Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Retroviridae 593
digestiv este asociat Ńesutului limfoid din
mucoasa digestivă şi limfonodurilor aferente, cu
modificări în lamina propria. Limfosarcomul
multicentric este caracterizat prin prezenŃa în
număr mare a limfocitelor aberante, maligne în
splină şi limfonodurile superficiale, structura
normală a acestora fiind alterată. Cea de-a treia
categorie este reprezentată de localizarea timică
sau mediastinală a tumorilor.
În melanomul uveal experimental, din punct
de vedere histologic, tumorile sunt reprezentate
de melanoame iriene şi ciliare, dintre care
numeroase au demonstrat caracter invaziv (1).
Pe lângă leziunea de iridociclită s-au
constatat leziuni displazice ale corpului ciliar.
Diagnostic
Diagnosticul se stabileşte prin metode de
laborator: examen histopatologic şi cultural,
Ńinând cont de tropismul FeSV, uneori prin
decelarea anticorpilor anti antigene membranare
oncoretrovirale.
Tratament
Tratamentul firbrosarcomului se face prin
intervenŃie chirurgicală timpurie, cu excizie largă
şi profundă. Dacă după intervenŃie perisistă
tumori microscopice, iradierea poate întârzia
apariŃia unor noi tumori. Vindecarea este mult
complicată de apariŃia metastazelor. Au fost
încercate scheme de chemoterapie clasice sau
modificate, utilizând L-asparaginaza, vincristinul,
ciclofosfamida, doxorubicina şi prednisolonul.
Terapia a fost aplicată în asociere sau nu cu
intervenŃia chirurgicală, iar rezultatele obŃinute au
fost variabile, ducând, dacă nu la vindecare, cel
puŃin la prelungirea vieŃii pacientului. În infecŃiile
experimentale, tratamentul cu antiser faŃă de
antigenele oncornavirale membranare este
eficient, dar introducerea acestei metode în
terapia curentă pare puŃin plauzibilă.
Profilaxie şi combatere
Imunizarea cu oncornavirus felin inactivat,
sub forma unui vaccin celular, a unor pisici SPF a
determinat un titru crescut de anticorpi faŃă de
antigenul membranar celular asociat
oncornavirusului, iar animalele au fost protejate
faŃă de infecŃia experimentală cu virus
sarcomatos felin, în proporŃie de 80%, deşi
viremia nu a fost prevenită şi nu a fost decelată
sinteza de anticorpi neutralizanŃi (22).
Animalele pozitive trebuie izolate. Se poate
aplica vaccinarea, în efective indemne. Trebuie
efectuate periodic testări, pentru depistarea
infecŃiei cu FeLV şi FeSV, avându-se în vedere
asocierea dintre ele.
23.3.4. ALTE INFECłII PRODUSE DE GAMMARETROVIRUSURI LA ANIMALE
În categoria gammaretrovirusurilor patogene
se încadrează: virusul leucemiei gibonului,
virusul sarcomului maimuŃei păroase,
virusurile de tip C – porcin, viperin şi al
cobaiului precum şi virusul reticuloendoteliozei
aviare. Aceste retrovirusurile exogene induc
infecŃii persistente cu un potenŃial patogen larg,
variind de la foarte patogene la nepatogene,
dependent de gazdă, virus, factorii de mediu.
InfecŃiile latente sau subclinice sunt frecvente şi
diferite proceduri, în condiŃii experimentale, pot
determina reactivarea virală şi apariŃia bolii. Mai
mult chiar, rezultatele diagnosticului pot fi
eronate datorită anomaliilor induse viral,
leziunilor microscopice, alterării parametrilor
fiziologici şi interferenŃei în testele in vitro şi/sau
distrugerii culturilor primare (19).
Leucemia gibonului este produsă de un
retrovirus cu caractere particulare. Astfel, deşi
vectorii virali se pot pseudotipa eficient pe baza
proteineleor de înveliş env, ca în cazul leucemiei
murine, virusul leucemiei gibonului (GaLV) nu
formează pseudotipuri funcŃionale, datorită
inabilităŃii GaLV env de a fi încorporată în
particulele vector (7).
Problema acută ridicată de
gammaretrovirusurile întâlnite la animale este cea
a transmisibilităŃii interspecifice, îndeosebi în
direcŃia populaŃiei umane. În acest context s-a
demonstrat că virusurile izolate de la doi pacienŃi
umani cu leucemie, A1476 şi SKA 21-3, ca şi
subculturi izolate de la al treilea pacient, HL23V,
sunt îndeaproape înrudite cu virusul sarcomului
simian sau virusul maimuŃei păroase, care