei consultări de genul celor de la Viena: în mai, iulie şi octombrie. De ce ar fi<br />
nevoie de consultări prealabile pentru a relua negocierile? Dacă ne amintim bine, în 2005,<br />
când a fost stabilit formatul 5+2, tratativele au fost reluate destul de repede. Şi ce şanse<br />
există ca negocierile să fie totuşi reluate încă în acest an?<br />
Radu Vrabie: Atunci când vrem ca un format de negocieri să funcţioneze,<br />
toate părţile trebuie să fie interesate de acest lucru. Din păcate, am văzut în ultimii ani că<br />
administraţia de la Tir<strong>as</strong>pol nu este interesată de negocieri, decât în cazurile când ar putea<br />
obţine un anumit suport financiar, indiferent dacă sunt bani ruseşti sau europeni. Cred că<br />
administraţia de la Tir<strong>as</strong>pol încearcă să obţină un preţ cât mai mare pentru revenirea la<br />
formatul oficial 5+2, de aceea probabil că trage de timp prin aceste negocieri neformale.<br />
Administraţia de la Tir<strong>as</strong>pol speră să găse<strong>as</strong>că anumite lacune în politica promovată de<br />
Chişinău ca să poată ridica miza, sau să amâne pe cât de mult posibil începerea negocierilor,<br />
sau să le blocheze.<br />
Vlad Lupan: Discuţiile prealabile sunt un semn că dialogul este reluat, după o<br />
lungă perioadă de lipsă de negocieri în formatul 5+2. Să ne amintim de perioada electorală<br />
2008-2009, când Partidul Comuniştilor (PCRM) a acceptat, în decembrie 2008, să<br />
se întâlne<strong>as</strong>că cu Smirnov, semnând la ace<strong>as</strong>tă întâlnire un document prin care, practic,<br />
a acceptat plecarea temporară din formatul 5+2, pentru a accepta un alt format - 2+1:<br />
Chişinău, Tir<strong>as</strong>pol, plus Moscova, - fapt care s-a şi produs. O întâlnire în acest format<br />
2+1 a avut loc în martie 2009, înainte de alegerile din Republica Moldova. Documentele
semnate acolo au demonstrat destul de clar că guvernarea anterioară plec<strong>as</strong>e de la abordarea<br />
în pachet a soluţionării problemei transnistrene, a făcut şi o serie de cedări pe subiectul<br />
retragerii trupelor ruseşti, acceptând staţionarea trupelor ruse pe o perioadă nelimitată de<br />
timp în Republica Moldova, ca apoi să urmeze alegerile şi înţelegerile semnate cu PCRM.<br />
Chiar dacă în perioada 2005-2008 nu am văzut progrese în formatul 5+2, după<br />
care am văzut o plecare de la acest format, am ajuns în situaţia în care, în anul 2009, marcat<br />
de alegeri, s-au produs lucruri serio<strong>as</strong>e. La sfârşitul anului trecut, în 2009, toate părţile din<br />
formatul 5+2 s-au înţeles să revină în acest format pentru a discuta posibilitatea reluării<br />
negocierilor oficiale. Ceea ce s-a produs până acum, sunt negocieri neformale pe marginea<br />
acestui proces.<br />
La întrevederea de la Viena s-a spus că se va reveni la negocieri oficiale în formatul<br />
5+2. Cu alte cuvinte, ceea ce a fost până acum nu sunt negocieri. Astfel, pentru ca să<br />
pregăteşti negocierile este nevoie să stabileşti anumite reguli şi să creezi anumite condiţii.<br />
Aceste condiţii se pare că au fost create printr-o atitudine mai maleabilă din partea<br />
Federaţiei Ruse faţă de noua guvernare, cel puţin le dă o şansă să vadă cum vor acţiona<br />
în problematica transnistreană. Însă <strong>as</strong>ta nu înseamnă că autorităţile de la Kremlin sunt<br />
predispuse faţă de Chişinău. Mai degrabă, ele testează terenul prin intermediul acestor<br />
acţiuni. Pe de altă parte, evident, actorii internaţionali care au fost „excluşi” din formatul<br />
5+2 prin acele plecări ale Chişinăului în formatul 2+1, ar fi vrut să revină în formatul 5+2.<br />
Din punctul de vedere al eficienţei, eu cred că acest format nu va obţine progrese<br />
serio<strong>as</strong>e în soluţionarea conflictului transnistrean. El este mai degrabă un format tactic,<br />
în care trebuie să fie continuate negocierile pe o serie de subiecte importante, dar aceste<br />
negocieri nu vor duce la o soluţionare imediată a conflictului, într-o perioadă scurtă sau<br />
medie de timp.<br />
Radu Vrabie: Eu am încercat şi încerc să înţeleg poziţia Tir<strong>as</strong>polului care, chiar dacă<br />
este susţinută şi dictată de Moscova, în mare parte reprezintă un anumit joc propriu. Dacă<br />
observăm, regiunea transnistreană intră într-un şir lung de alegeri. În martie vor fi alegerile<br />
locale, în decembrie vor fi alegerile parlamentare, în 2011 vor fi alegeri prezidenţiale. Nu<br />
cred că administraţia actuală de la Tir<strong>as</strong>pol va încerca să se apropie de malul drept, de<br />
Chişinăul oficial, pentru că acest lucru va fi speculat de oponenţii săi. Oricine în perioada<br />
ace<strong>as</strong>ta va încerca să se apropie cumva de Chişinău va fi imediat taxat de partea opusă şi,<br />
de aceea, eu mă aştept ca Tir<strong>as</strong>polul să continue să-şi facă jocul din ultimii ani şi, la un<br />
moment dat, să găse<strong>as</strong>că un pretext prin care să se retragă de la negocieri, invocând diverse<br />
motive. Sper că acest lucru nu se va întâmpla şi vom avea un suport şi din partea UE şi sper<br />
că mai sunt forţe la Tir<strong>as</strong>pol care îşi doresc o schimbare a situaţiei. Astea ar fi previziunile<br />
mele privind evoluările procesului de negocieri în următorii doi ani.<br />
Vlad Lupan: Aş vrea să subliniez atitudinea Moscovei şi a Tir<strong>as</strong>polului. Faptul că<br />
ei intră în alegeri şi au interesele lor este demonstrat prin două declaraţii ale Ministerului de<br />
Externe al Federaţiei Ruse. Dacă urmărim cu atenţie comunicările acestui Minister, putem<br />
123
să ne dăm foarte bine seama care sunt intenţiile lor. Pe data de 3 martie 2010, Ministerul<br />
rus de Externe face o foarte scurtă declaraţie pe marginea acestor întrevederi, care este<br />
puţin diferită de declaraţiile apărute în presa din Republica Moldova. Nuanţele contează<br />
foarte mult. În partea a doua a acestui comunicat s-a introdus o sintagmă foarte interesantă:<br />
„participanţii la întrevedere au discutat perspectivele posibilităţii reluării negocierilor”.<br />
Deci, nici măcar nu se discută, din punctul de vedere al Federaţiei Ruse, despre reluarea<br />
negocierilor, ci numai „perspectivele posibilităţilor”. Deci, este o condiţionare dublă.<br />
Moderator: Mulţi experţi consideră că o piedică importantă în rezolvarea<br />
problemei transnistrene este prezenţa militară ruse<strong>as</strong>că în regiunea nistreană. După ce<br />
România şi-a anunţat intenţia de a găzdui pe teritoriul său elemente ale scutului american<br />
antirachetă, ce şanse mai există ca Moscova să-şi retragă, într-un viitor previzibil, trupele<br />
din regiunea de est a Republicii Moldova?<br />
Vlad Lupan: Eu cred că există o legătură directă între reglementare şi retragere.<br />
Pur şi simplu, interesul Federaţiei Ruse faţă de soluţionarea conflictului transnistrean este<br />
constant şi nu se schimbă de la prezenţa sau absenţa scuturilor. Până acum, nu a existat<br />
acest scut şi Federaţia Rusă oricum nu şi-a retr<strong>as</strong> trupele. Este clar că scutul nu a prezentat<br />
şi nu prezintă acel impediment în vederea retragerii trupelor ruse.<br />
Trebuie să ne gândim foarte atent nu numai la prezenţa fizică a trupelor ruse<br />
în Republica Moldova, dar şi la prezenţa unor cantităţi încă mari de muniţii, de peste<br />
aproximativ 20 mii tone, care rămân pe teritoriul Republicii Moldova şi prezintă, în<br />
continuare, un risc de securitate şi pentru mediul înconjurător. Un alt treilea element<br />
important este că numărul trupelor ruse a scăzut semnificativ până în anul 2010. Acum<br />
sunt peste 1500 de ostaşi. S-ar putea părea că nu sunt mulţi. Dar, în realitate, trebuie să<br />
ţinem cont că o bună parte din cei care au fost membri ai armatei sovietice şi, ulterior, ai<br />
armatei ruse, se află acum în rândurile ofiţerimii aşa-numitei armate transnistrene. Deci,<br />
prezenţa militară ruse<strong>as</strong>că este una atât directă, cât şi indirectă, prin armata transnistreană,<br />
chiar dacă transnistrenii nu au oarecum o afiliere directă şi o responsabilitate directă faţă<br />
de Moscova.<br />
Retragerea trupelor ruse trebuie să fie tratată în contextul mai larg al necesităţii<br />
demilitarizării regiunii de est a Republicii Moldova – nu a Republicii Moldova ca stat, ci a<br />
regiunii sale de est. Lipsa suportului militar al regimului de la Tir<strong>as</strong>pol s-ar putea să reducă<br />
şi din impertinenţa acestui regim. Sigur că este un deziderat destul de greu de realizat, fără<br />
o implicare internaţională pe scară largă şi fără o susţinere serio<strong>as</strong>ă în negocieri, dar nu în<br />
formatul 5+2, pentru că există dreptul de veto. În mod evident, Tir<strong>as</strong>polul va supune unui<br />
veto eventuala decizie privind dezmembrarea armatei sale. Deci, nu putem să ne aşteptăm<br />
ca formatul 5+2 să aducă rezultate.<br />
În ce priveşte scutul nemijlocit, nu este un subiect esenţial important. Ceea ce este<br />
important să înţelegem este că nu putem să ne aşteptăm ca scutul să nu treze<strong>as</strong>că interes.<br />
Asta nu înseamnă: gata a apărut scutul, noi nu ne mai retragem. Nu. Interes înseamnă un<br />
124
singur lucru: activizarea unor agenţii secrete, militare, pe teritoriul transnistrean, pentru<br />
că au acces mai liber în Republica Moldova, iar Republica Moldova are un acces relativ<br />
liber în România. Pentru că la război nu putem să ne aşteptăm, nu se va întâmpla. După ce<br />
Federaţia Rusă a avut cazul Georgiei, ea nu va îndrăzni în perioada imediat următoare să<br />
mai creeze o <strong>as</strong>emenea problemă.<br />
Radu Vrabie: Scutul antirachetă este doar un pretext care va fi utilizat. El era să<br />
aibă un impact negativ doar în cazul când trupele ruseşti erau să fie în marş spre Moscova şi<br />
din cauza scutului ar fi trebuit să se întoarcă înapoi. În cazul în care trupele staţionează, nu<br />
văd un motiv serios. Sunt doar speculaţii utilizate în scopuri politice. Ceea ce pe mine m-a<br />
deranjat foarte mult a fost poziţia unor partide politice din Chişinău, care au luat poziţie mai<br />
înainte decât Ministerul de Externe rus. Dacă Chişinăul, sau partidele politice din Chişinău<br />
nu discutau despre ace<strong>as</strong>tă problemă, nu invocau acest aşa-zis pericol pentru Republica<br />
Moldova, puteam să salvăm timp şi să nu dăm apă la moara propagandei de la Tir<strong>as</strong>pol.<br />
Prin declaraţii de felul că Republica Moldova ar fi o linie de front, că Republica Moldova<br />
ar mai fi în centrul unui război nu ştiu de care, doar s-a turnat apă la moara propagandei de<br />
la Tir<strong>as</strong>pol.<br />
Eu cred că, din moment ce noi suntem o ţară neutră, nu trebuie să comentăm<br />
nicio decizie militară a nici uneia din părţi, pentru că, la drept vorbind, cum va fi acest scut<br />
antiaerian în România, aşa există şi o bază militară, cam la aceeaşi distanţă, în Sev<strong>as</strong>topol.<br />
Trebuie să fim consecvenţi. Ori comentăm şi acuzăm toate părţile care fac schimb de<br />
trupe peste tot în lume, ori nu luăm nicio decizie, pentru că a fi ţară neutră înseamnă că<br />
nu trebuie să comentăm nimic. Nu am văzut niciun comentariu al austriecilor referitor la<br />
instalarea scutului antirachetă în Cehia sau în Polonia, nu a fost nicio reacţie a Ministerului<br />
de Externe al Elveţiei. Sunt nişte lucruri care au fost inventate şi aduse la nivel de scandal<br />
politic şi este păcat pentru noi că am irosit forţele degeaba.<br />
Moderator: Să trecem acum la un alt subiect, la modul cum se aplică Acordul<br />
de mic trafic la frontiera dintre Republica Moldova şi România. După intrarea în vigoare<br />
a acestui Acord pe 26 februarie 2010, multă lume a constatat că la Chişinău, dar şi la<br />
Bucureşti, există un şir întreg de condiţii care fac mai dificilă obţinerea permisului de<br />
mic trafic, decât obţinerea vizei pentru România. Ştim că viceministrul Andrei Popov a<br />
plecat la Bucureşti pentru a discuta simplificarea formularului şi a condiţiilor de obţinere<br />
a permisului. Prin ce se explică aceste scăpări în procesul de aplicare pentru obţinerea<br />
permisului de mic trafic şi cum pot fi ele depăşite la modul practic?<br />
Radu Vrabie: Orice acţiune în cadrul procesului nostru de integrare europeană,<br />
de relaţii cu vecinii, chiar în cazul rezolvării conflictului transnistrean, trebuie privită ca<br />
proces, nu ca eveniment. Mi se pare că una din problemele cheie la acest mic trafic la<br />
frontieră au fost aşteptările foarte mari.<br />
Relaţia no<strong>as</strong>tră cu România este dominată de o serie de stereotipuri, o serie de<br />
aşteptări foarte mari, iar în momentul în care apar anumite probleme tehnice apar foarte<br />
125
multe discuţii, speculaţii despre tratamentul pe care îl oferă românii fraţilor de peste Prut<br />
etc. Eu cred că mai sunt lucruri de făcut, la fel ca şi în privinţa oricăror altor acorduri. Dacă<br />
ambele părţi, şi Bucureştiul, şi Chişinăul vor fi cooperante şi vor reuşi să discute în termeni<br />
normali, fără speculaţii şi stereotipuri, cred că acest lucru în scurt timp va fi înlăturat, se<br />
va ajunge la o formulă comună, acceptabilă pentru ambele părţi. Sper foarte mult că în<br />
scurt timp ace<strong>as</strong>tă mică problemă va fi depăşită, pentru că este o chestiune importantă<br />
pentru locuitorii din zona de frontieră, ori ei au foarte multe legături cu România. Deseori,<br />
relaţiile între populaţia din Ungheni şi cea din Iaşi este mai apropiată decât între Ungheni<br />
şi Chişinău, dată fiind distanţa dintre ele.<br />
Vlad Lupan: Relaţiile în zona de frontieră sunt în primul rând în interesul<br />
cetăţenilor Republicii Moldova şi nu atât de mult al României. Introducerea unor condiţii<br />
prin care cetăţeanul Republicii Moldova trebuie să găse<strong>as</strong>că o invitaţie ca să călătore<strong>as</strong>că<br />
evident că nu creează facilităţi. Pe de altă parte, trebuie să înţelegem foarte corect ce<br />
înseamnă prevederile acestui Acord şi ce înseamnă călătoriile în România. Asta nu<br />
înseamnă lipsă de control. Asemenea prevederi ar trebui să fie parte a Convenţiei privind<br />
micul trafic de frontieră. În documentul cadru al UE ele sunt indicate pe larg pentru ca<br />
părţile să se înţeleagă în detaliu <strong>as</strong>upra documentelor necesare pentru probarea necesităţii<br />
invitaţiei ş.a.m.d.<br />
Deja este la discreţia ambelor state care negociază acordul să stabile<strong>as</strong>că ce<br />
documente sunt necesare. Se pare că aici s-a produs o situaţie în care, pe de o parte,<br />
