1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

UNIVERSITĂŢILOR
,V.BABES"si „BOLYAf
CLUJ
SERIA: ŞTIINŢE SOCIALE
VOL. I
Nn. 1-2
1956

454080
BULETINUL
UNIVERSITĂŢILOR „V. BABEŞ" ŞI „BOLYAI"
CLUJ
SERIA: ŞTIINŢE SOCIALE
Voi. I, nr. 1—2
195 6

COMITETUL DE REDACŢIE
Redactori
responsabili:
Acad. prof. RALUCA RIPAN
Prof. univ. BANYAI LASZLO
Membri:
Prof. univ. TIBERIU MORARU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; prof. univ.
PETERFI ŞTEFAN, membru corespondent al Academiei R.P.R.; prof. univ. EUGEN
PORA, membru corespondent al Academiei R.P.R.; prof. univ. CSENDES ZOLTÂN;
prof. univ. GALL ERNO; prof. univ. LASZLO TIHAMER; prof. univ. MARTON ÎULIU;
prof. univ. ALEXANDRU ROŞCA; cont VIRGIL CIMPIANU; conf. IOSIF PERVAIN;
lector ANDREI ROTH.
Redacţia
UNIVERSITATEA „VICTOR BABEŞ"
Cluj, str. Mihail Kogălniceanu nr. 1
Telefon : 23T-19

SUMAR
Pag.
Cuvînt introductiv 9
FILOZOFIE
QALL ERNO, Caracterul neştiinţific şi antiprogresist al sociologiei ţărăniste . • 15
ECONOMIE
POLITICA
KOHN HILLEL, Unele probleme ale muncii necesare în mica producţie de mărfuri
din agricultură • 37
PSIHOLOGIE -
FODOR K- Şi FARKAŞ M., Despre lenomeiiul de comutare în procesul de
generalizare 39
ŞTIINŢEJURID1CE
IONAŞCU AURELIAN, Clasele de moştenitori în dreptul R.P.R 43/
FEKETE GYORGY, Pe marginea problemei acţiunii în revendicare a organelor
socialiste de stat 67
VIRGIL I. CÎMPIANU, Răspunderea celor ce angajează pentru reparaţia integrală
a prejudiciilor cauzate angajaţilor prin accidente de muncă sau boli
profesionale 81
SZABO P. ENDRE, Unele probleme ale supravegherii legalităţii 97
VLADIMIR HANGA, Legile penale ale lui Sulla .. .. 105
MOCSY LADISLAU, Reglementarea infracţiunilor de huliganism în legislaţia
penală a R.P.R 121
TAKACS LAJOS, Despre caracterul de suprastructură al dreptului internaţional
şi despre factorii sociali ai coexistenţei paşnice 133
MARŢIAN NICIU, Politica externă a Republicii Populare Romîne — politică de
apărare a păcii şi suveranităţii ţării noastre 153
ISTORIE
NICOLAE GOSTAR, Ramura nordică a dacilor — costobocii .. 183
SAMUIL GOLDENBERG, Braşovul la mijlocul secolului al XVI-lea şi încercarea
de răzvrătire din 1557 201

Pag.
CSELÉNYI BÉLA, Despre legăturile dintre răsculaţii secui şi dintre saşi în 1562 217
VICTOR POPA, Aron Florian (1805—1887) 225
FERENCZI
ISTVAN, In legătură cu problema întinderii, apărării şi împărţirii
Daciei Romane 241
CSETRI ELEK, Cîteva documente ardelene în legătură cu răscoala decembriştilor 243
BANYA1 LASZLO, Luptele comune ale poporului romîn şi ale naţionalităţilor >
conlocuitoare pentru libertate şi progres social n 245
FILOLOGIE
EMIL PETROVICI, Rom, Oriş, Orîş, Orîşia, Orăşa, Orăşani, Orăşeni < magh.
Var j as 259
HENRI JACQUIER, Noţiunea de „limbă analitică" şi problema valorii tipurilor
de limbi 265
LIVIU ONU, O contribuţie valoroasă la dezvoltarea limbii romîne literare:
Cazania lui Varlaam 273
ROMULUS TODORAN, O copie ardeleană a „Psaltirii în Versuri" a mitropolitului
Dosoftei 291
ION BREAZU, Contribuţii la istoria teatrului romînesc din Transilvania . . . . 2»Q
SZABO T. ATTILA, „Gyermeklo" („copil de cal") şi înrudirile sale 331
GALFFY MÓZES şi MARTON GYULA, Activitatea de cercetări dialectologice
în Regiunea Autonomă Maghiară, a catedrei de limba maghiară de la
Universitatea „Bolyai"
SZABO ZOLTÂN, Observaţii asupra delimitării declinării şi a flexiunii morfologice
a numelor 335

CO/LEPÍKAHHE
OTp«
BcTyíiHTejr&Hoe caoBo 9
cpHAOCOOHfl
9PHË TAMA, HeHayiHHfi xapaitTep napaHacTCKoa con,HOjiorHan 15
no AHTHMECKAÍlñ
9KOHOMHH
XHMEJI KOH, HeKOTopHe bohpoch o HeoCxoflioioM ipyjţe b MeaBoTOBapHOM cc.ibokom
xoaaücTBO 37
ncHxoAorníi
K. *OäOP—M. APKAin, SlBXenne nepeiwioieHHa b npoiţecce otfoÖnteHHa . . . . 39
rOPH4HH ECKHE H A y K H
AyPEJIUHH fiOHAIUKy, KaTeropHH HacaejtHHKOB b npaBe P. H. P 43
,HEP,Hb "REKETE, 3aMeiaHHa b cbh3h o BoirpocoH BHH,ţHKan;HOHHoro HCKa rocyaapcT-
BÖHHHX COIţHaJIHCTHieCKHX opraHOB 67
BHPJIÎKM H. KblMIIflHy, Otb6tctb6hhoct£ HaiHHaiomax 3a nojmoe ytOB-ieTBope-Hae
ymepßa, HaHeceHHoro HaHaToiry HeciacTHHMH ejryiaaMH Ha irpoasBOßCTBe hjih
npo*eccHOHajaHHMH OcuesHHiiii 81
II. E. CABO, HeKOToptte Bonpoou o KOHTpoae saKonaocTa 97
BJIAAHMHP XABTA, yroioBmae aaKOHH Cyxxu 105
JIAdO MOHH, O perieMeHTanan xyaaraHCTBa KaK npecTpymreflaa b saKOHO^aiejcBciBe
P. H. P 121
JIASOin TAKA 1 !, O Ha^cipoetHoii pora ne»ayHapo,nHciso irpaBa h o6 oCuţeeTBeHHHx
«aKTopax HHpHoro coœHie.ncTBa 133
MAPIţHAH HWiy, Buenraaa noraraisa P. H. P. — noanTinsa aanţHTBi napa h cyBepe-
HUTeTa uaineö CTpauu 153
HCTOPHH
HHIÎ.OJIAE rOCTAP, CeBepHaa BeTBt flaKOB:KoctoÖokh . . 183
CAliyHI rOJIJlEHBEPr, BpamoB b cepexHHe XVI BeKa h nonnTKa BoccTaHHa b 1577 ro^y 201
B3XA qEJIEHH, Cbhsh ceiaepcKax noBCTaHiţeB c caKcojjiţa«a b 1562 ro^y . . . . 217
BHKTOP nOIIA, ApoH *jiopaaH (1805—1887) 225
H. *EPEHIţH, K Bonpoey paemapenaa, sanţaTbi h paa^eaa paiicKoa fl&mm . . . 241

OTp-
M9K ^ETPH, HeCKOJtBKO TpaHCMBBaHCKHX IiaMHTHHKOB CBaaaHHBTX 0 jeEaOpHCTKHM
BocciaHHeM , 243
JIACJIO EAHHH, 0(5maa 6opB6a pyMHHCKoro raposa a acHBymHx coBMeomo c HHM
HagHOHaaBHoeTeü sa CBodo^y a oOmecTBeBHtift nporpece , , 245

;=
s
-SOMMAIRE -
Quelques mots d'introduction • • • • • 9
PHILOSOPHIE
GALL ERNO, Le caractère antiscientifique et réactionnaire de la sociologie
„tzaraniste" . . . . . . ... .. . • •• •• 15
Pag.
ECONOMIE
POLITIQUE
KÔHN HILLEL, Quelques problèmes du travail nécessaire dans la petite production
de dendrées agricoles .. .. .... . . . . . . .. 37
PSYCHOLOGIE
FODOR K. et FARKAS M., Le phénomène de commutation dans le processus
de la généralisation 39
SCIENCES
JURIDIQUES
AURELIAN IONAŞCU, Les classes d'héritiers dans le droit de la R.P.R 43
FEKEŢE GYORGY, Observations concernant le problème des actions en revendication
des organes socialistes d'Etat 67
VIRGIL CIMPIANU, La responsabilité de ceux qui engagent touchant la réparation
intégrale des préjudices causées aux engagés à la suite d'accidents
du travail ou de maladies professionnelles 81
SZABÔ P. ENDRE, Quelques problèmes concernant la surveillance de la légalité 97
VLADIMIR HANGA, Les lois pénales de Sylla 105
MOCSY LADISLAU, La réglementation du délit de houliganisme dans la législation
pénale de ila République Populaire Roumaine 121
TAKACS LAJOS, A propos du caractère de superstructure du droit international
et des facteurs sociaux de la coexistence paisible 133
MARŢIAN NICIU, La politique extérieure de la République Populaire Roumaine
— une politique de défense de la paix et de la souveraineté de notre pays 153
HISTOIRE
NICOLAE GOSTAR, La branche nordique des Daces: les Costoboques .. .. 183
SAMUIL GOLDENBERG, Braşov au milieu du XVIe siècle et la tentative
d'émuete de 1557 201

Pag.
CSELÊNYI BÊLA, Les rapports des insurgés "sicules de 1562 et des Saxons
de Transylvanie 217
VICTOR POPA, Aron Flori an 225
FERENCZI ISTVAN, Contributions au problème de l'étendue, de la défense et de
la division de la Dacie romaine 241
CSETRI ELEK, Quelques documents transylvains touchant le soulèvement
des ,,décabristes" .. .. 242
BANYAI LASZLO, Les luttes communes du peuple roumain et des nationalités
cohabitantes pour la liberté et le progrès social 245
PHILOLOGIE
EMIL PETROVICI, Roum. Oriş, Orîş, Orăşa, Orăşani, Orăşeni, hongr. Varjas 259
HENRI JACQUIER, La notion de „langue analytique" et le problème de la
valeur des-types de langue •• ... 265
LIVIU ONU, Une contribution précieuse au développement de la langue roumaine
littéraire: les Sermons de Varia am • • 273
ROMOLUS TODORAN, Une copie transylvaine du „Psautier en vers" du métropolite
Dosoftej • • 291
ION BREAZU, Contribution â l'histoire du théâtre roumain de Transylvanie 299
SZABO T. ATTILA, Le nom hongrois „gyermeklo" et ses synonymes 331
GALFFY MOZES et MARTON GYULA, Les recherches dialeetologiques poursuivies
dans le Région Autonome Hongroise de la République Populaire Roumaine
par le collectif de la chaire de linguistique hongroise de l'Université Bolyai 383
SZABO ZOLTĂN, Observations concernant la délimitation de la déclinaison
et de l'agglutination des noms en hongrois 335

CUVINT
INTRODUCTIV
Apariţia Buletinului Universităţilor „V. Babeş" 'şi „Bolyai" din: Cluj
marchează o etapă importantă în dezvoltarea cercetării ştiinţifice de la
cele 'două instituţii de învăţămint superior.
Nu încape îndoială că cercetarea ştiinţifică în cadrul instituţiilor de
învăţămint superior constituie chezăşia ridicării continue a nivelului cursurilor
şi garanţia îmbunătăţirii simţitoare a muncii educative cu studenţii.
Ea contribuie, în acelaşi timp, în mod efectiv, la dezvoltarea diferitelor
ramuri ale ştiinţei, precum şi la procesul de culturalizare a maselor.
Publicarea rezultatelor unor cercetări ..ştiinţifice este — pe de altă parte
criteriul cel mai bun pentru {aprecierea valorii acestor cercetări, servind'
totodată Şi ca îndemn oamenilor de ştiinţă pentru ca aceştia să-şi
sporească mereu eforturile, în scopul ridicării nivelului ştiinţific şi al
îmbunătăţirii' metodelor de cercetare.
Buletinul nostru face, astfel, parte, integrantă din activitatea ambelor
universităţi şi ample un gol adine resimţit în viaţa noastră universitară.
El e menit să strîngă şi mai mult legăturile dintre cele două colective
ale corpului didactic, să le unenscă eforturile in domeniul ştiinţei şi să
oglindească realizările lor comune.
Existenţa şi colaborarea celor două universităţi din Ciuj, una, cu
limba de predare romînă şi cealaltă tu limba de predare ţnaghiară, înseamnă
însă şi un pas hotărîtor spre valorificarea patrimoniului nostru
cultural progresist ,şi spre promovarea tuturor forţelor creatoare în acest
important centru de cultură din Republica noastră Populară.
Oraşul Cluj, cu tradiţii ştiinţifice şi culturale seculare, n-a cunoscut
niciodată pînă acum o atît de mare dezvoltare în domeniul învăţămîntului,
al ştiinţei, literaturii şi artei, ca în anii puterii democrat-populare. Acest
progres este legat de dezvoltarea impetuoasă a întregii noastre societăţi,
in urma descătuşării forţelor populare şi a participării lor masive la opera
de construire a unei societăţi noi, care nu se mai bazează nici pe exploatare,
nici pe oprimarea naţională.
Desfăşurarea victorioasă a revoluţiei culturale în ţara noastră a lichidat
^ consecinţele nefaste pe care le-a avut stînjenirea reciprocă a dezvoltării
culturii naţionalităţilor din Transilvania regimurilor burghezomoşiereşti.

Universitatea „Ferencz Jozsef" din Cluj întruchipa, sub regimul burghezo-moşier
esc maghiar, monopolul claselor stăpînitoare maghiare pe
tărîm cultural. Acelaşi rol îl juca şi Universitatea „Regele Ferdinand"
sub regimul burghezo-moşieresc romîn.
Numai instaurarea regimului de democraţie populară a îngăduit să
funcţioneze la Cluj două universităţi: Universitatea, „Victor Babeş", purtind
nUmele marelui om de ştiinţă romîn din Transilvania, întemeietorul
bacteriologici în ţara noastră, şi Universitatea „Bolyai", care poartă numele
marelui matematician maghiar ardelean din secolul al XlX-lea, unul
dintre întemeietorii geometriei neeuclidiene. Aceşti doi savanţi prdgresişti,
pe Ungă contribuţia lor însemnată la dezvoltarea ştiinţelor, ne-au lăsat
ca moştenire şi datoria de a fi promotorii neobosiţi ai ştiinţei puse în
slujba poporului.
Dacă învăţămîntul superior din Cluj a putut să fie,- in trecut, un
loc propice pentru răspîndirea ideilor obscurantiste şi a prejudecăţilor
naţionaliste, azi el este şi trebuie- să fie un 'for de promovare a ştiinţei
înaintate, un factor de propăşire culturală şi de înfrăţire pentru fiii poporului
romîn şi ai naţionalităţilor conlocuitoare.
Statul romîn democrat-popular, condus de partidul clasei muncitoare,
aplicînd în mod consecvent principiile leniniste în problema naţională şi
folosind învăţămintele preţioase ale tradiţiei de luptă comună a poporului
romîn şi a naţionalităţilor conlocuitoare pentru libertate şi progres social,
adînceşte mereu egalitatea lor de drepturi şi întăreşte necontenit unitatea
lor frăţească. Această unitate e una din chezăşiile dezvoltării patriei
noastre.
Prin buletinul lor ştiinţific universităţile noastre clujene se situează
hotărit în slujba acestor scopuri fnăreţe. Colaboratorii buletinului celor
două universităţi, împreună cu toţi oamenii de ştiinţă din patria noastră,
vor să contribuie, prin realizările lor concepute in lumina învăţăturii
marxist-leniniste, la făurirea unui viitor luminos al poporului.
Acad. Prof. RALUCA RIPAN
_ Rectorul Universităţii „V. Babeş"
Prof. LASZLO BANYAI
Rectorul Universităţii „Bolyai"

BÜTYI1IITE.7LH0E C.TOBO
noflBieHHe „BiojiJteTeHH KJtyjKC KH x. yKBLBÔPCHTOTOB HsieHH BüKiepa Baôenia H
HM6HH BoJTtaii" oTMenaeT BEÎKHHO 9Tan B pa3BHTHH itavHiioro HccaeAoimiran
OTirx Anyx iiMCiifiix yix nanejoimii. - : '
HecoMHeHHo, ŢTO HayHHoe Hceie^oBaHae B paMiiax By30B aBJiaerea 3a:ioroM
nocTOHHHoro noBHmeHHH ypoBBa KypcoB a rapàHXHeu 3HaHHTejn>HOMy jTrynnemno
BocnHTaTejrÈHM paßora: cpean cTyíteHTOB. OHO, BMBCT8 C- TCM, 9tp(p6KTHBH9 CHÒeoöcTByeT
pa3BHTHio pa3HHx oTpacaeñ riaysH, a Tanate H npoueccy npocBemeHHs
Mace. OnyöiHKOBaHne pe3yjri>TaTOB HayHHbix Hccjre/ţoBaHHff MBXHCTCH, C Äpyrol
CTOpOHBI, CaMHM lyilHHM KpHTepHCM B OHftHKe 3HaieHHH 9THX HCGieÄOBaHHH,
oÄHOBpejieHHo aiyata H craMyjroM JUra HayiHoro paßoTHHKa B yBejraieHHH CBOHX
yciLiiiii c ue.uM jwiHiJUicuHH itnymoro ypoBiia H yjyimemui MCTO^OB aeeae-
ÄOBaHHa. i • - iL---
Ham nayinMii Cw.iJOTeiiii aßaaeica, TaKHM o6pa30M,; coesaBHOö lacTfeio
ÄeaTeabHocTH OÔOHX yHraepcHTeTOB H sanoiHaeT npooea, rayÖOKO omymaeMbi-
B Hamen ÎKH3HH. OH HasHa^eH enië óoaee yitpenaTb CBa3H Meatfly KOJiaeKTHBaMH
nexarorHiecKHx KaÄpoB, oötetoHaa HX Haymbie CTpeMaeHHa H oTpaasaa HX
oönme ÄocTHJKeHna.
TopoÄ Kayas, c BeKOBHMii HayHHbiMH TpaÄnmiHMH, HHKorHa npeatÄe He
3Haa Ta KOTO cmrbHoro pa3BHTna B o6:racTH o6pa30BaHHa, HayKH, JMTepaTypbi H
HCKyccTBa, Kau B roÄH HapoÄHo-ÄeiioKpaTHiecKoö BjacTH. 8TOT nporpecc CBa3aH
c öypHtiM pa3BHTHeM Beerò Harnero oôniecTBa B pe3yjtbTaTe ocBOooatiteHna
HapoÄHHx CHI H HX aKTHBHoro ynaca B Hejie'nocTpoeHHa oÓmecTBa 6e3Kiac-
COBOË 9KcnjtoaTan,HH H 6e3 HaAHOHaiLHoro raëTà.
IIoöeaoHocHoe pa3BëpTtiBaHHe KyibTypHOË peBoiioHHH B Hameft CTpaHe
aiHKBHÄHpoBaao 3aoHacTHHe HOCJICÄCTBEH, KOTopue B03HMeao B3aHMHoe cieeneHHe
B pa3BHTHH KyiLTypH HaHHOHajiBHOCTeË TpaHCHJLbBaHHH noa 6ypatya3HO-no
Mem,HibHMH BeHrepcKHMH H pyjiHHCEHMH peacHMaMH.
KjryatcKHft yHHBepcHTCT HMOHH „epeHHa Ëate$a" Bomioinaji non BCHrepcKHM
6yp}Kya3HO-noneiii;Hqi.HM peatHMOM MOHOHOMK» rocnoACTByronnix MaJtt>apcKHx
KaaccoB B oßaacra KyjibTypH. Ty ate poib cbirpaa H yHHBepcHTex
HMÖHH „Kopoaa ţ&epHHHaHa.a" HOÄ pyMbmcKUM 6ypaîya3Ho-noMenţHii.HM peatHMOM.
Jlnnib ycTaHOBaeHHe HapoÄHo-JteMOKpaTHiecKoro peatima Äaao B03MoatHOCTb
paöoTaxb B Riyate ÄByii yHHBepcHTeiaM : yHHBepcHTery HMCHH „BaitTopa
Baderna", Hocamero HJM BejiHKoro pyMHHciîoro yieaoro H3 TpaHCMbBaHHH,
ocHOBoiiojtoatHHita öaKTepHoaorHti B Hamen CTpaHe, H yHHBepcHTeTy njieiui
„Bojibafl", Hocanţero HMH BejBKoro xpaHerabBaHCKoro BeHrepcKoro MaTeiiaTHKa

XIX Bena, oHHoro HS OCHOBOHOJOJKHHKOB HeaBKiHifoBoft reoMeTpna. 9TH nporpec-
CHBHHe yiëHBie, HOMHMO HX BaatHoro Biuraaa B pa3BHTne Hayn, oeTaBran HaM
B HaeaeaeTBO H o6fl3aHHocTb 6HTI> HeyTOMHMtiMH 3acTpejii,rflaKaMH HayKH, Haxo-
HameËea Ha cayatóe Hapofla.
EOIH B nponuiOM Bticinee oôpasoBaHne KiyjKa ÔHJIO MÖCTOM ÓiaronpHHTHHM
¡ta paciipocTpaHeHHa MpaKoóecHHx HAeË H HaiiHOHaaHCTHqeeKHx npeHpaccyflKOB,
TO HHue OHO aBJiaeTCfl H ÄOSEHO aBjraTtca saBeAenneM pacnpocTpaHeHHa nepe-
ÄOBOE aayKH, aKTHBHHM (pairropoM KyjiLTypHoro noÄTieMa H ópaicKoro coÄpyatecTBa
Bcex CHHOB pyMHHCKoro HapoÄa H HauHOHajiBHHx MteHbinHHCTB.
HapoxHO-aeMOKpaTHieeKoe pyjiHHCKoe rocyÄapcTBo, pyKOBOÄHMoe napinefi
paöoiero Kaacca, npHMeHaa nodreAoBaTejibHo JK!HHHCKH6 HpHHiiHnbi B nau,HOHa.Tí>-
HOM Bonpoce, H yiHTHBaa iţeHHue ypoKH TpaKaiiaË oómefi 6opi>6H pyiiBiHCKoro
HapoAa H HaiiHOHajiiHHx MGHBBIHHCTB 3a cBoóofly H oÔrnecTBeHHHË nporpecc,
HOCTOHHHO yrayßjiaeT HX paBHonpaBHe H HenpepHBHO yKpenä.teT HX ÔpaTCKoe
eÄHHCTBO. 8TO eÄHHCTBo aBJaeica OÄHHM H3 3aaoroB pasüHiaa Hamen POAHHBI.
CBOHM OÓHIHM HayiHHM oKwiaeTeHeM Hams KaystcKHe yHHBepcHTeTH BepHO
cjyataT 3THM BCAHKHM nanaii. Hayqaue coxpyÄHHKH STHX flByx y H HBepcHTeTOB,
coBMecTHO eo BceMH yiëHHMH nameñ PORHHBI, XOTAT cuocoßcTBOBaTb CBOHMH
TpyÄaMH, co3ÄaHHHMH B cBeTe MapKCHCTCKo-JieHHHCKoro yqeHHa, ocymècTBjreHHK)
CBeuroro öysymero Harnero Hapoaa.
ÀKaïteMHK LTpof eccop /JoKTop PajryKa PanaH
PeKTop KjryacKoro yHHBepcHTeia
HMeHH B. BaSenia.
LTpoipeccop BaHBaft Jlacio
PeKTop KjiyacoKoro yaraepcHTeTa
HKeHH BOJIBatt

QUELQUES MOTS D'INTRODUCTION
L'apparition du ..Bulletin des Universités V. Babes et Bolyai de Cluj"
marque ¡une étape importante dans le développement des recherches scientifiques
de ces deux établissements d'enseignement supérieur.
Il est indéniable que les recherches scientifiques poursuivies dans
le cadre des établissements d'enseignement supérieur assurent une élévation
continuelle du niveau des cours et une amélioration sensible du
travail éducatif avec les étudiants. Elles contribuent en même temps au
développement effectif des diverses branches de la science et à l'accession
des masses à une culture supérieure. La publication des résultats de certaines
recherches scientifiques constitue le meilleur critère d'appréciation
de leur valeur et représente pour l'homme de science un stimulant à multiplier
ses efforts en vue d'élever le niveau scientifique de ses recherches
et d'améliorer ses méthodes de recherche.
Notre bulletin scientifique fait partie intégrante de l'activité des deux
universités et remplit un vide profond dans notre vie universitaire. Il
est destiné à resserrer davantage encore les liens qui unissent les deux
collectifs des corps enseignants et à refléter leurs réalisations communes.
L'existence et la collaboration des deux universités de Cluj, l'une de
langue roumaine et l'autre de langue hongroise, représente un pas décisif
vers la mise en valeur du patrimoine culturel progressiste de notre pays
et vers la mobilisation de toutes les forces créatrices dans cet important
centre de culture de notre république populaire.
La ville de Cluj, centre scientifique et culturel à traditions séculaires,
n'a jamais connu un développement aussi grand dans le domaine de
l'enseignement, de la science, de la littérature et de l'art que sous le régime
démocratique-populaire. Ce progrès ets étroitement lié à l'élan impétueux
de toute notre société, par suite de la libération des forces populaires
et de leur participation massive à l'oeuvre d'édification d'une société
qui ne connaît ni exploitation de classe ni oppression nationale.
L'essor victorieux de la révolution culturelle dans notre pays a
écarté les obstacles et leurs conséquences néfastes qui entravaient l'épanouissement
de la culture des nationalités de Transylvanie sous le régime
bourgeois-tagrarien hongrois et roumain.

L'Université „Ferencz Jôzsef" de Cluj représentait, sous le régime
bourgeois-agtarien hongrois, le monopole des classes dirigeantes dans le
domaine de la culture, rôle que joua sous le régime bourgeois-agrarien
roumain l'Université „Regele Ferdinand".
Ce ne fut que sous le régime de démocratie populaire que la ville de
Cluj acquit le privilège d'avoir deux universités: l'Université „Victor
Babes", portant le nom du grand savant transylvain, fondateur de la
bactériologie dans notre pays, et l'Université „Bolyai", qui porte le nom
du grand mathématicien hongrois de Transylvanie du siècle dernier, un
des fondateurs de la géométrie non euclidienne. Ces deux savants progressistes
nous on légué, putre leur importante contribution au progrès des
sciences, $a tâche d'être les promoteurs infatigables de la science mise
au semice du peuple.
Si l'enseignement supérieur de Cluj a été dans le passé favorable à
la diffusion des idées obscurantistes et Jdes or é jugé s nationalistes:, il est
et doit être aujourd'hui un foyer de la science avancée, un facteur de
progrès culturel et de fraternité pour les fils tiu peuple roumain et des
nationalités cohabitantes.
L'état roumain démocratique-populaire dirigé par le parti de la classe
ouvrière, appliquant avec conséquence les principes léninistes quant au
problème national et mettant en pratique les traditions de lutte "commune
pour la liberté et le progrès social du peuple roumain et des nationalités
cohabitantes, 'approfondit sans cesse leur égalité en droits et renforce
leur unité fraternelle, unité qui assure le progrès et l'épanouissement de
notre
patrie.
Par leur bulletin scientifique commun, les universités - de Cluj se
mettent résolument au service de ces desseins grandioses. Les collaborateurs
scientifiques des deux universités et tous les hommes de science
de notre -patrie sont désireux de contribuer aqr leur 'réalisations, conçues
à la lumière de ta doctrine marxiste-léniniste, à l'édification d'un avenir
lumineux du peuple.
;
Acad. Prof. RALUCA RIPAN
Recteur de l'Université V. Batte?
Prof. LASZLÔ BANYAI
Recteur de l'Université Bolyai

FILOZOFIE
CARACTERUL NEŞTIINŢIFIC ŞI ANTIPROGRESIST
AL SOCIOLOGIEI ŢĂRĂNISTE*
E cunoscut faptul că partidul naţional-ţărănesc a avut o puternică
înrâurire asupra ţărănimii din Romînia în anii care au urmat imediat
primului război mondial. Această influenţă o datora in primul rlnd propagandei
anti-capitaliste şi pseudo-revoluţionare, care avea drept bază
teoretică şi ideologică sociologia ţărănistă. Această ideologie şi sociologie
au ajutat astfel în mod eficace partidul naţional-ţărănesc în îndeplinirea
rolului politic ce i-a revenit vreme îndelungată în vederea menţinerii
regimului burghezo-moşieresc. In strategia politică a regimului
burghezo-moşieresc, partidul naţional-ţărănesc a îndeplinit funcţia „opoziţiei",
ţinută în rezervă. Hotărîrile celui de al III-lea congres (1924) al
Partidului Comunist din Romînia au arătat limpede că marea burghezie,
partidul liberal care întîmpina o rezistenţă'din ce în ce mai dîrză, şi-a dat
seama de necesitatea creării unei „opoziţii" „democratice", „de stingă",
care la nevoie să fie în stare să preia guvernul şi astfel să scape orînduirea
exploatatoare de masele revoluţionare. „Guvernul liberal se spune
în rezoluţie — caută de acum să constituie o grupare de „opoziţie", căreia
să-i poată preda guvernul cu sarcina de a linişti încă odată spiritul maselor
şi de a duce tratative cţţ capitalul străin fără a atinge însă interesele
băncilor liberale. Un asemenea guvern ar fi unul „democratic",
de.stînga, sprijinit de mase mai largi, mic burgheze şi ţărăneşti, care ar
da însă toate garanţiile de „patriotism", de menţinere a ordinei şi; de
respectarea proprietăţii" 1 . Partidul naţional-ţărănesc a fost întocmai o
astfel de formaţie de „opoziţie". Partidul naţional-ţărănesc s-a format
prin^ziunea partidului ţărănesc al lui Mihalache din vechiul regat şi
a partidului naţional al lui Maniu din Ardeal. Hotărîrile celui de al IV-lea
congres al partidului nostru. (1928) au relevat caracterul de clasă şi adevăratul
aspect politic al partidului naţional-ţărănist. „In primele timpuri,
* Originalul în ediţia maghiară a buletinului.
1
Documente din Istoria P.C.R. II, pp. 241—242.

conducerea partidului ţărănist, sub presiunea mişcării ţărăneşti care se
desfăşura, a trebuit să recunoască lupta de clasă, necesitatea desfiinţării
marii proprietăţi şi alte lozinci revoluţionare ale ţărănimii, ceea ce a
întărit influenţa acestui partid asupra maselor largi ale ţărănimii. Dar
în ultimul timp conducerea partidului, împreună cu păturile burgheze
din sate a cîrmit spre înţelegere cu burghezia. Ca rezultat al acestei înţelegeri
a fost fuziunea partidului naţional (partid burghez din Transilvania)
cu partidul ţărănist şi renunţarea făţişă a acestuia din urmă la
toate cerinţele revoluţionare ale ţărănimii" 2 .
In anii de după primul război mondial sociologia ţărănistă a reîm-,
prospătat sociologia poporanistă a lui Stere. Se ştie că Stere a negat
dezvoltarea capitalismului în Romînia şi a tras la îndoială rolul proletariatului
în rezolvarea problemei ţărăneşti. Sociologia poporanistă n-a
acceptat dreptul de existenţă a mişcării socialiste în Romînia şi a urgentat
crearea unei „democraţii ţărăneşti". Stere a' afirmat că în Romînia
nu au viitor nici industria, nici socialismul, ci „gospodăriile ţărăneşti
bazate pe muncă", care asociindu-se în cooperative, vor forma
baza economică a democraţiei ţărăneşti preconizate de el. In „sociologia
ţărănistă" găsim — bineînţeles cu modificările impuse de noile împrejurări
— toate tezele acestea. De aceea „Lupta de clasă", organul teoretic
al partidului nostru, a considerat drept o sarcină importantă critica
poporanismului reînviat în ţărănism: „De o deosebită importanţă pentru
noi sînt diferitele curente care... se dezvoltă în partidul ţărănesc : pe
de-o parte se cristalizează tendinţele capitaliste din sînul ţărănimii, ideologia
chiaburimii, pe de altă parte reînvie poporanismul mic-burghez
cu pretenţii de socialism, care de data aceasta, spre deosebire de trecut,
caută să pătrundă în mase. Dacă ne propunem serios să atragem ţărănimea
săracă şi mijlocie de partea proletariatului, atunci trebuie să combatem
cu îndîrjire tendinţele dinţii (chiabureşti), căci ele aduc ţărănimea
la remorca burgheziei aşa zise înaintate, dar trebuie de asemenea să împiedecăm
ea socialismul cooperativist-poporanist să pună stăpînire pe
muncitorimea din Romînia, care tînără şi legată încă prin mii de fire de
ţărănime, poate încă să cadă pradă acestei teorii ieşite din sînul miciiburghezîi.
Noi trebuie să demascam fără rezerve caracterul mic-burghez...
reacţionar al acestei din urmă tendinţe din partidul ţărănesc" 3 .
V. Madgearu a fost teoreticianul dătător de ton al sociologiei ţărăniste
bazate pe poporanism. Lucrările de sociologie şi de economie politică
ale lui V. Madgearu sînt expresia tipică a sociologiei ţărăniste, care
nu neagă existenţa claselor în general şi a luptei de clasă, ci încearcă să
dovedească pe de o parte -că analiza şi critica marxistă a capitalismului
nu se poate .aplica la dezvoltarea agriculturii, iar de pe altă parte că
această analiză nu este valabilă în cazul ţărilor agrare din Europa de răsărit.
' • -
2 Ibid., pp. 580—581,
8
Ibid., p. 441

In sprijinul concepţiilor sale, V. Madgearu invocă constatările revizionismului
şi ale narodnicismului. In lucrarea sa întitulată „Doctrina
ţărănistă" 4 citează teza teoreticienilor revizionişti social-democraţi, care
afirmă că legea concentraţiei capitalismului nu este valabilă în agricultură.
Apoi dezvoltă teza cunoscută a sociologiei narodnicilor ruşi despre
posibilitatea dezvoltării necapitaliste a Rusiei şi despre necesitatea unui
socialism ţărănesc, bazat pe „mir". V. Madgearu îşi propune să caracterizeze
cu ajutorul acestor aliaţi teoreticieni situaţia ţărănimii din sistemul
de producţie capitalist in general şi din ţările agrare din Europa
răsăriteană în special.
In ceea ce priveşte situaţia ţărănimii în orânduirea capitalistă, V.
Madgearu pleacă de la teza că, spre deosebire de industrie, dezvoltarea
agriculturii nu duce la victoria marii producţii, ci la superioritatea incontestabilă
a producţiei mici. Producţia mică s-a dovedit a îi viabilă şi
superioară în agricultură, ceea ce a împiedicat proletarizarea — prezisă
de Marx — a ţărănimii. Madgearu nu recunoaşte că micul producător
poate să ajungă într-o situaţie de dependenţă, de subordonare faţă de
capital, afirmînd că această subordonare a ţărănimii se poate evita prin
crearea unei reţele cooperatiste. Pe baza tuturor acestora, Madgearu
ajunge la concluzia că „dezvoltarea capitalismului nu stînjeneşte existenţa
şi prosperitatea unei clase ţărăneşti independente" 5 .
Teoria lui Madgearu nu este originală. Ea este o variantă a acelor
curente de sociologie şi de economie politică, care încearcă să vină în
apărarea tezei despre stabilitatea micilor gospodării ţărăneşti. Dezvoltarea
contemporană a capitalismului însă dovedeşte că concentrarea producţiei
are loc şi în agricultură şi acest proces duce şi în acest domeniu la lichidarea
gospodăriilor mici de către gospodăriile mari. M.area producţie este
superioară nu numai în industrie, ci şi în agricultură şi prezintă o serie
de avantaje faţă de mica producţie. (întrebuinţarea unor maşini scumpe,
aplicarea agrotehnicii moderne, marea cantitate de cereale-marfă etc).
In schimb concentrarea producţiei în cadrul agriculturii se face sub forane
specifice. Pe de o parte aplicarea producţie agricole intensive face posibilă
producţia de marfă cu caracter capitalist şi pe un teren mai mic,
pe de altă parte concentrarea producţiei agricole în gospodării mari capitaliste
nu aduce după sine neapărat reducerea numărului micilor gospodării.
Dezvoltarea capitalistă a agriculturii nu exclude existenţa unui
mare număr de gospodării mici. Realitatea dovedeşte însă că în capitalism
micul producător nu-şi poate păstra independenţa faţă de capital.
Micile gospodării ţărăneşti împovărate de credite ipotecare alunecă din
mîinile ţăranului trecînd în proprietatea băncilor. întregul sistem al industriei,
al comerţului şi al creditului capitalist asigură sub diferite forme
(împrumuturi înrobitoare, foarfecă agrară etc.) exploatarea maselor de
milioane de ţărani. Statul burghez, la rândul lui, contribuie prin impozitele
grele la pauperizarea ţărănimii.
4
5
V. Madgearu, Doctrina ţărănistă. Doctrinele partidelor politice, Bucureşti, 1929.
Idem, n. c, p. 71.
2 — Buletinul Univ. „V. Babeş" şi „Bolyai". Seria st. sociale, I, 1—2, 1956.

Să vedem acum ce spune V. Madgearu — pe baza constatărilor arătate
şi combătute mai sus -— despre starea agriculturii şi a ţărănimii
din răsăritul Europei, în special despre starea celeia din Romînia?
Caracterizînd agricultura din Europa răsăriteană de după primul război
mondial, V. Madgearu declară că în urma transformărilor „revoluţionare"
din ţările de pe acest teritoriu, s-a ajuns la „ţărănizarea"
agriculturii. Ţărănizarea agriculturii din Rusia, Cehoslovacia! ţările baltice,
din Ungaria şi Romînia a dus la formarea unei clase ţărăneşti noi
şi independente. Naşterea acestei clase stă în strînsă legătură cu „revoluţia
agrară" din Europa răsăriteană, care a fost însoţită de reforma
dreptului de proprietate. In timp ce — spune Madgearu — în Europa
occidentală lichidarea feudalismului a însemnat victoria proprietăţii private
sfinte şi inviolabile, în Europa răsăriteană la baza „revoluţiei agrare"
se află concepţia nouă despre dreptul de proprietate. După această
concepţie, proprietatea particulară îndeplineşte o funcţie socială; nu aduce
numai avantaje, dar impune şi obligaţii. In timp ce proprietatea particulară
funciară absolută poate avea un caracter de monopol, devenind
astfel un mijloc de exploatare, de oprimare, proprietatea funciară, concepută
ca avînd funcţii sociale, exclude „proprietatea exploatatoare" şi primeşte
forma proprietăţii ţărăneşti de muncă. Legislaţia agrară din ţările
Europei răsăritene de după război — afirmă Madgearu — a îndeplinit
rolul de apărător al proprietăţii funciare ţărăneşti. Reprezentantul de frunte
al sociologiei ţărăniste ajunge la concluzia că ,,.. . în noul regim al agriculturii
ţărăneşti, în care există condiţii subiective şi obiective pentru
sporirea capacităţii de producţie prin raţionalizarea şi intensificarea gospodăriei
pămîntului, se va întemeia o nouă şi puternică clasă ţărănească,
în întreaga regiune răsăriteană a Europei, revoluţia agrară creează altfel
o clasă ţărănească cu un rol bine definit în viaţa socială, ca un factor de
progres" 6 .
Aceste constatări despre „revoluţia agrară" şi consecinţele ei sint
neîntemeiate, ca de altfel şi argumentarea care îi serveşte drept bază
teoretică. înainte de toate nu se poate pune pe acelaşi plan revoluţia
agrară din Rusia şi reformele agrare care au avut loc în ţările burghezomoşîereşti
din Europa răsăriteană. Decretul despre pămînt dat de Congresul
al doilea al Sovietelor imediat după victoria Marii Revoluţii Socialiste
din Octombrie spune: „marile proprietăţi moşiereşti se desfiinţează
fără nici un drept de răscumpărare". Tinăra putere sovietică a desfiinţat
proprietatea privată funciară, a naţionalizat pămînturile, bogăţiile subsolului,
pădurile şi apele. Pămînturile trecute în proprietatea statului,
în proprietatea obştească, au fost predate apoi gratuit în folosirea ţăranilor.
Prin aceasta revoluţia socialistă a predat ţărănimii muncitoare alte
150 de milioane desiatine de pămînt scăpînd-o şi de arenda pe care
ţăranii au plătit-o anual moşierilor. Această uriaşă cucerire revoluţionară
a creat condiţiile necesare pentru transformarea socialistă de mai
tîrziu a agriculturii, a cimentat alianţa dintre muncitorime şi ţărănimea
6
Idem, n. c., p. 72.

muncitoare şi a deschis pentru aceasta din urmă calea progresului şi a
bunei stări.
Reformele .agrare efectuate- în ţările burghezo-moşiereşti din Europa
răsăriteană au avut cu totul alt caracter, ele au urmărit cu totul alte
scopuri. Aceste reforme .agrare au avut rolul de a contrabalansa şi de a
neutraliza- influenţa revoluţionară pe care a avut-o Marea Revoluţie Socialistă
din Octombrie .şi decretul sovietic despre pămînt. De altfel însuşi
V. Madgearu recunoaşte acest lucru într-o altă lucrare, afirmînd că: „In
Iugoslavia, Cehoslovacia, Polonia, Lituania, Estonia, Letonia, ca şi în
Romînia, reformele agrare au fost direct influenţate de ambianţa revoluţionară"
7 . Funcţia politico-socială a .reformelor agrare din Europa răsăriteană
a fost ridicarea unui stăvilar în faţa valurilor revoluţionare pornite
din U.R.S.S. Aceste reforme au constituit fundamentul social-politic al
„cordonului sanitar" înjghebat împotriva U.R.S.S. Acelaşi rol 1-a avut şi
reforma agrară din Romînia.
Prin această reformă capitaliştii şi moşierii romîni au căutat un
scut împotriva luptei ţărănimii pentru pămînt, care sub influenţa evenimentelor
din Rusia ameninţa să ia forme revoluţionare. In ceea ce priveşte
lichidarea „proprietăţii exploatatoare", pe care Madgearu o consideră
drept un rezultat al „revoluţiei agrare", reforma agrară a însemnat pe de
o parte o oarecare diminuare a marii proprietăţi, iar pe de altă parte întărirea
gospodăriilor chiabureşti şi sprijinirea procesului de capitalizare a
agriculturii. „Noua clasă ţărănească independentă", despre care vorbeşte
Madgearu, a fost chemată să formeze p bază socială trainică pentru
regimul burghezo-moşieresc. Membrii acestei clase trebuiau recrutaţi din
rîndurile ţăranilor mijlocaşi împroprietăriţi, care, după intenţiile înfăptuitorilor
reformei, trebuiau să reprezinte o pătură imună împotriva molimei
revoluţiei. Acesta a fost unul din aspectele conţinutului de clasă
a noii proprietăţi funci 3TG pâr ticulare „cu funcţie socială". De altfel conceperea
proprietăţii particulare drept un factor indispensabil, cu „funcţie
socială" nu este un produs original al reformelor agrare din Europa răsăriteană.
Această concepţie serveşte apărarea proprietăţii private asupra
mijloacelor de producţie, camuflează exploatarea şi este una dintre teoriile
burgheze cele mai răspîndite în epoca imperialismului. Apărătorii
marilor proprietăţi moşiereşti se refereau şi ei de preferinţă la teoria
„funcţiei sociale" cînd încercau să motiveze menţinerea latifundiilor prin
faptul că ele îndeplinesc rolul de „model", de îndrumător în conducerea
raţională a gospodăriilor agricole. Hotărîrile celui de al IV-lea congres
au lămurit caracterul şi funcţia adevărată a reformei agrare din Romînia.
„In timpul războiului imperialist, burghezia romînească, pe de o parte
din necesitatea de a continua războiul, pe de alta sub presiunea revoluţiei
ruse care a avut o influenţă revoluţionară asupra ţărănimii, a fost
nevoită să promită ţăranilor reforma agrară. Dar realizarea reformei
agrare a fost tărăgănată şi a fost înfăptuită în condiţii de slăbire ă
7
Idem, Reforma agrară si evoluţia clasei ţărăneşti. în arhiva pt. ştiinţa şi rfef. socială.
An. IV. Nr. 3, p. 289.

opunerii ţărănimii. Reforma agrară realizată de burghezie a atins numai
in parte proprietatea asupra pămîntului şi a fost de fapt numai o înşelare
a ţărănimii, care rămîne şi mai departe într-o grea dependenţă faţă de
boieri şi într-o şi mai mare înglodare în datorii faţă de cămătari şi
bănci" 8 .
;
Această analiză este o expunere fidelă a adevărului despre reforma
agrară. Reforma agrară din 1917—1921 a micşorat marile proprietăţi
moşiereşti, dar nu le-a desfiinţat. Legea reformei agrare a asigurat moşierilor
nenumărate posibiliîăţi de a scăpa de exproprieri, a asigurat
nenumărate posibilităţi de tărăgănare a executării acestei reforme. Se
ştie că încă în 1945 existau multe dosare privitoare la reforma agrară
care zăceau nerezolvate la instanţele judecătoreşti. După dispoziţiile legii
agrare, 1.607.000 de ţărani trebuiau să primească pămînt, dar numărul
acesta a scăzut la 1.045.000. Din cele 4.300.000 ha numai 56% a intrat
în posesia ţăranilor. Reforma agrară nu numai că nu a desfiinţat marea
proprietate, dar nu a lichidat nici formele de exploatare semifeudale. Este
semnificativ că dijma a rămas şi pe mai departe forma principală de
cultivare a marii proprietăţi.
Referitor la ceea ce a însemnat în mod real „clasa ţărănească independentă",
preamărită de Madgearu, sînt concludente următoarele fapte.
Ţăranii împroprietăriţi, în urma lipsei uneltelor de muncă şi a lipsei de
credite potrivite, au fost nevoiţi să ia împrumuturi de uzură, ceea ce a
dus în mod firesc la ruinarea lor. Astfel pămînturile pierdute au trecut
din nou în proprietatea marilor moşieri, a băncilor şi a chiaburilor. Acest
proces a fost promovat de legea legată de numele lui Mihalache, un alt
reprezentant al ţărănismului, lege care a servit drept bază pentru exproprierea
ţăranilor mici şi mijlocaşi. Din datele recensămîntului din 1930
reiese că ţăranii săraci şi mijlocaşi (care au avut cel mult 10 ha de
pămînt) au avut în proprietatea lor numai 48% din suprafaţa agricolă
a ţării. Acest procent n-a crescut de la 1907 încoace decît cu 8%, în timp
ce pătura chiaburilor s-a întărit, aceştia stăpînind 20% din pămîntul
agricol. Proprietarii care aveau pînă la 50 ha de pămînt (ei reprezentau
1% din proprietari) stăpîneau 32% din suprafaţa ţării, iar moşiile de
peste 500 ha reprezentau 17% din imobilele agricole. Iată care era
aspectul real al „reformei proprietăţii" particulare şi legislaţia care —
după Madgearu — era chemată să apere proprietatea ţăranilor împroprietăriţi,
i
Faptele grăitoare ale realităţii au combătut şi acea teză fundamentală
a sociologiei ţărăniste a lui Madgearu, care declară că „noua clasă ţărănească"
este un factor economic şi politic viabil şi viguros, fiindcă mica
gospodărie agricolă are condiţii prielnice pentru ridicarea rentabilităţii
şi pentru dezvoltarea cantitativă şi calitativă a producţiei. Monografia intitulată
„Reforma agrară din_ 1945" 9
a lui Costin Murgescu, aduce un material
bogat şi convingător în ce priveşte pauperizarea ţărănimii mici şi
8
9
Documente, II, p. 580.
C. Murgescu, Reforma agrară din 1945. Bucureşti, 1956.

mijlocii din Romînia dinainte de eliberare şi în ce priveşte degradarea
producţiei agricole. „Zdrobită de concurenţa economică a marilor gospodării
capitaliste şi moşiereşti, apăsată de povara dobinzilor şi impozitelor,
lovită de disproporţia dintre preţurile de monopol ale
produselor industriale şi preţurile produselor agricole, gospodăria ţăranului
muncitor mic şi mijlociu producător de marfă îşi vedea în permanenţă
reduse veniturile.micşorată rentabilitatea în aşa fel incit numai
rareori ea mai putea realiza măcar o reproducţie simplă" 10 . Să cităm cîteva
date grăitoare pentru sprijinul acestei afirmaţii. In 1934 guvernul romin
de atunci este nevoit să recunoască într-un memoriu oficial, că „agricultorul
romîn nu mai poate să facă faţă cu produsul mediu al exploatării
sale, acoperirii ansamblului sarcinilor sale". Tot acest document guvernamental
mărturiseşte că micul producător agricol nu poate să-şi asigure
existenţa decît dacă-şi expune pămîntul, inventarul mort şi viu, precum
şi forţele de muncă, unei inevitabile degradări. O serie de anchete şi monografii
făcute între cele două războaie mondiale arată că consumul industrial
şi alimentar al populaţiei rurale din Romînia a fost într-o continuă
scădere. In urma subalimentaţiei cronice a ţărănimii muncitoare,
satul romînesc a devenit pepiniera diferitelor boli sociale ca pelagra, tuberculoza,
etc. Numai mortalitatea era în creştere, în special mortalitatea
infantilă. In această privinţă Romînia a ocupat „un loc de frunte"
intre ţările europene. In ce priveşte problema locuinţei, situaţia a fost
dezastruoasă. înapoierea culturală şi analfabetismul dominau satul.
In interesul fundamentării sociologice a politicii ţărăniste, V. Madgearu
încearcă să elaboreze o teorie cu privire la clasa ţărănească unitară
şi cu privire la rolul ei politic conducător şi independent. După cum am
mai amintit, sociologia ţărănistă nu neagă existenţa claselor şi a luptei
de clasă. Satisfăcînd nevoile propagandei sale, sociologia ţărănistă recunoaşte
existenţa claselor sociale şi antagonismul dintre ele. Ea recunoaşte
şi diferenţierea ţărănimii. Străduinţele sale însă tind să denatureze faptele
concrete ale realităţii. Această străduinţă se afirmă în constatarea că diferenţierea
internă a ţărănimii nu prezintă decît anumite deosebiri de nuanţă
care nu ating nici unitatea întregii ţărănimi, nici procesul prin care ţăranul
„independent", care-şi cultivă pămîntul împreună cu familia sa, devine
în urma reformei agrare figura centrală a satului său. Madgearu
recunoaşte existenţa antagonismului dintre exploatatori (= moşieri şi capitalişti)
şi exploataţi. Tratează detailat formele sub care se săvîrşeşte
exploatarea. Dar recunoaşterea existenţei exploatării o foloseşte
pentru a motiva unitatea internă a ţărănimii şi a conştiinţei ei de clasă.
El scrie următoarele ,,. .. există o trăsătură de unire în sînul ţărănimii:
identitatea de interes izvorînd din antagonismul comun întregii populaţii
ţărăneşti faţă de stăpînii mari de pămînt şi faţă de întregul regim de
exploatare al societăţii capitaliste"". Este evident ce urmăreşte Madgearu.
Prin accentuarea existenţei „clasei ţărăneşti unitare" şi a „conştiinţei
Idem, o. c, p. 88.
10
" V. Madgearu, Doctrina ţărănistă, pp. 73—74.

de clasă ţărăneşti unitare", el vrea să şteargă contradicţiile de interese
dintre chiaburi şi ţărănimea muncitoare.
In ceea ce priveşte raportul dintre ţărănime şi clasa muncitoare,
iMadgearu afirmă că intre ele nu există nici o contradicţie de interese.
Ba mai mult, e! declară că „acţiunea politică a ţărănimii nu se poate
mişca decît în cadrul concepţiei democratice muncitoreşti" 12 . Prin urmare
in cuvinte nu are rezerve în privinţa colaborării cu mişcarea muncitorească,
dar ' întreaga lui tendinţă este îndreptată spre a opune alianţei
dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare, activitatea politică izolată,
organizată în cadrul mişcării ţărăniste a clasei ţărăneşti unitare.
„Incontestabil... că odată dovedită existenţa unei clase ţărăneşti cu un rol
bine definit şi preponderent în societăţile agrare, ca factor de transformare
socială, către progres, nu se mai poate nega capacitatea ei de acţiune
p-olitică de sine stătătoare" 13 .
Frazeologia sociologiei ţărăniste despre lupta de clasă şi despre
colaborarea cu mişcarea muncitorească stă în contradicţie cu acţiunile
politice ale ţărăniştilor. Grupa conducătoare a partidului ţărănist a
refuzat orice propunere de colaborare venită din partea Partidului Comunist
din, Romînia. Ţărăniştii au intrat în alianţă cu partidul naţionalburghez
şi nu cu clasa muncitoare şi cu partidul ei de avangardă. Cel
de al IV-lea Congres al Partidului Comunist din Romînia a analizat dezvoltarea
politică a ţărănismului şi a precizat: „Perioada dată e caracterizată
printr-o luptă asiduă din partea burgheziei romîneşti pentru ţărănime.
Din acest punct de vedere trebuie privită şi evoluţia spre burghezie
a clicii conducătoare şi a păturilor burgheze din sate ale partidului ţărănist
şi încercările naţional-ţărăniştilor de a se înţelege cu liberalii. Partidul'
Comunist trebuie să opună acestei lupte a burgheziei pentru ţărănime
activitatea sa de cucerire a maselor ţărăneşti fundamentale de partea proletariatului*"'
14 . Lupta aceasta pe care a dus-o partidul pentru cîştigarea
maselor ţărănimii şi pentru crearea alianţei dintre clasa muncitoare şi
ţărănimea muncitoare a făcut necesară lichidarea curentelor oportuniste
care s-au manifestat în problema ţărănească in sînul partidului. Un astfel
de curent a fost aşa numitul curent „neo-iobăgist", care exprima în rîndurile
partidului influenţa teoriei antimarxiste, oportuniste a lui Dobrogeanu-Gherea.
Reprezentanţii acestui curent au exagerat importanţa rămăşiţelor
feudale şi au subestimat caracterul burghezo-capitalist al economiei
naţionale a Rqmîniei. Pe baza acestor teze greşite, antimarxiste,
curentul' neoiobăgist a cerut sprijinirea „opoziţiei hurghezo-democratice".
în concret a partidului naţional-ţărănesc, într-o epocă cind acest partid nu
a jucat nici un rol pozitiv în viaţa politică a ţării.
Comitetul Executiv ai Internaţionalei Comuniste a arătat incă in 1921
pericolul acestei devieri. Iar rezoluţia celui de al IV-lea Congres al
Partidului a înfierat cu toată hotărîrea politica de sprijinire a „aşa zisei
opoziţii burghezo-democratice". In acelaşi timp Congresul a elaborat di-
12
13
14
Idem, o. c, p. 81.
Idem, o. c, p. 79.
Documente, ÎI, p. 581.

ectivele politice şi sarcinile Partidului în problema ţărănească, în interesul
realizării alianţei între muncitorime şi ţărănimea muncitoare. Cel
de al V-lea Congres al Partidului — aplicînd în mod creator marxismleninismul
la situaţia de la noi din ţară — a analizat contradicţiile antagoniste
interne ale Romîniei burghezo-moşiereşti şi a stabilit caracterul
revoluţiei iminente, a elaborat strategia şi tactica luptei revoluţionare.
Hotărîrea Congresului a constatat că între contradicţiile antagoniste
care aşteaptă să fie rezolvate • prin revoluţie, un loc de frunte îl ocupă
contradicţiile dintre chiaburime şi ţărănimea muncitoare. Constatarea
aceasta bazată pe analiza ştiinţifică a relaţiilor de clasă obiective din
satele din România dezminte teoria greşită a sociologiei ţărăneşti despre
ţărănimea unitară şi despre conştiinţa ei de clasă unitară. După cum se
ştie, Congresul al V-lea a arătat că revoluţia care e la ordinea zilei e
chemată să desăvârşească revoluţia burghezo-democratică sub hegemonia
proletariatului, fără burghezie şi împotriva acesteia. Desăvârşirea revoluţiei
burghezo-democratîce însemna în primul rînd realizarea revoluţiei
agraro-ţărăneşti. Proletariatul care conduce revoluţia — precizează hotărîrea
Congresului — „se sprijină la ţară pe elementele proletare şi semiproletare,
duce cu el ca .aliat păturile sărace şi cele mai de seamă pături
mijlocaşe ale ţărănimii. . . paralizează influenţa partidelor burghezo-moşiereşti
şi mic burgheze asupra maselor de bază ale ţărănimii şi duce lupta
împotriva burgheziei săteşti (chiaburimea) pentru conducerea acestor mase
ale ţărănimii" 15 . Printre lozincile lansate de congres figurează în loc de
frunte lozinca care defineşte sarcina revoluţiei agraro-ţărăneşti. „Pentru
confiscarea tuturor păminturilor regale, moşiereşti şi .mînăstireşti cu inventarul
lor, fără răscumpărare, pentru împroprietărirea cu ele a muncitorilor
agricoli şi a ţăranilor mai săraci şi mijlocaşi" 16 .
Hotărârile acestea au însemnat un îndemn în lupta dusă pentru alianţa
dintre muncitorime şi ţărănimea muncitoare. Evenimentele istorice ulterioare
au confirmat în întregime justeţea analizei, strategiei şi tacticii elaborate
de Congresul al V-lea în ceea ce priveşte problemele fundamentale
ale luptei revoluţionare.
La demascarea ţărănismului a contribuit în mare măsură şi experienţa
câştigată de însăşi masele ţărăneşti în anii guvernării partidului
naţional-ţărănesc, care ajunsese la putere la sfîrşitul anului 1928. Anii
aceştia au arătat oamenilor muncii din ţară şi în primul rînd ţărănimii
muncitoare ce înseamnă în practică sociologia şi politica ţărănistă. Colaborarea
cu muncitorimea s-a manifestat în reprimarea armată de la Lupeni
şi Timişoara, iar democraţia propovăduită de ideologii ţărănişti, în
întărirea terorii dictaturii burghezo-moşiereşti. Guvernarea naţional-ţărănistă
a însemnat pentru ţărănime majorarea considerabilă a impozitelor
agricole, mărirea diferenţei de preţuri între produsele agrare şi cele
industriale în detrimentul produselor agrare. Guvernarea ţărăniştilor a
adus „Legea pentru circulaţia bunurilor rurale" a lui Mihalache şi pauperizarea
ţărănimii muncitoare, care se zbătea în ghiarele crizei agrare.
1 3
lf?
Ibid., p. 119.
Ibid., p. 120.

