Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

72
Boli virotice şi prionice ale animalelor
eficacitate în prevenirea semnelor clinice asociate
BHV-1. Vaccinurile pot fi monovalente sau
polivalente, faŃă de mai multe boli ce afectează
aparatul respirator. Până în prezent nici un vaccin
nu asigură o protecŃie completă, de aceea se
impune instituirea unui protocol de vaccinări
repetate, completate prin măsuri stricte sanitare
veterinare şi igienice, care să diminue riscul
contaminării (12). Recent, s-au obŃinut vaccinuri
marcate, constituite din virus deficient în gena
care codifică glicoproteina gE sau gC. Acestea
imunizează animalele faŃă de toŃi antigenii BHV-
1, exceptând gE (gC) şi permit totodată
diferenŃierea animalelor seronegative faŃă de gE
(animale vaccinate cu vaccinuri marcate) de
bovinele seropozitive infectate natural.
În perspectivă se speră ca vaccinurile
subunitare, recombinate, sau cele constituite din
ADN plasmidic (2, 6) să confere o protecŃie
superioară. Loehr şi col. (5) au experimentat
pentru prima dată imunizarea vacilor prin
administrarea intravaginală a supozitoarelor
conŃinând plasmida care codează gD a BHV-1.
La noi în Ńară se prepară un vaccin
monovalent (IBR-IPV), unul bivalent (IBR-IPV;
PI-3) şi unul trivalent (PI3-IBR-BVD) pe culturi
Bibliografie
1. Alegre, M., Nanni, M., Fondevila, N. (2001), J. Vet.
Med., B, 48, 613
2. Cox, G.J.M., Zamb, T.J., Babiuk, L.A. (1993), J.
Virol., 67, 5664
3. Engels, M., Steck, E., Wyler, R. (1981), Arch. Virol.,
67, 169
4. Lemaire, M., Schynsts, F., Meyer, G., Thiry, E.
(1999), Vet. Rec., 144, 172
5. Loehr, B.I., Rankin, R., Pontarollo, R., King, T.,
Willson, P., Babiuk, L.A., Drunen Little-van den
Hurk, S. van (2001), Virology, 289, 327
6. Mittal, S.K., Papp, Z.S., Tikoo, S.K. (1996),
Virology, 222, 299
7. Straub, O.C. (1987), Tieratztl. Umschau, 42, 231
8. Straub, O.C. (1990), Infectious bovine
rhinotracheitis Virus. Virus infections of ruminants,
Dinter Z., Morein B. /Eds), Elsevier Science
Publishers BV, Amsterdam-Oxford-New Zork-
Tokyo, 71
celulare diploide, respectiv renale de bovine şi
unul inactivat contra IBR (“Rinovac-B”).
Vaccinul IBR-IPV se administrează în doză de 2
ml, indiferent de vârstă, cu rapel după 21 zile la
efectivele de reproducŃie nevaccinate anterior şi
după 7 zile la celelalte categorii de vârstă, atunci
când prima vaccinare s-a făcut prin aerosoli sau
prin instilare nazală. ÎntreŃinerea imunităŃii se
face prin vaccinări anuale, pe cale i.m., cu aceeaşi
doză. Vaccinurile bi- şi trivalente se aplică la
viŃei în condiŃiile prezentate la BVD-MD
(vaccinul trivalent). Vaccinul inactivat se aplică
la vaci şi tauri din ferme de reproducŃie, pe cale
s.c., în doză de 5 ml, cu repetare după 15-20 zile
şi apoi din 6 în 6 luni.
La apariŃia bolii, animalele bolnave se
izolează şi se tratează, iar cele sănătoase, în
funcŃie de situaŃia epizootologică, se serumizează
folosind serul mixt (0,3 - 0,4 ml/kg, s.c.) sau se
vaccinează de necesitate. În cazul formei genitale
se întrerupe monta pe toată durata evoluŃiei bolii
în efectiv şi se practică însămânŃarea artificială cu
spermă de la tauri indemni. Metoda cea mai
severă constă în eradicarea bolii prin eliminarea
animalelor seropozitive.
9. Strube, W., Auer, S., Block, W. (1996), Vet.
Microbiol., 53, 181
10. Thibier, M., Nibart, M. (1987), Disease control of
embryo importations. Theriogenology, 27, 37
11. Thibier, M., Guerin, B. (1991), Rec. Méd. Vét., 167,
249
12. Thiry, E., Pastoret, P.P., Dispas, M., Hamers, C.,
Lambot, M., Lecomte, C. (1997), Le rôle de la
vaccination dans la prévention des maladies
respiratoires d'origine virale chez les bovins. In:
Troubles respiratoires des bovins, synthèse à partir
de cas concrets, Sociéte française de Buiatrie, 278
13. Thiry, E. (2000), Maladies virales des ruminants.
Collection virologie clinique. Maisons – Alfort
14. Thiry, E., Lemaire, M. (2001), Le Point Vétérinaire,
217, 20
15. Vasiu, C. (1998), Viroze la animale, Ed. Dokia, Cluj-
Napoca
16. Yavru, S., Öztőrk, F., Simsek, A., Yapkiç, O., Yildiz,
C. (2001), Rev. Méd. Vét., 152, 633.