Republica Moldova a avut aşteptări destul de înalte faţă de deschiderea pe care poate<br />
să o demonstreze România, pe de altă parte, România s-a simţit oarecum constrânsă de<br />
prevederile Acordului cadru al UE în ce priveşte necesitatea stabilirii anumitor documente<br />
concrete care să permită intrarea pe teritoriul său şi, <strong>as</strong>tfel, se pare că s-a produs un<br />
eveniment birocratic cl<strong>as</strong>ic, când democraţia impune mai multe reguli decât sunt necesare.<br />
Moderator: Să vorbim acum puţin şi despre vizita de documentare a Comisiei<br />
Europene din 1 şi 2 martie 2010, care a purtat discuţii în problema liberalizării regimului<br />
de vize cu autorităţile moldovene. Ce ar trebui să întreprindă Republica Moldova pentru a<br />
obţine regimul liberalizat de vize cu ţările UE?<br />
Radu Vrabie: Probabil o să ne repetăm, dar integrarea europeană nu este o<br />
chestiune de politică externă. În mare parte, integrarea europeană este o chestiune de<br />
politică internă. Integrarea europeană este un proces. Liberalizarea regimului de vize,<br />
iarăşi, este un proces, nu este un eveniment. Nu trebuie să semnăm documente ca după aia<br />
să nu le putem îndeplini, cum a fost Planul de acţiuni Republica Moldova - UE. Sunt o serie<br />
de chestiuni tehnice. Probabil, specialiştii în domeniu din cadrul Ministerului de Externe<br />
sau din cadrul ministerelor de resort le cunosc bine.<br />
Deci, în primul rând, pentru a nu pune căruţa înaintea cailor, trebuie să facem<br />
toate lucrurile ce sunt necesare pe interior. Mă refer la calitatea paşapoartelor biometrice,<br />
la înzestrarea cu camere şi toate resursele necesare, la vămile care sunt pe teritoriul<br />
126
Republicii Moldova, controlul <strong>as</strong>upra migraţiei, controlul <strong>as</strong>upra porţiunii de hotar pe care<br />
nu îl controlăm acum cu Transnistria. Deci, sunt o serie de prevederi pe care trebuie să<br />
le îndeplinim, iar după <strong>as</strong>ta va fi mult mai uşor să facem lobby în capitalele europene, să<br />
apelăm la prietenii Moldovei din cadrul UE. Atâta timp cât nu facem acest lucru şi suntem<br />
restanţieri având probleme cu exportul de carne, cu anumite produse şi nu ne facem tema<br />
de ac<strong>as</strong>ă, va fi foarte greu să ne ajute chiar şi acei prieteni pe care îi avem în UE.<br />
Vlad Lupan: Este o temă care într-adevăr este de interes pentru cetăţeanul<br />
de rând. Când cetăţeanul Republicii Moldova poate să intre în UE fără vize? Evident<br />
că populaţia este interesată, pentru că nu toată populaţia Republicii Moldova ar dori<br />
să părăse<strong>as</strong>că ţara, ci pentru posibilitatea de a pleca la munci sezoniere sau pentru ca<br />
să-şi viziteze liber rudele, să se simtă liberi. Asta este ideea de fapt. Deci, în momentul<br />
în care discutăm liberalizarea regimului de vize, care este un subiect pe care şi l-a dorit<br />
administraţia anterioară, administraţia comunistă, vedem că acest dialog începe acum,<br />
odată cu instaurarea Alianţei pentru Integrare Europeană. Este un semnal foarte clar din<br />
partea UE că suntem gata să începem o discuţie în ce priveşte liberalizarea regimului de<br />
vize. Însă ace<strong>as</strong>tă discuţie trebuie obligatoriu să însemne nu doar aşezarea la m<strong>as</strong>ă din<br />
partea Chişinăului şi Bruxellesului, că iată vom discuta şi vom intra. Nu. Este o decizie<br />
politică. Cetăţeanul de rând trebuie să înţeleagă că Guvernul, autorităţile, Alianţa pentru<br />
Integrare Europeană trebuie să implementeze o serie de schimbări în Republica Moldova,<br />
pentru ca cetăţeanului să-i fie permis să intre în UE.<br />
Am auzit de mai multe ori afirmaţii din diverse surse că ar fi bine ca Republica<br />
Moldova să intre pe făgaşul UE odată cu Balcanii de Vest. Desigur, nu se are în vedere<br />
aderarea la pachet. Se are în vedere cooperarea de aceeaşi manieră între UE şi Balcanii de<br />
Vest. Ce înseamnă lucrul acesta? Asta înseamnă că autorităţile Republicii Moldova trebuie<br />
să negocieze cu UE o foaie de parcurs privind liberalizarea regimului de vize. Şi în ace<strong>as</strong>tă<br />
foaie de parcurs să fie înscrise capitolele cu acţiuni concrete, reforme concrete, pe care<br />
trebuie să le îndepline<strong>as</strong>că Republica Moldova pentru ca să obţină acest regim din partea<br />
UE.<br />
Chiar acum mă uit la foaia de parcurs a Serbiei, a Bosniei. Foarte scurt, putem<br />
să spunem în felul următor. Unu, Republica Moldova trebuie să <strong>as</strong>igure o calitate a<br />
documentelor care să corespundă normelor UE. Doi, Republica Moldova trebuie să<br />
<strong>as</strong>igure securitatea datelor private ale cetăţenilor. Acesta a devenit un subiect, de altfel,<br />
foarte serios în Republica Moldova, după alegerile din 5 aprilie 2009, când un Minister avea<br />
acces la toate datele şi se specula că le-ar fi utilizat într-o manieră negativă. Sigur, acestea<br />
sunt speculaţii, atâta timp cât nu sunt probe concrete, demonstrate. Dar este o problemă<br />
care trebuie soluţionată. Trei, managementul integrat al frontierelor. Un lucru, de altfel,<br />
foarte interesant. În zona europeană, doar Norvegia are serviciu de grăniceri, Norvegia,<br />
care nu este membră a UE. Iar noi vrem să fim membri ai UE. În rest, peste tot vedem<br />
poliţie de frontieră. E vorba nu doar de managementul integrat al frontierelor, dar e vorba<br />
şi de securizarea frontierei pe zona transnistreană.<br />
127
Sunt câteva moduri cum să securizezi frontiera pe zona transnistreană, unul dintre<br />
care ar fi printr-o cooperare cu UE, împreună cu Ucraina. Deja am avut exemplul EUBAMului,<br />
care a mers destul de greu, însă cel puţin a mers într-o direcţie potrivită şi trebuie să<br />
mergem şi mai departe. Trebuie să obţinem ce are Ucraina cu Polonia: control comun.<br />
Eventual, pe segmentul transnistrean al frontierei, pe teritoriul Ucrainei, iar la nord şi sud<br />
– pe teritoriul Republicii Moldova, aşa cum, de altfel, s-a şi propus anterior. Mai mulţi ani<br />
în urmă au fost chiar şi zone unde se efectua un control comun dintre Ucraina şi Republica<br />
Moldova. Cred că trebuie să revenim, mai cu seamă că Ucraina a declarat foarte clar prin<br />
noul său preşedinte că doreşte integrarea europeană.<br />
Încă un element important ar fi o serie de acţiuni în oprirea migraţiunii ilegale<br />
de către Republica Moldova şi implementarea acelor acţiuni necesare pentru readmisia<br />
cetăţenilor săi expulzaţi din UE. Noi ştim că cetăţenii Republicii Moldova migrează<br />
câteodată ilegal în UE şi după <strong>as</strong>ta sunt trimişi ac<strong>as</strong>ă. Noi avem deja un acord cu UE în<br />
ce priveşte facilitarea vizelor şi readmiterea cetăţenilor pe teritoriul Republicii Moldova.<br />
Însă, în zona Balcanilor, de exemplu, am observat că s-a atr<strong>as</strong> atenţia <strong>as</strong>upra reintegrării<br />
cetăţenilor în spaţiul de muncă, lucru la care ar trebui, probabil, să se gânde<strong>as</strong>că şi<br />
autorităţile Republicii Moldova.<br />
Al treilea capitol pe foile de parcurs pentru zona Balcanilor ţine de ordinea<br />
publică şi securitatea. Cred că la noi corupţia, fără surprinderea nimănui, s-ar pl<strong>as</strong>a pe<br />
locul întâi, dar trebuie să avem în vedere şi problema combaterii traficului de persoane.<br />
În 2008, am sugerat nevoia cooperării directe între Republica Moldova şi statele UE, între<br />
ministerele de interne, în ce priveşte persoanele date în urmărire pe teritoriul Republicii<br />
Moldova, paşapoartele care sunt pierdute etc. Prin urmare, sunt o serie de acţiuni pe care<br />
nu Bruxellesul trebuie să le întreprindă, ci Republica Moldova.<br />
21 martie 2010<br />
Evoluţia relaţiilor diplomatice cu România, Ucraina şi Rusia. Interviu cu<br />
Andrei Popov<br />
Moderator: Dle Andrei Popov, în ultima perioadă aţi întreprins vizite la Kiev,<br />
Bucureşti şi Moscova, unde aţi purtat consultări cu colegii dumneavo<strong>as</strong>tră din ministerele<br />
de externe. Ce au adus nou aceste consultări şi care au fost cele mai importante subiecte<br />
abordate în cadrul lor?<br />
Andrei Popov, ministru adjunct al Afacerilor Externe: În primul rând, toate<br />
cele trei state, vecinii noştri România şi Ucraina, precum şi Federaţia Rusă, sunt state de o<br />
importanţă capitală pentru succesul Republicii Moldova ca stat independent, democratic,<br />
capabil să avanseze pe calea integrării europene şi consolidării instituţiilor democratice. Aş<br />
vrea să stărui foarte mult pe faptul că mesajul cu care am venit şi pe care am stăruit în toate<br />
cele trei capitale, Bucureşti, Kiev şi Moscova, a fost unul identic. Prin <strong>as</strong>ta am transmis un<br />
128
mesaj de coerenţă şi seriozitate.<br />
Avem subiecte de discutat şi cu Moscova, şi cu Kievul, şi cu Bucureştiul. În<br />
mare parte, mai mult sau mai puţin, zonele de interes sunt convergente, există anumite<br />
neînţelegeri sau erori de interpretare, dar este foarte important să nu ne sfiim şi să spunem<br />
lucrurilor pe nume, să ne transformăm în parteneri serioşi şi responsabili. Este foarte<br />
important ca în ceea ce spunem oamenii să aibă încredere.<br />
La Moscova am vorbit despre necesitatea unei abordări noi faţă de mersul european<br />
al Republicii Moldova şi depăşirii unor stereotipuri precum că acest obiectiv, avansarea<br />
pe calea lui, ar conduce la înrăutăţirea relaţiilor dintre Republica Moldova şi Federaţia<br />
Rusă. Am vorbit foarte deschis despre acest lucru, precum şi despre importanţa sublinierii<br />
de către interlocutorii ruşi a principiului <strong>as</strong>upra căruia, de altfel, în privat stăruie foarte<br />
mult, că singura reglementare viabilă a conflictului transnistrean este în baza respectării<br />
suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.<br />
Am vorbit şi despre cooperarea în planul socio-umanitar, şi despre acţiunile<br />
comune, în special în cadrul CSI, ce urmează să le întreprindem pentru a marca<br />
aniversarea a 65-a de la sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial, dar şi despre necesitatea<br />
dezideologizării unor abordări. Subiectul medaliilor a fost unul care prezintă mare interes,<br />
inclusiv în comunicarea cu experţii, cu m<strong>as</strong>s-media. Am simţit că trebuie să mai cizelăm<br />
unele argumente, să explicăm situaţia specifică în care oamenii din Republica Moldova au<br />
fost în perioada războiului. Chiar şi eu am adus propriul exemplu în care unul din bunei<br />
a fost într-o armată, celălalt în altă armată. Iar noi trebuie să aducem linişte şi conciliere<br />
în societate şi am făcut apel în cadrul discuţiilor cu mai mulţi interlocutori la respect faţă<br />
de aceste realităţi şi că nu intenţionăm de nicio culoare să jignim memoria cuiva sau să<br />
ne angajăm în acţiuni care, cum s-a spus în presă, ar neglija aportul în victoria adusă de<br />
veterani.<br />
Referitor la importanţa eficientizării cooperării Republicii Moldova în cadrul CSI.<br />
Am spus şi o repet, cooperarea Republicii Moldova în cadrul CSI aduce la ora actuală multe<br />
avantaje. Este un subiect, iarăşi, ideologizat. În ultimii ani, cooperarea cu CSI a fost <strong>as</strong>ociată<br />
cu un singur partid, restul fiind prezentate ca pledând pentru ieşirea din ace<strong>as</strong>tă organizaţie.<br />
Iată, avem o evoluţie pozitivă a Republicii Moldova după alegerile din iulie 2009, faptul că<br />
de o manieră pragmatică reuşim să ne înţelegem şi cu România, şi cu Ucraina, să avansăm<br />
în relaţia cu UE şi SUA. Dar ar trebui în acelaşi timp să nu risipim legăturile pe care leam<br />
construit în spaţiul estic, inclusiv în cadrul CSI-ului. Cred că sunt în sine nişte mesaje<br />
puternice, care am simţit că au rezonat şi în anumite birouri din Federaţia Rusă, în care am<br />
avut discuţii.<br />
Se observă că predicţiile apocaliptice cu privire la o anumită politică pe care o va<br />
promova după alegeri Alianţa pentru Integrare Europeană, cum că va fi ostilă Federaţiei<br />
Ruse, nu se adeveresc. Şi acest mesaj începe să fie înţeles, sper, şi în cadrul contactelor la<br />
diferite nivele care vor avea loc între reprezentanţii conducerii Federaţiei Ruse şi Republicii<br />
Moldova. Acest mesaj va fi explicat, clarificat şi mai mult şi vom avansa şi în ace<strong>as</strong>tă direcţie,<br />
129
ca să nu ne <strong>as</strong>cundem, ca să spunem deschis că există zone în care interesele no<strong>as</strong>tre<br />
nu coincid. Ele nu sunt multe, de altfel, şi este foarte important ca aceste subiecte să le<br />
discutăm franc, dar să nu începem cu discuţii publice, cu declaraţii în presă, cu acuzaţii.<br />
Avem canale de comunicare pe care le folosim, dar este foarte important să ne concentrăm<br />
pe agenda pozitivă a relaţiilor no<strong>as</strong>tre, pe construcţia lor – şi avem mult de construit. Este<br />
un potenţial pe care încă mai avem de unde să-l valorificăm.<br />
La Kiev, cu interlocutorii ucraineni am vorbit despre necesitatea găsirii unor<br />
compromisuri, în paradigma câştig-câştig, pe două dosare problematice care ne otrăvesc<br />
acum atmosfera în relaţiile bilaterale, de mai mult de un deceniu. Este vorba de finalizarea<br />
procesului de demarcare şi soluţionarea raporturilor de proprietate. Şi am spus că ţinem<br />
foarte mult la edificarea unei relaţii de parteneriat strategic cu Ucraina, că avem interesele<br />
naţionale, interesele cetăţenilor Republicii Moldova, dar şi ale unor localităţi şi este în<br />
interesul nostru ca să venim în întâmpinarea acestor interese şi să găsim soluţii care nu le-ar<br />
afecta. Şi, iarăşi, în acest dialog, am ţinut cont şi de preocupările, şi de interesele celeilalte<br />
părţi, căci într-un dialog serios dintre doi parteneri trebuie să te gândeşti la interesele tale,<br />
dar şi la poziţia şi constrângerile în limitele cărora acţionează partenerul.<br />
La Bucureşti a fost o discuţie foarte deschisă şi într-o atmosferă mai mult decât<br />
cordială aş putea spune. Am vorbit despre o nouă fază în care au intrat raporturile dintre<br />
statele no<strong>as</strong>tre, iar România, după cum se ştie, este singurul vecin european al Republicii<br />
Moldova. Am vorbit despre mecanisme concrete, cum putem să transformăm în viaţă<br />
dezideratul construirii unui parteneriat privilegiat şi strategic, dar şi al mutării accentului<br />
de pe planul declarativ pe planul acţiunilor, proiectelor, pe planul economic şi al cooperării<br />
în programe de infr<strong>as</strong>tructură. Sigur că am discutat cu partenerii de la Bucureşti despre<br />
