Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

162
Boli virotice şi prionice ale animalelor
Sursele de infecŃie sunt reprezentate de
animalele bolnave şi purtătoare asimptomatice,
cadavre, secreŃii şi excreŃii. Virusul este prezent
în organele şi Ńesuturile animalelor bolnave,
placentă şi Ńesuturile embrionare, fiind legat de
nucleu şi organitele celulare din citoplasmă.
Boala aleutină se transmite orizontal, prin
contact direct cu sursele primare de infecŃie
(coabitare, împerechere, înŃărcare, lotizări etc.) şi
indirect, prin intermediul surselor secundare
(adăposturi, cuşti, îngrijitori, furaje, apă, vectori
animaŃi etc.). În funcŃie de prezenŃa virusului în
salivă, urină şi fecale, infecŃia se poate transmite
prin acestea, inclusiv prin muşcătură, în timpul
manipulărilor cu mănuşile contaminate. BA se
poate transmite prin sursele secundare, mai ales
prin vectorii animaŃi, la nurcile din crescătoriile
aplicate (27).
În general, se admit două căi principale de
transmitere: fecal-orală şi respiratorie prin
aerosoli contaminaŃi cu salivă (42). Transmiterea
verticală este cea mai frecventă. Aceasta se face
intrauterin, de la mamă la făt şi prin colostru sau
lapte la nou-născuŃi. Pe cale genitală se transmite
foarte rar.
Transmiterea bolii la pui depinde, în primul
rând, de starea imunitară a mamelor (41). Astfel:
a) puii proveniŃi de la nurcile neimunizate,
care la rândul lor, nu au beneficiat de imunitatea
pasivă colostrală de la mame, se pot infecta prin
surse primare sau secundare de infecŃie şi fac o
formă pulmonară gravă (pneumonia interstiŃială
cu evoluŃie doar de câteva zile);
b) puii proveniŃi de la nurci infectate, care
primesc prin colostru şi lapte atât virus cât şi
anticorpi, contactează boala cu evoluŃie obişnuită,
după o incubaŃie de câteva luni;
c) puii proveniŃi de la nurci nealeutine,
rezistente la boala aleutină, infectaŃi de obicei, cu
tulpini slab virulente, devin purtători de virus.
Ratonii, precum şi unele insecte hematofage,
cum sunt ŃânŃarii, în unele experienŃe s-au dovedit
a avea rol de vectori. Izolarea virusului din
limfonodurile mezenterice, după mai multe luni
de la infecŃia experimentală cu tulpina Pullman,
prezintă o mare importanŃă epidemiologică,
explicând parŃial persistenŃa bolii în unele unităŃi
contaminate.
Când apare pentru prima dată în unele unităŃi,
evoluează insidios, la un număr mai mic de
cazuri, cu difuziune şi forme evolutive lente, cu
mortalitate redusă şi cu un tablou morfopatologic
atipic, pentru o perioadă de 1-2 ani, timp în care
pierderile sunt atribuite unor factori nespecifici.
Cu timpul, sub acŃiunea unor factori de stres
(alimentar, termic, transport, gestaŃie, lactaŃie
etc.), morbiditatea şi mortalitatea cresc, boala
luând un caracter endemic, cu cazuri ce prezintă
un tablou morfoclinic caracteristic. În unităŃile
contaminate, boala Carré are o evoluŃie severă, cu
mortalitate crescută, comparativ cu unităŃile
indemne.
BA are caracter sezonier. Astfel, se
înregistrează o creştere a morbidităŃii şi
mortalităŃii în timpul fătărilor, îndeosebi la puii
nou-născuŃi, apoi toamna, şi la apariŃia
îngheŃului. La intervenŃia diferitelor stresuri sau a
unor tulpini foarte patogene, boala afectează şi
nurcile non-aleutine (AA sau Aa).
Contaminarea unităŃilor indemne are loc, în
majoritatea cazurilor, prin achiziŃionarea din
unităŃile contaminate de nurci bolnave sau cu
forme subclinice. Boala se răspândeşte apoi în
efectiv progresiv, mai ales când intervin şi unii
factori de stres. În cele mai multe unităŃi, evoluŃia
este, din punct de vedere clinic asimptomatică
sau cronică, îmbrăcând cu timpul un caracter
staŃionar sau trenant.
Patogeneză
După pătrunderea în organism, virusul se
localizează în organele Ńintă: rinichi, ficat, creier,
măduva osoasă, limfonoduri, intestin, glande
salivare, ovare, sânge etc. în care se multiplică. În
mecanismul patogenic intervin fenomene comune
atât virozelor, cât şi bolilor tumorale, genetice şi
imunologice, boala aleutină fiind încadrată în
grupa bolilor de colagen. Din punct de vedere
patogenezic, se deosebesc două cicluri – unul
primar şi unul secundar (93). Ciclul primar
(infecŃios) începe după pătrunderea virusului în
organism, cu apariŃia viremiei, dar şi cu
modificări specifice date de acest virus, urmând
în general cursul patogenezic din bolile
infecŃioase, cu stimularea proliferării limfocitelor
B, apoi T şi a plasmocitelor, cu elaborarea de
anticorpi, cu infiltraŃii de tip plasmocitar aproape
în toate organele. Urmarea unei intense stimulări
antigenice, se elaborează cantităŃi mari de
gammaglobuline anormale (hipergamma-