Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

298
Boli virotice şi prionice ale animalelor
diametru de 0,5-3 cm, conŃin un lichid clar şi se
sparg după 24-48 de ore de la apariŃie. După
spargere, temperatura revine la normal şi rezultă
zone sângerânde şi denudate. Animalele preferă
decubitul, şchiopătă, prezintă hipersalivaŃie şi
anorexie. Pot să apară şi exongulări (5, 34).
Veziculele secundare apar, mai frecvent, în
regiunea extremităŃilor membrelor, fiind mai des
întâlnite la porcii adulŃi. Din cauza durerii locale,
porcii şchiopătă evident şi preferă decubitul.
Localizarea podală poate fi predominantă în
unele focare de boală şi fără semnificaŃie în alte
focare (29, 39).
La scroafele gestante, infecŃia în a doua
jumătate a gestaŃiei este urmată de avorturi, iar la
scroafele în lactaŃie apare hipo- şi agalaxia (29,
39).
La tineretul după înŃărcare, grăsuni şi adulŃi,
mortalitatea este sub 5%, dar la purceii sugari
pierderile prin mortalitate sunt mari din cauza
hipo- şi agalaxiei şi a erupŃiei veziculare bucale şi
nazale (9, 33, 39).
Boala durează 1-2 săptămâni şi se termină, de
regulă, prin vindecare. InfecŃiile bacteriene
secundare produc complicaŃii, identice cu cele
din febra aftoasă. Porcii slăbesc şi necesită o lună
în plus de furajare pentru a atinge greutatea
normală (29, 33).
Leziunile anatomopatologice nu sunt
semnificative, iar modificările histologice,
consecutive formării aftelor, sunt similare celor
din febra aftoasă (9, 29).
Diagnostic
EVP se suspicionează pe baza caracterelor
epidemiologice şi a manifestărilor clinice.
Diagnosticul diferenŃial se face faŃă de alte boli
cu evoluŃie clinică asemănătoare (febra aftoasă,
boala veziculoasă şi stomatita veziculoasă), prin
examene de laborator.
Pentru examenele de laborator se prelevează,
de la animale, epitelii, lichid vezicular şi probe de
sânge (9, 33, 39).
În laboratoare autorizate se efectuează
următoarele examene: izolarea şi cultivarea
virusului, microscopia electronică, RFC,
virusneutralizarea pe culturi celulare,
imunodifuzia, testul imunoenzimatic (ELISA) şi,
mai nou, sondele ADN şi testele serologice cu
anticorpi monoclonali (8, 9, 29, 33, 39).
Unele examene serologice (RFC,
virusneutralizarea) permit nu numai confirmarea
diagnosticului de boală, ci şi identificarea
serotipului de virus, care a produs infecŃia.
Virusneutralizarea poate fi făcută cu seruri
standard sau cu serotipuri standard de virus (9,
33).
Profilaxie şi combatere
Profilaxia EVP a fost bazată, în SUA, pe
măsuri generale care, în funcŃie de situaŃia
epidemiologică şi de cunoştinŃele acumulate, au
avut următoarele obiective: carantină; tratamente;
dezinfecŃii; restricŃii privind circulaŃia suinelor;
interzicerea administrării deşeurilor de abator, a
resturilor alimentare şi a unor produse şi
subproduse nesterilizate termic în hrana porcilor;
lichidarea efectivelor de porci din fermele în care
a evoluat boala (9, 29, 33).
Imunoprofilaxia nu a fost utilizată în mod
curent, cu toate că Madin şi Traum în anul 1953
(33) au preparat un vaccin inactivat cu formol şi
adsorbit pe hidroxid de aluminiu, după tehnica
Schmidt-Waldman. Vaccinul a indus anticorpi,
după 3 săptămâni, cu titruri mari, protective, pe o
durată de 6 luni.
În cazul apariŃiei bolii, măsura de bază în
combatere este lichidarea efectivului (stampingout)
urmată de dezinfecŃii şi repaus biologic.
În general, în profilaxia şi combaterea EVP,
se aplică măsurile sanitare recomandate şi în
celelalte boli cu erupŃie veziculară a suinelor.
EVP nu a mai apărut după anul 1959 când a
fost declarată ca boală eradicată, în USA, ca
urmare a aplicării unor măsuri radicale, luate
după cunoaşterea completă a surselor de infecŃie
şi a modului de transmitere.