necesitatea eliminării tuturor neînţelegerilor şi erorilor de interpretare, cum le spun eu,<br />
care s-au proliferat în ultimii ani datorită unor abordări primitive de care au dat dovadă unii<br />
conducători din Chişinău, dar şi datorită unor stereotipuri, clişee propagate de m<strong>as</strong>s-media<br />
la Chişinău şi în România.<br />
Trebuie să avem o abordare realistă, europeană a modului cum Republica Moldova<br />
şi România, ca state independente, trebuie să-şi fructifice multiplele avantaje competitive<br />
pe care ace<strong>as</strong>tă relaţie specială o comportă pentru cele două state.<br />
Moderator: La Moscova, aţi discutat printre altele şi despre problema<br />
transnistreană. În ce măsură este Rusia gata acum să contribuie la soluţionarea crizei<br />
transnistrene?<br />
Andrei Popov: Rusia este un actor important în acest proces. Este participant<br />
în formatul 5+2. Are instrumente importante de influenţă şi de comunicare. Recent a<br />
lansat un program de susţinere financiară pentru pensionarii din regiunea transnistreană,<br />
acordându-le, indiferent de cetăţenie, câte 15 dolari pe lună. Se ştie relaţia specială pe care<br />
Tir<strong>as</strong>polul a avut-o pe parcursul ultimelor decenii cu Rusia, susţinerea de care s-a bucurat<br />
Transnistria din partea Federaţiei Ruse, inclusiv, sau în primul rând, de ordin economic.<br />
130
S-a mimat existenţa unei situaţii social-economice relativ stabile în Transnistria doar graţie<br />
unei politici mai mult decât indulgente a Gazpromului care nu a cerut achitarea tarifelor<br />
pentru gazul livrat. În schimb, s-a acumulat o datorie enormă pentru acest gaz consumat şi<br />
cetăţenilor din regiunea transnistreană li s-a inoculat aşa o percepţie că serviciile comunale<br />
sunt mai ieftine în Transnistria.<br />
Sigur, fără susţinerea Rusiei şi fără tratamentul preferenţial de care regiunea<br />
transnistreană s-a bucurat din partea Federaţiei Ruse, aceste lucruri nu ar fi fost posibile şi<br />
sigur că acest tratament preferenţial, aceste relaţii oferă Rusiei o anumită responsabilitate,<br />
dar şi anumite canale, instrumente de comunicare. Eu am vorbit foarte mult şi în detaliu<br />
despre noile abordări ale Guvernului de la Chişinău cu privire la principiile de reglementare<br />
a conflictului transnistrean.<br />
Abordarea pragmatică, care vizează planul nu doar politic, dar şi socio-economic,<br />
relansarea activităţii grupurilor de lucru, nu ca acţiune de PR, dar ca deziderat primordial,<br />
care vine să restabile<strong>as</strong>că legăturile pierdute dintre cele două maluri, să restabile<strong>as</strong>că<br />
sentimentul de comuniune între diferite categorii socio-profesionale de pe ambele maluri<br />
şi să rezolve problemele cu care se confruntă în viaţa cotidiană oamenii. Iniţiativa cu privire<br />
la măsurile de încredere, mai multe iniţiative care demonstrează voinţa Chişinăului de a<br />
depolitiza unele subiecte şi de a se angaja într-un dialog direct şi eficient cu interlocutorii<br />
de la Tir<strong>as</strong>pol, în speţă pe linia reprezentanţilor politici, toate aceste acţiuni denotă o<br />
nouă abordare, un nou suflu pro<strong>as</strong>păt în abordarea Chişinăului faţă de reglementarea<br />
transnistreană.<br />
Până în prezent, însă, nu putem vorbi despre măsuri de reciprocitate. Mai mult<br />
decât atât, au avut loc şi o serie de provocări, arestări, reţineri, declaraţii neprieteneşti. Noi<br />
credem că este foarte important ca acest proces de consolidare a încrederii să fie susţinut şi<br />
să nu fie subminat. Sigur, Federaţia Rusă, inclusiv prin comunicare directă, dar şi în cadrul<br />
formatului 5+2, are suficiente argumente pentru a ne ajuta în acest sens şi am simţit că<br />
<strong>as</strong>emenea abordări sunt împărtăşite şi la Moscova.<br />
Moderator: După alegerile din Ucraina s-ar putea produce schimbări considerabile<br />
în relaţiile Chişinăului cu Kievul sau lucrurile vor evolua firesc, previzibil? Cum credeţi?<br />
Andrei Popov: Noi nu trebuie să ne lăsăm duşi de soartă şi de val. Trebuie să<br />
construim relaţiile no<strong>as</strong>tre, să fim serioşi, responsabili, pragmatici. Trebuie sa fim conştienţi<br />
că situaţia no<strong>as</strong>tră ne obligă să avem relaţii dintre cele mai bune cu singurii doi vecini pe<br />
care ii avem: România în vest, Ucraina în est. Sunt două ţări de susţinerea cărora depinde<br />
succesul Republicii Moldova. De aceea, deja au avut loc primele contacte, prim-miniştrii,<br />
miniştrii de Externe au vorbit la telefon.<br />
Mărturisesc că, aflat la Moscova, am avut o discuţie cu amb<strong>as</strong>adorul Ucrainei la<br />
Moscova, Constantin Grişcenko, care a doua zi a fost numit ministru de Externe, poziţie în<br />
care a mai fost în 2003-2005, iar în anii ‘90 a fost co-preşedinte în comisia pentru delimitarea<br />
frontierei. Deci, domnia sa cunoaşte extrem de bine subtilităţile dosarului delimitării şi<br />
131
înţelegerii de pachet la care s-a ajuns în momentul semnării Tratatului de frontieră în 1999.<br />
Acest pachet a vizat trei puncte: accesul Republicii Moldova la Dunăre prin cei 430 de<br />
metri la Giurgiuleşti; soluţionarea situaţiei complicate în B<strong>as</strong>arabe<strong>as</strong>ca şi, după cum ştiu,<br />
locuitorii acestei localităţi, toată B<strong>as</strong>arabe<strong>as</strong>ca, este în componenţa Republica Moldova,<br />
şi frontiera nu trece, precum reieşea din documentele anterioare acordului, prin mijlocul<br />
localităţii; şi Palanca, sectorul de 7,7 km de drum pe care Moldova l-a primit de la Ucraina<br />
în 1995 şi pe care în cadrul acestei înţelegeri în pachet din 1999, ratificată de Parlament<br />
în iulie 2001, urma să-l transmită înapoi în proprietatea Ucrainei, repet, în cadrul unei<br />
înţelegeri de pachet.<br />
De altă situaţie acum se prezintă actul de predare. Conform Tratatului de frontieră,<br />
ratificat în vara anului 2001, mai exact în luna iulie, Republica Moldova urma să transmită<br />
în proprietatea Ucrainei acest sector de 7,7 km şi suprafaţa de teren, nicidecum subsolurile,<br />
cum se speculează, Ucrainei în decurs de o lună. Pe 11 februarie 2002, Guvernul Tarlev, cu<br />
autorizaţiile de rigoare ale conducerii supreme a statului a transmis Ucrainei porţiunea de<br />
drum respectivă, lungime - 7,7 km, lăţime, în medie - 23 de metri, dacă înmulţiţi, vor fi 18<br />
hectare. Dar nu au făcut şi actul final, nu au transmis şi numărul de înregistrare a acestui<br />
sector. E ca şi cum ai vinde cuiva o c<strong>as</strong>ă, ai lua în schimb banii, te-ai înţelege, ai bate palma,<br />
dar după aia se descoperă că actul pe care l-ai transmis nu este definitivat, nu este scos<br />
de la Cad<strong>as</strong>tru. Astfel, ne-a răm<strong>as</strong> moştenire de la Guvernul precedent finalizarea acestui<br />
demers.<br />
Trebuie de reţinut un lucru: în definitivarea acestui demers se ţine cont şi de<br />
interesele naţionale ale Republicii Moldova şi de interesele locuitorilor, urmând să le fie<br />
<strong>as</strong>igurat un regim privilegiat de acces şi de viaţă şi de realizare a activităţilor comercialeconomice,<br />
inclusiv pe o piaţă adiacentă acestui drum. Din păcate, subiectul este extrem<br />
de politizat. În opinia publică au fost proliferate o serie de neadevăruri speculative, care<br />
isterizează populaţia şi creează o atmosferă de tensiune în societate.<br />
Este foarte bine ca foarte responsabil şi serios să spunem care este adevărul.<br />
Adevărul numărul unu este că subsolul de sub acest drum nu se transmite, rămâne teritoriul<br />
inalienabil al Republicii Moldova. Adevărul numărul doi este că cele 926 de hectare de<br />
dincolo de acest drum au fost şi vor rămâne în componenţa Republicii Moldova, nimeni nu<br />
pune la îndoială acest fapt, în pofida speculaţiilor. Adevărul numărul trei este că cetăţenii,<br />
locuitorii comunei Palanca, vor avea un regim privilegiat şi în ultimele săptămâni au fost<br />
întreprinse măsuri concrete – au fost instalate semne de circulaţie, au fost fixate treceri de<br />
pietoni, au fost eliminate permisele pe care le cereau grănicerii moldoveni şi acum suntem<br />
în procesul de finalizare a unei soluţii concrete de eliminare a unei patrule care a fost pl<strong>as</strong>ată<br />
pe acest sector de către partea ucraineană. Vom face o barieră care va scoate necesitatea<br />
acestei patrule interne.<br />
Iată care sunt eforturile no<strong>as</strong>tre şi aceste eforturi sunt unele serio<strong>as</strong>e şi vin<br />
în întâmpinarea intereselor cetăţenilor şi pentru a <strong>as</strong>igura un climat adecvat, pentru<br />
ca realizarea de către Moldova a obligaţiilor sale internaţionale să nu poată fi abuziv<br />
132
prezentată şi interpretată ca o trădare, cedare a intereselor no<strong>as</strong>tre. Ar fi o mare cedare şi<br />
ar fi o mare lovitură pentru interesele Republicii Moldova dacă nu am reuşi să gestionăm<br />
acest dosar foarte important şi dacă nu am reuşi într-adevăr să ridicăm relaţia cu Ucraina<br />
la nivelul unui parteneriat strategic şi să ne focalizăm într-un sfârşit pe subiecte mari care<br />
ţin de reglementarea conflictului transnistrean, <strong>as</strong>igurarea securităţii energetice, proiecte<br />
de infr<strong>as</strong>tructură, cooperare în cadrul organismelor internaţionale şi, în primul rând,<br />
avansarea intereselor ambelor state în vederea apropierii şi integrării cât mai rapide în UE.<br />
În loc să discutăm la ora actuală aceste subiecte, 95% din atenţia no<strong>as</strong>tră este captată de<br />
alte subiecte pe care le-am moştenit – demarcarea, chestiuni de proprietate… Dar sper<br />
foarte mult ca foarte responsabil şi pragmatic să găsim soluţii pentru toate aceste probleme<br />
care vin din trecut şi să începem să privim spre viitor, să construim o relaţie stabilă de<br />
parteneriat strategic dintre Moldova şi Ucraina, cum o facem la ora actuală dintre Moldova<br />
şi România.<br />
Moderator: Cum pot fi apreciate relaţiile cu România, dacă ar fi să totalizăm<br />
evoluţiile din ultimele luni?<br />
Andrei Popov: Relaţiile cu România au fost relansate în primele ore de la<br />
confirmarea noului Guvern prin abolirea măsurii abuzive de introducere, în 2009, a<br />
vizelor pentru cetăţenii români. Foarte rapid a fost semnată Convenţia de mic trafic. Primii<br />
beneficiari ai acestui document vor primi permisele de mic trafic în ultima zi a lunii martie<br />
şi vor putea în aprilie deja călători în România. Deci, noi la Chişinău am scos tot ce este<br />
nefiresc şi toate condiţionările artificiale care au fost impuse de foştii guvernanţi şi tratăm<br />
România nu ca principalul inamic, ca un duşman extern, ci ca pe un prieten al Republica<br />
Moldova, o ţară care are mult să ofere Republicii Moldova şi trebuie sa ştim să avem aşa un<br />
dialog, în care să ne respectăm să ne înţelegem.<br />
Există sensibilităţi şi în relaţia no<strong>as</strong>tră, dar este foarte important ca Moldova să<br />
ştie să valorifice deschiderea plenară pe care România o manifestă şi în ceea ce priveşte<br />
susţinerea parcursului european al Republica Moldova, şi în ceea ce priveşte transferarea<br />
experienţei valoro<strong>as</strong>e pe care România a acumulat-o în procesul de integrare europeană.<br />
Iată, ne concentrăm acum şi pe crearea unei atmosfere corespunzătoare pentru a putea<br />
valorifica acest potenţial, şi pe instituţionalizarea raporturilor no<strong>as</strong>tre, ca ele să nu fie doar<br />
la nivelul şefilor de stat, ca să coboare în jos la nivelul guvernelor, ministerelor, instituţiilor,<br />
agenţiilor, administraţiilor publice centrale, dar şi locale. Ne gândim foarte serios la<br />
crearea unor mecanisme de transferare a experienţei, de comunicare. Bunăoară, pe linia<br />
Ministerului de Externe deja au avut loc mai multe consultări foarte fructuo<strong>as</strong>e şi foarte<br />
importante pentru noi şi am convenit <strong>as</strong>upra intensificării acestor consultări.<br />
Este foarte importantă vizita primului ministru Vlad Filat la Bucureşti, în<br />
noiembrie 2009, vizita preşedintelui Traian Băsescu la Chişinău, în ianuarie 2010. Întradevăr,<br />
au dat nişte semnale de relansare a relaţiei. În plan politic, lumina verde s-a dat.<br />
În plan economic, iată în ace<strong>as</strong>tă săptămână Guvernul României a decis acordarea unui<br />
133
ajutor Republicii Moldova, nerambursabil, nu e vorba de credit, ci de un ajutor financiar<br />
în valoare de 100 milioane euro. Sunt expresii concrete ale deschiderii pe care o manifestă<br />
România faţă de Republica Moldova şi a atitudinii serio<strong>as</strong>e şi responsabile a Guvernului<br />
de la Chişinău faţă de interesele propriului stat, statul Republica Moldova. Şi aşa vom<br />
merge înainte. Se creează premizele pentru o relaţie foarte fructuo<strong>as</strong>ă, foarte apropiată,<br />
privilegiată, între două state care împreună merg în UE. România deja este în UE şi deja<br />
din UE, împreună cu alţi prieteni ai Chişinăului, - de altfel s-a constituit şi un grup al<br />
prietenilor Moldovei în cadrul UE, - ajută Republica Moldova. Şi trebuie să ştim cum să<br />
valorificăm acest ajutor.<br />
Dar, în acelaşi timp, trebuie să spunem franc că există anumite abordări inerţiale şi<br />
în România, în anumite zone politice. O anumită înclinaţie pe planul identitar şi simbolistic.<br />
Noi vrem să nu facem abstracţie de tot ce ne leagă, ceea ce face să avem o relaţie unică,<br />
dar într-adevăr să existe o comunicare în spirit european între două state vecine care se<br />
respectă, care sunt sensibile la interesele celuilalt. Şi există în Republica Moldova anumite<br />
sensibilităţi şi cred că noua guvernare de la Chişinău, cu o nouă calitate a comunicării, şi<br />
colegii de la Bucureşti vor simţi şi mai bine realităţile din Republica Moldova şi vom putea<br />
construi o relaţie, într-adevăr, în spirit european.<br />
18 aprilie 2010<br />
Procesul de reglementare a conflictului transnistrean: noi tensiuni în<br />
relaţia Chişinău-Tir<strong>as</strong>pol. Interviu cu Oazu Nantoi<br />
Moderator: Aş vrea să începem discuţia no<strong>as</strong>tră pornind de la tensiunile care<br />
au apărut în ultimul timp în raporturile cu Tir<strong>as</strong>polul, mă refer la arestarea jurnalistului<br />
Ernest Vardanian, acuzat de Tir<strong>as</strong>pol de spionaj şi înaltă trădare şi presiunile care se<br />
exercită <strong>as</strong>upra liceului cu predare în limba română „Alexandru cel Bun” din Tighina, aflat<br />
