Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Arteriviridae 255
unei medii considerate ca normală (respectiv 0,69
± 1,22 ,10,5 ± 2,9 şi 1,24 ± 1,62).
La nivelul unui efectiv, anumite corelaŃii
clinico-epidemiologice pot conduce la
diagnosticul prezumtiv de PRRS:
• scroafe sterile sau cu călduri neregulate;
• avorturi, retenŃii uterine de fetuşi
mumifiaŃi;
• creşterea duratei normale a gestaŃiei;
• fătări simultane de fetuşi mumifiaŃi,
maceraŃi, morŃi sau vii, dar
subdezvoltaŃi;
• mortalitate neonatală sau perinatală
ridicată;
• vieri infertili;
• tulburări respiratorii.
Aspectele clinice şi lezionale impun
diagnosticul diferenŃial faŃă de infecŃia cu
numeroase bacterii şi virusuri (Leptospira,
Actinobacillus, Brucella, Bordetella,
Haemophilus, Pasteurella, Mycoplasma,
parvovirusul porcin, virusul bolii lui Aujeszky,
virusul gripei, al pestei porcine africane şi
clasice etc).
Confirmarea diagnosticului se realizează
numai în laborator.
Virusul PRRS se conservă cel mai bine în
organe menŃinute la temperatură joasă
(Bloemraad în 1994 arată că după 48 de ore de la
sacrificare, virusul poate fi izolat din amigdale
conservate la + 4°C), iar serul sangvin asigură o
foarte bună supravieŃuire a virusului la diferite
temperaturi de conservare, ceea ce face din acesta
o probă preferată pentru diagnosticul virusologic
curent, pe animalul în viaŃă (28).
În infecŃiile mai vechi, virusul poate fi izolat
din macrofagele alveolare (28). Acestea sunt
obŃinute prin lavaj bronho-pulmonar, apoi
centrifugate la viteză scăzută, sedimentul celular
servind drept inocul. În cazul unei infecŃii
persistente, prelevările trebuie să includă
pulmonul, macrofage alveolare şi amigdale.
Izolarea virusului se realizează prin
inocularea culturilor de macrofage alveolare cu
ser sau broiaje de organe provenind în special de
la fetuşi sau purcei morŃi sau bolnavi (30).
PrezenŃa virusului se traduce în general prin
apariŃia unui efect citopatic. Deoarece multe
tulpini virale se replică fără să inducă un astfel de
efect (4), identificarea se poate face cu un antiser
specific, printr-o reacŃie de imunoperoxidază (53)
sau prin imunofluorescenŃă (54).
Mai mulŃi cercetători utilizează pentru
izolarea virusului liniile celulare CL 2621 (9),
MA 104 sau MARC 145 (2), dar nici una dintre
acestea nu este în mod real mai sensibilă decât
macrofagele alveolare (4).
Izolarea virusului pe culturi celulare se
realizează în răstimp de 3-5 zile. Pentru a scurta
acest interval, Mengeling şi col., în 1995 (28)
propun recoltarea macrofagelor alveolare şi
identificarea directă a prezenŃei virusului printr-o
reacŃie imunochimică. În acest caz diagnosticul
poate fi obŃinut în 1-2 ore. Sensibilitatea acestei
tehnici, comparativ cu izolarea virusului, nu a
fost încă verificată.
O altă metodă de identificare directă a
virusului din Ńesuturi foloseşte anticorpi
monoclonali de şoarece specifici virusului şi un
sistem de relevare anti-şoarecebiotină/streptavidină-peroxidază
(16).
Identificarea virusului pe secŃiuni de Ńesut
pulmonar are o sensibilitate de 67%, dar dacă
este însoŃită de identificarea antigenului şi din
amigdale, aceasta poate fi de 95% (16). Cele mai
bune rezultate au fost obŃinute din probe
prelevate pe lobi pulmonari anteriori şi mijlocii
(7). Această metodă directă se dovedeşte
interesantă pentru prelevări contaminate, dar nu
este indicată pentru izolarea pe culturi celulare.
Altă metodă de identificare a virusului din
Ńesuturi utilizează, ca şi precedenta, anticorpi
monoclonali de şoarece dar fixarea acestora pe
antigenele virale este secundar revelată printr-un
anticorp anti-şoarece cuplat cu aur coloidal.
Compararea celor două metode a demonstrat
avantajele rapidităŃii de execuŃie şi sensibilităŃii
metodei cu aur coloidal (2).
Diagnosticul serologic. Identificarea
anticorpilor specifici a fost realizată pentru prima
dată de Wensvoort şi col. în 1991 (54). PrezenŃa
acestora în serul de porc este relevată printr-o
reacŃie imunoenzimatică pe macrofage alveolare
infectate cu virusul PRRS. În prezent, această
reacŃie de imunoperoxidază pe monostrat celular
(immunoperoxidase monolayer assay = IPMA)
este practicată în numeroase laboratoare europene
care utilizează diferite izolate ca antigene (11).