Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Herpesviridae 91
de un an şi a fost izolat şi din leziunile
veziculoase de pe botul mânjilor care au venit în
contact cu iepele infectate.
Diagnostic
Se au în vedere datele epidemiologice şi
anatomoclinice. Pentru certitudine se recurge la
examene de laborator: virusologic (izolarea şi
identificarea agentului etiologic), serologic (SN şi
RFC) şi histologic (pe mucoasele afectate se
evidenŃiază leziuni de necroză a epiteliului,
infiltraŃii celulare şi incluzii intranucleare în
celulele marginale). PCR reprezintă un test de
diagnostic rapid, specific şi sensibil (1).
Diagnosticul diferenŃial se face faŃă de:
variolă - veziculo-pustulele se localizează, în
mod obişnuit, pe mucoasa bucală şi pe piele;
durină - incubaŃia şi durata bolii sunt mai lungi,
evoluează cu hipertermie, inapetenŃă, vaginită cu
aspect de “piele de broască râioasă”, fără vezicopustule,
iar în ultimul stadiu cu pareze şi
paralizii; dermatita ulceroasă a buzelor vulvei -
este sporadică, iar după vindecare mucoasele
vulvară şi vaginală rămân intacte.
Prognosticul este totdeauna favorabil.
Boala se vindecă, cel mai adesea, spontan.
Bibliografie
1. Dynon, K., Varrasso, A., Ficorilli, N., Holloway, S.A.,
Reubel, G.H. (2001), Austr. Vet. J., 79, 695
Tratament
Pentru combaterea infecŃiilor bacteriene
secundare se recurge la spălări locale cu soluŃii
antiseptice (permanganat de potasiu 2-4‰,
albastru de metilen 2‰, soluŃie de chlorhexidin,
faracin - 0,2% nitrofurazon în excipient apos) sau
aplicarea de pomezi cu antibiotice (neomicină,
cloramfenicol, diclorofen etc.). Dacă se produc
complicaŃii, tratamentul local este completat cu
antibiotice (oxitetraciclină) sau sulfamide
administrate pe cale generală.
Profilaxie şi combatere
Înainte de sezonul de reproducŃie armăsarii se
supun unui control clinic în timpul erecŃiei
provocate de prezenŃa unei iepe în călduri, iar la
femele, în timpul sezonului de montă se
efectuează un examen al căilor genitale
explorabile, amânându-se monta animalelor
bolnave. Se vor respecta măsurile antiepizootice
generale pentru a evita introducerea în efectiv a
animalelor de reproducŃie purtătoare de virus.
Animalele bolnave se izolează şi se tratează.
Monta se suspendă pe o perioadă de 3 săptămâni
până la 2 luni.
2. Studdert, M.J. (1996), Virus Infections of
Vertebrates: Virus Infections of Equines, 6,
Amsterdam: Elsevier, 39
5.9. ENTERITA VIRALĂ A RAłELOR
(Duck Plaque, Duck Viral Enteritis– engl.; Entenpest – germ.; Peste du canard – fr.)
C. Vasiu
Enterita virală a raŃelor (EVR), cunoscută
şi sub numele de pesta raŃelor, este o boală
infecŃioasă endemică, specifică palmipedelor, cu
evoluŃie acută, caracterizată clinic prin tulburări
generale şi digestive, iar anatomopatologic prin
leziuni hemoragice şi difteroide mai ales pe
traiectul digestiv.
Istoric
Boala a fost descrisă pentru prima dată în Olanda, în 1923,
de către Baudet, care i-a demonstrat şi etiologia virală,
considerând că este vorba de o tulpină adaptată a virusului
pestei aviare. Ulterior boala s-a extins în diverse Ńări din
Europa, Asia şi în SUA (1967). În 1942, Bos emite ipoteza că
agentul etiologic este un virus diferit de cel al pestei aviare şi al
pseudopestei, fapt confirmat în 1949 de Jansen şi Kunst.
Pierderile produse constau, în special, în scăderea producŃiei de
ouă.
Etiologie
Agentul etiologic este un virus specific
Anatid herpesvirus 1 care face parte din fam.
Herpesviridae, subfam. Alphaherpesvirinae,
genul Laryngotracheitis-like viruses ca specie
neînregistrată deocamdată oficial. Particula virală
are un diametru în jur de 130 nm. Genomul viral
este format din ADN, iar capsida, cu simetrie
icosaedrică, conŃine 192 capsomere. Virusul se