Sub influenţa acestor fapte şi a muncii de lămurire dusă de comunişti
pentru demascarea partidului naţional-ţărănesc, masele largi ale ţărănimii
s-au îndepărtat de acest partid. Autodernascarea şi demascarea ţărănismului
a fost un factor hotărîtor în lupta dusă de partid pentru cîştigarea
maselor ţărănimii, pentru eliberarea acestor mase de sub influenţa burgheziei.
Ideologia statului ţărănesc
Lupta împotriva sociologiei şi politicii ţărăniste a intrat într-o fază
nouă atunci cînd — trecut în opoziţie — partidul naţional-ţărănesc a
elaborat ideologia şi programul „Statului ţărănesc". Cu acest program
a încercat partidul naţional-ţărănesc să recîştige masele pe care le-a pierdut
în anii guvernării sale antipopulare, reacţionare. Prin acest program
nou şi prin această lozincă, reprezentanţii ideologiei „statului ţărănesc"
au vrut să-şi continue politica de izolare a ţărănimii muncitoare de clasa
muncitoare şi de lupta acesteia.
Ce elemente noi conţine ideologia „statului ţărănesc" faţă de ideologia
şi sociologia ţărănistă propriu zisă? Teoreticienii „statului ţărănesc"
au preluat în esenţă fără nici o modificare teoriile de bază ale sociologiei
ţărăniste privitoare la primatul ţărănimii, la trăinicia economiei ţărăneşti
bazată pe muncă, la aşa numitul socialism ţărănesc bazat pe cooperaţie
etc. Programul şi platforma teoretică nouă a partidului naţional-ţărănesc
totuşi nu e identică întru toate cu ţărănismul din deceniul al treilea. Programul
acesta conţine şi elemente care arată acomodarea ţărănismului
la ideologia naţionalistă-fascistă. Ideologia „statului ţărănesc" oglindeşte
procesul de fascizare a elementelor capitaliste reprezentate de partidul
naţional-ţărănesc şi orientarea tot mai hotărîtă a claselor dominante din
Romînia burghezo-moşierească spre fascism.
De altfel, construcţia teoretică a „statului ţărănesc" e o cîrpitură
plină de contradicţii şi de inconsecvenţe. In ea se amestecă teoriile vechi
ale sociologiei ţărăniste cu lozinci ipocrite care preconizează „apărarea
democraţiei" şi cu teze care arată influenţa ideologiei fasciste.
Ideologii statului ţărănesc îşi prezintă teoria lor în primul rînd cu
pretenţia că ea e o concepţie complet originală, care porneşte de la
realităţile din Romînia şi e o expresie a acestora. Ei susţin că statul preconizat
de ei încă nu a fost realizat nicăieri şi nici nu poate îi realizat
decît tocmai în Romînia, care are un caracter agricol ţărănesc. . Prin
crearea statului ţărănesc poporul romîn poate realiza ceva original, ceva
specific. E şi dator să facă acest lucru, pentru a pune capăt 'imitării
obişnuite a formelor străine. In legătură cu aceasta E. Ene, unul dintre
ideologii statului ţărănesc, scrie următoarele: „Statul ţărănesc trebuie să
fie forma de guvernare a unui popor a cărui majoritate e alcătuită din
ţărani, adică din proprietari de mici parcele de pămînt, pe care ei le
cultivă cu mijloace mai mult familiale, consumînd în gospodăria proprie
cea mai mare parte a producţiunii lor" 17 . Dacă tezele anticapita-
17
E. Ene, Spre Statul ţărănesc. Bucureşti, 1932, pp. 4—5.

liste ale sociologiei ţărăniste din cel de al treilea deceniu se prezentau
cîteodată mascate în frazeologie marxistă, în schimb „anticapitalismul"
ideologiei statului ţărănesc se acomodează la demagogia socială a fascismului,
în acest sens declară I. Mihalache la Congresul tineretului
naţional-ţărănesc (1934), că statul ţărănesc va îi un stat anticapitalist
şi antiliberal. Iar în studiul său „Ţărănism şi Naţionalism" defineşte
caracterul statului ţărănesc în felul următor: „Va veni... şi la noi, pe
ruinile capitalismului şi liberalismului, o nouă formă de stat, după
chipul şi asemănarea muncitorului romîn, care e ţăranul. Va fi Statul
naţional-ţărănesc!" 18 . Din definiţia lui Mihalache reiese clar conţinutul
de clasă şi scopul lozincii despre „statul ţărănesc". In atmosfera marilor
mişcări muncitoreşti din primii ani de după războiul mondial, sociologii
ţărănişti — cum am văzut mai sus — au recunoscut măcar în vorbă
nevoia colaborării cu muncitorimea. Cerinţele luptei împotriva alianţei
dintre muncitorime şi ţărănime, alianţă care se realiza sub conducerea
partidului comunist, silea insă în al patrulea deceniu pe acest conducător
al partidului naţional-ţărănesc să nu mai ia, măcar aparent, cunoştinţă
de existenţa şi lupta muncitorimii din Romînia. Pentru el muncitorimea
este identică cu ţărănimea. Insă zadarnic a vrut Mihalache să
scape de muncitorime ignorînd-o. Muncitorimea din Romînia, mişcarea
muncitorească revoluţionară nu depindea de faptul dacă ideologii statului
ţărănesc le-au recunoscut sau nu. In ciuda solipsismului ţărănist
al lui Mihalache, această clasă muncitorească — condusă de partidul
ei — a luptat eroic, tocmai în anii elaborării teoriei statului ţărănesc,
împotriva cercurilor burghezo-moşiereşti care urmăreau fascizarea ţării.
Iar lozinca statului ţărănesc a fost tocmai una dintre manevrele politice
cu ajutorul cărora clasele conducătoare din Romînia burghezo-moşierească
au încercat să stăvilească lupta revoluţionară a maselor muncitoare.
In ce ar consta caracterul anticapitalist al statului ţărănesc? Oare
au pus reprezentanţii „primatului ţărănimii" problema desfiinţării proprietăţii
particulare asupra mijloacelor de producţie? Nici vorbă! In anii
aceştia nevoile de apărare ale capitalismului nu mai permit ridicarea
problemei proprietăţii particulare a mijloacelor de producţie şi a pămîntului,
nici măcar în forma cum a făcut-o Madgearu în studiul său pe
care l-am analizat la începutul acestui studiu. Reprezentanţii teoretici ai
statului ţărănesc în parte ocolesc problema, iar pe de altă parte, îşi
repetă teoriile cunoscute despre necesitatea menţinerii proprietăţii mari
care îndeplineşte „o funcţie socială". După concepţia lor unitatea de bază
economică a statului ţărănesc o formează gospodăriile ţărăneşti bazate
pe muncă, pentrucă in această rezolvare văd antidotul cel mai eficace al
transformării socialiste a agriculturii. E. Ene mărturiseşte deschis: „...în
ce priveşte producţiunea, Statul ţărănesc nu poate vedea decit producţiunea
agricolă individualistă de azi. Trebuie deci să înlăturăm preocupările şi
recomandările celor ce lăsîndu-se întotdeauna convinşi de ultima carte
8
I. Mihalache, Ţărănism şi Naţionalism. Bucureşti, 1936, p. 7.

citită', socotesc a fi obligaţi să susţină ideea la modă a sovhozurilor şi
colhozurilor ruseşti" 19 .
înrudirea spirituală a ideologilor statului ţărănesc cu ideologia fascistă
apare şi din cerinţele lor prin care urgitează aşa numita „democraţie
de grupuri" — care arată deja influenţa corporatismului — şi consolidarea
puterii executive centrale. Ideologii statului ţărănesc nu s-au
opus in mod principial .agitaţiilor naţionaliste, antisemite a grupărilor
fasciste din ţară. Dimpotrivă, au preluat lozincile acestora prin care justificau
răpirea drepturilor .minorităţilor, asuprirea lor economică, politică
şi culturală. In legătură cu aceasta Mihalache scrie: „Statul este în drept
şi este obligat să sprijine în chip special elementul romînesc, că opera
de reparare a unei nedreptăţi naţionale" 20 . Fascizarea partidului naţionalţărănesc
nu s-a făcut numai pe plan ideologic. Elaborarea ideologiei
„statului ţărănesc" cu amprente fasciste a fost chemată să pregătească
spiritual colaborarea politică şi practică care s-a realizat în formă concretă
prin vestitul pact Maniu-Codreanu.
Documentele din acea vreme ale Partidului Comunist din Romînia
au demascat conţinutul de clasă al ideologiei „statului ţărănesc" şi tendenţionismului
ei politic. Ele au arătat că această ideologie şi această
lozincă serveşte în primul rînd pentru a împiedica lupta comună a muncitorilor
şi a ţăranilor. Faţă de lozinca „statului ţărănesc", partidul trebuia
să opună — constată aceste documente — lozincile sale care cheamă la
luptă comună masele muncitorimii şi ale ţărănimii. Hotărîrile plenarei
lărgite (din iulie 1933) a Comitetului Central al partidului constată:
„încercărilor făcute de lagărul burghezo-moşieresc de a desbina mişcarea
proletară de cea ţărănească, sforţărilor de a reţine ţărănimea sub influenţa
partidelor burghezo-moşiereşti şi a se sprijini pe ţărănime în lupta contra
proletariatului (lozincile „statului ţărănesc", lăudarea ţăranului „conservativ"
etc), partidul trebuie să contrapună nu numai cea mai largă
popularizare a lozincii alianţei muncitorilor şi ţăranilor, dar şi o activitate
consecventă pentru crearea acestei alianţe în luptele zilnice" 21 .
Ţărănismul Iui C. Rădulescu-Motru
Aprecierile de mai sus sint perfect valabile şi pentru ţărănismul
de factură filozofico-socială şi culturală reprezentat de C. Rădulescu-
Motru. In vremea cînd conducătorii partidului naţional-ţărănesc au elaborat
ideologia şi lozinca „statolui ţărănesc", C. Rădulescu-Motru s-a
prezentat şi el cu teoria lui prin care propune crearea statului ţărănesc
romîn. Insă proiectul de reformă cu caracter ţărănist al societăţii şi statului
romîn, elaborat de C. Rădulescu-Motru, nu poate fi considerat
identic cu programul lui Mihalache, Ene şi adepţii lor. Proiectul acesta
de reformă apare ca o concluzie a concepţiei sociologice şi filozofico-
E. Ene, o .c, p. 7.
19
I. Mihalache, o.c, p. 19.
2 0
2
' Dualmente din istoria P.C.R. 1951, p. 190.

culturale a autorului lui, ca o realizare practică a „romîmsmului" propagat
de Rădulescu-Motru.
Activitatea filozofico-socială şi culturală a lui C. Rădule^cu-Motru
e legată de critica socială şi culturală reacţionară a „Junimii". In lucrarea
sa „Cultura romînă şi politicianismul" (1904), el face un aspru rechizitoriu
împotriva aşa numitului „politicianism" pe care-1 consideră ca o
racilă a vieţii romîneşti şi pe care-1 consideră izvorul tuturor relelor.
După Rădulescu-Motru politicianismul este acel soi de activitate politică,
pe care politicienii de meserie o practică ca pe o profesiune a lor cu
scopul de a subordona instituţiile publice şi problemele de interes obştesc
intereselor personale. Politicianismul — spune Rădulescu-Motru —
nu ţine seamă de structura sufletească şi de particularităţile poporului
romîn, nu ia în considerare nevoile culturale ale acestuia, ci a preluat
diferite instituţii şi obiceiuri străine, nepotrivite cu factura sufletească a
poporului romîn. Iar acestea, în loc să promoveze dezvoltarea organică
a vieţii spirituale a poporului romîn, au tulburat-o şi au înăbuşit-o. Politicianismul
nu apreciază rolul pe care îl are cultura în viaţa poporului
romîn, deşi personalitatea, specificul poporului îşi găseşte expresia în cultură.
Dar numai acel popor poate să-şi creeze o cultură proprie care are
Individualitate, personalitate. Cultura presupune o unitate sufletească a
poporului respectiv, fiindcă însăşi cultura este de natură sufletească, spirituală.
Acel popor care alunge la conştiinţă, la unitatea vieţii sufleteşti,
este creator de cultură. Acela care e incapabil în direcţia aceasta, nu poate
avea decit civilizaţie. Deosebirea între cultură şi civilizaţie constă în
faptul că, pe cînd cea dintîi pătrunde firea întregului popor, cea din urmă
este numai un fenomen de suprafaţă. Civilizaţia se poqte cîstiqa prin
imitaţie. însă cultură împrumutată, imitată, nu există şi nici nu poate
exista. Rădulescu-Motru îşi bazează critica adusă vieţii sociale si culturale
romîne pe aceste teorii generale de filozofie a culturii, care poartă în mod
vădit amprenta filozofiei vieţii reacţionare.
Poporul romîn — constată el — dpsi nu a avut o cultură desăvîrşită.
a avut totuşi o aşa zisă semicultură. Situaţia aceasta a durat aproximativ
pînă la mi [locul secolului al XlX-lea, cînd, prin preluarea servilă a formelor
de civilizaţie străine, s-a întrerupt continuitatea organică a culturii
romîne. Cultura poporului romîn în c ă nu a dispărut, ci s-a retras în miilocul
poporului, adevăratul ei păstrător. „Sub aparenţa sclipitoare a civilizaţiunii
externe — scrie Rădulescu-Motru — trăieşte mai departe în
poporul nostru acelaşi suflet din trecut, suflet de păstor şi de plugar".
Ne putem da seama că critica culturii pe care o face Rădulescu-Motru
este de fapt o variantă a concepţiilor Junimii. Teoria formei fără fond la
el apare sub forma contradicţiei care există între viaţa sufletească şi cultura
poporului romîn şi între civilizaţia străină importată de politicianism.
Rădulescu-Motru, întocmai ca şi Titu Maiorescu, atacă democraţia burgheză
de pe poziţii de dreapta, respectiv atacă forma ei avortată lansată
de monstruoasa coaliţie dintre burghezia şi anoşierimea romînă. Prin
atacarea monstruozităţilor într-adevăr existente şi tipice politicianismu-

lui, el vrea să înlăture democraţia şi se identifică cu conservatismul politico-social.
Pe la începutul deceniului al III-lea, Rădulescu-Motru se angajează
ca, in opoziţie cu sociologia şi politica ţărănistă, să elaboreze o ideologie
ţărănistă pusă în slujba partidului conservator. Cum am văzut mai sus,
sociologia ţărănistă a lui Mihalache—Madgearu a făcut uz de propagandă
pseudo-revoluţionară pentru a induce în eroare masele ţărănimii. Ţărănismul
lui Rădulescu-Motru — referindu-se la particularităţile specifice
ale facturii psihice a ţăranului romin —•, argumentează pentru menţinerea
ordinei existente, Rădulescu-Motru nu poate accepta politica falsă de stînga
a partidului ţărănist. Crede că acest joc cu focul e periculos. în prefaţa
studiului său „Ţărănismul — un suflet şi o politică" 22 , acuză partidul ţărănesc
că în programul lui alimentează numai setea de pămînt a ţărănimii,
in loc să dea expresie idealului înrădăcinat în sufletul acestuia.
Ce caracterizează — după părerea lui Rădulescu-Motru — viaţa
sufletească a ţărănimii romîne? Care ar fi de fapt acel ideal care odrăsleşte
din această viaţă sufletească şi pe care ţărănismul adevărat —
reprezentat de el — ar trebui să-1 manifeste? Vorbind despre caracteristicile
sufleteşti ale ţăranului romîn, Rădulescu-Motru protestează în primul
rînd împotriva concepţiei că ţărănimea ar constitui o clasă socială. Poate
fi acceptată existenţa clasei muncitoare, se poate chiar lua act de lupta de
clasă dusă de aceasta. In ceea ce priveşte ţărănimea însă situaţia e alta.
„Ţărănimea, în Ţara Romînească, este ceva mai mult decît o clasă —
spune el — este obîrşia claselor sociale" 23 . Ţărănimea nu este o clasă, ci
acea masă omogenă, din care îşi trage originea întreaga naţiune şi a cărei
conştiinţă coincide cu conştiinţa întregii naţiuni. Identificarea ţărănimii cu
naţiunea şi negarea diferenţierii interne a ţărănimii e o concepţie profund
greşită şi neştiinţifică. Procesul de formare al claselor sociale moderne
nici cum nu poate fi redus la această presupusă obîrşie comună. Baza
formării ă acestor clase nu este ţărănimea ci procesul de dezvoltare al
relaţiilor de producţie capitaliste. In cursul acestui proces însăşi ţărănimea
se diferenţiază: faţă de marea majoritate a ţăranilor săraci şi mijlocaşi
se formează chiaburimea, burghezia satelor. Rădulescu-Motru argumentează
în favoarea caracterului omogen, nediferenţiat al ţărănimii romîne
din motivul că o înzestrează cu însuşiri sufleteşti eterne şi deasupra
societăţii, însuşiri pe care — avînd în vedere că ţărănimea e însăşi naţiunea
— încearcă in cele din urmă să le prezinte drept tipice pentru
întreaga romînime. în felul acesta el poate să pună faţă-n faţă ţărănimea
unitară cu muncitorimea de la oraşe, iar pe de altă parte poate să califice
muncitorimea ca fiind străină de sufletul neamului. După părerea lui Rădulescu-Motru,
sufletul şi mentalitatea ţărănimii se formează sub influenţa
fenomenelor din natură. Viaţa ţăranului romin depinde de aceste fenomene
şi de aici provine misticismul lui. într-adevăr el nu priveşte natura ca o
însuşire de fenomene dirijate de legi, ci ca o întruchipare a puterilor supranaturale.
Din acest motiv nici nu apreciază munca continuă, raţională.
;
2 2
23
C. Rădulescu-Motru, Ţărănismul — un suflet ş: o politică. Bucureşti, 1929.
Idem, o. c, p. 39.

Muncitorul din fabrică poate exagera rolul muncii, pentru că el mînueşte
In uzină o maşină, care produce supunîndu-se voinţei lui. In schimb ţăranul
numai atunci poate aduna o recoltă bogată, dacă productivitatea naturii
ii vine într-ajutor. De aici se explică şi faptul, că ţăranul se împacă
cu situaţia şi cu gîndul inegalităţii. Pămîntul unuia e mai bun, al altuia
mai rău. Odată se întîmplă ca recolta lui să fie mai bună, altă dată a
vecinului său. Din acest motiv — conclude Rădulescu-Motru — „socialismul
nu prinde între ţărani. El prinde între orăşeni care trăiesc între zidurile
fabricii. Aceştia sînt totdeauna gata să reformeze lumea, fiindcă lumea
lor este redusă la imaginea unei maşini" 24 . Ţăranul romîn, care în structura
sufletească se asemănă mult cu popoarele primitive (nu-i place munca
ordonată, nu pune preţ pe timp, e aplecat spre lux) e prin construcţia lui
conservativ. Numai el crede în sfinţenia orînduirii existente. Chiar dacă
se răscoală — cum s-a întîmplat în 1907 — şi atunci el cedează în faţa
sorţii. Prin răscoală însă ţărănimea nu vrea să realizeze experienţe sociale,
ci porneşte „pentru a întrona aceea ce este drept, adică aceea ce este
de mult intrat în deprinderile ei de a gîndi" 25 . Din acest motiv locul ţăranului,
care are o factură conservativă, e în partidul conservator. El nu
are ce căuta în partidele burgheze, „democratice", fiindcă acestea reprezintă
interese şi concepţii sociale care nu se potrivesc cu structura sufletească
a lui. Socialismul este de fapt o rezolvare, însă nu pentru un stat
ţărănesc. Singura concepţie şi singura orientare care e în acord cu idealurile
şi structura sufletească a ţăranului rămîne conservatismul. Pentruţ
conservatism problema socială — spune Rădulescu-Motru — e o problemă
morală. El caută cauzele relelor sociale, ale mizeriei, ale inegalităţii în
instinctele, în pasiunile omeneşti. Din acest motiv se impune sarcina ca,
prin cultură, prin religie şi prin politică, omul să fie înnobilat, în felul
acesta rezolvîndu-se şi problemele sociale.
Atacul pe care 1-a îndreptat Rădulescu-Motru împotriva burgheziei şi
împotriva formelor capitaliste nu a pus în discuţie puterea capitaliştilor
aliaţi cu clasa moşierilor, ci a sprijinit lichidarea rămăşiţelor instituţiilor
şi libertăţilor democratice. Scopul lui principal este să înalţe un zid despărţitor
între oamenii muncii de la oraşe şi cei de la ţară şi referindu-se
la presupusele trăsături sufleteşti ale ţărănimii, să împiedice alianţa lor.
Aceste particularităţi sufleteşti care — după părerea lui — ar determina
lumea sufletească şi mentalitatea ţăranului romîn, nu sînt altceva decît
mistificările deformărilor caracteristice pentru păturile ţărăneşti înapoiate
în urma asupririi de veacuri. Ţărănismul conservativ al lui Rădulescu-
Motru a intenţionat să menţină ţărănimea romînă tocmai în această stare
de înapoiere şi în această beznă.
Evoluţia istorică, eliberarea ţărănimii muncitoare de sub jugul burghezo-rnoşieresc,
au dovedit că aceste particularităţi sufleteşti nu au nici
pe departe un caracter etern. Ţăranul de „factură conservativă" nu s-a
dat înapoi ca sub conducerea clasei muncitoare să ia în stăpînire pămînturile
moşierilor, iar mai tîrziu să pornească pe drumul cel nou, pe drumul
2 4
2 8
Idem, o. c, p. 48.
Idem, o. c, p. 32.

vieţii colective. Zadarnic a argumentat reprezentantul ţărănismului conservativ
că socialismul este incompatibil cu telul de viaţă al ţăranului.
Ţăranul romîn care lucrează pe pămîntul propriu şi cel care păşeşte pe
drumul vieţii colective nu se înspăimîntă nici de muncă, nici de maşini.
In loc de înnobilarea sufletească de valoare dubioasă, ţăranul muncitor
romîn a ales soluţia reală propusă de clasa muncitoare şi de partidul
acesteia: lichidarea proprietăţii mari şi transformarea socialistă a agriculturii.
Realitatea a dezminţit mai convingător decît orice argument teoretic
falsitatea tezelor lui Rădulescu-Motru.
Falimentul ţărănismului conservativ a fost atît de evident cu mult
înainte de eliberarea patriei noastre, încît însuşi Rădulescu-Motru a trebuit
să renunţe la el. In anii elaborării ideologiei statului ţărănesc îşi
însuşeşte şi el lozinca acestuia şi devine propovăduitorul lui. Din ideologia
statului ţărănesc reprezentată de Rădulescu-Motru au dispărut tezele
care aduceau imn de laudă conservatismului şi partidului.conservator, între
timp dispărut. Cu toate că se apropie de concepţia şi programul elaborat
de ideologii partidului naţional-ţărănesc, totuşi nu-şi însuşeşte ideile de
bază ale sociologiei acestuia. Locul acestora îl ocupă teoriile de filozofie
socială şi culturală pe care le lansează sub denumirea de „romînism" ca
o dezvoltare a concepţiilor lui mai vechi.
Ce propagă acest „romînism" şi cum se încadrează el în concepţia
despre societate şi cultură susţinută de Rădulescu-Motru?
Punctul de plecare pentru temelia filozofiei sociale şi culturale a romînismului
ni-1 dă critica spiritualităţii secolului al XlX-lea. Şi Rădulescu-
Motru se înrolează în rîndurile acelor filozofi burghezi, care încearcă să
prezinte criza generală a orînduirii capitaliste ca o criză a spiritului european,
a culturii şi a moralei europene. Criza aceasta — după părerea lui
— izvorăşte din falimentul ideilor dominante ale secolului al XlX-lea.
Anume în secolul trecut — spune Rădulescu-Motru — au dominat patru
principii de bază: în explicarea psihicului individual principiul asociaţiei,
în viaţa economică concepţia individualismului economic, în viaţa de stat
teorja contractului social şi în sfîrşit principiul libertăţii. Secolul al XlX-lea
a fost secolul individualismului şi al liberalismului. Cataclismul primului
război mondial a accelerat prăbuşirea spiritualităţii secolului al XlX-lea,
iar Europa trăieşte azi anii desfăşurării unei noi spiritualităţi. Noua spiritualitate
a Europei cîştigă teren sub semnul acelui naţionalism, care
rupe legăturile cu naţionalismul de factură veche îmbinat cu liberalismul
burghez din secolul al XlX-lea. Acesta din urmă a conceput naţiunile ca
unităţi pasive, formate în esenţă de elemente identice şi a avut ca principiu
călăuzitor individualismul. In schimb naţionalismul nou porneşte din
credinţa că fiecare naţiune e înzestrată cu o structură individuală, are o
constituţie specifică, originală şi are destinul său propriu. In hitlerism şi
fascism îşi găseşte expresia adecvată naţiunea germană, respectiv cea
italiană, şi sub acest raport aceste două curente sînt reprezentantele spiritualităţii
europene noi — declară Rădulescu-Motru. De fapt însă nici hitlerismul,'
nici fascismul lui Mussolini nu aveau nimic comun cu esenţa şi
caracterul poporului german, respectiv italian. In hitlerism şi fascism

nu-şi găsea expresia cuvenită spiritualitatea celor două popoare ci tendinţele
ultra-reacţionare şi imperialiste ale vîrîurilor monopoliste germane
şi italiene, iar în ceea ce priveşte faimoasa „spiritualitate nouă europeană",
aceasta nu exprimă altceva decît orientarea generală spre reacţiune şi
obscurantism a ideologiei burgheze din epoca imperialismului.
Spiritualitatea europeană nouă — declară Rădulescu-Motru — nu numai
Lă rupe legăturile cu secolul al XlX-lea în ceea ce priveşte concepţiile sociale
şi politice, ci înseamnă şi afirmarea unor noi. curente pe terenul
ştiinţei şi culturii. Ştiinţa şi cultura secolului trecut a purtat pecetea materialismului,
a determinismului şi a nihilismului cultural, iar epoca nouă
trebuie să ajute la biruinţă spiritualitatea. Credincios filosofiei sale idealiste,
Rădulescu-Motru găseşte factorul determinant al societăţii, al naţiunii
şi al culturii în spiritualitate. „Spiritualitatea este preliminară culturii
— scrie el. Ea este fermentul care pune în mişcare producţia culturală"
26 . Spiritualitatea, deci biruinţa idealismului, o sprijină şi curentele
şi rezultatele noi ale ştiinţei moderne. Pentru susţinerea teoriei sale, Rădulescu-Motru
pune în linie de bătaie toate teoriile idealiste, indeterministe
şi vitaliste preconizate de cultivatorii burghezi ai fizicii, ai biologiei
şi ai psihologiei. Teoriile lui Bohr şi Heisenberg, Bergson, Le Dantec şi
Uexkuell, sînt înşirate ca aliate pentru justificarea rominismului.
„Românismul" lui Rădulescu-Motru, reprezentant al noii spiritualităţi
naţionaliste romîne, s-a desfăşurat sub egida contra ofensivei generale
reacţionare şi idealiste care caracterizează ideologia burgheză a ţărilor
capitaliste. Această reacţiune spirituală a pornit sub lozinca criticii sec.
al XlX-lea, alegîndu-şi ca obiectiv de atac democraţia pe plan social
şi materialismul şi determinismul pe plan ştiinţifico-cultural. în timp ce
în domeniul vieţii social-politice critica de pe poziţii de dreapta a democraţiei
burgheze şi a liberalismului a servit pregătirea spirituală a dictaturii
făţişe a capitalului monopolist, în schimb curentele idealiste, intuiţioniste,
indeterministe, agnostice, care apar în domeniul ştiinţei şi culturii,
au însemnat întronarea celui mai întunecat obscurantism şi fideism.
în această atmosferă spirituală încadrează Rădulescu-Motru „rominismul"
ca odrasla romînească a spiritualităţii europene noi. Rădulescu-
Motru nici nu neagă că romînismul, hitlerismul şi fascismul izvorăsc din
acelaşi loc. „Chiar de pe acum, italienii numesc naţionalismul lor fascism;
germanii, rasism; iar romînii, romînism" 27 . Pe lîngă demonstrarea înrudirii
cu reacţiunea politica şi spirituală a Europei, Rădulescu-Motru pune
accent deosebit şi pe dovedirea legăturilor rominismului cu acele curente
romîne din trecut şi contemporane, cu care se identifică în privinţa scopului
urmărit. Astfel, în ceea ce priveşte trecutul, se referă la Junimea,
iar pentru prezent la şcoala monografică a lui D. Guşti, precum şi la
activitatea eugeniştilor şi psihotehnicienilor romîni. De alianţa acestora
din urmă are nevoie din motivul că ei prin cercetările lor sociografice,
biologice şi psihologice, ar fi descoperit particularităţile biologice şi psi-
2 6
2 7
C. Rădulescu-Motru, Catehismul unei noi spiritualităţi. Bucureşti, 1936, p. 67.
Idem, o. c, p. 99.

hologice ale poporului romîn, adică acei factori pe care se întemeiază
„romînismul".
In ceea ce priveşte trecutul, concepţia nouă a lui Rădulescu-Motru
reînvie teoriile pe care le-a expus în scrierile lui mai vechi. De astă dată
atacul lui nu se îndreaptă împotriva politicianismului, ci împotriva aşa
numitului naţionalism vechi. In schimb fenomenele pe care le biciuieşte
acum pe motivul că ar fi greşeli ale naţionalismului vechi, sînt în esenţă
aceleaşi ca cele criticate sub numele colectiv de politicianism. Vechiul
naţionalism romîn a fost — după părerea lui — o noţiune şi o direcţie
împrumutată. Ierarhia valorii nu şi-a întemeiat-o pe specificul romînesc,
ci pe iluzii împrumutate din lumea burgheză a Europei. Naţionalismul
vechi anume s-a simţit obligat să copieze instituţiile moderne burgheze
din Apus, dar acestea nu s-au potrivit cu specificul romînesc. Pentru naţionalismul
vechi viitorul romînimii coincide cu prezentul francez sau
englez. El şi-a luat drept punct de orientare umanismul abstract, noţiunea
omului abstract, în loc să fi avut curajul să fie romîn. Iluziile acestea
însă au costat foarte mult. S-a creat o birocraţie goală cu o sumedenie
de funcţionari, pe care statul nu-i poate plăti, în schimb nu a existat o
preocupare de ex. de sănătatea poporului. Şcoala a educat numai pentru
forma de viaţă orăşenească,, burgheză; învăţătorii de la ţară abia aşteaptă
să poată evada din sat. Justiţia e foarte costisitoare etc.
Ca şi în lucrarea lui din tinereţe, intitulată „Cultura romînă şi politicianismul",
Rădulescu-Motru face constatări critice juste în legătură cu
situaţia politică şi culturală din Romînia burghezo-moşierească.
Aspectele negative pe care le înşiră, au existat într-adevăr. Totuşi
critica Iui nu este constructivă, căci, pe de o parte cauzele prin care explică
fenomenele nu sînt juste, iar pe de altă parte soluţiile pe care le
propune sint antiprogresiste. Izvorul relelor sociale ale Romîniei burghezo-moşiereşti
nu trebuiesc căutate in anumite curente ideologice străine
de sufletul rornînismului, indiferent că le numim politicianism sau naţionalism
vechi. Caracterul fals şi formalist al instituţiilor democratice
nu se datoreşte faptului că aceste instituţii ar fi fost în contradicţie cu
structura sufletească a romînilor, ci faptului că burghezia, devenită reacţionară,
s-a împăcat cu clasa moşierească, a trădat democraţia şi idealul
libertăţii şi a renunţat să desăvîrşească revoluţia burghezo-democratică.
Dictatura burghezo-moşierească a aservit ţara intereselor capitaliste interne
şi externe, precum şi puterilor imperialiste. Datorită acestui fapt,
Romînia a rămas un stat dependent, cu o industrie şi agricultură ina
poiată. Pentru mizeria în care trăiau masele, pentru starea sanitară şi
culturală înapoiată nu e vinovat nici materialismul, nici umanismul, ci
exploatarea burghezo-moşierească, precum şi politica culturală antiprogresista
şi antipopulară, care a ţinut în analfabetism şi în întuneric atît
masele de la oraş, cît şi pe cele de la ţară.
Dar ce soluţii propune Rădulescu-Motru pentru relele pe care, în
parte, le-a sesizat corect, dar le-a diagnosticat greşit? Ce înseamnă de
fapt romînismul preconizat de el?
Romînismul care reprezintă naţionalismul nou — după Rădulescu-
Motru — rupe cu naţionalismul vechi, iluzionist. In locul şabloanelor din

apus, el vrea să pornească de la realităţile din patrie. Realitatea aceasta
însă — arată Rădulescu-Motru — trebuie să fie alta decît realitatea romînilor
izolaţi. Există o reafitate istorică — spune el — care este deasupra
indivizilor, care uneşte generaţiile ce se succed. Romînismul este
tocmai expresia acestei realităţi supraindividuale. Natural, realitatea istorică
care e deasupra indivizilor, „descoperită" de Rădulescu-Motru, nu
însemnează recunoaşterea existenţei sociale obiective. Rădulescu-Motru
iilozof şi sociolog idealist nu poate să recunoască existenţa unei realităţi
istorico-sociale care există în afară, şi independent de existenţa indivizilor.
Realitatea istorică deasupra indivizilor — în concepţia lui Rădulescu-
Motru — este lumea ideilor, este „realitatea" spirituală, care determină
viaţa popoarelor. Concepţia socială a lui Rădulescu-Motru este idealistă
şi datorită faptului acestuia, realitatea istorică la care se referă nu este
altceva decît spiritualitatea care hotărăşte destinul poporului. Aceasta —
după părerea lui — se manifestă în tradiţii, în obiceiuri şi în idealuri.
In trecut — constată Radulescu-Motru —, nu s-a putut afirma adevărata
realitate a istoriei romîneşti. Nu s-a putut afirma din motiv că
sufletul romînimii a fost sîîşiat de veacuri de două tendinţe antagoniste.
Una din aceste tendinţe este cea a individualismului claselor de sus, care
la noi însă n-a dus la înfiinţarea de întreprinderi industriale şi financiare
(?) ca în Apus, ci şi-a găsit expresia în politicianism. Cealaltă tendinţă
este cea a colectivismului claselor de jos, care a avut în Romînia tot o
formă specială şi anume s-a manifestat în misticism: Deci, Rădulescu-
Motru încearcă să explice antagonismul dintre exploatatori şi exploataţi
prin opoziţia a două atitudini sufleteşti. Bl prezintă individualismul claselor
de sus ca un fel de manifestare egoistă. Iar lupta de veacuri pentru
libertate a celor exploataţi ca un fel de misticism colectivist.
Psihologizarea şi mitizarea realităţii sociale şi a luptei claselor cu
interese antagoniste îi serveşte lui Rădulescu-Motru ca motiv pentru a
căuta rezolvarea acestui conflict sufletesc în „romînism". „Romînismul
este chemat — scrie el — să pună capăt antagonismului sufletesc care
a înstrăinat pînă acum pe romînii din clasele de sus de romînii din
clasele de jos. El va înfrîna individualismul celor de sus şi va lumina mişti-,
cismul celor de jos" 28 .
Zadarnic declară însă Rădulescu-Motru că în Romînia individualismul
claselor de sus n-a dus la înfiinţarea de întreprinderi industriale şi bănci.
El nu poate totuşi să nege total existenţa capitalismului şi a industrializării
capitaliste în Romînia. Din acest motiv el aruncă odiul. .. asupra
materialismului şi marxismului. El recurge la cunoscuta metodă a sociologiei
prefasciste şi fasciste şi identifică liberalismul burghez cu marxismul.
Luîndu-şi rolul de critic al capitalismului, el încearcă să nimicească marxismul.
Aşa se demască romînismul, aşa iese la lumină faptul că el consideră
drept rol al său principal lupta împotriva materialismului, a marxismului.
Nici Rădulescu-Motru nu îşi ascunde scopul şi recunoaşte că:
?
8 Idem, o. c, pp. 114—115.
3 — Buletinul Univ. ,,V. Babeş" şi „Bolya!", Seria şt. sociale, I, 1—2, 1956.

„Romînismul poate fi considerat ca o reaeţiune specială a sufletului romînesc
în contra concepţiunilor şi metodelor materialiste" 29 .
Am putut constata că rădăcinile romînismului lui Rădulescu-Motru
se hrănesc din reacţiunea care apare pe terenul ştiinţific şi cultural.
Aceasta însă nu înseamnă că filozofia socială pe care o propagă şi concluziile
social-politice pe care le putem trage din ea ar fi de factură fascistă.
Rădulescu-Motru ia poziţie împotriva fascismului romîn care aţîţă
împotriva naţionalităţilor conlocuitoare şi împotriva celorlalte popoare. Nu
acceptă nici xenofobia curentelor romîne de dreapta, nici mistica ortodoxă
care se manifestă în ideologia fascismului romîn. Această distanţare a
avut drept rezultat atacurile unor ideologi ai fascismului romîn îndreptate
împotriva lui. Nu se poate însă lupta împotriva fascismului şi a şovinismului
avînd ca punct de sprijin curentele anti'progresiste europene şi
romîne. Nu se poate izola consecvent de fascism ideologul care în acelaşi
timp luptă împotriva celei mai progresiste concepţii despre lume: materialismul
marxist şi socialismul ştiinţific Aceasta e valabil şi pentru romînismul
lui Rădulescu-Motru.
In elaborarea programului practic al romînismului, Rădulescu-Motru
şi-a însuşit leit motivul ideologiei fascismului romîn: principiul etnic
Etnicul după Rădulescu-Motru. „...este echilibrul sufletesc şi trupesc, pe
care un popor îl realizează prin adaptarea sa la mediul geografic. In caracterele
lui găsim influenţele climei şi regiunii păpiînteşti — şi dispoziţiile
;de rase..." 30 . In felul acesta şterge Rădulescu-Motru linia de demarcaţie
pe care a trasat-o între teoria lui şi între ideologia fascismului romîn.
Principiul etnic, determinat de factorii geografici şi rasiali ai romînismului,
se deosebeşte cu greu de argumentarea etnică care trece ca un fir roşu
de-a lungul ideologiei fascismului romîn.
Cum se raportă romînismul la statui ţărănesc? Aşa că, în concepţia
lui Rădulescu-Motru singurul păzitor şi reprezentant al etnicului romîn
este ţărănimea. Din acest motiv, avînd în vedere că romînismul tinde în
primul rînd la transformarea statului romîn, noul stat, în concepţia romînismului,
nu poate fi decît un stat ţărănesc. Constituţia din 1923 — constată
Rădulescu-Motru — a aşezat pe temelii burgheze viaţa de stat a
Romîniei, a cărei populaţie era alcătuită în majoritate din ţărani. In acelaşi
timp însă votul universal, sancţionat de constituţie, a făcut din ţăran
factorul decisiv al vieţii politice de stat. Din contradicţia aceasta derivă
toate anomaliile şi minciunile care caracterizează viaţa socială şi politică
din Rominia. Viitorul unui popor nu poate fi însă clădit pe minciună.
Există numai o singură soluţie: transformarea statului în conformitate cu
interesele ţărănimii.
Dacă Rădulescu-Motru vede just caracterul burghez al constituţiei din
1923, în schimb nu apreciază bine realitatea politică a Rominiei burghezomoşiereşti
de după primul război mondial cînd afirmă, că votul universal
a făcut din ţăran factorul decisiv al vieţii politice. Dreptul de vot acor-
2 3
3 0
Idem, o. c, p. 120.
Idem, o. c, p. 125.

dat ţăranilor — sub presiunea mişcărilor revoluţionare — nu ,a schimbat
de fapt cu nimic structura societăţii capitaliste romîne-. In dosul falsei
democraţii burgheze puterea politică a rămas mai departe în mîinile claselor
exploatatoare, care foloseau masele ţărăneşti înapoiate ca simple
mase de manevre electorale.
In lucrarea sa „Ideologia statului romîn" 31 , Rădulescu-Motru, palemizînd
cu ideologia statului burghez, dezvoltă ideologia statului naţional
romîn ţărănesc. După părerea lui cele două ideologii sînt contrare. Reprezentanţii
ideologiei statului burghez văd asigurarea progresului şi înfloririi
statului în producţia capitalistă, în comerţ şi în industrie. Anii de după
primul război mondial — afirmă Rădulescu-Motru — au spulberat însă
fata-morgana raiului burghez. Mărirea producţiei industriale şi a schimbului
comercial nu mai e posibilă. Nu se mai pot găsi pieţe noi şi ca o
consecinţă statele burgheze au ajuns în criză. Locuitorii lor sînt ameninţaţi
de groaza şomajului. Ideologia statului ţărănesc romîn este o reacţiune
împotriva ideologiei statului burghez falimentar. „Esenţa ideologiei
statului ţărănesc nu justifică ordinea politică a Statului romîn pe consideraţiile
abstracte ale individualismului economic şi pe presupusa dorinţă
de cîştig ce ar fi existînd în sufletul fiecărui individ, ci pe instituţia reală
a gospodăriei ţărăneşti, în care omul, munca şi pămîntul formează un
tot indisolubil, cu o menire în care neamul şi pămîntul se identifică" 32 .
Ascuţişul antiburghez al ideologiei statului ţărănesc, ideologie dezvoltată
de Rădulescu-Motru, nu face din ea o ideologie progresistă. Atitudinea
aceasta antiburgheză este în parte un ecou al conservatismului mai
vechi al lui Rădulescu-Motru, este un ecou al acelei filozofii culturale şi
sociale pe care — sub influenţa Junimii — a reprezentat-o in scrierile lui
din tinereţe. Pe de altă parte, în acest anticapitalism se pot recunoaşte
influenţele ideologiei fasciste precum şi cele ale poporanismului, care pe
la mijlocul deceniului al treilea a reînviat în Europa orientală burgheză.
Ţărănismul de factură nouă al lui Rădulescu-Motru în aparenţă se deosebeşte
de ţărănismul conservativ reprezentat de el în trecut. El declară
că nu vrea să se întoarcă la trecut şi nu este duşmanul oraşului. Cu toate
acestea în străduinţele lui de a lichida statul burghez el nu vrea să se
sprijine pe muncitorimea de la oraşe. Concepţia lui în mod obiectiv se îndreaptă
neschimbat împotriva alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănime.
Cu scopul acesta îşi menţine teoria falsă şi antiprogresista — dezvoltată
în scrierile lui mai vechi — despre contradicţia de neînvins dintre
mentalitatea muncitorimii şi a ţărănimii. Cu toate că se izolează de |tnisticismul
ortodox, totuşi nu renunţă la teoria lui despre legătura mistică
dintre ţăran şi pămînt. Nici nu poate renunţa la aceasta, pentrucă ea
joacă un rol de bază în argumentarea lui referitoare la antagonismul
dintre mentalitatea muncitorului şi a ţăranului. „Pentru ideologia Statului
ţărănesc raportul dintre muncitorul agricol şi pămînt este un raport
de dumnezeiască misiune naţională (sublinierea mea G. E.) cu de-
31
3 2
C. Rădulescu-Motru, Ideologia statului romîn. Bucureşti, 1934.
Idem, o. c, p. 19.

săvîrşire altul de cum este raportul dintre lucrătorul de fabrică şi instrumentul
lui de muncă" 33 .
A lupta pentru lichidarea statului burghez fără ajutorul clasei muncitoare,
ba chiar împotriva acesteia, este o încercare tot atît de derutantă,
ca şi încercarea de a ataca şovinismul partidelor fasciste pe baza principiului
etnic şi în alianţă cu curentele reacţionare europene şi romîne.
Care este valoarea reală a antiburgheziei şi anticapitalismului statului
ţărănesc ,a lui Rădulescu-Motru? Referitor la aceasta este concludentă trecerea
în revistă a măsurilor practice pe care urmează să le ia statul ţărănesc.
Oare Rădulescu-Motru cere lichidarea proprietăţii mari şi a proprietăţii
particulare, a mijloacelor de producţie? Nimic nu e mai departe de
gîndul lui ca aceasta. Programul practic al statului ţărănesc vrea să
ridice satul în primul rînd pe plan spiritual, moral şi religios. El cere
înfiinţarea urgentă a unor şcoli, a unei politici culturale şi a unei biserici
care să corespundă structurii sufleteşti a ţăranului. Aceasta dovedeşte
că — cu toată renegarea părerilor sale conservative din trecut —
el vede neschimbat posibilitatea rezolvării problemei ţărăneşti prin „înnobilarea
culturală şi morală". El propune şi cîteva reforme de natură
economică şi social-politică, ca de ex. introducerea asigurărilor sociale
pentru locuitorii satelor, reglementarea de către stat a comerţului de
cereale, o administraţie cinstită şi dezvoltarea; reţelei cooperatiste etc. In
elaborarea acestor propuneri el creează puncte de contact cu programul
statului ţărănesc elaborat de ideologii partidului naţional-ţărănesc. Sînt
comune celor două programe nu numai menţinerea proprietăţii particulare
a mijloacelor de producţie şi lansarea unor reforme cu caracter nestructural,
ci şi tendinţa de a contrabalansa prin propagarea acestor reforme
avîntul revoluţionar al ţărănimii muncitoare conduse de clasa imuncitoare.
Analiza ideologiei romînismului şi a statului ţărănesc trebuie să-1
facă pe criticul marxist să vadă în sociologia, în filozofia, în cultura
şi în politica socială a lui Rădulescu-Motru o încercare a ideologiei burghezo-moşiereşti
de a împiedica alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea
muncitoare şi a împiedica pătrunderea marxism-leninismului în mase.
GALL ERNO
Catedra de materialism dialectic şi istoric
Universitatea „Bolyai"
Idem, o, c, p. 20.

ECONOMIE POLITICA
UNELE PROBLEME ALE MUNCII NECESARE
IN MICA PRODUCŢIE DE MĂRFURI
DIN AGRICULTURĂ*
Autorul subliniază caracterul schimbat al muncii necesare în producţia
de mărfuri din agricultură, în perioada trecerii de la capitalism la socialism.
Relaţiile de producţie ale ţărănimii care lucrează individual conţin,
în economia perioadei de trecere, noi trăsături, prin care caracterul acestei
mici producţii de mărfuri se deosebeşte rădicat de caracterul avut în perioada
capitalistă. Din această deosebire rezultă însuşi caracterul deosebit al
muncii necesare, din ea derivă problema cum se diviza în capitalism munca
ţăranului exploatat în muncă necesară şi supra-muncă şi cum trebuie să
se divizeze munca ţăranului eliberat, în muncă pentru necesităţile proprii
si muncă pentru necesităţile societăţii.
In economia perioadei de trecere, ţărănimea muncitoare — avînd în
vedere masa decisivă — nu este o clasă exploatată. Ţăranul muncitor nu
este nevoit să-şi vindă forţa de muncă. In urma încetării supra-muncii,
munca ţăranului muncitor se transformă în totalitatea ei în muncă necesară.
Dar această muncă necesară trebuie să conste din două părţi: din
munca efectuată de ţăran pentru sine şi din munca efectuată în folosul
societăţii. Principalul mijloc prin care se poate asigura ca în munca necesară
a ţăranului muncitor să se cuprindă şi munca făcută în interesul
societăţii, este schimbul de produse dintre ţărănimea muncitoare şi muncitorime,
schimbul de mărfuri dintre oraş şi sat. Condiţia preliminară pentru
asigurarea muncii în folosul societăţii este sporirea producţiei ţăranilor
muncitori, mai ales pe calea ridicării productivităţii muncii. Atît
timp cît ea gospodăreşte cu mijloace primitive, masa ţărănimii muncitoare
nu poate, din motive obiective, să participe, în măsură corespunzătoare
cu muncitorimea, la construirea socialismului şi, mai ales, rămîn mult în
urmă în ceea ce priveşte munca prestată pentru societate.
Singurul mijloc pentru lichidarea definitivă a acestei situaţii este crearea
relaţiilor socialiste de producţie în agricultură, colectivizarea. Intru-
* Rezumat după lucrarea apărută in original în ediţia maghiară a buletinului.

cit aceasta este un proces mai îndelungat, - paralel cu ea este necesara o
asemenea politică economică care să ducă la creşterea cointeresării materiale
a ţărănimii muncitoare în mărirea productivităţii muncii, la o mai
bună folosire a timpului anual de muncă ce stă la dispoziţia ţărănimii
muncitoare şi, în acest fel, la creşterea cantităţii de muncă efectuată pentru
societate.
Autorul atrage atenţia mai ales asupra utilizării a două mari rezerve:
pe de o parte ridicarea productivităţii muncii, pe de altă parte creşterea
numărului de zile de lucru folosite într-un an, deci folosirea mai bună a
timpului anual de muncă al ţăranilor muncitori.
KOHN HILLEL
Catedra de economie politică
Universitatea „Bolyai"

PSIHOLOGIE
DESPRE FENOMENUL DE COMUTARE
IN PROCESUL DE GENERALIZARE*
In cercetarea noastră am pornit de la învăţătura lui I. P. Pavlov
despre primul şi cel de al doilea sistem de semnalizare, de la principiul
sistematizării şi al mobilităţii formulat de Pavlov în legătură cu activitatea
etajului superior al sistemului nervos central. Am avut în vedere
constatările făcute de N. I. Krasnogorski cu privire la raportul dintre
primul şi cel de al doilea sistem de semnalizare şi la rolul semnalelor
verbale integratoare de diferite grade, precum şi constatările lui A. G. Ivanov-Smolenschi
cu privire la procesul de generalizare selectivă în cadrul
structurilor dinamice simple şi complexe. Bazîndu-ne în special pe constatările
făcute de I. P. Pavlov şi ulterior de E. A. Asratian în legătură cu
fenomenul de comutare a proceselor nervoase, am organizat cercetarea
experimentală a fenomenului de comutare, care se manifestă în cadrul
generalizării selective, deci la nivelul celui de al doilea sistem de semnalizare
în interacţiune cu primul.
Experienţa a fost efectuată cu 40 de persoane, dintre care 10 erau
copii în vîrstă de 8—10 ani, 10 copii în vîrstă de 11—13 ani, 10 persoane
in vîrstă de 14—16 ani, iar fO erau studenţi.
Experienţa s-a desfăşurat în felul următor:
După ce persoana supusă experienţei se aşezase în camera izolată şi
pusese mîinile pe cele două manivele din faţă (stingă şi ^dreapta), s-a
aplicat stimulentul verbal trandafir şi în acelaşi timp s-a dat "întărirea verbală:
„apasă cu stînga". După efectuarea reacţiei s-a aplicat aprobarea
sau dezaprobarea verbală prin cuvîntul „bine" sau „greşit". Astfel s-a
obţinut întărirea legăturii condiţionate dintre stimulentul trandafir şi
reacţia cu mîna stingă. După aceea am trecut la aplicarea stimulentului
verbal măr, întărind prin acelaşi procedeu legătura acestui cuvînt cu reacţia
mîinii drepte.
Aceşti doi stimulenţi au fost aplicaţi pînă cînd cele două reacţii au
devenit sigure şi rapide, iar apoi am trecut la aplicarea, într-o ordine sta-
* Rezumat după lucrarea apărută în original în ediţia maghiară a buletinului.

ilită dinainte, a altor cuvinte pe de o parte din categoria floare, iar pe
de altă parte din categoria fructe, ca de ex. lalea, pere, prună, violete,
cireşe etc. In acelaşi timp întărirea verbală s-a redus la aprobarea sau
dezaprobarea dată după executarea reacţiei.
Prin acest procedeu s-a obţinut generalizarea selectivă a reacţiei cu
mina stingă la toţi stimulenţii din categoria floare, iar a celei cu mîna
dreaptă la toţi stimulenţii din categoria fructe.
Generalizarea s-a realizat la toţi subiecţii fără excepţie, indiferent
de vîrstă — dar nu cu aceeaşi rapiditate. Media numărului de aplicări
ale stimulenţilor, necesare pentru obţinerea generalizării la copii de 8—10
ani, era de două ori mai mare decît la studenţi.
După ce subiecţii au rezolvat această problemă şi au fost în stare
să dea relatări verbale juste asupra generalizării făcute, am trecut la
etapa a doua a experienţei.
Subiecţilor li s-a atras atenţia că de acum înainte nu se va mai
indica dacă au reacţionat bine sau dacă au greşit.
Etapa a doua a început cu aplicarea stimulentului trandafir, la care
subiecţii reacţionau potrivit legăturii condiţionate formate în etapa întîia.
După acest stimulent în loc de măr s-a dat un stimulent verbal nou şi
anume cUvîntul corb. La acest cuvînt majoritatea subiecţilor au reacţionat
cu mina dreaptă, adică s-a declanşat reacţia care în etapa întîia era
asociată cu stimulenţi din categoria fructe. Pe urmă ş-au aplicat o serie
întreagă de cuvinte care semnalizau diferite animale sau diferite
plante, ca "ele ex. leu, violete, şarpe, fluture, cireşe, varză, măr etc.
In cursul aplicării acestor stimulenţi am constatat un fenomen foarte
interesant şi anume schimbarea „spontană" a reflexelor condiţionate formate
în etapa I-a, 80 la sută dintre studenţi şi 40 la sută dintre copiii de
8—10 ani, datorită introducerii stimulenţilor din. categoria animal, nu
mai reacţionau în mod deosebit la flori şi la fructe, ci generalizau reacţia
cu mîna stingă la numirile verbale ale oricărei plante şi reacţionau cu
mîna dreaptă la numirile de animale.
Această schimbare a intervenit fără ca experimentatorul să fi procedat
prin stingeri sau întăriri noi la schimbarea generalizării formate în
etapa anterioară a experienţei.
La stimulentul verbal măr, pere, cireşe etc. subiecţii nu mai reacţionau
cu mîna dreaptă ca mai înainte, ci dădeau şi la aceste cuvinte aceeaşi
reacţie ca la cuvintele din categoria floare.
S-a realizat deci un fenomen de comutare a legăturilor condiţionate
şi anume s-a realizat o comutare în procesul de generalizare în cadrul
structurilor dinamice corticale.
In acest caz generalizarea se realizează într-o sferă mai largă cuprinzând
în locul categoriei floare, categoria plante şi în acelaşi timp se
inhibă diferenţierea categoriei floare de categoria fructe, diferenţiindu-se
categoria plantă de categoria animal. Factorul care a determinat această
comutare în procesul de diferenţiere şi generalizare a fost aplicarea stimulentului
verbal corb după stimulentul trandafir. Prin diferenţierea acestor
doi stimulenţi, procesul de diferenţiere se generalizează selectiv pînă

Ia nivelul integratorilor plantă, pe de o parte, si animal, pe de altă
parte, adică pînă la nivelul integratorilor care reprezintă cel mai inalt
grad de generalizare, subordonat integratorului care semnalizează într-o
formă şi mai generalizată trăsăturile comune ale stimulenţilor diferenţiaţi.
La baza acestui fenomen de comutare stau următorii factori: raportul
funcţional de inducţie reciprocă dintre centrii dinamici corticali
ai excitanţilor verbali trandafir şi corb, acelaşi raport de inducţie reciprocă
dintre centrii corticali ai celor două feluri de reacţii, precum şi
sistemele de legături formate anterior (structurile dinamice) în care se
încadrează stimulenţii aplicaţi.
în etapa a IlI-a a experienţei s-a realizat încă un fenomen de comutare.
Şi anume' după cuvîntul trandafir am aplicat stimulentul verbal
masă, iar după aceea am aplicat numirile mai multor obiecte şi a mai
multor fiinţe.
In acest caz 100% dintre studenţi, 80% dintre subiecţii de 14—16
ani şi 60% dintre copiii de 8—10 ani, dădeau reacţii diferite de cele
date în etapa a Il-a, reacţionînd cu aceeaşi mină la toţi stimulenţii din
categoria vieţuitoare, deci nu se mai diferenţia categoria animalelor de
cea a plantelor.
Posibilitatea de comutare a proceselor nervoase la nivelul celui de
al doilea sistem de semnalizare în interacţiune cu primul creşte odată
cu vîrsta, datorită dezvoltării şi perfecţionării sistemelor de legături condiţionate
corticale.
Prin intensificarea posibilităţilor de comutare a proceselor nervoase
la acest nivel, se realizează un grad mai mare al mobilităţii proceselor
nervoase superioare şi în consecinţă a proceselor de gîndire.
FODOR K. şi FARKAŞ M.
Catedra de psihologie
Universitatea „Bolyai"

ŞTIINŢE JURIDICE
CLASELE DE MOŞTENITORI IN DREPTUL R. P. R.
I. Introducere
1. Justificarea dreptului de- moştenire în dreptul socialist. In Manifestul
Partidului Comunist de la 1848 1 , Marx şi Engels propuneau desfiinţarea
dreptului de moştenire ca una din măsurile cele mai însemnate
pe care va trebui să le aplice revoluţia proletară victorioasă. Ei nu înţelegeau,
însă, prin aceasta, desfiinţarea instituţiei succesiunii însăşi, ci
numai a moştenirii asupra proprietăţii private capitaliste, tot aşa cum,
în ce priveşte proprietatea, ei nu cereau desfiinţarea proprietăţii în general,
ci numai a proprietăţii private capitaliste 2 . „Comunismul, arăta Manifestul,
nu ia nimănui putinţa de a-şi apropia produse sociale, el nu
ia decît forţa datorită căreia poate fi subjugată munca altuia" 3 .
In „Raportul Consiliului General al Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor
către Biroul Central al Federaţiei Internaţionale a Democraţiei
Socialiste", prezentat Congresului de la Basel din 1869, Marx arăta că:
„Dreptul de moştenire are o însemnătate socială numai în măsura în care
moştenitorul preia, în virtutea acestui drept, puterea pe care o avea în
timpul vieţii cel decedat şi anume puterea de a-şi însuşi produsele muncii
altora în virtutea dreptului de proprietate", precizînd totodată că: „Moştenirea
nu creează această posibilitate de însuşire a rezultatelor muncii
unui om de către un alt om, ci ea nu înseamnă decît înlocuirea unei
persoane care se bucură de această posibilitate printr-o altă persoană" 4 .
Teza suprimării moştenirii nu se referă deci decît la proprietatea
privată capitalistă asupra bunurilor mijloace de producţie, a cărei desfiinţare
constituie însăşi esenţa teoriei marxist-leniniste 5 , căci numai
Ed. IV, Editura pentru Literatura Politică, Bucureşti, 1953, p. 57—59,
1
„Ceea ce caracterizează comunismul nu este desfiinţarea proprietăţii în general,
1
ci desfiinţarea proprietăţii burgheze" ('Manifestul Partidului Comunist, p. 50),
3
Idem, p. 53.
K. Marx, Despre dreptul de moştenire, traducerea Institutului de Studii Romîno-
4
Sovietic, nr. 1.
5
„Comuniştii îşi pot rezuma teoria lor într-o singură expresie: desfiinţarea proprietăţii
private" (Manifestul Partidului Comunist, p. 50).

prin apropierea acestor bunuri poate ii exploatată munca altora. Ea nu
priveşte însă proprietatea personală asupra bunurilor mijloace de consumaţie
individuală, rod al muncii proprii a proprietarului, deoarece această
proprietate nu reprezintă o „forţă" de exploatare.
învăţătura marxist-leninistă preconizează aşadar desfiinţarea dreptului
de moştenire numai întrucît acest drept transmite de la o generaţie
la alta o putere economică de exploatare, transmisiune care întăreşte şi
prelungeşte în timp proprietatea exploatatorilor şi, prin aceasta, însăşi
puterea şi dominaţia lor economică şi politică. Dimpotrivă, ea admite
dreptul de moştenire întrucît aceasta nu transmite de la o generaţie îa
alta o putere economică de exploatare, ci doar o posibilitate economică
de consumaţie individuală 6 .
După Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, legislaţia sovietică,
întocmită potrivit indicaţiilor lui Lenin, aplicind această concepţie, a
admis dreptul de moştenire asupra proprietăţii personale — drept pe care
ulterior art. 10 al constituţiei U.R.S.S. din 1936 1-a declarat ocrotit de
lege ca însăşi această proprietate —, suprimînd numai dreptul de succesiune
asupra proprietăţii private capitaliste, ca o consecinţă firească
a desfiinţării acesteia.
Dreptul de moştenire asupra proprietăţii personale se justifică pe
deplin în dreptul socialist. "El contribuie la întărirea proprietăţii personale
şi la ridicarea bunei stări materiale a cetăţenilor, căci pe de o parte
posibilitatea de a lăsa o succesiune urmaşilor este un îndemn la agonisirea
de bunuri de către oamenii muncii, iar pe de altă parte dreptul de a
dobîndi bunuri prin succesiune asigură moştenitorilor mijloace materiale
suplimentare.
El contribuie, totodată, la întărirea familiei socialiste, moştenitorii
fiind cele mai adeseori membri de familie, precum şi la îmbinarea în
mod armonios a intereselor personale cu cele obşteşti, căci posibilitatea
de a lăsa bunurile agonisite în timpul vieţii ca moştenire celor apropiaţi,
constituie un stimulent în muncă, ceea ce duce la creşterea productivităţii
muncii şi, prin aceasta, la dezvoltarea proprietăţii socialiste.
In R.P.R., constituţia din 1952 prevede, după modelul constituţiei
sovietice, că dreptul de moştenire asupra proprietăţii personale este
ocrotit de lege ca însăşi această proprietate (art. 12).
Dar, in condiţiile trecerii de la capitalism la socialism în care ne
aflăm, pe lîngă dreptul de moştenire de tip nou asupra proprietăţii personale,
dreptul nostru mai cunoaşte — ca resturi ale suprastructurii corespunzătoare
rămăşiţelor bazei vechi — şi drepturile de succesiune asupra
proprietăţilor particulare corespunzătoare formaţiunilor social-economice
a micii producţii de mărfuri şi particular-capitalista.
Dreptul de moştenire asupra proprietăţii personale a bunurilor de
consumaţie individuală şi de folosinţă personală se justifică deopotrivă
în dreptul nostru, ca şi în dreptul sovietic.
V. V. I. Serebrovschi, Studii de drept succesoral, Editura de Stat pentru Literatura
6
Economică şi Juridică. Bucureşti, 1955, pp. 13—18; M. Bliescu. Dreptul de moş­
tenire în U.R.S.S., Justiţia Nouă, nr. 9—10/1948, p. 427 şi urm.

