Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Herpesviridae 87
intensifică progresiv, animalul se scarpină, îşi
muşcă locul pruriginos, mergând până la
automutilare. Unii câini manifestă accese de
furie, atacă alte animale, dar nu omul. Se
instalează apoi paraliziile, animalul intră în comă
şi moare de regulă în 18-26 ore. Au fost
semnalate şi forme atipice cum ar fi cea
fulgerătoare şi gastrointestinală.
La pisică, boala debutează brusc, cu
abatere, inapetenŃă, mieunat plângător, apoi se
constată salivaŃie abundentă, tulburări de
deglutiŃie, modificarea vocii, iar în final afonie,
accelerarea pulsului, dureri abdominale,
vomismente, hiperestezie cutanată (mai
accentuată în regiunea lombară şi a cozii). La
aproximativ 30% din animale apare pruritul,
localizat mai ales la cap şi la gât. Animalele
prezintă midriază, anisocorie, uneori
hiperexcitabilitate şi chiar agresivitate. Durata
bolii este de 12-36 ore, moartea fiind precedată
de pareze şi paralizii de scurtă durată.
Tabloul morfopatologic
La porc, leziunile depind de forma clinică.
La purceii sugari se constată congestia
meningelor, hemoragii punctiforme în substanŃa
nervoasă, în rinichi şi pe mucoasa stomacală,
focare de necroză miliară în ficat, splină şi uneori
în pulmoni şi rinichi. La avortoni, ca şi la purceii
născuŃi morŃi, se observă edeme subcutanate,
exsudate în marile cavităŃi şi focare necrotice cu
aceleaşi localizări ca la purceii sugari. La porcii
adulŃi şi la grăsuni se pot constata ulceraŃii
acoperite cu depozite pseudomembranoase albgălbui,
focare necrotice şi microabcese în
regiunea amigdalelor, pe epiglotă, faŃa
posterioară a vălului palatin, edem pulmonar sau
chiar pneumonie serohemoragică, miocardită
acută, gastroenterită hemoragică, placentită
necrotică. La animalele care manifestă prurit,
pielea apare depilată, edemaŃiată, cu eroziuni şi
plăgi profunde.
Histologic se relevă manşoane limfocitare
perivasculare, neuronofagie, degenerări neuronale,
proliferări gliocitare şi, uneori, incluzii
acidofile sau bazofile intranucleare, sferoidale,
alungite, semilunare, colŃuroase, bi- sau trilobate,
atât în celulele ganglionare şi gliale, cât şi în jurul
focarelor de necroză din diferite organe,
denumite incluziile lui Hurst.
Diagnostic
Se stabileşte prin coroborarea datelor
epizootologice, clinice, morfopatologice şi de
laborator. În trecut, pentru identificarea virusului
într-un material suspect se recurgea la inocularea
iepurilor sau a şoarecilor în vârstă de până la o
săptămână. Iepurii sunt foarte sensibili şi după 2 -
5 zile de la inocularea pe cale i.m. prezintă prurit
intens local, urmat de moarte în câteva ore.
Uneori, moartea iepurilor se produce fără a
prezenta prurit. La ora actuală, pentru izolarea
virusului din creier, măduva spinării, amigdale,
pulmon, scurgeri nazale, avortoni etc. se folosesc
numeroase tipuri de linii celulare sau culturi
celulare primare, însă cel mai frecvent folosită
este linia celulară de rinichi de porc (PK 15),
urmărindu-se apariŃia efectului citopatic
caracteristic după 24-72 ore. În absenŃa oricărui
efect citopatic, se recomandă efectuarea (în
continuare) unui pasaj orb. Identificarea virusului
izolat pe culturi celulare se face prin reacŃia de
SN (1), prin IF sau ELISA. Amplificarea genică
(PCR, RT-PCR) permite evidenŃierea ADN viral
în celulele ganglionului trigemen (15) sau în alte
Ńesuturi. Anticorpii specifici, care apar în serul
porcilor începând cu a şaptea zi de la infecŃie,
sunt identificaŃi prin virusneutralizare, ELISA sau
latexaglutinare (4), stabilindu-se un diagnostic
retrospectiv. Latexaglutinarea este testul cel mai
simplu (testarea unei probe necesită 10 minute) şi
foarte sensibil permiŃând detectarea seroconversiei
la 6-7 zile de la infecŃie, pe când
ELISA şi SN se pozitivează după 7-8 şi respectiv
8-10 zile. Testul ELISA are o sensibilitate
superioară celui de neutralizare a virusului şi
permite, totodată, diferenŃierea anticorpilor
rezultaŃi după infecŃia naturală de cei proveniŃi în
urma vaccinării (14). Suşele vaccinale nu posedă
o glicoproteină a învelişului (gE, gC, gG) şi ca
atare porcii vaccinaŃi cu astfel de vaccinuri
modificate genetic (deletate) nu posedă anticorpi
anti gE, gC, gG. Examenul serologic permite
precizarea sau excluderea infecŃiei, având în
vedere că în unele cazuri boala evoluează
inaparent. Interpretarea rezultatelor serologice
poate fi dificilă, mai ales la purcei, deoarece
anticorpii maternali persistă până la vârsta de 4
luni. Timpul de înjumătăŃire al anticorpilor
colostrali este de aproape 18 zile. La alte specii
de animale, anticorpii nu pot fi evidenŃiaŃi