Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Adenoviridae 21
sănătoase şi bolnave, nu a fost posibilă
reproducerea experimentală a infecŃiei la această
specie. Prin monitorizări serologice frecvente,
efectuate în ferme de raŃă şi gâscă, a putut fi pusă
în evidenŃă prezenŃa anticorpilor specifici
antivirus EDS-76. Tulpini de virus, identice cu
virusul EDS-76, au fost izolate din efective de
raŃe cu manifestări diareice severe, care prezentau
scăderi ale producŃiei de ouă şi deprecierea cojii
oului. În urma infecŃiilor experimentale cu virus
EDS, efectuate la curci şi fazani, a putut fi
reprodus sindromul scăderii ouatului, dar în
condiŃii naturale, la aceste specii, nu au fost
semnalate manifestări clinice de EDS, tipice
găinilor şi prepeliŃelor.
Găinile ouătoare sunt receptive la boală
indiferent de vârstă. Se recunoaşte, de asemenea,
influenŃa susceptibilităŃii genetice în această
boală. Găinile din rasele Rhode-Island, Rock şi
Cornish, care produc ouă cu coajă pigmentată,
sunt mult mai susceptibile. În general, păsările
din rasa Leghorn care produc ouă cu coaja albă,
sunt refractare la infecŃie. Gena responsabilă de
culoarea cojii oului este în egală măsură
responsabilă şi de gradul de susceptibilitate la
infecŃia naturală. Susceptibilitatea genetică faŃă
de alte 11 serotipuri de adenovirusuri izolate de la
găini şi două serotipuri izolate de la curci, nu a
putut fi demonstrată.
Transmiterea bolii se poate realiza atât pe
cale verticală, cât şi pe cale orizontală. Principala
cale de transmitere a infecŃiei este calea verticală
(de la matcă la progeni), virusul rămânând în
stare latentă în organismul păsării infectate până
la maturitatea sexuală şi atingerea vârfului de
ouat. În transmiterea orizontală sursa principală
de contaminare este reprezentată de fecalele
infectate, provenite de la acei indivizi care au fost
deja infectaŃi in ovo, sau de la indivizi care au
trecut prin boală. Fecalele se contaminează prin
intermediul mucusului care este expulzat din
oviduct şi care conŃine o mare cantitate de virus.
Perioada în care este eliminată cea mai mare
cantitate de virus infectant, coincide cu perioada
în care apar manifestările clinice ale acestui
sindrom (scăderea ouatului, apariŃia ouălor cu
defecte de coajă sau a ouălor în pieliŃă). Totuşi,
această cale de propagare a infecŃiei este relativ
redusă şi intermitentă.
Fecalele păsărilor infectate in ovo pot
contamina furajele, echipamentele tehnologice
sau alŃi vectori biologici şi astfel infecŃia poate fi
propagată orizontal, de la aceste efective spre alte
ferme, la alte efective, necontaminate şi
susceptibile (13).
Propagarea infecŃiei pe cale orizontală în
general se realizează lent, într-o perioadă de timp
relativ lungă, apreciată la aproximativ 11
săptămâni. Această perioadă poate fi, însă,
influenŃată de sistemul de creştere şi exploatare a
găinilor ouătoare. Astfel, în cazul păsărilor Ńinute
pe aşternut, propagarea infecŃiei pe cale
orizontală se realizează într-un interval de timp
relativ scurt comparativ cu păsările crescute în
baterii. ExplicaŃia constă în faptul că, la păsările
crescute pe aşternut, ingerarea ouălor infectate cu
coaja moale, sau a furajelor contaminate cu fecale
provenite de la păsări bolnave, de către păsările
susceptibile, se realizează mult mai uşor decât în
cazul celor crescute în baterii.
În anumite zone geografice, sursele
principale de infecŃie şi de diseminare ale
acesteia sunt reprezentate de “gazdele primare ale
virusului” - palmipedele domestice sau sălbatice.
Acestea, prin dejecŃii, pot contamina furajul sau
apa. În Ńări cum ar fi Marea Britanie şi Olanda a
fost demonstrat faptul că principala sursă de
infecŃie este reprezentată de către palmipede.
Patogeneză
Mecanismele prin care infecŃia se propagă în
efectivele de găini ouătoare precum şi cele de
etiopatogeneză sunt complexe.
Din focarele de infecŃie apărute în efectivele
de părinŃi, infecŃia se poate transmite exclusiv pe
cale verticală, la progeni. În general, rata de
transmitere a infecŃiei, pe această cale, este
relativ redusă. Păsările (pui de o zi) care provin
din ouă infectate, împrăştie ulterior, în perioada
de creştere, infecŃia pe cale orizontală şi la ceilalŃi
subiecŃi, care provin din ouă neinfectate (13).
Contaminarea progenilor pe cale orizontală
are câteva particularităŃi, care merită să fie
reŃinute. Puii care provin din ouă infectate,
cantonează virusul în organism o perioadă de
timp în stare latentă, multiplicarea masivă a
acestuia şi implicit excreŃia virusului,
predominant pe cale digestivă (prin fecale),
realizându-se în perioada maturităŃii sexuale şi