In ce priveşte celelalte drepturi de succesiune, ele prezintă caractere
asemănătoare proprietăţilor particulare asupra cărora poartă şi vor suferi,
în mod corespunzător, influenţa politicii pe care statul nostru democratpopular
o duce faţă de formaţiunile social-economice respective.
2. Succesiunea legală şi succesiunea testamentară. Succesiunea este
de două feluri; legală şi testamentară, după cum determinarea persoanelor
chemate la succesiune este făcută de lege sau de defunct în actul
său de ultimă voinţă, numit testament.
Succesiunea este exclusiv legală cind defunctul n-a lăsat testament,
ori acestaTesTe nul, său cind toţi legatarii universali sau cu titlu universal
instituiţi prin testament au predecedat ori au renunţat la legatele
lor. Dacă testatorul a instituit numai legatari cu titlu particular, chemaţi
la bunuri singuratice privite în individualitatea lor, succesiunea este
legală în întregul ei, cu sarcina însă pentru moştenitorii legali de a
plăti legatele cu titlu particular.
Succesiunea este exclusiv testamentară cind testatorul a instituit prin
testamentul" bau valabil un lcgatai—nrfiversal care acceptă legatul, sau
mai mulţi legatari cu titlu universal care epuizează întreaga succesiune
şi acceptă cu toţii legatele, fără a exista moştenitori legali rezervatari.
adică descendenţi, părinţi sau soţ supravieţuitor, cărora legea le asigură'
o parte din succesiune chiar împotriva voinţei defunctului.
SjjLCC^auinea legală poate coexista, cu cea testamentară în două cazuri:
a) cînd există moştenitori legali rezervatari^ şi,_ totodată, _prin testamentul
său valabil, testatorul! ă îrîsîîTuît uri legatar universal sau"legatari
cu titlu universal care acceptă legatele lor, în care caz. succesiunea
cuvenită moştenitorilor rezervatari este legală, iar cea atribuită legatarului
universal ori legatarilor cu titlu universal este testamentară;
b) c|nd,_pnn_iest;inieiitul M u. yajobjj_il}3lt't ornl •" l institui! legatari rn
titlu universaTcăre" acxe]pTă"Tegatele lor, fără însă_ ca acestea să epuizeze
..întreaga succesiune, în care ra7 ._fj2^. l jL[?Il£ZăInb'^'tp legatarilor cu~tiTlu
ţiniv^rcal fr.rm^yp__gii^^cinnoa testamentară^,iar_.restul cuvenit moştenitorilor^
legali nerezervlîjjrrcorisjitule succesiunea legală. ~ *
Pînă la punerea în vigoare a codului familiei, s-a putut vorbi şi de
o aşa zisă succesiune contractuală, puţin folosită în practică, în temeiul
căreia de cujus-ul se obligă prin contract în timpul vieţii să-şi lase bunurile
la .moarte părţii cu care a contractat sau unui terţ. într-adevăr,
potrivit codului civil de la 1864 (art. 933—935), se puteau face prin convenţia
matrimonială donaţiuni de bunuri viitoare, precum şi donaţiuni
de bunuri prezente şi viitoare, cunoscute sub denumirea de instituţii contractuale,
prin care se instituiau succesori pe cale contractuală. Codul
familiei din 4 ianuarie 1954 prevede însă că regimul matrimonial legal
în R.P.R. este regimul comunităţii bunurilor dobîndite în timpul căsătoriei,
regim ce este obligatoriu (art. 30—36) şi care se aplică şi celor căsătoriţi
anterior punerii în vigoare a codului (art. 4 al decretului nr. 32
din 31 ianuarie 1954). Codul familiei prevede totodată că „orice convenţie
contrară este nulă" (art. 30, al. 2), de unde concluzia desfiinţării convenţiilor
matrimoniale (v. art. 49 al decretului nr. 32/1954 care abrogă

art. 1223—1293 c. civ.) şi deci şi a donaţiunilor de bunuri viitoare şi a
celor de bunuri prezente şi viitoare care se puteau tace numai prin aceste
'convenţii.
3. Persoanele chemate de lege la succesiune şi ordinea chemării lor.
Legea cheamă la succesiune: rudele defunctului în linie dreaptă, descendentă
şi. ascendentă, indiferent de gradul rudeniei, rudele defunctului în
linie colaterală pînă la gradul al patrulea inclusiv, persoanele înrudite
cu defunctul prin înfiere şi pe soţul supravieţuitor 7 .
In lipsa acestor persoane, succesiunea este atribuită de lege statului,
ca reprezentant al colectivităţii, dacă şi în măsura în care defunctul
n-a dispus de ea prin testament.
Vocaţia succesorală legală este în principiu reciprocă, ceea ce înseamnă
că dacă o persoană este chemată de lege la succesiunea altei persoane,
aceasta din urmă va fi şi ea chemată la succesiunea celei dintîi,
afară de cazurile cînd legea ar prevedea, expres ori tacit, excepţii de la
acest principiu.
Persoanele menţionate nu sint chemate de lege la succesiune toate
împreună, căci aceasta ar însemna ca legiuitorul să nu respecte ordinea
apropierii înrudirei lor cu defunctul şi nici locul ocupat de ele în afecţiunea
prezumată a acestuia, iar pe de altă parte ar însemna să se ajungă
la o fărîmiţare a succesiunilor în fracţiuni de valori minime.
Iată de ce legea prevede o ordine de preferinţă în stabilirea vocaţiei
succesorale legale.
Legea împarte astfel pe moştenitorii legali in patru clase, chemate
la succesiune într-o anumită ordine de 'întîietate. Moştenitorii din clasa
întîia înlătură de la succesiune pe cei din clasele mai depărtate şi tot
astfel moştenitorii din clasele a doua şi a treia înlătură de la succesiune
pe cei din clasele sau clasa ce urmează.
Moştenitorii din clasa chemată la succesiune înlătură pe cei din
clasele următoare, chiar dacă aceştia sînt rude cu defunctul în grad mai
apropiat. Astfel, strănepoţii de fiu ai defunctului, rude în gradul al treilea
cu acesta, înlătură de la succesiune pe fraţii defunctului, rude în gradul
al doilea cu de cujus-ul, fiindcă cei dintîi fac parte din clasa întîia de
moştenitori, pe cînd cei de al doilea din clasa a doua care nu este chemată
la succesiune decît în lipsa celei dintîi.
Cele patru clase de moştenitori indicate de lege în ordinea de preferinţă
a chemării lor la succesiune sînt următoarele (art. 669—676 c.
civ.):
a) clasa întîia care cuprinde pe descendenţii defunctului;
b) clasa a doua care — fiind mixtă — cuprinde atît pe ascendenţii
7
In ce priveşte foloasele patrimoniale ale dreptului de autor, art. 10 al decretului
nr. 19 din 16 februarie 1951, chema la succesiune numai pe copiii autorului, în linie
dreaptă descendentă, pe părinţii săi, în linie dreaptă ascendentă, persoanele înfiate de
autor, persoanele incapabile de muncă întreţinute de autor cel puţin un an înaintea
decesului său şi pe soţul supravieţuitor. In momentul predării acestui articol la tipografie,
presa a anunţat apariţia iminentă a unui nou decret privitor la reglementarea
dreptului de autor care urmează să înlocuiască decretul nr. 19/1951.

privilegiaţi, adică pe părinţii defunctului, cit şi pe colateralii privilegiaţi,
adică pe fraţii şi surorile defunctului, precum şi pe descendenţii acestora;
c) clasa a treia care cuprinde pe ascendenţii ordinari, adică pe ascendenţii
de gradul al doilea şi următoarele (bunici, străbunici ş.a.m.d.);
d) clasa a patra care cuprinde pe colateralii ordinari pînă în gradul
al patrulea, adică pe ceilalţi colaterali, minus fraţii şi surorile şi descendenţii
acestora (unchi, mătuşe, veri primari).
Rudele dinafară căsătoriei şi cele din înfiere, asimilate în totul cu
cele din căsătorie potrivit codului familiei (art. 45, 63, 75 şi 79), se încadrează
în clasele respective.
Soţul supravieţuitor este chemat de lege la. succesiune în concurs
cu fiecare din clasele de moştenitori, partea sa fiind stabilită de lege la
o anumită fracţiune din succesiune, in raport cu clasa cu care vine în
concurs, iar în lipsa rudelor din cele patru clase, el este chemat la întreaga
succesiune (legea nr. 319 din 10 iunie 1944).
In cadrul aceleiaşi clase, ruda mai apropiată în grad înlătură de la
succesiune pe cea mai depărtată. Această regulă nu se aplică însă rudelor
din clasa a doua care, deşi de grade deosebite — ascendenţi privilegiaţi
de gradul întîi şi colaterali privilegiaţi de gradul al doilea —, vin la
succesiune împreună, în părţile stabilite de lege, ceea ce se explică prin
caracterul mixt al acestei clase.
Rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad vin la succesiune împreună
şi în părţi egale.
Vocaţia, succesorală legală se stabileşte, prin urmare, după urmă
toarele două criterii:
a) prioritatea clasei, clasa în rang preferabil înlăturînd de la succesiune
pe cele următoare, iar soţul supravieţuitor venind în concurs cu
fiecare clasă;
b) apropierea gradului de rudenie înlăuntrul fiecărei clase, rudele de
grad mai apropiat înlăturînd de la succesiune pe cele de grad mai depărtat,
iar rudele de acelaşi grad venind împreună şi în părţi egale.
Regulele care formează cel de al doilea criteriu suferă însă unele
excepţii.
Astfel, regula potrivit căreia, înlăuntrul aceleiaşi clase, rudele de
grad mai apropiat înlătură de la succesiune pe cele de grad mai depărtat,
nu se aplică clasei a doua şi totodată suferă o importantă excepţiune
prin admiterea reprezentării succesorale în clasa întîia, în linie dreaptă
descendentă, şi în clasa a doua, în folosul descendenţilor din fraţi şi
surori.
De asemenea, regula potrivit căreia, înlăuntrul aceleiaşi clase, rudele
de grad egal vin la succesiune în părţi egale, suferă o excepţie prin
aceea că, în cazul cînd la succesiune vin fraţi şi surori cu părinţi deosebiţi,
aceasta se împarte pe linii, din care cauză părţile fraţilor şi surorilor
sînt deosebite, după cum ei au acelaşi tată şi aceeaşi majmă, ori numai
aceeaşi mamă sau acelaşi tată.

II. Clasa
descendenţilor
4. Moştenitorii care alcătuiesc această clasă. Prima clasă de moştenitori
legali chemată la succesiune este aceea a descendenţilor Care
cuprinde pe copiii defunctului şi pe descendenţii lor, fie ei nascTttr^giri
căsăfarle ori dinafară căs^qrierpr^cluTr~^I pe înfiaţi si descendenţii
acestora^ ' '
Ca şi celelalte clase de moştenitori, clasa descendenţilor suferă concursul
soţului supravieţuitor.
Legea nu face nici o deosebire între copii şi descendenţii acestora,
după cum ei sînt născuţi din căsătorie ori dinafară căsătoriei, nici după
sexul lor, nici după ordinea în care s-au născut, discriminări specifice
orînduirilor bazate pe exploatare 8 . înfiaţii şi descendenţii lor sînt în totul
asimilaţi cu copiii din căsătorie şi descendenţii acestora, fie numai faţă
de cei care îl înfiază, în cazul înfierii cu efecte restrînse de filiaţie firească,
fie atît faţă de cei care îi înfiază, cît şi faţă de rudele acestora, în
cazul înfierii cu efecte depline de filiaţie firească.
Potrivit codului familiei R.P.R., copiii dinafară căsătoriei, a căror
filiaţie a fost stabilită conform legii, vin la succesiune cu aceleaşi drepturi
ca şi copiii din căsătorie, ei avînd faţă de părinţi şi rudele acestora o
situaţie identică cu aceea a copiilor din căsătorie (art. 63 c. fam.), fără
nici o deosebire între succesiunea mamei ori a tatălui; descendenţii lor
din căsătorie, precum şi descendenţii lor dinafară căsătoriei cu filiaţia
stabilită potrivit legii, sînt de asemenea asimilaţi cu descendenţii copiilor
din căsătorie.
In cazul înfierii cu efecte restrînse de filiaţie firească, numită în
codul civil adopţiune, înfiaţii şi descendenţii lor vin la succesiunea celor
ce i-au înfiat — dar nu şi a rudelor lor — ca şi copiii din căsătorie şi
descendenţii acestora, ei păstrîndu-şi totodată şi drepturile lor faţă de
succesiunea părinţilor fireşti şi a rudelor acestora (art. 75, al. 3, c. fam.).
Aceasta se explică prin aceia că înfierea cu efecte restrînse de filiaţie firească,
suprapunîndu-se filiaţiei fireşti care se păstrează, înrudeşte pe
înfiat şi descendenţii săi numai cu cei ce-1 înfiază, dar nu şi cu rudele
acestora (art. 77 c. fam.).
In cazul înfierii cu efecte depline de filiaţie firească, reglementată
pentru prima oară de legiuitorul nostru democrat-popular prin decretul
nr. 182 din 19 octombrie 1951, înfiaţii şi descendenţii lor, devenind rude
cu toate rudele celor care înfiază, vin la succesiunea celor ce i-au înfiat,
precum şi a rudelor acestora, ca şi copiii din căsătorie şi descendenţii
lor; ei îşi pierd în schimb drepturile de succesiune faţă de părinţii lor
Codul civil francez de la 1804, adoptat de legiuitorul burghez romîn la 1864
8
a desfiinţat — în scopul de a zdrobi puterea feudalilor — privilegiile masculinităţii
şi al primului născut, prin care dreptul feudal urmărea să împiedice fărîmiţarea anumitor
proprietăţi, penitru a asigura astfel transmiterea întregii lor puteri de exploatare
de la o generaţie la alta în vederea menţinerii şi consolidării dominaţiei de clasă
a feudalilor.
Pe de altă parte, legiuitorul nostru democrat-popular a înlăturat deosebirile reacţionare
pe care le făceau legiuirile burgheze între copiii născuţi dinafară căsătoriei şi cei
născuţi din căsătorie.

fireşti şi rudele acestora (art. 79, al. 2, c. fam.), înfierea cu efecte depline
de stare civilă înlocuind filiaţia şi rudenia firească.
5. Ordinea chemării la succesiune a descendenţilor. Descendenţii sînt
chemaţi la succesiune în ordinea apropierii gradului lor de rudenie cu
defunctul, descendenţii cei mai apropiaţi în grad inlăturînd de la succesiune
pe cei mai depărtaţi, cu excepţia cazurilor de reprezentare succesorală
admisă de lege pentru toate gradele de descendenţi.
Primii chemaţi la succesiune sînt copiii defunctului în calitatea lor
de rude în linie dreaptă descendentă de gradul întîi.
*J Dacă unii dintre ei, sau toţi sînt prprWpHqţj ţ n
momentul Hpschiderii
succesiunii şi lasă la rîndul lor descendenţi, aceştia din urmă vor
veni Ia succesiune prin reprezentare.
4)—Dacă copiii sînt în viaţă, dar sînt cu toţii nedemni ori renuntători.
atuncPvîh ia succesiune descendenţii lor, in nume propriu, căci în lipsa
descendenţilor de gradul întîi se deschide vocaţia celor de gradul al
doilea.
O Cînd numai unii dintre copiii defunctului sînt nedemni ori renunţători,
atunci" ceilalţiTopln iu viaţa care vin la succesiune înlătura de la
aceasla pe descendenţii nedemnilor sau ai. renunţătorilor (descendenţi de
gradul al doilea), datorită preferinţii acordate apropierii gradului de
rudenie, cît şi neadmiterii reprezentării nedemnului şi renunţătorului-
Copiii succed în mod egal, succesiunea impărţindu-se între ei pe capete.
Aceeaşi regulă se aplică şi celorlalţi descendenţi care vin la succesiune
în nume propriu.
Descendenţii de gradul al doilea şi următoarele venind la succesiune
prin reprezentare Împart moştenirea pe tulpină.
6. Tripla calitate a descendenţilor de moştenitori „regulaţi"', sezinari
şi rezervatari. Descendenţii sînt moştenitori ..regulaţi", priviţi de codul
civil că şi continuatori ai persoanei defunctului şi ţinuţi ca atare la plata
pasivului ereditar chiar peste limitele activului moştenirii, afară de cazul
cînd acceptă succesiunea sub beneficiu de inventar, în care caz obligaţia
lor la plata datoriilor defunctului se restrînge la limitele activului succesoral.
Codul civil de la 1864 considera pe copiii dinafară căsătoriei, admişi
la succesiunea mamei lor şi a rudelor ei, ca fiind moştenitori „neregulaţi",
deşi erau asimilaţi cu cei din căsătorie în linie maternă, ceea ce ar fi
reclamat ca să fie priviţi ca moştenitori „regulaţi". Codul familiei, asimilîndu-i
în totul cu copiii din căsătorie, ei urmează a fi consideraţi, ca
şi aceştia, moştenitori „regulaţi".
Descendenţii sînt moştenitori se/ina.ri şi ca atare pot să exercite imediat
drepturile şi acţiunile defunctului, fără a fi obligaţi să ceară punerea
lor în posesie.
Ei se bucură de rezervă, parte din succesiune de la care nu pot îi
înlăturaţi de de cujus prin testament.
7. Drepturile de succesiune ale copiilor dinafară căsătoriei şi ale descendenţilor
lor pînă la codul familiei R.P.R. In codul civil burghez de la
1864, copiii dinafară căsătoriei — cunoscuţi sub denumirea pejorativă de
4 — Buletinul Univ. Babes" şi „Bolyai". Seria şt, sociale, I. 1—2, 1956.

copii naturali sau nelegitimi, în opoziţie cu cei din căsătorie numiţi legitimi
—, precum şi descendenţii lor legitimi şi nelegitimi, erau chemaţi la
_ş_nceesumea mamei lor şi a rudelor ei, ca şi cei legitimi." Controversa la
care a daT loc redactarea iniţială a art. 667 c. civ. cu privire la chestiunea
dacă copiii naturali erau sau nu chemaţi la succesiunea descendenţilor
mamei lor, a fost curmată de decretul nr.' 130 din 2 aprilie 1949 în sens
afirmativ, confirmîndu-se astfel practica judiciară anterioară.
-Jil schimb, copiii naturali — şi descendenţii lor — n-aveau nici un
drept la succesiunea tatălui lor, chiar dacă ei erau recunoscuţi voluntar
de_către acesta^sau chiar dacă reuşiseră să-şi stabilească tiliaţ'ia paternă
prin hotărîre judecătorească, în unicul caz în care codul avTTde la 1864
o permitea.
Această discriminare, a cărei origină istorică se găseşte în dreptul
jrtman şi care, a fost menţinută şi de legiuirile burgheze, se explică, prin
poziţia dojpinaatJ_a'bărbatului iri~oriri^unle~haza.te pe exQlnaf£m__at)'t
in-^a^-econom^^i^ .şi socială, cit si în familie precum si prin interesul
său de a-şi lăsa averea moştenire copiilor săi ,,siguri şi onorabili"
rezultaţi din căsătorie, chemaţi a-i continua puterea de exploatare şi dominaţie,
şi nu celor naturali, priviţi cu suspiciune şi lipsiţi de orice
ocrotire, interes care, după cum ne arată Engels, explică chiar apariţia
căsătoriei monogame 9 .
Legea nr. 445 din 10 iulie 1943 a_^§i;milat pe copiii naturali recunoscuţi
voluntar cu cei legitimi înce priveşte succesiunea tatălui lor, cu
IJrm'ăt oarele., restricţii si discriminări care invedereazălconceptia reactfonară
a legiuitorului din 1943: 1. — copiii naturali născuţi din părinţi
necreştini nu puteau fi recunoscuţi de către tatăl lor, dispoziţie discriminatorie
care dădea un caracter rasial legii; 2. — recunoaşterea copiilor
naturali adulterini şi incestuoşi era interzisă, dispoziţie care introducea
o discriminare pe care codul civil n-o cunoştea şi care avea drept consecinţă
pedepsirea acestor copii pentru o vină care nu era a lor, ci a
părinţilor lor; 3. — recunoaşterea făcută de tată posterior căsătoriei sale
nu era opozabilă soţiei acestuia şi copiilor născuţi din acea căsătorie ori
legitimaţi prin ea, afară dacă tatăl obţinuse în prealabil consimţămîntul
autentic al soţiei, de unde consecinţa înlăturării de la succesiune a copiilor
naturali recunoscuţi cînd ei urmau să vină la aceasta în concurs cu persoanele
amintite faţă de care recunoaşterea lor nu opera; 4. — în concurs
cu descendenţii legitimi ai tatălui, copiii naturali recunoscuţi n-aveau
drept decît la o jumătate din succesiunea ce li s-ar fi cuvenit dacă ar îi
fost legitimi; 5. — copiii naturali recunoscuţi nu veneau decît la succesiunea
tatălui lor, dar nu şi la aceea a rudelor acestuia.
Legea^xefttza—orice drcp4—dg__succesiune faţă de_iaiil~CQpiilof~-frai^frati
care- îşi stabiliseră^j)ajernitatea p^'p Vinigrîro jiirUrătnrP^r-ă, î" ^q'q pa f riT
cazuriJimiiativ -eniimeratp ^ 1po;p în care cercetarea acestei paternităţi
era admisă; în aceste cazuri nu li se recunoştea copiilor naturali decît
un drept de întreţinere pînă la majorat.
9
Origina familiei, a proprietăţii private si a statului, ed. III. Editura PM.R,,
Bucureşti, 1950, pp. 53, 66, 76—77.

După secole de tratament vitreg, regimul nostru democrat-popular, a
Înlăturat, prin decretul nr. 130 din 2 aprilie 1949, toate restricţiile şi discriminările
legiuirilor anterioare şi a asimilat pe copiii dinafară căsătoriei
cu cei din căsătorie, chemîndu-i cu aceleaşi drepturi la succesiunea
tatălui lor, fie că au fost recunoscuţi voluntar, fie că şi-au stabilit paternitatea
cu efecte de stare civilă prin hotărîre judecătorească, ceea ce
legiuitorul permitea în cinci cazuri limitativ enumerate, dar care cuprindeau
toate împrejurările cînd paternitatea era evident probabilă. Asimilarea
era deplină, cu o singură restricţie: copilul dinafară căsătoriei nu
era chemat la succesiunea rudelor tatălui său, legiuitorul urmărind, de
sigur, prin această dispoziţie, să îndemne pe tată de a-şi legitima copilul
natural prin căsătorie. De aici consecinţa că descendenţii dinafară căsătoriei
ai fiului natural, nefiind chemaţi la succesiunea rudelor tatălui lor,
nu veneau la succesiunea bunicilor lor după tată, drept de care se bucurau
însă descendenţii din căsătorie ai fiului natural; în schimb descendenţii
dinafară căsătoriei ai fiicei naturale, fiind chemaţi la succesiunea tuturor
rudelor mamei lor, veneau la succesiunea bunicilor lor după mamă.
Inspirîndu-se din exemplul dezvoltării istorice a legislaţiei sovietice
privitoare la familie şi în aşteptarea unei ocrotiri depline a copiilor dinafară
căsătoriei prin mijloace de stat — ceea ce va deveni posibil, ca şi
în U.R.S.S., prin desăvârşirea construirii socialismului —, codul familiei
R.P.R., în condiţiile perioadei de trecere de la capitalism la socialism în
care se afla ţara noastră, a asimilat în totul pe copiii dinafară căsătoriei,
care şi-au stabilit filiaţia potrivit legii, precum şi pe descendenţii acestora,
cu copiii din căsătorie, punîndu-i astfel în sarcina ambilor părinţi şi.realizînd
prin aceasta o cît mai largă ocrotire a copiilor dinafară căsătoriei
prin mijloace familiale (art. 63 c. fam.). Potrivit codului familiei, care a
perfectat dispoziţiile decretului nr. 130 din 2 aprilie 1949, copiii dinafară
căsătorie şi descendenţii lor vin, ca şi copiii din căsătorie şi descendenţii
acestora, nu numai la succesiunea tatălui lor, dar şi la aceea a rudelor
sale, deci şi a ascendenţilor acestuia, aşa încît restricţia legiuitorului din
1949 şi consecinţele ei menţionate mai sus au fost înlăturate. De altfel,
copiii dinafară căsătoriei; fiind pe deplin asimilaţi cu cei din căsătorie,
interesul legitimării lor prin căsătorie, care a îndemnat pe legiuitorul din
1949 să prevadă acea restricţie, a dispărut şi, odată cu el, însăşi instituţia
legitimării.
•411. Clasa ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi
8. Moştenitorii oare alcătuiesc această clasă. In lipsă de descendenţi,
legea cheamă la succesiune clasa a doua de moştenitori legali care cuprinde
deopotrivă şi ascendenţi (părinţii defunctului) şi colaterali (fraţii
şi surorile defunctului sau descendenţii lor venind prin reprezentare), numiţi
şi unii şi alţii privilegiaţi, fiindcă vin la moştenire înaintea celorlalţi
ascendenţi şi colaterali (numiţi ordinari), ceea ce dă acestei clase un

caracter mixt faţă de celelalte clase care se compun numai din rude de
aceeaşi categorie.
Moştenitorii din această clasă suferă şi ei concursul soţului supravieţuitor.
Ei sînt de asemenea consideraţi ca fiind moştenitorii „regulaţi".
L 9. Drepturile de suâcesiune ale părinţilor. Dacă nu .sînt fraţi si surori
si nici desr-pnripnji ai arp.stnra, înfrpaga succesiune se cuvine părinţilor
în părţi egale, iar dacă numai unul din ei este ÎH viaţă şi vine la succesiune,
acestuia în întregime (art. 670 c. civ.). x
_L- Dacă, pe lîngă amhii părinţi, sînt si fraţi si surori ori descendenţi ai
acestora, părinţii iau liecare cîte un sfert din succesiune, restul de jumătate
cuvenindu-se colateralilor privilegiaţi; cînd la succesiune vine un
singur părinte, acesta ia un sfert, iar fraţii şi surorile ori descendenţii
acestora dobîndesc trei pătrimi din succesiune (art. 671 şi 673 c. civ.).
Jjnntii copilului dinafara_căsătoriei, cu filiaţia stabilită potrivit legii,
vîn la succesiunea a^esTuutTaşa~culrŢ^ş^ vine Ta succesiunea lor,
pe~~tra«r--piiricîpiumTT : enprocităţii "vocaţiei"succesorale"; fără lîe3sT!rJîrTTnTfe
mamă şi tată, tot astfel ca şi părinţii copilului din căsătorie. Dispoziţia
ciudată a art. 678 c. civ. care prevede că mama aşa zisă naturală vine
singură la succesiunea copilului ei dinafară căsătoriei predecedat fără a
lăsa descendenţi, şi nu în concurs cu fraţii şi surorile defunctului, trebuie
privită ca abrogată în mod implicit, deoarece nu mai este compatibilă cu
principiul deplinei egalităţi în drepturi a femeii cu bărbatul prevăzut de
art. 83 al constituţiei şi nici cu principiul deplinei egalităţi în drepturi a
părinţilor care stă la baza codului familiei. într-adevăr, tatăl copilului
dinafară căsătoriei venind la succesiunea acestuia ca şi la succesiunea
copilului din căsătorie, adică în concurs cu fraţii şi surorile defunctului,
tot astfel, în concurs cu fraţii şi surorile, va trebui să vină şi mama la
succesiunea copilului ei dinafară căsătoriei, căci altfel ar îi inegalitate de
drepturi între părinţi, inegalitate de drepturi între bărbat şi femee.
In cazul înfierii cu efecte restrînse de filiaţie firească, părinţii fireşti
îşi păstrează, pe baza principiului reciprocităţii vocaţiei succesorale, drepturile
lor de moştenire faţă de înfiat, precum şi acesta şi le păstrează faţă
de părinţii săi fireşti (art. 75, al. 3, c. fam.).
In acelaşi caz, se pune chestiunea dacă cel care înfiază vine sau nu
la succesiunea înfiatului?
In sistemul codului civil şi al decretului nr. 131 din 2 aprilie 1949
privitor_la adopţiune, numită în codul familiei înfiere cu efecte restrînse
de filiaţie firească, adoptatorul — prin abatere de la principiul reciprocităţii
vocaţiei succesorale — nu vpnpa, la snr-cesiunea adoptatului. Cînd
acesta murea fără a lăsa descendenţi, adoptatorul n-avea" decît un drept
de reîntoarcere succesorală a bunurilor dobîndite de adoptat cu titlu gratuit
de la adoptator şi aflătoare în natură în patrimoniul adoptatului la
moartea acestuia, ceea ce constituia succesiunea aşa numită anomală,
desfiinţată prin art. 49 al decretului nr. 32/1954 (v. art. 316—317 c. civ.)
care a abrogat atît articolele codului civil privitoare la adopţiune, ce mai
rămăseseră in vigoare, cît şi decretul nr. 131/1949.

Chestiunea trebuie lămurită in prezent, prin urmare, în temeiul dispoziţiilor
codului civil privitoare la succesiune şi a dispoziţiilor codului
familiei. Principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale ar reclama ca, aşa
cum înfiatul vine la succesiunea celui ce-1 înfiază, tot astfel şi
infietorul să vină la succesiunea celui înfiat. Dar, aceasta ar însemna că
drepturile de succesiune ale părinţilor fireşti, care se păstrează, să fie
reduse în măsura necesară pentru a se face o cotă egală celui sau celor
care au înfiat cu efecte restrînse de filiaţie firească pe de cujus, ceea ce
este greu de admis, fiindcă ar însemna să modificăm cuprinsul art. 670:—
671 şi 673 c. civ. care stabilesc aceste drepturi. Pe de altă parte, codul
familiei prevede că, în cazul înfierii cu efecte restrînse de filiaţie firească,
înfiatul are faţă de cel care înfiază drepturile şi obligaţiile pe care le are
copilul din căsătorie faţă de părinţii săi (art. 75, al. 2), dar nu şi invers.
Asupra celui care înfiază trec doar drepturile părinteşti (art. 76 c. fam.),
dar nu şi alte drepturi, cum este cel de succesiune. Toate acestea ne îndeamnă
să credem că, în situaţia actuală a dispoziţiilor legale în vigoare,
cel care înfiază cu efecte restrînse de filiaţie firească nu vine la succesiunea
celui înfiat, prin abatere de la principiul reciprocităţii vocaţiei
succesorale.
In cazul înfierii cu efecte depline de filiaţie firea,scă, părinţii fireşti
îşi pierd vocaţia succesorală faţă de copilul lor înfiat, drepturile izvorîte
între ei din filiaţie încetînd (art. 79, al. 2, c. fam.), iar filiaţia firească
fiind înlocuită cu cea rezultînd din înfiere. La succesiunea celui înfiat vor
veni în schimb înfietorii care sînt asimilaţi în totul cu părinţii fireşti
(art. 79, c. fam.).
'
Fiind ascendenţi, părinţii sînt moştenitori sezinari.
Ca şi descendenţii, ei se bucură de rezervă.
10. Drepturile de succesiune ale fraţilor şi surorilor şi ale descendenţilor
lor. Drepturile de succesiune ale acestora variază după cum ei vin
la succesiune singuri sau împreună cu părinţii ori unul din ei.
Dacă la succesiune vin numai fraţii şi surorile defunctului ori descendenţii
lor.(ambii părinţi ai defunctului fiind predecedaţi, renunţători
ori nedemni), atunci întreaga succesiune li se cuvine lor. Fraţii şi surorile
o vor împărţi egal pe capete; dacă unii din ei sînt predecedaţi, vor
veni în loc descendenţii lor prin reprezentare, iar succesiunea se va împărţi
pe tulpină.
Potrivit codului familiei, prin fraţi şi surori, ca şi prin descendenţii
acestora, trebuie să înţelegem atît pe cei din căsătorie, cît şi pe cei dinafară
căsătoriei dacă îşi au filiaţia stabilită potrivit legii.
In cazul înfierii cu efecte restrînse de filiaţie firească, copiii celui
care înfiază, precum şi descendenţii lor, nedevenind rude (colaterali privilegiaţi)
cu înfiatul, nu vin la succesiunea acestuia, la care vor fi chemaţi
în schimb fraţii şi surorile fireşti ai înfiatului ori descendenţii
acestora.
In cazul înfierii cu efecte depline de filiaţie firească, înfiatul devenind
rudă cu copiii înfietorilor şi descendenţii lor, situaţia va fi inversă: aceştia
din urmă, în calitatea lor de colaterali privilegiaţi prin înfiere, vor veni

la succesiunea înfiatului, de la care vor fi în schimb înlăturaţi fraţii şi
surorile fireşti, legăturile de rudenie ale înfiatului cu familia sa firească
încetînd (art. 79, al. 2, c. fam.).
11. Discriminarea făcută de codul civil în cazul cînd la succesiune vin
fraţi şi surori cu părinţi deosebiţi ori descendenţi ai acestora. Art. 674
c. civ. deosebeşte pe fraţi şi surori ,după cum ei au acelaşi tată şi aceeaşi
mamă, în care caz sînt numiţi „primari" sau „buni", ori numai acelas'
tată, în care caz sînt nuimiti „consîngeni", sau numai aceeaşi mamă, în
care caz sînt numiţi „uterini".
Cînd fraţii şi surorile sînt toţi de aceeaşi categorie, adică fie primari,
fie consîngeni, fie uterini, împărţirea succesiunii se face între ei în mod
egal, pe capete.
Dacă însă fraţii şi surorile sînt de categorii deosebite, atunci se aplică
dispoziţia specială a art. 674, c. civ. care prevede despicătura succesiunii
în două jumătăţi, una pentru linia paternă şi cealaltă pentru linia maternă.
Consîngenii vin numai 1a succesiunea, inmălălii ciivetiMp liniei nn
terne, îâr~uteiîiHi numai lă aceea cuvenită liniei materne. Frăţii si sîîroffîe
primari vinT" îri schimb, la succesiunea ambelor iumătăti. Astfel,
de exemplu, dacă defunctul lasă un frate primar, doi fraţi consîngeni si
trei fraţi uterini şi un patrimoniu succesoral de 180.000 lei, acesta se va
împărţi în două jumătăfi a cîte 90.000 lei fiecare; fraţii defunctului vor
lua următoarele cote: cel primar 1/3 dintr-o jumătate si 1/4 "din cealaltă
iumătate, adică 30.000 plus 22.500, deci în total 59.500 lei: cei consîngeni,
fiecare cîte 1/3 dintr-o jumătate, adică cîte 30.000 (deci împreună
60.000 lei): iar cei uterini fiecare cîte 1/4 dintr-o jumătate, adică cîte
22.500 lei fdeci împreună 67.500 lei).
Codurile Călimach şi Caragea cunoaşteau aşa numitul privilegiu al
dublei legături în temeiul căruia, într-o asemenea ipoteză, fratele primar
excludea de la succesiune pe cei consîngeni si uterini, ceea ce constituia
desigur o soluţiune rigidă şi profund nedreaptă.
Art. 674 c. civ., care prevede acest mod de împărţire al succesiunii
între fraţi şi surori cu părinţi deosebiţi, spune textual: „Partajul jumătăţii
sau celor trei pătrimi cuvenite fraţilor şi surorilor" etc, redactare
din care pare a rezulta că acest mod de împărţire s-ar referi numai la
ipoteza cînd fraţii şi surorile vin în concurs cu părinţii, căci numai atunci
ei au drept la o doime ori la trei sferturi din succesiune. Am putea conchide
oare din acest mod de redactare că în cazul cînd fraţii şi surorile
cu părinţi deosebiţi moştenesc întreaga succesiune, părinţii fiind decedaţi,
nedemni sau renunţători, art. 674 nu s-ar mai aplica? O asemenea
soluţiune, întemeiată exclusiv pe o inadvertenţă de redactare a art. 674
c. civ., ar fi inadmisibilă, căci raţiunea adoptării despicăturii de către legiuitor
este aceeaşi în ambele ipoteze şi nu vedem cum s-ar putea justifica
aplicarea unui tratament diferit fraţilor primari, după cum părinţii
defunctului vin sau nu la succesiune. Dimpotrivă, e limpede că legiuitorul
a înţeles să-i avantajeze în toate ipotezele cînd ei sînt chemaţi la succesiune,
indiferent că vin în concurs cu părinţii sau singuri.

Art. 674 c. tiv. vorbeşte numai de fraţi şi surori din căsătorii deosebite,
ceea ce se explică prin aceea că secţiunea in care el este cuprins
se referă numai la rudele colaterale „legitime". S-ar putea oare susţine
că dispoziţia specială a art. 674 c. civ. se aplică numai fraţilor şi surorilor
născuţi din căsătorii deosebite? Credem că nu. Modul de împărţire
al succesiunii prevăzut de art. 674 c. civ., trebuie să se aplice deopotrivă
şi fraţilor şi surorilor (cu părinţi deosebiţi) născuţi dinafară căsătoriei,
cît şi celor a căror rudenie cu defunctul rezultă din înfierea cu efecte depline
de filiaţie firească care produce aceleaşi efecte ca şi rudenia firească
din căsătorie, căci legiuitorul a urmărit să deosebească pe fraţi şi surori,
in ce priveşte întinderea dreptului lor de succesiune, după cum ei au
aceiaşi părinţi sau părinţi deosebiţi, raţiune care este valabilă şi în cazurile
la care ne referim. Apoi, în spiritul egalitar al codului familiei, nu
s-ar putea admite ca fraţii şi surorile consîngeni şi uterini dinafară căsătoriei
să fie mai bine trataţi decît cei din căsătorie, iar cei primari dinafară
căsătoriei mai puţin bine trataţi decît cei din căsătorie. In fine,
fraţii şi surorile dinafară căsătoriei, cît şi fraţii şi surorile a căror rudenie
cu defunctul izvoreşte din înfierea cu efecte depline de filiaţie firească,
fiind cu totul asimilaţi cu cei din căsătorie de către codul familiei,
urmează că vor avea aceiaşi situaţie juridică ca şi cei din căsătorie, din
toate punctele de vedere, deci şi din punct de vedere succesoral.
Dispoziţia specială a art. 674, c. civ. se aplică şi descendenţilor fraţilor
şi surorilor cu părinţi deosebiţi, deşi legiuitorul nu-i menţionează
expres, soluţie care rezultă implicit din raţiunea care stă la baza acestui
text de lege.
Menţinerea art. 674 în viitorul cod civil al R.P.R. nu ni se pare însă
indicată, căci el stabileşte o inegalitate succesorală între fraţi şi surori
pentru motivul că au părinţi deosebiţi, fapt de care ei nu sînt vinovaţi şi
din cauza căruia unii din ei n-ar trebui să sufere o restrîngere a drepturilor
lor de succesiune, cu atît mai mult cu cît libertatea de a testa îngăduie
lui de cujus să le modifice cotele de succesiune dacă doreşte.
12. Drepturile de succesiune ale părinţilor şi ale fraţilor şi surorilor,
precum şi ale descendenţilor acestora, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare
p'ină la codul familiei. In codul civil burghez de la 1864, mama
„naturală" şi rudele ei — deci fraţii şi surorile defunctului, precum şi
descendenţii acestora —, veneau la succesiunea copilului natural, fără
insă ca mama naturală să sufere concursul fraţilor şi surorilor defunctului
ori a descendenţilor lor, care nu erau chemaţi la succesiune decît în lipsa
mamei naturale (art. 678, c. civ.), ceea ce reprezenta o discriminare
inexplicabilă între mama/naturală şi mama legitimă, ca şi între surorile
şi fraţii naturali şi cei legitimi. In schimb, tatăl natural şi rudele acestuia
nu veneau niciodată la succesiunea copilului natural, precum nici acesta
nu venea niciodată la succesiunea celor dintîi.
Potrivit legii nr. 445 din 10 iulie 1943, tatăl natural şi rudele sale
nu veneau niciodată la succesiunea copilului natural recunoscut voluntar,
deşi acesta din urmă era chemat la succesiunea tatălui natural cu

estricţiile arătate mai sus, inîrîngindu-se astfel, in ce priveşte pe tatăl
natural, principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale.
Decretul nr. 130 din 2 aprilie 1949 nu chema nici el pe tată,-şi nici
pe rudele acestuia, la succesiunea, copilului dinafară căsătoriei recunoscui
voluntar sau cu paternitatea stabilită prin hotărîre judecătorească, abatere
de, la principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale ce se explică prin
triplul scop urmărit de legiuitorul nostru democrat-popular: de a Împiedica
recunoaşterile interesate, de a nu recompensa pe tatăl împotriva
căruia s-a stabilit în mod forţat paternitatea în justiţie, precum şi de a-1
îndemna pe tatăl natural să-şi legitimeze copilul prin căsătorie.
IV. Clasa ascendenţilor
ordinari
13. Moştenitorii dare alcătuiesc această clasă. In lipsă de moştenitori
din primele două clase, legea cheamă la succesiune clasa a treia de
moştenitori legali care cuprinde pe ascendenţii ordinari, adică pe ceilalţi
ascendenţi, în afară de părinţi, de la gradul al doilea în sus (^uniei^
jloburnci^ etc.).
A^Ţi^n^.six^imTLM..Sop^u\i^dinaiara
căsătoriei cu filiaţia stabilită
potrivit legii vin la succesiunea'âcesluTar aşa'cum' şi ncesia vino lh succesiuneâ~Ior,
pe ba*za principiului reciprocităţii vocaţiei succes'oraTe7~fară
deosebire între linia maternă sau paternă, ca şi ascendenţii ordinari ai
copilului din căsătorie.
în cazul înfierii cu efecte restrjnse deJiliaţie_firească, ascendenţii ordinarT
fireşti îşi păstrează,' pe baza principiului reciprocităţii vocaţiei succesorale,
drepturile lor de moştenire faţă de descendentul lor înfiat, precum
şi acesta şi le păstrează faţă de ascendenţii săi ordinari fireşti (art.
75, al. 3, c. fam.). Ascendenţii celui care înfiază nu vor avea însă nici
un drept la succesiunea înfiatului, căci ei nu devin rude cu acesta (art.
77, c. fam.).
în cazul înfierii cu efecte depline de filiaţie firească, ascendenţii ordinari
fireşti îşi pierd vocaţia lor succesorală faţă de descendentul lor
înfiat, drepturile izvorite între ei din filiaţia firească încetînd (art. 79,
al. 2, c. fam.), iar filiaţia firească fiind înlocuită cu cea rezultînd din
înfiere. La succesiunea înfiatului vor veni în schimb ascendenţii
înfietorilor care sînt asimilaţi în totul cu ascendenţii ordinari fireşti ai
înfiatului (art. 79, c. fam.).
Ascendenţii ordinari suferă de asemenea concursul soţului supravieţuitor.
Ei sînt moştenitori „regulaţi".
In calitatea lor de ascendenţi, ei au sezina.
Ascendenţii ordinari nu se bucură de rezervă.
14. Ordinea chemării la succesiune a ascendenţilor ordinari. Ascendenţii
ordinari sînt chemaţi de lege la succesiune, indiferent de sex sau
de linie, în ordinea apropierii gradului lor de rudenie cu defunctul, cei
mai apropiaţi în grad înlăturînd de la succesiune pe cei mai depărtaţi.

Ascendenţii ordinari de acelaşi grad impari succesiunea în mod egal pe
capete.
Reprezentarea succesorală nu este admisă în clasa ascendenţilor ordinari.
V. Clasa colateralilor ordinari
15. Moştenitorii care alcătuiesc această clasă. In lipsă de moştenitori din
primele trei clase, legea cheamă la succesiune clasa a patra de moştenitori
legali care cuprinde pe colateralii ordinari pînă la gradul al patrulea
inclusiv, alţii decît fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii acestora.
Tn ce priveşte drepturile de succesiune ale colateralilor ordinari ai
copilului dinafară căsătoriei, precum şi ai celui înfiat, se aplică în mod
corespunzător cele arătate cu referire la ascendenţii ordinari.
Colateralii ordinari suferă concursul soţului supravieţuitor, ca şi
celelalte clase de moştenitori legali.
Ei sînt moştenitori „regulaţi".
Colateralii ordinari nu se bucură nici de sezinâ, nici de rezervă.
16. Ordinea chemării la succesiune a colateralilor ordinari. Colateralii
ordinari vin la succesiune în ordinea apropierii gradului lor de rudenie
cu defunctul. Cei mai apropiaţi în grad înlătură de la succesiune
pe cei mai depărtaţi, iar cei de acelaşi grad vin la moştenire împreun"
şi o împart în mod egal pe capete.
Colateralii ordinari nu pot veni la succesiune decît în nume propriu,
reprezentarea succesorală nefiind admisă în ce-i priveşte.
17. Restringerea vocaţiei succesorale a colateralilor ordinari de la
gradul al doisprezecelea la gradul al patrulea. Art. 676 c. civ. chema la
succesiune pe colateralii ordinari pînă la gradul al doisprezecelea.
Art. 4 al legii impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921
a restrîns succesibilitatea colateralilor ordinari pînă la gradul al patrulea
inclusiv, ceea ce se explică atit prin preocuparea legiuitorului burghez
de a evita fărîmiţarea averilor pe cale de succesiune (rudele depărtate
fiind mai numeroase), cît şi prin nevoia de sporire a veniturilor statului
burghez, chemat la succesiune in lipsa de colaterali pînă la gradul al
patrulea şi de soţ supravieţuitor.
Legea timbrului din 29 aprilie 1927 a abrogat însă in întregime legea
din 1921 (art. 111), iar prin art. 19, al. 1, a atribuit statului succesiunile
celor morţi fără testament şi fără moştenitori legali potrivit codurilor
civile în vigoare. Referinţa aceasta la „codurile civile în vigoare", cit
şi abrogarea legii din 1921, au provocat o controversă cu privire la
chestiunea dacă restringerea succesibilitâţii a mai rămas sau nu în
vigoare.
Legea nr. 319 din 10 iunie 1944 privitoare la succesiunea soţului supravieţuitor
a pus capăt contraversei, stabilind în art. 6 că: „dispoziţiile
art. 676 cod civil modificate prin art. 4 din legea impozitului progresiv
pe succesiuni din 28 iulie 1921, prin care s-a restrîns ordinea succesorilor
pînă la gradul IV inclusiv, sint şi rămîn în vigoare". Dispoziţiunea

aceasta are caracter interpretativ, după cum reiese din termenii „sînt şi
rămîn în vigoare", de unde concluzia că ea este şi retroactivă.
Prin urmare, succesibilitatea colateralilor ordinari este restrînsă, din
1921, pînă la gradul al patrulea inclusiv.
VI. Soţul
supravieţuitor
18. Calitatea de soţ supravieţuitor. Este soţ supravieţuitor acela dintre
soţi, femeia sau bărbatul, care la data morţii consortului său se afla
în viaţă şi avea calitatea legală de soţ.
Legea cheamă pe soţul supravieţuitor la succesiunea soţului său
predecedat, indiferent de starea sa materială sau de_ durata căsătoriei.
In cazul cînd, la data morţii, căsătoria fusese" deja desfăcută prin
hotărîre de divorţ rămasă definitivă sau desfiinţată prin hotărîre de nulitate
sau anulare a căsătoriei rămasă definitivă, nu poate fi vorba de
succesiunea soţului supravieţuitor, din cauza lipsei condiţiei care cere ca
supravieţuitorul să aibă calitatea legală de soţ în momentul deschiderii
succesiunii.
Dacă desfiinţarea căsătoriei s-a produs ulterior decesului, soluţiunea
va fi aceeaşi, căci nulitatea retrooperează, aşa încît căsătoria este considerată
a nu fi existat niciodată, afară de cazul cînd soţul supravieţuitor
a fost de bună credinţă, în care ipoteză căsătoria este considerată putativă
şi ca atare îşi păstrează faţă de el efectele deja produse, printre care
şi dobîndirea succesiunii în calitatea sa de soţ supravieţuitor în momentul
deschiderii succesiunii.
19. Drepturile soţului supravieţuitor. Legea nr. 319 din 10 iunie
1944 acordă soţului supravieţuitor următoarele drepturi: 1) un drept de
succesiune în plină proprietate in concurs cu toate clasele de monştenitori:
2) un drept special de succesiune asupra mobilelor şi obiectelor aparţinînd
gospodăriei casnice, precum şi asupra darurilor de nuntă; 3) un
drept temporar de abitaţie.
Drepturile de succesiune ale soţului supravieţuitor, precum şi ale
celorlalţi moştenitori cu care el vine în concurs, se vor stabili asupra patrimoniului
succesoral lăsat de soţul predecedat care va cuprinde bunurile
proprii ale acestuia, precum şi partea sa din bunurile comune dobîndite
în timpul căsătoriei. In acest scop va trebui ca in prealabil să se procedeze
la împărţirea bunurilor dobîndite în timpul căsătoriei care, potrivit
codului familiei, sînt bunuri comune ale soţilor (art. 30 şi 36 c. fam.).
20. Dreptul de succesiune al soţului supravieţuitor în concurs ca
toate clasele de moştenitori. Soţul supravieţuitor este chemat la succesiunea
soţului său predecedat în concurs cu toate clasele de moştenitori.
Partea sa de succesiune variază în raport cu clasa de moştenitori cu care
el vine în concurs.
Astfel, în concurs cu copiii defunctului, indiferent de numărul lor,
sau cu descendenţii acestora, soţul supravieţuitor are drept la o cotă
invariabilă de o pătrime din succesiune.

Prin copii trebuie să înţelegem atît pe cei din căsătorie, cît şi pe
cei dinafară căsătoriei cu filiaţia stabilită potrivit legii, precum şi pe
cei înfiaţi, care sînt, şi unii şi alţii, în totul asimilaţi cu copiii din căsătorie
potrivit codului familiei (art. 63, 75 şi 79).
In concurs cu tatăl şi mama defunctului ori numai cu unul din ei
şi, în ambele cazuri, împreună cu fraţii şi surorile defunctului ori cu
descendenţii acestora, soţul supravieţuitor moşteneşte o treime din succesiune.
In concurs numai cu părinţii sau numai cu fraţii şi surorile ori descendenţii
acestora, cîtimea soţului supravieţuitor se sporeşte la o doime
din succesiune.
In concurs cu ascendenţii ordinari sau cu colateralii ordinari în grad
succesibil, partea soţului supravieţuitor va fi de trei pătrimi.
In fine, în lipsa tuturor acestor rude, soţul supravieţuitor are vocaţie
la întreaga succesiune.
Art. 7 al legii nr. 319/1944 a abrogat orice norme contrarii reglementării
stabilită de această lege, „afară de dispoziţiunile mai favorabile
prevăzute de legea nr. 609 din 1 iulie 1941 pentru văduvele de război",
lege a cărei aplicabilitate a încetat insă în 1948, în urma trecerii armatei
pe picior de pace prin dispoziţiile decretului nr. 34 din 24 mai
1948. Văduvele de război au avut deci un regim succesoral excepţional,
rezultat din combinarea dispoziţiilor legii nr. 319/1944 cu dispoziţiile mai
favorabile ale legii nr. 609/1941 (art. 12).
Potrivit acestui regim excepţional, văduva de război s-a bucurat de
următoarele drepturi de succesiune în plină proprietate: a) o treime din
succesiune în concurs cu unul sau doi copii ai defunctului şi o pătrime
din succesiune în concurs cu trei sau mai mulţi copii ai defunctului; b) o
doime din succesiune în concurs cu părinţii şi cu fraţii ori surorile defunctului,
sau numai cu părinţii ori numai cu fraţii sau surorile defunctului;
c) trei pătrimi din succesiune în concurs cu ascendenţi ordinari ai
defunctului; d) întreaga succesiune în lipsă de descendenţi, ascendenţi şi
fraţi sau surori ori descendenţi ai acestora, văduva de război înlăturînd
de la succesiune pe colateralii ordinari.
Partea soţului supravieţuitor se calculează asupra întregii succesiuni,
iar după scăderea ei restul succesiunii se împarte intre ceilalţi moştenitori
care vor suferi astfel o reducere proporţională a părţilor lor de succesiune.
Soluţia aceasta se impune de la sine, căci dacă am proceda invers
şi am calcula mai întîi părţile cuvenite celorlalţi moştenitori, nu ar
mai rămîne nimic soţului supravieţuitor, părţile celorlalţi moştenitori
epuizînd în fiecare clasă întreaga succesiune.
21. Calitatea soţului supravieţuitor de moştenitor rezervatar şi de
moştenitor „regulat". Art. 2 al legii nr. 319/1944 conferă soţului supravieţuitor
calitatea de moştenitor rezervatar şi ii stabileşte rezerva la jumătate
din partea sa de succesiune. Ca atare, liberalităţile făcute de soţul
predecedat nu vor putea atinge această rezervă, iar în cazul contrar ele
vor fi reduse în măsura necesară pentru a o întregi. Soţul supravieţuitor,
devenind rezervatar, s-a aşezat astfel printre moştenitorii cei mai apro-

plaţi ai defunctului: descendenţii şi părinţii care sint de asemenea rezervatari.
Codul civil enumera pe soţul supravieţuitor printre moştenitorii „neregulaţi".
Mai poate fi socotit astfel soţul supravieţuitor in urma ameliorării
situaţiunii sale sucesorale prin legea nr. 319 din 1944? Socotim că
nu, deoarece: a) soţul supravieţuitor vine la succesiune în concurs cu
toate rudele şi chiar cu descendenţii; b) el este un moştenitor rezervtar,
ca şi descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi; c) el este ţinut, cînd vine
la succesiune in concurs cu copiii şi descendenţii, să raporteze ca şi aceştia
liberalităţile primite în timpul vieţii (art. 3). Prin toate acestea soţul
supravieţuitor are o situaţie succesorală mai bună decît aceea a ascendenţilor
ordinari şi a colateralilor ordinari, care au totuşi calitatea de
moştenitori „regulaţi". Putem atunci, oare, refuza această calitate soţului
supravieţuitor? Evident că nu. Ca atare, deşi legea nr. 319/1944 nu
dispune nimic, vom considera pe soţul supravieţuitor drept un moştenitor
„regulat". In această calitate, el va fi ţinut la plata datoriilor şi sarcinilor
succesiunii chiar peste limita activului succesoral (ultra vires hereditatis),
ca şi ceilalţi moştenitori „regulaţi", dacă nu şi-a limitat această
răspundere prin acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar.
Deşi moştenitor „regulat", soţul supravieţuitor nu se bucură însă de
sezină, deoarece în codul nostru civil calitatea de sezinar nu este o consecinţă
a calităţii de moştenitor „regulat", ci ea este acordată numai descendenţilor
şi ascendenţilor (art. 653 c. civ.).
22. Dreptul special de succesiune al soţului supravieţuitor asupra mobilelor
şi obiectelor gospodăriei casnice, precum şi asupra darurilor de
nuntă. Potrivit art. 5 al legii nr. 319/1944, „soţul supravieţuitor va moşteni,
in afară de pariea sa succesorală, mobilele şi obiectele aparţinînd
gospodăriei casnice, precum şi darurile de nuntă", dar numai atunci
cînd el vine în concurs cu alte rade decît descendenţii. Bunurile menţionate
vor fi atribuite soţului supravieţuitor în plus peste partea din
succesiune ce i se cuvine in concurs cu diferitele clase de moştenitori
(clasele II—IV).
Motivul pentru care aceste bunuri sint atribuite, în lipsă de descendenţi,
soţului supravieţuitor rezidă în consideraţiunea că ele întreţin amintirea
căminului desfăcut prin deces, ceea ce justifică ca ele să revină
soţului supravieţuitor, cînd ^cesta vine în concurs cu alte rude decît descendenţii.
Dreptul special de moştenire al soţului supravieţuitor poartă asupra
mobilelor şi obiectelor aparţinînd gospodăriei casnice, precum şi asupra
darurilor de nuntă.
Prin mobile şi obiecte aparţinînd gospodăriei casnice, legiuitorul înţelege
toate obiectele de natură mobiliară care au fost destinate efectiv
de soţi folosinţei lor comune in locuinţa şi gospodăria respectivă (evident
dacă au făcut parte din bunurile proprii ale soţului predecedat sau daca
fiind bunuri comune au revenit succesiunii acestuia prin împărţirea bunurilor
comune potrivit codului familiei), ca de exemplu: mobilierul,
obiectele de utilitate sau comoditate casnică, obiectele de agrement şi

înfrumuseţare. Nu vor intra însă în această categorie acele lucruri care,
prin valoarea lor excepţională sau prin raritatea lor, depăşesc înţelesul
obişnuit al „obiectelor şi mobilelor gospodăriei", căci în acest caz ar fi
nedrept ca ceilalţi moştenitori să fie lipsiţi de partea ce le revine din
aceste bunuri. Tot astfel, nu vor fi considerate ca aparţinînd gospodăriei
casnice acele obiecte care au fost afectate folosinţii exclusive a soţului
predecedat, ca bunăoară uneltele, instrumentele, aparatele şi obiectele
destinate activităţii sale profesionale, precum şi mobilele devenite imobile
prin destinaţie, deoarece acestea din urmă şi-au pierdut caracterul juridic
de mobile.
Prin formula „daruri de nuntă", legiuitorul nu s-a putut referi decît:
a) la darurile de nuntă făcute de soţul supravieţuitor celui predecedat,
socotind'mai indicat ca ele să se reîntoarcă la soţul donator, dată fiind
valoarea lor de amintire, decît să fie atribuite, în lipsă de descendenţi,
altor moştenitori; b) la darurile de nuntă făcute ambilor soţi de către
terţi, socotind preferabil ca soţul supravieţuitor să de.vină, din coproprietar
al acestora, proprietar exclusiv, decît să împartă proprietatea lor
cu moştenitorii consortului său predecedat, alţii decît descendenţii. Legiuitorul
nu s-a putut referi la darurile de nuntă făcute de terţi exclusiv
soţului predecedat, deoarece nu este nici o raţiune care să justifice scoaterea
lor din patrimoniul succesoral ordinar, pentru a fi atribuite după
alte norme.
Legiuitorul a atribuit soţului supravieţuitor, în lipsă de descendenţi,
obiectele aparţinînd gospodăriei casnice, precum şi darurile de nuntă,
fiindcă a presupus că aceasta este intenţiunea soţului predecedat.
Deşi formal un drept de succesiune legală, dreptul soţului supravieţuitor
la aceste bunuri este în fond un legat prezumat de lege, pe care
soţul predecedat avea dreptul să-1 înlăture prin dispoziţiile sale Testamentare.
Aceasta reiese de altfel şi din dispoziţia art. 3 al legii nr. 319/1944
care prevede că rezerva soţului supravieţuitor poartă exclusiv asupra părţii
sale din succesiunea ordinară.
In consecinţă, soţul predecedat poate lipsi pe soţul supravieţuitor de
obiectele gospodăriei casnice şi de darurile de nuntă, sau de parte din ele,
fie dispunînd de acestea prin donaţii şi legate în favoarea altora, fie specificând
că ele vor fi atribuite tuturor moştenitorilor săi conform dreptului
comun, urmînd a fi cuprinse în masa succesorală ordinară.
Cînd soţul supravieţuitor vine la succesiune în concurs cu părinţii defunctului,
care sint moştenitori rezervatari, el nu va avea drept la obiectele
gospodăriei casnice şi la darurile de nuntă decît în limitele cotităţii
disponibile, de vreme ce nu se bucură de rezervă în ce le priveşte.
23. Dreptul temporar de abitaţie al soţului supravieţuitor. Potrivit
art. 4 al legii nr. 319/1944, soţul supravieţuitor are, pe lingă drepturile
sale de succesiune, un drept de abitaţie asupra casei ce a aparţinut defunctului
— ca bun propriu — sau care a revenit succesiunii acestuia prin
împărţirea bunurilor comune ale soţilor şi în care a locuit cu acesta, sub
dubla condiţie ca soţul supravieţuitor să n-aibă o locuinţă proprie şi ca
imobilul respectiv să facă parte din succesiunea legală. Dacă imobilul a

tost atribuit de soţul predecedat prin testament unui legatar, soţul su-'
pravieţuitor nu se va mai bucura de dreptul de abitaţie, deoarece imobilul
—• devenind proprietatea legatarului din chiar momentul decesului lui
de cujus — nu va mai tace parte din succesiunea sa legală.
Dreptul de abitaţie durează pînă la efectuarea împărţelii, adică pînă
la ieşirea moştenitorilor din indiviziune, şi, „în orice caz", cel puţin un
an de la decesul lui de cujus, dacă ieşirea din indiviziune s-a produs mai
devreme (art. 4, al. 1). El încetează prin recăsătorirea soţului supravieţuitor,
chiar înainte de efectuarea împărţelii (art. 4, al. 6); însă, şi în
acest caz, dreptul de abitaţie durează cel puţin un an.
Dreptul de abitaţie are ea obiect casa — proprietate a defunctului —
în care soţul supravieţuitor a locuit cu acesta. Comoştenitorii soţului supravieţuitor
au dreptul de a cere restrîngerea dreptului de abitaţie cînd
„locuinţa nu va fi necesară în întregime" (art. 4, al. 2). De asemenea,
serviciul gospodăriei locative poate restrînge dreptul de abitaţie atunci
cînd locuinţa depăşeşte spaţiul locativ la care este îndrituit soţul supravieţuitor
potrivit legii (v. decretul nr. 78/1952). Legiuitorul acordă comoştenitorilor
şi dreptul „de a procura soţului supravieţuitor locuinţă în altă
parte" (art. 4, al. 4). Dacă soţul supravieţuitor şi comoştenitorii săi nu
se înţeleg cu privire la restrîngerea sau schimbarea locuinţei, va decide
— de urgenţă şi în camera de consiliu — instanţa competentă a se pronunţa
asupra împărţelii (art. 4, al. 5).
Dreptul de abitaţie ia naştere la moartea soţului predecedat direct în
persoana soţului supravieţuitor. El nu se transmite de la de cujus la soţul
supravieţuitor, căci defunctul nu era titularul unui drept de abitaţie, ci
însuşi proprietarul imobilului. Dreptul de abitaţie nu este astfel un drept
de succesiune, ci un drept propriu al soţului supravieţuitor atribuit de
lege direct acestuia.
Spre deosebire de dreptul de abitaţie, conferit anterior de art. 1279
c. civ. numai văduvei, care era un drept de creanţă asupra unei sume de
bani cu care aceasta să-şi procure o locuinţă, dreptul de abitaţie prevăzut
de legea; nr. 319/1944 este un drept real purtînd asupra unui imobil,
acordat de lege deopotrivă văduvei ca şi văduvului.
Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor se deosebeşte de cel din
dreptul comun prin următoarele derogaţiuni (art. 4, al. 2—4): a) soţul
supravieţuitor' nu este ţinuta da cauţiunea prevăzută de art. 566 c. civ.;
b) soţul supravieţuitor nu poate ceda; sau închiria partea din casă pe care
n-o locuieşte, drept recunoscut titularului abitaţiei din dreptul comun de
art. 572, al. 2 c. civ.; c) dreptui de abitaţie al soţului supravieţuitor poate
fi transpus asupra altui imobil, pe cînd cel din dreptul comun nu poate
fi transpus.
24. Deficienţele legii nr. 319/1944. Legea nr. 319 din 10 iunie 1944
prezintă o serie de deficienţe. Astfel:
a) Acordă soţului supravieţuitor o cotă mai mare decît descendenţilor
cînd el vine în concurs cu mai mulţi decît trei copii, căci în concurs
cu descendenţii cota soţului supravieţuitor este totdeauna de o pătrime,
iar descendenţii, oricît de numeroşi ar fi, împart între ei restul de trei

pătrimi, ceea ce ne pare ca fiind inechitabil. In U.R.S.S. partea soţului supravieţuitor
este totdeauna egală cu aceea a descendenţilor;
b) Nu condiţionează dreptul de succesiune al soţului supravieţuitor
de o anumită durată a căsătoriei, ceea ce înlesneşte încheierea de căsătorii
interesate în vederea succesiunii;
c) Aeordînd un drept special de succesiune soţului supravieţuitor
asupra darurilor de nuntă, legea reînvie sistemul discriminărilor după
originea bunurilor, fără vreo utilitate deosebită, căci cele mai adeseori
darurile de nuntă vor reveni soţului supravieţuitor cu titlu de mobile sau
obiecte aparţinind gospodăriei casnice;
d) Deşi i-a acordat o rezervă, ca şi descendenţilor şi părinţilor, legea
n-a recunoscut soţului supravieţuitor calitatea de moştenitor sezinar, la
care ar fi fost îndreptăţit, de vreme ce ascendenţii ordinari, care nu sînt
rezervatari, se bucură totuşi de sezină.
25. Drepturile de succesiune ale soţului supravieţuitor potrivit codului
civil de la 1864 şi critica acestuia. Art. 679 al codului civil de la 1864,
reprodus după modelul său francez, codul clasic al burgheziei, chema pe
soţul supravieţuitor la succesiunea soţului predecedat numai în lipsă de
moştenitori din cele patru clase, adică în lipsă de descendenţi şi ascendenţi,
precum şi de colaterali pînă la gradul al doisprezecelea. Un colateral oricît
de îndepărtat înlătura astfel de la succesiune pe soţul supravieţuitor,
care era preferat doar statului.
Pe lîngă aceasta, soţul supravieţuitor era rînduit printre moştenitorii
„neregulaţi".
Sistemul codului civil de la 1864 era cu atit mai inechitabil cu cît,
regimul matrimonial legal fiind cel al separaţiei de bunuri, iar cel îndeobşte
adoptat de către soţi cel dotai, soţul supravieţuitor nu se bucura
nici de avantagiile comunităţii bunurilor dobîndite în timpul căsătoriei.
Legiuitorul burghez de la 1864, preocupat de grija, specifică tuturor
orînduirilor bazate pe exploatare, de a menţine în propria familie a defunctului
puterea de exploatare a bunurilor succesorale — izvor de dominaţie
economică şi politică —, a înţeles să jertfească pe soţul supravieţuitor,
considerat ca un străin care nu poate fi chemat la succesiune decît
în lipsă de orice rude.
Pentru a corecta întruciîva această situaţie, art. 684 c. civ. — inspirat
din codul lui A. Donici — acorda văduvei sărace, şi numai acesteia,
o parte de copil şi maximum o treime în uzufruct în concurs cu copiii defunctului
şi o pătrime în plină proprietate în concurs cu alte rude.
Această concesie, specifică orînduirilor bazate pe exploatare în care
incapacitatea femeii măritate este o regulă, era criticabilă, căci, pe lîngă
că consacra o inegalitate de drepturi succesorale între femeie şi bărbat,
purta pecetea interesului egoist din care a izvorît, şi anume acela de a
asigura văduvei sărace menţinerea rangului social de care ea s-a bucurat
în timpul vieţii soţului, spre a-i onora astfel numele.
Art. 1279 c. civ., pe de altă parte, acorda văduvei — independent de
situaţiunea ei patrimonială — trei drepturi speciale pentru anul de doliu:

