Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Paramyxoviridae 445
Tabloul clinic
Simptomatologia întâlnită la tineret în forma
acută, cea mai des întâlnită, constă din
hipertermie (40-41°C), inapetenŃă, somnolenŃă,
hiperemia mucoaselor conjunctivală şi nazală,
epiforă, jetaj seros sau seromucos, dispnee, tuse
iniŃial uscată şi răguşită, apoi umedă. La unele
exemplare cu evoluŃie severă se înregistrează şi
simptomatologia specifică bronhopneumoniei sau
pleuropneumoniei. Uneori, starea generală se
înrăutăŃeşte brusc, cu dispnee accentuată şi jetaj
mucopurulent. În urma unor eforturi fizice, cum
este alergatul, animalul poate sucomba subit,
consecutiv unei sincope cardio-respiratorii.
Forma subacută se caracterizează printr-o
simptomatologie mai atenuată, cu subfebrilitate,
jetaj şi tuse intermitentă. După o evoluŃie de 1-2
săptămâni animalele se vindecă, dacă nu intervin
complicaŃii secundare. La cabalinele adulte boala
evoluează asimptomatic, sau sub formă avortată,
cu apetit capricios şi subfebrilitate timp de 2-3
zile, după care animalele se remit.
Tabloul morfopatologic
Tabloul lezional constă din focare de
bronhopneumonie, dispuse în lobii apicali şi
cardiaci. Examenul histologic relevă bronşiolită
proliferativă cu hiperplazie bronhio-alveolară,
celule gigante şi exsudat serofibrinos
perivascular, modificări similare celor de la
taurine (33).
Diagnostic
Se stabileşte prin coroborarea investigaŃiilor
epidemiologice, a examenelor morfoclinic şi de
laborator, ultimul fiind obligatoriu.
Diagnosticul diferenŃial se impune faŃă de:
influenŃa ecvină, care are o mare difuzibilitate,
afectând cabalinele de toate vârstele, cu caracter
exploziv şi cu simptomatologie în care predomină
tusea; arterita ecvină, ce evoluează endemic, cu
febră continuă, edeme, avort, pareze şi paralizii;
rinopneumonia ecvină, ce afectează îndeosebi
tineretul, cu avort precedat de forma respiratorie.
Profilaxie şi combatere
Prevenirea parainfluenŃei se bazează, în
principal, pe măsurile de profilaxie nespecifică:
igiena adăposturilor, cu boxe fără curenŃi de aer,
umiditate în exces şi gaze nocive, furajarea
corespunzătoare a iepelor gestante, asigurând
îndeosebi necesarul de proteine şi caroten,
dezinfecŃii periodice.
Profilaxia specifică se asigură prin
imunizarea cu vaccin inactivat contra
parainfluenŃei cailor (Ecviparvac) preventiv sau
de necesitate, la mânjii de peste 30 zile şi la
iepele gestante în lunile a-8-a şi a-9-a, cu rapel
după 14-20 zile. Vaccinarea de întreŃinere se face
din 6 în 6 luni.
Măsurile de combatere constau în izolarea şi
tratarea animalelor bolnave (mânjii împreună cu
mamele lor). Se va interveni cu ser sau sânge de
convalescent (100-200 ml s.c.), obŃinute de la
mamele trecute prin boală sau vaccinate
(materno-hemoterapie). În cazul în care a
intervenit şi microflora de asociaŃie, agravând
evoluŃia bolii, se va recomanda şi tratament
general cu antiinfecŃioase. Animalele sănătoase,
afebrile, se vaccinează şi, eventual, se aplică
materno-hemoterapia cu 200 ml.
Mânjii sănătoşi se vaccinează şi se injectează
cu sânge de la mamele lor.
20.5. PARAINFLUENłA UMANĂ
V. Secaşiu
La om, ca parainfluenŃe, se cunosc infecŃiile
produse de Human parainfluenza virus 1 şi 3, din
genul Respirovirus şi Human parainfluenza virus
2 şi 4, din genul Rubulavirus. Unele caractere
epidemiologice, simptomatologia şi leziunile sunt
în linii generale asemănătoare cu cele întâlnite în
parainfluenŃele animalelor.
Alte virusuri din fam. Paramyxoviridae
(tabelul 1), produc la om entităŃi nosologice
complet distincte fără elemente notabile de
similitudine cu parainfluenŃele sau între ele.