Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

42
Boli virotice şi prionice ale animalelor
Forma cronică se întâlneşte în Ńările în care
boala evoluează de mult timp, fiind cauzată de
tulpini de virus cu virulenŃă scăzută sau este o
continuare a formei acute, la porcii cu o
rezistenŃă ceva mai mare. Animalele pot prezenta
pusee hipertermice la intervale neregulate, slăbire
până la cahexie, artrite, tendinite, cecitate,
necroze cutanate, mai ales în regiunea capului şi
gâtului. Se mai înregistrează tulburări digestive
manifestate prin enterită, tulburări respiratorii
datorate pneumoniei, pareze şi paralizii ale
trenului posterior, necroze şi ulcere pe anumite
zone cutanate. Se pot constata simptome de
pericardită, aderenŃă pulmonară şi tumefacŃii
articulare. Boala durează săptămâni şi chiar luni
(2 la 15 luni), cele mai multe animale mor în cele
din urmă prin epuizare, în urma leziunilor
pulmonare şi digestive (2, 8, 25).
Forma subclinică se înregistrează în Ńările
în care boala evoluează de mult timp şi se
datoreşte infecŃiilor cu tulpini de virus cu
virulenŃă scăzută. Animalele, deşi conŃin virusul
în organism, nu manifestă nici un semn clinic,
comportându-se ca animale perfect sănătoase, ele
sunt purtătoare şi excretoare de virus, având un
rol important în menŃinerea şi difuzarea virusului.
Depistarea bolii în aceste cazuri se poate face
numai prin investigaŃii de laborator (25, 32).
Tabloul anatomopatologic
Leziunile prezintă grade variabile de gravitate
şi extindere, în funcŃie de virulenŃa tulpinilor şi
forma evolutivă a bolii.
Forma supraacută. Datorită evoluŃiei rapide
a bolii, leziunile sunt puŃin exprimate, mai ales în
formele cu evoluŃie apoplectică. Aspectul
cadavrelor arată că animalele au avut în timpul
vieŃii o stare bună de întreŃinere, consumând până
în apropierea morŃii. Stomacul este plin cu
alimente.
Forma acută. Leziunile de diateză
hemoragică generalizată sunt masive, extinse şi
deosebit de grave. La nivelul pielii se constată un
exantem pronunŃat, generalizat sau localizat, de
culoare roşu deschis sau roşu violaceu. Pe fondul
zonelor hiperemiate sau cianotice, se observă
foarte des hemoragii de diferite mărimi (peteşii,
echimoze, sufuziuni). Uneori se constată edemul
pavilioanelor urechilor. łesutul conjunctiv este
subicteric, vasele sunt congestionate, cu formarea
de hematoame în regiunile retroscapulară şi
inghinală. Pe seroase se observă numeroase
hemoragii difuze sau mai bine delimitate, fiind
foarte bine exprimate cele subepicardice, cu
extindere de-a lungul vaselor miocardului. Cordul
poate lua aspectul unui cheag de sânge. În
cavităŃi se găseşte un exsudat citrin sau
sangvinolent (pleural, pericardic şi peritoneal).
Mucoasa tubului digestiv este inflamată,
congestionată, cu hemoragii de dimensiuni
variabile. Se constată, de asemenea, necroze
superficiale şi ulcere ale mucoasei intestinului
subŃire. Peretele cecumului este intens edemaŃiat,
cu numeroase hemoragii pe mucoasă, cu pliurile
mult îngroşate asemănătoare circumvoluŃiunilor
cerebrale. Pe mucoasa rectului se observă
numeroase hemoragii, iar în subseroasă se pot
observa edeme şi hematoame de mărimi diferite.
Vezica biliară este mărită în volum, peretele
este îngroşat şi edemaŃiat, în jur fiind constituit
un adevărat manşon gelatinos perivezicular
(leziune caracteristică). Ficatul poate fi
congestionat, cu zone de degenerescenŃă sau
hemoragii subcapsulare.
La nivelul pulmonului se constată edem
foarte pronunŃat, hemoragii subpleurale, fiind
foarte evidentă lobulaŃia, consecutiv dilatării
spaŃiilor interlobulare, în care este prezent un
edem gelatinos sau gelatino-hemoragic. Pe
secŃiune, din pulmon se scurge un lichid spumos,
uneori hemoragic. Pe pericard, epicard, în
miocard şi subendocard sunt prezente sufuziuni
sau chiar hematoame.
Rinichii prezintă numeroase hemoragii pe un
fond congestiv. Uneori rinichii sunt îmbrăcaŃi
într-un cheag de sânge, ca urmare a
hematoamelor ce se formează retroperitoneal.
Hemoragiile sunt prezente şi pe mucoasa vezicii
urinare.
Splina este mult mărită în volum (de 2-4 ori),
de culoare roşie închisă sau violacee-negricioasă,
consistenŃa moale, friabilă, scurgându-se pe
secŃiune. Rareori, se pot observa infarcte
marginale. Leziunea splenică este considerată
caracteristică şi importantă pentru diagnostic.
Limfonodurile, în special cele gastrice,
hepatice, renale, iliace şi mezenterice, sunt mult
mărite în volum, cu aspect hemoragic intens
având aspectul unor hematoame (25, 30, 32).