1) un drept la alimente din succesiunea bărbatului sau dobînzile ori fructele
dotei sale; 2) un drept de abiiaţie; 3) un drept la vestminte de doliu.
26. Abrogarea dispoziţiilor codului civil de la 1864 privitoare la succesiunea
soţului supravieţuitor şi la aceea a văduvei. Art. .7 al legii
nr. 319/1944 a abrogat toate dispoziţiile legale anterioare, contrarii acelei
legi.
Considerăm, ca atare, abrogate următoarele articole ale codului civil
de la 1864, ca fiind incompatibile cu reglementarea succesiunii soţului supravieţuitor
prevăzută de legea nr. 319/1944:
a) Art. 679 c. civ. care chema la succesiune pe soţul supravieţuitor
numai în lipsa tuturor rudelor;
b) Art. 684 c. civ. care acorda un drept de succesiune văduvei sărace,
deoarece legea nr. 319/1944 cheamă totdeauna la succesiune pe soţul supravieţuitor
în concurs cu cele mai apropiate rude, indiferent că el este
văduva sau văduvul;
c) Art. 1279 c. civ. care acorda văduvei, independent de starea ei materială,
anumite drepturi temporare (dreptul de locuinţă timp de un an,
dreptul la vestminte de doliu şi dreptul de a cere fie fructele şi dobînzile
dotei, fie alimente pentru anul de doliu), deoarece, pe de o parte, legea
din 1944 a acordat soţului supravieţuitor importante drepturi de succesiune
în plină proprietate în concurs cu toate clasele de moştenitori, precum şi
un drept real de abitaţie, iar, pe de altă parte, menţinerea acestor drepturi
în favoarea văduvei ar fi incompatibilă cu egalitatea de drepiuri succesorale
între bărbat şi femee stabilită de legea nr. 319/1944 şi totodată
ar fi contrară principiului egalităţii sexelor proclamat de constituţie (v.
art. 49 al decretului nr. 32/1954 care a abrogat expres art. 1279 c. civ.).
d) Art. 681—683, c. civ. care, pornind de la concepţia codului civil
potrivit căreia soţul supravieţuitor era privit ca un moştenitor „neregulat",
îi impuneau anumite obligaţiuni (punerea de peceţi, întocmirea inventarului,
transformarea în numerar a bunurilor mobile sau darea unei cauţiuni
solvabile), în scopul de a se evita confuziunea patrimoniilor şi de
a' se asigura restiiuirea bunurilor • succesorale către moştenitori în
cazul cînd aceştia s-ar fi ivit după trecerea succesiunii la soţul supravieţuitor,
deoarece — el fiind privit astăzi ca un moştenitor „regulat" şi fiind
chemat la succesiune în concurs cu toate clasele de moştenitori — nu mai
este cazul să i se pretindă aceste garanţii, ce nu se cer celorlalţi moştenitori
a căror drepturi de succesiune sînt egale sau chiar inferioare celor
ale soţului supravieţuitor.
AURELIAN IONAŞCU
Catedra de drept civil
Universitatea „V. Babes"

KATErOPHH HAC/IEßHHKOB B nPABE P. H. P.
(P e 3 io m e)
Bo BBe/ţeHHH aBTop paccMaTpHBaeT Bonpoc oóochobehiih npaßa Ha
HaCJieflCTBO B COÜjHaJIHCTHHeCKOM CTpoe B CBeTe MapKCHCTCKO-JieHHHCKOrO
MHpOB033peHHH O COdCTBBHHOCTH H HaCJieflCTBe,
VKa3UBaH, HTO COUHaJIHCTHlecKoe
npaßo npH3HaeT H 3aurHm,aeT npaßo Ha HacnéflCTBO jihhhoìì coöct-
B6HHOCTH, TaK K3K oho He nepe/ţaeT ot noKoaeHHH k noKOJieHHio skohomhnecKyio
CH^y aKcnayaTartHH — k3k nepeaaeT npaßo Ha HacjieacTBO icanHTa-
^HCTHiecKofl HacTHOH coècTBeHHocTH, — a nepe/ţaeT TOJibKO aKOHOMHHecKyro
B03Mo>KHOCTb Ha HH/ţHBimyaJibHoe noTpeÖJieHHe.
Ilocjie Toro, k3k yKa3biBaeT rana, HOTopue no 3aKOHy hmêiot npaßo
na HacneßCTBo, h KpHTepnH no kotopmm ycTaHaB^HBaeica nopaflOK hx
Bbi30Ba, aBTop pacCMaTpaßaeT flamme HeTbipe KaTeropHH 3aKOHHbix Hac/iefl-
HHKOB.
Abtop yKa3biBaeT no nopa^Ky HacjieflHHKOB, KOTopue coCTaBJiaioT
Kawflyio KaTeropHK), nopaflOK HX BH30Ba, npe/ţeJibi npaB HacneflCTBa, KOTopue
OHH HMeioT, xapaKTepbi hx, a TaiOKe k3k pa3BHJiocb npaßo Ha HacneflCTBo
ot H3AaHHH rpaa^aHCKoro npaßa 1864 ro^a no cet ppnh.
Abtop BKJHOHaeT b Ka>Kflyio KaTeropmo HacjieflHHKOB BHeopaHHbix pop,-
CTßeHHHKOB H pOßCTBeHHHKOB no yCblHOBJleHHK) aCCHMHJIHpOBaHHblX BO BCeM
h oflHHx h Apyrax, c ópaHHbiMH po/ţCTeHHHKaMH, corJiaCHO ceMefiHOMy npaßy.
cynpyry
HaKOHeii, aBTop yKa3biBaeT npaßa Ha. HacaeßCTBo «aHHbie 33kohom
oCTaßuieMyca b HCHBHX : npaßo Ha HacneflCTBO B KOHKypce co bccmh
KaTeropHHMH Hac/ießHHKOB, ero cneipaabHoe npaßo Ha Hacrce/ţCTBo Ha Meöejib
h npeAMeTbi «OMauraero oöHxoAa, a TaKaœ h Ha CBaaeÖHbie noflapra b
OTCyTCTBHH nOTOMKOB H ero npaBO Ha WHTCflbCTBO.
LES CLASSES D'HÉRITIERS
DANS LE DROIT DE LA R.P.R.
(RESUME)
Dans l'introduction l'auteur examine le problème de la justification
du droit d'héritage dans le régime socialiste à la lumière de la conception
marxiste léniniste sur la propriété et l'héritage. Il est montré que le droit
socialiste admet et défend le droit d'héritage sur la propriété personnelle,
puisque ce dernier ne transmet pas d'une génération à l'autre une force
économique d'exploitation — comme le fait le droit d'héritage sur la propriété
privée capitaliste — mais seulement une possibilité économique de
consommation individuelle.
L'auteur s'occupe des personnes appelées par la loi à la succession
et des critères selon lesquels est établi leur ordre, et examine ensuite les
quatre classes d'héritiers légaux.
Il indique tour à tour les héritiers qui constituent chaque classe,
l'ordre dans lequel ils sont appelés à la succession, l'extension du droit
de succession qui leur est conféré, ses caractères et la manière dont s'est

développé leur droit de succession depuis l'entrée en vigueur de code civil
de 1864.
L'auteur encadre dans chaque classe d'héritiers les parents en dehors
du mariage et les parents d'adoption, assimilés entièrement, les uns et
'les autres, avec les parents du mariage, conformément au code de famille.
L'auteur s'occupe enfin des droits conférés par la loi à l'époux survivant:
son droit de succession en concours avec toutes les classes de survivants,
son droit spécial de succession sur les meubles et les objets du
ménage et sur les cadeaux de noce, en l'absence de descendants, et son
droit d'habitat.

PE MARGINEA PROBLEMEI ACŢIUNII IN REVENDICARE
A ORGANELOR SOCIALISTE DE STAT*
In nr. 7/1955 al revistei „Legalitatea Populară" a apărut substanţialul
articol al tov. Diaconescu şi C. Oprişan, întitulat „Acţiunea în revendicare
ca mijloc de apărare a proprietăţii socialiste de stat". Acest articol
constituie prima încercare — şi, să adăugăm imediat, o încercare pe
deplin reuşită — de a analiza problema apărării dreptului de proprietate
socialistă de stat prin mijlocul acţiunii în revendicare. Autorii studiului
au merite incontestabile, deoarece întreaga tratare a problemei se face de
pe poziţia asigurării unei apărări cît mai eficace a dreptului de proprietate
socialistă de stat, imprimînd în acelaşi timp acestei tratări un nivel
ştiinţific apreciabil. Concluziile definitive la care au ajuns autorii, în
genere, pot fi acceptate. Cu toate acestea socotim, că studiul acţiunii în
revendicare a obiectelor proprietăţii socialiste de stat prezintă multe aspecte,
pe care un singur articol, bine înţeles, nu a putut să le cuprindă.
Acţiunea în revendicare a organelor de stat, ca subiecte de drept de sine
stătătoare, reclamă explicaţii teoretice largi, ridicîndu-se în acelaşi timp
şi posibilitatea; dării unor soluţii întrucîtva diferite de acelea la care au
ajuns autorii.
I
In această ordine de idei se ridică în primul rînd fundamentarea teoretică
a acţiunii în revendicare a organelor de stat (întreprinderi, organizaţii
economice şi instituţii bugetare). Autorii constată just, că de mijlocul
acţiunii în revendicare se pot folosi şi organele de stat, deşi
această acţiune este rezervată exclusiv proprietarului, iar organele amintite
nu sînt titularii dreptului de proprietate a bunurilor ce se află în patrimoniul
lor, — deoarece sarcinii executării planului de stat, sarcinii înfăptuirii
procesului reproducţiei socialiste lărgite, îi corespunde capacitatea
de drept civil, din care rezultă „ ... posibilitatea unei organizaţii socialiste
de stat de a intenta acţiunea în revendicare" 1 .
Deducerea dreptului de a intenta acţiunea în revendicare din obligaţia
executării sarcinilor de plan a organizaţiilor socialiste de stat este
* Originalul în ediţia maghiară a buletinului.
1
Legalitatea Populară, nr. 7/1955, p, 711,

cit se ,poate de justă, dar problema reclamă analize mai largi, căci altfel
am cădea în greşala mediocrităţii şi chiar a superficialităţii. In acest scop
trebuie să pornim de la conţinutul însuşi al dreptului de proprietate socialistă
de stat.
Literatura juridică socialistă a ajuns aproape în mod unanim la concluzia,
că conţinutul dreptului de proprietate socialistă de stat constituie
dreptul titularului — adică a statului sovietic şi a celui democrat-popular,
ca reprezentant al întregului popor — de a utiliza patrimoniul său din
proprie putere şi în interes propriu, adică în interesul poporului, pe care-1
reprezintă. Dar conţinutul dreptului de proprietate socialistă de stat constituie
în acelaşi timp şi o obligaţie, anume obligaţia îndeplinirii şi depăşirii
planului de stat, obligaţia utilizării tuturor obiectelor dreptului de
proprietate socialistă de stat, în scopul sporirii neîncetate a cantităţii obiectelor
de consum, adică a proprietăţii personale a oamenilor muncii (ţinînd
bine înţeles seamă de dezvoltarea cu precădere a producţiei mijloacelor
de producţie faţă de producţia obiectelor de consuni), a îmbunătăţirii calităţii
acestora, cu alte cuvinte în scopul asigurării satisfacerii maxime a
nevoilor materiale şi culturale ale societăţii 2 .
Obligaţia statului sovietic şi a celui democrat-popular de a folosi
obiectele proprietăţii sale în scopul de mai sus, nu poate fi concepută ca
o obligaţie de natură civilă; ea decurge din acel aspect al dictaturii proletariatului,
care se referă la utilizarea puterii proletare pentru construirea
socialismului, respectiv a comunismului. Cît priveşte patria noastră, acest
aspect se concretizează prin art. 17 lit. b şi c, din Constituţie. In consecinţă,
obligaţia susamintită aparţine domeniului dreptului de stat. In
schimb dreptul statului de a utiliza obiectele proprietăţii sale în vederea
îndeplinirii obligaţiei susarătate aparţine mai multor ramuri ale dreptului,
între care şi dreptului civil, aşa încît acesta se prezintă şi ca un drept
subiectiv de natură civilă.
Astfel statului ca titular al dreptului de proprietate îi revin prerogativele
de proprietar (posesia, folosinţa şi dispoziţia) tocmai în vederea îndeplinirii
obligaţiei susarătate. Deci prerogativele de proprietar — ca prerogative
de drept civil — sînt conferite statului, ca prin exerciţiul lor
să fie în măsură de a îndeplini obligaţia sa. Mai departe, dacă prerogativele
de proprietar se întemeiază pe îndeplinirea acestei obligaţii, este
clar că limitele prerogativelor de proprietar sînt determinate de această
obligaţie.
Dreptul de proprietate socialistă de stat exercitîndu-se prin intermediul
adjministrării operative directe, întreprinderile şi organizaţiile eco-
2
Vezi în acest sens: A. V. Karras, Dreptul de proprietate socialistă de stat, Editura
de Stat pt. literatură economică şi juridică, Buc, 1955, p. 270, unde se spune:
,,Conţinutul dreptului de proprietate socialistă de stat asupra uzinelor, fabricilor, minelor,
sovhozurilor, S.M.T.-uriior, caselor de locuit, instituţiilor de cercetări ştiinţifice
aparţinînd statului sovietic îl constituie, în principal, folosirea (sublinierea noastră,
Q. F.) adecvată socialistă a acestor bunuri, în interesul întregului popor, în scopul
satisfacerii maxime a nevoilor întregii societăţi..." în acest sens se pronunţă şi autorul
cehoslovac dr. Victor Knapp, în opera sa Proprietatea în ţările de democraţie populară,
pp. 192—193. Ediţia în limba maghiară, Budapesta, 1954.

iiomice de stat, cărora li s-a încredinţat administrarea operativă a bunurilor
statului, au şi ele în primul rînd o obligaţie constînd din folosirea
mijloacelor de producţie şi a celorlalte bunuri ale statului, în vederea
îndeplinirii sarcinilor de plan. Practica statului sovietic şi a celui democrat-popular
a confirmat pe deplin faptul că, întreprinderile care au primit
din partea statului mijloace de producţie şi alte bunuri,, nu devin
proprietare ale lor, iar directorii de întreprinderi sînt confirmaţi ca împuterniciţi
ai statului pentru folosirea mijloacelor de producţie şi a altor
bunuri, conform planului de stat. Cît priveşte patria noastră, această
practică este consfinţită prin dispoziţiile cuprinse în art. 3, al. III şi IV, ai
decretului 199 din 14 mai 1949, pentru organizarea şi funcţionarea întreprinderilor
şi organizaţiilor economice ale statului, dispoziţii care vorbesc
despre „înzestrarea" de către stat cu mijloacele necesare realizării
obiectului lor şi despre activitatea întreprinderilor pe bază de iniţiativă
gospodărească „în vederea împlinirii sarcinilor ce le sînt stabilite prin
planurile economice".
In consecinţă şi administrarea operativă se prezintă in primul rînd
ca obligaţia folosirii adecvate a patrimoniului fiecărei întreprinderi şi organizaţiuni
economice de stat pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite prin
planul de stat. In vederea împlinirii obligaţiunilor ce rezultă din planul
de stat, administrarea operativă asigură fiecărei întreprinderi drepturi
largi. După cum nici obligaţia statului, ca titular al dreptului de proprietate
socialistă de stat, de a îndeplini planul de stat, nu este o obligaţie
de natură civilă, dar din care rezultă prerogative civile, — tot aşa nici
obligaţia împlinirii sarcinilor de plan de către întreprinderile şi organizaţiile
economice de stat, cărora le revine administrarea operativă directă,
nu este o obligaţie de drept civil, ci una de drept administrativ, izvorită
din legea planului de stat şi din actele administrative de planificare
elaborate pentru concretizarea şi executarea acestei legi. Dar din
această obligaţie administrativă, pe seama organelor de stat se nasc drepturi
de natură civilă. După cum în cazul proprietăţii socialiste de stat,
titularul dreptului de proprietate dispune de prerogativele civile necesare
îndeplinirii obligaţiei sale, tot aşa şi titularii administrării operative directe
sînt înzestraţi cu acele prerogative civile, care sînt necesare îndeplinirii
sarcinilor ce le revin.
Ar fi însă o mare greşală dacă din cele de mai sus am trage concluzia,
că între conţinutul dreptului de proprietate socialistă de stat şi a
administrării operative directe nu ar exista nici o deosebire. O asemenea
concluzie ar însemna — în ultima instanţă •— identificarea dreptului de
proprietate a statului socialist cu administrarea operativă directă, cu alte
cuvinîe recunoaşterea dreptului de proprietate pe seama organelor de
stat.
Statul sovietic şi cel democrat-popular are sarcina îndeplinirii planului
de stat în ansamblul său, pe cînd întreprinderile şi organizaţiile
economice ale statului au ca sarcină executarea unei porţiuni determinate
din această sarcină de ansamblu a statului însuşi. In consecinţă sarcina
sta'tului este mai largă, decît a întreprinderilor şi organizaţiilor eco-

nomice ale sale. Pornind de la corelaţia ce există între obligaţia statului,
ca proprietar, respectiv intre obligaţia organelor economice de stat, ca
administratoare operative directe, şi între prerogativele lor, putem constata
că prerogativele statului sînt cu mult mai largi, decit acelea ale
organelor economice ale statului. Statul dispune de drepturi, pe care întreprinderile
şi organizaţiile economice ale statului nu le au, cum ar ii
dreptul redistribuirii mijloacelor de bază şi ale celor de rulment între
întreprinderile sale, în scopul unei organizări mai juste a economiei. Este
cert că prin cele de mai sus nu se pot socoti epuizate deosebirile dintre
proprietatea socialistă de stat şi administrarea operativă directa, dar
asupra lor nu este cazul să insistăm, deoarece autorii studiului au cuprins
în lucrarea lor aceste deosebiri.
Revenind la problema noastră de bază, constatăm că limitele prerogativelor
civile a fiecărei întreprinderi şi organizaţii economice de stat
sînt determinate de obligaţiile de plan ale acestora, prevăzute în legea
planului de stat şi actele administrative de planificare emise pentru executarea
legii. Pe baza acestora se pune întrebarea, dacă drepturile inerente
administrării operative directe cuprind şt dreptul de a pretinde reintrarea
în patrimoniul lor a obiectelor, care se află in posesiunea ilegală
a altor persoane fizice şi juridice?
Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să soluţionăm următoarea
problemă: are întreprinderea sau organizaţia econqmică de stat
atare obligaţie, îndeplinirea căreia ar fi condiţionată de exerciţiul acestui
drept? Dacă pentru îndeplinirea obligaţiei, exerciţiul acţiunii în revendicare
este necesar, este neîndoios că întreprinderea sau organizaţia economică
de stat se va putea folosi de această acţiune. Fără îndoială, că întreprinderea
sau organizaţia economică de stat — ca administratoare operativă
— are o atare obligaţie, deoarece statul i-a conferit o parte a
bunurilor sale în scopul de a fi utilizate în mod planificat pentru împlinirea
unor sarcini de plan determinate, fiind deci ţinută de a se îngriji
ca aceste bunuri să nu fie utilizate în nici un alt mod 3 . Pentru îndeplinirea
acestei îndatoriri sînt necesare şi mijloacele juridice corespunzătoare,
printre care şi acţiunea în revendicare.
Dacă legea recunoaşte dreptul de posesie, folosinţă şi dispoziţie organelor
de stat asupra unor complexe de bunuri, trebuie să admitem şi
dreptul acestor organe de a-şi apăra posesia. Dacă posesia este violată —
în majoritatea covârşitoare a cazurilor — se violează şi dreptul de folosinţă
şi chiar de dispoziţie, ceea ce are drept consecinţă imposibilitatea
utilizării planificate a bunurilor, condiţie indispensabilă împlinirii sarcinilor
de plan.
Dacă violarea se produce de către un alt organ al statului, se violează
repartiţia şi utilizarea planificată a bunurilor statului. In cazul
în care violarea se produce de către orice alt subiect de drept (organizaţie
cooperatistă sau altă organizaţie obştească, persoană particulară),
pe lîngă cele de mai sus, se produce şi o atingere a dreptului de proprietate.
In primul caz acţiunea în revendicare apără dreptul de posesie, fo-
3
Dr. Victor Knapp, o. c, p. 238.

losinţă şi dispoziţie a acelui organ in patrimoniul căruia se aîlă acel bun
(prin conferirea administrării operative directe privitoare la acel bun),
iar in cazul al doilea, pe Hngă acestea, acţiunea reprezintă un mijloc
eficace pentru apărarea însuşi a dreptului de proprietate.
„Instituţia revendicării — arată A. V. Venedictov — în forma sa
determinată de art. 59 4 , în primul rînd tinde bineînţeles spre reglementarea
raportului dintre doi proprietari diferiţi. Dreptul sovietic însă utilizează
această formă juridică veche — care în privinţa conţinutului său
de clasă se deosebeşte principial de forma burgheză — şi pentru reglementarea
raportului dintre atare organe socialiste de stat, dintre care
nici unul nu este proprietarul bunului litigios... " 5 , ceea ce constituie
un exemplu al utilizării de către sistemul socialist al formei vechi pentru
dezvoltarea conţinutului nou. In cazul nostru, forma juridică veche
rămîne „manifestarea exterioară" a acelor raporturi, care nu numai
în privinţa conţinutului economic, dar şi juridic se deosebeşte radical
de acele raporturi, a căror reglementare se făcea prin utilizarea
formei vechi.
In consecinţă deci, organele de stat avînd personalitate juridică
de sine stătătoare, au capacitate procesuală exclusivă pentru revendicarea
bunurilor date în administrarea lor operativă directă, iar statul —
deşi proprietar — nu are o asemenea capacitate procesuală.
Regula de mai sus însă suferă unele derogări, întrucît în toate
acele cazuri în care statul participă nemijlocit, în nume propriu, la
raporturile juridice de drept civil (art. 25 al decretului 31 din 30 ian.
1954), însuşi statul trebuie să Introducă acţiunea în revendicare.
a) Cînd statul încheie convenţii de comerţ internaţional prin intermediul
reprezentanţelor comerciale. Aceste reprezentanţe încheie aceste
convenţii în numele statului nostru. Este însă de menţionat, că prin decretul
nr. 48 din 8 februarie 1949 pentru organizarea ministerului Comerţului
exterior, deşi se prevede existenţa unor reprezentanţe comerciale,
totuşi statutul juridic al lor n-a fost încă elaborat pînă în prezent 6 , aşa încît
acest caz al participării statului nostru în raporturile de drept civil, în
momentul de faţă nu are actualitate.
b) Cînd statul în calitate de tezaur participă nemijlocit în circuitul
civil intern, caz vizat prin decretul 111 din 27 iulie 1951, privind reglementarea
situaţiei bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate,
fără moştenitori sau fără stăpîn, precum şi a unor bunuri ce nu mai folosesc
instituţiilor bugetare, prin decretul 409 din 23 sept. 1955 privind
normele de transferare ale bunurilor statului şi prin decretul 451 din 1
noiembrie 1955 privind declararea şi valorificarea unor bunuri.
Dacă deţinătorii bunurilor prevăzute de art. 1 lit. c. şi d. din decretul
nr. 111/1951 şi art. 1 din decretul 451/1955, nu respectă obligaţiile lor de
4
Este vorba de codul civil sovietic.
5
A. V. Venedictov, Apărarea civilă a proprietăţii socialiste de stat In U.R.S.S.,
Moscova, 1954, p. 102, Ediţia în limba rusă.
6
T. R. Popescu, Probleme juridice în relaţiile comerciale internaţionale ale
R.P.R., Editura de stat pt. lit. juridică şi economică, 1955, p. 25.

predare (susţinînd spre ex. că le aparţin lor), statul reprezentat direct
brin Ministerul Finanţelor sau prin organele locale financiare (secţiile
financiare ale sfaturilor populare), poate revendica acele bunuri. Ministerul
Finanţelor, respectiv organele financiare locale, în asiemenea cazuri
procedează ca organe reprezentative ale statului, iar nu în numele lor
propriu. în aceste cazuri este vorba de bunuri care încă nu au fost repartizate
nici unui organ al statului, neexistînd încă nici evidenţa lor.
Aceste bunuri deci nu se află încă in administrarea operativă a
nici unui organ de stat, aşa încît nimeni, în afară de statul însuşi,
nu are calitatea de a le revendica. Socotim, că la fel
se procedează şi în cazul în care este vorba de revendicarea
unor bunuri ale statului, care se află în posesia ilegală a unei organizaţii
cooperatiste, sau alte organizaţii obşteşti respectiv a unui cetăţean,
sau chiar a unui organ de stat, fără a se putea identifica acel organ al
statului din administrarea operativă a căruia au ieşit acele bunuri. In
această ipoteză nu se poate stabili care organ al statului este indrituil
a se folosi de mijlocul acţiunii în revendicare, dar se stabileşte că bunul
se află fără nici un temei în posesia persoanelor amintite, situaţie care
urmează a fi remediată în interesul apărării proprietăţii socialiste de stat,
respectiv al asigurării maxime a repartiţiei şi utilizării planificate a
acesteia. Or, tocmai Ministerul Finanţelor, respectiv organele financiare
locale au sarcina de a ţine evidenţa, a face evaluarea şi repartizarea
acelor bunuri, care nu au fost date in administrarea operativa a unui
organ de stat (art. 2 şi 3 din decretul nr. 111/1951 şi ari. 8 din decretul
409/1955), iar în vederea împlinirii acestor sarcini — în unele cazuri —
s-ar putea ivi şi necesitatea intentării acţiunii în revendicare.
II
Problema a doua priveşte probaţiunea in materia acţiunii în revendicare.
Unul din meritele autorilor studiului este acela de a fi fundamentat
principiul prezumţiei dreptului de proprietate a statului în acţiunile în
revendicare puse în curgere de organele de stat, principiu denumit de
A. V. Venedictov, ca „...unul din cele mai caracteristice mijloace ale
dreptului socialist sovietic pe tărîmul apărării proprietăţii întregului
popor" 7 .
In favoarea aplicării acestui principiu de către instanţele noastre
judecătoreşti pledează aceleaşi considerente care au stat la baza practicii
judiciare sovietice, expuse în decizia de îndrumare a Plenului Tribunalului
Suprem al R.S.F.S.R. din 29 iunie 1925, în care se spune: „Avînd în vedere
că pe baza art 15 din Constituţia R.S.F.S.R. este considerată proprietar
sxclusiv al pămîntului, fabricilor, uzinelor şi transporturilor, că apoi în
conformitate cu regula generală cuprinsă în art. 68 codul civil al R.S.F.S.R.
7
O. c, p. 128.

orice bun fără stăpîn trece în proprietatea statului, că aşa fiind legile
R.S.F.S.R. creează prezumţia generală în sensul că, pînă la proba contrarie,
orice fel de bun litigios de pe teritoriul R.S.F.S.R. constituie un
bun al statului..." 8 .
Este incontesiabil că, condiţiunile care au creat premizele statuării
în Uniunea Sovietică a prezumţiei de mai sus, există cu prisosinţă şi în
patria noastră, Constituţia căreia stabileşte proprietatea exclusivă a statului
asupra'aceloraşi obiecte (exceptînd pămîntul), iar decretele 111/1951
şi 451/1955 declară (ca şi art. 68 codul civil R.S.F.S.R.), că bunurile fără
stăpîn trec în proprietatea statului.
Socotim însă, că problema probaţiunii in .materia acţiunii în revendicare
nu poate fi considerată epuizată prin prezumţia de mai sus. Se
mai ridică următoarele probleme:
a) In acele procese de revendicare în care ambele părţi sînt organe
de stat, prezumţia operează numai în sensul că punctul de plecare al
organului arbitrai şi al instanţei este, că bunul litigios se află în proprietatea
statului, fără ca acesta să poată uşura situaţia organului reclamant.
Instanţa şi organul arbitrai în asemenea cazuri urmează să
verifice, dacă bunul litigios a fost încredinţat spre administrare operativă
tocmai organului revendicant, din posesiunea căruia a ieşit în mod
ilegal, posesiunea organului pîrît fiind astfel lipsită de temei juridic,
adică la baza ei nu se află nici un act administrativ sau contract încheiat
pe baza unui act administrativ de planificare. Verificarea încredinţării
administrării operative directe se impune de însăşi natura acţiunii
în revendicare, ca acţiune petitorie, al cărei caracter distinctiv
este tocmai faptul că instanţa, respectiv organul arbitrai, are a se ocupa
şi de fondul dreptului. In asemenea situaţie organul revendicant — potrivit
art. 1169 codul civil, aşa cum a fost ameliorat prin art. 129 şi 130,
codul de procedură civilă —, urmează să facă dovada conferirii administrării
operative directe privitoare la bunul din litigiu. Intr-ad,evăr conferirea
administrării operative directe pe seama organului reclamant nu
se poate prezuma, căci o atare prezumţie nu ar fi justificată prin nici
un considerent de ordin juridic sau economic. Din contră, organul pîrît
fiind în posesiunea bunului litigios, urmează a se bucura de efectele legale
ale posesiunii, exceptînd bineînţeles efectele art. 1909, care în asemenea
cazuri nu poate avea aplicaţiune.
Necesitatea verificării încredinţării administrării operative directe este
consacrată de legislaţia noastră. In art. 41 al. I, din regulile procedurii
arbitrate pentru Arbitrajul de Stat, aprobate prin H.C.M. nr. 1397 din 3
august 1954, se prevede: „Dacă într-un litigiu între instituţii de stat, întreprinderi
sau organizaţii economice de stat, privitor la dreptul de administrare
operativă directă asupra unui bun, nu se poate stabili (sublinierea
noastră) cui aparţine acest drept sau se constată că, deşi acest
drept aparţine reclamantului, dreptul acestuia la acţiune este prescris, organul
arbitrai va respinge cererea reclamantului şi va aduce, fără în-
8
Citat după A. V. Venedictov, Proprietatea socialistă de stat, voi. II. p. 251.

tîrziere, cazul la cunoştinţa organului de stat competent, pentru ca bunul
să fie repartizat în mod planificat" 9 .
Dispoziţiile de mai sus obligă — ce e drept •— numai organele ar-'
bitrale, dar este neîndoios că ele constituie indicii puternice şi pe seama
instanţelor de judecată sesizate cu soluţionarea litigiilor de revendicare
între organele de stat.
In favoarea acestei soluţii se pot invoca mai multe argumente.
Revendicarea unui bun de către un organ de stat faţă de alt organ
ai statului se justifică prin necesitatea imperioasă a asigurării maxime
a unei repartiţii şi utilizării planificate a obiectelor dreptului de proprietate
socialistă de stat. Prin acţiunea în revendicare organul revendicant
pretinde că repartiţia şi utilizarea planificată a fost violată prin ieşirea
ilegală a bunului din . posesiunea sa şi intrarea acestuia în posesiunea
celui citat în revendicare. Cu alte cuvinte se pretinde, că repartiţia si
utilizarea planificată se poate asigura numai prin reducerea lucrului
revendicat în patrimoniul revendicantului. Evident că temeinicia unei
asemenea afirmaţii trebuie dovedită, nefiind nici un motiv pentru prezumarea
ei. Or, dovada asigurării repartiţiei şi utilizării planificate prin
readucerea bunului in patrimoniul reclamantului, inseamnă dovada însăşi
a conferirii administrării operative directe privitoare la bunul litigios,
deoarece prin încredinţarea administrării operative a unui bun,
unui organ determinat al statului, se urmăreşte tocmai o repartiţie şi
utilizare planificată, condiţie indispensabilă îndeplinirii sarcinilor de plan.
In al doilea rînd, revendicarea bunurilor de către un organ de stat
faţă de alt organ al statului, nu se bazează pe simplul fapt al posesiunii,
ci pe un anumit temei juridic al acestei posesiuni. De aici decurge obligaţiunea
organului reclamant de a dovedi drepturile sale privitoare la bunurile
litigioase. A. V. Karras constată, că acţiunile de acest gen sînt
admise de arbitrajele sovietice numai cu condiţia dovedirii drepturilor
asupra bunurilor 10 .
A dovedi drepturile asupra bunurilor din litigiu, inseamnă todmai a
dovedi Încredinţarea administrării operative directe, fie pe calea actelor
administrative, fie pe calea actelor juridice de drept civil (contracte de
furnizare, vinzare-cumpărare), încheiate în conformitate cu acte administrative
de planificare, conţinînd o sarcină concretă de plan, sau o
sarcină determinată în general.
9
Dispoziţiunile de mai sus se reflectă cu putere în practica arbitrală. Astfel
Arbitrajul de Stat de pe lingă Comitetul Executiv al Sfatului Popular al regiunii Cluj,
în cauza cu dos. nr. 2055/1955 pusă în curgere de reclamanta S. contra pîrîtului S. P.
pentru restituirea unui teren intravilan aflat în posesiunea ilegală a pîrîtului, face următoarea
constatare: „Considerînd că reclamanta este încredinţată cu administrarea
operativă directă a acestui imobil, avînd dreptul de a-1 folosi, posedă şi dispune de el...
urmează ca acţiunea reclamantei pentru restituirea posesiunii încălcate să fie restituită".
Acelaşi organ arbitrai, în cauza cu dos. nr. 78/1956, pusă în curgere de reclamanta
I. M. CH. contra pîrîtei I. M. pentru restituirea unui întrerupător automat, constată
că „... reclamanta pe lîngă faptul că şi-a dovedit dreptul de proprietate, care de altfel
nu este contestată nici de pîrîtă ..." urmează a i se da cîştig de cauză.
10
A. V. Karras, o. c, p. 239.

) Prezumţia dreptului de proprietate a statului operează in cazul
acţiunilor în revendicare puse în curgere de organele de stat in contra
organizaţiilor cooperatiste sau alte organizaţii obşteşti şi în contra particularilor.
Dar socotim, că această prezumţie nu scuteşte organul revendicant
de sarcina oricărei probaţiuni. In lipsa prezumţiei administrării
operativii directe organul reclamant va îi ţinut să dovedească, că tocmai
lui i s-a încredinţat administrarea operativă a bunului din litigiu, deci
are calitate de a-1 revendica. Socotim că sarcina probaţiunii administrării
operative nu numai că nu slăbeşte eficacitatea acţiunii în. revendicare
ca mijloc juridic pentru apărarea dreptului de proprietate socialistă de
stat, ci dimpotrivă contribuie la întărirea eficacităţii acesteia. într-adevăr,
prin însăşi intentarea acţiunii în revendicare instanţa este sesizată de
violarea dreptului de proprietate a statului, aşa încît va fi în stare să
ia măsuri pentru restabilirea acestuia. Dacă organul reclamat nu va
putea face dovada încredinţării'administrării operative privitoare la bunul
litigios, iar din piesele de la dosar se pot deduce elemente suficiente cu
privire la identitatea acelui organ, căruia îi revine această administrare,
instanţa va fi în măsură să sesizeze acel organ, urmînd ca acesta pe calea
intervenţiei să-şi valorifice drepturile sale. In cazul în care asemenea
elemente nu pot fi deduse, sau sesizarea a rămas fără rezultat,_ instanţa
va fi în măsură să sesizeze Ministerul 'Finanţelor, sau organele financiare
locale, pentru ca acestea în calitate de organe reprezentative ale statului
(în calitate de tezaur) să intervină în proces, iar în urma revendicării
să treacă la repartizarea bunului, conform normelor stabilite prin art. 8
al decretului 409 din 23 sept. 1955. In acest fel proprietatea socialistă de
stat violată prin posesiunea ilegală a celui citat în revendicare se restabileşte
în întregime, asigurindu-se totodată repartiţia şi utilizarea planificată
a bunurilor statului. In schimb, dacă organul de stat reclamant
ar îi exonerat de sarcina probaţiunii administrării operative, acest organ
ar intra în posesiunea unor bunuri, administrarea cărora niciodată nu
i-a fost conîerită, aducîndu-se astîel o gravă violare principiului repartiţiei
şi utilizării, planificate a bunurilor statului. Or, nu se poate subaprecia
importanţa repartiţiei şi utilizării planificate a bunurilor statului,
încălcarea acesteia „...constînd în utilizarea neplanificată (în ceea ce
priveşte uneltele de producţie), în consumaţia neplanificafă (în ceea ce
priveşte mijloace de producţie), in dispoziţia arbitrară şi neplanificată
(asupra produselor şi mărfurilor)" 11 , reprezintă un mod special de sustragere
din proprietatea statului.
Oare pe ce se întemeiază dreptul instanţei de a sesiza organele susmenţionate?
Din codul nostru de procedură civilă lipseşte — ce e drept
— o dispoziţie expresă corespunzătoare celei cuprinse în art. 172 codul
de procedură civilă R.S.F.S.R., care prevede obligaţia instanţei de a sesiza
instituţia sau întreprinderea de stat şi procuratura, pentru cazul în
care în cursul unui proces se constată, că acea instituţie siau întreprindere
este interesată în desfăşurarea procesului. Dar lipsa unui text expres
de lege nu poate opri instanţele noastre judecătoreşti de a lua mă-
11
A. V. Karras, o. c, p. 238.

suri similare celor cuprinse iri art. 172 codul de procedură civilă R.S.F.S.R.
într-adevăr, justiţia în statul nostru constă în activitatea instanţelor
noastre în vederea realizării sarcinilor prevăzute de Constituţie şi de
Legea pentru organizarea judecătorească. Legea noastră pentru orgianizarea
judecătorească din 19 iunie 1952 — concretizind principiul prevăzut
de art. 65 al Constituţiei — fixează ca sarcină instanţelor, apărarea drepturilor
şi intereselor apărate de lege a instituţiilor şi întreprinderilor de
stat ,etc. Este clar, că sesizarea unei instituţii sau întreprinderi de stat,
interesul căreia rezultă in cursul unui proces de revendicare, contribuie
din plin la realizarea acestei sarcini, căci prin ea se evită violarea principiului
repartiţiei şi utilizării planificate a bunurilor statului, al cărei
caracter dăunător a fost arătat mai sus.
In acelaşi timp să nu scăpăm din vedere faptul, că procesele de revendicare
(dacă şi pîritul este organ socialist şi dacă valoarea bunului
litigios atinge plafonul prevăzut de lege) se pot pune în curgere şi in
faţa organelor de arbitraj, care în virtutea art. 21 din legea nr. 5/1954,
pot cita ca părţi şi organele socialiste interesate în desfăşurarea litigiului.
III
Ultima problemă priveşte limitele acţiunii în revendicare.
Autorii studiului — făcînd aplicaţiunea justă a principiilor dreptului
civil sovietic in materie — conchid, că acţiunea în revendicare a
organelor socialiste de stat are caracter nelimitat, fără considerare la
persoana celui citat în revendicare (alt organ de stat, organizaţie cooperatistă
etc.) şi fără considerare la natura bunului revendicat.
Concluzia este justă in sensul că acţiunii in revendicare nu se poate
opune prescripţia achizitivă; cel citat în revendicare — în orice situaţie
s-ar afla — nu poate invoca dobindirea administrării operative (daci
este alt organ de stat), respectiv a dreptului de proprietate (dacă este
organizaţie cooperatistă etc), nici prin expirarea timpului prescris in
genere pentru a prescrie, nici prin efectul prescripţiunii instantanee. .Dobindirea
administrării operative sau a dreptului de proprietate prin efectul
prescripţiei ar însemna o consfinţire juridică a violării principiului
repartiţiei şi utilizării planificate a proprietăţii socialiste de stat, respectiv
a dreptului de proprietate însuşi, ceea ce ar fi in flagrantă contrazicere
cu rolul dreptului civil socialist.
Cu toate acestea sînt necesare unele precizări.
Prin acţiunea în revendicare — ca acţiune petitorie — organul de
stat revendicant pretinde recunoaşterea dreptului de proprietate a statului
şi, legat de aceasta, recunoaşterea că anume lui i s-a încredinţat
administrarea operativă privitoare la bunul revendicat şi restituirea acestuia
din mina celui citat în revendicare. Evident că acţiunea poate fi legată
şi de pretenţiuni de despăgubire, întemeiate prin sustragerea utilizării
bunului, pe stricăciunile cauzate etc. Dar restituirea în natură a bunului
este de natura acestei acţiuni, restituirea prin echivalent putînd
avea loc numai în cazul în care restituirea în natură este cu neputinţă.

Se pune însă problema, dacă regula amintită urmează a fi aplicată
fără nici o rezervă în procesele de revendicare ce ne interesează. Socotim
că în această privinţă trebuie să facem o distincţie după cum obiectele
revendicate sînt scoase din circuitul civil sau — prin intermediul contractelor
— se pot afla în circuitul civil. In acest din urmă caz mai trebuie
făcută o altă distincţie, după cum circulaţia are loc prin intermediul
contractelor planificate sau reglementate.
1. In cazul în care obiectele dreptului de proprietate socialistă de stat
sînt scoase din circuit (cazul bunurilor enumerate de art. 7 al Constituţiei),
este manifest, că va trebui să aibă loc o restituire în natură. A
admite contrarul — adică a admite restituirea prin echivalent, chiar dacă
bunul există în natură — ar însemna tocmai atragerea acestor bunuri în
circuitul civil, restituirea prin echivalent însemnînd de fapt o înstrăinare
deghizată cu titlu oneros. Mai este de subliniat, că bunurile amintite formează
proprietatea exclusivă a statului nostru, ceea ce de asemenea exclude
posibilitatea restituirii prin echivalent, căci ar putea avea ca rezultat
intrarea acestor bunuri în proprietate cooperatist-colectivistă, sau chiar
particular-capitalista, situaţie care ar fi în contradicţie cu Constituţia
noastră.
Fondurile de bază ale întreprinderilor de asemenea sînt scoase din
circuitul civil, aşa încît în cazul lor restituirea în natură se impune cu
aceeaşi rigoare.
2. In cazul în care obiectele se află în circuitul civil (cazul produselor
întreprinderilor), problema restituirii în natură sau prin echivalent
nu poate fi rezolvată în mod unitar. Mijlocul juridic al participării produselor
în circuitul civil sînt contractele de furnizare şi în unele cazuri
cele de vînzare-cumpărare. Din punctul de vedere al rezolvării problemei
ce ne interesează rolul determinant îl are categoria din care fac parte
acele contracte de furnizare prin mijlocirea cărora produsele intră în
circuitul civil.
a) Prin mijlocirea contractelor de furnizare planificate, în circuitul
civil se află iaşa zisele produse repartizate din fond centralizat, din. categoria
cărora fac parte: utilajul, combustibilul, materialele de construcţie,
materiile prime agricole, cele mai importante articole de larg consum,
etc. După cum se ştie, repartizarea lor se face pe calea actelor de planificare
care stabilesc o sarcină concretă de plan, atît pentru întreprinderea
consumatoare, care de pe urma repartiţiei primite devine deţinătoarea de
fond, cît şi pentru întreprinderea furnizoare, care a primit dispoziţia de
livrare. Sarcina concretă constă din încheierea contractului ale cărui elemente
principale sînt determinate prin însuşi actul de planificare. In
această sferă a raporturilor deci, nici furnizorul, nici consumatorul nu-şi
pot atege cocontractantul, deoarece actul de planificare stabileşte părţile
viitorului contract. Actul de planificare mai stabileşte cantitatea, felul,
preţul, etc. a produselor de livrat. Toate acestea au ca rezultat că ruta
pe care aceste produse o pot urma este trasată în mod precis de la producător
pînă la consumator. încălcarea acestei rute echivalează cu încălcarea
unei sarcini concrete de plan, privind aprovizionarea economiei na-

ţionale în sectorul respectiv, ceea ce atrage după sine nulitatea integTală
sau parţială a contractului, după cura este cazul, şi obligativitatea încheierii
unui nou contract, respectiv modificarea corespunzătoare a celui
vechi. Dar exact acelaşi rezultat dăunător de încălcarea sarcinii concrete
de plan, privind aprovizionarea economiei naţionale, s,e produce şi în
cazul în care întreprinderea, în administrarea operativă a căreia se găsesc
asemenea produse, ar pierde posesiunea lor, prin intrarea în posesiunea
ilegală a unei alte unităţi, indiferent dacă aceasta din urmă este
beneficiara unei repartiţii privitoare la aceleaşi produse sau nu. în prima
ipoteză, întreprinderea, este îndrituită şi totodată obligata a pretinde livrarea
produselor (încheind în acest scop contract); putîndu-se astfel
lipsi de produsele cuvenite celeilalte întreprinderi, iar în ipoteza a doua, -
îi este interzisă utilizarea unor asemenea produse.
In ambele ipoteze urmează să aibă loc o restituire în natură, revendicantul
nu numai că nu are obligaţia de a accepta contravaloarea produselor,
ci dimpotrivă îi este interzis să facă acest lucru. Orice soluţie
contrară ar duce la încălcarea gravă a unei sarcini concrete de plan, p,e
calea unor mijloace extracontractuale.
b) Prin mijlocirea contractelor de furnizare reglementate în circuitul
civil participă acele produse, repartizarea cărora se face prin acte de planificare,
care stabilesc sarcini de plan cu caracter general. Planul stabileşte
doar volumul acelor produse care urmează a fi fabricate şi desfăcute
în perioada respectivă de plan, prevăzîndu-se în acelaşi timp şi aprovizionarea
aceluiaşi volum de produse de către întreprinderile consumatoare.
Cu alte cuvinte, cantităţile de produse care în planul întreprinderilor
producătoare sînt prevăzute spre fabricare şi desfacere, în planul
unităţilor consumatoare sînt prevăzute spre aprovizionare şi utilizare,
fără ca planul să individualizeze întreprinderile care vor încheia contracte
de furnizare. întreprinderea consumatoare îşi va găsi singură izvorul
ei de aprovizionare, după cum şi întreprinderea producătoare îşi
va găsi singură clienta căreia urmează să-şi desfacă aceleaşi produse.
Aprovizionarea cu aceste produse, respectiv desfacerea lor se asigură prin
însuşi faptul că, întreaga cantitate a necesarului întreprinderilor consumatoare
este prevăzută şi în planul de producţie a întreprinderilor producătoare.
Acest mod general de repartiţie nu poate să nu aibă influenţă asupra
acţiunilor în 'revendicare «privind asemenea produse. In unele cazuri nu
va avea loc restituirea în natură, pîrîtul putînd oferi plata prin echivalent,
iar reclamantul va fi obligat a accepta această plată.
Să cercetăm un asemenea caz.
Dacă în calitate de reclamantă figurează o întreprindere în planul
căreia este prevăzută fabricarea unor asemenea produse, iar ca pîrîtă o
întreprindere în planul căreia este prevăzută consumarea (aprovizionarea)
lor, restituirea în natură va trebui să aibă loc numai în cazul
în care se va dovedi că întreaga cantitate cuprinsă în planul reclamantei •
a fost deja acoperită prin contracte de furnizare. Reclamanta fiind obligată
a executa contractele sale în natura lor specifică, va avea nevoie

de restituirea cantităţii ce se află în posesiunea pîrîtei. Cît priveşte situaţia
piritei, aceasta se va putea aproviziona de la alte unităţi producătoare,
căci cantitatea necesară ei este prevăzută în planul de producţie
al acestor unităţi. ' '
Din contră, dacă reclamanta nu şi-a acoperit întreaga cantitate prevăzută
în planul, său de producţie cu contracte de furnizare încheiate cu
unităţile consumatoare, restituirea se va putea face şi prin echivalent,
reclamanta fiind obligată a accepta oferta în acest sens a pîrîtei. In acest
caz produsele se utilizează şi repartizează în mod planificat şi totodată
se evită cheltuieli inutile, legate de descărcarea, încărcarea, transportul,
etc. al produselor.
In cazul vizat deci, excepţiunea pîrîtului poate avea ca rezultat traducerea
obligaţiunii sale de restituire în obligaţiunea de a plăti reclamantului
preţul bunului revendicat.
Se poate ivi însă şi cazul în care pîrîtul ane posibilitatea de a invoca
cu succes excepţiunea de nerestituire, fără a fi obligat să achite vreun
preţ. într-adevăr, dacă în cursul litigiului „... deşi reclamantul şi-a dovedit
dreptul, bunul nu este trebuitor reclamantului pentru îndeplinirea
sarcinilor de plan, dar este necesar pîrîtului în acest scop...", rezolvarea
litigiului se va suspenda, iar cazul va fi adus la cunoştinţa organului de
stat competent, spre a decide dacă urmează a se face o nouă repartizare
a acelui bun (art. 41 al. II. din Regulile procedurii arbitrate pentru Arbitrajul
de Stat). Dacă bunul va fi repartizat pîrîtului, acesta îl va reţine
pe această bază, fără ia mai plăti preţul, pe baza regulei generale cuprinsă
în, art. 1 al. I. din decretul 409 din 23 septembrie 1955, privind
reglementarea transmiterii bunurilor în proprietatea statului.
Prin cele cîteva considerente de mai sus desigur că nu am putut
epuiza variatele aspecte ale problemei acţiunii în revendicare, care şi
in Uniunea Sovietică a făcut obiectul mai multor tratate, iar în unele
privinţe divergenţele continuă şi azi. Asigurarea unei apărări cît mai
eficace a proprietăţii socialiste de stat desigur că va constitui un îndemn
serios pe seama juriştilor noştri de a analiza în mod temeinic
toate problemele legate de această apărare.
FEKETE GYORGY
Catedra de drept civil
Universitatea „Bolyai"

RĂSPUNDEREA CELOR CE ANGAJEAZĂ
PENTRU REPARAŢIA INTEGRALĂ A PREJUDICIILOR
CAUZATE ANGAJAŢILOR PRIN ACCIDENTE
DE MUNCA SĂU BOLI PROFESIONALE
Ne propunem a cerceta, în cele ce urmează, problema dacă angajaţii
victime a unui accident de muncă ori a unei boli profesionale au
sau nu deschisă calea dreptului comun pentru a obţine de la cei ce angajează
reparaţia integrală a prejudiciilor de le-au fost cauzate, în cazul
în care prejudiciul nu este acoperit în întregime prin pensiile sau ajutoarele
acordate de Asigurările Sociale de Stat.
Pentru o înţelegere deplină a problemei este util să aruncăm, în
prealabil, o scurtă privire asupra unor chestiuni de protecţie a muncii
şi asigurări sociale în dreptul muncii R.P.R. strîns legate de răspunderea
pentru accidentele de muncă.
I
Organizarea socialistă a muncii se caracterizează prin cneerea unor
condiţii de muncă care asigură o cit mai înaltă productivitate a muncii
şi, în acelaşi timp, o deplină protecţie a sănătăţii oamenilor muncii. Realizarea
productivităţii muncii în orînduirea socialistă, în statul nostru
democrat-popular, implică un minim de consum de energie a omului
muncii, precum şi măsuri adecvate menite să înlăture accidentele de
muncă şi bolile profesionale.
Protecţia muncii în ţara noastră se realizează printr-o serie de măsuri
care, aşa cum arată art. 2 din decretul nr. 185/1953, urmăresc:
a) îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale celor ce muncesc;
b) reducerea continuă a numărului accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale;
c) uşurarea efortului fizic prin mecanizarea muncilor grele, periculoase
sau vătămătoare sănătăţii;
d); asigurarea unor condiţii speciale de muncă femeilor şi tinerilor,
potrjvite constituţiei lor fizice.

îndrumarea şi controlul aplicării măsurilor de protecţie a muncii revin
Consiliului Central al Sindicatelor din R.P.R. Exercitarea efectivă a
măsurilor privind protecţia muncii este încredinţată deci însăşi oamenilor
muncii, prin organizaţiile sindicale. Consiliul Central al Sindicatelor are
o secţie de protecţie a muncii care se ocupă cu coordonarea şi îndrumarea
întregii munci sindicale în acest domeniu. In cadrul comitetelor centrale
ale sindicatelor, consiliilor sindicale regionale, comitetelor regionale şi
comitetelor raionale sindicale există resoarte care se ocupă cu problemele
de protecţia muncii, iar în cadrul fiecărui comitet de întreprindere funcţionează
o comisie de protecţie a muncii şi un număr de inspectori
obşteşti de protecţie a muncii.
Protecţia muncii în ţara noastră .este asigurată şi printr-o reţea de
servicii şi birouri în cadrul organelor, instituţiilor şi întreprinderilor de
stat. Astfel, în cadrul fiecărui minister funcţionează un oficiu de protecţie
a muncii care are sarcina de a îndruma toate organele de protecţie
a muncii din respectiva ramură de activitate. In cadrul acestui oficiu
se studiază condiţiile de muncă grele şi periculoase, se analizează
cauzele cane produc accidente de muncă şi se fac propuneri pentru înlăturarea
lor; tot în cadrul acestui oficiu se întocmesc normele de tehnica
securităţii ce urmează să fie respectată în cursul desfăşurării procesului
tehnologic şi se stabilesc măsurile de popularizare a normelor
de protecţie a muncii. In fiecare direcţie generală funcţionează apoi servicii
sau secţii care indrumează şi controlează activitatea birourilor
tehnice de protecţie a muncii din întreprinderile de stat.
Birourile tehnice' sînt organele care aplică măsurile de protecţie a
muncii în întreprinderi. Aceste birouri, pe lîngă alte atribuţiuni în legătură
cu studiul condiţiunilor de muncă din întreprinderi, cu posibilitatea
de mecanizare a muncilor grele şi periculoase, etc, mai au şi sarcina de
a ţine evidenţa accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale din întreprinderi,
analizînd cauzele lor şi luînd măsurile necesare pentru prevenirea
lor în viitor. De asemenea, aceste birouri organizează instructajul muncitorilor
la locul de muncă, pentru ca astfel fiecare muncitor să-şi însuşească
tehnica securităţii şi procedeele cele mai bune şi nepericuloase în
muncă.
" L a 19 septembrie 1951 s-a înfiinţat pe lîngă Consiliul Central al Sindicatelor
„Institutul de Cercetări Ştiinţifice pentru Protecţia Muncii",
care se ocupă cu cercetarea şi rezolvarea ştiinţifică a problemelor de protecţie
a muncii şi de tehnică a securităţii.
Organul cane supraveghează şi controlează aplicarea normelor legale
privitoare la protecţia muncii este „Inspecţia tehnică de Stat pentru
Protecţia Muncii" care funcţionează în cadrul comitetelor centrale ale
sindicatelor pe ramuri de producţie şi se compune din inspectori tehnici
pentru protecţia muncii, aceştia avind sarcina de a controla şi îndruma
toate măsurile de tehnica securităţii, cu scopul de a îmbunătăţi condiţiile
de muncă prin mecanizarea muncilor grele şi periculoase şi prin măsurile
de prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Inspectorii
tehnici cercetează şi pot face propuneri pentru sancţionarea celor

ce încalcă normele de igienă a muncii şi de tehnică a securităţii. In conformitate
cu art. 23 din regulamentul p,entru înregistrarea şi evidenţa
accidentelor de muncă din 19 martie 1951, inspectorii tehnici pentru protecţia
muncii au sarcina de a cerceta fiecare accident de muncă. Constatările
lor sînt transmise organelor competente şi servesc la stabilirea persoanelor
vinovate de producerea accidentului.
In vederea asigurării igienii muncii, decretul nr. 200/1950 a înfiinţat
„Inspecţia Sanitară de Stat" în cadrul Ministerului Sănătăţii. Activitatea
inspectorilor sanitari este identică cu a inspectorilor tehnici pentru protecţia
muncii, limitîndu-se însă la problemele de igienă a muncii.
Pe lîngă aceste organe speciale de protecţie a muncii, atît în aparatul
de stat, cît şi în cadrul sindicatelor, un rol important în sprijinirea acţiunilor
de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă şi de muncă a angajaţilor,
în ceea ce priveşte securitatea şi igiena muncii, îl au Asigurările Sociale
de Stat (art. 105, codul muncii). Astfel, delegaţii cu asigurările sociale,
alături de inspectorii obşteşti, au rolul de a supraveghea aplicarea
acestor măsuri, avînd dreptul de a pretinde conducerii unităţii respective
să execute întocmai măsurile privind tehnica securităţii şi igiena muncii.
Măsurile preventive complexe de protecţie a muncii, precum şi condiţiile
de igienă a muncii în întreprinderi, duc* la o simţitoare reducere
a cazurilor de accidente de muncă şi de îmbolnăviri profesionale. In felul
acesta se creează condiţiuni sănătoase de muncă care contribuie la creşterea
productivităţii muncii.
In urma acestor măsuri luate de regimul nostru democrat-popular
în domeniul protecţiei muncii, numărul accidentelor de muncă în ţara
noastră este în continuă scădere. Astfel, în cursul anului 1951, numărul
accidentelor pe întreaga ţară s-a redus cu 1/3 faţă de anul 1950, iar în
primele 6 luni ale anului 1952 au fost cu 25% mai puţine zile de incapacitate
de muncă provocate de accidente decît în perioada corespunzătoare
a anului 1951
Regulamentul aprobat prin H.C.M. nr. 202 din 19 martie 1951 prevede
înregistrarea tuturor accidentelor în legătură cu producţia care au
provocat pierderea capacităţii de muncă pentru cel puţin o zi.
Prin accident în legătură cu producţia se înţelege vătămarea violentă
şi neprevăzută a corpului angajatului fie în timpul executării unei sarcini
de producţie, fie dintr-o cauză în legătură cu producţia.
Potrivit art. 11 al deciziei nr. 4/1953 a Consiliului Central al Sindicatelor
din R.P.R., aprobată prin H.C.M. nr. 4156/1953 pentru acordarea
drepturilor la pensie în cadrul Asigurărilor Sociale de Stat, se
consideră accident de muncă, accidentul suferit într-una din următoarele
împrejurări:
a) în timpul şi în legătură cu programul de lucru, inclusiv pauzele,
precum şi înainte de începerea sau după terminarea lucrului, indiferent
dacă accidentul survine în cadrul unităţii la care lucrează salariatul sau
în cadrul altei unităţi;
S. Moraru, Raport asupra activităţii CC. al G.G.M. prezentat la al fll-lea Congres
1
al Sindicatelor din R.P.R. (Viaţa Sindicală, nr. 1648 din 29 ianuarie 1953).

