16.02.2014 Views

Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

<strong>Boli</strong> produse de virusuri din fam. Arteriviridae 255<br />

unei medii con<strong>si</strong>derate ca normală (respectiv 0,69<br />

± 1,22 ,10,5 ± 2,9 şi 1,24 ± 1,62).<br />

La nivelul unui efectiv, anumite corelaŃii<br />

clinico-epidemiologice pot conduce la<br />

diagnosticul prezumtiv de PRRS:<br />

• scroafe sterile sau cu călduri neregulate;<br />

• avorturi, retenŃii uterine de fetuşi<br />

mumifiaŃi;<br />

• creşterea duratei norm<strong>ale</strong> a gestaŃiei;<br />

• fătări <strong>si</strong>multane de fetuşi mumifiaŃi,<br />

maceraŃi, morŃi sau vii, dar<br />

subdezvoltaŃi;<br />

• mortalitate neonatală sau perinatală<br />

ridicată;<br />

• vieri infertili;<br />

• tulburări respiratorii.<br />

Aspectele clinice şi lezion<strong>ale</strong> impun<br />

diagnosticul diferenŃial faŃă de infecŃia cu<br />

numeroase bacterii şi virusuri (Leptospira,<br />

Actinobacillus, Brucella, Bordetella,<br />

Haemophilus, Pasteurella, Mycoplasma,<br />

parvovirusul porcin, virusul bolii lui Aujeszky,<br />

virusul gripei, al pestei porcine africane şi<br />

cla<strong>si</strong>ce etc).<br />

Confirmarea diagnosticului se realizează<br />

numai în laborator.<br />

Virusul PRRS se conservă cel mai bine în<br />

organe menŃinute la temperatură joasă<br />

(Bloemraad în 1994 arată că după 48 de ore de la<br />

sacrificare, virusul poate fi izolat din amigd<strong>ale</strong><br />

conservate la + 4°C), iar serul sangvin a<strong>si</strong>gură o<br />

foarte bună supravieŃuire a virusului la diferite<br />

temperaturi de conservare, ceea ce face din acesta<br />

o probă preferată pentru diagnosticul virusologic<br />

curent, pe animalul în viaŃă (28).<br />

În infecŃiile mai vechi, virusul poate fi izolat<br />

din macrofagele alveolare (28). Acestea sunt<br />

obŃinute prin lavaj bronho-pulmonar, apoi<br />

centrifugate la viteză scăzută, sedimentul celular<br />

servind drept inocul. În cazul unei infecŃii<br />

per<strong>si</strong>stente, prelevările trebuie să includă<br />

pulmonul, macrofage alveolare şi amigd<strong>ale</strong>.<br />

Izolarea virusului se realizează prin<br />

inocularea culturilor de macrofage alveolare cu<br />

ser sau broiaje de organe provenind în special de<br />

la fetuşi sau purcei morŃi sau bolnavi (30).<br />

PrezenŃa virusului se traduce în general prin<br />

apariŃia unui efect citopatic. Deoarece multe<br />

tulpini vir<strong>ale</strong> se replică fără să inducă un astfel de<br />

efect (4), identificarea se poate face cu un antiser<br />

specific, printr-o reacŃie de imunoperoxidază (53)<br />

sau prin imunofluorescenŃă (54).<br />

Mai mulŃi cercetători utilizează pentru<br />

izolarea virusului liniile celulare CL 2621 (9),<br />

MA 104 sau MARC 145 (2), dar nici una dintre<br />

acestea nu este în mod real mai sen<strong>si</strong>bilă decât<br />

macrofagele alveolare (4).<br />

Izolarea virusului pe culturi celulare se<br />

realizează în răstimp de 3-5 zile. Pentru a scurta<br />

acest interval, Mengeling şi col., în 1995 (28)<br />

propun recoltarea macrofagelor alveolare şi<br />

identificarea directă a prezenŃei virusului printr-o<br />

reacŃie imunochimică. În acest caz diagnosticul<br />

poate fi obŃinut în 1-2 ore. Sen<strong>si</strong>bilitatea acestei<br />

tehnici, comparativ cu izolarea virusului, nu a<br />

fost încă verificată.<br />

O altă metodă de identificare directă a<br />

virusului din Ńesuturi foloseşte anticorpi<br />

monoclonali de şoarece specifici virusului şi un<br />

<strong>si</strong>stem de relevare anti-şoarecebiotină/streptavidină-peroxidază<br />

(16).<br />

Identificarea virusului pe secŃiuni de Ńesut<br />

pulmonar are o sen<strong>si</strong>bilitate de 67%, dar dacă<br />

este însoŃită de identificarea antigenului şi din<br />

amigd<strong>ale</strong>, aceasta poate fi de 95% (16). Cele mai<br />

bune rezultate au fost obŃinute din probe<br />

prelevate pe lobi pulmonari anteriori şi mijlocii<br />

(7). Această metodă directă se dovedeşte<br />

interesantă pentru prelevări contaminate, dar nu<br />

este indicată pentru izolarea pe culturi celulare.<br />

Altă metodă de identificare a virusului din<br />

Ńesuturi utilizează, ca şi precedenta, anticorpi<br />

monoclonali de şoarece dar fixarea acestora pe<br />

antigenele vir<strong>ale</strong> este secundar revelată printr-un<br />

anticorp anti-şoarece cuplat cu aur coloidal.<br />

Compararea celor două metode a demonstrat<br />

avantajele rapidităŃii de execuŃie şi sen<strong>si</strong>bilităŃii<br />

metodei cu aur coloidal (2).<br />

Diagnosticul serologic. Identificarea<br />

anticorpilor specifici a fost realizată pentru prima<br />

dată de Wensvoort şi col. în 1991 (54). PrezenŃa<br />

acestora în serul de porc este relevată printr-o<br />

reacŃie imunoenzimatică pe macrofage alveolare<br />

infectate cu virusul PRRS. În prezent, această<br />

reacŃie de imunoperoxidază pe monostrat celular<br />

(immunoperoxidase monolayer assay = IPMA)<br />

este practicată în numeroase laboratoare europene<br />

care utilizează diferite izolate ca antigene (11).

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!