Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

430
Boli virotice şi prionice ale animalelor
induce reacŃii postvaccinale severe. Imunitatea
conferită este însă de scurtă durată şi din această
cauză poate fi considerată mai mult ca o
imunitate pregătitoare pentru vaccinările
următoare (18).
Vaccinarea prin imersia ciocului (dipping
sau trampaj) se aplică la puii aflaŃi la prima sau
a doua vaccinare, cu vaccinuri lentogene. Implică
riscul transmiterii în serie a unor infecŃii aleatorii
şi mai puŃin a unor reacŃii cu simptome
respiratorii, datorate virusului vaccinal.
Imunitatea este cu aproximativ 50% mai scăzută,
dar productivitatea muncii este mai mare cu
aproximativ 35% decât la vaccinarea
intraconjunctivală (20).
Vaccinarea în apa de băut este uşor de
executat şi nu implică disconfortul (stresul) legat
de prinderea şi contenŃia păsărilor, ca în cazul
vaccinărilor individuale, dar nici imunitatea pe
care o conferă nu este la fel de sigură şi uniformă
(18), mai ales dacă nu se respectă întocmai
regulile legate de calitatea apei, timpul de
însetare, frontul de adăpare şi materialul
adăpătorilor. Nu se pretează pentru vaccinurile
inactivate şi nici pentru majoritatea tulpinilor
mezogene.
Vaccinarea prin aerosoli este metoda cea
mai modernă, care conferă cea mai bună
imunitate (puii nu se pot sustrage de la
vaccinare), dar la care se poate apela numai în
cazul efectivelor cazate în spaŃii bine închise,
cum sunt cele din sistemele intensive de creştere,
numai după prima sau a doua vaccinare, făcute pe
o cale mai puŃin severă (intraconjunctival,
dipping) şi cu un generator de aerosoli
standardizat. Efectuarea prin aerosoli a primei
vaccinări a puilor crescuŃi la sol, se soldează cu
cele mai severe reacŃii postvaccinale, concretizate
prin simptome respiratorii, procent important de
mortalitate şi tararea păsărilor cu favorizarea
infecŃiilor cu germeni oportunişti. Pulverizarea
vaccinului cu ustensile improvizate poate
compromite rezultatul vaccinării. Există
generatoare de aerosoli cu lichid sub presiune, cu
aer sub presiune şi generatoare în care picăturile
de vaccin sunt dispersate de un jet puternic de
aer, antrenat de un ventilator. Compresoarele cu
presiune prea ridicată şi duze prea mici formează
aerosoli cu diametru prea mic, care pătrund până
în alveolele pulmonare şi determină risc ridicat
de reacŃii postvaccinale severe. Dacă presiunea
este prea mică, iar duzele au orificiu prea mare,
aerosolii vor avea diametrul prea mare şi se
depun rapid, fără să pătrundă suficient de adânc
în căile respiratorii, ceea ce reduce mult eficienŃa
vaccinării. Generatoarele standardizate, cu
ventilator, presupun existenŃa unei dispersii
verificate şi constante a mărimii particulelor de
aerosoli.
Vaccinarea prin aerosoli vizează o cale foarte
severă de pătrundere a virusului în organism,
datorită cărui fapt şi imunitatea umorală conferită
este foarte bună şi destul de uniformă, fiind
posibilă vaccinarea a zeci de mii de pui de către
un singur operator, în numai câteva minute. În
plus, vaccinarea prin aerosoli are şi avantajul că,
în afară de imunitatea sistemică umorală induce
şi imunitate locală, exact la nivelul principalei
porŃi de pătrundere a virusului, în cazul infecŃiei
naturale. Vaccinarea prin aerosoli se practică,
aproape fără excepŃie, numai cu vaccinuri vii
atenuate, preparate din tulpini lentogene.
Vaccinarea contra BN este una dintre foarte
puŃinele vaccinări practicate în medicina
veterinară, în care există posibilitatea şi, în
anumite cazuri şi obligaŃia verificării nivelului
instalării imunităŃii postvaccinale. În acest scop,
se recomandă ca, în creşterea intensivă, din
fiecare hală să se recolteze 20-25 probe de sânge
după 14 zile de la vaccinare, care se vor controla
serologic, prin IHA, titrurile inhibohemaglutinante
(IHA) de cel puŃin 1:40 (400
UIHA) putând fi considerate, în general, ca
protective deşi, titrurile IHA nu se corelează strict
cu rezistenŃa la infecŃia de control, uneori
rezistând la infecŃie pui cu titruri mai mici de
1:400, în timp ce alŃi pui, cu titruri mai mari de
1:400 pot face infecŃii letale (15, 17, 18).
În fiecare Ńară, AdministraŃia Centrală
Sanitară Veterinară a optat pentru anumite
scheme de vaccinare, scheme care Ńin cont de
recomandările producătorilor de vaccinuri şi de
situaŃia epidemiologică privind BN, dar care
diferă foarte mult de la Ńară la Ńară în ceea ce
priveşte: vaccinurile recomandate, momentul
primei vaccinări, intervalele dintre vaccinări şi
metodele de vaccinare, în funcŃie de specie,
categorie şi tip de exploataŃie.
łările membre U.E. sunt obligate să adopte o
politică comună privind profilaxia specifică a