) în timpul deplasării spre locul de muncă şi de la locul de muncă; .
c) în timpul îndeplinirii îndatoririlor pentru apărarea bunurilor sau
intereselor obşteşti;
d) în timpul îndeplinirii sarcinilor date de organizaţiile de masă,
chiar dacă aceste sarcini nu aveau legătură cu întreprinderea sau instituţia.
De remarcat că legiuitorul nostru a dat un înţeles deosebit de larg
noţiunii de accident de muncă, în scopul asigurării unei protecţii cit mai
depline a intereselor angajaţilor.
Toate accidentele de muncă sînt înregistrate, iar împrejurările în care
s-au produs se comunică organelor sindicale, cît şi organelor administrative
superioare, în scopul cunoaşterii cauzelor accidentelor şi luării măsurilor
corespunzătoare pentru înlăturarea lor.
Angajatul care devine incapabil temporar de muncă din cauza unui
accident de muncă sau a unei boli profesionale primeşte, potrivit dispoziţiunilor
deciziei nr. 3/1952 a C.C.S., un ajutor, indiferent de stagiul său
in întreprinderea respectivă.
Cînd însă, accidentul de muncă sau boala profesională a cauzat angajatului
o invaliditate, totală sau parţială, acesta are dreptul la pensie
de invaliditate.
Potrivit deciziei nr. 4/1953 a C.C.S., invalidităţile sînt de trei grade:
a) invalidităţi de gradul întîi, a acelora care şi-au pierdut total capacitatea
de muncă şi au nevoie de îngrijirea permanentă a altei persoane;
b) invalidităţi de gradul doi, a acelora care şi-au pierdut total capacitatea
de muncă, dar nu au nevoie de îngrijirea altei persoane;
c) invalidităţi de gradul trei, a acelora care şi-au pierdut parţial capacitatea
de muncă în sensul că nu mai sînt capabili să muncească în
mod normal în profesiunea lor, dar sînt capabili să presteze un program
mai redus de muncă în aceaşi profesiune, ori o muncă permanentă sau
redusă în altă profesiune cu condiţii de muncă mai uşoare.
Gradul de invaliditate se constată de către comisiile medicale de expertiză
a capacităţii de muncă ale secţiilor de prevederi sociale de pe lîngă
sfaturile populare raionale şi orăşeneşti.
Pensia de invaliditate în urma unui accident de muncă sau unei boli
profesionale se acordă indiferent de vechimea angajatului în cîmpul
muncii. Cuantumul pensiei se stabileşte în raport cu gradul de invaliditate,
aplicîndu-se asupra cîştigului mediu brut lunar realizat în ultimele
12 luni efectiv lucrate procentajul de 100%, 75% sau 50% corespunzător
gradului întîi, doj sau trei de invaliditate ce a fost stabilit de comisia
medicală de expertiză. Ctştigul mediu brut lunar asupra căruia se cal- .
culează pensia este plafonat la 700 lei, iar pentru profesiunile cu condiţii
de muncă grele sau vătămătoare sănătăţii la 900 lei.
Pensia de urmaşi, în cazul accidentelor de muncă sau bolilor profesionale,
se acordă, de asemenea, fără a se lua în considerare vechimea
susţinătorului accidentat în cîmpul muncii, cuantumul acesteia reprezentînd
un anumit procent din ceea ce s-ar fi cuvenit accidentatului: 50%
pentru un membru de familie, 75% pentru doi membrii de familie şi
100% pentru trei săU mai mulţi membrif de familie. •

II
Asigurările sociale de stat se întemeiază, in regimul nostru derriocratpopular,
pe principiul ajutorului reciproc socialist, determinat de relaţiile
de colaborare specifice orînduirii socialiste, şi nu pe ideia de reparaţiune
a prejudiciului cauzat, caracteristică legislaţiilor burgheze 2 .
Este firesc ca sistemul măsurilor de asigurare socială de stat să
influenţeze condiţiile şi modul în care angajaţii accidentaţi sau urmaşii
lor îşi vor valorifica drepturile la reparaţiunea prejudiciilor ce le-au fost
cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale.
Ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă, stabilite in baza
deciziei nr. 3/1952 a C.C.S., precum şi pensiile de invaliditate ori de urmaşi,
stabilite potrivit dispoziţiunilor deciziei nr. 4/1953 a C.C.S., reprezintă
asistenţa acordată de stat oamenilor muncii; asistenţă prin care se
realizează dreptul la asigurare materială pentru caz de boală sau incapacitate
de muncă înscris în ari 79 al Constituţiei R.P.R.
Această reglementare arată grija deosebită a partidului şi guvernului
nostru faţă de om şi de nevoile sale materiale şi culturale. Ea se
manifestă, atît faţă de oamenii muncii aflaţi în producţie, cit şi faţa de
acei care şi-au pierdut capacitatea de muncă, precum şi faţă de urmaşii
lor care se aflau în întreţinerea acestora.
Prin reglementarea" asigurărilor sociale, statul nostru a înţeles să-şi
asume anumite riscuri în legătură cu desfăşurarea activităţii profesionale
a angajaţilor.
Dreptul angajaţilor, sau a urmaşilor care se aflau în întreţinerea
lor, de a primi sumele corespunzătoare sub formă de ajutoare sau pensii,
ia naştere „la realizarea riscului asigurat" 3 , independent de cauzele care
au determinat această realizare.
Cum sumele plătite de organele asigurărilor sociale nu acoperă totdeauna
in întregime prejudiciul suferit, se pune întrebarea dacă, - în
această ipoteză, angajaţii sau urmaşii lor vor avea sau nu dreptul de
a primi diferenţa pînă la reparaţia integrală a prejudiciului suferit, pe
altă cale decît aceia a asigurărilor sociale.
Asigurările sociale in legislaţia statelor burgheze se bazează pe ideia de reparaţie
2
a pagubei cauzată prin accidentul de muncă. Cu toate acestea, introducerea asigurărilor
sociale în ţările capitaliste nu a urmărit garantarea reparării prejudiciilor suferite
de către muncitori, ci uşurarea situaţiei patronului; în primul rînd, fiindcă cotizaţiile
din care se formează fondul asigurărilor sociale sînt suportate în cea mai mare măsură
de către muncitori şi numai în parte — cel mult 50% — de către patroni; în al doilea
rînd, fiindcă deşi reparaţia prejudiciului prin asigurările sociale este parţială — pensiile
şi ajutoarele reprezentînd sume derizorii —, se refuză muncitorilor calea dreptului
comun în vederea reparaţiunii integrale a prejudiciilor suferite, sub motiv că repararea
prejudiciilor trebuie să fie suportată deopotrivă de către patroni şi muncitori datorită
pretinsei „solidarităţi sociale" din ţările capitaliste.
Vezi în acest sens: E. A. Fleişiţ, Obligaţiunile izvorite din cauzarea de prejudicii
3
şi din îmbogăţirea fără cauză. E.S.P.L. St., Bucureşti, 1954, p. 215.

III
Dreptul sovietic rezolvă in mod afirmativ această problemă în sensul
că victima prejudiciului are deschisă calea dreptului comun în cazul
cînd cel ce angajează a fost in culpă.
Astfel, dacă „paguba a fost cauzată printr-o acţiune sau omisiune
delictuoasă a întreprinzătorului", angajatul asigurat are dreptul să ceară
întreprinzătorului reparaţiunea integrală a piagubei suferite, „în măsura
în care el n-a obtinut-o pe calea asigurărilor sociale" (art. 413 al. 2 si 3
c. civ. R.S.F.S.R.).
Pentru ca angajatul asigurat să obţină reparaţie integrală ia prejudiciului
pe calea dreptului comun se cer a fi îndeplinite următoarele două
eondiţiuni:
a) aceea ca sumele plătite de organele asigurărilor sociale sub formă
de pensii sau ajutoare- să nu acopere integral prejudiciul suferit;
b) aceea ca prejudiciul să fie rezultatul unei acţiuni sau omisiuni
delictuoaise a celui ce angajează.
Potrivit practicii judiciare sovietice, prin acţiune sau omisiune dehctuoasă
a celui ce angajează se înţelege orice încălcare a regulilor de
tehnică a securităţii sau legislaţiei muncii, săvîrşită în mod culpabil de
către cel ce angajează sau de persoanele însărcinate cu supravegherea
tehnică, care a avut ca urmare un accident de muncă sau o boală profesională.
Autorul sovietic E. A. Fleişiţ 4 îşi pune întrebarea dacă cel ce angajează
este răspunzător de prejudiciul cauzat printr-un accident de muncă
determinat de acţiunea unui alt angajat al său cane se află în preajma
celui vătămat. De exemplu, unul din muncitorii întreprinderii, fără a
observa că pe lîngă el trece un alt muncitor, îl loveşte în cap pe acesta
in timp ce ridica un cleşte, din care cauză cel vătămat pierde un ochi.
în această speţă, Colegiul civil al Tribunalului Suprem al U.R.S.S. a
absolvit întreprinderea de răspundere.
Prof. E A. Fleişiţ arată că nu este de acord cu soluţia dată de Colegiul
civil .al Tribunalului Suprem, aducînd următoarea argumentare care
ni se pare convingătoare: „Concepţia vinei persoanei juridice tnebuie să
fie unică în dreptul civil sovietic. Considerarea unei acţiuni din vina oricărui
lucrător al unei persoane juridice în timpul îndeplinirii îndatoririlor
sale de serviciu ca o acţiune din vina persoanei juridice însăşi, corespunde,
după părerea noastră, noţiunii de persoană juridică, care-şi realizează
totdeauna activitatea sa economică şi tehnică, prin intermediul
oricărui lucrător al său. Considerarea vinei oricărui lucrător în timpul
îndeplinirii îndatoririlor prin care se manifestă activitatea persoanei juridice
ca fiind o vină a persoanei juridice însăşi este cea mai bună metodă
de a stimula o atitudine cuvenită faţă de selecţionarea şi instructajul lucrătorilor,
faţă de supravegherea lucrătorilor, în special, faţă de respectarea
condiţiilor care ocrotesc sănătatea oamenilor muncii" 5 .
4
E. A. Fleişiţ, Cu privire la răsownderea civilă pentru vătămarea sănătăţii, Statul
şi Dreptul Sovietic, nr. 8/1954, p. 34 şi Justiţia Nouă, nr. 2/1955, p. 167.
5
Idem, o. c, p. 168.

Potrivit dispoziţiunilor art. 414 c. civ. R.S.F.S.R., • persoana fizică,
instituţia sau întreprinderea care n-a asigurat victima, răspunde pentru
cauzarea morţii sau vătămării sănătăţii, potrivit normelor generale, în
baza art. 403 c. civ., iar in cazul cînd prejudiciul a fost cauzat de un
izvor de mare primejdie, in baza art. 404 c. civ. R.S.F.S.R. 6 .
Vedem, prin urmare, că în dreptul sovietic cel ce angajează răspunde
pentru reparaţia integrală a prejudiciilor cauzate angajaţilor potrivit normelor
dreptului civil, atunci cînd prejudiciul nu este acoperit în întregime
prin ajutoarele sau pensiile pe care aceştia le primesc în cadrul asigurărilor
sociale de stat.
Răspunderea civilă pentru vătămarea sănătăţii este totdeauna o răspundere
extracontractuală, chiar şi în cazurile cînd între victima accidentului
sau bolii profesionale şi partea răspunzătoare de acestea au
existat raporturi contractuale, iar accidentul de muncă sau boala profesională
sînt rezultatul încălcării unei obligaţii contractuale din partea
celui ce angajează, cum ar fi aceea a nerespectării măsurilor necesare
pentru realizarea protecţiei muncii sau tehnicii securităţii 7 .
Din cuprinsul art. 403 c. civ R.S.F.S.R. rezultă că, în principiu responsabilitatea
pentru prejudiciile cauzate direct prin fapta omului se întemeiază
pe ideia de culpă, dar o culpă prezumată în sarcina autorului
delictului pînă la dovada contrară.
Atunci cînd prejudiciul este cauzat de activitatea unor persoane sau
întreprinderi în legătură cu folosirea unui isvor de mare primejdie pentru
cei din jurul lor, răspunderea se angajează potrivit art. 404 c. civ.
R.S.F.S.R. Cel ce angajează este obligat a repara prejudiciile astfel
9
Textele c. civ. R.S.F.S.R. în materie:
Art. 403. — „Cel ce a cauzat o pagubă persoanei sau bunurilor altuia este. obligat
să repare paguba cauzată. El este exonerat de această obligaţie, dacă va dovedi că nu
a putut preîntîmpina paguba sau că a fost îndrituit să cauzeze paguba, ori că paguba
5-a produs în urma intenţiei sau culpei grave a victimei însăşi."
Art. 404. — „Persoanele şi întreprinderile a căror activitate este legată de un
izvor de primejdie deosebită pentru cei din jur ca: căile ferate, tramvaiul, fabricile
şi uzinele, cei care lac comerţ cu materiale inflamabile, deţinătorii de~ animale sălbatice,
persoanele care ridică construcţii şi orice alte instalaţii, răspund pentru paguba cauzată
de izvorul de mare primejdie, dacă nu vor dovedi că paguba s-a produs din cauza
unei forţe de neînvins, sau a intenţiei sau culpei grave a victimei însăşi."
Art. 412. — „La realizarea riscului asigurat, persoana asigurată pe calea asigurărilor
sociale, primeşte despăgubiri de la organul asigurărilor sociale."
Art. 413. — „Persoana sau întreprinderea care plăteşte pentru victime prima de
asigurare în cadrul asigurărilor sociale, nu este obligată să repare paguba cauzată
prin realizarea riscului asigurat.
Dacă însă paguba a fost cauzată printr-o acţiune sau inacţiune delictuoasă a
întreprinzătorului, organul de asigurare socială care a despăgubit pe cel lezat, are
dreptul de a pretinde de la întreprinzător cuantumul ajutorului plătit victimei (regres).
In cazul arătat, păgubitul, în măsura în care el n-a obţinut pe calea asigurărilor
sociale repararea integrală a pagubei, are dreptul să ceară întreprinzătorului diferenţa."
Art. 414. — „Dacă cel ce a cauzat paguba nu are calitatea de stipulant al asigurării
victimei, aceasta din urmă, în măsura în care nu a primit repararea integrală
a pagubei pe calea asigurărilor sociale, are dreptul la o acţiune suplimentară faţă de
autorul pagubei. Organul de asigurare socială are faţă de autorul pagubei dreptul la
o acţiune pentru restituirea ajutorului plătit victimei (regres)."
7
Vevi E. A. Fleişiţ, o. c, p. 158 şi urm.

cauzate, deşi nu i se poate imputa vreo culpă, în temeiul simplei relaţiuni
de cauză la efect între fapta dăunătoare şi prejudiciu. El va fi exonefat
de răspundere numai în cazul cînd ar putea dovedi că prejudiciul a
fost provocat de un caz de forţă majoră sau datorită intenţiei ori neglijenţei
grave a victimei.
;
Această responsabilitate specială, de natură obiectivă, consacrată în
ari 404 c. civ. R.S.F.S.R., ocroteşte în primul rind pe angajaţii care lucrează
în condiţiuni mai grele şi ea completează în mod fericit responsabilitatea
de drept comun de natură subiectivă, consacrată în art. 403
c. civ. R.S.F.S.R. şi întemeiată — prin inovaţia legiuitorului sovietic —
pe o prezumţie relativă de culpă.
Soluţia codului civil sovietic scoate în evidenţă, şi în această materie,
specificul şi superioritatea dreptului sovietic.
IV
Pînă în anul 1954, în dreptul R.P.R., cu rari excepţii, practica judiciară
refuza acordarea despăgubirilor potrivit dreptului comun în vederea
reparaţiunii integrale, chiar în caz de culpă vădită a celui ce angajează,
dacă angajaţii accidentaţi sau urmaşii lor primeau o pensie dela asigurările
sociale de stat 8 .
Această soluţie se intameia pe cuprinsul art. 17 din legea nr. 10/1949 9
pentru organizarea asigurărilor sociale do stat, potrivit căruia pensiile
stabilite in urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale
produse din culpa întreprinderii care nu s-a conformat dispoziţiunilor legale
şi nu a luat măsurile de prevedere necesare, se majorau cu 15%,
chiar dacă prin această majorare se depăşea plafonul prevăzut de ari 26
al acelei legi.
Legea stabilea, totodată, că pensia plătită în acest caz trebuia să fie
recuperată in întregime de' către organele asigurărilor sociale de stat de
la întreprinderea în culpă.
Aplicînd dispoziţiunile acestui text, Tribunalul Suprem a hotărît că
angajatul nu mai putea acţiona unitatea pe calea dreptului comun pentru
a obţine o reparaţiune integrală, chiar dacă aceasta a fost în culpă, deoarece
legea prevedea pentru această ipoteză dreptul angajatului de a
primi o pensie majorată cu 15%.
Această soluţie a practicii noastre judiciare, care închidea calea dreptului
comun, era criticabilă, după părerea noastră, chiar in sistemul legii
nr. 10/1949, întrucît pensia majorată cu 15% nu reprezenta totdeauna
8
Vezi în acest sens: sentinţa civilă nr. 809 din 28 aprilie 1953 a Tribunalului
Popular al raionului 23 August—Bucureşti şi decizia nr. 1293 din 7 iulie 1954 a Tribunalului
Capitalei R.P.R. — Colegiul I Civil, Justiţia Nouă, nr. 5/1954, p. 673.
9
Art. 17. — „Pensiile stabilite în urma unui accident sau boală profesională produsă
din culpa întreprinderii care nu a luat măsurile de prevedere necesare, se majorează
cu 15 la sută, chiar dacă prin această majorare se depăşeşte plafonul prevăzut
de art. 26.
In acest caz fondul de pensii va recupera de la întreprinderea în culpă cuantumul
integral al pensiei acordate."

eparaţia integrală a prejudiciului cauzat, iar legea nr. 10/1949 nu excludea,
nici expres nici implicit, aplicabilitatea dispoziţiunilor art. 998
şi urm. c. civ.
După intrarea in vigoare a deciziei nr. 4/1953 a C.C.S., aprobată
prin H.C.M. nr. 4156/1953 şi mai ales după apariţia decretului nr. 524
din 14 ianuarie 1954 care abrogă dispoziţiunile art. 17 al legii nr. 10/1949 10 ,
soluţia de mai sus nu se mai poate susţine, fiind vădit potrivnică dispoziţiunilor
art. 998 şi urm. c. civ.
Socotim că, atunci tind accidentul de muncă sau boala profesională
este rezultatul culpei celui ce angajează, angajaţii accidentaţi sau urmaşii
lor au deschisă calea dreptului comun pentru reparaţia integrală
a prejudiciului 11 .
Nimic nu împiedecă într-adevăr ca. alături de principiul ajutorului
reciproc socialist care stă la baza asigurărilor sociale de stat în ţara
noastră, să aibă deplină aplicabilitate şi dispoziţiunile art. 998 şi urm.
c. civ. in ipoteza cind pensia sau ajutorul nu acoperă integral prejudiciul,
căci prin reglementarea asigurărilor sociale de stat nu s-a putut înlătura
aplicarea principiului general stabilit de art. 998 şi urm. c. civ.
A nu admite acest punct de vedere, ar însemna că angajatul. victimă
a unui accident de muncă întimplat din culpa unităţii — cînd ajutorul
sau pensia ce i se acordă în cadrul asigurărilor sociale de stat nu
acoperă în întregime prejudiciul ce 1-a suferit —, să aibă o situaţie mai
rea decît victima unui accident care nu are calitatea de angajat. O astfel
de soluţiune ar fi cu totul potrivnică regulelor de convieţuire socialistă.
Aplicabilitatea dreptului comun în materie rezultă, de altfel, şi din
spiritul legislaţiei noastre în materia asigurărilor sociale. Astfel, art.
44 al instrucţiunilor comune ale CCS. şi Ministerului Prevederilor Sociale
privitoare la aplicarea deciziei nr. 4/1953 a C.C.S., prevede că: „organele
sindicale trebuie să sprijine pe invalizii a căror invaliditate a fost
cauzată de accidente în timpul muncii din culpa administraţiei, care nu
a luat măsurile de protecţie necesare, ca aceasta să le acorde despăgubirile
legale ce li se cuvin, în special în cazul cînd cuantumul lunar al pensiei
este mai mic decît salariul lunar pe care-1 aveau pînă la survenirea accidentului".
Necesitatea aplicării principiului reparaţiei integrale se desprinde şi
din dispoziţiile art. 14 al deciziei nr. 4/1953 a C.C.S., care prevede că:
„In cazul cînd invaliditatea a fost cauzată de un accident in timpul mun-
10
Decretul nr. 524/1954 a abrogat art: 16—23, art. 25 şi 27 din legea nr. 10/1949
pentru organizarea asigurărilor sociale de stat, care fuseseră menţinute în vigoare prin
dispoziţiunile art., 139 din Codul Muncii. Restul dispoziţiunilor legii nr. 10/1949 au fost
abrogate încă la 8 iunie 1950. data publicării Codului Muncii (legea nr. 3/1950).
I!
Prin culpa celui ce angajează trebuie să înţelegem, în cazul nostru, încălcarea
sau nerespectarea de către acesta a dispoziţiunilor legislative privitoare la asigurarea
protecţiei muncii, tehnicii securităţii şt care în general reglementează folosirea muncii,
ceea ce se încadrează întru totul în noţiunea de culpă a dreptului nostru civil, prin
care se înţelege: „Orice abatere săvîrşită, din intenţie sau simplă neglijenţă ori imprudenţă,
de la datoriile ce incumbă fiecărui titular de drepturi, abatere imputabilă autorului
ei, dacă acesta a avut putinţa să cuno'flscă datoria respectivă." (T. Ionaşcu. Curs
de drept civil, litografiat, Bucureşti, 1950).

cii intimplat din vina administraţiei sau a persoanelor ce asigură controlul
tehnic asupra lucrărilor, întrueît nu s-au luat măsurile necesare de
protecţie, întreprinderea sau instituţia respectivă este obligată să depună
lunar, în contul Asigurărilor Sociale de Stat, cuantumul pensiei acordate.
Restituirea pensiei acordate este obligatorie şi în cazul cînd invaliditatea
a fost cauzată din vina altei întreprinderi sau instituţii, decit
aceia în care este salariat accidentatul. In acest caz, pensia va fi restituită
de întreprinderea sau instituţia din vina căreia s-a produs invaliditatea".
Din moment ce art. 14 citat, aplicînd principiile dreptului comun,
obligă unitatea in culpă să despăgubească organele asigurărilor sociale,
este firesc ca aceasta să fie obligată, potrivit aceloraşi principii, să despăgubească
şi victima pentru diferenţa dintre prejudiciul suferit şi sumele
ce le primeşte în cadrul asigurărilor sociale 12 .
Aplicarea consecventă a principiului reparaţiei integrale va produce
totodată şi efecte preventive în domeniul tehnicii securităţii şi protecţiei
muncii, contribuind la ocrotirea vieţii, integrităţii corporale, sănătăţii şi
forţei de muncă a muncitorilor şi funcţionarilor. Unităţile care angajează
la muncă vor fi determinate, şi pe această cale, să" ia toate măsurile necesare
în scopul evitării accidentelor şi bolilor profesionale, pentru a nu
risca să plătească organului de asigurări sociale suma acordată drept
pensie sau ajutoare, iar accidentatului diferenţa pînă la acoperirea în
întregime a prejudiciului.
Prin urmare, în toate cazurile cînd accidentele de muncă ori bolile
profesionale sînt cauzate din culpa celui ce angajează, acesta trebuie să
răspundă pentru reparaţia integrală a prejudiciului cauzat. Unitatea din
a cărei culpă s-a întimplat accidentul va fi obligată să plătească o indemnizaţie
suplimentară care va reprezenta diferenţa dintre sumele primite
de angajat ca ajutoare sau pensii de la asigurările sociale de stat şi prejudiciul
ce i-a fost cauzat.
Victima accidentului de muncă sau a bolii profesionale .va trebui
să se adreseze mai întîi organului de asigurări sociale şi numai după
stabilirea sumei ce i se plăteşte din fondul asigurărilor sociale, se va
putea adresa instanţei pentru a cere obligarea unităţii culpabile la plata
părţii de prejudiciu ce nu i-a fost acoperită.
Aceasta înseamnă că dreptul angajatului sau a urmaşilor săi de
a cere despăgubiri pe calea dreptului comun este un drept complimentar
faţă de dreptul de a primi ajutoare sau pensie în cadrul asigurărilor
sociale.
Prejudiciile cauzate angajatului prin accidente de muncă sau prin
boli profesionale pot fi de două feluri: a) prejudicii efective (cheltuieli
de tratament medico-balnear, îmbrăcămintea, proteze etc), care se repară
fie în natură, fie prin plata unei sume globale; b) cîştigul pierdut,
12
Vezi în acest sens: Drept muncitoresc sovietic, sub redacţia Proî. N. G. Alexandrov,
E.S.P.L.J., Bucureşti, 1950, p. 425 şi 429,

care constă în echivalentul cîştigului mediu brut lunar al accidentatului
pe ultimele 12 luni efectiv lucrate sau diferenţa între acestea şi pensia
ori ajutoarele primite de la asigurările sociale de stat, care se acordă,
fie într-o sumă globală, fie prin plăţi periodice. Credem că este mai indicat
ca despăgubirile care reprezintă cîştigul pierdut, să fie acordate
sub formă de plăţi periodice pentru a se evita astfel capitalizarea unor
sume de bani. Aceasta este, de altfel, şi în interesul celui accidentat,
despăgubirile fiind destinate întreţinerii sale pe timpul incapacităţii totale
sau parţiale de muncă.
Despăgubirea la care angajatul accidentat are dreptul trebuie să
reprezinte prejudiciul real suferit de către acesta. De aceea suma acordată
de către instanţă ca despăgubire a cîştigului pierdut poate fi modificată
la cererea celui interesat, atunci cînd intervin schimbări cu privire
la capacitatea de muncă a accidentatului, de exemplu în cazul cînd
acesta şi-a format o nouă calificare care îi asigură cîştiguri la nivelul
celor pe care le avea înaintea accidentului sau chiar mai mari.
La stabilirea cuantumului daunei, instanţa va trebui să ţină seama
şi de eventuala culpă a accidentatului cînd, alături de culpa celui ce
angajează, a contribuit şi ea. la provocarea accidentului 13 .
în cazul cînd accidentatul sau urmaşii săi nu primesc pensie sau
ajutor în cadrul asigurărilor sociale, datorită unei împrejurări deosebite,
ei vor avea dreptul la o reparaţie integrală a prejudiciului, obţinută
exclusiv pe calea dreptului comun, prin acţiunea civilă intentată în acest
scop.
Se pune acum întrebarea, care este natura juridică a răspunderii unităţii
culpabile pentru reparaţia integrală a prejudiciilor cauzate angajaţilor
prin accidentele de muncă?
Prof. M. Witzman 14
susţine că „răspunderea ce incumbă unităţii culpabile
de a repara prejudiciul cauzat angajatului are un caracter contractual,
ea derivînd dintr-un raport juridic de muncă".
In argumentarea susţinerii sale, arată că „.. . angajatul se află în
cadrul unităţii în bâza unui raport juridic de muncă, deci există o legătură
contractuală între părţi. Angajatul nu poate fi considerat ca o persoană
„străină" întreprinderii, întocmai ca orice altă pesoană, care, întîmplător,
aflîndu-se în întreprindere, ar fi — să zicem — victima unui
accident de muncă. Intr-un astfel de caz, arn avea de-a face cu o răspundere
delictuală civilă, prevăzută de art. 998 şi urm. din codul civil."
Prof. M. Witzman arată apoi, că măsurile de protecţia muncii, ca
şi normele respective, deşi „au un caracter imperativ de la care părţile
nu pot deroga prin înţelegerea lor, dar ele îşi produc efectul numai ca
urmare a unui raport juridic de muncă, respectiv al unui contract". Pe
drept cuvînt, arată în continuare că: „O persoană străină nu are nici
o calitate să ceară unei unităţi să îndeplinească măsurile prevăzute de
13
Vezi în acest sens: Em. Em. Prunescu, notă Justiţia Nouă, nr. 5/1954, p. 674—
679.
14
M. Witzman, Curs de Drept muncitoresc, ediţia III, Tipografia şi litografia Invăţămîntului.
Bucureşti, 1955, p. 533—537.

legile de ocrotire şi de protecţia muncii, dar angajatul, ca urmare a
contractului de muncă, are dreptul să pretindă unităţii asigurarea unor
condiţii de muncă, care să nu fie periculoase pentru viaţa şi sănătatea
lui, astfel cum sint prevăzute în diferitele dispoziţii normative, întocmai
cum este în drept să pretindă retribuirea muncii potrivit cu categoriile
tarifare prevăzute prin decizii, hotărîri, etc." ... „Trebuie să considerăm
deci că răspunderea unităţii, pentru prejudiciile cauzate angajatului cu
referire la sănătatea şi viaţa lui, este de natură contractuală, ea derivind
dintr-un contract de muncă. Aceasta are o consecinţă foarte importantă
în legătură cu sarcina probei, în sensul că fiind vorba de o răspundere
contractuală, culpa întreprinderii este prezumată, adică se socoteşte că
prejudiciul adus angajatului, este cauzat din vina ei. Pentru a scăpa
de răspundere, întreprinderea va fi obligată să dovedească că a luat toate
măsurile prescrise şi că vătămarea angajatului este consecinţa culpei
sale" 15 .
Această soluţiune, preconizată de prof. M. Witzman, este în favoarea
angajaţilor accidentaţi care sint eliberaţi de sarcina dovezii culpei
celor ce angajează.
In continuare, autorul citat mai arată că „Intrucit este vorba —•
aşa cum s-a arătat mai sus — de un litigiu, care provine din neexecutarea
culpabilă a unui contract de muncă, acesta va fi un litigiu de
muncă, care, potrivit art. 115 alin. b C.M., va fi, la alegerea angajatului,
depus fie în faţa Comisiei de litigii, fie în faţa tribunalului popular raional
de la sediul unităţii" 16 .
Prof. M. Witzman nu admite deci calea dreptului comun pentru obţinerea
reparaţiei integrale a prejudiciului, ci consideră că ne aflăm în
faţa unui litigiu de muncă, fiind vorba de o neexecutare culpabilă a unui
contract de muncă. Ar urma, deci, ca în această ipoteză să se aplice dispoziţiunile
art. 12—23 din Codul Muncii şi alte dispoziţiuni legale privitoare
la contractul de muncă, precum şi dispoziţiile speciale privitoare
la jurisdicţia muncii.
Dacă sîntem de acord cu prof. M. Witzman in ce priveşte dreptul
victimei la reparaţia integrală a prejudiciului cauzat din vina celui ce
angajează, apoi în ceea ce priveşte temeiul juridic care îndreptăţeşte
victima la reparaţie integrală socotim că el este de natură delictuală şi
nu de natură contractuală.
Nu poate fi vorba de o răspundere contractuală atîta timp cit unitatea
ce angajează nu-şi ia prin contractul de muncă obligaţia de a garanta
viaţa, integritatea fizică şi sănătatea angajatului. Numai cînd uni-
.tatea care angajează şi-ar lua o asemenea sarcină s-ar putea spune că
ea nu şi-a îndeplinit o obligaţie contractuală şi ca atare este responsabilă
fără a fi nevoie ca victima să-i dovedească culpa, care la responsabilitatea
contractuală se prezumă din însăşi faptul neexecutării.
Nu putem fi de acord cu caracterul contractului al răspunderii integrale
în materia noastră şi pentru alte motive.
15
16
M. Witzman, o. c, pp. 535—536.
fbid., p. 537.

Astfel, în cazul responsabilităţii contractuale, nu se poate obţine
decît reparaţia prejudiciilor previzibile, pe cînd, în cazul responsabilităţii
delictuale, victima are dreptul şi la reparaţia prejudiciilor imprevizibile.
(
Apoi, la responsabilitatea contractuală, clauzele de nerăspundere sau
de atenuare a responsabilităţii sînt valabile, dacă nu e vorba de doi
sau culpă gravă, pe cînd la responsabilitatea delictuală astfel de clauze
sînt fără efect.
In fine, în cazul responsabilităţii delictuale, se ia în considerare orice
fel de culpă, chiar cea mai uşoară, pe cînd la cea contractuală, responsabilitatea
este angajată numai prin anumite culpe, care variază după
natura contractului. * >
Iată o serie de argumente care ne învederează ca mai avantajoasă
pentru angajatul accidentat sau pentru urmaşii săi calea răspunderii extracontractuale
17 .
Considerentul invocat de M. Witzman, cu privire la sarcina probei
în cazul aplicării responsabilităţii contractuale, îşi pierde din importanţă
în faţa argumentelor care pledează pentru aplicarea în materie
a responsabilităţii delictuale. Aceasta cu atît mai mult
cu cît avem în vedere şi condiţiunile reglementării actuale a protecţiei
muncii în ţara noastră, potntfit cărora constatarea şi evidenţa accidentelor
de muncă se face în mod obiectiv de către organe speciale care reprezintă
interesele oamenilor muncii şi care lucrează sub directa supraveghere
a organelor procuraturii, ceea ce uşurează sarcina probei.
Potrivit soluţiei ce o preconizăm, vor fi competente de a judeca
acţiunile introduse de accidentaţi sau urmaşii lor pentru reparaţiunea suplimentară,
instanţele ordinare şi nu instanţele de jurisdicţia muncii.
In concluzie, în condiţiunile social economice din ţara noastră şi
în spiritul legislaţiei R.P.R., reparaţia prejudiciului cauzat angajatului
prin accidente de muncă sau boli profesionale din culpa celui ce angajează
trebuie să fie integrală, fie că se acordă în întregime prin asigurările
sociale de stat, fie că pentru diferenţă se va acorda o despăgubire
suplimentară potrivit dispoziţiunilor c. civ. privitoare la responsabilitatea
delictuală.
VIRGIL I. CIMPIANU
Catedra de drept civil
Universitatea „V. Babeş
17
Vezi în acest sens: E. A. Fleişiţ, o. c, Justiţia Nouă, nr. 2/1955, p. 159.

OTBETCTBEHHOCTb HAHHMArOIIlHX 3AITOJIHOE y^OBJIETBOPEHHE
yiJJ,EPBA, HAHECEHHOFO HAHHTOMy HEC4ACTHbIMH CJiyHASMH
HA nP0H3B0/ţCTBE;HJIH nPO*ECCHOHAJIbHbIMH BOJ1E3H5IMH
(P e 3 io M e)
OTHOcHTejibHO Bonpoca HMCÎOT m HaHaibie, jKepTBH HeciaerHbix CJiyqaeB
Ha npoH3B0ACTBe HJIH npo^eccHOHajibHoiî 6ojie3HH, OTKPHTMH nyTt yro^oB-
Horo npaßa, ITOÖH noJiyiHTb OT HaHHMaioiiiHX nojmoe yAOBJieTBopeHHe
ymepôa, HaHeceHHoro HM, B TOM cjiynae, teoria yiiiepö He noKpuT noJmoCTbio
neHCHHMH HJiH noMomtio, AaHHOË ToccTpaxoM, pyMbiHCKaa cy^eoHaa npaic-
THKa He yCTaHOBJieHa TOHHO H3-sa oTcyTCTBHa acHoro TÔKCTS B BTOH oöJiacTu.
B coBeTCKOM npase, cor-JiacHO yicasaHHaMH CTaTbH 413-414 r. K. PCCP
H COOTBeTCTByiOlIIHM CTaTbHM rpa>KAaHCKHX KOfleKCOB ÄpyrHX COBeTCKHX
pecnyöJiHK, B BTITX cjiyqaax nocTpaAaBiiiHH MoweT npaöerHyTt K yrojioBHOMy
npaBy, npa ycfioBHH, HTOÖH ymepö dbiji pe3yjibTaT0M npecTynHoro AeñcTBHH
vum ynyuieHHH HaHHMaiomeTO.
B CBH3H c 9THM BonpocoM B pyMbiHCKOH lopHÄHiecKoü JiHTepaType
eCTb BbiCKa3biBaHHa npo(|)eccopa M. BniiMaHa, CHHTaromero, '"o HaHHTbia
>KepTBa HecqacTHoro cray^aa Ha npoH3BoflCTBe HJIH npotpeccHOHaJibHoñ 6oJie3HH
HMeer npaBO Ha nojmoe y/ţoBJieTBopeHHe ymepöa, ec;m OH He ÖHJI nojiHocTbio
noKpuT opraHaMH ToccTpaxa, Ha oCHOBe KOHTpaKTyajibHofi oTBeTCTBeHHocra,
a oTCro/ţa npaxoflHT K 3aKJnoqeHHio, HTO HAÖT pe«ib o Tpy/ţoBon THwöe, B
pa3peiueHHH KOTopoă KOMneTeHTHa HHCTaHiina 3aK0H0flaTe;i&CTBa Tpy#a.
ABTOP AaHHoñ cTaTbH ciHTaeT, ÎTO, AeñcTBHTejibHo, HaHHTBin-œepTBa
HecqacTHoro c/iyqaa Ha npoH3BOACTBe vum npo^eccHOHaJJbHofi 6oJie3HH HMeeT
npaBO ^Ha nojmoe yAOBJieTBopeHHe ymepöa B TOË Mepe, B KOTopofl ymepó
He 6biJi noJiHocTbro noKpbiT neHCHeñ HJIH noMouibio co CTopoHbi ToccTpaxa,
HO CHaTaeT, HTO ocHOBOH nena no KOMneHCaiiHH HBJiaeTca AeJininyaJibHaa
oTBeTCTBeHHoCTb, par-JieMeHTHpyeMaa CTaTbëS 998 H cjie#. pyMbiHCKoro
rpa>KAaHCKoro KOAßKca, a He KOHTpaiayajibHaH OTBeTCTBeHHoCTb, TaK Kaic
9THM nyTëM BcerÄa MO>KHO aoÖHTbca noJiHoro yAOBJieTBopeHHa noJiyneHHoro
ymepöa.
KoMneTeHTHHMH B paspemeHHH 8Toro cnopa aBJiatoTca opAHHaptie
HHCTaHiiHH, a He nHCTaHOHH ropaCAHKiiHH TpyAa. BnponeM, MeponpHaTaa no
oxpaHe H óe3onacTHOCTH TpyAa B P. H. P. ooecneHEBatoT HaHaraM, nepe3
opraHbi oxpaHH TpyAa, coönpaHne H coxpaHeHne AOKâ3aTejibCTB B CBH3H C
HeciaCTHHM cjiyiaeM, s. STO oö.ierqaeT ööocHOBaHHe Aejia no Bo3MemeHHrO-

LA RESPONSABILITÉ DE CEUX QUI ENGAGENT TOUCHANT
LA RÉPARATION INTÉGRALE DES PRÉJUDICES CAUSÉS AUX
ENGAGÉS A LA SUITE D'ACCIDENTS DU TRAVAIL OU
DE MALADIES PROFESSIONNELLES
(RÉSUMÉ)
Touchant le problème de savoir si. les engagés victimes d'un accident
du travail ou d'une maladie professionnelle ont ou non la possibilité, par la
voie du droit commun, d'obtenir de ceux qui les engagent la réparation
intégrale des préjudices qui leur ont été causés, dans le cas ou le dommage
n'est pas intégralement couvert par les pensions ou les secours accordés
par les Assurances Sociales d'État, la pratique judiciaire roumaine est
partagée, faute d'un texte exprès en la matière.
En droit soviétique, conformément aux dispositions des art. 413—414
c. civ. RSFSR et aux articles correspondants des codes civils des autres
républiques, la victime, dans cette hypothèse, peut recourir lau droit commun,
à la condition que le dommage soit le résultat d'une action ou d'une
omission délictueuse de celui qui engage.
La bibliographie roumaine de spécialité relative à ce problème ne
nous donne jusqu'ici que l'expression du point de vue du prof. M. Witzman,
lequel considère que l'engagé victime d'un accident du travail ou
d'une maladie professionnelle a droit à la réparation intégrale du dommage
subi si celui-ci n'a pas été complètement couvert par les organes des
Assurances Sociales d'État, en vertu de la responsabilité contractuelle et
en considération du fait qu'il existe entre les parties un contrat de travail;
d'où le prof. M. Witzman conclut qu'il s'agit d'un litige de travail pour
la solution duquel est compétente l'instance de jurisdiction du travail.
L'auteur du présent article est d'avis que, en effet, l'engagé victime
d'un accident du travail ou d'une maladie professionnelle a droit à la
réparation intégrale du dommage subi, dans la mesure où celui-ci n'a
pas été couvert en entier par les pensions ou secours accordés par les
Assurances Sociales d'État; il considère toutefois que le fondement de
l'action en dédommagement est la responsabilité délictuelle réglementée
par les art. 998 et suiv. c, civ. roum. et non la responsabilité contractuelle,
la première voie conduisant toujours à une réparation intégrale du dommage
subi. Pour la solution de ces litiges sont compétentes les instances
ordinaires et non les instances de juridiction du travail. D'ailleurs les
mesures de protection et de sécurité du travail dans la R.P.R.
assurent aux engagés, par les organes de protection du travail, le rassemblement
et la conservation des preuves relatives à la façon dont l'accident
s'est produit, ce qui facilite l'administration générale de la preuve dans
l'action en dédommagement.

UNELE PROBLEME ALE SUPRAVEGHERII LEGALITĂŢII*
Congresul al XX-lea al P.C. al U.R.S.S. şi Congresul al II-lea al
P.M.R., precum şi documentele >de partid ulterior apărute, confirmă în
unanimitate necesitatea crescândă a întăririi legalităţii. Prin aceasta se
recunoaşte rolul activ suprastructural al statului şi dreptului de tip soieialist
şi totodată această lege obiectivă se aplică în mod conştient în
lupta pentru o viaţă mai bună a poporului muncitor.
Sub acest aspect problemele legate de organizarea şi activitatea procuraturii
— organ de supraveghere a legalităţii în ţările de tip socialist
— sînt dintre cele mai actuale şi arzătoare.
Trecînd în revistă literatura juridică din ţara noastră şi chiar din
Uniunea Sovietică, care se ocupă de problemele procuraturii, putem constata
că în general găsim numai lucrări care tratează o singură ramură
de activitate a procuraturii, ba foarte adesea se tratează numai o problemă
de detaliu în cadrul unei ramuri de activitate. Dacă această stare de fapt
pare să ducă la aprofundarea problemelor, nu-i mai puţin adevărat că ea
ascunde şi un pericol. Anume, ea poate duce la pierderea în amănunte,
determinînd anumite concluzii greşite din cauza lipsei unui ghid dătător
de orientare sigură. Un astfel de ghid în cazul nostru poate să fie numai
totalitatea principiilor fundamentale ce stau la baza activităţii şi organizării
procuraturii. Ori pentru a scoate în relief aceste principii, ideile de
bază de care sînt guvernate toate actele procuraturii şi sistemul organelor
ei, se cer studii generalizatoare, care. să pună în paralelă toate ramurile
de activitate ale procuraturii cu scopul de a alege trăsăturile comune, preculm
şi pe acele caire diferă între ramurile comparate. Asemenea lucrări generalizatoare
lipsesc în literatura noastră juridică. Se resimte deci nevoia
cercetărilor în această direcţie chiar şi pentru ca pe urmă, în posesia instrumentelor
care ne înzestrează cu siguranţa unei orientări juste, să putem
înainta spre profunzimi mai depărtate.
Ne propunem acum să ne ocupăm cu unele probleme teoretice, de interes
general, în ceea ce priveşte activitatea şi organizarea procuraturii,
probleme care după părerea noastră nu au fost pînă în prezent clarificate,
dar care au o importanţă pentru progresul atât al activităţii practice ia
* Originalul în ediţia maghiară a buletinului.

procuraturii, cit şi a ştiinţei noastre juridice. Desigur facem aceasta fără
a avea pretenţia că rezolvăm definitiv aceste probleme.
Una dintre problemele care lipsesc dintre preocupările teoriei statului
şi dreptului este aceea a caracterului supravegherii legalităţii, ca activitate
a puterii de stat şi locul acestei activităţi intre celelalte forme principale
ale activităţii statului.
O altă problemă neglijată este aceea a raporturilor dintre diferitele
ramuri de activitate a procuraturii, care se disting potrivit diferitelor atribuţii
ale acesteia.
O a treia problemă se pune in cadrul supravegherii exercitate de procuratură
asupra activităţii instanţelor judecătoreşti •— art. 5 lit. d al Legii
pentru organizarea procuraturii. In literatura juridică nu găsim lucrări
care să se ocupe de această ramură de activitate a procuraturii în mod
unitar, ci de obicei se face distincţiune între atribuţiunile procuraturii în
procesul penal şi în procesul civil. Din această cauză este dominantă în
literatură concepţia procesualistă a activităţii procurorului în faţa instanţei
de judecată, dar găsim opinii care se duc chiar pînă la negarea rolului
de supraveghere al procuraturii faţă de activitatea instanţelor de
judecată.
Desigur dintre aceste probleme esenţiale se desprind o serie d,e alte
probleme, care la rîndul lor sînt şi ele mai mult sau mai puţin complexe.
*
* *
Principiile cele mai generale ale activităţii şi organizării procuraturii
sînt determinate de Lenin în scrisoarea sa „Despre «dubla» supunere şi
legalitate". Aceste principii asigură eficacitatea activităţii procuraturii în
privinţa întăririi legalităţii, totodată ele promovează un spirit de democraţie
socialistă prin excluderea posibilităţii ca activitatea de supraveghere
a legalităţii să se substituie activităţii supraveghiate. Prin aceasta se defineşte
scopul şi metoda fundamentală a activităţii de supraveghere a legalităţii,
precum şi modul de organizare a organului de supraveghere.
Iată aceste principii.
1. Scopul supravegherii legalităţii a fost definit de Lenin după cum
urmează: „Procurorul are dreptul şi datoria de a face un singur lucru: să
vegheze ca legile să fie interpretate în mod într-adevăr uniform în toată
republica, indiferent de deosebirile locale şi împotriva oricăror influenţe
locale". Prin aceasta supravegherea legalităţii apără interesele obşteşti,
orânduirea socială şi de stat, precum şi drepturile şi interesele legale ale
cetăţenilor.
. 2. Procuratura efectuînd sarcinile sale de supraveghere a legalităţii,
este liprită de orice putere administrativă, ea nu are în nici-o problemă
cuvînt decisiv.
3. Procuratura este independentă de organele supraveghiate de ea şi
este supusă numai organului suprem al puterii de stat şi a administraţiei
de stat. (In Uniunea Sovietică supunerea faţă de acest din urmă organ

a fost suprimată prin ultimele modificări ale legii pentru organizarea procuraturii).
Aceste principii trebuiesc avute in vedere la rezolvarea oricărei probleme
legate de supravegherea legalităţii.
* *
Cercetînd raportul dintre activitatea de supraveghere a legalităţii şi
celelalte activităţi principale ale statului,' putem stabili următoarele:
1. Supravegherea legalităţii se extinde asupra celorlalte activităţi ale
puterii de stat. In această privinţă face excepţie numai activitatea desfăşurată
de Marea Adunare Naţională şi de Prezidiul acesteia, precum şi
aceea exercitată de Consiliul de Miniştri. Explicaţia acestor excepţii este
că Marea Adunare Naţională este un organ suveran, iar celelalte organe
exceptate sînt controlate direct de ea.
Pe lingă supravegherea exercitată de procuratură, în cadrul fiecărei
activităţi a puterii de sfat se desfăşoară şi un control ierarhic intern. Pe
tărîmul administraţiei de stat, de pildă, există un control operativ potrivit
sistemului cunoscut sub denumirea de „dubla supunere", iar pe tărîmul
justiţiei există controlul judiciar construit în forma căilor de atac. Toate
aceste controale interne diferă substanţial de supravegherea legalităţii
exercitate de procuratură: pe de o parte ele, şi mai ales controlul operativ
administrativ, sînt operative întrucît sînt exercitate nu numai din punctul
de vedere al legalităţii, ci şi din punctul de vedere al îndeplinirii sarcinilor
specifice ale organelor controlate; pe de altă parte, deoarece organul
de control intern are dreptul de a da (cel puţin) îndrumări obligatorii organului
controlat în ceea ce priveşte îndepărtarea greşelilor descoperite
pe calea controlului. Supravegherea legalităţii este în strînsă legătură cu
acest control intern: a) ea neavînd o putere administrativă proprie, întrebuinţează
— prin sesizarea lui — controlul intern, în scopul îndepărtării
efectelor unui act concret care s-a dat cu încălcarea legalităţii; b)
supravegherea legalităţii ridică la un nivel mai înalt eficacitatea controlului
intern şi totodată asigură aplicarea şi interpretarea uniformă a legilor
pe întreg teritoriul ţării; c) cristalizarea unei poziţii juste în privinţa
interpretării legii este promovată de lupta de opinii ce se desfăşoară pe
cale ierarhică de jos în sus, între organele supravegherii legalităţii pe de
o parte şi organele controlului intern pe de altă parte. Această luptă de
opinii este dusă din partea organelor procuraturii prin mijloacele supravegherii
legalităţii: proteste, căi de atac, sesizări etc. Controversa se rezolvă
sau printr-o părere comună care se formează la o treaptă oarecare
a ierarhiei antrenate în discuţie, sau prin aceea că rezoluţia a fost dată
de un for superior nesupus supravegherii procuraturii — Prezidiul Marii
Adunări Naţionale sau Consiliul de Miniştri.
2. Din toate acestea rezultă în mod evident că activitatea legislativă
prin legile edictate înzestrează organul de supraveghere a legalităţii cu
măsura după care acesta din urmă apreciază activitatea supraveghiaţă:
această măsură este regula de drept. Insă dintr-un alt punct de vedere

- conţinutul raportului e!ste bazat pe lege. Obligaţia de bază, cu care
este grevată fiscare dintre subiectele raportului de drept, este aceea de
a respecta legalitatea. Această obligaţie izvorăşte de fapt din atribuţiile
proprii ale fiecăruia dintre subiectele raportului. Din aceste obligaţii de
ordin intern se ramifică acel vinculum iuris, care leagă cele două subiecte
ale raportului juridic. Pentru procuratură iau naştere mai ales drepturi
necesare pentru exercitarea supravegherii: a) drepturile necesare cunoaşterii
activităţii supraueghiate — de ex. dreptul de participaţie; dreptul de
a efectua cercetări; b) drepturile nedesare pentru restabilirea legalităţii
exerciitindu-.se prin: proteste, căi de atac, comunicări, concluzii de învinuire
etc; c) drepturile necesare pentru înlăturarea cauze'or ce pot duce
la încălcarea legalităţii, exercitate prin diferitele sesizări. Drepturi cu caracter
special ale procuraturii sînt acelea pe care ea le exercită faţă de
bănuitul în cursul urmăririi penale — de ex. ordonarea sau încuviinţarea
deţinerii preventive. Aici situaţia procuraturii este caracterizată de un
dualism: pe de o parte ea figurează ca apărătorul libertăţilor personale
ale cetăţenilor, pe de altă parte ca organul conducător al urmăririi penale.
Pentru celălalt subiect al raportului juridic — adică pentru
subiectul supraveghiat — iau naştere mai ales obligaţii corespunzătoare
drepturilor ce le are procuratura. Dintre aceste obligaţii trebuie să remarcăm
următoarele: a) obligaţia de a face anumite comunicări, care dă
posibilitate procurorului de a. lua cunoştinţă despre anumite acte; b) obligaţia
de a examina din punct de vedere al legalităţii actele atacate de
procuratură şi de a comunica procuraturii modul în care problema a fost
rezolvată. Această obligaţie nu presupune b inevitabilă acceptare a părerii
procuraturii despre cerinţele legalităţii, organul competent dă o rezoluţie
conformă propriei sale conştiinţe juridice.
In afară de cele amintite mai sus, legea poate să pună în sarcina
procuraturii anumite obligaţii, ale căror îndeplinire în cazul concret poate
fi iniţiată de organele administraţiei de stat sau de organele justiţiei şi
chiar de cetăţenii interesaţi.
*
* *
In legătură cu supravegherea legalităţii referitoare la activitatea judecătorească,
în literatura juridică sovietică şi cea din R.P. Ungară s-a
pus întrebarea, dacă aceasta este o ramură specializată a supravegherii
legalităţii sau numai o parte a supravegherii generale a legalităţii, în care
din urmă caz regulile supravegherii generale rămîn valabile şi în acest
domeniu.
Caracterul juridic al activităţii judecătoreşti diferă substanţial de
activitatea administrativă. Caracterul specific al activităţii judecătoreşti
este urmarea, acelor principii constituţionale, care servesc drept garanţii
procesuale pentru realizarea sarcinilor generale şi concrete ale justiţiei —
întărirea legalităţii şi apărarea intereselor legale prin descoperirea adevărului
obiectiv. Este natural că supravegherea legalităţii poate să influenţeze
numai în sens pozitiv eficacitatea acestor principii.

Cu toate că supravegherea activităţii judecătoreşti cere o reglementare
care să fie în conformitate cu toate principiile procesuale, totuşi influenţa
cea mai nemijlocită asupra metodelor de supraveghere ale procuraturii
în acest domeniu este exercitată de independenţa judecătorilor şi
supunerea lor numai faţă de legi, de principiul contradictorialităţii, care
întruneşte dreptul de apărare şi egalitatea părţilor, precum şi de forma
specifică în care hotărîrile judecătoreşti pot fi modificate prin procedura
căilor de atac.
Toate aceste principii şi formele procesuale determinate de ele imprimă
un caracter specific supravegherii legalităţii exercitate asupra activităţii
judecătoreşti, prin care aceasta diferă de celelalte ramuri ale supravegherii
legalităţii. Totuşi această particularitate a acestei ramuri d.e
supraveghere nu este ceva substanţial, ea nu pătrunde atît de adînc ca
să schimbe însuşi caracterul activităţii procuraturii, care rămîne o activitate
de supraveghere a legalităţii. Scopul şi metoda fundamentală a supravegherii
legalităţii rămîn neschimbate, ceea ce s-a schimbat sînt numai
formele de manifestare, mijloacele de realizare. Aceste particularităţi
sînt importante numai prin faptul că ele ne obligă să deosebim diferitele
ramuri ale supravegherii legalităţii.
Deci, supravegherea generală a legalităţii şi supravegherea legalităţii
referitoare la activitatea judecătorească sînt două ramuri distincte în cadrul
supravegherii legalităţii, avînd mijloace de realizare proprii. Aceasta
însă nu exclude ca ele să aibă si mijloace comune. De ex. contactul cu
masele populaţiei este o sursă deopotrivă de preţioasă în toate ramurile
de activitate ale procuraturii.
* *
Raporturile reciproce dintre subiectele procesului le găsim fundamentate
în cadrul principiului contradictorialităţii. Astfel, dreptul rezolvării
litigiului dintre părţi, ca şi dreptul conducerii procesului, revine instanţei
de judecată, care este datoare să supună dezbaterii în faţa părţilor toate
problemele care urmează să fie rezolvate prin hotărîrea instanţei. Părţile
pot să se adreseze instanţei cu cereri şi concluzii în legătură cu toate
chestiunile de fapt sau de drept ale cauzei, iar instanţa are un rol activ
şi este obligată să urmărească adevărul obiectiv. Procurorul •— organ al
supravegherii legalităţii — are situaţia de parte în proces şi are drepturi
egale cu celelalte părţi ale procesului, totuşi el exercită supravegherea
legalităţii asupra tuturor subiectelor procesului. Aceasta nu contrazice
principiului egalităţii în drepturi a părţilor, deoarece oricare subiect al
procesului exercită totodată şi un control asupra activităţii tuturor celorlalte
subiecte ale procesului.
Cu toate că situaţia procesuală a procurorului în ceea ce priveşte manifestarea
sa exterioară este identică cu cea a părţilor, totuşi atribuţiile
sale, c'a organ al supravegherii legalităţii, influenţează în mod esenţial
rolul procesual al procurorului: a) Procurorul desfăşoară o activitate pentru
asigurarea legalităţii prin descoperirea adevărului obiectiv. Legalitatea
şi adevărul obiectiv sînt acele puncte de reper după care se orien-

tează procurorul în activitatea sa. Pină cînd celelalte părţi ale procesului
nu sînt obligate a invoca în instanţă împrejurările nefavorabile intereselor
lor, procurorul este obligat să strîngă toate dovezile, făcînd abstracţie de
caracterul lor pozitiv sau negativ pentru pretenţiile susţinute de el —
art. 235 al. II şi art. 187 cod. proc. pen. Aceasta este o cucerire foarte
semnificativă a procuraturii de tip socialist faţă de organele acuzării din
ţările capitaliste. Situaţia este asemănătoare şi în procesul civil; b) Supravegherea
legalităţii exercitată de procuratură, pe lingă altele, se .extinde
şi asupra respectului faţă de legile materiale ale căror realizare intră
în competenţa instanţelor judecătoreşti. De aici izvorăsc atribuţiile procurorului
în domeniul urmăririi penale, sarcinile sale de acuzare şi dreptul
său la acţiune în procesul civil. Aceste atribuţii ale procurorului se
împletesc cu cele rezultate din sarcinile sale de supraveghere a activităţii
subiectelor procesului, dar aceste atribuţii totodată explică asemenea obligaţii
şi drepturi ale procurorului, pe care nu le găsim în persoana celorlalte
părţi ale procesului. Ex. cele prevăzute de art. 310 alin. I şi II;
art. 381 alin. IV. cod. proc. pen. şi art. 30 al Decr. nr. 32 din 1954.
Trebuie să menţionăm că atribuţiile procuraturii se împletesc în
cursul îndeplinirii lor, aşa încît activitatea procesuală a procurorului
serveşte cînd una, cînd alta dintre atribuţiile procuraturii, de multe ori
chiar mai multe dintre aceste atribuţii. (Cele prevăzute de art. 5 lit. b, c,
d şi e a Legii pentru organizarea procuraturii R.P.R.). Cu toate acestea,
activitatea procesuală a procurorului este peste tot o activitate de supraveghere
a legalităţii îmbrăcată într-o formă procesuală, raportul său cu
celelalte subiecte )ale procesului este [un raport de supraveghere a legalitaţii,
manifestată tot 'în formă procesuală.
!
*
* *
Din cele constatate mai sus rezultă clar, că nu putem pune semnul
egalităţii între activitatea procesuală a procurorului şi supravegherea legalităţii
exercitată de el asupra activităţii judecătoreşti. Activitatea procesuală
a procurorului, de ex. în procesul penal, poate fi în legătură cu
4 puncte dintre atribuţiile procuraturii prevăzute în art. 5 lit. b, c, d şi e
din Legea pentru organizarea procuraturii. Activitatea sa în procesul civil
de asemeni poate fi in legătură cu literile d şi e ale aceluiaşi articol.
Pentru o interpretare justă a regulilor procesuale în legătură cu activitatea
procurorului este foarte important a se stabili în prealabil, de care
dintre atribuţiile procuraturii este legată activitatea, dreptul sau obligaţia
procurorului, vizate în norma cazului concret. De aceea este foarte
important să înlăturăm concepţia procesualistă, unilaterală a activităţii
procesuale a procurorului şi să nu scăpăm nici o dată din vedere atribuţiile
sale de supraveghere a legalităţii.
*
* *
Procuratura prin activitatea ei de supraveghere a legalităţii aduce
un sprijin preţios justiţiei în privinţa îndeplinirii sarcinilor ei. Sprijinul

dat de procuratură se resimte în două direcţii: a) rezolvarea în cadrul
legalităţii a cauzei concrete prin descoperirea adevărului obiectiv şi aplicarea
justă a legilor; b) efectul cu caracter principial al judecăţii juste, pe
care se bazează rolul educativ al justiţiei şi care duce la întărirea legalităţii.
Mai ales în legătură cu efectul activităţii procuraturii menţionat la
lit. b) de mai sus, trebuie să remarcăm că supravegherea legalităţii în
Uniunea Sovietică şi în ţara noastră este construită în aşa fel încît ea
prezintă un sistem bine închegat, care garantează în mod practic şi cu o
înaltă eficacitate principiul constituţional al supunerii judecătorilor faţă
de legi. Art. 9 al Legii pentru organizarea procuraturii, întregit cu dispoziţiile
codurilor de procedură penală şi civilă, precum şi cu dispoziţiile
Legii pentru organizarea justiţiei, creiază un sistem de mijloace prin
care rolul de îndrumare al tribunalelor cu un grad mai înalt, exercitîndu-se
prin sistemul căilor de atac, este supus supravegherii procuraturii.
Importanţa rolului ce-1 are procuratura în exercitarea recursului în
supraveghere şi în exercitarea supravegherii în cadrul legalităţii a deciziilor
de îndrumare ale Plenului Tribunalului Suprem este de asemeni neglijată
în literatura juridică.
Aici trebuie să menţionăm că pentru exercitarea supravegherii legalităţii
in această direcţie procuratura are la dispoziţie şi mijloacele din cadrul
supravegherii generale a conducerii judiciare. Cel mai iţmportant
dintre aceste mijloace este participarea procurorului la şedinţele de analiză
a muncii a corpului judecătoresc, unde el poate să transmită experienţele
sale culese în cadrul participării sale la procese. Aici, prin discutarea
unor probleme principiale ale aplicării dreptului, pot fi înlăturate
multe dintre divergenţele ce s-au manifestat eventual între procuratură şi
corpul judecătoresc în legătură cu dezbaterea cauzelor concrete.
Prin aceste probleme, mai mult exemplificative, putem constata că
activitatea de supraveghere a legalităţii mai are unele aspecte neexplorate,
care ar putea contribui la lupta pentru întărirea legalităţii, în scopul
„apărării orînduirii sociale şi de stat a R.P.R. şi a apărării drepturilor
şi intereselor legale ale cetăţenilor".
SZABO P. ENDRE
Catedra de drept penal
Universitatea „Bolyai"

LEGILE PENALE ALE LUI SULLA
§ 1. Epoca lui Sulta. § 2. Regimul dictatorial organizat de Suita.
§ 3. Reforma sistemului judiciar penal § 4. Legile penale
promulgate de Sulla. § 5. Concluziuni.
§ 1. Ultimul secol de existenţă a Romei republicane se caracterizează
prfntr-o ascuţire deosebită a contradicţiilor societăţii sclavagiste romane.
Răscoalele sclavilor se înteţesc şi culminează cu răscoala lui Spartacus,
care a pus Roma într-o primejdie asemănătoare cu aceea cane a ameninţat
„cetatea eternă" în războiul cu Hanibal; pe de altă parte ţăranii
îşi părăsesc proprietăţile lor nernai puţind rezista concurenţei marilor latifundii,
care foloseau pe o largă scară munca gratuită a sclavilor, precum
şi samavolniciilor marilor proprietari funciari, cane prin orice mijloace
urmăreau să-şi extindă domeniile lor în dauna micii proprietăţi ţărăneşti.
Mase de ţărani se refugiază la Roma, unde cer reîmpărţirea pămîntului
şi abolirea datoriilor, care le ameninţau libertatea; cu timpul
aceste mase ţărăneşti se transformă într-un proletariat urban, pe care partidele
politice îl folosesc ca o clientelă electorală menită să uşureze machinaţiunile
lor politice.
Pentru a sustrage atenţia plebei urbane de la rolul politic pe care
putea să-1 joace şi la care avea dreptul — chiar dacă ar fi să luăm în
consideraţie numai numărul ei — stăpînii de sclavi oferă acestui proletariat
un minimum de întreţinere şi jocuri de circ (panem et circenses),
pentru a nu-i da prilejul unor nemulţumiri, ce ar fi putut repede lua
forma unor răscoale. Iată de ce Cicero, ca ideolog al claselor stăpînitoare,
recunoaşte că întreţinerea proletariatului urban este o pomană, dar o
pomană necesară în raport cu situaţia de fapt din acea epocă 1 .
In acelaşi timp în cadrul clasei stăpînitoare se înteţesc unele contradicţii
între marii proprietari de pămînt şi aristocraţia financiară, ce reprezenta
capitalul comercial şi cămătăresc.
Lupta politică se ducea între trei partide: optimates (aristocraţia
senatorială a proprietarilor funciari), cavalerii (reprezentanţi ai capitalului
comercial şi cămătăresc) şi aşa zişii populares (reprezentanţi ai intereselor
micilor proprietari de pămînt, meseriaşi, etc.).
1
Tota... ratio tallum largitionum genere vitiosa est, temporibus necessaria
(De ofţiciis, II, § 60).