în subordinea Ministerului Educaţiei de la Chişinău. În primul rând, vreau să vă întreb ce<br />
substrat comportă apariţia acestor noi tensiuni, în momentul în care se părea că au apărut<br />
nişte progrese în relaţia Chişinău-Tir<strong>as</strong>pol, deşi extrem de fragile?<br />
Oazu Nantoi, deputat al Partidului Democrat: Aţi remarcat corect că „se părea”<br />
că au apărut progrese. Încep cu 13 iulie 1999. Pe atunci, eu activam în Guvernul Republica<br />
Moldova, eram şef de direcţie în cadrul Comisiei interdepartamentale pentru problema<br />
transnistreană şi timp de jumătate de an eu am pregătit un proiect de acord dintre Tir<strong>as</strong>pol<br />
şi Chişinău privind măsurile de încredere. Acolo totul era absolut steril din punct de vedere<br />
politic. Era vorba despre sport, artă, expoziţii comune a desenelor copiilor, rock festivaluri,<br />
repet, jumătate de an am pregătit. Pe urmă mie mi s-a relatat că înainte de plecarea la<br />
Chişinău, - atunci se practica aşa ceva, delegaţia transnistreană venea la Chişinău, iar noi<br />
ne depl<strong>as</strong>am la Tir<strong>as</strong>pol, - a avut loc o discuţie la aşa-zisul Minister al Securităţii, unde s-a<br />
decis ca acest document, repet, steril din punct de vedere politic, să nu fie semnat.<br />
134
De ce? Din simplul motiv că acest regim se bazează pe minciună. Dacă urmărim<br />
m<strong>as</strong>s-media din stânga Nistrului, apoi timp de 20 de ani deja, putem spune, regimul de<br />
la Tir<strong>as</strong>pol grijuliu creează chipul duşmanului din tot ce se întâmplă pe malul drept al<br />
Nistrului şi nu numai. Pentru ca acest chip al duşmanului să fie unul eficient, trebuie de<br />
redus la minim orice comunicare dintre oamenii de pe ambele maluri ale Nistrului, inclusiv<br />
pe filiera acestor proiecte pe care încearcă să le promoveze Guvernul de la Chişinău cu<br />
suportul UE şi al SUA. În ace<strong>as</strong>tă situaţie, de mai multe ori s-a observat următorul lucru:<br />
numai se observa un dezgheţ uşor în relaţiile dintre Chişinău şi Tir<strong>as</strong>pol, cum apăreau nişte<br />
puncte de tensiune.<br />
Aş putea să aduc o altă paralelă – anul 1992, când oamenii stăteau în tranşee,<br />
se înţelegeau între ei ca să nu tragă şi am discutat cu oamenii care îmi povesteau cum la<br />
sărbătorile de Paşti din 1992 întâmpinau împreună Paştele, fiind în tranşee opuse. Iar<br />
informaţia despre acest comportament „iresponsabil” ajungea la Tir<strong>as</strong>pol. Şi acei care<br />
stăteau în tranşee şi nu vroiau să tragă în cei care stăteau pe malul drept al Nistrului, erau<br />
schimbaţi cu cei care erau gata să tragă.<br />
Acelaşi lucru se întâmplă şi în ziua de azi probabil. Regimul este conştient că este<br />
vulnerabil. Un sfert din populaţie a plecat din ace<strong>as</strong>tă zonă de „rai internaţionalist” şi se<br />
apropie decembrie 2010, când în stânga Nistrului trebuie să aibă loc alegerile aşa-zisului<br />
Soviet Suprem şi toate eforturile lui Igor Smirnov de a crea un suport politic nu prea au<br />
succes. Oleg Smirnov, fiul, preconizat pentru funcţia de lider al blocului social-patriotic,<br />
şi-a luat tălpăşiţa şi a plecat din aşa-zisa Transnistrie, lăsându-l pe tatăl său să lupte eroic<br />
pentru controlul <strong>as</strong>upra fluxurilor financiare împreună cu feciorul mai mare, Vladimir, care<br />
este şeful aşa-numitului comitet de stat vamal.<br />
Prin urmare, ceea ce se întâmplă din stânga Nistrului, de regulă, se încadrează în<br />
ace<strong>as</strong>tă schemă primitivă. Tir<strong>as</strong>pol nu doreşte dezgheţul relaţiilor, nu doreşte comunicare,<br />
nu doreşte proiecte comune de ordin social, umanitar, ecologic etc. Şi atunci când se<br />
conturează nişte perspective în acest sens, aşa-numitul minister al securităţii de stat recurge<br />
la nişte provocări standard. Spre regret, <strong>as</strong>tea sunt punctele vulnerabile: şcolile, agenţii<br />
economici din stânga Nistrului, problema prelucrării terenurilor care se află peste şoseaua<br />
Tir<strong>as</strong>pol-Râbniţa. Şi <strong>as</strong>tfel ei obţin ceea ce doresc.<br />
Moderator: În aceste condiţii, cum ar trebui să se comporte autorităţile de la<br />
Chişinău? Ce tactică ar trebui să adopte?<br />
Oazu Nantoi: Vreau să spun un lucru pe care pe mine mă îngrijorează foarte<br />
mult. Nu este vorba de actuala guvernare sau de guvernările precedente. Este vorba de<br />
faptul că toate guvernările de la Chişinău nu înţelegeau, şi din câte se pare, nu doresc să<br />
înţeleagă importanţa dialogului cu populaţia din stânga Nistrului. Atunci când vorbim<br />
despre dialog, ţinând cont de realităţile care sunt, este vorba de dialogul pe calea undelor<br />
electromagnetice.<br />
Se are în vedere că statul, care cu adevărat este preocupat de problema reîntregirii<br />
135
ţării, în mod normal demult trebuia să pl<strong>as</strong>eze de-a lungul Nistrului nişte emiţătoare radio<br />
şi în mod neagresiv, non-violent, să promoveze p<strong>as</strong> cu p<strong>as</strong> poziţia sa. Să ofere populaţiei<br />
din stânga Nistrului nişte argumente de alternativă în raport cu cele care sunt vehiculate<br />
de maşinăria ideologică de la Tir<strong>as</strong>pol şi pe ace<strong>as</strong>tă cale să iniţieze erodarea acestui regim<br />
din interior, pregătind reîntregirea ţării, deoarece reîntregirea ţării nu poate să aibă loc prin<br />
semnarea vreunei hârtii cu vreun statut juridic special miraculos. Reîntregirea ţării se va<br />
întâmpla atunci când conflictul va dispărea în mentalitatea oamenilor, când oamenii din<br />
stânga Nistrului vor gândi tot aşa cum noi gândim pe malul drept al Nistrului, cu toate că<br />
nici noi nu suntem model de comportament, dacă ne aducem aminte ce a fost un an în<br />
urmă.<br />
Moderator: Totuşi se pare că de mai mulţi ani batem p<strong>as</strong>ul pe loc. În aceste<br />
condiţii, formatul 5+2, din care face parte pe lângă Chişinău şi Tir<strong>as</strong>pol, Rusia, Ucraina<br />
şi OSCE ca mediatori, şi UE şi SUA ca observatori, mai este un cadru suficient, care să<br />
<strong>as</strong>igure reglementarea transnistreană, sau este nevoie de o resetare a acestui format?<br />
Oazu Nantoi: Eu cred că acest format 5+2 reflectă mai multe realităţi, şi toate<br />
neplăcute, pentru Republica Moldova. Să începem cu data de 8 mai 1997, când preşedintele<br />
Republicii Moldova de pe atunci, Petru Lucinschi, aflându-se la Moscova, a semnat acel<br />
Memorandum cu privire la normalizarea relaţiilor dintre Republica Moldova şi Transnistria.<br />
Anume în baza acestui document a apărut formatul pentalateral, unde Chişinău şi Tir<strong>as</strong>pol<br />
sunt două părţi absolut egale în drepturi în cadrul procesului de negociere, unde este fixată<br />
clauza că toate deciziile adoptate în cadrul procesului de negociere trebuie să fie reciproc<br />
acceptate, - adică Chişinău nu poate impune nimic fără acceptarea Tir<strong>as</strong>polului, - şi unde<br />
se vorbeşte despre garanţii reciproce şi, colac peste pupăză, la urmă se spune că părţile îşi<br />
vor edifica relaţiile în cadrul unui „stat comun”. Prin urmare, acest document pe de o parte<br />
a fixat acest format pentalateral care constituie o capcană pentru Republica Moldova. Pe de<br />
altă parte, dacă îl citeşti cât decât atent, el presupune relaţii confederative între doi subiecţi<br />
egali.<br />
Din 1997 până în prezent, acest format de negocieri a fost folosit, în exclusivitate,<br />
în detrimentul Republicii Moldova şi nu a adus nimic pozitiv pentru Republica Moldova.<br />
Apare întrebarea, de ce Occidentul nu recurge la nişte idei sau recomandări radicale,<br />
resetări? Răspunsul nu este prea optimist pentru Republica Moldova, dar, în opinia mea,<br />
situaţia arată în modul următor: Republica Moldova cu toate problemele ei, inclusiv cu<br />
problema transnistreană, nu constituie o prioritate nici pentru UE, nici pentru SUA,<br />
dacă ne gândim la acel set de probleme pe care aceşti doi macro-actori le au în relaţiile cu<br />
Federaţia Rusă. Noi nu suntem pe lista priorităţilor.<br />
Despre Rusia şi Ucraina în genere mă abţin, deoarece aceste două ţări, fie şi în<br />
mod diferit, dar deschis îşi manifestă interesul în zona transnistreană. Şi <strong>as</strong>ta este una dintre<br />
cauzele că Occidentul nu susţine acest format pentalateral. Alta este că acest format 5+2<br />
are un moment pozitiv şi anume: toate acele cedări grosolane care s-au făcut din partea<br />
136
conducerilor Republicii Moldova au fost realizate ignorând acest format 5+2. Ace<strong>as</strong>ta se<br />
referă şi la ultimul document din 18 martie 2009, semnat de Voronin la Moscova, şi la<br />
Memorandumul de tristă pomină, al lui Kozak, care urma să fie semnat la 25 noiembrie<br />
2003. Şi Occidentul, atunci când spune 5+2, în primul rând are în vedere că acest format<br />
exclude surprize neplăcute gen Memorandumul Kozak. Acest format, teoretic, ar trebui<br />
să excludă şi <strong>as</strong>emenea situaţii neplăcute când UE şi SUA pot să se pomene<strong>as</strong>că în faţa<br />
unei înţelegeri bilaterale dintre cineva de la Chişinău şi cineva de la Moscova, aşa cum s-a<br />
întâmplat de 18 martie 2009, în aşa numitul format 2+1.<br />
De aceea, eu consider că noi trebuie să fim realişti. Adică, nu rezolvăm nimic dacă<br />
strigăm jos 5+2, dar trebuie să ne dăm bine seama că formatul 5+2 trebuie să fie lăsat în<br />
pace, mai ales dacă ţinem cont că ultima întrevedere oficială a avut loc la 28 februarie 2006,<br />
şi să ne gândim ce mai putem face pe lângă acest format.<br />
Moderator: Şi ce am putea face?<br />
Oazu Nantoi: Eu am spus deja că este vorba despre o politică informaţională<br />
pro-activă în raport cu populaţia din stânga Nistrului. Eu consider că Republica Moldova<br />
trebuie să promoveze o politică externă foarte consecventă şi activă în triunghiul Chişinău-<br />
Bruxelles-Kiev. Da, noi suntem la curent că la Kiev a avut loc schimbarea puterii. Dar noi<br />
nu cunoaştem poziţia actualei guvernări şi eu deloc nu sunt încântat de perspectiva când<br />
Ianukovici şi Medvedev vor face vreo declaraţie despre conflictul transnistrean. Conflictul<br />
transnistrean trebuie să fie transferat de pe agenda dialogului ruso-ucrainean în triunghiul<br />
Bruxelles-Kiev-Chişinău, deoarece Misiunea de <strong>as</strong>istenţă la frontieră a UE (EUBAM) a<br />
apărut anume în <strong>as</strong>emenea format şi din ace<strong>as</strong>tă cauză pe 18 mai 2006 Igor Smirnov a<br />
fost nevoit să accepte înregistrarea agenţilor economici din stânga Nistrului în instituţiile<br />
de stat ale Republicii Moldova. Ace<strong>as</strong>ta este calea, eu nu sunt gata să vorbesc în detalii,<br />
deoarece detaliile urmează să apară în urma realizării unei strategii concrete.<br />
Moderator: În perioada 14-21 aprilie 2010, vicepremierul Victor Osipov,<br />
responsabil de reglementarea transnistreană, vizitează Bruxellesul şi W<strong>as</strong>hingtonul, unde<br />
urmează să poarte consultări privind reglementarea transnistreană cu persoane oficiale din<br />
structurile UE şi SUA. În cadrul acestor consultări, Osipov va efectua un schimb de opinii<br />
pe marginea evoluţiilor recente şi a perspectivelor de reglementare transnistreană. Ce ar<br />
putea aduce nou ace<strong>as</strong>tă vizită în procesul de reglementare, pentru că nu este prima vizită<br />
a unui oficial moldovean în străinătate? Care ar fi elementul nou?<br />
Oazu Nantoi: Eu nu cred că este vorba despre vreun element nou. Noi încă putem<br />
să mai aşteptăm un pic, pentru ca Osipov să ne poveste<strong>as</strong>că despre rezultatele acestei vizite.<br />
Dar eu aş vrea să atrag atenţia la următorul moment. Pe 21 iulie 1992 a fost semnat Acordul<br />
cu privire la stoparea conflictului armat în raioanele de est ale Republicii Moldova între<br />
Federaţia Rusă şi Republica Moldova – două părţi din conflict. Însă, ulterior, Federaţia<br />
Rusă a impus şi conducerea Republicii Moldova de pe atunci a acceptat, o schemă eronată<br />
de percepere a conflictului unde Igor Smirnov, chipurile, reprezintă populaţia din stânga<br />
137
Nistrului. Chipurile, Transnistria este parte în conflict.<br />
Misiunea OSCE care a apărut în primăvara anului 1993 reflectă şi ea perceperea<br />
greşită a conflictului. Din ace<strong>as</strong>tă percepere greşită a conflictului rezultă propuneri greşite<br />
de soluţionare a conflictului. Să ne aducem aminte de anul 2002, când toată lumea era<br />
bulversată de ideea de federalizare a Republicii Moldova. Pe urmă a venit 10-13 februarie<br />
2003, când preşedintele de pe atunci Voronin a venit cu iniţiativa curajo<strong>as</strong>ă de federaţie<br />
<strong>as</strong>imetrică şi care în ultimă instanţă mai că nu s-a soldat cu Memorandumul Kozak. De<br />
aceea, eu consider că aceste vizite sunt necesare pentru ca partenerii noştri, SUA şi UE,<br />
să fie mai bine informaţi despre esenţa celor ce se întâmplă şi să nu susţină nişte iniţiative<br />
greşite care pot fi în detrimentul Republicii Moldova.<br />
La ceea ce aţi spus trebuie adăugat că Osipov urmează să viziteze şi Kievul în<br />
cadrul acestei călătorii. Poziţia Kievului este extrem de importantă pentru Republica<br />
Moldova deoarece toate fluxurile de mărfuri, care vin şi pleacă în Transnistria, trec sau prin<br />
teritoriul Ucrainei, sau prin restul teritoriului Republicii Moldova. Liderii de la Tir<strong>as</strong>pol,<br />
dacă vor să ajungă la Moscova, sau să vină de la Moscova, folosesc aeroportul de la Odesa.<br />
Poziţia Ucrainei este foarte importantă şi putem vedea cum Igor Smirnov încearcă să facă<br />
jocul şi al Moscovei, şi al Kievului. Atunci când statul ucrainean încearcă să meargă pe<br />
filiera consolidării factorului etnic ucrainean în Transnistria, Smirnov nu spune nu. Este<br />
nevoit să facă acest lucru, pentru că altfel Ucraina închide robinetul şi aşa-zisa statalitate<br />
transnistreană se termină în câteva zile.<br />
Prin urmare, repet, aceste vizite sunt necesare, dar <strong>as</strong>upra no<strong>as</strong>tră planează<br />
blestemul acestei neîmpliniri a procesului de formare a structurilor puterii. Noi iarăşi<br />
suntem în faţa unei perioade incerte în care partidele membre ale Alianţei se gândesc deja<br />
la alegeri anticipate, indiferent când vor fi ele, în toamnă, sau în primăvara anului 2011.<br />
S-a ajuns la conştientizarea faptului că ele sunt inevitabile şi în <strong>as</strong>emenea situaţii este<br />
greu să-i ceri actualului Guvern nişte acţiuni bine gândite, calculate, de bătaie lungă. Care<br />
