Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Coronaviridae 319
timp de 30 min. Este stabil la 37°C, la pH cuprins
între 6,5-7,5 şi chiar la pH cuprins între 5-9, dacă
temperatura este de 4°C (43).
Epidemiologie
Se pare că singura specie receptivă natural
este porcul. Unele tulpini afectează porcii de
toate vârstele, altele numai structurile de vârstă
mai mari de 4-5 săptămâni. Acest fapt este
posibil să se datoreze nu proprietăŃilor tulpinii ci
statusului imunologic al efectivelor. Dacă într-o
populaŃie de porcine dintr-un anumit teritoriu
DEP a îmbrăcat un caracter endemic staŃionar,
progenii vor putea beneficia de imunitate pasivă
de origine lactogenică şi vor fi protejaŃi până
după înŃărcare, dar într-un efectiv în care VDEP
apare pentru prima dată, se vor îmbolnăvii toŃi
porcii, ca în GET. În general, morbiditatea este
mai mare la grăsuni şi adulŃi şi mai mică la
sugari, în timp ce mortalitatea este mai mare la
sugari şi mică la adulŃi, dar există şi numeroase
excepŃii.
Sursa de infecŃie primară o reprezintă porcii
bolnavi sau trecuŃi prin boală, de la care virusul
se transmite direct la porcii sănătoşi sau indirect,
prin intermediul surselor secundare, a vectorilor
animaŃi (pasiv) sau neanimaŃi.
Calea de infecŃie certă este cea orală. Alte căi
încă nu au fost dovedite.
Dinamica epidemiei depinde de statusul
imunologic al efectivului, de mărimea
efectivului, de structurile de vârstă existente şi de
tipul de exploatare. În funcŃie de toŃi aceşti
factori, DEP se poate prezenta sub diferite forme,
mergând de la o evoluŃie foarte gravă, cu
morbiditate de 100% şi mortalitate ridicată la
purceii sugari şi până la forme evolutive foarte
uşoare, cu semne digestive destul de discrete,
prezente mai ales la grăsuni şi tineret. În
efectivele mari, crescute intensiv, virusul se poate
menŃine mult timp, trecând de la o serie de purcei
la alta, pe măsură ce se va epuiza imunitatea
parenterală şi pe măsură ce se introduc noi
animale, în efectivele cu circuit deschis. Din
acest punct de vedere DEP poate fi mai uşor
confundată şi pusă pe seama diareei de înŃărcare
cauzată de deficienŃele de înŃărcare, în special în
înŃărcarea timpurie, cu furaje necorespunzătoare,
cât şi pe seama participării lui E. coli.
Tabloul clinic
Manifestările clinice în DEP sunt foarte
asemănătoare cu cele din GET, de care nici nu
poate fi deosebită doar pe baza simptomelor.
Deosebirile Ńin mai mult de dinamica
epidemiologică, DEP fiind de obicei mai puŃin
difuzibilă şi mai puŃin letală printre sugarii de 1-
10 zile decât GET, dar există şi focare de DEP
mai difuzibile şi mai letale decât GET.
Simptomul dominant, la toate vârstele, este
diareea apoasă, care duce la deshidratare şi este
însoŃită de alterarea stării generale (abatere,
inapetenŃă), uneori vomitări şi agalaxie. Diareea
este foarte severă la purceii în vârstă de până la o
săptămână, care provin din mame fără
antecedente privind infecŃia cu VDEP la care
morbiditatea este maximă şi la care mortalitatea
poate să atingă, în unele focare, 50-80% (43). La
tineret şi la adulŃi singurul simptom care atrage
atenŃia este diareea apoasă, care durează câteva
zile la un individ, dar care persistă în efectiv
câteva săptămâni, terminarea bolii fiind
vindecarea în marea majoritate a cazurilor, în
răstimp de 7-10 zile şi în proporŃie de 97-99%
(43).
La toate categoriile de vârstă se înregistrează
o pierdere în greutate, la unele categorii
înregistrându-se şi o reducere a conversiei
furajelor, în următoarele câteva săptămâni.
Şi leziunile sunt similare celor din GET.
Intestinul subŃire este destins de conŃinutul fluid,
de culoare gălbuie şi are peretele subŃiat.
La examenul histologic, la sugari se remarcă
exfolierea enterocitelor de pe vilozităŃile
mucoasei intestinului subŃire, proces ce se
soldează cu scurtarea vilozităŃilor. Această
„denudare” a vilozităŃilor este de regulă mai puŃin
drastică decât în GET (raportul 3/1 faŃă de 7/1
normal şi 2/1-1/1 în GET). Desprinderea
enterocitelor infectate şi antrenarea lor de către
conŃinutul intestinal se poate constata la 18-36
ore de la infecŃia orală, aproximativ concomitent
cu apariŃia diareei şi încetează după aproximativ
5 zile. Refacerea epiteliului, la purceii sugari care
supravieŃuiesc infecŃiei, durează 10-12 zile, pe
toată această durată fiind prezentă o
malabsorbŃie, a cărei gravitate depinde de
întinderea relativă a suprafeŃei mucoasei
intestinale.