Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Paramyxoviridae 437
nivelul mucoaselor respiratorii, urmată de
reducerea fagocitozei şi modificarea compoziŃiei
surfactantului. Prin hipersecreŃia reflexă se
elimină mucusul protector de la suprafaŃa
mucoasei, inclusiv a lizozimului şi a IgA pe care
le conŃine. ExperienŃe efectuate pe viŃei au
demonstrat că scăderea bruscă a temperaturii
mediului ambiant favorizează multiplicarea M.
haemolytica în nasofarinx, transformând această
bacterie dintr-un comensal obişnuit într-un
oportunist cu posibilităŃi de declanşare a unui
proces infecŃios. Creşterea temperaturii ambiante,
de asemenea diminuă mişcările cililor vibratili şi
creşte vâscozitatea mucusului, cu stagnarea
particulelor inhalate şi a microbilor, perturbând
clearance-ul pulmonar de la nivelul canalelor
aerofore, proces la care participă şi virusul PI-3
(4, 26). Creşterea umidităŃii relative diminuă
activitatea macrofagelor din alveole şi inhibă
elaborarea de IgA secretoare. Dintre gazele din
adăposturi, factori favorizanŃi în apariŃia şi
evoluŃia parainfluenŃei, cel mai periculos este
amoniacul. El se dizolvă în secreŃiile respiratorii
şi formează hidroxid de amoniu, cu efect iritant
local, ce declanşează spasme bronhiolare, edeme
şi hemoragii, cu tuse şi strănut. Consecutiv, are
loc căderea pililor epiteliali, hiposecreŃie de
mucus şi creşterea vâscozităŃii acestuia. În final,
celulele epiteliale mor, corionul mucoasei rămâne
denudat, creându-se noi porŃi de intrare pentru
diferite bacterii (26). ApariŃia unor procese
inflamatorii, în urma intervenŃiei diferiŃilor
factori, îndeosebi la nivelul bronhio-alveolar, se
continuă cu microbronşită difuză, edem şi
infiltraŃie a mucoasei şi submucoasei, urmată de
atelectazie şi inflamaŃie exsudativă a
parenchimului pulmonar cu exsudat seros sau
fibrinos. Sub acŃiunea virusului PI-3 şi a altor
virusuri pneumotrope au loc infiltraŃii
limfomonocitare în peretele interalveolar.
ApariŃia bronşitei fibrinoase măreşte intensitatea
cianozei şi dispneei, cu densificări ale
pulmonului pe zone întinse, mai ales în lobii
antero-inferiori. Pentru respiraŃie rămân
disponibile doar regiunile superioare ale
pulmonilor. Şi aici, în urma tulburărilor dinamicii
respiratorii, consecutiv reducerii suprafeŃei pentru
hematoză şi, consecutiv îngustării lumenului
bronhio-alveolar, se acumulează cantităŃi mari de
aer rezidual ce necesită efort sporit pentru a fi
expirat. Consecutiv, prin ruperea pereŃilor
alveolari, aerul trece şi în spaŃiul interalveolar şi
în cavităŃi nou formate, sub forma emfizemului
pulmonar, frecvent întâlnit în parainfluenŃă.
Unele particularităŃi anatomo-fiziologice ale
pulmonului la bovine, comparativ cu alte specii,
favorizează apariŃia pneumopatiilor (39), cum
sunt: extensibilitatea mai redusă a pleurei
viscerale şi grosimea ei mult crescută, ce necesită
eforturi mai mari în inspiraŃie; greutatea şi
volumul pulmonului mai reduse, raportate la
greutatea corporală, caracteristică ce necesită de
asemenea eforturi suplimentare pentru asigurarea
cantităŃii necesare de oxigen; emergenŃa
bronhiilor din trahee în unghi aproape drept,
creând dificultăŃi în respiraŃie şi eliminarea
secreŃiilor bronşice, ceea ce favorizează
obstrucŃia lor şi, consecutiv, procese inflamatorii;
capacitate defensivă mai scăzută datorită unui
număr mai redus de macrofage alveolare / mmc,
precum şi sensibilitatea crescută la hipoxie.
Tabloul clinic
Perioada de incubaŃie obişnuită este de 1-5
zile, dar poate ajunge la 14 zile. Simptomatologia
este variată, de la forme inaparente până la forme
grave, mortale, mai ales la tineret. Boala
evoluează supraacut, acut, subacut, cronic şi
sub formă benignă.
Forma supraacută. Este întâlnită mai ales la
tineretul de 1-6 luni, la viŃeii înŃărcaŃi din
efectivele indemne. Se manifestă prin febră,
bronhopneumonie gravă şi uneori edem
subcutanat cervical, cu evoluŃie de 1-3 zile.
Forma acută. Este modalitatea obişnuită de
evoluŃie a parainfluenŃei. Debutează sub această
formă sau este urmarea celei supraacute. Se
caracterizează, la cazurile cu evoluŃie uşoară, prin
apatie, inapetenŃă, tahpinee, hipertermie (40,5-
41°C), tuse uscată şi dureroasă, epiforă şi jetaj
seromucos, albicios. În formele mai grave,
întâlnite în unele focare la cca 25% din cazuri se
constată în plus cianoza mucoaselor, hipertermie
(41,5-42°C) şi simptome de traheobronşită sau
bronhopneumonie, când jetajul devine
mucopurolent. Se mai constată dispnee
accentuată cu tendinŃă de asfixie, uneori cu
respiraŃie subrezotantă, salivaŃie abundentă, gura
rămâne întredeschisă, cu limba afară din cavitatea
bucală, mucoasele sunt cianozate. Deplasarea se
face cu gemete, iar în timpul efectuării de eforturi
fizice cum sunt cele din timpul lotizărilor sau
transportului, poate surveni moartea prin sincopă
cardio-respiratorie. La ascultaŃie se înregistrează