bătaie lungă, când partidele se gândesc la lupta pentru putere? Trebuie să fim realişti. Dar,<br />
repet, ace<strong>as</strong>ta nu înseamnă că Guvernul trebuie să fie p<strong>as</strong>iv, să se distanţeze de problema<br />
transnistreană. Asta este realitatea. Nu sunt fericit de <strong>as</strong>emenea concluzii, dar se pare că ele<br />
stau la suprafaţă.<br />
Moderator: În acest context, aş vrea să vă întreb în ce măsură problema<br />
transnistreană este o piedică pentru apropierea Republicii Moldova de UE?<br />
Oazu Nantoi: Eu cred că la faza actuală trebuie să fim foarte critici atunci când<br />
vorbim despre apropierea de UE, din simplul motiv că Republica Moldova, după 19<br />
ani şi jumătate de la proclamarea independenţei, nici nu este măcar ţară candidată. În<br />
situaţia când foştii noştri colegi din URSS, Ţările Baltice, sunt membre ale Alianţei Nord-<br />
Atlantice şi ale UE, noi încă ne bălăcim în starea <strong>as</strong>ta cu declaraţii pro-europene, repet,<br />
neavând oficial statutul de ţară candidată. Prin urmare, eu consider că existenţa acestui<br />
regim nesoluţionat nu poate să constituie o scuză pentru noi, cei de pe malul drept, inclusiv<br />
138
pentru aleşii noştri, chiar dacă şi eu fac parte dintre ei, pentru faptul că noi nu avem un stat<br />
de drept funcţional, că la noi evenimentele din 7 aprilie au demonstrat că nicio instituţie<br />
de stat nu a activat în baza legii. Dar dacă nu funcţionează legea, unde-i statul, fraţilor? Ce<br />
fel de integrare europeană? Nemaivorbind de fenomenul corupţiei, despre faptul că tinerii<br />
nu-şi văd viitorul în ace<strong>as</strong>tă ţară. Deci, tema de ac<strong>as</strong>ă noi trebuie să o facem, indiferent de<br />
existenţa problemei transnistrene. Igor Smirnov, cu certitudine, are o listă lungă de patrioţi<br />
la Chişinău care sunt complice împreună cu el la contrabandă, dar ace<strong>as</strong>ta nu este o scuză<br />
pentru noi.<br />
02 mai 2010<br />
Relaţiile Republicii Moldova cu România: Declaraţia comună privind<br />
parteneriatul strategic pentru integrarea europeană a Republicii Moldova<br />
Invitaţi:<br />
- Victor Chirilă, directoru executiv al Asociaţiei pentru<br />
Politică Externă;<br />
- Vlad Lupan, expert independent.<br />
Moderator: Discutăm <strong>as</strong>tăzi despre recenta vizită a unei numero<strong>as</strong>e delegaţii<br />
oficiale de la Chişinău, în frunte cu preşedintele interimar Mihai Ghimpu, la Bucureşti.<br />
În cadrul vizitei au fost semnate mai multe documente printre care Declaraţia comună<br />
privind parteneriatul strategic pentru integrarea europeană a Republicii Moldova. Prin ce<br />
este importantă ace<strong>as</strong>tă Declaraţie pentru Republica Moldova?<br />
Victor Chirilă: Întâi de toate, aş vrea să spun că este o vizită cu adevărat importantă,<br />
chiar dacă ne aflăm într-un context pre-electoral, aşa cum menţionează unii politicieni<br />
de la noi. Este o vizită importantă pentru că începând cu toamna anului trecut şi până în<br />
prezent am trecut printr-o perioadă de normalizare a relaţiilor dintre Republica Moldova<br />
şi România. Au fost depăşite anumite subiecte sensibile. De exemplu, a fost semnat acel<br />
Acord privind micul trafic la frontieră şi a fost pus în vigoare. S-a rezolvat problema celor<br />
două consulate româneşti în Republica Moldova. Dialogul politic a fost restabilit. Avem<br />
un amb<strong>as</strong>ador al României în Republica Moldova. S-a renunţat la declaraţii acerbe dintr-o<br />
parte şi din alta.<br />
Toate aceste subiecte odată depăşite, rezolvate au creat un fundament necesar<br />
pentru a relansa relaţiile no<strong>as</strong>tre în termenii stabilirii unui parteneriat strategic între ambele<br />
capitale. Mă bucură faptul că prin Declaraţia semnată la Bucureşti de către preşedinţii<br />
Mihai Ghimpu şi Traian Băsescu, de fapt, se dă un scop important, clar, relaţiei no<strong>as</strong>tre cu<br />
România. Un scop care a lipsit în ultimii 20 de ani. Acest scop major se numeşte integrarea<br />
Republicii Moldova în Uniunea Europeană şi cred că România are ce ne oferi la acest<br />
capitol.<br />
139
Vlad Lupan: Cu un an sau chiar mai mult în urmă, discutam cu mai mulţi<br />
factori politici şi cu experţi ideea de a susţine principiile unui parteneriat strategic cu o<br />
serie întreagă de parteneri viitori pentru Republica Moldova. Vorbeam despre faptul că<br />
un singur parteneriat strategic nu este numaidecât logic în cazul Republicii Moldova, în<br />
primul rând. În al doilea rând, despre faptul că e bine să ai mai mulţi parteneri strategici.<br />
Tocmai atunci propuneam ideea unui parteneriat strategic european cu România. De altfel,<br />
un principiu care a fost menţionat de o serie de partide în electorala din 2009.<br />
Motivul pentru o <strong>as</strong>tfel de discuţie în rândul experţilor precum şi a factorilor<br />
politici este simplu: relaţiile Republicii Moldova cu România sunt şi trebuie să fie relaţii<br />
pragmatice, pe motivul că România deja a intrat în UE. Ea are experienţa necesară pentru<br />
ca să ne <strong>as</strong>iste pe noi în integrarea no<strong>as</strong>tră europeană. Există un atu major în relaţia cu<br />
România: vorbim aceeaşi limbă, nu există nicio problemă în ceea ce priveşte discuţiile pe<br />
ace<strong>as</strong>tă temă. În acelaşi sens putem spune că legislaţia europeană, acquis communitaire,<br />
nu mai este nevoie să fie tradus încă o dată, deci putem să utilizăm acquis-ul tradus deja în<br />
limba română pentru România.<br />
Mai există o idee şi un element important: România, în afara faptului că are deja<br />
o experienţă de pre-aderare la UE, are şi experienţa de a fi membru al UE. Iată aceste<br />
experienţe ne dau posibilitatea să învăţăm cum să parcurgem ace<strong>as</strong>tă cale mai repede şi<br />
mai eficient şi, nu în ultimul rând, aşa cum s-a discutat de altfel şi la Bucureşti, odată ce eşti<br />
membru al UE, peste o perioadă de timp devii un donator. Astfel, subiectul donaţiilor de<br />
<strong>as</strong>emenea devine important în cazul României şi, respectiv, are anumite repercusiuni <strong>as</strong>upra<br />
comportamentului României cu alte state, inclusiv Republica Moldova. Nu în ultimul<br />
rând relaţia Republica Moldova – România ar trebui să fie încadrată în acest parteneriat<br />
strategic şi economic, de care nu trebuie să uităm, şi cultural, care, de altfel, a constituit<br />
în mod particular în ultima perioadă de timp subiecte foarte importante, ba uneori chiar<br />
controversate în relaţiile dintre Republica Moldova şi România. Însă Republica Moldova<br />
cu siguranţă poate beneficia de ace<strong>as</strong>tă relaţie.<br />
Aş mai menţiona un lucru pe care multe din autorităţile din Republica Moldova<br />
fie nu l-au luat în consideraţie, fie l-au considerat un element natural în relaţia no<strong>as</strong>tră cu<br />
România, fie au încercat chiar să-l evite. Este faptul că România, în permanenţă, a susţinut<br />
necondiţionat Republica Moldova în planul integrării în structurile europene, fapt de care<br />
s-a bucurat guvernarea anterioară şi de care ar trebui să ne bucurăm şi noi, pentru că ace<strong>as</strong>tă<br />
relaţie este una naturală şi ace<strong>as</strong>tă susţinere este una naturală în cazul Republicii Moldova şi<br />
României. Cred că trebuie să mulţumim şi României pentru o <strong>as</strong>emenea abordare.<br />
Moderator: Să revenim puţin la subiectul relaţiilor economice. În cadrul acestei<br />
vizite a fost semnat şi Acordul cu privire la <strong>as</strong>istenţa nerambursabilă de 100 milioane euro<br />
pentru Republica Moldova şi au fost abordate şi anumite probleme ce ţin de dezvoltarea<br />
economiei în general, a energeticii, infr<strong>as</strong>tructurii. E vorba de aceeaşi cale ferată cu<br />
ecartament european care urma să fie construită de la Iaşi la Chişinău, de conducta care<br />
ar urma să une<strong>as</strong>că gazoductele din cele două state, de liniile de tensiune înaltă. De ce<br />
140
depinde realizarea cu succes a acestor proiecte, ducerea lor la bun sfârşit?<br />
Vlad Lupan: În primul rând, de voinţa politică din partea ambelor state, din<br />
partea guvernelor ambelor state, pentru că vorbim despre factorii de decizie. În cazul dat<br />
voinţa politică este prezentă. Problema este pe cât timp este prezentă ace<strong>as</strong>tă voinţă politică<br />
pentru că se intră într-o perioadă electorală şi, respectiv, atenţia se poate mişca de la acest<br />
subiect spre altele. Însă, pe de altă parte, tot aceste subiecte pot fi utilizate şi în campania<br />
electorală. Putem să ne aşteptăm şi la o abordare, şi la alta.<br />
Eu aş fi preferat fără îndoială să văd proiectele implementate în cazul Republicii<br />
Moldova, dar aici intervine factorul numărul doi şi anume – finanţele. De fapt, aici ar trebui<br />
să ne oprim mai mult. Voinţa politică este prezentă, cu finanţele stăm mai dificil pentru că,<br />
în esenţă, Republica Moldova şi România probabil vor trebui să acceseze fonduri europene<br />
pentru implementarea acestor proiecte. Nu este imposibil, însă procedura este de durată,<br />
ca de obicei, cum este cazul UE, şi ia mai mult timp până la accesare şi ulterior mai mult<br />
timp la implementare, pentru că trebuie să urmăm anumite reguli, cum ar fi tenderele.<br />
Victor Chirilă: Dl Lupan are perfectă dreptate. Este nevoie în primul rând de<br />
voinţă politică pentru a implementa aceste proiecte şi desigur de finanţe. În trecut s-a vorbit<br />
foarte des despre aceste proiecte. Proiectul privind construcţia unei căi ferate moderne cu<br />
ecartament european nu este nou. Acesta a fost preluat încă în 2001 de către guvernarea<br />
comunistă de la precedenta guvernare, dar nu s-a făcut nimic. S-a vorbit des despre<br />
proiecte concrete, despre cooperare pragmatică în domeniul infr<strong>as</strong>tructurii energetice,<br />
transportului, dar lucrurile au răm<strong>as</strong> aşa cum le avem şi în prezent.<br />
La etapa dată există voinţă politică, dar nu există finanţe. Se pare că anumite<br />
discuţii privind accesarea unor resurse oferite de Banca Europeană de Reconstrucţie şi<br />
Dezvoltare şi, de <strong>as</strong>emenea, de către Banca Europeană de Investiţii sunt în derulare. Dar<br />
rezultatul acestor negocieri va depinde de situaţia de ac<strong>as</strong>ă, de stabilitatea politică. Dacă<br />
semnalele vor fi pro<strong>as</strong>te către Bruxelles şi alţi donatori internaţionali, atunci cu siguranţă şi<br />
receptivitatea lor va fi redusă faţă de doleanţele no<strong>as</strong>tre. De aceea, este bine că avem ace<strong>as</strong>tă<br />
voinţă politică, dar să fim foarte atenţi cu evoluţiile de ac<strong>as</strong>ă şi reformele care trebuie să le<br />
implementăm, mai ales reformele care au fost enunţate de către Guvernul Filat la Bruxelles<br />
la 24 martie 2010 în faţa tuturor donatorilor. Dacă la acest capitol noi nu vom avea progrese<br />
convingătoare, cu siguranţă că în timpul apropiat nu vom mai avea acea deschidere de care<br />
ne bucurăm acum.<br />
Moderator: Acum se poate vorbi, în sfârşit, despre profilarea unei strategii a<br />
României pentru Republica Moldova sau este prea devreme să se facă <strong>as</strong>emenea afirmaţii?<br />
Şi, în general, ce ar trebui să conţină o strategie a României pentru Republica Moldova?<br />
Victor Chirilă: Eu cred că ace<strong>as</strong>tă strategie trebuie să fie comună, o strategie<br />
elaborată de Chişinău şi Bucureşti împreună. Aici trebuie să fie mai multe componente luate<br />
în vedere – democratizarea, armonizarea legislativă şi instituţională conform standardelor<br />
UE, reforme în domeniul agriculturii – şi aici România ne poate ajuta foarte mult, are o<br />
141
experienţă bogată.<br />
Faptul că acquis-ul comunitar e tradus în limba română este deja un avantaj<br />
pentru noi. Faptul că experţii români vorbesc aceeaşi limbă ca şi noi este un avantaj, în<br />
sensul preluării practicilor şi legislaţiei europene în domeniu. Suntem martori că România<br />
doreşte să ne ajute, şi probabil îşi va mări prezenţa, în domeniul reformării agriculturii.<br />
Recent s-a afirmat că România este gata să ne ofere o <strong>as</strong>istenţă de 450 mii euro pentru<br />
organizarea recensământului agricol, pentru etichetarea produselor de carne, pentru<br />
ajustarea standardelor no<strong>as</strong>tre fito-sanitare la cele europene. Deci aceste lucruri, de fapt,<br />
vor da sens, substanţă acestei noi strategii de dezvoltare a relaţiilor dintre Bucureşti şi<br />
Chişinău.<br />
Este important ca acesta strategie să fie susţinută de cele mai importante partide<br />
din Republica Moldova şi mă refer în primul rând la acele partide care formează actuala<br />
Alianţă de guvernare. Este important să se ajungă la un consens în ce priveşte viziunea<br />
<strong>as</strong>upra relaţiei no<strong>as</strong>tre cu Bucureştiul. Nu toate partidele împărtăşesc aceeaşi viziune, de<br />
exemplu, <strong>as</strong>upra felului în care Bucureştiul încearcă să construi<strong>as</strong>că relaţia cu Chişinău pe<br />
ideea „o naţiune, două state româneşti”. Cred că ace<strong>as</strong>tă idee nu este împărtăşită de toate cele<br />
patru formaţiuni din Alianţa pentru Integrare Europeană. Lucrul acesta este îngrijorător,<br />
pentru că în contextul unor schimbări politice în interiorul Republicii Moldova s-ar putea<br />
ca ace<strong>as</strong>tă diferenţă să afecteze unitatea viziunilor <strong>as</strong>upra acestei strategii şi ar putea pune în<br />
pericol implementarea proiectelor infr<strong>as</strong>tructurale enunţate săptămânile trecute.<br />
Vlad Lupan: O strategie din partea Bucureştiului pentru Republica Moldova ar<br />
trebui să conţină în primul rând un element important: promovarea subiectului Republica<br />
Moldova pe agenda UE, ceea ce înseamnă că o strategie a Bucureştiului ar trebui să conţină,<br />
într-adevăr, aşa cum a spus dl Chirilă foarte bine, o poziţie comună cu autorităţile Republicii<br />
Moldova în ce priveşte integrarea europeană. Întocmai <strong>as</strong>ta spuneam mai devreme –<br />
Declaraţia care a fost semnată este în privinţa parteneriatului strategic european, iar un<br />
parteneriat strategic european, de fapt, înseamnă felul în care România poate să susţină şi<br />
să promoveze reformele europene în Republica Moldova şi, în acelaşi timp, să promoveze<br />
imaginea şi subiectul Republicii Moldova în UE şi ac<strong>as</strong>ă, la Bucureşti.<br />
Eu cred că până nu demult au existat mai multe viziuni în ce priveşte relaţia cu<br />