Deşi între aceste partide existau deosebiri serioase în privinţa politicii
externe şi interne» totuşi aveau un punct comun, care le unea, şi
anume: menţinerea sclaviei, ca formă de exploatare, şi găsirea celei mai
potrivite forme de conducere politică în acest scop.
Aceste partide urmăreau în egală măsură întărirea poziţiei lor economice
prin consolidarea puterii centrale, care — pentru a putea înăbuşi
mişcările sclavilor şi ale sărăcimii din Italia — trebuia să îmbrace o
formă autoritară.
Deşi întronarea dictaturii apărea oarecum ca o necesitate pentru toate
aceste partide, totuşi neînţelegerile începeau în momentul în cane se punea
problema concretă a exercitării unei asemenea dictaturi, toate trei
partidele socotindu-se îndreptăţite s-o exercite prin oamenii lor. De aici
luptele civile pentru dobîndirea puterii, lupte adesea necruţătoare şi singeroase
ce nu s-au terminat decît prin instaurarea monarhiei, pe care
partidele politice din Roma au trebuit s-o primească ca fiind singura soluţie
de saivane a statului sclavagist roman.
Aşa, de la republica stăpînilor de sclavi, Roma trece la dictatură şi
apoi la monarhie, care constituia forma cea mai corespunzătoare a dictaturii
stăpînilor de sclavi înfr-o epocă cînd contradicţiile interne şi primejdia
din afară ameninţau statul sclavagist roman cu prăbuşirea. La
trecerea Romei spre dictatură şi apoi spre monarhie au contribuit încă
doi îacton:
a) Formele organizaţiei de stat caracteristice şi corespunzătoare statului-cetate,
încetează să mai fie satisfăcătoare pentru nevoile noului stat
sclavagist, care cuprindea în secolul I î. e. n. nu numai Roma şi Italia,
dar şi

puterii de stat — arătînd că socoteşte necesar să fie învestit cu puteri
excepţionale pentru a restabili „ordinea".
La acea dată, întrucît cei doi consuli în funcţiune muriseră, puterea
era deţinută de un interrex, numit de senat, anume de Lucius Vaierius
Flaccus, care — la îndemnul senatului — depune în comiţii un proiect de
lege privitor la puterea supremă (tex Valeria de imperio), prin care Sulla
a fost numit dictator pe timp nelimitat „ca să dea legi scrise şi să organizeze
republica" (dictator legibus scribundis et reipublicae constiiuendae).
Cetăţenii adunaţi în comiţii au votat proiectul, care capătă putere
de lege, dar votul a fost dat nu numai fără entuziasm, dar fără convingere
şi chiar din teamă.
Prin această lege sînt ratificate toate actele pe care Sulla le făcuse
anterior, în calitate de pretor şi consul, iar pentru viitor i se acordau puteri
discreţionare in calitate de şef de stat: el se putea pronunţa, fără
nici o îngrădire, asupra vieţii şi averii cetăţenilor si asupra folosirii domeniului
public; asupra întinderii hotarelor statului şi asupra situaţiei
provinciilor; putea să numească magistraţi fără să consulte adunările
populare şi să întocmească orice lege ar crede de cuviinţă, etc. Ca membru
al partidului optimaţilor, adică a ordinului senatorial, Sulla a întocmit
o serie de reforme cane sînt pătrunse de un puternic spirit conservator,
fiind îndreptate împotriva democraţiei sclavagiste; puterile ce-i fuseseră
încredinţate erau atît de masive, încît istoricii antici compară dictatura
lui cu vechea monarhie romană ce fusese abolită. Acest lucru este
recunoscut de Appianus 3
— ca şi de alţi istorici — 4 , în mod categoric,
cînd afirmă că romanii, în epoca lui Sulla, s-au reîntors din nou la regalitate
5 . Această concentrare a puterilor statului intr-o singură mînă
apare ca un rezultat al noii situaţii politice din Roma. Sulla îşi dădea
bine seama că statul sclavagist roman ajuns aproape de apogeul său —•
în care epocă contradicţiile sociale se ascuţeau necontenit — nu mai putea
îi condus cu vechile metode democratice cu care fusese cîrmuită cetatea
Roma. Noul stat mărit considerabil cerea o nouă organizare politică, care
să asigure cit mai eficace interesele marilor stăpîni de sclavi.
Din acest punct de vedere Sulla apare ca un precursor al monarhilor
romani de mai tîrziu, iar regimul său dictatorial o anticipare a monarhiei,
care se va instaura după jumătate de secol.
In toată politica sa Sulla are sprijinul oligarhiei senatoriale, ale
cărei interese le reprezintă, iar In chip direct puterea lui rezida în armată,
datorită căreia «1 cucerise puterea. Sprijinindu-se pe oligarhia senatorială
Sulla a urmărit consolidarea poziţiei ei social-politice, precum
şi lărgirea prerogativelor politice -a senatului, care se transformă într-un
organ suprem de conducere. Numărul membrilor senatului ajunge la 600,
dintre care cei mai mulţi erau recrutaţi mai ales dintre comandanţii militari
devotaţi lui Sulla.
3
A. B. I. 99, 462.
4
Dion. Hall., V, 77; Cic, ad. Art., VIII. 11, § 2.
5
... aù9'.; èrcetpcòvGo paaAsia; Cf. şi Plutarch, Comp. Lys. et Sali. I, 6 şi Cic. Verr..
II, III, 35, 81.

In acelaşi timp Sulla urmăreşte restrîngerea drepturilor politice ale
cavalerilor, adunărilor populare şi magistraţilor, Tribunatul este redus
— ca şi censura — la o umbră 6 din ceea ce a fost odinioară: acum tribunii
puteau depune- spre votare numai acele proiecte, care erau în prealabil
aprobate de senat, iar dreptul lor de intercessio este aproape total
desfiinţat.
Comiţiile centuriate au fost întărite, iar pentru ca cei bogaţi să aibă
un rol precumpănitor în luarea hotărîrilor, Sulla a restabilit ordinea de
votare de pe vremea lui Servius Tullius; cit priveşte adunarea populară
pe triburi, competenţa ei este restrînsă şi limitată la un minimum scăzut.
In aceeaşi măsură sînt reduse prerogativele consulilor şi pretorilor,
iar pătura cavalerilor pierde toate drepturile politice pe caro le dobîndiseră
in epoca Grachilor.
§ 3. Aspectul cel mai important al activităţii de stat a lui Sulla a
fost reforma vechiului sistem judiciar penal, căruia i-a dat o nouă organizare.
El a luat comiţiilor populare şi consulilor competenţa lor în materia
penală şi a incredinţat-o unor tribunale speciale (quaestiones perpetuae),
a căror organizare — deşi iniţiată anterior — nu a fost realizată
efectiv decît în urma reformelor lui Sulla. Aceste tribunale erau prezidate
de un pretor, iar juraţii erau membri ai Oligarhiei senatoriale, ceea
ce se explică prin politica favorabilă dusă de Sulla faţă de ordinul senatorial
.Prin organizarea acestor instanţe se face o separaţie între procesele
de drept civil, care rămîn să fie judecate după sistemul lui ordo
iudiciorum privatorum (adică potrivit procedurii de drept comun) şi procesele
de drept penal, care, treptat, vor fi supuse unei proceduri penale
speciale.
In judecata acestor instanţe sînt date o serie întreagă de infracţiuni
penale, unele reglementate atunci pentru prima oară, iar altele •— sancţionate
şi mai înainte — primesc cu această ocazie o mai bună şi mai
completă organizare.
Reglementarea legislativă a noilor instanţe şi a infracţiunilor — date
în competenţa de judecată a acestora — apare ca un tot bine închegat,
ca un cod penal aproape complet, ca prima legiuire de drept criminal, cu
caracter general, după legea celor XII table. Această nouă legiuire apare
ca o „necesitate" impusă de epoca tulbure a războaielor civile, în care
se manifestă concret toate contradicţiile de neîmpăcat ale societăţii romane
din epoca republicană.
Pentru menţinerea aşezămîntului constituţional oligarhic care urmărea
statornicirea privilegiilor ordinului senatorial împotriva oricărei
încercări de manifestare liberă a vreunei nemulţumiri, Sulla a promulgat
mai multe legi penale a căror cuprins vom încerca să-1 reconstituim în
cele de mai jos, potrivit datelor pe care ni le oferă în special texteLe jurisconsulţilor
romani.
§ 4. Legea de bază pentru apărarea regimului oligarhic roman a fost
legea privitoare la crimele de stat (lex Cornelia imminutae maiestatis) 7 .
imago sine re.
Datează din anul 81 î. e. n.

care urmărea să înlăture orice posibilitate de răsturnare a aşezămîntului
constituţional sullanian. în acest scop Sulla organizează un tribunal special
(quaestio perpetua) înaintea căruia acuzarea putea fi susţinută de
orice cetăţean, indiferent condiţia lui socială.
Legea în mod intenţionat nu definea elementele infracţiunii pentru
ca astfel să lase nelimitat arbitrarul judecătorilor. Jurisprudenţa creată
în această privinţă considera că orice încălcare a ordinei de stat, indiferent
forma ei de manifestare, intra sub prevederile legii ca de pildă:
îndemnul la răscoală, împiedicarea magistraţilor de la exerciţiul dregătoriilor,
purtarea nedemnă a unui magistrat în exerciţiul funcţiunii sale,
ridicarea de trupe sau începerea unui război fără aprobarea senatului sau
comiţiilor, însuşirea, pe nedrept, a unei provincii de către un magistrat,
trădarea, trecerea la inamic (perduellio), orice act de violenţă (vis) îndreptat
împotriva orînduirii de stat, orice manifestare prin pamflete scrise
(?) sau declamaţii a nemulţumirii faţă de regim 8 etc.
Pedeapsa dată celor ce călcau legea era exilul (aquae et igni interdicţie»)
cu toate consecinţele legate de el: pierderea cetăţeniei, confiscarea
averii celui condamnat etc.
Pentru a apăra proprietatea şi personalitatea stăpînilor de sclavi,
adesea ameninţată în epoca tulbure a războaielor civile, Sulla s-a văzut
nevoit să completeze cu o lege nouă (lex de iniuriis) dispoziţiile vechi
ale edictului pretorian, care deveniseră cu totul insuficiente. Noua lege
a format obiectul unei rogatio autonome, fiind o lege de sine stătătoare
şi nu un simplu capitol al legii privitoare la „tîlhării" {lex Cornelia de
sicariis) despre care ne vom ocupa mai jos 9 .
Această lege a separat de infracţiunea de injurie atacurile privitoare
la libertatea personală şi la violarea domiciliului, făcînd din ele delicte
ce interesau ordinea de stat. Termenii cu care legea desemnează aceste
delicte sînt: pulsare (a maltrata), verberare (a lovi), vi dómum introire
(a intra cu sila în locuinţă) 10 . Cuvintele de pulsare şi verberare se referă
la lovituri care obişnuit se fac cu forţa fizică (mhnu fit) 11 ; totuşi jurisconsultul
roman Ulpian observă — după Ofilius — că verberare se referă
în general la loviturile ce provoacă dureri fizice (cum dolore caedere),
pe cînd pulsare poate avea un sens mai cuprinzător dscît acesta din urmă,
deoarece se poate realiza şi fără dureri fizice (sine dolore) 12
In al doilea rînd legea se ecupă de violarea domiciliului (vi domum
introire); textul legii are un caracter cît se poate de general deoarece
domus are sensul de reşedinţă, domiciliu în sens larg. De aceea nu se
Vezi şi Cic, în Pis., 21, 50; pro Cluent.. 35, 97; ad Fam.. III, 2, 2; in Verr.,
8
1, 5, 12; Ascon., pag. 59; Auct. ad Heren., II, 12, 17; Tac, Ann., 1, 7, 2. Asupra textelor
vz. G. Rotondi, Leges publicae populi romani, pag. 360, Milano, 1912.
Pentru opiniile ce susţin identitatea dintre cele două legi vz. W. Rein, Das
9
Criminalrecht der Römer von Romulus bis auf lustinian, pag. 370, n. 3, Leipzig, 1874
Şi G. Pugliese, Studi sull'Iniuria, pag. 118, Milano, 1941.
Ulpian, Dig. 47, 10, 5, pr., Inst., IV, 4, 8; Paul, Senf., V. 4,
10
n Ulpian Dig., 1. cit., pr. Gf. Sen,, De bene)., II. 35.
Dig., ibidem, 1.
12

face nici o deosebire între casa proprie {propria), închiriată {conducta),
locuită cu titlu gratuit {gratis) sau locuinţa pe care cineva o are în calitate
de oaspete (hospes) 13 .
In altă ordine de idei legea sancţiona pe autorul scrierilor injurioase
la adresa cuiva, avîndu-se în vedere, de sigur, persoanele din ordinul
senatorial, ale căror interese Sulla urmărea să le ocrotească (qui
carmen famosum in iniuriam alicuius, quo agnosci possit, composuerit) li ;
totodată legea sancţiona pe acel care atentase la cinstea unei femei sau
a unui copil de nobil {puer praetextatus) 15 . Acţiunea pe care legea o
acordă persoanei vătămate {ex lege Cornelia) are o natură juridică destul
de complicată; deşi textele vorbesc adesea de adio (acţiune) şi de
agere (a acţiona), totuşi acţiunea nu are un caracter pur privat^, după
cum nu prezintă nici toate caracterele unei acţiuni publice {iudicium
publicum), întrucît nu putea fi intentată de orice cetăţean {quisque e
populo) ci numai de persoana ofensată 17 .
Totuşi prin aceasta nu se schimbă caracterul de interes de stat al infracţiunii
şi al represiunii: procesul se judeca în faţa unui tribunal represiv
(quaestio) 1B . In această privinţă se poate găsi o asemănare între situaţia
mai sus expusă reglementată de legea Cornelia, şi legea ce sancţionează
jafurik săvîrşite de magistraţi {lex Acilia repetundarum); această lege
organizează un tribunal asemănător {quaestio) pentru judecarea unor
astfel de infracţiuni, iar acuzarea este îngăduită numai celor interesaţi,
adică persoanelor ce au fost victima jafurilor săvîrşite de magistraţi 19 .
Dig., ibidem, 2.
13
Paul, Sent., V. 4, 15.
14
Idem, ibidem, V, 4, 14: qui puero praetextato stuprum aliudve flagitium, abducto
16
ab eo vel corrupto comite, persuaserit; mulierem puellamve interpelaverit, quidve pudicitiae
corrumpendae gratia fecerit (cel ce a înduplecat pe un copil de nobil la un act de
ruşine sau destrăbălare, răpindu-1 sau mituind pedagogul său; cel ce a sedus o femeie
sau fată sau a făcut ceva spre a-i pîngări cinstea).
Textul lui Paul, Dig., 3, 3, 42, 1 ... nam etsi pro publica utilitate exercetur, privata
16
tamen est deşi [acţiunea] este intentată într-un scop public, totuşi este de natură
privată) arată că în cazul nosru — spre deosebire de alte delicte publice — acţiunea
nu puteai fi intentată decît de ofensat. De asemenea spre deosebire de acţiunile private
acţiunea ex lege Cornelia nu putea fi intentată contra sclavului vinovat (Dig., 48,2, 12, 4
în fine: Venuleius Saturninus) şi nici nu putea fi judecător — într-o asemenea acţiune
— o rudă apropiată a ofensatului, ca în acţiunile private în genere.
Cf. în privinţa fiului de familie Ulpian Dig., 47, 10, 5, 6: Illud quaeritur, an
17
pater ţilio familias iniuriam passo ex lege Cornelia iniuriarum agere possit; et placuiţ
non posse (se pune întrebarea dacă tatăl de familie poate să intenteze — potrivit
[dispoziţiunilor] legii Corneiia — o acţiune în numele fiului fsău] ce a suferit o injurie;
şi s-a ajuns la concluzia că nu poate).
Vz. în această privinţă termenul de reum recipere, ce se referă la înregistrarea
1 8
acuzaţiei de către preşedintele tribunalului (Dig., 48, 2, 12, 4); deşi termenul consacrat
era acel de nomen recipere textele folosesc şi alte expresii ca: inter reos recipere (Papinian,
Dig., 48, 5, 12 (11), 2), in reos recipere (Ven. Satur., Dig., 48, 2. 12, 1). etc. In
sensul existenţei unei quaestio vz. P. Bonfante, Storia del diritto romano, I, p. 418,
Roma 1934. Pentru textele referitoare la acţiunea criminală rezultată din infracţiune vz.
şi Cic, pro Caec, 12 şi Paul, Sent., IV, 8.
Vz. Pugliese cit., p. 133 şi urm. şi lex Acilia repetundarum în Bruns, Fontes
19
iuris romani, ed. VII, p. 55 şi urm.

Cel ce era condamnat era îndatorat la plata unei sume de bani, în
raport cu concluziunile reclamantului, iar ca pedeapsă subsidiară se
adăuga şi infamia.
O altă lege dată de Sulla şi care urmăreşte în principal pedepsirea
crimei de omor este lex Cornelia de sicariis et veneficiis 20 ; această lege
organiza totodată şi un tribunal special pentru judecarea infracţiunilor
prevăzute de ea (quaestio de sicariis et veneficiis).
Sus-numita lege a fost prima de acest fel de la legendara lege a lui
Numa 21
şi de la legea celor XII table. Promulgarea acestei legi este justificată
— ca şi celelalte legi ale lui Sulla — de intensificarea luptei
păturilor de jos împotriva oligarhiei, luptă care îmbracă o formă tot mai
violentă. Aşa se explică de ce legea sancţionează nu numai infracţiunile
consumate, ci şi încercarea de a comite unele delicte, socotite mai primejdioase
pentru interesele oligarhiei.
Intr-un prim capitol legea sancţionează pe acei care purtau arme
în scopul de a omorî sau chiar numai de a jefui pe cineva ( ... qui cum
telo ambulaverit hominis necandi furtive faciendi causa) 22 . Elementele materiale
ale acestei comportări obiective erau deci echivalate de lege cu
omorul consumat. O a doua parte a capitolului sancţiona infracţiunea consumată
adică omuciderea (hominem occidere) 23 .
Din cele de mai sus rezultă că incriminarea în temeiul legii lui
Sulla se putea face fără prea mare greutate: cine se plimba (ambalare)
sau avea asupra lui (esse) o armă (telum) putea fi învinovăţit de crimă 24 .
Cît priveşte termenul de armă (telum) acesta desemna, în sens restrîns,
orice armă de aruncat 25 ; în sens larg (telum) are o semnificaţie foarte
cuprinzătoare: orice obiect de lemn, fier sau piatră intra în conţinutul
acestei noţiuni 26 .
In ceea ce priveşte dovada intenţiei dolosive (dolus malus) a făptuitorului,
aceasta nu se cerea în mod expres, deoarece legea prezuma o
astfel de intenţie dintr-o anumită comportare materială a infractorului:
ambalare, cum telo esse (adică a umbla, a merge, a rătăci etc. înarmat).
în Inst., IV, 18, 5, este denumintă lex de sicariis. La fel în Cod., IX, 16.
2 0
Vz. Girard, Textesde droit romain, Paris, 1937, p. 8.
2 1
Coli. I, 3. In acelaş sens Marcian (cum telo ambulare) Dig. 48, 8,1, pr.; Paul,
2 2
Sent., V, 23, 1 (cum telo esse); Claudius Saturninus în Dig., 48, 19, 16, 8 (cum telo
fuerii) şi Inst., IV, 18, 5 (cum telo ambulare).
Coli. ibidem; Claudius Saturninus, ibidem; guamquam lex non minus eum, qui
2 3
occidendi hominis causa cum telo fuerii, quam eum qui occident puniat (\.. legea
pedepseşte nu mai puţin pe cel care s-a înarmat ca să omoare un om decît pe cel care
1-a omorît); Paul, Sent., ibidem: Cic, pro Rab., VI, 19.
In general textele denumesc pe cei ce calcă dispoziţiile legii Cornelia cu numele
2 4
de sicarii (de la sica = pumnal) sau de latrones (cf. gr. AdTţnq); termenul din urma
adesea desemna pe cei răzvrătiţi împotriva ordinei sociale. Pentru sensul larg al lui
sicarius vz. şi Quintilian X. 1, 12.
Vz. Festus, v° telum.
2 5
Gaius, Dig., 50, 16, 233, 2:... et lapis et lignum et ferrum hoc nomine contineatur
2 6
(şi piatra şi lemnul şi fierul intră în această denumire) şi Dig., 47, 2, 2, 55 (54): teii
autem appelatione et ferrum et fustis et lapis et denique omne, quod nocendi causa
habetur significatur (iar in denumirea de „telum" intră şi fierul şi bîta şi piatra şi în
sfîrşit tot ce se foloseşte într-un scop de a vătăma [pe cineva] ...).

Cu alte cuvinte această atitudine era suficientă pentru aplicarea sancţiunilor
prevăzute de lege 27 . —
Urmărind să asigure penalizarea oricăror încercări de răzvrătire
împotriva oligarhiei, legea stabileşte în acelaşi timp că simpla intenţie
de a ucide (dolus malus) era suficientă pentru a justifica pedepsirea infractorului
28 , dacă bineînţeles se concretizează în anumite forme materiale.
Cu alte cuvinte manifestarea intenţiei de a ucide era suficientă pentru a
atrage sancţiunea legii, deşi rezultatul material urmărit de intenţia dolosivă
nu a fost realizat 29 . Iată de ce din punct de vedere represiv odată
dovedită intenţia nu interesează dacă s-a realizat o simplă rănire a victimei
şi nu uciderea ei 30 , sau dacă mijlocul folosit pentru crimă nu era
potrivit pentru realizarea unei asemenea intenţii.
Deoarece intenţia dolosivă este un element constitutiv al infracţiunii,
crima săvîrşită prin culpă (sine dolo malo) nu intră sub prevederile legii
Cornelia.
Cît priveşte instigatorul la crima de omor sau cel ce-şi dădea concursul
la realizarea: crimei erau asimilaţi cu făptuitorul şi pedepsiţi ca
atare 31 . La aceste dispoziţii generale se aduce o excepţie care urmăreşte să
ocrotească interesele partizanilor lui Sulla: omorul persoanelor trecute pe
listele proscrişilor nu intra sub prevederile legii şi rămînea nepedepsit,
într-adevăr după cucerirea puterii, Sulla a început o puternică represiune
împotriva adversarilor săi, alcătuind liste speciale pe care erau trecute
persoanele „suspecte". Acestea erau scoase de sub scutul *legii: cine le
omora sau le jefuia era răsplătit. Averea proscrişilor era confiscată,
iar sclavii lor eliberaţi.
O altă dispoziţie interesantă a legii consta în faptul că dispoziţiile
ei pedepseau omorul sau tentativa de omor fără să se ţină seama de
condiţia socială a victimei: et qui hominem occiderit, punitur nori
habita diferenţia, cuius condicionis hominem inter emit (şi cel ce a omorît
un om este pedepsit, fără să se ţină seama de starea /socială/ a omului
pe care 1-a omorît) 32 . Această dispoziţie îşi are explicaţia tot în politica
sullaniană. La Roma, Sulla se sprijinea pe cei 10 000 de „cornelieni".
Aşa erau denumiţi sclavii cetăţenilor condamnaţi şi omorîţi în timpul
proscripţiilor, sclavi care căpătaseră libertatea şi dreptul de cetăţeni, dar
care se bucurau de o condiţie socială inferioară. Cu ajutorul lor Sulla
putea să-şi realizeze politica sa de violenţă şi de aceea sancţiona cu toată
Astfel Cic. Phil., II, 4, 8 spune că partizanii lui Antonius care înarmaţi (cum
2 7
gladiis) se plimbau prin faţa senatului puteau fi priviţi juridiceşte drept infractori după
textul acestei legi,
In lege Cornelia dolus pro fado accipitur (în legea Cornelia intenţia dolosivă
2 8
este socotită [identică] cu [infracţiunea] consumată) spune Paul, Dig,, 48, 8, 7, pr.
Cf. Seneca, De benef., 5, 14: latro est etiam antequam manus inguineat, gitia ad
2 9
occidendum iam animatus est et habeat spoliandi atque intcrficiendi voluntatem (infractor
este cineva chiar înainte de a-şi fi pătat mîinile [cu sînge], întrucît a fost însufleţit
de ideia de a omorî şi are voinţa de a fura şi de a ucide).
Din punct de vedere al despăgubirii civile are valoare numai faptul realizat.
3 0
Vz. Dig., 9, 2, 11, 3; ibidem, 51, pr.
31 Vezi Ulpian, Dig., 48, 8, 15 şi 29 5, 3, 12.
Marcian, Dig., 48, 8, 1 2.
3 2

puterea orice tentativă ce ar fi urmărit suprimarea acestora, ca fiind
potrivnică politicii sale.
Un alt capitol al legii Cornelia pedepsea pe acei care preparau, vindeau,
păstrau sau administrau otravă pentru uciderea oamenilor (venenum
necandi hominis causa) 3S ; sancţiunea legii privea deopotrivă pe
făptuitori, cît şi pe complici şi tăinuitori 34 .
Dispoziţiile legii se aplicau şi în materie de incendiu (lege Cornelia
... tenetur... cuius dolo malo incendium factum erit = cade sub
[prevederile] legii Cornelia... cel din a cărui vină a fost pricinuit un
incendiu) 35 , fără a se face vreo deosebire — în aplicarea legii — dacă focul
a pus în primejdie sau nu vieţi omeneşti 36 .
Un capitol special era consacrat infracţiunilor pe care un magistrat
putea să le săvîrşească în exerciţiul funcţiunii sale. Legea pedepsea pe
magistratul care condamnase la moarte pe nedrept pe .cineva, fie folosind
în acest scop o falsă mărturie, fie călcînd legea, fie lăsîndu-se mituit
cu bani 37 .
De asemenea legea trata în acelaşi fel mărturia falsă sau denunţul
mincinos făcut în «copul de a se obţine condamnarea cuiva Ia pedeapsa
capitală: quive falsum testimonium dolo malo dixerit, quo quis publico
iudicio rei capitalis damnaretur (cel ce a depus o mărturie falsă cu intenţia
ca cineva să fie condamnat — prin judecată — la pedeapsa capitala)
38 .
Pentru întocmirea acestei legi Sulla a avut aa model o lege antelerioară
a lui C. Grachus, care însă avea o sferă de aplicare mult mai
întinsă nefiind limitată numai lia procesele capitale.
Infracţiunile prevăzute de legea Cornelia analizată mai sus erau
judecate de un tribunal special 39 (quaestio perpetua), iar pedeapsa — denumită
pedeapsa capitală 40 — consta în exil (aqtfae et igni interdictio) cu
toate urmările ce decurgeau din această sancţiune (pierderea cetăţeniei,
confiscarea averii, etc).
O altă lege importantă promulgată de Sulla este lex Cornelia de
falsis, care se ocupă de penalizarea falsurilor (falsa); anterior lui Sulla
nu cunoaştem alte legi ciare să se fi ocupat de această problemă, afară de
legea celor XII table 41 , ce cuprindea o dispoziţie privitoare la falsă mărturie.
Este probabil că anterior lui Sulla aceste infracţiuni să fi căpătat o
sancţiune din partea censorului (nota cansoria), sancţiune destul de efi-
Marcian, Dig., 48, 8, 1. 1; Paul, Sent, V, 23, 1; Collat., 1, 2 şi VIII, 4.
3 3
Vz., Cic, pro Cluent., 54, 148 şi urm.
3 4
Marcian, Dig., ibidem, 1 pr.: cî. Cod., IX 1 (Imp. Filip) şi Collat. XII, 5.
3 5
Cf. Ulpian, Dig., 48, 10.
3 6
Marcian, Dig., 48, 8, 1, pr. si 1; Ulpian, ibidem, 4, pr.
37
3
» Marcian, ibidem, 1, 1; Paul, Sent., V, 23, 1 şi Collat., I, 2; VIII, 4.
Sînt unii care susţin că au existat două asemenea tribunale (Mommsen, Droit
3 9
public, III, 230) sau chiar mai multe (Rein, Criminalrecht der Römer, p. 414) specia
Uzate pentru judecarea diferitelor infracţiuni prevăzute de această lege.
Vezi Modestin, Dig., 50, 16, 103.
4 0
Aul. Gell., N. A., XII, 1, 53.
41

cace dat fiind consecinţele pe care le atrăgea după sine această însemnare
a censorului 42 . Sulla, pentru a pune capăt acestor fel de infracţiuni
ce deveniseră din ce in ce mai frecvente în epoca tulbure a războaielor
civile, periclitînd interesele oligarhiei senatoriale şi chiar a statului sclavagist,
a organizat un tribunal special (quaestio perpetua) prin legea
Cornelia de falsis, care enumera în acelaşi timp şi diferitele categorii de
infracţiuni ce erau date în competenţa acestui tribunal.
Este probabil că această lege să fi avut diferite capitole, fiecare capitol
ocupîndu-se de un delict special din infracţiunea generică de falsum.
Primul din ele privea falsificarea testamentului (tex Cornelia testatneniaria),
care se putea realiza în felurite chipuri, enunţiativ enumerate de
lege: ascunderea culpabilă a unui testament străin sau desfiinţarea lui 43 ,
substituirea unui testament cu un altul sau falsificarea numai a anumitor
dispoziţiuni testamentare 44 , redactarea unui alt testament decît cel dorit
de testator (quiue testamentum falsum scripserit, signaverit recitauent
dolo malo ... = cel ce din viclenie a scris, semnat sau citit un [alt] testament
[decît cel dorit de testator] 45 , precum şi deschiderea actului de ultimă
voinţă înainte de moartea testatorului 46 .
Despre falsificarea altor documente decît testamentul legea nu se
ocupă. Textele care vorbesc despre aplicarea legii Cornelia în falsul diverselor
documente publice sau private privesc o extindere posterioară a câmpului
de aplicaţie a dispo-ziţiunilor legii de mai sus.
Un al doilea capitol se referă la falsificarea metalelor preţioase, fie
sub formă de bare metalice (lex Cornelia nummaria). Legea enumera operaţiunile
care cădeau sub incidenţa ei: falsificarea sub orice formă a monezilor
(adulterare), tratarea acestora cu substanţe caustice (laoare), topirea
(conflare) şi răzuirea (radere) în scopul de a bate monezi cu greutate
mai mică, precum şi orice altă operaţie, care ar aduce vreo schimbare
titlului monezii oficiale (corrupere, vitiare) 47 . Aceleaşi sancţiuni se
aplicau şi in cazul falsificării metalelor preţioase în bare tind arama,
De asemenea este tot atît de posibil ,ca aceste infracţiuni să îi iăcut obiectul
4 2
unei plîngeri în faţa comiţiilor populare ca orice delict public (crimen) ce interesa ordinea
socială sclavagistă.
Paul, Dig., 48, 10, 2; qui testamentum amoverit, celaverit, eripuerit, deleverit...
4 3
rsignaverit (cel ce a sustras, ascuns, luat cu silnicie, şters literele. . . sau rupt pecetile
unui testament); Paul, Sent., V. 25: . .. supresserit, amoverit, resignaverit, deleverit
(cel ce a nimicit, sustras, rupt peceţile sau şters literele [unui testament]).
Paul, Dig., ibidem, . . . interleverit, subiecerit şi Senet., ibidem.
44
« Paul, Dig., Inst., Iust., III, 18, 7; Ulpian, Dig., 47, 11, 6, 1, Paul Sent., cit.
supra adaugă subiecerit lăsînd la o parte signaverit. In schimb in Sent., IV, 7, 1, formula
este completă (cuprinde şi pe signaverit, termen care se referă şi la utilizarea
de peceţi false în redactarea materială a testamentului; arg. Paul, Sent., V, 25, 1.
Inst., IV, 18, 7 şi Modestin, Dig., 48, 10, 30),
te Marcian, Dig., 48, 10, 5 şi Paul, Sent., V. 25, 7.
Paul, Sent., V. 25, 1. Ulpian, Dig., 48, 10, 8, arată că legea se aplica şi celor
47
care nummos aureos partim raserint, partim tinxerint vel finxerit (cei care în parte
au pilit, în parte au schimbat sau falsificat banii de aur). Cf. şi Ulpian, Dig., h. t. 9.

cositorul sau un alt metal inferior era acoperit cu un strat de aur sau
argint şi comercializat ca şi cum ar fi în întregime din metal preţios 48 .
In fine legea oprea folosirea monetelor false 49 . Un alt capitol al legii se
ocupa de falsa mărturie şi de coruperea judecătorilor. Astfel se pedepsea
acel care primise sau dăduse bani pentru o falsă mărturie siau încercase
să corupă sau corupse pe judecător în vederea unei hotărîri favorabile 50 .
Al patrulea capitol se referea la uzurparea de nume fials (ţalsum nomen),
de rudenie (genus parentesque), de rang social (insignia... ordinîs)
sau de grad militar (miliţia) în scopul de a intimida pe alţii 51 .
In sfîrşit, un ultim capitol trata probabil despre supoziţia de parte,
pe care o încadra tot printre infracţiunile de falsa 52 .
Toate aceste pricini se judecau de un tribunal special (quaestio perpetua)
55 şi pedeapsa era exilul (aquae et igni interdicto), ca în mai toate
legile lui Sulla 54 ; legea sancţiona numai infracţiunea consumată, nu şi
actele preparatorii ¡ale infracţiunii.
Nu mai puţin importante sînt legile cu caracter poliţienesc promulgate
de Sulla, ca lex Cornelia sumptuaria şi Cornelia de aleatoribus; prima
lege fixa limita maximă a cheltuielilor îngăduite pentru ospeţe, funerarii
etc. In acest chip, sub pretextul de a combate risipa şi luxul ostentativ,
Sulla a găsit mijlocul ascuns de a supraveghea şi controla viaţa, particulară
a cetăţenilor.
Prin cea de a doua lege sînt interzise anumite jocuri de noroc, cu
excepţia celor ce priveau întrecerile sportive. In acest chip statul intervenea
tot mai activ în viaţa zilnică a cetăţenilor.
La legile expuse mai sus trebuie să mai amintim o lege de repetundis
şi una de peculatu 55
care urmăreau să pedepsească deturnările şi delapidările
făcute în dauna statului şi a oligarhiei senatoriale 56
şi legea privitoare
la combaterea adulterului şi a imoralităţii 57 , care luaseră largi proporţii
mai ales în pătura conducătoare, ca o consecinţă a parazitismului
acestei cliase, dezvoltat în urma cuceririi romane din bazinul mediteranian.
§ 5. Ultimul secol al republicii romane este epoca în care vechea constituţie
republicană îşi trăieşte ultimele ei zile de existenţă.
Paul, Seni.. V, 25, 5 (quive aes inauraverit, argentaverit, quive, cum argentum
4 8
aurum poneret, aes stanumve subiecerit = cel ce a aurit sau poleit cu argint arama,
sau cel care, dînd ca [zălog?] o bucată de aur sau argint, pusese [!a mijlocul ei]
aramă sau cositor) şi Ulpian, Dig., 48, 10, 9.
Ulpian, Dig., 48, 10, 9, 2: ne quis nummos stagneos plúmbeos emere venderé
4 9
dolo malo... (ca nimeni să nu cumpere sau să vîndă cu viclenie bani de plumb sau
cositor).
5 9
Paul, Sent, V, 25, 2, şi Coli., 8. 5 2; Marcian, Dig., 48, 10, 1, 2.
51
Paul, ibidem, V. 25, 11—12.
Macer, Dig., 48, 2, 11, 1 şi G. Rotbndi, Leges publicas, p. 357. In privinţa
6 2
acestor două din urmă capitole nu putem avea certitudinea dacă ele au făcut parte
chiar în această formă din însuşi textul legii; bazîndu-ne pe sursele pe care le avem
e greu de deosebit adausurile posterioare ce au fost făcute legii Cornelia în epoca
imperială.
Cic, De nat. deorum, III. 30, 74.
5 3
M Vezi Modestia, Dig., 48, 10, 33.
Existenţa acestei legi este discutată: vezi Rotondi, cit., p. 360.
56
Existenţa unei legi Cornelia de vi şi de atnbitu este nesigură.
5 6
üsplfáiiMv y.oc! Jcoţpoaiivv;;; Plut. Paralela Lys. et Sulla, 111, 3,
57

Constituţia republicană bazată pe puterea politică a adunărilor populare,
pe autoritatea senatului şi pe privilegiile magistraţilor, recunoscute
de legi şi obiceiuri, era strîns legată de viaţa statului cetate. Odată cu
expansiunea militară a Romei dincolo de marginile peninsulei, apare o
contradicţie între vechile forme de stat şi necesităţile marelui stat sclavagist,
care cuprindea acum şi numeroase provincii; pe de altă parte —
şi acest lucru este principal — frământările sociale luau forma unor violente
răscoale duse de sclavi sau de masele de săraci împotriva claselor
stăpînitoare. Singura salvare a clasei stăpinilor de sclavi era întronarea
unui regim autoritar, care să fie capabil să înlăture prin violenţă mişcările
maselor de sclavi şi de săraci şi totodată să poată exploata în modul
cel mai potrivit cu interesele stăpânirii, întinsele provincii cucerite şi anexate
Romei.
Acest regim autoritar a îmbrăcat la început forma unor dictaturi personale,
cu caracter militar, limitate in timp.
Dictatura lui Sulla a fost una dintre acestea; precedată de alte dictaturi
personale — mai mult sau mai puţin deghizate în forme constituţionale
republicane — ea este urmată de principatul lui Pompeius şi lapoi
de dictatura lui Caesar, pe care August o va permanetiza — cu foarte
multă diplomaţie — sub forma diarhii, oare deşi teoretic însemna o impărţiie
a puterilor între împărat şi senat, în practică asigura acestuia din
urmă toate prerogativele constituţionale. De aceea regimul monarhic imperial
se socoteşte definitivat sub August.
Cu alte cuvinte dictaturile personale din ultima epocă a republicii
romane au însemnat cîte un pas înainte în statornicirea regimului dictatorial
imperial.
Regimul dictatorial instaurat de Sulla a însemnat însă ceva mai mult
clecît celelalte datorită ia două elemente: mai întîi regimul lui Sulla a familiarizat
pe romani cu ideia monarhiei, întrucît constituţia pe care a
dat-o Romei punea în fruntea statului un monarh cu puteri nelimitate; in
ial doilea rînd legile penale promulgate în timpul dominaţiei sullaniene
au creat modelul unei legislaţii eficace întru ocrotirea intereselor unei
minorităţi, tot mai mult ameninţate de nemulţumirile maselor.
Iată de ce până in epoca lui Iustinian sistemul penal rînduit de Sulla
a constituit bazia dezvoltării dreptului penal roman. Rdma imperială a
completat şi a lărgit sfera de aplicare a legislaţiei lui Sulla, dar nu a
schimbat-o şi nici înlăturat-o; cel mult a înăsprit unele pedepse potrivit
intereselor regimului imperial din epoca tîrzie.
Aşa lex Cornelia de maiestate devine legea de bază în privinţa siguranţei
imperiului roman, aplicîndu-se la mai toate infracţiunile îndreptate
împotriva existenţei statului sclavagist sau împotriva persoanei împăratului.
Dispoziţiunile legii Cornelia de falsis sînt extinse prin senatus consultul
Libonian (sub împăratul Tiberiu) la o serie de cazuri neprevăzute
în textul original, iar sub împăratul Hadrian legea Cornelia de sicariis
et oeneficiis capătă o sferă de aplicare deosebit de largă 58 .
6 8
Vezi Paul, Seni, V, 23, 14; Ulpian, Dig., 48, 8, 4,1; Modestia, Dig., 48, 8, 11, pr.

Legea Cornelia de iniuriis este în epoca imperială sancţionată — pe
Ungă acţiunea penală — de o acţiune civilă, confirmată de un rescript imperial
al lui Antonin Caracalla 59 ; totodată acţiunea penală prevăzută de
această lege capătă o aplicare mai largă putînd îi intentată în orice fel
de injurie (chiar dacă nu era prevăzută în textul iniţial al legii Cornelia 60 ,
fiind sancţionată cu o pedeapsă aplicată de organele de stat.
Legile lui Sulla capătă însă o aplicare mult mai extinsă în practica
judiciară de fiecare zi datorită interpretării jurisconsulţilor şi jurisprudenţei
instanţelor.
Cît priveşte pedepsele acestea sînt înăsprite şi poartă tot mai vizibil
un ciaracter de clasă: în mai toate infracţiunile prevăzute de aceste legi
pedeapsa este deportarea (deportatio in insula) pentru păturile nobile (honestiores),
iar pentru oamenii de rînd (humiliores), munca silnică (metalla)
sau chiar moartea.
Privit prin prizma evoluţiei istorice regimul lui Sullia apare ca un
pas înainte spre statornicirea monarhiei. Spre deosebire de toate dictaturile
personale din epoca republicană dictatura lui Sulla se apropie ce!
mai mult de monarhia imperială de mai tîrziu, prin. toate trăsăturile ce
o caracterizează. S-ar putea spune că dictatura lui Sulla anticipează cu
mai bine de jumătate de secol monarhia ce se va instaura ca o nouă formă
constituţională.
Dîndu-şi seama — prin instinct sau printr-o intuiţie directă de acest
lucru — Sulla abdică de bună voie de la conducerea statului, căruia îi
dase o organizare ce nu era încă total potrivită cu starea socială a epocii
sale, epocă pe care romanii o socoteau încă republicană.
In acest chip abdicarea sa — neînţeleasă de istoricii din antichitate
şi fireşte socotită ca fără sens pentru un om politic ambiţios ca şi Qaesar
— apare ca învăluită într-un anumit tîlc şi străbătută de ironia, care caracteriza
pe aristocratul Sulla: creatorul regimului monarhic renunţă la
propria sa creaţie politică, care anticipase mersul fenomenelor sociale cu
rnai bine de jumătate de secol, cu ferma convingere că interesele statului
sclavagist roman în necontenita expansiune — şi tocmai de aceea mai
puternic ros de contradicţii interne — vor cere ca opera şi legislaţia sa să
capete din nou drept de cetate la Roma.
VLADIMIR HANGA'
Catedra de drept civil
Universitatea „V. Babeş"
Această «acţiune a fost introdusă pe cale consuetudinară (arg. Paul, Senet, IV, 8)
5 5
şi apoi confirmată de rescriotul imperial: Ulpian, Dig., 47, 10, 7. 6, şi Marcian,
ibidem, 37, 1.
Paul, Sent., V, 14, 15. Pînă în epoca lui Iustinian victima avea alegerea între
6 0
acţiunea civilă şi cea penală (Inst., IV, 4, 10).

yrOJIOBHblE 3AKOHU cyjibi
(P e 3 io M e)
B HanaJie aBTop noKa3MBaeT xapaiaepHbie qepTbi anoxn CyjiJiM, KorAa
paMCKoe oöuiecTBo òbino pa3T>eflaeMo HenpiiMiipiiMHMII npoTHBopeHHaMH.
AHTaroHH3M MeajAy rocnoflCTByroiiiHM KJiaccoM, cocTaBJieHHbiM m
pa3Hbix cjioeB, H MaccoË öeAHbix movevi H paôOB CTaHOBiiTca BCë CHjibHee.
BepxyiiiKa; 3eAuieBJia/ie;ibiieB
C03HaëT, HTO paöoBJiaAeJibHeCKa» neiAO-
KpaTHa ywe He B COCTOHHHH ycTOHTb nepeA HOBMM noJioweHHeM Beiueft H
noBTOMy BCë 6o;iee H ôoJiee opueHTHpyeTCH K flHKTaType ; B HanaJie flHKTa-
Typa noHBJiHeTca B .HHHHOH H BpeMeHHOH topine, HO co BpeMeHeM OHa
CTaHOBHTCH nOCTOHHHOM B (fopMe MOHapXHH.
/J,HKTaTypa Jlioipra CyJiJibi npHHa,a,Jie>KHT K KaTeropHH AniaaTyp, npeAmecTByioiJj,HX
MOHapxHMecKOH ciiCTeAie npaBJieHHH. B Ka^ecTBe „flHKTaTopa
BBHjiy n3ÄaHiia naCbMeHHbix 3aKOHOB H opraHH3auiiti pecnyóJiHKH", CyJiJia
AeJiaeT paa KOHcraTyiiHOHHbix petjaopM, HanpaßjieHHbix Ha yKpenj.eHHe npHBH-
^erHÌì o^arapxHH, HHTepecbi KOTopoö OH npeflCTaB^a^. OcodeHHo B3>KHM ero
pe(|)opMbi B oö./iacTH yrcnoBHoro npaßa H cyAonpoH3BoßCTBa ; BTHMH peifjopjwaMii
Cyjuia nojiowmi Hanajio IIOJIHOH penpeccaBHoß yroJioBHoM cncTeMe,
KOTopan, — nocKOJibKy öbijia HanpaBJieHa Ha 3aiJj,HTy nHTepecoß MeHbiiraH-
CTBa, — ÖMJia ncnoJib30BaHa IIOHTH Heii3MeHHo Ha npoTHÄeHHH BCeii MOHapxmecKoü
snoxH flpeBHero Pirna. C STOH TOTCH 3peHna ero 3aKOHO^;aTeabHoe
ÄeJio oKasajiocb o^ieHb HTJOHHHM.
3aK0HH, oÖHapoAOBaHHHe Cynnoü, paccMaTpHBatoTca aBTopoiu noonepe/mo.
OH BoccTaHaBiiHBaeT nx coAepwaHne no AaHHbiM, noHeprmyTHM rjiaß-
HbiM o6pa30M H3 TeKCTOB pniiCKHX topucTKOHcyjibTOB. BMecTe c TeM nocra-
HOBJieHHH 3THX 3aKOHOB OÖ^HCHeHbl C TOHKH 3peHHfl OÖUieCTBeHBblX BOJIHeHHH,
iipoH3omeflii]HX B Ty anoxy B PHMC, H B cooTBeTCTBHH
AyeMHMH cyjiJiaHHaHCKofi ÜO^IHTHKOH.
c iieJiHMH, npecjie-
LES LOIS PÉNALES DE SYLLA
(RÉSUME)
L'auteur commence piar exposer les caractères spécifiques de l'époque
de Sylla, pendant laquelle la société romaine était rongée par des contradictions
irréconciliables. L'antagonisme entre la classe dominante, cornposée
de diverses couches, et la masse des pauvres et des esclaves devient
de plus en plus marqué. Les maîtres d'esclaves se rendent compte que la
démocratie esclavagiste n'est plus capable de faire face à la nouvelle situation,
et s'oriente de plus en plus vers la dictature. Celle-ci apparaît au
début sous une forme personnelle et temporaire, mais finit par devenir
permanente sous la forme de la monarchie.
La dictature de Lucius Cornélius Sylla fait partie de la catégorie
des dictatures qui ont précédé le système de gouvernement monarchique.

En sa qualité de ..dictateur pour donner des lois écrites et pour organiser
la république", Sylla entreprend une série de réformes constitutionnelles
destinées à consolider les privilèges de l'oligarchie dont il représentait les
intérêts. Une importance particulière ont ses réformes concernant le droit
pénal et l'organisation de la justice, par lesquelles il inaugure un système
pénal répressif extrêmement complet, qui — étant destiné à défendre les
intérêts d'une minorité — a, été utilisé, à peu de changements près; pendant
toute l'époque monarchique de la Rome antique. A ce point de vue,
l'oeuvre législative de Sylla s'est avérée des plus durables.
L'auteur analyse les lois promulguées par Sylla et en reconstitue la
teneur en se servant des données que nous offrent les textes des jurisconsultes
romains. Il explique les dispositions de ces lois en les mettant en
rapport avec les troubles sociaux qui agitaient Rome à cette époque et
avec les visées de la politique de Sylla.

REGLEMENTAREA INFRACŢIUNII DE HULIGANISM
IN LEGISLAŢIA PENALA A R. P. R *
In interesul apărării or dinei in societatea socialistă este neapărat necesar
ca cetăţenii să respecte regulile morale şi juridice de convieţuire
socialistă. Pe măsura dezvoltării conştiinţei socialiste a oamenilor muncii,
pe măsura in care pot aprecia importanţa regulilor de convieţuire in
societatea socialistă, devine tot mai puternică represiunea îaţă de cei care
nu respectă regulile de convieţuire, care dau dovadă de o vădită lipsă, de
respect faţă de societate.
Hotărîrea comună a Comitetului Central al P.M.R. şi a Consiliului de
Miniştri din martie 1955 1 , ocupîndu-se cu unele probleme ale legalităţii
populare, accentuiază in mod deosebit importanţa crescîndă a muncii politice
In mase în domeniul educaţiei cetăţenilor în spiritul unor înalte calităţi
morale, această muncă de educare însemnînd totodată o luptă hotărîtă
împotriva tuturor manifestărilor care aduc atingere moralei comuniste şi
dreptului socialist.
Pe lîngă muncia de lămurire şi de educare dusă în mai multe direcţii,
dreptul penal — una dintre ramurile importante ale sistemului unitar de
drept socialist — are un rol important, contribuind — prin mijloacele şi
posibilităţile ce-i stau la dispoziţie — în mod activ la reeducarea elementelor
miai puţin conştiente, care încalcă regulile de convieţuire socială.
Conştiinţa socialistă dezvoltată a majorităţii maselor largi populare şi
crearea unei atitudini noi faţă de regulile de convieţuire socialistă, au făcut
posibil legislaţiei noastre să sancţioneze sever pe cei care încalcă dispoziţiile
legilor socialiste, tulburînd şi încâlcind prin atitudinea lor regulile
formate în cadrul convieţuirii în societate.
In apărarea regulilor de convieţuire socialistă constituie o etapă nouă
decretul nr. 33/1955, care a introdus în codul nostru penal lairticolele 5784
şi 5785 despre infracţiunea de huliganism.
Asupra analizei conţinutului infracţiunii de huliganism şi delimitării
acestei infracţiuni de alte infracţiuni, vom reveni mai tirziu. De diata
aceasta să amintim doar atît că situaţia de fapt cuprinsă în conţinutul in-
* Comunicare ţinută la sesiunea ştiinţifică a Univ. Babeş—Bolyai din mai 1955.
completată cu unele date mai recente. Originalul apărut în ediţia maghiară a buletinului.
HCM nr. 240 din 8 martie 1955, Colecţia de Hoiărîri şi Dtspoziţiuni ale Consiliului
1
de Miniştri al R.P.R., nr.
15/1955.

iracţiunii de huliganism, pină la apariţia decretului nr. 33/1955, nu era legiferată
drept o infracţiune unică, de sine stătătoare. Nu se poate contesta
că şi înainte de apariţia decretului de mai sus s-au încălcat regulile
de convieţuire socială, dîndu-se dovadă prin aceasta de o lipsă de respect
faţă de regulile de convieţuire socială. Nici aceea n-o putem afirma că
aceste acţiuni — măcar în parte — nu ar fi fost sancţionate. Unele — cum
vom vedea mai jos — au fost sancţionate de legea penală drept contravenţii.
Cartea a 111-a a codului nostru penal 2 despre contravenţii, abrogată
în prezent, conţinea in cadrul conţinuturilor diferitelor contravenţii unele
situaţii de fapt, oare in esenţă cuprindeau unele elemente, chiar şi unele
cazuri ale actelor huliganice. Astfel, spre exemplu, legea pedepsea ridicarea
sau desfiinţarea samavolnică a instalaţiilor de iluminat public (C.
pen. art. 585/11/3); tulburarea liniştei locuitorilor prin ţipete, cîntece sau
petreceri cu lăutari (C. pen. art. 587/2); tulburarea ordinei publice în
localuri publice, tragerea cu armele de foc în oraş sau comună (C. pen.
art. 587/1 I/l); tulburarea liniştei locuitorilor prin semnale de pericol fără
nici un; motiv serios (C. pen. art. 587/II/2); provocare de scandal în public
intr-o staire de beţie (C. pen. art. 591/1/2); aţîţarea cîinelui la trecători
(C. pen. art. 592/1) etc. Toate aceste fapte au fost considerate drept contravenţii,
atingind diferite obiecte juridice şi pedepsindu-se cu amendă
neînsemnată sau eventual cu închisoare poliţienească pînă la o lună.
Partea codului penal privitoare la contravenţii, reglementind şi contravenţiile
împotriva ordinei publice, n-a putut cuprinde însă toate acţiunile
întilnite in viaţa de toate zilele, al căror pericol pentru societate era
evident. Multe acţiuni îndreptate împotriva ordinei publice rămîneau nesancţionate,
dar şi cele reglementate în sistemul contravenţiilor aveau o
importanţă neînsemnată din punctul de vedere al apărării societăţii, dată
fiind sancţionarea lor uşoară.
După cum este cunoscut, unele fapte sau fenomene sociale, privite prin
prisma periculozităţii sociale, nu sînt stabile, neschimbătoare. Periculozitatea
socială nu este o categorie stabilă, neschimbătoare. Conţinutul ei îl
determină orinduirea social-economică, aspectul formelor luptei de clasă
şi schimbarea sarcinilor statului. Prin urmare, într-o anumită orinduire
socială, datorită schimbărilor intervenite in relaţiile sociale, unele acţiuni
pot deveni periculoase pentru societate, intrînd în categoria infracţiunilor,
pe cînd alte acţiuni, după încetarea periculozităţii lor sociale, încetează
de a mai fi infracţiuni.
Istoria declarării actelor huliganice drept infracţiuni dovedeşte de asemenea
cele arătate mai sus.
In dreptul sovietic, spre exemplu, pînă în anul 1940, actul huliganic
comis pentru prima oară, din cauza periculozităţii lui reduse, era considerat
ca o simplă abatere sancţionată în cadrul dreptului administrativ.
2
Cartea a fii-a a codului penal, în art. 579—597, a reglementat contravenţiile.
Cartea a IlI-a despre contravenţii a fost abrogata prin decretul nr. 184/1954 publicat
în B. Of. nr. 25 din 21 mai 1954. In prezent contravenţiile sînt reglementate în cadrul
dreptului administrativ.

,.Prin dezvoltarea deosebită a culturii socialiste şi prin consolidarea regulilor
de convieţuire socialistă — accentuiază prof. A. A. Gherţenson —
orice acţiune huliganică ia devenit trejptat periculoasă pentru societate, astfel
incit în sensul legii create In 1940, orice iormă a huliganismului a devenit
infracţiune. In felul acesta creşterea periculozităţii sociale a atitudinii
huliganice a făcut ca huliganismul dintr-o abatere sancţionată pe
cale administrativă, să devină o infracţiune sancţionată de lege" 3 .
In dreptul penal din ţaira noastră, pină in 25 februarie 1955, actele
huliganice nu constituiau infracţiuni, periculozitatea lor socială fiind redusă
faţă de problemele vitale ale construcţiei socialiste.
După ce s-a format şi s-a consolidat unitatea politico-morală a poporului
muncitor — şi drept urmare s-a întărit legalitatea populară —
s-a pus un accent deosebit pe consolidarea iregulilor de convieţuire socialistă.
Apărarea ordinei obşteşti a necesitat o apărare mai accentuată —
penală. Datorită acestor condiţiuni a apărut decretul nr. 33/1955 care,
completînd codul nostru penal, sub titlul „Infracţiuni contria ordinei
obşteşti" a introdus sancţionarea actelor „huliganice" 4 .
In condiţiile regimului nostru democratic popular, actele huliganice
reprezintă un atentat (atac) deschis împotriva regulilor de convieţuire socială.
Această definiţie generală a huliganismului nu este insă îndestulătoare,
deoarece orice infracţiune constituie o atingere a vreunei reguli de
convieţuire. Pentru existenţa infracţiunii de huliganism este nevoie ca
fapta săvîrşită:
a) prin caracterul său să pericliteze ordinea obştească;
b) să exprime lipsa de respect a făptuitorului faţă de societate.
La stabilirea infracţiunii de huliganism trebuie să fim foarte prudenţi
in privinţa aprecierii regulii de convieţuire încălcate. In. cazul unei simple
abateri neînsemnate de natură morală, nu se poate stabili infracţiunea
huliganismului. Atitudinea lipsită de respect faţă de societate se exprimă
din partea făptuitorului prin încălcarea unei însemnate reguli de convieţuire
socială. Aceasta ne arată şi decizia de îndrumare din 29 aprilie 1939
a Plenului Tribunalului Suprem al U.R.S.S., care accentuează că „nu oricare
încălcare a ordinei publice trebuie să atragă după sine răspundere
penală" 5 .
Sînt unele fapte care la prima privire conţin elementele conţinutului
infracţiunii de huliganism, adică sînt formate din acţiuni săvîrşite în scopul
exprimării lipsei de respect faţă de societate şi care încalcă regulile de
convieţuire socialistă, dar care sint atît de neînsemnate, avînd periculozi-
3
Dreptul penal sovietic, Partea generală, Manual pt. universităţi, Ediţia a 4-a,
Budapesta, 1951, p. 8 (în limba maghiară).
* Titlul XVII despre „Infracţiuni contra ordinii obşteşti" sub care figurează art.
578 4
şi 578 5
, a fost introdus în codul penal prin decretul nr. 33 publicat în B. Of. nr. 4
clin 25 febr. 1955. Textul art. 578 4
din C. pan. este următorul: „Săvîrşirea în scopul
manifestării lipsei de respect iată de societate, de acte sau gesturi, ori profesarea de
expresii lipsite de cuviinţă şi prin care se încalcă regulile de convieţuire socialistă,
constituie infracţiunea de huliganism şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de la
3 luni la 2 ani".
5
Drept penal sovietic. Partea specială. Editura de Stat pentru Literatură ştiinţifică.
Bucureşti, 1953, p. 448.

tate socială aşa de redusă, incit se situează in afara sferei de aplicare a
dreptului penal şi pot fi sancţionate eventual pe cale administrativă ca
simple contravenţii (abateri).
Dintre hotărlrile Consiliului de Miniştri care stabilesc contravenţiile
aparţinătoare dreptului administrativ şi sînt reglementate prin decretul
nr. 184/1954, amintim „Instrucţiunile privind sancţionarea contravenţiilor
la paza şi ordinea obştească", publicate în Colecţia de Hotărîri şi Dispoziţii
ale Consiliului de Miniştri al R.P.R. nr. 34 din 23 iunie 1954.
Unele articole ale acestor instrucţiuni pot fi aplicate in majoritatea
cazurilor atunci, cînd aparent avem de-a face cu o acţiune huliganică, dar
gradul de pericol social al acţiunii săvîrşite nu este atît de mare, ca să
atragă după sine răspundere penală.
Trebuie deci să procedăm cu atenţie deosebită în acele cazuri cînd
încălcarea regulei de convieţuire nu prezintă un griad de pericol social maire.
La judecarea fiecărei acţiuni trebuie să avem în vedere toate circumstanţele
personale ale făptuitorului, atitudinea lui, obiceiurile formate în societate,
modul de săvîrşire a faptei, precum şi scopul urmărit de făptuitor.
După cum am mai accentuat, pentru ca să se realizeze infracţiunea de
huliganism, este absolut necesar ca regula de convieţuire, încălcată şi modul
încălcării să fie însemnate, prin urmare făptuitorul prin fapta sa să
creeze o situaţie dezavantajoasă apreciabilă. Ce anume este o regulă de
convieţuire importantă şi cînd considerăm încălcarea ca fiind gravă, urmează
să se stabilească după caz prin aprecierea judecătorului, pe baza
cunoaşterii regulilor de convieţuire socialistă, a analizei profunde şi amănunţite
a tuturor împrejurărilor de fapt ale cazului concret. In privinţa
aceasta nu se pot da înainte indicaţiuni enumerative.
Astfel, spre exemplu, Tribunalul popular al raionului Luduş 6 , a calificat
drept încălcare de reguli însemnate de convieţuire şi deci drept faptă
periculoasă pentru societate, fapta inculpatului - V. I., constînd în aceea
că, cu ocazia unui bal în satul Lechinţa şi-a condus vaca în casa culturală
intre dansatori, provocînd panică în rîndul celor adunaţi. Tribunalul 1-a
declarat vinovat în săvîrşirea infracţiunii de huliganism şi 1-a condamnat
la o lună închisoare corecţională. După cum ne arată exemplul de mai
sus, fapta lui V. I. constituie infracţiune de huliganism, deoarece atitudinea
de a fi adus o vacă în mijlocul celor adunaţi la bal a exprimat o totală
lipsă de respect faţă de un grup de oameni, a încălcat o regulă de
convieţuire însemnată, a împiedicat distracţia celor adunaţi, provocînd
panică şi scandalizînd pe cei prezenţi şi perieiitînd prin aceasta ordinea
obştească.
Ţinînd seama de textul art. 5784 din codul penal şi bazîndu-ne pe trăsăturile
expuse mai sus, infracţiunea de huliganism o putem defini astfel:
Constituie infracţiune de huliganism orice acţiune periculoasă pentru
societate, a cărei scop este exprimarea lipsei de respect faţă de societate
şi care prin încălcarea regulilor de convieţuire socialistă periclitează ordinea
obştească.
6
Sentinţa penală nr. 365 din 23 martie 1956 a Tribunalului popular al raionului
Luduş.

