Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Paramyxoviridae 459
Tabloul morfopatologic
Se pot evidenŃia: pneumonie (la porcii din
faza de creştere), orhite, epididimite şi atrofii
testiculare, iar histologic, encefalită nesupurativă,
cu localizare mai ales în encefal şi măduva
spinării, edeme ale corneei şi uveită anterioară.
Diagnostic
Se recurge la datele epidemiologice, clinice şi
de laborator (histopatologic, virusologic şi
serologic). Izolarea virusului, de la nivelul
creierului şi tonsilelor, se face prin cultivare pe
culturi celulare. Anticorpii specifici se
evidenŃiază prin testele ELISA, IHA şi SN.
Profilaxie şi combatere
Se aplică măsurile generale antiepizootice. În
Mexic se utilizează un vaccin inactivat.
Bibliografie.
1. Hernández-Jáuregui, P., Yacoub, A., Kennedy, S.,
Curran, B., Téllez, C., Svenda, M., Ljung, L.,
Moreno-López, J. (2001), Arch. Med. Res., 32, 400
20.10. PNEUMONIA CU VIRUSUL SINCIłIAL RESPIRATOR BOVIN
(Bovine Respiratory Syncytial Virus Pneumonia – engl.)
C. Vasiu
Pneumonia cu virus sinciŃial bovin (PVSB)
este o boală infectocontagioasă endemică,
întâlnită la bovine (în special la cele sub 18 luni),
mai rar la ovine şi caprine, cu evoluŃie acută,
exprimată clinic prin tulburări respiratorii, iar
morfopatologic prin emfizem pulmonar.
Istoric, răspândire şi importanŃă
PVSB a fost diagnosticată pentru prima dată în ElveŃia, de
către Peccaud şi Jaquier (1969), apoi în diverse Ńări europene,
în SUA, Australia, Japonia şi în Africa de Nord. InfecŃia este
larg răspândită şi prezintă importanŃă economică datorită
morbidităŃii ridicate, reducerii sporului în greutate şi evoluŃiei
grave, uneori mortale. Probabil că această boală este cea mai
gravă şi cea mai răspândită în efectivele de bovine din Europa.
Etiologie
Agentul etiologic este pneumovirusul
sinciŃial bovin (Bovine respiratory syncytial virus
- BRSV), încadrat în familia Paramyxoviridae,
subfamilia Pneumovirinae, genul Pneumovirus,
morfologic similar cu virusul uman (HRSV) şi
virusul pneumoniei şoarecilor. Virusul prezintă
un polimorfism accentuat, majoritatea
particulelor fiind sferice, cu un diametru de 80-
450 nm. Genomul virusului sinciŃial respirator,
codează zece proteine virale, dintre care 8 sunt
structurale şi 2 nestructurale (1B şi 1C). Cinci
dintre proteinele structurale, respectiv F (68
kDa), G (84 kDa), 1 A (SH), M (26 kDa) şi M 2
(22 kDa) sunt asociate cu învelişul. Proteinele F
şi G, care formează spiculii învelişului viral, ca şi
1 A sunt glicozilate. Proteina F, sintetizată sub
forma unui precursor inactiv F 0 (68 kDa), clivată
după proteoliză în două fragmente polipeptidice
F 1 (48 kDa) şi F 2 (20 kDa), asigură fuziunea
învelişului viral cu membrana celulară (permite
penetrarea virusului în celulă) şi a membranelor
celulelor infectate cu cele neinfectate, conducând
astfel la formarea de sinciŃii. Proteina G este
proteina de ataşare a virusului la receptorul
celulei sensibile. Nucleocapsida este constituită
din trei proteine: proteina nucleocapsidală majoră
(N, 24 kDa), fosfoproteina (P, 34 kDa, cu rol de
factor de transcripŃie) şi proteina “mare” (L, 200
kDa) care reprezintă ARN-polimeraza virală şi
intervine în transcripŃia şi replicarea ARN-ului
viral. Nucleocapsida are o densitate de 1,26-1,27
g/ml şi structuri de 1,32-1,36 g/ml ce apar în
timpul dezintegrării nucleoizilor. Coeficientul de
sedimentare al ARN-ului este de 52S. Alte
proteine nestructurale, NS 1 şi NS 2 , sunt prezente
numai în celulele infectate, putând interveni în
multiplicarea virală.
Între BRSV şi HRSV există o relaŃie
antigenică apropiată, dovedită prin RFC şi IF.
ReacŃiile de neutralizare încrucişată indică faptul
că anticorpii anti HRSV neutralizează virusul
omolog la titruri semnificativ crescute. Spectrul
de celule sensibile şi unele deosebiri antigenice
presupun existenŃa de gazde naturale diferite
pentru cele două virusuri. Mai mult chiar, virusul
bovin nu a putut fi recuperat din tractusul