Republica Moldova, însă aceste viziuni poate nu erau strategii. O strategie în principiu este<br />
posibilă şi dacă se va merge pe ideea unei strategii, nu doar pe ideea Declaraţiei privind<br />
parteneriatul strategic european, dar şi a unui conţinut pe acest subiect, cu siguranţă<br />
subiectul promovării Republicii Moldova la Bruxelles ar fi unul important. Cel de al doilea<br />
subiect este implementarea reformelor europene în Republica Moldova cu <strong>as</strong>istenţa<br />
României, care deja are o experienţă în acest domeniu, ştie cum trebuie să implementeze<br />
şi, deoarece în Republica Moldova situaţia nu este foarte diferită de cea care a fost în<br />
România, cred că putem cu siguranţă şi liniştit să afirmăm că experienţa României ne-ar fi<br />
într-adevăr de folos.<br />
142
Moderator: La Bucureşti a fost semnat şi Protocolul de colaborare între<br />
Ministerele Educaţiei ale celor două ţări, Protocol care nu mai fusese semnat din 2001,<br />
deci pe durata guvernării comuniste <strong>as</strong>emenea protocoale nu au fost semnate din cauza<br />
refuzului autorităţilor de la Chişinău. Protocolul prevede între altele majorarea numărului<br />
de bursieri ai statului român originari din Republica Moldova pentru anul de învăţământ<br />
2010-2011, de la 2150 la 5000. Între altele, s-a discutat şi despre posibilitatea deschiderii<br />
unor extensii ale unor filiale ale universităţilor din România, în primul rând de la Iaşi, de<br />
la Galaţi în centrele universitare din Republica Moldova, - la Bălţi şi la Cahul, - extensii<br />
care au existat până în 2001 şi au funcţionat, de fapt, până în 2003. Întrebarea mea este<br />
cât de importantă este colaborarea cu România în domeniul educaţiei pentru Republica<br />
Moldova?<br />
Vlad Lupan: Este un subiect extrem de important din mai multe motive. Haideţi<br />
să vedem câteva elemente. În primul rând, calitatea procesului educaţional în România<br />
este totuşi mai mare decât în Republica Moldova, să o recunoaştem. Eu pot să vă spun ca<br />
un exemplu, într-un fel şi nostim, că în perioada guvernării PCRM, puţin mai devreme,<br />
discut<strong>as</strong>em cu un reprezentant al acestui partid despre educaţie, copii şi dânsul mi-a<br />
confirmat că de fapt şi-a trimis copilul în România, pentru că nivelul învăţământului este<br />
mai bun.<br />
Acum intervine şi al patrulea element, elementul important, cel al UE. Procesul<br />
educaţional în Republica Moldova încearcă să fie ajustat la criteriile UE. Mi se pare nu<br />
tocmai reuşit, de altfel, pentru că vorbesc din experienţa personală, de familie, unde am<br />
o serie de profesori în instituţiile de învăţământ superior. Consider că metodele care se<br />
implementează actualmente sunt greşite. Probabil prin combinarea experienţei Republicii<br />
Moldova şi a României, prin faptul că trimitem tineri în România mai mulţi decât am<br />
trimis anterior, putem oarecum compensa din problemele pe care le avem şi să aducem<br />
tinerii noştri la un nivel mai bine pregătit decât cel pe care am putea să-l avem pe viitor în<br />
Republica Moldova.<br />
Dacă vrem un viitor european, vrem şi studenţi care vor intra în viaţa de toate<br />
zilele în calitate de specialişti europeni. Din cauza ace<strong>as</strong>ta avem nevoie de un număr mai<br />
mare acolo, în UE, şi dacă avem deja un <strong>as</strong>emenea vecin cum este România, cu toate atuurile<br />
sistemului de învăţământ şi ale limbii, cred că trebuie să-l utilizăm. Polonia se pare că<br />
a dat 11 burse pentru Republica Moldova, Cehia, Bulgaria, Grecia. Este absolut evident că<br />
pentru viitorul european al Republicii Moldova numărul acestor burse trebuia să fie mărit<br />
şi este absolut natural că acest lucru s-a întâmplat cu România.<br />
Victor Chirilă: Eu cred că impactul <strong>as</strong>istenţei în domeniul educaţiei din partea<br />
României pentru Republica Moldova este destul de mare. Uitaţi-vă cine sunt actualii<br />
politicieni ai ţării: dl Filat, care a făcut studiile la Iaşi, dl Tăn<strong>as</strong>e care a făcut studiile la Iaşi,<br />
dl Chirtoacă care a făcut studiile, dacă nu greşesc, la Bucureşti, şi mulţi alţii. De <strong>as</strong>emenea,<br />
pot numi şi politicieni, reprezentanţi ai Partidului Comuniştilor, care au făcut studiile în<br />
143
România, fie au absolvit facultăţi, fie au făcut doctoratul.<br />
Societatea civilă este plină de reprezentanţi care au absolvit universităţile sau au<br />
trecut cursuri de doctorat în România. Impactul este enorm. L-am auzit de dl amb<strong>as</strong>ador<br />
Lazurca spunând că România în ultimii ani a cheltuit pentru <strong>as</strong>istenţa în domeniul educaţiei<br />
peste 40 milioane euro, iar prin universităţile şi liceele României au trecut aproximativ<br />
40.000 de studenţi şi elevi din Republica Moldova. Cu regret, nu toţi se întorc ac<strong>as</strong>ă<br />
deoarece condiţiile nu le permit acest lucru, dar cei care se întorc se pare că fac schimbarea<br />
în Republica Moldova. Ace<strong>as</strong>tă tendinţă va continua şi de acum încolo, mai ales că numărul<br />
burselor va fi mărit substanţial aşa cum deja am auzit.<br />
Moderator: Tangenţial, în declaraţia sa oficială de la Palatul Cotroceni, Mihai<br />
Ghimpu a atins şi problema transnistreană. În ce măsură şi în ce mod ar putea contribui<br />
România la depăşirea conflictului dintre Chişinău şi Tir<strong>as</strong>pol?<br />
Vlad Lupan: În primul rând, subiectul transnistrean sigur că trebuie discutat la un<br />
nivel adecvat între Guvernul Republicii Moldova şi alte state. În cazul României, sigur că<br />
este destul de dificil să discutăm subiectul transnistrean într-o manieră bilaterală şi eficientă<br />
pentru că România nu este direct implicată în soluţionarea diferendului transnistrean.<br />
În acelaşi timp, România este implicată în acest proces. Aici avem în vedere, în primul<br />
rând, calitatea României de membru al UE. Tocmai prin ace<strong>as</strong>tă implicare România<br />
poate să influenţeze situaţia din UE, să-şi aducă aportul pentru soluţionarea conflictului<br />
transnistrean. Evident, ne amintim şi de rolul României în calitate de stat membru, cu<br />
drepturi egale al Organizaţiei pentru Cooperare şi Securitate în Europa (OSCE) care face<br />
parte din acest proces de soluţionare transnistreană. Deci există, în mod indirect, pentru<br />
România posibilitatea de a se implica în soluţionarea conflictului transnistrean.<br />
România într-adevăr ar putea să ne <strong>as</strong>iste pe noi în soluţionarea conflictului<br />
transnistrean, dar aici am în vedere o <strong>as</strong>istenţă din punct de vedere diplomatico-tehnică.<br />
Se are în vedere posibile stagii, discuţii, pregătiri pentru persoanele care sunt implicate în<br />
negocieri, deprinderea unor tehnici de mediere şi de negocieri în România, sau cu <strong>as</strong>istenţa<br />
unor consilieri români. Deşi, în esenţă, <strong>as</strong>ta ar ridica nişte semne de întrebare din partea<br />
Tir<strong>as</strong>polului şi a Moscovei. Dar pe de altă parte nu este numaidecât să declarăm la fiecare<br />
colţ că am negocia sau am discuta cu România subiectele respective, cred că acest <strong>as</strong>pect în<br />
genere poate să nu fie prezent în m<strong>as</strong>s-media în niciun fel.<br />
Victor Chirilă: Să nu uităm că politica externă a UE este o problemă<br />
interguvernamentală. Aici deciziile se iau prin consens, iar România participă la toate<br />
nivelele de luare a deciziilor. În ciuda faptului că avem deja un ministru de externe comun<br />
al UE, totuşi statele au un rol important în luarea deciziilor şi problema transnistreană cu<br />
siguranţă poate fi influenţată şi de România la m<strong>as</strong>a acestor negocieri. România are un<br />
cuvânt de spus în formularea deciziilor UE <strong>as</strong>upra acestei chestiuni.<br />
În al doilea rând, România prin <strong>as</strong>istenţa sa financiară acordată Republicii Moldova<br />
contribuie la rezolvarea acelor probleme economice, sociale cu care ne confruntăm.<br />
144
Rezolvându-le, cu siguranţă vom mări atractivitatea ţării no<strong>as</strong>tre pentru cetăţenii noştri<br />
care locuiesc pe malul stâng al Nistrului. De <strong>as</strong>emenea, cred că România poate şi trebuie să<br />
participe la procesul de negocieri mult mai mult decât a participat până în prezent.<br />
România este statul nostru vecin, are interese în ace<strong>as</strong>tă regiune la fel cum are<br />
interese şi Ucraina, şi Rusia. Desigur, trebuie să fie implicată într-o anumită formă ţinând<br />
cont de acele susceptibilităţi care există în Transnistria faţă de România. Cred că o informare<br />
mai bună a României <strong>as</strong>upra acestei chestiuni va îmbunătăţi calitatea luărilor de poziţii a<br />
diplomaţilor români în ace<strong>as</strong>tă chestiune în cadrul dezbaterilor din UE.<br />
30 mai 2010<br />
Declaraţia comună a preşedinţilor Medvedev şi Ianukovici: repercusiuni<br />
pentru Republica Moldova<br />
Invitaţi:<br />
- Radu Vrabie, director de programe la Asociaţia pentru<br />
Politică Externă;<br />
- Alexandru Baltag, doctorand în relaţii internaţionale.<br />
Moderator: Declaraţia comună a preşedintelui rus Dmitrii Medvedev şi a<br />
omologului său ucrainean Victor Ianukovici, semnată la 17 mai 2010, menţiona că<br />
problema transnistreană trebuie rezolvată exclusiv prin mijloace politice paşnice şi prin<br />
dialog bazat pe principii de egalitate. Potrivit Declaraţiei, acest dialog ar fi trebuit să aibă<br />
drept scop final elaborarea pentru Transnistria a unui statut special, care să fie garantat sigur<br />
pe baza respectării suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, precum şi a<br />
neutralităţii constituţionale, cum era numită, şi a unui spaţiu juridic şi economic de apărare<br />
unic. În Declaraţie se mai afirma că Federaţia Rusă şi Ucraina subliniază rolul stabilizator<br />
important al actualei operaţiuni de menţinere a păcii din regiune. În ea se mai vorbea despre<br />
posibilitatea înlocuirii actualelor trupe de menţinere a păcii cu observatori civili sub egida<br />
OSCE, dar numai după rezolvarea definitivă a conflictului. Cum poate fi comentată ace<strong>as</strong>tă<br />
Declaraţie şi ce efecte comportă ea pentru Republica Moldova?<br />
Radu Vrabie: Declaraţia este deştul de vagă, dar este un fel de principiu pe care îl<br />
urmăreşte Federaţia Rusă de mai mulţi ani în reglementarea transnistreană, pentru a lăsa<br />
loc de manevră în discuţiile ulterioare. În linii mari, cred că este o Declaraţie mai favorabilă<br />
pentru Republica Moldova decât Declaraţia pe care a semnat-o fostul preşedinte Vladimir<br />
Voronin, pe 18 martie 2009, la Moscova, împreună cu liderul de la Tir<strong>as</strong>pol, Igor Smirnov,<br />
în prezenţa lui Medvedev. Care ar fi lucrurile favorabile pentru Republica Moldova? De<br />
exemplu, la început este menţionat „spaţiul unic”. Este pentru prima dată, după mai mulţi<br />
ani, când ruşii renunţă la retorica lor în care se vorbea despre un „spaţiu comun”, o retorică<br />
acceptată la Moscova, acceptată la Tir<strong>as</strong>pol. Deci, e vorba despre revenirea la „spaţiul unic”.<br />
145
Un alt lucru se referă la retragerea trupelor ruseşti după soluţionarea conflictului<br />
politic. Dar în ace<strong>as</strong>tă Declaraţie nu este specificat acest lucru. În Declaraţia de pe 18 martie<br />
2009 este. Eu cred că Guvernul Republicii Moldova, Biroul pentru reintegrare, Ministerul<br />
de Externe trebuie să ia act de ace<strong>as</strong>tă Declaraţie, document pe care se poate de lucrat şi<br />
care oferă spaţiu de manevră pentru diplomaţia moldovene<strong>as</strong>că.<br />
Cât priveşte discuţiile privind intrarea Ucrainei în orbita intereselor ruseşti sau<br />
apropierea Ucrainei de poziţia ruse<strong>as</strong>că în ace<strong>as</strong>tă problemă, mie mi se pare că, totuşi,<br />
Ucraina a luat ace<strong>as</strong>tă decizie din interese mai mult interne, decât externe. Ianukovici<br />
de curând a devenit preşedinte şi are nevoie de câteva succese rapide pentru a arăta<br />
populaţiei că în mandatul său se lucrează şi se obţin rezultate mai bune decât în mandatul<br />
predecesorului său, Victor Iuşcenko. De aceea, aceste aşa-zise cedări făcute de Ucraina<br />
sunt, în opinia mea, mai mult de ordin intern. Ucraina a calculat şi a decis că Rusia este<br />
mai aproape de interesele Ucrainei. La fel a făcut-o şi în 2006, când a acceptat misiunea<br />
EUBAM şi noul regim de frontieră, apropiindu-se atunci de UE.<br />
Alexandru Baltag: Eu consider totuşi că ace<strong>as</strong>tă Declaraţie semnată de<br />
preşedintele Rusiei şi de preşedintele Ucrainei, în primul rând a fost o Declaraţie de ordin<br />
politic, dat fiind faptul că s-a făcut în afara formatului de negocieri 5+2. A fost o Declaraţie<br />
politică ce a dat mai multe semnale atât pe interior, cât şi pe exterior. Cât priveşte pe<br />
exterior, putem observa o consecutivitate de evenimente care s-au produs, începând cu<br />
staţionarea flotei ruseşti în Crimeea pânăîn 2042, Declaraţia comună a Rusei cu Ucraina în<br />
ceea ce priveşte Transnistria, iată că şi Declaraţia sau poziţia oficială a Ucrainei în ceea ce<br />
priveşte non-aderarea la NATO. Adică, sunt nişte evenimente care reprezintă un semnal că<br />
s-a produs restartarea relaţiilor ruso-ucrainene.<br />
Altminteri, aş spune că este în avantajul tuturor ca între Rusia şi Ucraina să fie<br />
relaţii bune. Dacă luăm în consideraţie şi situaţia internă din Ucraina, situaţia socială destul<br />
de complicată, pentru Ucraina este vital să aibă relaţii de bună vecinătate şi de colaborare<br />
cu toţi marii actori, inclusiv cu Rusia. Sunt de acord că a fost şi un semnal pe interior pentru<br />
populaţia Ucrainei că iată, într-adevăr, s-a început o politică matură, o politică externă<br />
echilibrată şi vrem să trăim cu toţii bine. Totuşi, cred că este prematur să anticipăm în ce<br />
direcţie o va lua Ucraina, însă se simte o nouă dinamică şi o abordare geopolitică nouă în<br />
regiune.<br />
Moderator: Unii analişti s-au arătat îngrijoraţi că ace<strong>as</strong>tă Declaraţie a preşedinţilor<br />
rus şi ucrainean ar putea să însemne începutul unui nou plan rusesc cu privire la Republica<br />
Moldova, în general, şi la Transnistria, în particular. Ce părere aveţi despre aceste afirmaţii?<br />
Alexandru Baltag: Eu nu cred că Rusia are ceva nou. Poziţia Rusiei noi o cunoaştem<br />
destul de bine, ace<strong>as</strong>ta a fost declarată pe parcursul timpului: Republica Moldova stat unitar,<br />
