Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Coronaviridae 311
dobândesc formă cubică sau aplatizată, nuclei
picnotici şi vacuole intracitoplasmatice.
Desprinderea lor de pe vilozităŃile intestinale
duce la scurtarea acestora. În schimb, stroma
vilozităŃilor apare edemaŃiată, cu proliferări
histiocitare.
Diagnostic
În cursul unei epidemii de GET a cărei
prezenŃă în zonă este deja stabilită şi cunoscută,
diagnosticul poate fi stabilit de regulă numai pe
baza caracterelor epidemiologice, coroborate cu
manifestările clinice şi tabloul morfopatologic.
În efectivele în care nu există toate structurile
de vârstă, în efectivele în care GET a mai evoluat
nu cu mult timp în urmă sau în care se practică
vaccinarea, evoluŃia bolii îmbrăcând o alură
endemică, trenantă, numai diagnosticul de
laborator poate furniza un rezultat edificator, cert.
Un examen simplu, uşor de efectuat în
laborator, dar şi în condiŃii de teren, a fost
recomandat de Hooper şi Haelterman în 1966.
Acesta constă în evidenŃierea vililor intestinali cu
ajutorul unei lupe binoculare sau chiar a unei lupe
simple, portabile, pe o porŃiune de jejun în
prealabil spălat la un jet lin de apă, imersionată
apoi în apă de robinet într-un vas Petri. Scurtarea
(atrofia) drastică a vililor pe toată întinderea
jejunului, aşa cum s-a menŃionat la patogeneză,
pledează pentru GET şi poate exclude
colibaciloza, dizenteria anaerobă, gastroenterita
hemoragico-necrotică şi alte infecŃii digestive
bacteriene ale porcinelor (deşi nu în toate
cazurile), dar nu exclude infecŃia cu rotavirusuri
şi mai ales nu exclude diareea epidemică porcină
produsă de un alt coronavirus (Porcine epidemic
diarrhea virus), diferit antigenic, şi nici
coccidioza.
Examenul la lupă pentru prezenŃa vililor
trebuie făcut pe purcei în vârstă de până la 10
zile, aflaŃi la 1-3 zile după infecŃie. Mai târziu
,interpretarea rezultatelor este dificilă din cauza
refacerii vilozităŃilor.
Un diagnostic de certitudine se poate pune în
laborator, printr-un examen care să releve:
- prezenŃa antigenului viral (VGET);
- prezenŃa unui virus cu aspect
electronomicroscopic specific VGET;
- prezenŃa acidului nucleic viral (VGET);
- posibilitatea izolării virusului pe culturi
celulare şi identificarea lui printr-un test de
specificitate pentru VGET;
- prezenŃa anticorpilor specifici la
animalele trecute prin boală, cu menŃiunea că
testele serologice nu disting între anticorpii
antiGET şi anticorpii contra coronavirusului
respirator porcin.
EvidenŃierea antigenului viral direct în
celulele mucoasei intestinale este probabil cea
mai larg utilizată metodă de diagnostic a GET.
Aceasta se poate face prin imunofluorescenŃă
directă (cu ser specific marcat) sau prin testul de
imunoperoxidază. Materialul patologic este
reprezentat de un raclat de mucoasă jejunală
recoltată de la purcei sacrificaŃi în acest scop, în
stadiul de debut a diareei (43) sau pe secŃiuni
intestinale făcute la creostat (55). Erori de
diagnostic prin IF pot apare dacă reagentul (serul
marcat) este policlonal, provenind de la purcei
seropozitivi şi faŃă de alte viroze intestinale
porcine (Rota, ECSO, DEP) sau faŃă de
coronavirusul porcin respirator.
Un test ELISA dublu sandwich, cu ser
monoclonal sau policlonal, pentru detectarea
virusului în celulele intestinale, în conŃinutul
intestinal sau în fecale, a permis o mai mare
extindere în ultima vreme (55).
EvidenŃierea virusului direct în materialul
patologic cu ajutorul microscopului electronic
este posibilă dar, având în vedere asemănarea lui
morfologică cu virusul DEP şi cu CVRP, pentru
diferenŃierea de acestea se recomandă
imunoelectromicroscopia.
EvidenŃierea genomului viral reprezintă o
metodă mai modernă de diagnostic, foarte
specifică dar, fiind mai pretenŃioasă sub raportul
dotării, această metodă nu s-a extins încă în
practica curentă de diagnostic. Metoda permite
recunoaşterea certă a secvenŃelor genomice
specifice VGET aflat direct în probele de fecale,
în Ńesuturi sau în culturi infectate.
Izolarea şi identificarea virusului este, la ora
actuală, o metodă larg utilizată în diagnosticul de
laborator al GET.
Izolarea VGET se poate face pe culturi
celulare de glande tiroide, salivare sau testiculare
porcine. Dezavantajul metodei constă în faptul că
prezenŃa virusului în cultură nu este evidentă în
toate cazurile de la primul sau primele pasaje,