Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

66
Boli virotice şi prionice ale animalelor
reactivarea se poate datora parturiŃiei sau acŃiunii
altor factori stresanŃi. În condiŃii experimentale
reactivarea virusului este provocată de
administrarea dexametazonei, care induce
reexcreŃia virusului, acesta putând fi reizolat din
piele, din ganglionii nervoşi, SNC, nodurile
limfatice şi de la nivelul leziunilor locale.
Episoadele de reactivare şi de reexcreŃie a
virusului explică reapariŃia leziunilor la junincile
primipare.
Tabloul clinic şi morfopatologic
Perioada de incubaŃie este de 4-10 zile. Se
descriu trei forme morfoclinice de boală forma
clasică, forma mamară şi forma generalizată
(2).
Forma clasică. Pe pielea unuia sau a mai
multor mameloane apar plăci indurate albicioase
sau translucide, sensibile, de 1,0-2,5 cm lungime,
care devin cianotice şi se separă de Ńesuturile
sănătoase printr-o zonă de exsudaŃie seroasă, iar
în grosimea epidermului şi îndeosebi la
joncŃiunea mamelonului cu mamela, se formează
o veziculă de 1-2 cm, de obicei alungită, cu
pereŃii subŃiri şi care se sparge uşor cu ocazia
mulsului sau a suptului. EvoluŃia este rapidă
încât, uneori, în decurs de 24 ore, toată suprafaŃa
mamelonului poate fi cuprinsă de un proces
ulcerativ care, în mod obişnuit, se vindecă după
4-7 zile.
În evoluŃiile subacute, mai puŃin grave,
veziculele sunt mai superficiale, au de regulă o
formă rotundă, cu diametrul de 0,5 cm şi, după
câteva zile, se acoperă cu o crustă groasă, sub
care se produce cicatrizarea de la periferie spre
centru. Uneori, pe suprafeŃe întinse ale
mamelonului se formează pseudomembrane care,
prin acŃiunea unor factori mecanici sau în urma
cicatrizării, se desprind asemeni unui degetar,
lăsând Ńesuturile denudate. Traumatizările
repetate împiedică cicatrizarea şi ulcerele se pot
transforma într-o plagă granulară, umedă, care
persistă 8-12 săptămâni. La unele animale, prin
intervenŃia florei microbiene de asociaŃie, se
produc telite sau chiar mastite purulente. În circa
10% din cazuri procesul inflamator se extinde şi
pe restul tegumentului mamar şi uneori, chiar pe
faŃa internă a coapsei.
La viŃei, boala se exprimă prin congestia
mucoasei bucale şi ulcere pe pielea botului, a
buzelor, nărilor şi mai rar pe mucoasa bucală (3).
Forma mamară se caracterizează prin
afectarea numai a pielii mamelei, leziunile fiind
asemănătoare cu cele de la nivelul mameloanelor,
dar mai puŃin severe şi se vindecă mai rapid.
Procesul poate reapare la unele cazuri.
Forma generalizată (boala Allerton,
pseudolumpy skin disease), întâlnită frecvent în
Africa (rareori în Europa), se manifestă prin
apariŃia pe mameloane, mamelă, cap, gât, partea
posterioară a flancurilor, a unor noduli duri,
circulari, cu centrul plat sau uşor escavat,
localizaŃi numai în straturile superficiale ale
epidermei. Nodulii se necrozează rapid, se
ulcerează şi în final se crustizează. În decurs de
15 zile crusta cade, lăsând pielea depilată, iar
zona se reface în câteva săptămâni. Numărul
nodulilor poate fi de ordinul sutelor, starea
generală a animalelor nu este modificată; uneori,
se înregistrează hipertermie.
Histologic, în funcŃie de stadiul evolutiv, se
constată procese de degenerescenŃă balonizantă,
formarea sub stratul cornos a unor vezicule
delimitate lateral de numeroase sinciŃii
multinucleate, infiltraŃii dermice cu mastocite, cu
mono- şi polinucleare, incluzii intranucleare
oxifile sau uşor bazofile în celulele stratului bazal
şi spinos. În fazele avansate, procesul necrotic
poate cuprinde şi epiteliul foliculilor piloşi şi al
glandelor sebacee. În derm se produc hiperplazii
mezenchimale cu caracter limfoblastic în fazele
de cicatrizare.
Diagnostic
Se recurge la datele epidemiologice,
anatomoclinice şi ale examenelor de laborator
(histologic şi virusologic). Izolarea virusului,
folosind îndeosebi conŃinutul veziculelor recente,
se face pe culturi celulare renale şi testiculare de
bovine. Testele serologice (SN, RFC, ID, IF)
permit identificarea BHV-2 şi prezenŃa
anticorpilor corespunzători (seruri perechi).
Diagnosticul diferenŃial se face faŃă de:
variola bovină – se înregistrează hipertermie,
eritemul şi edemul local precede apariŃia
veziculei care se transformă în pustulă şi apoi
crustă, histologic se evidenŃiază incluzii
intracitoplasmatice; febra aftoasă - este foarte
contagioasă, afectează toate animalele biongulate,
leziunile au de la început caracter veziculos,
localizarea mamară este asociată localizărilor
bucale şi podale; pseudovariola taurinelor -
leziunile interesează în aceeaşi măsură pielea