- mă refer la declaraţiile oficiale, - stat unitar, neutru, Transnistria având un statut special<br />
garantat. Se mai fac referinţe la o revenire la Planul Kozak sau la o federalizare a Republica<br />
Moldova. Totuşi, Rusia are o pondere mare în rezolvarea conflictului transnistrean, dar să<br />
146
nu uităm că toate deciziile care vor fi luate în acest sens sunt de formatul 5+2 şi aici chiar<br />
aş face referinţă la Declaraţia promtă a Înaltului Reprezentant pentru politică externă şi<br />
securitate comună a UE care a reacţionat imediat după ce s-a făcut Declaraţia comună.<br />
Astfel, să spunem că Rusia are careva scenarii noi, nu cred.<br />
Radu Vrabie: Eu cred că Declaraţia preşedintelui Medvedev şi a omologului său<br />
Ianukovici nu a adus ceva nou, ci mai degrabă a menţionat ceea ce se ştia. De aceea, în acest<br />
context, nu cred că ar exista conspiraţii de a împărţi cumva Moldova, cum s-a mai scris<br />
prin presă. Totuşi, eu cred că ace<strong>as</strong>tă Declaraţie a adus un pic reglementarea transnistreană<br />
pe făgaşul negocierilor diplomatice, ceea ce este bine pentru Republica Moldova, cu o<br />
singură condiţie, ca Republica Moldova să nu mai repete greşelile făcute în ultimii ani,<br />
adică negocieri separate cu unul din actori şi aici mă refer în special la Rusia. Republica<br />
Moldova are nevoie în reglementarea transnistreană de o transparenţă. Trebuie să fie cea<br />
mai transparentă parte din acest format. Or, în cazul în care vom avea ace<strong>as</strong>tă transparenţă<br />
vom avea şi credibilitate, vom fi şi previzibili pentru partenerii noştri europeni, pentru<br />
partenerii noştri americani şi atunci avem şanse în plus. În cazul în care vom încerca cu<br />
orice preţ, vom obţine o rezolvare formală a acestui conflict prin semnarea unor acorduri,<br />
declaraţii, doar 1+1 cu Rusia. Declaraţia Voronin-Smirnov din 2009 arată că documentele<br />
semnate bilateral cu Rusia, de regulă, nu sunt favorabile Republicii Moldova. Acum avem<br />
nevoie de documente semnate într-un cadru mai larg.<br />
Moderator: Guvernul de la Chişinău a avut o reacţie promptă faţă de Declaraţia<br />
preşedintelui rus şi a celui ucrainean. Într-un comunicat oficial, Executivul moldovean a<br />
apreciat sprijinul UE în soluţionarea problemei transnistrene, expus chiar pe 17 mai 2010,<br />
chiar în aceiaşi zi cu Declaraţia. În comunicat se preciza că Guvernul Republicii Moldova<br />
a luat act de Declaraţia lui Medvedev şi Ianukovici, dar se sublinia că „Guvernul Republicii<br />
Moldova pledează pentru reducerea factorului militar în regiune, inclusiv prin retragerea<br />
completă a muniţiilor care aparţin Federaţiei Ruse şi a contingentului militar ce <strong>as</strong>igură<br />
paza acestora”. Cum poate fi apreciată ace<strong>as</strong>tă reacţie a autorităţilor moldovene, ţinând cont<br />
şi de faptul că Moscova s-a arătat nemulţumită de ea?<br />
Alexandru Baltag: Eu consider că este o reacţie echilibrată. Este o reacţie care<br />
aduce la suprafaţă din nou poziţia Republicii Moldova în ceea ce priveşte conflictul<br />
transnistrean, adică Rusia să-şi respecte angajamentele luate la Istanbul în 1999 şi săşi<br />
retragă armata. În plus, dacă facem referinţă şi la faptul că Republica Moldova este un<br />
stat neutru, referinţă la norma constituţională, atunci <strong>as</strong>ta trebuie să fie de facto. Pentru<br />
Republica Moldova nu este avantajos să vină la moment cu nişte declaraţii tăio<strong>as</strong>e în ceea<br />
ce priveşte conflictul transnistrean, deoarece vedem că se produce o resetare de poziţii între<br />
marile puteri, chiar şi strategia de securitate a lui Obama, chiar şi strategia de securitate a<br />
Rusiei. Într-o oarecare măsură Republica Moldova trebuie să dea dovadă de o diplomaţie<br />
deşteaptă, deoarece ţările mari fac diplomaţie mare.<br />
Radu Vrabie: Eu aş spune matură. Nu puteam critica ace<strong>as</strong>tă Declaraţie. Asta ar<br />
147
fi însemnat să turnăm apă la moara mai ales a Tir<strong>as</strong>polului. Probabil, la Tir<strong>as</strong>pol aşteptau o<br />
reacţie tăio<strong>as</strong>ă a Chişinăului prin care să demonstreze, a câta oară, că Republica Moldova<br />
este pro-române<strong>as</strong>că şi anti-ruse<strong>as</strong>că. Liderii de la Tir<strong>as</strong>pol sunt nemulţumiţi de evoluţiile<br />
care au loc în reglementarea transnistreană. De multe ori încearcă să pună anumite piedici.<br />
Au mai fost pe parcursul anilor. Acum sunt Ernest Vardanian şi Ilie Cazac – un subiect care,<br />
de altfel, a încetat a mai fi discutat în presa din Republica Moldova. De aceea, fiecare reacţie<br />
calmă, bine gândită a Chişinăului, sporeşte şansele ca ace<strong>as</strong>tă reglementare să aibă loc cât<br />
mai curând.<br />
Moderator: Acum câteva zile, ministrul de Externe, Iurie Leancă, a vizitat<br />
Moscova unde s-a întâlnit cu omologul său rus Serghei Lavrov, cu care a discutat inclusiv<br />
despre problema transnistreană. În urma acestor discuţii, Serghei Lavrov a declarat că<br />
Rusia se pronunţă pentru reluarea negocierilor în formatul 5+2, din care fac parte, pe lângă<br />
Chişinău şi Tir<strong>as</strong>pol ca părţi implicate în conflict, Rusia, Ucraina şi OSCE ca mediatori, şi<br />
UE şi SUA ca observatori. De ce ar insista Rusia acum pentru reluarea negocierilor în acest<br />
format, care a activat pe o perioadă scurtă de timp, din noiembrie 2005 până în februarie<br />
2006, când tratativele au fost sistate?<br />
Radu Vrabie: Rusia niciodată nu a fost împotriva acestui format. Ea l-a susţinut<br />
întotdeauna, a promovat, cel puţin la nivel oficial, ideea că discuţiile trebuie să aibă loc în<br />
formatul 5+2. Însă ei menţionează că aceste negocieri vor avea loc mai ales dacă Chişinăul<br />
şi Tir<strong>as</strong>polul se vor înţelege <strong>as</strong>upra unor probleme principiale, lucru care, iarăşi, va avea loc<br />
dacă vor respecta toate documentele semnate până acum.<br />
Aici este o chestiune foarte delicată. De fapt, dacă am lua toate documentele care<br />
au fost semnate până acum, de cele mai multe ori ele nu sunt respectate de Tir<strong>as</strong>pol, şi aceste<br />
angajamente nu sunt garantate de către Federaţia Rusă, care este garant în acest conflict.<br />
Începând chiar de la Acordul din 1992 care menţionează libera circulaţie a persoanelor, a<br />
bunurilor, a mărfurilor, prestărilor de servicii pe ambele maluri. Noi ştim care este situaţia<br />
de facto. De aceea cred că dacă s-ar discuta despre cine îşi respectă angajamentele şi cine<br />
nu, balanţa ar fi în defavoarea Rusiei.<br />
Moderator: Şi o ultimă întrebare. În ce măsură Chişinăul mai poate miza pe<br />
sprijinul Ucrainei în procesul de reglementare transnistreană, după schimbările politice din<br />
ace<strong>as</strong>tă ţară, mă refer la victoria lui Ianukovici în alegerile prezidenţiale, care este calificat<br />
de mulţi analişti ca un politician pro-rus?<br />
Radu Vrabie: Eu cred că preşedintele Ianukovici nu este pro-rus, el este proucrainean.<br />
Este una când faci declaraţii în campania electorală şi alta atunci când ajungi la<br />
conducere, pentru că, doreşti sau nu, puterea te disciplinează. Noi trebuie să ţinem cont<br />
de realităţile geopolitice şi geografice care sunt. Noi trebuie să avem o abordare realistă şi<br />
să spunem lucrurilor pe nume: că Transnistria nu reprezintă o problemă centrală pentru<br />
Ucraina. Este o problemă periferică. Balanţa comercială de 300 milioane dolari pe care<br />
o au regiunile ucrainene din jurul Transnistriei cu regiunea transnistreană per ansamblu<br />
148
eprezintă un procent infim în economia ucraineană. Guvernul Republicii Moldova trebuie<br />
să creeze un parteneriat cu Ucraina pentru a rezolva acele probleme mici, dar care încurcă<br />
într-un fel relaţiei dintre Chişinău şi Kiev, pentru a găsi prieteni la Kiev şi prin ace<strong>as</strong>ta a avea<br />
în persoana Ucrainei un partener.<br />
Alexandru Baltag: Eu cred totuşi că dau greş cei care anticipează că Ucraina va fi<br />
pro-rusă. Cât priveşte Transnistria, eu cred că este în interesul Ucrainei ca să aibă ca vecin<br />
Republica Moldova, un stat stabil din punct de vedere politic, un conflict reglementat, o<br />
zonă de unde să lipse<strong>as</strong>că forţele militare străine. Eu nu cred că Ucrainei i-ar conveni să<br />
ridice problema revizuirii frontierelor, deoarece în acest fel cel mai mare perdant ar putea<br />
fi însăşi Ucraina, dacă luăm mozaica etnică a acestei ţări şi toate disensiunile din interiorul<br />
acestei ţări.<br />
Astfel, eu cred că pentru Ucraina cel mai avantajos este să aibă în vecinătatea<br />
imediată zone stabile cu relaţii de bună colaborare şi prietenie cu toţi vecinii. Eu nu cred<br />
că Ucraina a respins parcursul său european. Şi eu sper că poziţia Ucrainei în formatul de<br />
negocieri va fi una corectă.<br />
13 iunie 2010<br />
Negocierile privind regimul liberalizat de vize între Republica Moldova şi<br />
UE<br />
Invitaţi:<br />
- Iulian Fruntaşu, consilier al primului ministru pe<br />
Politică externă şi relaţii cu di<strong>as</strong>pora;<br />
- Victor Chirilă, director executiv al Asociaţiei pentru<br />
Politică Externă.<br />
Moderator: Discutăm despre negocierile cu privire la regimul liberalizat de vize<br />
între Republica Moldova şi UE, care vor fi lansate pe 15 iunie 2010, la Luxembourg, în<br />
cadrul Comitetului de cooperare Republica Moldova – Uniunea Europeană. Este prima<br />
rundă de negocieri cu privire la liberalizarea regimului de vize. Ce se va discuta în cadrul<br />
acestei runde şi de ce depinde bunul mers al tratativelor?<br />
Iulian Fruntaşu: Este o întrebare complexă, nu ştiu dacă aş putea răspunde aşa,<br />
în câteva minute, dar într-adevăr la 15 iunie va fi lansat dialogul Republica Moldova-UE<br />
privind liberalizarea regimului de vize şi prima reuniune a înalţilor funcţionari în cadrul<br />
dialogului respectiv. Moldova ce-i drept nu a aşteptat lansarea oficială a dialogului, dar a<br />
întreprins acţiuni, a desfăşurat activităţi şi înainte de ace<strong>as</strong>tă perioadă. Putem discuta mai<br />
târziu despre acţiunile care au fost implementate de către ministerele respective, dar iarăşi,<br />
a fost efectuat un volum suficient de mare de lucru şi pe anumite domenii suntem, poate,<br />
149
comparabili cu alte state, Ucraina sau Rusia, care au început acest proces cu mult mai<br />
înainte decât Republica Moldova.<br />
150<br />
Moderator: Totuşi, ce s-a realizat până acum?<br />
Iulian Fruntaşu: Există un grup de lucru, în primul rând, există un Plan de<br />
acţiuni care include tot felul de activităţi. Deci, sunt câteva domenii cum ar fi securitatea<br />
documentelor, inclusiv chestiuni biometrice, mă refer la paşapoartele biometrice, un<br />
compartiment referitor la migraţia ilegală, inclusiv readmisia, un compartiment referitor la<br />
ordinea publică şi securitatea şi, ultimul compartiment - relaţii externe. Pe fiecare din aceste<br />
compartimente există un sir de activităţi care trebuie să fie implementate începând de la<br />
cadrul juridic, până la activităţi tehnice, cum ar fi procurarea de echipamente. Un exemplu<br />
ar fi, să zicem, eliberarea paşapoartelor biometrice, care se va face din 2011. Moldova a<br />
început deja să le elibereze, nu ştiu câte mii de exemplare au fost deja eliberate, eu personal<br />
mi-am făcut unul. Încurajez şi radio<strong>as</strong>cultătorii să facă la fel.<br />
Moderator: Ce ar trebui să facă Republica Moldova ca negocierile cu UE pentru<br />
liberalizarea regimului de vize să se desfăşoare fără dificultăţi?<br />
Victor Chirilă: În primul rând, Guvernul trebuie să aibă un plan clar de acţiuni,<br />
chiar zilele acestea am auzit că un <strong>as</strong>tfel de plan există, s-a creat şi un grup de lucru<br />
interministerial, care se întâlneşte săptămânal în cadrul Ministerului Afacerilor Externe,<br />
ministrul de Externe fiind preşedinte al acestui grup de lucru. Putem spune că procesul a<br />
început. Guvernul, autorităţile nu mai aşteaptă să prime<strong>as</strong>că undă verde pentru liberalizarea<br />
regimului de vize, nu aşteaptă să prime<strong>as</strong>că o dată concretă când urmează să fie liberalizat<br />
acest regim, dar au început procesul de implementare a acelor criterii care sunt stipulate în<br />
acele foi de parcurs acordate anterior statelor Balcanilor de Vest de către UE. Se speră că<br />
<strong>as</strong>tfel UE, Comisia Europeană vor fi determinate să ne ofere acelaşi tratament ca şi statelor<br />
din Balcanii de Vest.<br />
Moderator: Problema transnistreană poate fi o piedică în procesul de liberalizare<br />
a vizelor?<br />
Victor Chirilă: Eu cred că este o prolemă, pentru că este o regiune necontrolată de<br />
autorităţile constituţionale. Frontiera de est, pe segmentul transnistrean cu Ucraina, iarăşi,<br />
nu este controlată de grănicerii noştri şi, cu siguranţă, din ace<strong>as</strong>tă perspectivă pot apărea<br />
unele întrebări din partea UE. Cu toate acestea, ştiu de exemplu că Guvernul s-a adresat<br />
Uniunii Europene pentru a afla care este poziţia lor, care ar fi acţiunile pe care ţara no<strong>as</strong>tră<br />
ar urma să le întreprindă în contextul dialogului pentru liberalizarea regimului de vize în<br />
cazul Transnistriei.<br />
Pe de o parte, UE ne îndeamnă să fim cât mai flexibili în raport cu ace<strong>as</strong>tă regiune,<br />
cu autorităţile de acolo, pentru a le angaja într-un dialog politic ce va avea ca rezultat<br />
soluţionarea conflictului. Dar în acelaşi timp suntem forţaţi de procesul de liberalizare a<br />
regimului de vize să luăm nişte măsuri dure ce ţin de controlul fluxului migraţional care
vine dinspre regiunea transnistreană, un flux migraţional necontrolat, să luăm măsuri faţă<br />
de contrabanda de mărfuri, să luăm măsuri în ceea ce priveşte securitatea documentelor.<br />
Sunt foarte mulţi cetăţeni moldoveni care locuiesc în regiunea transnistreană şi obţin<br />
paşapoartele gratis în baza certificatelor de naştere eliberate de autorităţile transnistrene. Şi<br />
în cazul acesta apare întrebarea: sunt ele sigure, aceste documente? Care este nivelul lor de<br />
securitate? Pentru că pot veni cetăţeni din alte state, de exemplu Rusia, care au probleme cu<br />
justiţia în aceste ţări, să vină în Transnistria, să obţină un certificat de naştere fals şi în baza<br />
lui să obţină un document în Republica Moldova, ori lucrul acesta trebuie soluţionat şi aici<br />
experienţa UE ne va fi de folos.<br />
Iulian Fruntaşu: Da, noi am lansat un proces neoficial, zic eu, de consultări.<br />