Articolul din codul penal incriminind huliganismul, spre deosebire
de formele de redactare de pină acum, este foarte elastic in redactarea lui.
Acest articol, completînd golurile de pină acum, cuprinde apărarea acelor
reguli de convieţuire socialistă, care pină atunci nu au fost apărate de
dreptul penal. Această definiţie generală dată de articolul de mai sus, în
majoritatea cazurilor este justă, însă în unele cazuri provoacă dificultăţi
in delimitarea faptelor şi justa lor calificare juridică. Cea mai miare dificultate
se datoreşte faptului că articolul de mai sus nu determină acţiunile
formînd latura obiectivă ia infracţiunii de huliganism. Aceasta se justifică
prin faptul că atitudinile pot fi foarte variate, astfel încît nici nu am putea
avea asemenea pretenţii şi numai studiind cazurile cristalizate în practica
judecătorească şi urmând calea arătată de literatura juridică putem construi
un sistem schematic, care să ne apropie de perspectiva rezolvărilor,
în cele ce urmează vom examina trăsăturile (elementele) conţinutului infracţiunii
de huliganism.
Obiectul juridic al acestei infracţiuni este ordinea obştească. Aceasta
se exprimă şi prin faptul că articolele care sancţionează această infracţiune,
legiuitorul le încadrează sub titlul nou denumit „Infracţiuni contra ordinii
obşteşti".
Noţiunea de „ordine obştească", formînd obiectul juridic al infracţiunii
de huliganism, trebuie delimitată de noţiunea de ,,ordine socială"
şi „ordine constituţională". Ordinea obştească este o noţiune mult mai largă
decît cele două amintite mai sus, cuprinzînd totalitatea regulilor privitoare
la convieţuire socială existente într-o anumită orînduire socială. Prin urmare,
în cazul nostru, obiectul juridic al articolului 578 4
din C. pen. este
totalitatea regulilor privitoare la convieţuirea socială în societatea socialistă.
Una dintre trăsăturile importante ale infracţiunii de huliganism —
ţinind seama de cele enunţate mai sus — constă tocmai în faptul că prin
încălcarea regulilor de convieţuire socialistă se aduce o atingere ordinei
obşteşti. Prin această infracţiune se lezează în ultimă instanţă tocmai ordinea
obştească.
Pare să fie în contradicţie cu cele arătate mai sus faptul că majoritatea
acţiunilor huliganice se săvîrşesc faţă de persoane. Or, această împrejurare
— adică săvîrşirea faptei în dauna persoanelor — în realitate
nu schimbă prin nimic constatările noastre de mai sus. In asemenea cazuri,
în afară de scopul urmărit de făptuitor şi caracterul împrejurărilor
comiterii faptei, atingerea obiectului juridic va fi acel criteriu distinctiv
sigur, care va delimita actele de huliganism de alte obiecte juridice: de
grupul infracţiunilor îndreptate împotriva integrităţii corporale, onoarei,
averii etc. a persoanelor. In consecinţă obiectul nemijlocit al faptei (corp
uman, bunuri) nu influenţează posibilitatea de a stabili exact obiectul
juridic.
Avînd în vedere obiectul juridic specific al infracţiunii de huliganism,
nu este exclusă nici posibilitatea ca această infracţiune să formeze concurs
ideal cu alte infracţiuni. Spre exemplu, prin săvîrşirea unei acţiuni huliganice
se provoacă mari pierderi în proprietatea obştească.

Codul nostru penal, declarînd drept infracţiune atitudinile certăreţe
îndreptate contra ordinii obşteşti, foloseşte termenul de huliganism.
Această denumire a infracţiunilor îndreptate contra ordinii obşteşti poate
duce în multe cazuri la interpretări greşite. Termenul de huliganism are
mai multe înţelesuri in opinia publică, datorită faptului că cei oare au
luat parte în pogromurile din Rusia ţaristă au fost numiţi „huligani" 7 .
In cazul nostru, sub huliganism înţelegem numai atitudinile care încalcă
ordinea obştească şi dispreţuiesc regulile de convieţuire socială.
Latura obiectivă a infracţiunii de huliganism o constituie acte sau
gesturi, ori expresii lipsite de cuviinţă, prin care se încalcă regulile de
convieţuire socialistă. Prin aceasta articolul 5784 C. pen. a determinat
numai trăsăturile cele mai generale ale acţiunilor de comitere, deoarece
nu poate înşira în mod taxativ toate modurile de comitere concrete, prin
care se pot realiza actele huliganice. Asemenea încercări n-ar avea nici
un folos şi ar fi de neconceput, deoarece regulile de convieţuire în societate
sint laşa de variate, încît nu se pot înşira în mod amănunţit toate acţiunile
care constituiesc încălcări ale acestor reguli.
La fel codul penal sovietic, care a incriminat întîia oară huliganismul,
tocmai din cauza varietăţii acţiunilor huliganice, la determinarea laturei
obiective n-a căutat să ajungă la o construcţie completă. Ba mai mult, art.
74 al codului penal al R.S.F.S.R. enunţă doar atît că „actele huliganice săvîrşite
în întreprinderi, instituţii şi locuri publice se pedepsesc cu închisoare
pe termen de 1 an", fără a mai specifica ce înţelege prin huliganism.
Să vedem acum care sînt acele tipuri de acţiuni concrete care, potrivit
dispoziţiilor dreptului nostru penal, pot constitui infracţiune de huliganism.
Distrugerea sau degradarea de bunuri fără vreun motiv, cuprinzînd;
spargerea geamurilor, vitrinelor, distrugerea reclamelor luminoase, degradarea
sau murdărirea clădirilor şi gardurilor, degradarea localurilor sau
instalaţiilor destinate distracţiei sau confortului locuitorilor, distrugerea
plantelor din grădini, parcuri etc, constituie huliganism, cînd făptuitorul
săvîrşeşte fapta nu din motive îndreptate împotriva unor persoane concrete,
ci cu scopul de a da dovadă de lipsă de respect faţă de societate, deci acţiunea
autorului nu are alt motiv, decît dispreţuirea regulilor de convieţuire
în societate. Nu constituie deci huliganism fapta săvîrşită din motive de
răzbunare personală, dorinţa de a obţine un folos material sau alte asemă
nătoare. In caizul stabilirii infracţiunii de huliganism totdeauna este necesar
ca motivul săvîrşirii acţiunii să fie dorinţa de a distruge sau degrada
fără vreun motiv. In toate acele cazuri, cînd distrugerea sau degradarea
unui bun nu este lipsită de motive, deci făptuitorul este condus de alte
motive decît cele huliganice, nu mai avem de-a fiace cu huliganism, ci cu
infracţiunea de distrugere sau degradare de bunuri obşteşti (art. 536 3
C. pen.) sau cu delictul de degradare a lucrului altuia (iad. 559—560
C pen.).
Cuvîntul este de origine engleză şi înseamnă „plebe sălbatică". Vezi: Dicţionarul
7
de cuvinte străine, Ediţia Szikra, Budapesta, 1951, p. 157. In terminologia juridică
maghiară această nouă infracţiune este denumită „garâzdasâg".

Dacă autorul acţionează fiind condus de scopul de a distruge fără
vreun motiv, dar totodată cauzează pagube însemnate şi avutului obştesc
sau personal, se poate stabili şi un concurs ideal de infracţiuni.
In privinţa unei asemenea fapte a iadus hotărâre Tribunalul popular
al raionului Luduş 8 , în cazul inculpaţilor S. C. şi B. I. trimişi în judecată
pentru delictul de huliganism şi delictul de degradare a avutului obştesc.
Inculpaţii au săvîrşit o serie de acte de huliganism: cu ocazia unui bal
în satul Qrindeni au insultat cu cuvinte murdare tineretul care dansa; a
doua zi au tulburat un spectacol de cinematograf; în drum spre casă iau
lovit câinele unui locuitor; au spart geamurile de la gazeta de perete a
Sfatului popular; după cîteva zile au cioplit scările de lemn ale şcolii elementare
locale şi au distrus — fiind conduşi exclusiv de scopul de a distruge
— crescătoria de viermi de mătase aflătoare într-o clasă.
Tribunalul popular al raionului Luduş a achitat pe inculpaţi de sub
învinuirea de huliganism, stabilind în sarcina inculpaţilor numai infracţiunea
de distrugere in dauna avutului obştesc, deşi faptele inculpaţilor
săvîrşite în serie dovedesc clar, că au fost conduşi exclusiv de dorinţa de a
distruge fără vreun motiv, de dorinţa de a da dovodă de lipsă de respect
faţă de regulile de convieţuire socialistă. Iată de ce faptele inculpaţilor
conţin elementele huliganismului, ceea ce însă nu a fost stabilit prin sentinţa
Tribunalului popular al raionului Luduş. Tribunalul popular trebuia
să-i condamne pe inculpaţi in primul rînd pentru infracţiunea de huliganism,
dar — ţinînd seama de faptul că s-au adus pagube însemnate şi
avutului obştesc — avea posibilitatea să stabilească in concurs ideal cu
infracţiunea de huliganism şi infracţiunea de distrugere (degradare) a avutului
obştesc.
Tribunalul popular al raionului Sărmaş 9 a condamnat pe inculpatul
T. J. în temeiul disp. art. 559 C. pen. la o lună închisoare corecţională, iar
pe baza disp. art. 5784 C. pen. la trei luni închisoare corecţională, constatând
în fapt că inculpatul a pătruns în livada cetăţeanului B. S. şi după
consumarea unei cantităţi de struguri, a rupt parii de la viţă, a lovit pe
păstorul care 1-a surprins, apoi a început să distrugă puieţii de cireşi.
Tribunalul popular al raionului Sărmaş prin sentinţa adusă a calificat
în mod just fapta inculpatului potrivit art. 559 şi 5784 C. pen., deoarece
fapta inculpatului T. J. în afară de infracţiunea de huliganism, constituie
şi delictul de degradare a bunului altuia prin aceia că a produs pagubă
însemnată în livada lui B. S.
In asemenea cazuri deci, tind în urma săvârşirii infracţiunii de huliganism
se cauzează o pagubă însemnată prin degradarea de bunuri, se
poate stabili un concurs ideal de infracţiuni.
Jignirea simţului de pudoare. Art. 429 C. pen. declară drept infracţiune
actele, gesturile sau orice manifestări verbale cu caracter obscen,
8
Sentinţa penală nr. 704 din 2 august 1955 a Tribunalului popular al raionului
Luduş.
9
Sentinţa penală nr. 1258 din 26 noiembrie 1955 a Trib. pop. al raionului Sărmaş.
Trib. regional Cluj, prin decizia penală nr. 854 din 2 februarie 1956, a confirmat sentinţa
instanţei de fond.

care aduc atingere bunelor moravuri sau simţului de pudoare a persoanelor
prezente.
După incriminarea huliganismului se pune întrebarea, dacă — în
urma incriminării huliganismului — dispoziţiile art. 429 C. pen. s-au abrogat
în mod tacit?
Răspunsul nostru nu poate fi decît negativ, deoarece în. viaţă se pot
ivi cazuri, cînd făptuitorul aduce atingere simţului de pudoare a persoanelor
prezente, dar scopul său nu se îndreaptă la provocare de scandal, la
încălcarea ordinei obşteşti. In astfel de cazuri fapta se califică totdeauna
conform art. 429 C. pen. Problema subsidiarităţii în aplicarea acestor două
dispoziţiuni legale se rezolvă în baza stării de fapt concrete. Instanţa va
aprecia de la caz la caz şi în cunoştinţa amănunţită a tuturor împrejurărilor
de fapt ale cauzei va hotărî asupra articolului de lege de aplicat.
Practica noastră judecătorească în acest domeniu nu are încă un punct
de vedere unitar. Au fost deja cazuri, cînd acţiunea de jignire a simţămîntului
de pudoare a fost calificată drept huliganism, dat fiind faptul că
autorul a avut scopul de a scandaliza pe cei prezenţi, de a încălca ordinea
obştească.
Astfel, spre exemplu, Tribunalul popular al raionului Sărmaş 10 , 1-a
găsit vinovat pe inculpatul, O. V. în săvîrşirea infracţiunii de huliganism,
constînd în faptul de a fi constrîns pe D. V. — dezbrăcat şi stropit de
inculpat — să intre în curtea vecină, unde se găseau mai multe femei,
în acest caz, după părerea noastră, Tribunalul popular al raionului Sărmaş
în mod just a calificat fapta inculpatului O. V. drept huliganism, deoarece
din modul de săvîrşire reiese clar că scopul inculpatului a constat în dorinţa
de a încălca ordinea obştească. In asemenea cazuri fiapta urmează
a fi calificată drept huliganism conform art. 5784 C. pen. si nu cont
art. 429 C. pen.
împiedecarea distracţiei altora. Cuprinde toate felurile de acţiuni care
au ca scop să tulbure pe alţii în distracţia lor, prin scandal sau panică
la teatru, cinematograf, săli de concerte, restaurante şi alte locuri publice.
Cuprinde şi purtarea scandaloasă pe care o au în general persoanele în
stare de ebrietate.
Tribunalul popular al raionului Luduş 11
a ţinut seama de cele arătate
mai sus, cînd i-a declarat vinovaţi de huliganism pe inculpaţii C. I.şiL. N.,
care cu ocazia unui bal organizat în căminul cultural au insultat mai
multe fete în timpul dansului, au împiedicat distracţia celor adunaţi şi
prin atitudinea lor certăreaţă au produs scandal şi panică în rîndul celor
adunaţi, astfel că petrecerea s-a şi întrerupt.
înjurături şi cuvinte -murdare rostite în locuri publice neadresate
nimănui, dar care de ţapi jignesc pe toţi cei prezenţi. In cazul cînd acţiu-
10
Sentinţa penală nr. 1256 din 26 noiembrie 1955 a Tribunalului popular al raionului
Sărmaş. Tribunalul regional Cluj, prin decizia penală nr. 666/1956, a confirmat
sentinţa instanţei de fond.
11
Sentinţa penală nr. 1243 din 30 decembrie 1955 a Tribunalului pop. al raionului
Luduş. Trib. regional Cluj, prin decizia penală nr, 202 din 9 ianuarie 1956 a confirmat
sentinţa instanţei de fond.

nea se îndreaptă în mod -vădit către o persoană bine determinată, avem
de-a face cu delict de injurie prev. de art. 512—513 C. pen.
Tribunalul popular al raionului Năsăud 12 a condamnat pe inculpatul
V. I. lia trei luni închisoare corecţională în temeiul art. 5784 C. pen. pentru
faptul că trecînd prin faţa casei lezatului, a început să injure prin cuvinte
murdare, neadresîndu-se nimănui în mod concret şi revoltînd prin atitudinea
sa ,pe trecătorii din stradă.
Din actele şi lucrările de la dosar reiese că inculpatul era în relaţii
duşmănoase cu persoana către a cărei casă a rostit cuvintele înjurătoare.
în urma recursului, Tribunalul regional din Cluj, ca instanţă de recurs,
pe lîngă schimbarea calificării faptei, a modificat sentinţa primei instanţe,
calificând fapta inculpatului drept delict de injurie, motivîndu-şi hotărârea
prin aceea că, din fapta inculpatului nu rezultă că ar fi intenţionat să
dea dovadă de lipsă de respect faţă de societate, săvârşirea faptei bazînduse
pe o veche duşmănie între inculpat şi lezat. înjurăturile adresate către
casa lezatului erau adresate lezatului însuşi. Instanţa de fond n-a examinat
cu destulă atenţie toate împrejurările cauzei, n-a cercetat scopul inculpatului
şi antecedentele faptei şi astfel a ajuns la o greşită calificare a
faptei inculpatului.
In schimb în mod just a calificat fapta inculpatului M. G. drept huliganism,
Tribunalul popular al oraşului Cluj 13 constatînd în fapt că inculpatul
a început să înjure cu cuvinte necuviincioase într-un restaurant
de stat din Cluj, fără a se adresa nimănui în mod direct, dar de fapt
insultând pe toţi cei prezenţi, pe urmă a început să se lege de consumatori
şi însfîrşit a spart mai multe pahare.
Iniţierea bătăii în locuri unde nu se găsesc alte persoane. Acest act
urmează a îi calificat drept huliganism atunci când autorul Începe bătaie,
atacând pe cineva fără nici un motiv şi atitudinea lui nu poate fi explicată
prin nici un motiv personal. Dacă între inculpat şi cel lezat a existat
vreun motiv personal, care să explice bătaia, atunci infracţiunea trebuie
calificată potrivit art. 470, 471, 472 sau 473 C. pen., după'împrejurările
cauzei. Accentuăm că numai un atac nemotivat, o atitudine certăreaţă
poate fi calificată drept huliganism.
Acest punct de vedere a fost acceptat de către Tribunalul popular al
oraşului Cluj 14 , cînd a adus sentinţa în cauza inculpatului B. V., pe care
1-a condamnat la un an închisoare corecţională pe baza art. 578 4
C. pen.,
constatînd în fapt că inculpatul într-o seară, fiind in stare de ebrietate,
1-a atacat pe stradă pe V. E., care venea spre el. L-a lovit pe lezat cu
pumnul în faţă, cauzîndu-i leziuni corporale ce s-au vindecat în 8 zile
conform certificatului medical aflător în dosar..
1 2
Sentin|a penală nr. 1624 din 12 iulie 1955 a Tribunalului popular al raionului
Năsăud. Trib. reg. Cluj, prin decizia nr. 5120/1955, a confirmat sentinţa instanţei de
fond.
13
Sentinţa penală nr. 2694 din 21 noiembrie 1955 a Tribunalului popular al
oraşului Cluj. Tribunalul regional Cluj, prin decizia nr. 13 din 2 ianuarie 1956, a
confirmat sentinţa instanţei de fond.
14
Sentinţa penală nr. 978 din 29 aprilie 1955 a Tribunalului popular al oraşului
Cluj.

Bătaia în localuri publice, iniţierea bătăii în locuri publice printr-o
purtare provocatoare, indiferent de existenţa sau lipsa motivelor personale.
Dacă bătaia are loc în public indiferent de existenţa sau lipsa motivelor personale,
actul întruneşte elementele conţinutului infracţiunii de huliganism,
deoarece autorul nu atacă numai persoana lezată, ci prin atitudinea lui
periclitează şi ordinea obştească. In asemenea cazuri nu contează motivele
personale care au dus la conflict între lezat şi inculpat.
Să lămurim acest caz cu un exemplu din practica judiciară sovietică.
Tribunalul popular al oraşului Samarcand, raionul Sapschi 15 , 1-a condamnat
pe inculpatul Vahidov conform art. 97i partea I. a codului penal
al R.S.S. Uzbece la cinci ani privaţiune de libertate, constatând în sarcina
inculpatului comiterea huliganismului. Vahidov s-a făcut vinovat prin
aceea că la şedinţa femeilor ţinută în localul cinematografului de vară din
localitate, a insultat-o pe fosta lui soţie cu nişte cuvinte incalificabile, a
împins-o la pămint şi a lovit-o, săvîrşind toate acestea din pricina deosebirii
de vederi ce exista între ei.
Tribunalul Suprem al R.S.S. Uzbece, examinînd cauza pe cale de supraveghere,
a modificat sentinţa Tribunalului Popular, calificînd fapta lui
Vahidov drept vătămare uşoară a integrităţii corporale şi condamnind pe
inculpat la un ian închisoare corecţională.
In urma protestului preşedintelui Tribunalului Suprem al U.R.S.S.,
colegiul penal, examinînd din nou cauza, a constatat că Tribunalul Suprem
a! R.S.S. Uzbece a calificat greşit fapta lui Vahidov cont art. 187 C. pen.
al R.S.S. Uzbece şi n-a apreciat just periculozitatea socială a faptei inculpatului,
care prin conţinutul său depăşeşte limitele unei uşoare leziuni
corporale, constituind o încălcare vinovată a ordinei obşteşti şi o vădită
lipsă de respect faţă de regulile de convieţuire socialistă. Astfel fiind, instanţa
de fond in mod just a calificat fapta inculpatului Vahidov drept
huliganism.
După cum reiese şi din exemplul de mai sus, în cazul iniţierii unei
bătăi publice, pe lingă leziunile corporale, această bătaie devine şi un act
de huliganism, dacă conţinutul faptei autorului depăşeşte limitele diverselor
forme ale leziunilor corporale.
Tulburarea llniştel altora de asemenea poate constitui infracţiune de
huliganism, dar numai atunci cînd tulburarea nu se săvîrşeşte datorită
unor antecedente şi motive personale. In caz contrar fapta constituie delictul
de tulburare a liniştei personale prev. de art. 523 alin. 3 C. pen. Unele
dintre instanţele noastre de fond, neţinînd seamă de deosebirea fundamentală
ce există între cele două delicte, califică drept huliganism orice acţiuni
care tulbură liniştea personală. Astfel Tribunalul popular al raionului
Tirgu Mureş 16 1-a declarat vinovat pe inculpatul K- A. în infracţiunea de
huliganism prev. de art. 578 4
C. pen. şi 1-a condamnat la o lună închisoare
corecţională, constatînd în fapt următoarele: inculpatul fiind paznic
15
Sudebnaia Practica (Practica Tribunalului Suprem al U.R.S.S., nr. 7/1951, p. 20,
cazul nr. 14), (în limba rusă).
16
Decizia penală nr. 2610 din 9 decembrie 1955 a Tribunalului regional Tîrgu
Mureş.

de noapte in satul său, a bătut între orele ,1—2 (noaptea) la geamul locuitorilor
F. A., K- I., I. R- şi B. S. ca să dovedească existenţa unei paze de
noapte şi neadevărul celor susţinute de unii, cum că securitatea obştească
a comunei în timpul nopţii nu este asigurată.
Tribunalul regional din Tîrgu Mureş, ca instanţă de recurs, în decizia
sa adusă în această cauză, a arătat că instanţa de fond a calificat în mod
greşit fapta inculpatului drept huliganism, deoarece inculpatul prin fapta
sa nu a vrut să încalce ordinea obştească şi nu a intenţionat să-şi exprime
dispreţul faţă de societate. Tribunalul regional a relevat faptul că între
inculpat şi lezaţi, anterior comiterii faptei, existaseră dese certuri tocmai
datorită faptului, că lezaţii s-au plîns că paza de noapte nu funcţionează
mulţumitor în comună. Astfel fiind, fapta inculpatului nu poate fi calificată
drept huliganism, aceasta întrunind numai elementele conţinutului infracţiunii
de tulburare a liniştei personale prev. de art. 523 C. pen.
Tribunalul popular al raionului Turda 17
în schimb a calificat just drept
huliganism fapta inculpatului N. I., care stînd în faţa casei lui P. J. a tulburat
liniştea locatarilor prin strigăte puternice şi ameninţări.
Dintre acţiunile de comitere ne-am ocupat numai cu acelea care cer
mai multă atenţie în calificarea lor. Aceasta nu înseamnă nicidecum că
n-ar putea exista şi alte atitudini în afară de cele înşirate 18 .
Potrivit articolului care reglementează huliganismul — ţinîod seama
de disp. art. 126 al codului nostru penal — în privinţa laturii subiective
pentru săvîrşirea infracţiunilor de huliganism este necesară intenţia. In
cazul comiterii acţiunilor huliganice făptuitorul trebuie să fie conştient
de faptul, că prin fapta sa încalcă regulile de convieţuire socialistă. Totodată
făptuitorul doreşte să-şi exprime, prin comportarea lui, lipsa de respect
faţă de societate sau acceptă în mod conştient acest lucru.
Pe lingă intenţie o trăsătură caracteristică a infracţiunii de huliganism
este scopul urmărit prin fapta inculpatului, ceea ce înseaimnă, că
din situaţia de fapt concretă trebuie să rezulte în mod evident, că fapta a
fost comisă cu scopul de a-şi exprima dispreţul faţă de societate. Aceasta —
pe lingă intenţie — este o altă trăsătură a laturii subiective, care delimitează
actele huliganice de alte infracţiuni asemănătoare.
Subiectul
infracţiunii poate fi oricine.
Art. 578 5
din codul nostru penal se ocupă cu răspunderea penală a
părinţilor sau a oricărei persoane căreia i s-a încredinţat spre creştere şi
educare un minor. Baza acestei răspunderi penale o constituie neglijarea îndeplinirii
obligaţiilor părinteşti şi de educator, ceea ce are ca urmare săvîrşirea
de către minor a actelor huliganice. Această răspundere penală
a părinţilor şi a persoanelor încredinţate cu creşterea şi educarea minorului
17
Sentinţa penală nr. 451 din 20 februarie 1956 a Trib. pop. al raionului Turda.
Trib. reg. Cluj, prin decizia nr. 2220 din 2 aprilie 1956. a confirmat sentinţa instanţei
de fond.
1 8
La expunerea acţiunilor huliganice ne-am orientat după articolul intitulat
..Garăzdasăg". scris de către Bekes Imre şi publicat în revista „Magyar Jog" nr. 11/1955.
Acest articol analizează în mod amănunţit acţiunile huliganice din punctul de vedere
al legislaţiei penale a R. P Ungare.

are loc numai în acele cazuri, cînd minorul săvîrşeşte în mod repetat acte
huliganice, adică în acele ciazuri cînd instanţa, în baza situaţiei de fapt
stabilită, constată că seria actelor huliganice comise de către minor se
datoreşte lipsei de educaţie sau insuficienţei muncii de creştere şi educare.
Deci răspunderea părinţilor sau a persoanelor însărcinate cu creşterea
sau educarea minorului nu este o răspundere indirectă, ci o răspundere
directă, bazată pe neglijarea muncii educative.
Declararea huliganismului drept infriacţiune nu înseamnă că în ţara
noastră s-a ivit o nouă infracţiune. Huliganismul ca fenomen social nu
este nou, el îşi are rădăcina în morala capitalistă, iar desăvârşirea lui a
avut loc în condiţiile societăţii capitaliste. Prin dezvoltarea societăţii socialiste
respectarea regulilor de convieţuire socialistă se impune tot mai
rnult, iiar lichidarea completă a încălcărilor acestor reguli devine tot mai
arzătoare. Societatea noastră, pe lîngă mijloacele principale de luptă a
muncii de educare şi de lămurire, se foloseşte şi de mijloacele de constrîngere,
ce se asigură prin dreptul penal faţă de formele mai grave de manifestare
a acestui fenomen dăunător societăţii.
Lichidarea radicală a rămăşiţelor huliganismului este o datorie primordială,
deoarece prin aceasta întărim şi mai mult încrederea cetăţenilor în
ordinea obştească şi-i educăm în spiritul respectării regulilor de convieţuire
socialistă.
MOCSY LADISLAU
Catedra de drept penal
Universitatea „Bolyai"

DESPRE CARACTERUL DE SUPRASTRUCTURA
AL DREPTULUI INTERNAŢIONAL ŞI DESPRE FACTORII
SOCIALI AI COEXISTENŢEI PAŞNICE*
0 sarcină foarte importantă a ştiinţei juridice socialiste este clarificarea
problemelor teoretice de bază ale dreptului internaţional. Cercetătorii
ştiinţei dreptului internaţional din Uniunea Sovietică şi ţările de democraţie
populară sini preocupaţi de problema definirii noţiunii de drept
internaţional, de problema caracterului de suprastructură al dreptului internaţional,
de relaţia dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, de
problema definirii' ştiinţifice a noţiunilor de suveranitate de stat şi suveranitate
naţională, precum şi de multe alte probleme deosebit de importante
din punct de vedere teoretic şi practic. In această privinţă a avut
o deosebită importanţă consfătuirea din 1954 de la Szeged a cercetătorilor
maghiari ai dreptului internaţional, precum şi publicarea in numerele
din 1954 şi 1955 ale revistei „Statul şi dreptul sovietic" a materialelor
discuţiilor purtate in aceste probleme. Sprijinind, prin ridicarea multor
puncte de vedere noi şi prin definiţii mai precise, clarificarea pe baze
ştiinţifice a principalelor probleme ale dreptului internaţional, aceste iniţiative
constituie un punct de plecare pentru continuarea cercetărilor 1 . In
cele ce urmează încerc să prezint clteva consideraţii în legătură cu problema
caracterului suprastructural al dreptului internaţional şi a factorilor
sociali ai coexistenţei paşnice.
1. Problema caracterului de suprastructură a dreptului internaţional
este în strînsă legătură cu cea mai actuală problemă a vieţii internaţionale:
problema posibilităţii coexistenţei paşnice şi colaborării dintre statele cu
orinduire socială diferită. In etapa actuală a dezvoltării istorice dreptul
internaţional, mai precis miezul lui, aşa numitul drept internaţional universal,
este chemat să reglementeze relaţiile dintre statele cu orinduire socială
diferită.
Deci, atunci cind studiem problema dacă aceste norme juridice constituie
în aceeaşi măsură părţi ale suprastructurii statelor cu orinduire so-
* Originalul apărut in ediţia maghiară a buletinului.
vezi în Jogtudomănyi Kozlony, 1954, nr. 3 şi 4, raportul întitulat „Drept internaţional
1
progresist şi drept internaţional democratic", precum şi materialele discuţiilor
publicate în revista Statul şi dreptul sovietic, anul 195!, nr 7 şi 8 şi anul 1955, nr .3 şi 4.

ciaiă diferită şi dacă îşi îndeplinesc cu succes rolul de a servi baza economică
a statelor cu orînduire social-economică opusă, în acelaş timp
căutăm răspuns şi la întrebarea dacă există posibilitatea legăturilor persistente,
organizate şi de cooperare între asemenea state.
In ştiinţa juridică socialistă a devenit deja dominantă concepţia conform
căreia normele dreptului internaţional universal constituie, în măsură
egală, un element al suprastructurii statelor cu orînduire socială
diferită şi că ele sînt elementele similare ale suprastructurilor cu caracter
diferit. De asemenea s-a generalizat în literatura noastră juridică părerea
că dreptul internaţional universal, adică acele norme juridice şi instituţii
de drept care reglementează -relaţiile dintre state de pe bazele principiale
ale egalităţii in drepturi, ale respectării suveranităţii de stat şi
ale neamestecului în afacerile interne, corespund pe deplin intereselor
statelor democratice în actuala etapă a dezvoltării lor. Cu toate că o importantă
parte a principiilor de bază şi a instituţiilor dreptului internaţional
universal au fost concepute încă de burghezia în ascensiune, totuşi
statele socialiste si le-au însuşit şi le-au aplicat consecvent în relaţiile
lor internaţionale. Aici nu este vorba numai de simpla recunoaştere
a normelor juridice internaţionale, ci şi de activitatea conştientă a statelor
de tip nou, activitate ce decurge din esenţa socialismului. Este vorba de
faptul că toate cuceririle progresiste ale trecutului sînt valorificate în procesul
istoric al construirii unei societăţi superioare. în cazul de faţă deci
este vorba despre preluarea conştientă a unor asemenea elemente ale
suprastructurii, care au putut deveni părţi ale suprastructurii societăţii
noi şi îşi îndeplinesc cu succes misiunea de a servi noua bază economică
socialistă.
Politica externă a statelor imperialiste, care calcă în zilele noastre
repetat regulile elementare ale dreptului internaţional, iar în relaţiile
dintre state caută să introducă dominaţia forţei şi nu a dreptului, a adus,
în mod normal, după sine ridicarea problemei: în ce măsură poate să
corespundă dreptul internaţional universal rolului său de suprastructură,
faţă de baza economică a statelor capitaliste, în condiţiile imperialismului?
Tocmai în legătură cu baza economică a societăţii capitaliste, care la
timpul său i-a conceput principiile de bază şi instituţiile, devine problematic
rolul de suprastructură al dreptului internaţional. Cercetarea unilaterală
a politicii internaţionale a guvernelor statelor capitaliste şi în
primul rînd a Statelor Unite, precum şi interpretarea rigidă, mecanică
şi dogmatică a legii economice fundamentale a capitalismului monopolist
contemporan, i-a făcut pe unii să afirme că normele unanim admise
ale dreptului internaţional, îşi pierd treptat rolul ajutător în raport
cu baza economică capitalistă. Majoritatea participanţilor la discuţii
nu şi-au însuşit această concepţie. Nici noi nu o putem accepta,
căci în mod logic acest lucru ar însemna negarea bazei juridice a coexistenţei
paşnice şi colaborării între statele cu orînduiri sociale diferite.
2. Pentru a determina caracterul dreptului internaţional universal,
trebuie, înainte de toate, să cercetăm şi să scoatem în relief din întreg
sistemul condiţiilor materiale de existenţă ale societăţii acele elemente,

acei factori economici, care determină formarea normelor dreptului internaţional
universal şi le asigură eficacitatea în relaţiile internaţionale.
Cercetînd oricare dintre elementele suprastructurii, trebuie să luăm
în considerare acele fenomene ale bazei economice a societăţii care se
reflectă în elementul suprastructurii ce urmează să fie cercetat şi căruia
el este chemat să-i servească. Este cunoscut că concepţiile juridice şi
instituţiile de drept alcătuiesc o foarte importantă parte a suprastructurii.
Ele au un rol deosebit de important pentru consolidarea şi dezvoltarea
relaţiilor şi proceselor economico-sociale, pe care le reflectă. Dar şi instituţiile
de drept sînt, în fond tot numai „legi juridice" creiate de voinţa
omenească, voinţă care — deşi este şi ea supusă unor legi obiective — totuşi,
sub influenţa unor factori subiectivi, poate să oglindească şi imperfect,
greşit, ba chiar şi fals, legile obiective. Sarcina principală a
activităţii de legislaţie este tocmai de a crea asemenea norme juridice,
care să oglindească cît mai perfect cerinţele legilor obiective, linia progresului
determinată de ele. Numai în acest fel pot „legile juridice" să-şi
joace rolul ce le revine în suprastructura societăţii. Numai astfel pot ele
să contribuie la consolidarea şi dezvoltarea relaţiilor de bază ale societăţii.
Această teză principală a teoriei dreptului ne indică în acelaşi timp
şi singura metodă ştiinţifică pe care trebuie s-o folosim la cercetarea caracterului
fenomenelor juridice şi a rolului lor social. Această metodă ne
obligă ca, în primul rîhd, să cercetăm relaţiile economice, să descoperim
legitatea lor, caracterul lor obiectiv, să le descoperim legăturile cu
relaţiile juridice, să cercetăm dacă instituţiile de drept oglindesc fidel
procesele spontane ce au loc ;
în baza economică, dacă normele juridice
corespund legilor de dezvoltare a societăţii.
Suprastructura unei orinduiri sociale date oglindeşte in totalitatea ei
procesele care au loc în bază şi le sprijină pe acestea. Dar elementele
diferite ale suprastructurii nu sprijină baza „în general", ci anumite procese,
anumite elemente ale acesteia. Astfel, de exemplu, în şirul elementelor
juridice ale suprastructurii societăţii socialiste, normele de drept civil
ce se referă la avutul social exprimă şi reglementează în primul rînd
principalul element al relaţiilor de producţie: cele mai importante forme
de proprietate asupra mijloacelor de producţie; de asemenea o parte a
normelor de drept a muncii exprimă şi reglementează relaţiile ce apar
între oameni în procesul de producţie, pe cînd o altă parte se ocupă de
anumite forme ale repartiţiei produselor etc. Deci cercetarea caracterului
anumitor instituţii de drept nu se poate limita la o cercetare generală a
bazei şi nici măcar la o cercetare a principalelor caracteristici ale bazei,
ci trebuie să pătrundă mai adine pînă la cercetarea diferitelor elemente ale
bazei, pînă la descoperirea acelor factori, a acelor procese, care au avut
rol primordial in crearea elementului suprastructural cercetat. Este neîndoios
că această operaţie de pătrundere pînă în adîncimi nu poate fi efectuată
în toate cazurile, dar ea în general este posibilă la cercetarea elementelor
de drept. Tocmai ca o urmare a acestei legături care poate îi
mai uşor descoperită, statul şi dreptul pot servi dezvoltării bazei mult
mai direct, mai efectiv şi mai consecvent decît alte elemente ale suprastructurii,
ca de ex. literatura sau arta.

3. Nimic nu justifică să folosim o altă metodă la cercetarea caracterului
dreptului internaţional universal. Normele acestei ramuri a dreptului
sînt tot „legi juridice", care însă exprimă voinţa diferitelor ţări, iar
în perioada de trecere de la capitalism la socialism exprimă voinţa claselor
dominante din ţările cu orînduiri sociale diferite. Faptul că în cazul
normelor dreptului internaţional universal este vorba de elemente identice
ale suprastructurilor cu caracter diferit, impune cercetătorului sarcini
multiple, dar nu schimbă esenţa metodei de cercetare. Fiind vorba de
cercetarea unor elemente de suprastructură, sarcina este de a descoperi
în sistemul diferitelor baze acele elemente, care determină formarea normelor
dreptului internaţional universal şi eficacitatea lor în relaţiile in-'
ternaţionale. Eficacitatea normelor de drept internaţional universal este
asigurată numai atunci cînd în bazele economice ale statelor cu orînduiri
social-economice diferite există elemente care au determinat formarea acestor
norme şi care necesită sprijinul dreptului internaţional universal.
In decursul cercetării caracterului de suprastructură al dreptului internaţional
universal, abstracţia ştiinţifică trebuie să se ocupe de acele elemente
ale bazelor cu caracter diferit, care determină statele, clasele dominante
ale statelor, să întreţină relaţii organizate unele cu altele, să se
ocupe de acele elemente care determină cu putere de lege obiectivă aceste
relaţii.
Aici ajunge problema caracterului de suprastructură a dreptului internaţional
în legătură foarte strînsă cu problema cea mai esenţială a
vieţii internaţionale din epoca noastră: problema coexistenţei şi a cooperării
paşnice a orînduirii socialiste şi capitaliste. Dreptul internaţional
universal reprezintă baza colaborării paşnice dintre statele cu orînduiri
sociale diferite. Literatura noastră politică şi juridică s-a ocupat încă
prea puţin de aspectul social al acestei probleme, a studiat prea puţin
legile relaţiilor dintre statele cu orînduiri sociale diferite. In general, drept
bază teoretică a coexistenţei paşnice se indică, de obicei,, legea obiectivă,
descoperită de Lenin, a dezvoltării inegale a capitalismului. Pe baza
acesteia se accentuiază în primul rînd dispoziţia statelor socialiste de
a colabora, precum şi caracterul paşnic al acestor state, caracter ce decurge
din legile de dezvoltare a orînduirii socialiste. Dar legea obiectivă
a dezvoltării inegale a capitalismului confirmă numai legea obiectivă a
existenţei simultane a statelor cu orînduire socială diferită în perioada
trecerii de la capitalism la socialism, dar nu indică şi legile care determină
legăturile dintre aceste state. Studierea problemelor coexistenţei
paşnice numai din punct de vedere al statelor socialiste ne-ar da posibilitatea
să facem numai constatări unilaterale. E clar că cercetarea caracterului
paşnic al „coexistenţei" şi a posibilităţii cooperării dintre statele
cu orînduirea socială diferită poate fi completă si întemeiată din punct
de vedere ştiinţific numai atunci cînd se cercetează şi legile orînduirii
capitaliste.
Factorii sociali care asigură coexistenţa şi cooperarea statelor cu
orînduiri sociale diferite, sînt în acelaşi timp determinanţii formării dreptului
internaţional universal şi sprijinul eficacităţii normelor sale.

Putem vorbi despre o .cooperare organizată, paşnică şi trainică intre
state socialiste şi capitaliste şi, în legătură cu aceasta, despre un drept
internaţional eficace, numai în cazul cînd in societatea actuală există
factorii care să determine, cu putere de lege obiectivă, aceste relaţii şi
caracterul lor paşnic. Trebuie deci să ne concentrăm atenţia asupra acestor
factori.
Pînă acum, in discuţiile asupra problemelor dreptului internaţional,
am întiinit în această privinţă numai referiri generale la „interesele comune"
ale statelor cu orînduiri sociale diferite, la dezvoltarea în proporţii
internaţionale a forţelor de producţie, la unitatea economiei mondiale,
la oarecari relaţii de producţie, internaţionale etc. Dar toate acestea
nu dau o rezolvare satisfăcătoare, ştiinţifică a problemei, ridicate. Nu
dă un răspuns satisfăcător — deşi ceea ce susţine e just — nici articolul
apărut în revista „Statul şi dreptul sovietic" la încheierea dezbaterilor
sintetizînd discuţiile. Acest articol, în baza cunoscutei învăţături
a lui Marx, consideră relaţiile internaţionale ca relaţii de producţie derivate
şi, drept urmare, arată că legătura dreptului internaţional cu bazele
economice ale diferitelor state se realizează nu direct, ci prin intermediul
acestor relaţii internaţionale.
Toate acestea, însă, nu răspund încă la întrebarea cea mai importantă
pentru noi: ce determină statele şi, în primul rînd statele cu orînduiri
sociale diferite, ca să intre în relaţii organizate unele cu altele şi,
creind dreptul internaţional în vederea reglementării acestor relaţii, să-i
recunoască normele drept obligatorii?
4. Cercetarea, după cum am amintit mai sus. trebuie mai înainte de
toate să se concentreze asupra factorilor determinanţi ce pot fi găsiţi în
bazele economice a statelor cu orînduiri sociale diferite, şi în deosebi
asupra eventualilor factori identici din bazele cu caracter deosebit, dat
fiind că elementele suprastructurale identice pot fi generate în primul
rînd de elementele identice ale bazei. Nu trebuiesc insă neglijate nici trăsăturile
deosebite, specifice, ale diferitelor baze. In anumite condiţiuni
şi acestea pot influenţa într-o direcţie identică voinţa claselor dominante
a diferitelor ţări. Trebuie să dăm o mare atenţie şi tendinţelor contrarii
ce se manifestă în diferitele baze, adică acelor procese care caută să
imprime "dezvoltării direcţii contrarii, acelor legi obiective care se opun
unele altora şi caută să împiedice desfăşurarea altor procese obiective.
In acelaşi timp, cercetarea noastră nu trebuie să se limiteze numai la
factorii economici. Factorii economici au o influenţă determinantă asupra
relaţiilor internaţionale, dar nu sînt singurii determinanţi ai acestora.
Este cunoscut că suprastructura primeşte o oarecare independenţă
faţă de bază şi că influenţează asupra acesteia. Manifestările factorilor
economici pot fi influenţate, în mod pozitiv sau negativ, de asemenea
elemente ale suprastructurii, factori ideologici, fără analiza cărora cercetarea
fenomenelor sociale n-ar da nici un rezultat. Clasicii marxismului
întotdeauna au atras atenţia asupra faptului că, în explicarea fenomenelor
sociale, factorii economici nu trebuie să-i considerăm ca singurele elemente
hotărîtoare. „După concepţia materialistă a istoriei — scrie Engels
— factorul în ultimă instanţă hotărîtor în istorie este producerea şi re-

producerea vieţii reale. Nici Marx, nici eu n-am afirmat vreodată mai
mult. Şi dacă acum cineva denaturează aceasta afirmînd că factorul economic
este singurul hotărîtor, preface teza de mai sus într-o frază goală,
abstractă şi absurdă" 2 . Dacă toate fenomenele vieţii internaţionale le-am
explica nemijlocit şi numai pe baza factorilor economici, ar însemna să
vulgarizăm marxismul. Tot vulgarizare a marxismului ar fi, dacă am
încerca să explicăm dreptul internaţional — care se bazează pe voinţa claselor
dominante din diferitele state adusă la un numitor comun — şiroiul
său în relaţiile internaţionale fără să ţinem cont de factorii neeconomici,
care, în multe cazuri, pot influenţa în mod decisiv manifestările voinţei
de clasă.
5. Trăsătura comună a bazei economice a societăţii capitaliste şi socialiste
o găsim în producţia de mărfuri. Deşi, în ceea ce priveşte scopul,
producţia socialistă de mărfuri se deosebeşte în mod esenţial de cea capitalistă,
caracterul activităţii economice în sine este identic. Scopul producţiei
de mărfuri în capitalism este însuşirea plusvalorii, in socialism
scopul ei este satisfacerea cit mai deplină a necesităţilor societăţii. Insă,
din punct de vedere al problemei noastre, important este faptul că în
ambele sisteme sociale se produce marfă în scopul vînzării sau a schimbului.
Forma de marfă a produsului cuprinde în sine necesitatea obiectivă
a vînzării, ceea ce este determinantul întregului proces de schimb al
mărfurilor. Necesitatea schimbului de mărfuri acţionează la fel de obligatoriu
asupra activităţii economice a statelor cu orînduiri sociale diferite,
determinînd-o cu puterea unei legi obiective.
Dar caracterul comun al producţiei de mărfuri nu acţionează neapărat
şi in toate împrejurările în mod obligatoriu asupra relaţiilor dintre
state. Din existenţa producţiei de mărfuri încă nu decurge în mod obligatoriu
că statele trebuie neapărat să intre în relaţii economice politice
şi culturale. Producţia de mărfuri devine determinantă a relaţiilor dintre
state numai atunci cînd ea creşte în aşa măsură încît trece de limitele naţionale,
statale. Acest lucru însă depinde de gradul de dezvoltare al forţelor
de producţie în statul respectiv.
Deci, în afară de caracterul comun, de producător de mărfuri, al
bazei diferitelor state, trebuie să scoatem în evidenţă, in primul rînd,
gradul de dezvoltare a forţelor de producţie date, ţinînd in acelaşi timp
cont de trăsăturile specifice ale bazei fiecărui stat. Tocmai din această
cauză, dat fiind că dezvoltarea continuă a forţelor de producţie este o lege
de bază a progresului social, care intensifică mereu necesitatea schimbului
de mărfuri şi pe tărîm internaţional, putem constata că, avînd în
vedere înaltul nivel de dezvoltare a forţelor de producţie în momentul de
faţă, producţia de mărfuri, această trăsătură esenţială a economiei mondiale,
obligă, cu putere de lege obiectivă, statele, să intre în relaţii organizate.
Dezvoltarea forţelor de producţie măreşte posibilităţile de export şi
import, şi, în mod necesar, lărgeşte cercul relaţiilor internaţionale. In
aceiaşi direcţie acţionează şi alţi factori ce izvorăsc din proprietăţile spe-
2
Engels .. . către Bloch, în Marx-E"gels, Opere alese, voi. II. p. 448.

cifice ale bazelor economice a fiecărui stat. Necesitatea dezvoltării anumitor
ramuri de producţie, lipsa ori surplusul de materii prime, necesitatea
aprovizionării populaţiei, etc, sînt factori şi legităţi obiective care determină
în mod hotărîtor întreg procesul activităţii de producţie şi atitudinea
cercurilor conducătoare ale fiecărui stat în procesul producţiei şi schimbului
de mărfuri, precum şi în schimbul internaţional de mărfuri. Această
legitate acţionează şi asupra relaţiilor dintre statele socialiste şi capitaliste,
călcînd graniţele dintre cele două sisteme.
Deşi statele socialiste, bazindu-se pe noile relaţii de colaborare şi
ajutor reciproc, apărute în cadrul lagărului socialist, au reuşit să rezolve
în mare parte greutăţile provocate de scindarea pieţii mondiale, totuşi
legea economică fundamentală a socialismului le face să întreţină relaţii
cu orice stat, indiferent de orînduirea sa socială, care este gata să facă
schimb de mărfuri respectînd principiul egalităţii şi al avantajelor reciproce.
Statele socialiste se folosesc cu plăcere, în scopul creşterii capacităţii
economiei lor, de realizările economice ale statelor capitaliste şi
de experienţa lor tehnică, asigurînd astfel într-o mai mare măsură satisfacerea
necesităţilor materiale şi culturale ale societăţii socialiste.
Cit priveşte statele capitaliste, putem spune că această legitate are
mult mai mare importanţă pentru lagărul capitalist decît pentru lagărul
socialist. După cum a dovedit Marx, în condiţiile producţiei capitaliste,
pentru capitalist „sporirea continuă a capitalului său devine o condiţie
pentru păstrarea acestuia" 3 . De asemenea circuitul capitalului trebuie să
se repete, „pentru ca valoarea să se permanentizeze ca valoare-capital şi
să se valorifice" 4 . In urma acestor legităţi ce acţionează în cadrul orânduirii
capitaliste, în condiţiile adîncirii continuie a crizei generale a capitalismului
şi continuei îngustări a pieţii mondiale capitaliste, schimbul
de mărfuri cu statele socialiste devine o necesitate vitală pentru cercurile,
capitaliste internaţionale. întreruperea acestui schimb ar duce Ia ascuţirea
şi mai puternică a contradicţiilor interne ale capitalismului şi la o grăbire
a procesului de putrezire a sistemului capitalist.
Deci în baza economică a ambelor orînduiri sociale există factori,
identici şi deosebiţi, care acţionează în mod obligatoriu asupra relaţiilor
dintre state şi determină necesitatea acestora.
6. In acelaşi timp, factorii obiectivi amintiţi mai sus acţionează in
general — chiar dacă nu în mod obligatoriu — asupra caracterului paşnic
al relaţiilor internaţionale. In general schimbul de mărfuri cere relaţii
paşnice, condiţii prielnice în cadrul cărora comerţul internaţional poate
decurge nestingherit. O importanţă hotărîtoare are în această privinţă
legea dezvoltării continue a forţelor de producţie, lege care determină
progresul general al societăţii. Deşi războaiele, în anumite cazuri, pot
să accelereze dezvoltarea anumitor forţe de producţie, totuşi numai pacea
poate crea condiţiile cele mai favorabile pentru dezvoltarea lor uniforma
şi armonioasă. Războiul provoacă în primul rind o mare distrugere a
forţelor de producţie, pe eînd progresul general al omenirii necesită pacea.
3
4
Karl Marx. Capitalul, voi. II, p. 6/.
Idem, p, 129.

Dar năzuinţa conştientă spre relaţii internaţionale paşnice caracterizează,
in orice condiţii, numai atitudinea statelor de tip socialist. Statele
socialiste, bazate pe principiile marxism-leninismului, concep prin noţiunea
de relaţii „paşnice" crearea şi păstrarea unor asemenea relaţii între
state care deservesc reciproc interesele părţilor, le respectă independenţa,
suveranitatea şi nu le limitează strădaniile naţionale. Acestea sint, in
general, acele relaţii care-şi găsesc expresia în cele cinci principii de
bază ale „Pancea Sila": respectarea reciprocă a integrităţii teritoriului şi
a suveranităţii, neagresiunea, neamestecul în afacerile interne, dezvoltarea
relaţiilor dintre state pe baza egalităţii şi a avantajelor reciproce, coexistenţă
paşnică şi cooperare.
O asemenea interpretare a relaţiilor paşnice presupune existenţa unor
state între care nu există contradicţii de interese şi care nu se străduiesc
să-şi asigure avantaje în dauna celorlalţi. Asemenea legături, în totalitatea
lor, pot să se creeze numai în cadrul relaţiilor internaţionale ale
statelor socialiste, care luptă şi în raporturile lor externe pentru realizarea
unor astfel de aspiraţii de clasă care să asigure pentru toate popoarele
posibilitatea dezvoltării libere. Aspiraţiile statelor socialiste nu pot fi
în contradicţie cu interesele altor popoare, dat fiind că legile obiective
care determină dezvoltarea statelor socialiste in direcţia dezvoltării sociale
generale, acţionează ca un stimulent asupra dezvoltării tuturor
popoarelor.
Asemenea relaţii nu pot să apară între statele capitaliste. Interesele
acestor state sint opuse, dat fiind că în funcţiunile lor externe se manifestă
numai setea de exploatare a claselor lor conducătoare. Datorită contradicţiilor
antagoniste, în relaţiile acestor state se oglindesc înainte de toate
raporturile de forţă ce s-au creat în decursul timpurilor între ele şi care
se schimbă mereu. Acest lucru înseamnă posibilitatea continuă a ascuţirii
contradicţiilor, posibilitatea ameninţătoare a războiului. Dar, natural,
această stare de lucruri nu elimină posibilitatea legăturilor relativ
paşnice.
Insă noţiunea de „relaţii paşnice" primeşte cu totul altă interpretare
în practica statelor capitaliste. Tocmai pentru faptul că raportul de forţe
este cel care decide, relaţiile „paşnice" dintre statele capitaliste reprezintă
numai diferite gradaţii ale echilibrului de forţe, adică ale supra- sau
subordonării. Această caracteristică a relaţiilor dintre statele capitaliste
se accentuiază în perioada imperialistă a capitalismului. Legile economice
ce s-au afirmat în diferite perioade de dezvoltare ale capitalismului au
determinat cercurile conducătoare ale statelor capitaliste să-şi asigure
însuşirea plusvalorii, profitul maximal, în dauna altor state,' pe calea
subjugării şi jefuirii popoarelor acelor state sau chiar şi pe calea războaielor.
Afirmaţia, conform căreia relaţiile dintre statele capitaliste sint
mai mult relaţii de luptă, că în ele contradicţiile je manifestă, conform
raportului de forţe, într-o formă mai deschisă sau mai ascunsă, rămîne
valabilă. De asemenea putem considera drept valabilă acea afirmaţie, conform
căreia în condiţiile imperialismului năzuinţa sinceră spre o colaborare
paşnică şi bazată pe egalitate poate fi temporar caracteristică numai
pentru acele state capitaliste care sint nevoite să-şi apere indepen-

denţa de stat, suveranitatea, împotriva presiunii şi atitudinii agresive a
unui stat capitalist mai puternic.
7. Din cele de mai sus reiese că relaţiile dintre state se dezvoltă în
condiţii foarte complicate, în condiţiile colaborării şi ale luptei. Corespunzător
acestora s-au format şi se dezvoltă şi no rimele juridice care sînt
chemate să reglementeze aceste relaţii. Dreptul internaţional este totalitatea
acelor norme care s-au format în procesul colaborării şi luptei între
state. O influenţă determinantă asupra formării lor au acele legi obiective
care determină, în general, relaţiile dintre state. Sistemul dreptului internaţional,
principiile juridice şi instituţiile de drept, care reglementează
relaţiile dintre state de pe bazele principiale ale egalităţii, respectului suveranităţii,
neintervenţiei şi a caracterului obligatoriu al convenţiilor,
s-au format pe măsură ce dezvoltarea forţelor de producţie a făcut -necesară
stabilirea relaţiilor între state şi pe măsură ce producţia de mărfuri
şi necesităţile economice ale diferitelor state au orientat aceste relaţii în
mod necesar, cu putere de lege, în direcţia colaborării. In acest fel a luat
naştere dreptul internaţional universal, totalitatea acelor norme care reflectă
voinţa claselor dominante din diferite state şi procesele obiective
ce au orientat-o în direcţia cooperării. Acestea sînt norme acceptate de
majoritatea statelor şi recunoscute de către acestea drept obligatorii. Deci
aceste norme juridice sînt „legi juridice" care au rădăcini adînci în
condiţiile materiale de existenţă a societăţii contemporane, care oglindesc
just legile obiective ce au determinat formarea relaţiilor internaţionale,
norme juridice care ca elemente identice ale suprastructurilor bazelor cu
caracter diferit, pot deservi în aceeaşi măsură interesele ambelor baze.
8. Spre deosebire de dreptul intern, dreptul internaţional nu dispune
rte un organ central de constrîngere care să asigure, la nevoie, chiar şi
"u forţa eficacitatea normelor sale. In etapa actuală a dezvoltării societăţii
nu este şi nici nu poate exista un organ al puterii care, stînd mai
presus de state, să poată asigura în orice condiţiuni respectarea normelor
dreptului internaţional 5 .
Şi normele dreptului intern s-au format pe baza unor legi obiective,
aceste legi acţionează asupra voinţei clasei dominante. Dar imediat ce
această voinţă de clasă a devenit, prin intermediul izvoarelor de drept,
o normă de drept, ea este impusă de întreg aparatul de stat.
In lipsa unui organ central de constrîngere, normele dreptului internaţional
se imprimă mai slab în sistemul supra structurii. Chiar şi
după validarea lor, adică după formularea lor în vreunul din izvoarele
de drept (tratate, cutumă), ele mai rămîn într-o strînsă dependenţă de
acei factori obiectivi care le-au determinat procesul de formare. Eficacitatea
normelor dreptului internaţional, aplicarea lor în raporturile juridice
concrete şi respectarea lor de către state, depind foarte mult de măsura
în care continuă să acţioneze şi mai departe acei factori care orientează
voinţa claselor dominante din diferite state în direcţia cooperării
bazată pe egalitate.
5
Consiliul de securitate încă nu este capabil, datorită activităţii de subminare dusă
de puterile imperialiste, să-şi îndeplinească sarcinile sale limitate la problemele păcii şi
securităţii.

