Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

322
Boli virotice şi prionice ale animalelor
Prin inoculare pe cale oronazală de material
patologic (secreŃii nazale recoltate de la purcei cu
VWD) la purcei sănătoşi, privaŃi de colostru,
Andrieş şi Pensaert (39) au reprodus boala, forma
VWD, după o perioadă de incubaŃie de
aproximativ 4 zile şi au demonstrat prezenŃa
virusului în mucoasa respiratorie, pulmoni şi în
mucoasa intestinului subŃire. Într-o fază
următoare, de aici, VHEP poate difuza (sau nu)
spre sistemul nervos central, prin intermediul
nervilor periferici. Reflexul de vomitare este
rezultatul multiplicării virusului la nivelul
ganglionului distal al vagului şi a neuronilor din
zona centrului nervos al vomei, din bulb.
Tabloul clinic
După o perioadă de incubaŃie de 4-7 zile,
boala se manifestă, prin simptome severe la
purceii de până la 2-3 săptămâni şi prin simptome
mai şterse la purceii mai mari. Tabloul
simptomatologic este dominat în unele focare de
sindromul enteric şi în alte focare, de
sindromul encefalitic.
Forma enterică, numită şi vomiting and
wasting disease (VWD) debutează prin strănut,
tuse, vomitări sau eforturi de vomitare repetate,
sunt neliniştiŃi, cifozaŃi, fac tentative de supt sau
de a bea apă, de obicei nereuşite din care cauză se
deshidratează rapid şi se constipă. În faza finală
devin anorexici, cianotici, dispneici şi în
majoritatea cazurilor mor, după o scurtă perioadă
comatoasă. Purceii mai mari, de asemenea,
vomită şi prezintă o stare generală degradată. La
aceştia, şansele de supravieŃuire sporesc direct
proporŃional cu vârsta, însă purceii trecuŃi prin
boală rămân în urmă cu creşterea.
Temperatura este crescută numai în faza de
debut a bolii.
Unii purcei pot prezenta diaree, dar cu totul
inconstant.
Forma encefalitică poate debuta ca atare sau
poate surveni mai târziu, într-un focar care a
debutat cu forme enterice de boală. După 2-3 zile,
în care predomină starea de depresie şi
vomitările, strănutul şi tusea, apar şi simptome de
encefalomielită: hiperestezie şi tremurături
musculare, mers necoordonat, retropulsie.
Curând, purceii bolnavi rămân în decubit
permanent, incapabili să se mai deplaseze,
prezintă mişcări de pedalare, nistagmus,
opistotonus, dispnee, cianoză şi mor în proporŃie
de aproape 100%.
La vârste mai mari boala trece nesesizată sau,
în unele cazuri, după o evoluŃie discretă, sfârşeşte
prin pareze sau paralizii ale membrelor
posterioare şi eventual prin orbire.
ApariŃia ambelor forme de exprimare a bolii
încetează după 2-3 săptămâni, adică atât cât este
necesar pentru imunizarea scroafelor şi fătarea
primilor purcei care să beneficieze de imunitate
maternală.
Au fost descrise şi forme de evoluŃie a EPVH
atipice.
Tabloul morfopatologic
Leziunile macroscopice sunt necaracteristice.
Aspectul deshidratat sau emaciat al cadavrelor,
distensia stomacului, care este plin cu gaze şi
intestinul lipsit de conŃinut sunt, de regulă,
singurele modificări notabile.
Microscopic, pot fi surprinse leziuni, dar şi
acestea sunt puŃin caracteristice. Mai importante
sunt leziunile degenerative din tonsile, mucoasa
nazală, bronhii şi alveolele pulmonare,
infiltraŃiile peribronhiolare cu neutrofile şi
macrofage.
În forma encefalitică aproape toŃi purceii, dar
numai unii dintre purcei cu forma VWD prezintă
leziuni de encefalomielită nepurulentă, cu
degenerări neuronale şi infiltraŃii sub formă de
manşoane perivasculare localizate, în special în
materia cenuşie.
Leziuni degenerative şi infiltrative pot fi
surprinse şi în peretele stomacului şi în pulmoni,
în forma VWD (43).
Diagnostic
Caracterele epidemiologice, simptomele şi
leziunile histologice permit formularea
suspiciunii de EPVH, dar diagnosticul se impune
a fi confirmat prin examene de laborator. În acest
scop se recomandă izolarea virusului din tonsile,
encefal şi pulmoni de la purceii aflaŃi în primele
1-2 zile de boală, pe culturi celulare primare de
rinichi de porc sau pe culturi celulare secundare
de tiroidă de porc.
Uneori de la început, alteori după un pasaj
orb, în cazurile pozitive se remarcă aspectul
sinciŃializat al substratului celular şi capacitatea
sa hemaglutinantă şi hemadsorbantă.