Delegaţia Comisiei Europene şi cei de la Bruxelles cunosc, bineînţeles, acest raport, cred<br />
eu suficient de dificil, între regimul liberalizat de vize pe de o parte şi, pe de altă parte,<br />
tentativele de soluţionare a diferendului transnistrean. Da, există o contradicţie anumită.<br />
Nu ştiu în ce măsură <strong>as</strong>ta va reprezenta un obstacol. Eu cred că există o metodă şi ne<br />
gândim foarte activ acum prin tot felul de sesiuni de brainstorming cu europenii şi în plan<br />
intern, cum să împaci capra şi varza. Da, documentele care sunt eliberate de autorităţile<br />
din regiunea transnistreană nu pot fi controlate. Poate am putea implica EUBAM-ul într-o<br />
anumită măsură, nu ştiu pe cât este de posibil.<br />
Dar ce vreau să spun este că dacă am fi în stare să închidem acest cerc, de intrare<br />
şi ieşire din zonă, noi cred că am putea controla fluxul migraţional, pe de o parte. Pe de<br />
altă parte, statistic vorbind, nu se observă un trend care ar arăta faptul că cei care provin<br />
din zonă sunt mai dispuşi spre crime sau spre violarea regimului actual de şedere în statele<br />
Schengen decât ar fi cei de pe malul drept.<br />
Pe de altă parte, şi ucrainenii, şi ruşii se mişcă spre regimul liberalizat de vize.<br />
Atunci, nu ştiu în ce măsură ruşii, chiar şi cei certaţi cu legea, ar fi inclinaţi să folose<strong>as</strong>că<br />
Transnistria drept cap de pod pentru a intra în UE. Mai degrabă ar fi statele din afara CSIului,<br />
din Pakistan, Afganistan care ar fi vrut să ajungă în UE, iar aceştia vor fi suficient de<br />
depistabili când vor veni la registru din considerente pe care vă daţi seama care ar fi. Eu<br />
cred că până la urmă vom găsi o soluţie.<br />
Victor Chirilă: Cred că vom găsi ace<strong>as</strong>tă soluţie şi împreună cu Ucraina pentru<br />
că din punctul acesta de vedere Transnistria reprezintă o problemă, un potenţial obstacol<br />
pentru liberalizarea regimului de vize şi între UE şi Ucraina. De aceea, cred că aici ar fi<br />
nevoie de cooperare, de găsire a unei soluţii comune între UE, Ucraina şi Republica<br />
Moldova.<br />
Iulian Fruntaşu: Şi eu cred că Bruxellesul va încuraja activ şi Moldova, şi Ucraina<br />
să găse<strong>as</strong>că un numitor comun în acest sens.<br />
Moderator: Dle Fruntaşu, putem vorbi acum despre termene, aproximative<br />
bineînţeles, în care cetăţenii Republicii Moldova ar putea obţine dreptul de a călători fără<br />
vize în UE?<br />
151
Iulian Fruntaşu: Nu ştiu dacă e corect, în primul rând. Aşteptările sunt mari. Pot<br />
spune doar că în cazul Macedoniei <strong>as</strong>ta a durat un an şi jumate. Iarăşi, nu vreau să fie un<br />
termen care ar însemna un angajament din partea no<strong>as</strong>tră. Zic eu, un termen comparabil cu<br />
cel al Macedoniei pe de o parte. Pe de altă parte, a călători fără vize în UE, în statele membre<br />
Schengen, nu înseamnă că vom avea dreptul să muncim acolo. Sunt două lucruri diferite.<br />
Victor Chirilă: Dacă comparăm poziţia de start a Republicii Moldova cu poziţia<br />
de start a Macedoniei, Serbiei şi Muntenegrului, care deja se bucură de regim liberalizat de<br />
călătorii în UE, noi suntem într-o situaţie mult mai avantajo<strong>as</strong>ă decât ei pentru că, deşi nu<br />
avem o foaie de parcurs, foarte multe lucruri s-au făcut deja în Republica Moldova. Am auzit<br />
recent, fiind la Bruxelles, din spusele unor funcţionari ai UE, că acest proces va decurge în<br />
cazul nostru mai rapid pentru că există şi premise în sensul reformelor implementate în<br />
ţara no<strong>as</strong>tră.<br />
Într-adevăr, acest proces este unul de lungă durată, dar dacă privim la Macedonia,<br />
Serbia, Muntenegru, cu siguranţă putem fi optimişti că în următorii doi ani, dacă va exista<br />
voinţă politică pentru a îndeplini acele criterii care vor fi identificate în procesul de dialog,<br />
putem să sperăm ca în 2013 să avem ace<strong>as</strong>tă posibilitate de a călători fără vize în UE.<br />
Desigur, mai depinde şi de factorii politici. Mai depinde şi de stabilitatea şi coerenţa actului<br />
de guvernare în Republica Moldova. Să sperăm că în acest an, până la sfârşitul acestui<br />
an, vom depăşi cu succes obstacole sau încercări politice, printre care şi referendumul şi<br />
alegerile parlamentare din noiembrie. Dacă la sfârşitul anului Republica Moldova va avea<br />
un Guvern stabil, un Parlament credibil pentru următorii patru ani, cu siguranţă că şansele<br />
no<strong>as</strong>tre ca până în 2013 să călătorim fără vize în UE vor fi destul de mari.<br />
Moderator: Care ar fi problemele cele mai mari cu care ar putea să se confrunte<br />
Chişinăul în procesul de negocieri cu UE pe marginea liberalizării regimului de vize, pe<br />
lângă cele menţionate până acum?<br />
Victor Chirilă: Bine, eu aş spune reforme, măsuri, activităţi ce ar trebui să fie<br />
realizate într-un ritm accelerat, cum se spune acum în mediile de la Bruxelles şi de la<br />
Chişinău. Există câteva lucruri pe care noi trebuie să le grăbim. Într-adevăr, în 2008<br />
Republica Moldova a început procesul de eliberare a paşapoartelor biometrice, dar în<br />
doi ani au fost eliberate aproximativ 1400 de paşapoarte biometrice, pe când Macedonia<br />
în primii doi ani a eliberat peste 400.000 de paşapoarte biometrice, Macedonia având o<br />
populaţie de aproximativ două milioane de cetăţeni. Cred că acest exemplu ar putea să<br />
ne serve<strong>as</strong>că drept o direcţie, încotro trebuie să mergem şi care ar trebui să fie ritmul de<br />
eliberare a paşapoartelor biometrice în următoarea perioadă.<br />
Plus la ace<strong>as</strong>ta, există sistemul integrat. Nu avem sistemul integrat de management<br />
al frontierei. Iarăşi, noi nu avem nici strategie, nici plan de acţiuni. Există deja o disponibilitate<br />
de a fi <strong>as</strong>istaţi în acest sens de către Frontex, Agenţia europeană în domeniul controlului<br />
frontierelor Schengen şi, de <strong>as</strong>emenea, de către EUBAM. De aceea, probabil în următoare<br />
luni vom avea ace<strong>as</strong>tă strategie şi acest plan de acţiuni şi, în 2011, acest sistem, cu <strong>as</strong>istenţa<br />
152
financiară europeană, va fi pus în practică.<br />
Iulian Fruntaşu: Da, ace<strong>as</strong>tă chestiune este în planul respectiv – în compartimentul<br />
migraţie ilegală, inclusiv readmisia – de a elabora o strategie naţională în ceea ce priveşte<br />
managementul integrat al frontierelor, de a crea un Consiliu naţional în ceea ce priveşte<br />
managementul integrat al frontierei. Există mai multe amendamente şi mai multe legi care<br />
sunt în proces de elaborare şi de adoptare.<br />
Adevărat că procesul politic este aşa cum este. Parlamentul, după cum ştiţi, nu se<br />
întruneşte în sesiuni şi nu prea are cine vota aceste amendamente. Dar, odată ce vom avea<br />
un Parlament funcţional, cred că vom accelera procesul în cauză. Adevărat că depunem<br />
eforturi şi la momentul de faţă încercăm să promovăm amendamentele, legile şi proiectele<br />
respective prin intermediul Alianţei, sunt sensibilizate toate componentele şi atunci când<br />
reuşesc să se întrune<strong>as</strong>că în sesiune aceste legi au prioritate.<br />
În rest, sunt tot felul de activităţi. Dacă vorbim, de exemplu, despre<br />
compartimentul pe care l-am menţionat - migraţie ilegală, inclusiv readmisia, Frontexul<br />
a fost menţionat în curriculum-ul Colegiului grănicerilor, a fost introdus cursul<br />
referitor la detectarea documentelor false şi a vehiculelor furate, care tot este o chestiune<br />
importantă. Sau amendarea Legii privind migraţia forţei de muncă ce se referă în primul<br />
rând la simplificarea procedurii de documentare a cetăţenilor străini care vin în Republica<br />
Moldova. Este o lege din 2008. A fost, de exemplu, desfăşurată o piaţă a muncii în Italia<br />
pentru moldovenii care sunt acolo stabiliţi, <strong>as</strong>tfel încât dânşii să-şi înceapă o afacere în<br />
Republica Moldova. În Padova a avut loc, la 8 mai. Sunt desfăşurate activităţi în ceea ce<br />
priveşte semnarea acordurilor în domeniul securităţii sociale cu România, Italia, alte state.<br />
Lumea munceşte. E un grup de lucru care funcţionează în pofida dificultăţilor legate de<br />
situaţia politică actuală.<br />
Moderator: Pe lângă negocierile cu privire la liberalizarea regimului de vize,<br />
Republica Moldova ar urma să înceapă şi negocierile pe marginea Acordului de liber<br />
schimb cu UE. În cât timp ar putea demara negocierile pe marginea acestui Acord şi de ce<br />
depinde lansarea lor?<br />
Victor Chirilă: A fost recent o delegaţie a Comisiei Europene care să se informeze<br />
<strong>as</strong>upra stadiului de pregătire a Republica Moldova pentru a lansa <strong>as</strong>tfel de negocieri cu UE.<br />
Acum urmează perioada analizei acestor rezultate la Bruxelles şi probabil este de aşteptat ca<br />
în a doua jumate a anului să primim un răspuns. Din luările de poziţii ale oficialilor europeni<br />
se pare că sunt şanse mari ca o <strong>as</strong>tfel de decizie să fie pozitivă pentru Republica Moldova. Cu<br />
siguranţă <strong>as</strong>ta nu înseamnă că în câteva luni acest Acord va fi negociat. Dimpotrivă, eu cred<br />
că va fi mai greu de negociat decât Acordul de <strong>as</strong>ociere, parte a căruia va fi şi acest Acord<br />
privind zona de liber schimb comprehensivă şi aprofundată. Acest Acord va presupune<br />
anumite angajamente care vor însemna resurse financiare. Întreprinderile moldoveneşti<br />
nu întotdeauna dispun de <strong>as</strong>tfel de resurse financiare. Prin urmare, implementarea acelor<br />
angajamente, standarde tehnice va trebui să prevadă o anumită perioadă de graţie pentru<br />
153
ţara no<strong>as</strong>tră. Şi ace<strong>as</strong>tă perioadă de graţie va trebui să fie negociată cu oficialii europeni.<br />
Iulian Fruntaşu: Şi în perioadele respective fiecare industrie va trebui să vină<br />
cu propuneri. Cred că aici vor fi dificultăţile cele mai mari, pentru că Acordul propriu-zis<br />
pentru mine are două faţete. Pe de o parte, este adevărat că există ace<strong>as</strong>tă perioadă. Acordul<br />
precedent, în ceea ce priveşte preferinţele autonome, era într-un fel mai favorabil, în sensul<br />
în care am fi putut să ne protejăm industriile, dar pe de altă parte nu există ace<strong>as</strong>tă presiune<br />
de care este nevoie pentru a reforma sectoarele şi ace<strong>as</strong>ta ne poate oferi doar un Acord de<br />
comerţ liber şi aprofundat cu UE. Trebuie să găsim un <strong>as</strong>emenea echilibru, <strong>as</strong>tfel încât să<br />
încurajăm industria no<strong>as</strong>tră să se reformeze, dar să nu o şi distrugem. E un echilibru pe<br />
care negociatorii noştri trebuie să îl cuno<strong>as</strong>că foarte bine şi să ajungă la un document bun<br />
pentru ţară.<br />
Victor Chirilă: Preferinţele comerciale autonome într-adevăr creează un regim<br />
<strong>as</strong>imetric comercial favorabil nouă, pentru că noi putem exporta fără taxe o mulţime<br />
de produse, chiar şi unele pe care nu le producem actualmente, în timp ce UE continuă<br />
să plăte<strong>as</strong>că anumite taxe la exportul aceloraşi produse la noi în ţară. Dar, acest regim<br />
<strong>as</strong>imetric comercial, sub forma Preferinţelor comerciale autonome nu prevede liberalizarea<br />
sau circulaţia liberă a investiţiilor, de exemplu, care sunt necesare pentru a implementa<br />
aceste standarde europene. Or, acest Acord privind comerţul liber şi aprofundat cu UE va<br />
prevedea posibilitatea de a exporta fără obstacol investiţii în Republica Moldova, va permite<br />
circulaţia liberă a serviciilor în piaţa din Republica Moldova şi cea a UE. Anume circulaţia<br />
liberă a investiţiilor, circulaţia liberă a serviciilor sunt acele vehicule care vor aduce la noi şi<br />
standardele necesare, şi <strong>as</strong>istenţa necesară, şi practicile care să corespundă cu cele ale UE.<br />
27 iunie 2010<br />
Evoluţia relaţiilor Republicii Moldova cu Republica Federativă Germania<br />
154<br />
Invitaţi:<br />
- Radu Vrabie, director de programe la Asociaţia pentru<br />
Politică Externă;<br />
- Mihai Popşoi, coordonator la Centrul NATO din<br />
Chişinău.<br />
Moderator: Astăzi vom discuta despre relaţiile Republicii Moldova cu Germania,<br />
ţinând cont şi de faptul că în ace<strong>as</strong>tă săptămână la Chişinău s-a aflat în vizită oficială<br />
ministrul federal al Afacerilor Externe al Germaniei, Guido Westerwelle. Cum pot fi<br />
caracterizate relaţiile de <strong>as</strong>tăzi între Republica Moldova şi Republica Federală Germania?<br />
Radu Vrabie: Probabil, voi spune un lucru cunoscut: Germania este locomotiva<br />
UE, este o ţară foarte importantă în cadrul UE şi chiar dacă în acest conglomerat de state
deciziile se adoptă în unanimitate, de opinia Germaniei <strong>as</strong>cultă foarte multe ţări. În acest<br />
sens, eu cred că în ultima perioadă relaţiile moldo-germane au mers pe o cale <strong>as</strong>cendentă.<br />
Recent, dl Leancă, ministrul de Externe al Republicii Moldova, a fost în Germania.<br />
Şi dl premier Filat a fost în Germania, unde a avut o întâlnire cu cancelarul Angela Merkel.<br />
Din acest punct de vedere, vedem o creştere a rolului Republicii Moldova printre factorii<br />
de decizie din Republica Federală Germană, fapt îmbucurător. Mai important, din<br />
punctul meu de vedere, este că Moldova şi-a obţinut acest rol nu în urma unei conjuncturi<br />
geopolitice. Este un lucru lăudabil ceea ce a reuşit să facă Guvernul Republicii Moldova,<br />
iar Memorandumul Merkel-Medvedev referitor la Transnistria este relevant în acest sens.<br />
Mihai Popşoi: Legătura no<strong>as</strong>tră cu Germania este una foarte strânsă, dar vizita<br />
ministrului de Externe german la Chişinău este în acelaşi timp şi un moment istoric pentru<br />
că reprezintă prima vizită în Republica Moldova a unui ministru de Externe german.<br />
Germania este un partener foarte important în vederea apropierii Republicii Moldova<br />
de UE, fiind unul din jucătorii principali în UE. Republica Moldova are nevoie pe toate<br />
palierele de suportul acestui stat important în relaţia ei cu UE: în liberalizarea regimului<br />
de vize, negocierea Acordului de liber schimb comprehensiv şi aprofundat, dar la fel şi în<br />
soluţionarea problemei transnistrene.<br />
Relaţia economică este foarte importantă, pentru că în cadrul vizitei premierului<br />
Filat în Germania, acesta a vizitat şi una din uzinele Mercedes, la care prim-ministrul<br />
moldovean şi-a exprimat dorinţa ca Germania să investe<