Dacă cercetăm, în etapa actuală a dezvoltării noastre, acţiunea în
aceasta privinţă a legilor obiective ce determină relaţiile internaţionale
şi caracterul lor paşnic, trebuie să avem, în primul rînd, în vedere, caracterul
de tendinţă al legilor obiective. Caracterul de tendinţă al legilor
economice obiective „rezultă în primul rînd din faptul că, în urma legaturilor
infinit de complexe ale vieţii economice şi din cauza influenţelor
reciproce ce se maniîestă în acestea, acţiunea tuturor legilor economice
este inevitabil şi permanent influenţată de acţiunea altor legi" 6 . In perioada
de trecere de la capitalism la socialism, legile obiective despre
care am vorbit mai sus acţionează neapărat pozitiv asupra dezvoltării
unui caracter paşnic al relaţiilor internaţionale, dar în acelaşi timp
eîectul acestora este slăbit de procesele contrarii care împing cercurile
conducătoare ale statelor capitaliste spre acţiuni agresive îndreptate împotriva
altor state, spre război. Conform legii dezvoltării dialectice, în
lupta proceselor contrarii învinge acea tendinţă care reprezintă noul,
progresul. Din această cauză faptul că monopolurile capitaliste îndeamnă
cercurile conducătoare ale statelor imperialiste să calce în picioare cele
mai elementare norme ale dreptului internaţional, nu poate fi nicidecum
interpretat în sensul că ar fi pierit condiţiile sociale care pot să asigure
eficacitatea acestor norme juridice şi că, în urma acestui fapt, aceste
norme juridice şi-ar pierde treptat rolul suprastructural în raport cu baza
capitalista. Această manifestare, frecventă azi, a politicii externe a statelor
capitaliste nu reprezintă altceva decît reacţiunea legii economice
fundamentale a capitalismului monopolist, încercările exasperate ale monopolurilor
capitaliste de a irîna progresul, de a împiedeca acţiunea legilor
obiective ce determină sensul dezvoltării societăţii. Materialismul
dialectic ne învaţă că apariţia legilor obiective care determină dezvoltarea
societăţii provoacă împotrivirea acelor forţe sociale care şi-au trăit
traiul şi trebuie să dispară. Din această cauză legile ştiinţelor sociale au
nevoie de asemenea forţe sociale care sînt capabile să înfrîngă această
împotrivire a reacţiunii. Această caracteristică a legilor obiective ale
societăţii se manifestă şi acum atît în privinţa dezvoltării relaţiilor internaţionale,
cît şi în privinţa respectării • normelor dreptului internaţional.
Dar, deşi factorii obiectivi ce izvorăsc din caracterul de marfă al produsului
social, din caracterul de producător de mărfuri al economiei
mondiale şi din alte necesităţi economice specifice ale diferitelor state,
îndeamnă statele la colaborare, totuşi în decursul istoriei au existat totdeauna
astfel de forţe reacţionare, care s-au opus cooperării şi au încercat
s-o stăvilească. împotrivirea acestor forţe sociale şi activitatea lor în
direcţia subminării cooperării şi a bazelor dreptului internaţional a crescut
şi mai mult în perioada crizei generale a capitalismului, odată cu
apariţia primului stat socialist şi mai ales după cel de al doilea război
mondial, în condiţiile destrămării pieţei mondiale unice şi a putrezirii
crescînde a sistemului capitalist. împotrivirea acestor forţe reacţionare,
condamnate la moarte de către istorie, se manifestă în exportul forţat
5
Vezi: Kohn Hillel, Caracterul de tendinţă al legilor economice. Probleme Economice
nr. 5—1955, p. 30.

de capital in subordonarea aparatului de stat faţă de monopoluri, în
năzuinţa spre obţinerea profitului maximal, fie şi pe calea unui al treilea
război mondial, precum şi în alte acţiuni ale lagărului capitalist.
Odată cu aceste fenomene apar in ştiinţa juridică burgheză acele
concepţii, care caută să zdruncine bazele dreptului internaţional. Aceste
„teorii" merg pînă la negarea caracterului juridic al relaţiilor internaţionale
şi promovează prioritatea forţei în relaţiile dintre state. Conducătorul
delegaţiei S.U.A. la O.N.U. a devenit apărătorul acestor concepţii reacţionare
atunci cînd, la cea de a noua sesiune a acestui for internaţional,
a declarat: „Trebuie neapărat să recunoaştem că situaţia mondială în
momentul de faţă cere altceva decît regulile învechite ale dreptului internaţional".
Toate acestea dovedesc că în anarhia sistemului capitalist acţionează
forţe noi, destructive, care încearcă să anuleze acele legi obiective care
determină relaţiile paşnice dintre state. Atît concepţiile care neagă posibilitatea
coexistenţei şi cooperării paşnice între statele cu orînduiri sociale
diferite şi care se manifestă în politica blocurilor agresive, adică în
sistemul slab mascat al aşa numitelor „uniuni defensive" (Uniunea Atlanticului
de Nord, S.E.A.T.O., Uniunea vest-europeană etc), cît şi acele
concepţii juridice care neagă valabilitatea normelor de drept internaţional
şi vor să le înlocuiască fie cu dominaţia făţişă a forţei, fie cu acele „noi"
norme care sub masca „dezvoltării" dreptului internaţional ar asigura
în domeniul relaţiilor internaţionale o situaţie monopolistă pentru forţele
agresive ale S.U.A., deservesc toate aceleaşi scopuri agresive.
Cercurile guvernamentale ale S.U.A., conduse de monopoluri, în năzuinţele
lor spre dominaţia mondială au zdruncinat relaţiile tradiţionale
în economia mondială. Prin intermediul aşa numitului „Plan Marshall"
şi a „politicii de ajutorare" ce a urmat acestuia, aceste cercuri au subordonat
intereselor lor economia principalelor state capitaliste, punînd
şi politica acestor state în slujba tendinţelor lor expansioniste. Tinzînd
spre izolarea Uniunii Sovietice şi a statelor de democraţie populară,
guvernul Statelor Unite a interzis ţarilor subordonate lui să iacă comerţ
cu Răsăritul. Cunoscutul „Battle Act" pune în faţa acelor state care ar
furniza spatelor socialiste materiale calificate în mod unilateral de către
guvernul american drept „strategice", posibilitatea retragerii imediate a
ajutorului american. Toate acestea au dus la destrămarea pieţii mondiale
unitare, a bazei economice a relaţiilor internaţionale şi în acelaşi timp
s-au călcat tot mai des regulile celor mai importante convenţii internaţionale,
s-au ascuţit contradicţiile dintre state.
Toate acestea nu înseamnă însă că a dispărut posibilitatea coexistenţei
şi cooperării paşnice între statele cu orînduiri sociale diferite. Nu
înseamnă că legile obiective care sprijină cooperarea şi-au pierdut definitiv
valabilitatea şi că, în acest fel, normele dreptului internaţional şi-ar
fi pierdut importanţa în reglementarea relaţiilor internaţionale. Noile legi
economice ale capitalismului monopolist pot temporar să slăbească puterea
acelor legi care determină relaţiile paşnice dintre state fără deosebire
de orînduiri sociale. Dar aceste legi nu sînt anulate, dat fiind că
ele se bazează pe condiţii economice mult mai stabile decît cele care

caută să le limiteze valabilitatea. Legitatea ce decurge din caracterul de
producător de mărfuri al economiei mondiale, determină statele să caute
formele cooperării paşnice. Necesitatea producţiei şi a schimbului de produse,
necesitatea participării la comerţul internaţional rămîn legi durabile
şi esenţiale ale societăţii producătoare de mărfuri.
9. Politica expansionistă a cercurilor conducătoare din S.U.A. şi supunerea
economiei celorlalte state capitaliste au zdruncinat economia naţională
a acestor state. In urma dezvoltării unilaterale spre producţia de
război a economiei statelor capitaliste mai importante, scade într-o mare
măsură circulaţia acelor mărfuri care formează baza dezvoltării vieţii
economice. Militarizarea economiei naţionale a zdruncinat relaţiile comerciale
ale lumii capitaliste, i-a scăzut circulaţia de mărfuri, s-a accentuat
caracterul parazitar al comerţului capitalist, iar jefuirea diferitelor
state a luat dimensiuni tot mai îngrijorătoare. Scăderea capacităţii pieţii
şi ingreunarea mereu crescîndă a plasării mărfurilor au ascuţit într-o
mare măsură contradicţiile dintre statele capitaliste.
Jefuirea economiei statelor capitaliste de către monopolurile americane
a luat în ultimii ani dimensiuni monstruoase. Bilanţul comerţului
exterior cu Statele Unite al tuturor statelor capitaliste pe anii 1946—1952
s-a încheiat cu deficit. Diferenţa a atins suma de 32 miliarde dolari,
deşi aceşti parteneri cu sila ai monopolurilor americane au cheltuit pentru
acoperirea lui din rezerva lor de aur şi valută suma de 13 miliarde.
Cota-parte ce a revenit monopolurilor americane din comerţul general al
principalelor state capitaliste între 1937—1952 s-a urcat de la 14% la 20,5%,
din care în statele vest-europene de la 34% la 42%, în ţările Americii
latine de la 54% la 75%, iar în ţările sud-vestului asiatic de la 23% la
34%. In acelaşi timp în bilanţul comerţului exterior al S.U.A. diferenţa
dintre export şi import (activul) a crescut într-un mod necunoscut încă
în istorie: de la 78 miliarde la 123 miliarde de dolari.
Cu toate acestea, inundarea pieţelor statelor capitaliste din partea monopolurilor
americane n-a contribuit la ridicarea nivelului comerţului internaţional.
Dimpotrivă, întreruperea relaţiilor comerciale normale dintre
Răsărit şi Apus au dus la scăderea nivelului general al comerţului mondial.
Se poate constata pe baza datelor biroului statistic al Organizaţiei
Naţiunilor Unite, că în decursul unui sfert de veac (1928—1952) comerţul
internaţional în totalitatea sa abia s-a dezvoltat, pe cînd populaţia
globului a crescut cu 25%. Aceasta înseamnă scăderea cu 12% a comerţului
internaţional în această perioadă.
In asemenea condiţii este de la sine înţeles că cercuri tot mai largi
de capitalişti se ridică împotriva dictatului american şi cu lozinca „comerţ
— nu ajutoare" cer limitarea restricţiilor americane impuse importului
şi ridicarea interdicţiei asupra comerţului cu Răsăritul. Aceste cercuri
capitaliste văd în reluarea relaţiilor comerciale tradiţionale cu statele
din lagărul socialist singura posibilitate de a-şi remedia situaţia lor
economică zdruncinată. In această tendinţă se manifestă tot mai mult acea
forţă despre care a vorbit, deja în decembrie 1921, Lenin la al IX-lea
Congres al Sovietelor. Vorbind despre posibilitatea relaţiilor comerciale
cu statele capitaliste, Lenin a spus: „Există o forţă care este mai mare

decît dorinţa, voinţa şi hotărîrea oricărui guvern sau clasă duşmană.
Această torţă o constituie relaţiile economice mondiale generale, forţă care
le obligă să păşească pe această cale a relaţiilor cu noi".
Aceste interese şi năzuinţe capitaliste se manifestă în zilele noastre
într-o formă tot mai organizată. O comisie engleză, instituită pentru sprijinirea
comerţului exterior, a publicat date, conform cărora interdicţia
„Battle Act"-ului a frustat numai în citeva luni cercurile industriale engleze
de comenzi în valoare de 40 milioane de lire sterline. Cu ocazia
conferinţei economice internaţionale de la Moscova din 1952 s-a ajuns la
concluzia că — în anumite condiţii favorabile — schimbul de mărfuri
dintre cele două pieţe mondiale s-ar putea ridica în decurs de 2—3 ani
de vreo 2—3 ori şi ar putea atinge suma de 80—100 miliarde de ruble.
Numai comenzile sovietice ar fi putut da de lucru timp de trei ani unui
milion şi jumătate—două milioane de muncitori din ţările capitaliste.
Cu ocazia vizitei unui grup de oameni de afaceri englezi în februarie
1954 la. Moscova, s-a constatat de asemenea că comenzile Uniunii Sovietice
în Anglia s-ar putea ridica, în timp de trei ani, pînă la 4'/2 miliarde
de ruble, adică la mai mult de 400 milioane de lire sterline, ceea ce, după
corespondentul din Anglia al agenţiei „France Presse", „ar rezolva o
mare parte din problemele de export ale Angliei".
Că cercurile capitaliste se interesează tot mai mult de posibilitatea
dezvoltării legăturilor comerciale cu ţările lagărului socialist o dovedeşte
şi faptul că, în decursul anului 1953^ două conferinţe economice internaţionale
s-au ocupat numai cu această problemă: conferinţa specialiştilor
în economie convocată în aprilie 1953 la Geneva de către Comisia Economică
Europeană a O.N.U., şi cel de al. 14-lea congres al Camerei Internaţionale
de Comerţ din Viena. Conform comentariilor de presă apusene
făcute în legătură cu acest congres, dezvoltarea relaţiilor economice dintre
Apus şi Răsărit ar avea perspective mult mai favorabile decît dezvoltarea
legăturilor comerciale ale Apusului. Este grăitoare declaraţia făcută ziarului
indian „National Herald" de către preşedintele comisiei engleze
amintite mai sus. El a spus: „Comerţul cu Uniunea Sovietică, ţările din
estul Europei şi China, ar putea rezolva, în linii mari, problemele economice
ale Angliei şi ale statelor vest-europene".
Importanţa legăturilor economice dintre statele cu orînduiri sociale
diferite, pentru dezvoltarea în continuare a relaţiilor internaţionale, este
subliniată şi de faptul că această problemă a preocupat mult şi pe conducătorii
celor patru mari puteri la conferinţa de la Geneva din iulie 1955.
In această privinţă cel de al treilea punct al directivelor redactate
la conferinţă prevede măsuri care ,,a) să ducă la înlăturarea treptată a
piedicilor^ care stau în calea liberei comunicări şi a comerţului paşnic
dintre popoare", şi ,,b) la realizarea unor contacte şi legături libere reciproc
avantajoase pentru ţările şi popoarele interesate".
Relativa destindere ce poate fi constatată în relaţiile internaţionale
a şi dus deja la o remarcabilă înviorare a schimbului de mărfuri între
cele două pieţi mondiale. Ziarul londonez „Sunday Pictoral" a exprimat
dorinţa generală a cercurilor capitaliste cointeresate în lărgirea relaţiilor

comerciale cu ţările socialiste atunci tind propunea pentru începutul lui
1956 convocarea unei conferinţe economice mondiale cu scopul „de a se
îndepărta cit mai repede posibil şi ultimele piedici comerciale din faţa
lărgirii schimbului dintre cele două lagăre".
Toate aceste fapte dovedesc că şi în lagărul capitalist se ridică tot
mai multe forţe sociale în sprijinul acelor legi care determină posibilităţile
cooperării paşnice între statele cu orînduiri sociale diferite. Sub
presiunea acestor forţe, guvernele unei serii de state capitaliste au fose
nevoite să ia poziţie tot mai hotărîtă împotriva „politicii de forţă" impusă
de monopolurile americane şi pentru rezolvarea pe cale de tratative
a problemelor litigioase. Ideia cooperării pătrunde tot mai mult în diferitele
organe ale O.N.U. Comisia Economică Europeană a O.N.U. a acceptat
în cea de a noua sesiune a sa un proiect de hotărîre propus în
comun de către ^delegaţiile engleză şi sovietică în legătură cu dezvoltarea
legăturilor comerciale dintre Răsărit şi Apus. Hotărîrea atrage atenţia
statelor asupra faptului că trebuie să înlăture piedicile ce stau în calea
dezvoltării comerţului exterior şi le îndeamnă să încheie convenţii
comerciale şi de plată pe termen lung, să organizeze tîrguri de mostre,
să comunice date despre situaţia comerţului lor exterior etc.
Se ridică forţe tot mai puternice pentru a înfrîna foiţele agresive provocate
de legea economică fundamentală a capitalismului monopolist.
Aceasta este o consecinţă a recunoaşterii necesare a faptului că dezvoltarea
unilaterală, militaristă a economiei naţionale duce la ruinarea păturilor
largi ale populaţiei şi în cele din urmă la prăbuşirea întregii vieţi
economice. Iată de ce piaţa mondială socialistă exercită o putere de atracţie
mereu creseîndă şi spre cercurile economice ale statelor care sînt
încă subordonate monopolurilor americane.
10. Coexistenţa paşnică a statelor socialiste şi capitaliste şi prin
aceasta şi eficacitatea normelor dreptului internaţional sînt sprijinite într-o
măsură foarte mare şi de către acei factori ideologici care primesc un
rol tot mai important în formarea relaţiilor internaţionale din epoca noastră.
După cum accentuează raportul CC. al P.C.U.S. prezentat la cel
de al XX-lea congres, precum şi hotărîrile votate la congres, în viaţa
internaţională au avut loc transformări adinei de importanţă istorică.
„Principala trăsătură a epocii noastre — spune raportul — este ieşirea
socialismului din cadrul unei singure ţări şi transformarea lui într-un
sistem mondial. Capitalismul s-a dovedit neputincios să împiedice acest
proces de importanţă istorică mondială". Marea schimbare survenită în
raportul de forţe din viaţa internaţională în favoarea socialismului, a
atras după sine schimbări esenţiale şi în acele condiţii în care îşi pot
manifesta influenţa legile obiective ce influenţează asupra relaţiilor internaţionale.
Dezvoltarea de neîmpiedicat a forţelor păcii şi socialismului
creează condiţii tot mai favorabile pentru promovarea factorilor obiectivi
ce acţionează în direcţia coexistenţei paşnice şi a cooperării şi tinde în
acelaşi timp să limiteze dezvoltarea tendinţelor contrarii acestora.
Caracterul organizat al lagărului păcii şi democraţiei, uriaşa mişcare
de luptă pentru pace ce se întinde în toate statele, popularitatea mereu
creseîndă a partidelor comuniste şi, în legătură cu aceasta, progresul im-

petuos al mişcării muncitoreşti socialiste, toate acestea au devenit factori
deosebit de importanţi ai formării relaţiilor internaţionale. La aceştia se
adaugă factori ca uriaşa mişcare de eliberare din colonii, accentuarea
mişcărilor antiimperialiste, precum şi răspîndirea ideii de neutralitate
printre cercurile politice conducătoare dintr-o serie de importante ţări
capitaliste din Europa şi Asia. Uriaşul curent de idei provocat de aceşti
factori se transformă intr-adevăr intr-o forţă materială şi influenţează
in mare măsură desfăşurarea pe mai departe a evenimentelor internaţionale.
Tăria normelor de drept internaţional este susţinută şi de activitatea
consecventă a lagărului păcii in domeniul politicii internaţionale. Prestigiul
Uniunii Sovietice şi influenţa iniţiativelor sale de politică externă
asupra dezvoltării relaţiilor internaţionale servesc întăririi principiilor
de bază ale dreptului internaţional. Să comparăm sistemul de uniuni agresive,
creat ca rezultat al „politicii de forţă", cu sistemul de securitate
iniţiat de lagărul socialist, sistem care a luat o formă organizată prin
tratatul de prietenie, colaborare şi ajutor reciproc de la Varşovia. In
timp ce primul tinzînd spre subminarea prestigiului O.N.U. şi călcînd numeroase
dispoziţii ale Chartei, slăbeşte dreptul internaţional, sistemul
de securitate prevăzut în acordul de la Varşovia serveşte refacerii prestigiului
O.N.U., traducerii în viaţă a instituţiilor de drept prevăzute de
Chartă şi întăririi normelor dreptului internaţional. Sau să cercetăm propunerile
Uniunii Sovietice în legătură cu realizarea treptată a dezarmării
şi interzicerea armelor de ucidere în masă, care promovează traducerea
în viaţă a dispoziţiunilor cuprinse în art. 26 al Chartei O.N.U. şi ale
hotărîrilor luate în această privinţă la prima şi a doua sesiune a O.N.U.
Multe sînt acele iniţiative politice în care se manifestă năzuinţa forţelor
democratice de a consolida respectarea dreptului internaţional în relaţiile
internaţionale.
Normele generale ale dreptului internaţional ca egalitatea, respectarea
suveranităţii naţionale, inviolabilitatea teritoriului, neamestecul, au
primit o nouă confirmare în cele cinci principii ale coexistenţei paşnice.
Răspîndirea ideii „Pancea Sila" într-o serie de state dornice de pace întăreşte
prestigiul dreptului internaţional.
Din punct de vedere al întăririi dreptului internaţional, o deosebită
importanţă au iniţiativele de felul propunerii Uniunii Sovietice pentru
semnarea unui pact al păcii între Marile Puteri, sau scrisoarea preşedintelui
Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., N. A. Bulganin, adresată la 23
ianuarie 1956 lui D. D. Eisenhower, preşedintele Statelor Unite, care cuprinde
propunerea de a se semna un tratat de prietenie şi colaborare pe
20 de ani între Lmiunea Sovietică şi Statele Unite, tratat în care să se
precizeze că cele două state îşi dezvoltă relaţiile în spiritul colaborării
sincere şi a înţelegerii reciproce, pe baza respectării egalităţii, suveranităţii
şi a neamestecului şi că îşi vor soluţiona litigiile conform dispoziţiilor
Chartei O.N.U., numai pe cale paşnică. Deşi propunerea nu cuprinde
norme noi de drept internaţional, ci accentuează numai principiile fixate
de Charta O.N.U., totuşi colaborarea dintre cele două mari puteri conducătoare
în privinţa validitării acestor principii ar contribui într-o mare

măsură la dezvoltarea relaţiilor internaţionale de pe bazele dreptului
internaţional.
Documentele Congresului XX al P.C.U.S. au îmbogăţit cu noi mijloace
ideologice forţele sociale care servesc întăririi dreptului internaţional.
Dezvoltarea creatoare a învăţăturii leniniste despre coexistenţa
paşnică prin formularea tezelor despre posibilitatea evitării războaielor
în etapa actuală şi despre formele paşnice de trecere la socialism, precum
şi directivele privitoare la realizarea unităţii sindicale şi a unităţii de acţiune
a partidelor muncitoreşti sînt noi piloni ai dreptului internaţional
şi contribuie într-o mare măsură la întărirea încrederii reciproce în
relaţiile internaţionale. In acelaşi timp, ele contribuie la neutralizarea
acelor arme ideologice prin folosirea cărora cercurile conducătoare ale
statelor imperialiste caută să întreţină psihoza războiului şi contradicţii
artificiale între popoare.
In acest fel cresc şi se întăresc în întreaga lume forţele sociale care
pot să asigure condiţiile coexistenţei şi colaborării paşnice între popoare
fără" a ţine cont de orînduirile lor sociale. Aceşti factori slăbesc
fără încetare poziţiile imperialismului monopolist. In faţa cercurilor monopoliste
stau astăzi două posibilităţi: sau să meargă mai departe pe
calea înarmării şi să caute rezolvarea contradicţiilor interne ale sistemului
capitalist într-un nou război mondial, care ar duce în mod inevitabil
la prăbuşirea întregului sistem capitalist, —• sau să accepte colaborarea'
bazată pe egalitate. In evenimentele de azi a politicii mondiale
putem observa tot mai multe semne care arată că raportul de forţe ce
se manifestă pe tărîm mondial obligă puterile capitaliste să păşească pe
acest al doilea drum.
Din toate cele de mai sus rezultă că principiul coexistenţei paşnice
şi a colaborării dintre statele socialiste şi capitaliste este bazat pe legi
obiective, care în epoca noastră determină caracterul relaţiilor internaţionale.
Ca o consecinţă a acestui fapt, principiile generale ale dreptului
internaţional şi instituţiile lui care se bazează pe aceste legi obiective,
sînt „legi juridice" trainice, au un rol pozitiv în etapa actuală a dezvoltării
şi formează baza juridică a relaţiilor dintre state, indiferent de orînduirea
lor socială.
Urmează deci că principiile generale de bază ale dreptului internaţional,
ca: egalitatea, suveranitatea, autodeterminarea, neamestecul, caracterul
obligatoriu al tratatelor, colaborarea şi securitatea, care în majoritatea
lor sînt cuprinse în Charta O.N.U., precum şi acele instituţii juridice
cu caracter general ca recunoaşterea internaţională, sistemul unanimităţii
marilor puteri, tutela internaţională etc, sînt singurele principii
juridice şi instituţii de drept, care pot să constituie baza juridică a actualelor
relaţii internaţionale. Acele concepţii nihiliste, care neagă caracterul
juridic al relaţiilor dintre state, precum, şi acele „noi" instituţii de
drept, care au luat naştere in interiorul lagărului imperialist ca o consecinţă
a încălcării principiilor fundamentale ale dreptului internaţional, nu
pot fi viabile, deoarece sînt în contradicţie cu legile care determină progresul
societăţii.

11. In sfîrşit, cîteva cuvinte despre caracterul de clasă al normelor
dreptului internaţional.
Dreptul internaţional universal, deşi exprimă relaţii sociale cu caracter
universal, este o parte constituantă a suprastructurii fiecărui stat.
In fiecare ţară dreptul internaţional stă în serviciul propriei baze economice
şi, în consecinţă, în statele cu orînduiri sociale diferite acţionează
în mod diferit asupra bazei.
Relaţiile statelor din lagărul socialist, determinate de către dreptul
internaţional, sînt chemate să asigure condiţiile necesare pentru construirea
socialismului, respectiv a comunismului. In socialism, relaţiile economice
şi comerţul exterior servesc satisfacerea mai completă a necesităţilor
mereu crescînde ale societăţii, asigură noi izvoare pentru mărirea
producţiei şi îmbunătăţirea aprovizionării populaţiei cu bunuri de larg
consum. Statele socialiste respectă în toate privinţele normele dreptului
internaţional, nu numai între ele, ci şi în relaţiile lor cu statele capitaliste,
căci aceste norme corespund intereselor construirii comunismului
şi a socialismului. In relaţiile internaţionale ale statelor socialiste se
manifestă ideea internaţionalismului proletar. Ca o consecinţă a acestui
fapt, relaţiile internaţionale ale statelor socialiste consolidează nu numai
poziţiile propriului stat, ci contribuie într-o mare măsură ,şi la progresul
altor state. In această privinţă vorbim nu numai despre relaţiile de tip
nou, bazate pe prietenie şi ajutor reciproc, dintre statele socialiste, ci şi
despre acele relaţii prin care statele socialiste dau un important ajutor
material şi tehnic statelor cu altă orînduire socială, statelor capitaliste,
relaţii prin care ele sprijină năzuinţele de eliberare ale popoarelor asuprite
şi apără interesele statelor mici faţă de tendinţele agresive ale statelor
imperialiste.
Astfel în relaţiile internaţionale a statelor socialiste dreptul internaţional
se manifestă pe deplin, iar ca element al suprastructurii sprijină
în cea mai mare măsură baza.
Relaţiile internaţionale ale statelor capitaliste servesc interesele burgheziei
dominante. Deci asupra acestor relaţii acţionează legile care determină
dezvoltarea statelor capitaliste. Din această cauză comerţul exterior
al statelor imperialiste, conduse de către cercurile monopoliste, stă
în sluiba profitului maximal.
Atunci cînd cercetăm problema dacă dreptul internaţional poate, in
condiţiile imperialismului, să servească dezvoltarea bazei capitaliste, ne
întîlnim, de obicei, cu obiecţiunea că, în urma acţiunii legii economice
fundamentale a capitalismului contemporan, aşa ceva nici nu poate fi
imaginat. Dar această concepţie poate să pornească numai din interpretarea
rigidă şi dogmatică a legii economice fundamentale. Cercetînd raportul
dintre dreptul internaţional şi .legea economică fundamentală a
capitalismului contemporan, trebuie înainte de toate să facem distincţie
între scopul producţiei capitaliste, exprimat în lege, şi mijloacele folosite
pentru realizarea acestui scop. In redactarea legii, primordială este indicarea
scopului producţiei. Acest factor acţionează în toate condiţiile.
Fără el nu poate fi concepută producţia de mărfuri în limitele orînduirii
sociale date. In cazul de faţă scopul este obţinerea profitului maxim. In

producţia capitalistă, proprietarul mijloacelor de producţie caută întotdeauna
să realizeze cel mai mare profit posibil. însă nivelul maxim al
profitului este determinat de posibilităţi, de împrejurările in care are loc
procesul de producţie. Şi în acest caz se adevereşte învăţătura despre caracterul
de tendinţă al legilor economice. In condiţiile capitalismului monopolist,
năzuinţa spre obţinerea profitului maxim se manifestă* ca o
tendinţă generală. Măsura în care această tendinţă poate fi realizată în
cazul dat şi mijloacele de care dispune capitalistul pentru a o realiza,
depind de condiţiile sociale date.
Deci enumerarea mijloacelor cuprinsă în definiţia legii economice
fundamentale, trebuie să o considerăm drept element secundar al legii
fundamentale. Monopolurile capitaliste se străduiesc să-şi asigure profitul
maxim „prin exploatarea, ruinarea şi pauperizarea majorităţii populaţiei
ţării respective, prin aservirea altei ţări, mai ales din ţările înapoiate, în
sfîrşit, prin războaie şi prin militarizarea economiei naţionale". Dar măsura
în care pot folosi aceste mijloace depinde de împrejurări. In acest
sens, acei factori sociali, amintiţi mai sus, care limitează eficacitatea
legii economice fundamentale a capitalismului contemporan, primesc o
deosebită importanţă.
Micşorarea posibilităţilor de însuşire a profitului scade nivelul acestuia.
Nu-1 poate însă anuia complet, căci în acest caz producţia ar înceta
să mai fie producţie capitalistă. Totuşi, procesele contrarii pot să limiteze
în măsură completă anumite mijloace de realizare ,a profitului maxim,
cum ar fi: subjugarea şi jefuirea popoarelor altor ţări şi războiul, fn
acest sens, acţiunea factorilor sociali ce servesc progresului poate, _ la un
moment dat, să oprească manifestarea legii, să o lipsească de posibilitatea
ca tendinţa exprimată în ea să se realizeze (în direcţia folosirii mijloacelor
amintite).
Legea economică fundamentală a capitalismului contemporan, prin
faptul că determină cercurile capitaliste să recurgă la forţă pentru realizarea
profitului maxim, slăbeşte eficacitatea dreptului internaţionali si
duce statele capitaliste la încălcarea lui. Deci limitarea posibilităţilor de
folosire a forţei serveşte în acelaşi timp şi în relaţiile statelor capitaliste
la afirmarea prestigiului dreptului internaţional. Aceste efecte pot constrânge
statele capitaliste să respecte dreptul internaţional.
Deci, ca urmare a limitării eficacităţii legii economice fundamentale
a capitalismului monopolist, se crează posibilitatea ca dreptul internaţional
să servească şi baza economică a statelor capitaliste. Sub influenţa
acestor factori statele imperialiste sânt nevoite să accepte colaborarea bazată
pe egalitate şi avantaje reciproce, dat fiind că celelalte posibilităţi
de asigurare a profitului se restrîng mereu.
Totodată nu trebuie să uităm că procesul exprimat de legea economică
fundamentală a capitalismului contemporan nu este un proces de progresare,
de întărire a sistemului capitalist, ci procesul de decădere, de
putrefacţie al acestui sistem. Dezvoltarea nelimitală a tendinţelor exprimate
în legea fundamentală ar grăbi numai acest proces. Recunoaşterea
acestei legităţi obligă cercurile capitaliste conştiente să contribuie la
crearea unor astfel de relaţii internaţionale, care să facă posibilă prelun-

girea existenţei sistemului capitalist, relaţii care să facă posibilă desfăşurarea
paşnică a întrecerii dintre cele două sisteme.
In asemenea condiţiuni este neîndoios că dăinuirea temporară a regimului
capitalist poate fi asigurată numai de întrecerea paşnică cu sistemul
socialist. Dar această întrecere, ca urmare a creşterii uriaşe a
forţelor socialismului, poaje avea loc numai în condiţiuni reglementate
de dreptul internaţional. In acest sens putem afirma că dreptul internaţional
universal serveşte, în actuala fază a dezvoltării istorice, interesele
bazei capitaliste.
*
* *
Am încercat să schiţăm în linii mari procesul in care dreptul internaţional
îşi îndeplineşte rolul său de suprastructură. Am văzut că aplicarea
normelor dreptului internaţional şi dezvoltarea instituţiilor lui are
loc în condiţiile complicate ale luptei dintre procesele obiective, care se
manifestă în activitatea forţelor sociale ce servesc pe de o parte, coexistenţa
paşnică şi colaborarea dintre popoare, pe de altă parte provocării
contradicţiilor dintre ele. In această luptă un rol foarte important revine
activităţii conştiente a oamenilor, diferitelor forme ale luptei ideologice.
Şi în această privinţă, Uniunea Sovietică şi ţările de democraţie
populară stau în fruntea forţelor progresiste ale lumii care luptă pentru
apărarea dreptului internaţional. Activitatea lagărului socialist, lupta
pentru pace şi securitate colectivă, înseamnă şi o continuă întărire a dreptului
internaţional. _
Perspectivele acestei lupte ne permit să constatăm că dreptul internaţional
are un rol deosebit de important în actuala etapă de dezvoltare
a societăţii. Principiile şi instituţiile dreptului internaţional trebuie să se
manifeste tot mai mult în relaţiile internaţionale, dat fiind că în actuala
etapă de dezvoltare istorică ele oglindesc în mod just acele procese obiective
care determină dezvoltarea societăţii, progresul întregii omeniri.
TAKACS LAJOS
Catedra de drept de stat
Universitatea „Bolyai"

POLITICA EXTERNA A REPUBLICII POPULARE ROMINE
— POLITICA DE APĂRARE A PĂCII ŞI SUVERANITĂŢII
ŢĂRII NOASTRE
Politica externă a statelor democrat-populare, alături de politica externă
a U.R.S.S. este o politică calitativ deosebită de cea cunoscută pînă
acuma în istoria relaţiilor internaţionale, ea deosebindu-se în mod radical
de politica externă a statelor din orînduirile bazate .pe exploatare.
I
Politica externă a statelor reprezintă totalitatea scopurilor şi a intereselor
pe care le urmăreşte şi le apără statul, clasa sa dominantă, în
relaţiile cu celelalte state, precum si totalitatea mijloacelor şi a metodelor
pe care le aplică pentru realizarea şi pentru apărarea acestor scopuri şi
interese (Â. I. Vîşinschi). Din această definiţie a politicii externe a statelor
rezultă că ea urmăreşte, în cadrul relaţiilor internaţionale, să realizeze
interesele şi scopurile claselor dominante din aceste state. Astfel
politica externă a statelor nu reprezintă interesele întregii naţiuni sau
a poporului dintr-un stat, cum caută s-o prezinte doctrinarii burghezi, ci
numai a clasei dominante. Politica externă a statelor are un caracter de
clasă, schimbîndu-se odată cu schimbarea tipului istoric de stat. Totuşi,
unele schimbări neesenţiale survin în politica externă a statelor şi în
cadrul aceleiaşi orînduiri soeial-economice. Aceste schimbări se datoresc
transformărilor din dezvoltarea economică a statelor.
Aceste schimbări care survin în politica externă a statelor, în urma
transformărilor survenite în politica lor internă, precum şi în întreaga
dezvoltare a lor istorică, dovedeşte că între politica externă a statelor şi
politica, lor internă, există o legătură internă strînsă, organică. Practica
vieţii internaţionale ne arată că întotdeauna politica externă a statelor
vine să întregească politica lor internă, în sensul că politica externă are
ca sarcină centrală să creeze condiţiile favorabile şi necesare pe arena
internaţională, pentru realizarea funcţiunii interne a statelor.
Ştiinţa marxist-Jeninistă a arătat pentru prima dară legătura organică
dintre politica internă şi cea externă a statelor. Ambele aceste_ laturi
ale politicii unui stat reprezintă politica unei anumite clase dominante,
•

astfel că intre ele există în primul rind o unitate in ce priveşte caracterul
de clasă. „Nu există o idee mai greşită şi mai dăunătoare — spune
V. I. Lenin —, decît ideea separării politicii externe de cea internă" 1 .
Juriştii burghezi au născocit o serie de teorii false despre o pretinsă
independenţă a politicii externe a statelor. Prin aceste teorii se urmăreşte
să se ducă în eroare masele populare şi să prezinte politica externă a
statelor imperialiste ca o politică care ar sluji interesele întregii naţiuni.
Aceste teorii antiştiinţifice urmăresc să ascundă caracterul de clasă a
politicii statelor burgheze.
Politica externă a statelor este determinată nu numai de politica
internă a statelor, ci şi de funcţiunea externă a lor. Marxism-leninismul
arată că statele se deosebesc în ce priveşte funcţiunea lor externă după
tipul lor istoric. Intre funcţiunile externe ale statelor bazate pc exploatare
şi cele socialiste există o deosebire radicală,- calitativă. Funcţiunea externă
a statelor exploatatoare se caracterizează prin tendinţa de a lărgi
teritoriul propriei sale clase dominante, cotropind teritoriul altor state şi
prin anexarea lui. Toate acestea determină caracterul agresiv al funcţiunii
externe şi a politicii externe a statelor exploatatoare.
Spre deosebire de funcţiunea externă a statelor bazate pe exploatare,
funcţiunea externă a statelor socialiste nu se caracterizează prin tendinţe
agresive, ci prin apărarea propriului teritoriu împotriva agresiunii externe.
Caracterul politicii externe a statelor este determinat de funcţiunea
lor externă. Acest lucru rezultă în mod evident în condiţiile internaţionale
actuale în ce priveşte politica externă a statelor imperialiste, care organizează
o serie de blocuri militare agresive ca N.A.T.O., S.E.A.T.O., pactul
de la Bagdad etc. De asemenea aceste puteri întreprind o serie de
acţiuni care ameninţă pacea popoarelor, securitatea internaţională şi urmăresc
subjugarea popoarelor şi a statelor faţă de anumite grupuri monopoliste,
mai ales din S.U.A.
Opus acestei politici, este politica externă de pace şi de apărare a
legalităţii internaţionale a statelor socialiste. După cum am arătat, funcţiunea
externă a statelor socialiste nu are un caracter agresiv, de aici
decurge şi caracterul paşnic al politicii lor externe. Acest lucru se constată
atît în cazul politicii externe a U.R.S.S., cit şi a R.P.R. şi a celorlalte
state de democraţie populară; politică care contribuie în mod activ
la destinderea încordării din relaţiile internaţionale şi prin aceasta la
apărarea păcii şi la colaborarea democratică dintre state şi popoare, indiferent
de sistemul lor social-p'olitie.
Funcţiunea externă a statelor este strîns legată de funcţiunea lor
internă, iar ambele sînt determinate de caracterul relaţiilor de producţie,
de baza economică, care a generat statul respectiv.
Din deosebirea esenţială dintre politica internă a statelor capitaliste
şi a statelor socialiste, precum şi din deosebirea existentă între funcţiunile
lor externe, rezultă deosebirile dintre politica lor externă.
Deosebirea principală'între politica externă a statelor capitaliste şi
a celor socialiste, în cadrul relaţiilor internaţionale contemporane, se
1
V. I. Lenin, Culegerea leninistă, ed. rusă, voi. XXI, p. 66.

manifestă in cele două atitudini opuse a acestor state faţă de dreptul
internaţional public contemporan şi faţă de securitatea statelor şi popoarelor.
Atitudinea statelor burgheze — cu excepţia citorva state din acest
lagăr, care şi-au cucerit independenţa după cel de al doilea război mondial
—, faţă de dreptul internaţional se caracterizează printr-o politică
externă de încălcare sistematică a normelor, principiilor şi instituţiilor
dreptului internaţional; chiar dacă unii guvernanţi din aceste state, în
vorbe sînt pentru apărarea principiilor dreptului internaţional. Această
negare a dreptului internaţional public contemporan de către burghezia
imperialistă rezultă nu numai din politica externă a statelor imperialiste, ci
şi din doctrina imperialistă de drept internaţional, mai ales din perioada
postbelică.
Teoriile actuale imperialiste despre dreptul internaţional public, despre
normele şi instituţiile sale, au misiunea de a justifica practica statelor
imperialiste de încălcare a principiilor unanim admise ale dreptului internaţional
contemporan, dintre care principii unele au fost proclamate
pentru prima oară în relaţiile internaţionale de către burghezie, în perioada
ei revoluţionară (principiul suveranităţii naţionale, principiul neamestecului
în afacerile interne ale statelor etc). Acest lucru dovedeşte că
burghezia imperialistă a trecut şi pe plan internaţional la negarea, propriei
sale legalităţi. V. I. Lenin prevăzînd acest proces, a arătat că:
„Epoca folosirii legalităţii creată de burghezie se înlocuieşte printr-o
epocă de mari lupte revoluţionare, aceste lupte vor însemna în fond distrugerea
întregii legalităţi burgheze, a întregii orînduiri burgheze, iar
ca formă trebuie să înceapă (şi chiar începe) prin eforturile disperate
depuse de burghezie de a se dispensa de legalitatea creată de ea însăşi
şi care i-a devenit insuportabilă" 2 .
Atacul principal al doctrinei imperialiste de drept internaţional este
îndreptat împotriva principiului suveranităţii de stat; principiu fundamental
- al dreptului internaţional public contemporan si al ştiinţei sale.
Acest lucru se datoreşte faptului că suveranitatea statelor şi dreptul naţiunilor
la autodeterminare reprezintă piedeca principală în realizarea
planurilor agresive şi de dominaţie mondială ale statelor imperialiste.
Totodată, acest principiu este baza altor principii juridice importante ale
relaţiilor internaţionale contemporane, cum este principiul suveranităţii
teritoriale a statelor, inviolabilitatea teritoriului de stat, etc. Principiul
suveranităţii statelor este în strînsă legătură cu alte principii de bază
ale dreptului internaţional, unanim admise şi care au o mare importanţă
pentru dezvoltarea unor relaţii paşnice şi democratice între state ca principiile:
egalităţii în drepturi a tuturor statelor din cadrul „comunităţii
internaţionale"; al neamestecului în afacerile interne ale altor state; al
neagresiunii şi altele.
Negarea principiului suveranităţii de stat şi a dreptului naţiunilor la
autodeterminare reprezintă firul călăuzitor al doctrinei americane de
drept internaţional public. Recent, în cartea intitulată „Pentru supremaţie
2
V. I. Lenin, Opere, voi. 16, ed. rusă, p. 284.

mondială", G. Burham recomandă ca la baza politicii externe a S.U.A.
să stea următoarele precepte: recunoaşterea că pacea nu este şi nu poate
fi scopul politicii externe a statelor imperialiste; renunţarea la doctrina
„egalităţii naţiunilor", Statele Unite ale Americii urmînd să-şi pună ih
mod deschis candidatura la conducerea politicii mondiale; şi renunţarea
definitivă la principiul „neamestecului" în treburile interne ale altor naţiuni,
principiu, care pentru Burham, nu este decît o simplă formulă.
G. Burham susţine că mijlocul „normal" de soluţionare a problemelor politicii
mondiale trebuie să fie „amestecul" in afacerile altor state. Toate
aceste principii de doctrină imperialistă urmăresc negarea suveranităţii
de stat, în favoarea dominaţiei mondiale a S.U.A.
In opoziţie cu politica externă a statelor imperialiste, precum şi cu
doctrina burgheză de drept internaţional; politica externă a statelor socialiste
şi doctrina socialistă de drept internaţional apără, în primul rînd,
principiul fundamental al dreptului internaţional contemporan — principiul
suveranităţii de stat.
Lupta pentru apărarea principiului suveranităţii de stat dusă de către
statele socialiste, face parte integrantă din lupta lor pentru pace.
Doctrina socialistă de drept internaţional apără .principiul suveranităţii
statelor pornind de la teza importantă că dreptul internaţional
public contemporan nu este viabil dacă nu se sprijină pe acest principiu.
Existenţa dreptului internaţional şi a legalităţii internaţionale, în condiţiile
actuale, nu este posibilă fără recunoaşterea şi apărarea principiului
suveranităţii şi a egalităţii in drepturi a tuturor statelor. Ori fără respectarea
şi traducerea în viaţa relaţiilor internaţionale a dreptului internaţional
nu poate fi asigurată nici pacea, nici colaborarea dintre state şi
popoare.
Doctrina sovietică de drept internaţional defineşte principiul suveranităţii
de stat ca fiind indepedenţa puterii de stat faţă de puterea oricărui
alt stat, ceea ce îşi găseşte expresia în dreptul statului de a-şi rezolva
după propria sa apreciere şi în mod liber, treburile sale interne şi externe,
fără amestecul altor state şi fără violarea drepturilor altor state şi a
normelor unanim admise ale dreptului internaţional public 3 .
In condiţiile actuale, suveranitatea; de stat are la baza ei suveranitatea
naţională, ca expresie a dreptului naţiunilor la autodeterminare. Datorită
acestui fapt, astăzi, se poate spune că suveranitatea de stat este
una din formele de realizare a suveranităţii naţionale, care exprimă dreptul
naţiunilor la autodeterminare.
Principiul suveranităţii stă la baza tuturor tratatelor internaţionale
legale. El şi-a găsit consacrarea şi in Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite. In
articolul 2 pct. 1 din Cartă se arată că Organizaţia Naţiunilor Unite
„ ... este bazată pe principiul egalităţii suverane a tuturor membrilor ei".
Sublinierea importanţei hotărîtoare pentru relaţiile internaţionale şi
legalitatea internaţională a respectării principiului suveranităţii, nu înseamnă
că statul în relaţiile internaţionale este „absolut" suveran. Statul
suveran nu poate acţiona în cadrul „comunităţii internaţionale" după
3
Statul şi dreptul sovietic, nr. 5/1955.

unul lui plac. El trebuie să respecte principiile unanim admise ale dreptului
internaţional şi obligaţiile pe care şi le-a asumat prin semnarea
sau aderarea la diferite tratate internaţionale. Această cerinţă şi obligaţie
a statelor decurge din principiul egalităţii suverane a tuturor statelor,
iar încălcarea acestui principiu al dreptului internaţional public contemporan
duce la subminarea relaţiilor democratice dintre state şi la dominaţia
forţei în locul dreptului în relaţiile internaţionale. Nici un fel de
referire la suveranitatea lor nu poate justifica încălcarea sau repudierea
samavolnică, de către un stat, a obligaţiilor internaţionale, asumate de
către el în mod liber şi care sînt în concordanţă cu dreptul internaţional.
Limitarea suveranităţii statelor, dacă ea are un caracter de reciprocitate
şi este în mod liber consimţită de către state, nu numai că este
posibilă ci şi necesară, deoarece în alte condiţii nu se pot dezvolta relaţii
normale între state. In acelaşi timp suveranitatea statelor nu numai că
nu exclude posibilitatea colaborării intre state — după cum susţin doctrinarii
imperialişti —, ci dimpotrivă, face ca această colaborare să fie mai
rodnică. Ea permite statului să dispună în mod liber de drepturile sale,
să-şi asume în mod liber obligaţiile internaţionale şi să garanteze executarea
lor.
Principiul suveranităţii reprezintă un important mijloc de drept internaţional
pentru apărarea statelor mici sau slabe de încercările de a
li se impune dictatul marilor puteri imperialiste. De aceea, Carta O.N.U.
recomandă statelor să pună la baza relaţiilor dintre ele, respectarea principiului
suveranităţii şi al neamestecului in afacerile interne ale altor
sxaxe.
Apărarea principiului suveranităţii constituie o garanţie importantă
nu numai pentru menţinerea păcii, ci şi pentru dezvoltarea economică şi
politică a popoarelor şi statelor. Datorită acestui fapt, popoarele întregii
lumi luptă pentru apărarea acestui principiu important al dreptului internaţional,
al relaţiilor internaţionale contemporane.
II
După cel de al doilea război mondial, ca urmare a victoriei istorice
a Uniunii Sovietice asupra Germaniei hitleriste, ca urmare a adîncirii
crizei generale a sistemului capitalist, s-au rupt noi state din lanţurile
imperialismului — statele de democraţie populară.
Datorită ajutorului acordat de către U.R.S.S., datorită eliberării acestor
state de către glorioasa Armată Sovietică, popoarele acestor ţări au
putut păşi pe un drum nou in ce priveşte dezvoltarea lor istorică. Datorită
luptei forţelor populare sub conducerea clasei muncitoare şi a Partidelor
Comuniste, în aceste ţări, la conducerea lor, au ajuns forţele democratice,
în frunte cu clasa muncitoare. Cucerirea puterii politice, în
aceste state, de către clasa muncitoare sub conducerea partidului ei revo-.
luţionar marxist-leninist şi instaurarea dictaturii proletariatului a însemnat
pentru viaţa popoarelor o cotitură istorică spre drumul construirii
socialismului.

Ziua de 23 august 1944 are o deosebită însemnătate în viaţa şi istoria
poporului nostru. „Acest eveniment a constituit — spune tovarăşul Gh.
Gheorghiu-Dej — un punct de cotitură în întreaga istorie a poporului
romîn" 4 .
Actul de la 23 August 1944 a însemnat nu numai scuturarea jugului
hitlerist şi înlăturarea dictaturii fasciste de către poporul nostru sub conducerea
P.C.R. şi cu ajutorul Armatei Sovietice, ci şi primul pas spre
statornicirea unei adevărate independenţe şi suveranităţi a ţării noastre,
spre o nouă politică internă şi externă. Acest proces s-a cristalizat mai
ales după venirea la putere a guvernului democrat de sub preşedenţia
tovarăşului Dr. P. Groza, în care guvern rolul precumpănitor îl are clasa
muncitoare, P.C.R.
Proclamarea Republicii Populare Romîne la 30 decembrie 1947 a însemnat
nu numai triumful politicii revoluţionare a clasei muncitoare aliată
cu ţărănimea muncitoare sub conducerea P.C.R., ci şi dezvoltarea unei
politici externe calitativ noi, care a început să se plămădească încă în
perioada de după actul istoric de la 23 august 1944. Această politică nouă
externă a Romîniei se caracterizează prin apărarea consecventă a păcii
şi a suveranităţii patriei noastre.
Consolidarea şi dezvoltarea noii politici externe a statului nostru
democrat-popular, s-a desfăşurat odată cu consolidarea şi dezvoltarea regimului
de democraţie populară în ţara noastră — formă nouă istorică
ă dictaturii proletariatului. Odată cu consolidarea regimului de democraţie
populară, statul nostru a abandonat pentru totdeauna politica externă agresivă
şi de dependenţă faţă de imperialismul străin a Romîniei burghezo-moşiereşti;
dezvoltînd "o politică de pace şi colaborare democratică cu celelalte
state'şi popoare, în primul rînd cu cele din lagărul mondial al socialismului,
cu Uniunea Sovietică.
Proclamarea Republicii Populare Romîne — stat al dictaturii proletariatului
— are o deosebită importanţă pentru politica externă a ţării
noastre. Cucerirea puterii politice de către clasa muncitoare aliată cu
ţărănimea muncitoare, sub conducerea Partidului, a înlăturat pentru totdeauna
clasele exploatatoare de la conducerea statului romîn. Acest lucru
are o deosebită însemnătate pentru politica externă a statului nostru.
Victoria clasei muncitoare a însemnat înlăturarea de la conducerea vieţii
poporului şi statului romîn a claselor trădătoare — burghezo-moşierimea
— care au vîndut bogăţiile ţării şi au trădat suveranitatea şi interesele
poporului nostru pentru interesele' lor meschine. Astfel au fost înlăturate
de la conducerea statului romîn, acele clase care erau direct interesate în
aventuri războinice, pentru obţinerea de profituri mai mari şi în consecinţă
promovau o politică externă agresivă şi aventurieristă.
Conducerea statului nostru democrat-popular de către clasa muncitoare
constituie cea mai sigură garanţie a promovării unei politici externe
de apărare a păcii şi suveranităţii naţionale politică care corespunde
întru totul, şi pentru prima oară, cu adevăratele interese ale poporului
4
Gh. Gheorghiu-Dej, Glorioasa aniversare a eliberării Romîniei •— Pravda, 23,
VIII, 1950.

nostru. Acest lucru se datoreşte şi faptului că politica internă şi externă
a R.P.R. este o politică ştiinţifică, în concordanţă cu legile obiective ale
dezvoltării societăţii, ea avînd ca fundament teoretic ştiinţa marxist-leninistă
şi politica Partidului Muncitoresc Romîn.
Partidul Comunist din Romînia a militat de la începutul existenţii
sale pentru o politică de pace pe plan extern a ţării noastre. Partidul a
adoptat această poziţie, călăuzindu-se după învăţătura marxist-Ieninistă,
care arată că socialismul nu poate fi construit decît în condiţii de pace.
De asemenea învăţătura marxist-Ieninistă arată că problema orînduirii
social-politice â fiecărui popor este o problemă a sa internă, iar orice
amestec în această privinţă constituie o gravă încălcare a suveranităţii
naţiunilor şi a statelor.
Arătînd condiţia necesară pentru promovarea unei politici externe de
pace de către statul romîn, în rezoluţia plenarei lărgite a Comitetului
Central al P.C.R. din 13 iulie 1933 se spune că: numai răsturnarea
dominaţiei moşierilor şi a burghezilor va fi o adevărată garanţie a
păcii..." 5 . Realizarea acestei condiţii necesare pentru promovarea unei
politici externe paşnice de către statul romîn, a devenit posibilă numai
după 23 august 1944, iar pe deplin înfăptuită este după proclamarea Republicii
Populare Romine la 30 decembrie 1947.
Totodată, Partidul Comunist din Romînia a educat masele muncitoare
din ţara noastră în spiritul luptei hotărîte pentru pace, pentru o politică
externă de pace şi prietenie cu celelalte popoare şi state, în primul rînd
cu Uniunea Sovietică. Partidul a arătat că numai o astfel de Dolitică
externă corespunde cu adevărat intereselor poporului romîn. In hotărîrea
plenarei a V-a lărgită a Comitetului Central al P.C.R. din anul 19~3G, se
arată că: „O politică externă corespunzătoare intereselor naţionale ale
poporului romîn poate fi numai o politică hotărîtă şi consecventă de pace,
care exclude orice posibilitate de aventură războinică..." 6 .
Politica externă a Republicii Populare Romine, in decursul celor 8
ani de existenţă a statului democrat-popular, dovedeşte că în centrul
sarcinilor ei stau indicaţiile Partidului referitoare la lupta pentru pace,
singura politică externă care corespunde construirii socialismului în ţara
noastră. „Profund interesat să ducă pînă la capăt opera de construcţie
paşnică — arată tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej — partidul şi guvernul
nostru vor duce şi de acum înainte o politică de pace şi de colaborare
internaţională" 7 . In centrul activităţii P.M.R. şi a guvernului R.P.R. stă
lupta pentru pace şi colaborare între popoare. Politica externă de pace
a R.P.R. este reflectarea noilor condiţii social-politice din ţara noastră,
a conducerii statului democrat-popular de către clasa muncitoare. Totodată
ea este continuarea firească pe plan internaţional a politicii interne
de construire a socialismului, de asigurare a bunei stări materiale şi culturale
a poporului nostril Referindu-se la problema legăturii dintre poli-
6
s
7
p. 30.
Documente din istoria P.C.R.. od. P.M.R. 1951, p. 191.
Ibid., p. 267.
Gh. Gheorghiu-Dej, Cu privire la politica externă a guv. R.P.R.. ESPLP., 1955,

tica internă şi cea externă a statului nostru democrat-popular, tovarăşul
Gh. Gheorghiu-Dej spune: „Politica guvernului romîn de pace şi colaborare
cu toate ţările, indiferent de sistemul lor politic, este expresia firească
şi continuarea logică a politicii de construcţie paşnică şi de făurire a
bunei stări a poporului, pe care o duce în interiorul ţării" 8 .
Politica de pace a Republicii Populare Romîne în relaţiile internaţionale,
nu este o chestiune tactică, de moment, ci ea decurge din însăşi
esenţa statului nostru — stat socialist.
Esenţa politicii noastre externe este definită de însăşi legea fundamentală
â statului — Constituţia R.P.R. din anul 1952. In capitolul introductiv
al Constituţiei se spune: „Politica externă a Republicii Populare
Romîne este o politică de apărare a păcii, de prietenie şi alianţă cu
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi cu ţările de democraţie populară,
o politică de pace şi prietenie cu toate popoarele iubitoare de pace" 9 .
Din această prevedere a Constituţiei R.P.R. 'rezultă în mod clar că statul
democrat-popular romîn duce o politică externă de pace. Acest lucru, pe
plan constituţional, rezultă şi din prevederile constituţiei cu privire la politica
internă de lichidare a exploatării omului de către om şi de construire
a socialismului; ceea ce înseamnă lichidarea claselor sociale reacţionare
(burghezo-moşierimea), care reprezentau baza socială pentru o
politică externă agresivă. De asemenea, capitolele din Constituţie referitoare
la orînduirea socială şi de stat reglementează în aşa fel aceste probleme
încît însăşi structura social-economică şi cea politică a statului
nostru —• reflectată în aceste capitole — exclude posibilitatea unei politici
externe agresive. In articolul 13 al Constituţiei se arată că: „Viaţa
economică a Republicii Populare Romîne se dezvoltă pe baza planului de
stat al economiei naţionale, în interesul construirii socialismului, creşterii
neîncetate a bunei stări materiale şi culturale a oamenilor muncii,
întăririi independenţei naţionale a ţării şi a capacităţii ei de apărare".
Dezvoltarea planificată a economiei naţionale elimină şomajul şi crizele
economice, plăgi ale economiei capitaliste şi pe care burghezia încearcă
să le rezolve prin politica sa agresivă pe plan extern, care duce la dezlănţuirea
unor războaie sîngeroase şi distrugătoare ca primul şi cel de al
doilea război mondial. Economia Republicii Populare Romîne nu cunoaşte
aceste plăgi, ci dimpotrivă ea se dezvoltă ascendent, avînd ca
obiectiv central satisfacerea maximă a nevoilor materiale şi culturale ale
poporului.
Politica externă paşnică a R.P.R. rezultă şi din caracterul ei internaţionalist,
care reflectă rezolvarea democratică a problemei naţionale
în interiorul ţării şi învăţătura marxist-leninistă despre internaţionalismul
proletar. Rezolvarea, democratică a problemei naţionale pe plan intern şi
caracterul internaţionalist al politicii externe constituie încă o garanţie că
statul romîn democrat popular duce o politică paşnic-ă şi de colaborare
cu toate statele iubitoare de pace, indiferent de sistemul lor social-politic.
8
9
Scinteia din 23 august 1954.
Constituţia Republicii Populare Romine, p, 6.

Caracterul paşnic al politicii externe rezultă şi din prevederile Constituţiei
referitoare la atribuirea „chestiunilor războiului şi ale păcii",
Marii Adunări Naţionale (art. 24 pct. 4); şi din acordarea dreptului de
ratificare şi denunţare a tratatelor internaţionale ale R.P.R., Prezidiului
M.A.N. (art. 37 pct. m). Astfel cele mai importante probleme ale politicii
externe a Republicii Populare Romîne sînt date direct în competenţa
reprezentanţilor autorizaţi ai poporului muncitor din Marea Adunare
Naţională sau organul ei permanent, Prezidiul M.A.N.; care exprimă
cu adevărat interesele majorităţii sdrobitoare a poporului romîn care
niciodată n-a fost şi nu este pentru o politică externă războinică a statului
său. Astfel şi din punct de vedere constituţional sînt create garanţiile
unei politici externe de pace şi colaborare democratică a Republicii
Populare Romîne.
Un document deosebit de important în ce priveşte precizarea şi trasarea
principiilor politicii externe a R.P.R. este „Declaraţia Marii Adunări
Naţionale a Republicii Populare Romîne" din 25 februarie 1955.
Acest document exprimă dorinţa poporului muncitor din ţara noastră,
condus de Partid, de a trăi în pace cu toate statele.
In Declaraţia M.A.N. se arată că: „Poporul romîn este sincer iubitor
de pace; el îşi concentrează eforturile în vederea dezvoltării economice
si culturale a patriei sale, în vederea ridicării nivelului de trai al populaţiei"
10 .
Declaraţia Marii Adunări Naţionale, cuprinde principiile de bază ale
politicii externe a R.P.R. Aceste principii sînt: principiul egalităţii în
drepturi; neamestecului în afacerile interne; neagresiunea şi renunţarea
la încercările de încălcare a integrităţii teritoriale a altor state; respectarea
suveranităţii şi independenţei naţionale. Toate aceste principii
călăuzitoare ale politicii externe a statului nostru exprimă şi constituie o
garanţie a unei politici iubitoare de pace îndreptată spre întărirea colaborării
între state. Ele corespund Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, care
în preambulul ei şi în articolele 1 şi 2 înscrie aceste principii, ca principiile
de bază ale relaţiilor internaţionale şi ale dreptului internaţional
public contemporan. Datorită acestui fapt, principiile care stau la baza
politicii externe a Republicii Populare Romîne sînt legale, precum şi obiectivul
ei.
După cum arată Declaraţia Marii Adunări Naţionale a R.P.R., principiile
pe care statul nostru le pune la baza politicii externe sînt „singurele
care pot asigura coexistenţa paşnică a statelor, indiferent de orînduirea
lor socială şi colaborarea prietenească între popoare în condiţiile unei
vieţi de pace şi progres..." 1 1 .
Politica externă a Republicii Populare Romîne porneşte de la importantul
principiu al relaţiilor internaţionale contemporane: principiul coexistenţei
paşnice a statelor cu sisteme social-politice deosebite. Acest
principiu a fost recunoscut de peste 30 de state, printre care U.R.S.S.,
R. P. Chineză, celelalte state de democraţie populară, R.P.F. Iugoslavia,
10
11
Declaraţia M.A.N. a R.P.R. — Buletinul Oficial nr. 4 din 25, II. 1955:
Buletinul Oficial nr. 4 din 25 februarie 1955.

Republica India, Uniunea Birmană, Indonezia şi alte state din Asia şi
Africa. Principiile după care se călăuzeşte statul nostru în politica externă,
asigură pe deplin coexistenţa paşnică cu celelalte state ale „comunităţii
internaţionale", în măsura în care aceste principii sînt respectate
si de către celelalte state. Referindu-se la atitudinea Republicii Populare
Romîne faţă de relaţiile ei cu statele capitaliste, tovarăşul Gh. Gheorghiu-
Dej arată că „Politica Partidului Muncitoresc Romîn şi a Guvernului
R.P.R. în ceea ce priveşte relaţiile R.P.R. cu ţările capitaliste porneşte
de ia principiul leninist al coexistenţei paşnice între cele două sisteme şi
tinde spre realizarea unor legături normale de colaborare cu aceste state,
în vederea dezvoltării relaţiilor comerciale şi culturale şi a păstrării păcii
în lume" 12 .
Pentru traducerea în fapt a acestui principiu, guvernul R.P.R. lărgeşte
în mod continuu colaborarea internaţională multilaterală, cu toate statele, în
primul rînd, în ce privesc relaţiile comerciale. O condiţie importantă pentru
realizarea coexistenţei paşnice, sînt relaţiile internaţionale comerciale
dintre state cu sisteme social-politice deosebite. Pe baza relaţiilor comerciale
dintre state se dezvoltă apoi intre ele şi relaţii politice şi de altă
natură. Urmînd această teză marxist-leninistă, guvernul R.P.R. a dezvoltat
şi dezvoltă în mod continuu comerţul ţării noastre cu celelalte state.
Intre anii 1946 şi 1'953 volumul schimburilor comerciale ale R.P.R. a crescut
de peste 14 ori. Adîncind în mod permanent relaţiile sale de colaborare
economică cu Uniunea Sovietică şi,cu celelalte state de democraţie populară,
Republica Populară Romînă dezvoltă relaţii comerciale şi cu ţările
capitaliste. Acest lucru rezultă din faptul că în prezent R.P.R. face schimburi
comerciale cu 63 de state din toate continentele, dintre care cu 27
de state cu care R.P.R. are încheiate acorduri economice, 18 sînt state
capitaliste. Printre acestea sînt: Franţa, R.F. Germană, Suedia, Turcia,
India, Indonezia, Elveţia şi altele 13 .
Toate acestea dovedesc că Republica Populară Romînă este animată
în mod sincer de dorinţa de a dezvolta relaţii paşnice comerciale şi 3e
altă natură cu statele „comunităţii internaţionale", indiferent de sistemul
lor social-politic, cu condiţia ca la baza acestor relaţii să stea principiul
egalităţii suverane în drepturi a statelor, a neamestecului şi a avantajului
reciproc.
Faptul că politica externă a Republicii Populare Romîne are ca principiu
călăuzitor, principiul coexistenţei paşnice, nu este ceva întîmplător
şi nici nu este dictat de considerente de m