Horia Zilieru un, „Orfeu îndrăgostit” <strong>de</strong> marea poezie prof. Ion Ionescu-Bucovu L-am întâlnit pe Horia Zilieru prin anii 1968, pare-se, când se serba o sută <strong>de</strong> ani <strong>de</strong> la înființarea Școlii Pedagogice din Câmpulung-Muscel. Era vesel, exuberant, pus pe șotii în grupul unor colegi <strong>de</strong> școală pedagogică cu care copilărise. Știam că este poet și curiozitatea m-a făcut să-i urmăresc traiectoria vieții până astăzi. Argeșan <strong>de</strong> origine (născut la 21 mai 1933 în comuna Racovița, ju<strong>de</strong>țul Argeș, cu liceul făcut la Câmpulung și Facultatea <strong>de</strong> Filologie la Iași), ieșean prin adopție (secretar general <strong>de</strong> redacție la „Iașul literar”, redactor la „Convorbiri literare”, ajuns un mare poet al Iașului și un mare om <strong>de</strong> cultură). Horia Zilieru s-a format ca poet în ambianța „Iașului literar”, <strong>de</strong>butând în 1959 cu placheta <strong>de</strong> versuri „Fluierul”, continuând cu „Florile cornului tânăr” cu o prefață <strong>de</strong> Otilia Cazimir, neconclu<strong>de</strong>nte pentru evoluția ulterioară. Deabia cu „Orfeu îndrăgostit” începe să-și <strong>de</strong>săvârșească marea lui pasiune. Având un cult al formei, trimițându-ne la poezia parnasiană pe care se pare că o cunoștea bine, autorul ne-a oferit o plăcută surpriză. Acum distingem forme lirice din Mallarme, din Ion Barbu, Baconsky și chiar din Eminescu. În „Umbra Paradisului” distingem printre rânduri pe Bau<strong>de</strong>laire, Verlaine, Rimbold: Ca umbra unei harfe pe cetate Prin nervi îmi umblă păsările rare Și toată-ntemeierea vie doare În albii mari <strong>de</strong> mări însingurate Și trece-n sus pe osuar <strong>de</strong> lume cu vetre goale în orbite oarbe Ca-ntr-un spital bolnavele parfume. Cine citește pe „Amon- Ra” își dă seama că poetul s-a maturizat. Aș cita acest poem pentru că aici cuvintele lucrează mai mult ca i<strong>de</strong>ea: Se-ngroapă, iubito, dreptatea-n polen Balcoane cu nuduri în golfuri dispar Silabe <strong>de</strong> rugă migrează adânc În nervii romanței cu plopii impari Serafic pago<strong>de</strong> <strong>de</strong> crini în amor Nutresc și explozii <strong>de</strong> cupe în ger Acoper țărâna cu mov <strong>de</strong> parfum Și harfe-n orbită <strong>de</strong> lună ne cer Bolnavul meu aer divinul țesut Destramă sub coaste și-n văi <strong>de</strong> cristal Ținutul cu iarbă în veșted balans Cu preșuri <strong>de</strong> aur ne-așteaptă la bal. Virtuozitatea poetului <strong>de</strong> a crea imagini fastuoase, luxuriante se manifestă în câteva piese din volumul „Iarnă erotică”, care nu sunt altceva <strong>de</strong>cât imense metafore: „Leagănul <strong>de</strong> un<strong>de</strong> în orgie/cu zvâcniri <strong>de</strong> sfere în lagună/vulturi negri sperie în lună/pe <strong>de</strong>schise răni cu masca vie” (Fântâna). În poezia lui erotică există o acumulare <strong>de</strong> elemente vegetale, idila sau <strong>de</strong>clarația <strong>de</strong> dragoste plasându-se tot<strong>de</strong>auna într-un cadru fabulos: „Și vântul se face un șarpe gelos,/pe trunchiuri cu semne secrete <strong>de</strong> ieri/și-n iarba vicleană, un fluier <strong>de</strong> os/respiră colombe <strong>de</strong> lut, învieri, […] Doar mâna-ți subțire, în taină <strong>de</strong> fum, /târzia garoafă o sună încet/și-mi pică pe buze, un dulce nescrum, /miresme ca-n urne cu tristul verset, /căci urnă ți-i gura, în care sărut/o castă tristețe <strong>de</strong> noapte și-un vin/ceva săvârșește-n lăuntrul durut,/în tulburi infuzii, cu-n clinchet virgin” (Nevinovata superstiție). Revista <strong>de</strong> cultură CHRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 2, <strong>aprilie</strong> <strong>2013</strong> 4
Change language