Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Retroviridae 567
- în diferite proporŃii apar şi celule cu o
morfologie combinată: limfoplasmocite, celule
histio-plasmocitare şi celule „umbră” sau aşazişii
„corpi Gumprecht”. Aceştia din urmă
reprezintă limfoblaste leucozice distruse fie în
cursul fazelor premergătoare ale procesului de
maturare, fie în torentul circulator.
Se pare că apariŃia acestor tipuri de celule cu
o morfologie alterată în direcŃiile menŃionate
precede modificările morfopatologice ale
organelor bogate în elemente reticulo-histiocitare
şi, ca urmare, decelarea lor în leucocitoconcentrat
ar putea reprezenta o preŃioasă metodă de
diagnostic precoce. Complexitatea şi dificultăŃile
în folosirea ei o fac totuşi mai degrabă o metodă
de cercetare decât una de diagnostic de rutină.
Examenul morfopatologic furnizează cele
mai la îndemână elemente diagnostice în
condiŃiile practice de teren. Modificările de
volum, culoare, consistenŃă şi aspect general ale
unora dintre Ńesuturile afectate şi mai ales ale
viscerelor, oferă importante indicii privind aceste
tipuri de îmbolnăviri, dar nu îngăduie
identificarea exactă a formei de leucoză. Pentru
aceasta sunt necesare examene suplimentare de
laborator (citologice, histopatologice, serologice
etc.). Spre a cerceta tipul celulelor din leziunile
decelate la examenul macroscopic se pot efectua
frotiuri prin amprentă, care se colorează prin
metoda Giemsa şi se examinează la microscop,
observându-se morfologia, tinctorialitatea şi alte
elemente care ajută la formarea unei idei despre
caracterul leziunii. Astfel, în cazul eritroblastozei,
frotiuri practicate din ficat pot arăta, pe lângă
rarele hepatocite, numeroase hemocitoblaste,
proeritroblase, eritroblaste. În mielocitomatoză,
prezenŃa mielocitelor oxifile reprezintă indicii
foarte utile diagnosticului.
Unul şi acelaşi virus este capabil să genereze
variate aspecte citomorfologice, ceea ce imprimă
o mare relativitate datelor colectate prin
examenul microscopic. În orice caz, când este
folosit, este important să se noteze şi vârsta
celulelor văzute (tinere sau mature).
Pentru cercetarea histopatologică, probele
trebuie să fie recoltate cât mai devreme după
moarte sau sacrificare (în primele 15 minute dacă
este posibil), ele trebuie să includă porŃiuni
lezionate semnificativ, alături de Ńesuturi
„sănătoase”.
Examenul virusologic. Materialele patologice
cele mai indicate pentru izolarea virusului sunt
plasma, serul şi tumorile, dar uneori pot fi
folosite şi organele parenchimatoase, fluidele
bucale, nazale, cloacale sau fecalele, albuşul de
ouă proaspete.
Izolarea virusului se poate face folosind pui
susceptibili, ouă embrionate sau culturi celulare.
Inocularea puilor susceptibili a fost prima
metodă care s-a folosit cu succes spre a
demonstra transmisibilitatea experimentală a
acestui tip de infecŃii. Virusul sarcomului Rous şi
alte virusuri leucozice produc, după inocularea pe
diferite căi, tumori care pot creşte rapid,
ulcerează sau metastazează, dacă dozele folosite
sunt mari. Dozele scăzute cauzează apariŃia
tumorilor la circa 35 de zile postinoculare.
După inocularea intraabdominală a tulpinii
RPL-12 de virus, semnele de limfoleucoză apar la
200-270 de zile. În cursul unor asemenea
experienŃe, la unii indivizi pot să apară semne de
osteopetroză, hemangioame sau fibro-sarcoame.
Inocularea intravenoasă a puilor de o zi se
traduce prin inducerea frecventă a osteopetrozei.
Inocularea ouălor embrionate în cazul
majorităŃii virusurilor leucozice nu se soldează cu
moartea embrionilor. Totuşi, când se inoculează
VSR, embrionii pot să şi moară, iar în organele
lor interne se constată leziuni sarcomatoase şi
ulterior vor dezvolta sarcoame şi vor muri.
Inocularea pe calea membranei corioalantoidiene
conduce la apariŃia unor focare macroscopic
foarte asemănătoare cu cele cauzate de virusul
variolei aviare. Tumori pot fi produse şi prin
injectarea pe cale intravenoasă în a 10-13-a zi de
incubaŃie sau pe cale intravitelină în a 5-8-a zi de
incubaŃie.
Culturile de celule reprezintă cea mai
confortabilă metodă de izolare a virusurilor din
tumorile aviare. Unele virusuri induc
transformarea celulelor foarte rapid, în timp ce
altele se replică în celule fără a produce un efect
citopatic evident. VSR şi alte virusuri
sarcomatoase inoculate în monostraturile de
culturi celulare susceptibile de fibroblaşti de pui
induc în decurs de câteva zile o proliferare
celulară, cu dezvoltarea unor focare de celule
transformate. Microscopic, această transformare
apare ca o proliferare anarhică a unor celule
fusiforme sau sferoide, conglomerate şi