08.04.2014 Views

Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 5-6, iulie-august 2013

Revistă de cultură editată de rețeaua socială Cronopedia în colaborare cu cenaclul Grai Românesc

Revistă de cultură editată de rețeaua socială Cronopedia în colaborare cu cenaclul Grai Românesc

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

ediittoriiall<br />

editorial 3-4<br />

Căldură<br />

dragii mei!<br />

mare<br />

micii întreprinzători, pentru a încuraja<br />

consumul.<br />

Tot ei, străinii, cei <strong>de</strong> la Fondul Monetar,<br />

estimează că economia României va crește cu<br />

doar 1,6% <strong>anul</strong> acesta. Oare?<br />

Eugenia Enescu<br />

Dar nu <strong>de</strong> la soare. Pe aceea românul<br />

nostru nu o mai simte, pentru că dogorește din<br />

interior. I s-au încins circuitele <strong>de</strong> la „bunul trai”.<br />

Da. Așa. Nici România nu mai are mult să<br />

se înece în propria-i sudoare izvorâtă din<br />

durerea apăsărilor și grijilor zilei <strong>de</strong> mâine.<br />

Salvatorii stau pe margine și <strong>de</strong>zbat. Nu știu<br />

cum să acționeze. Să intre cu barca în marea<br />

<strong>de</strong> sudoare? Să trimită un salvamar înot, sau<br />

un elicopter care s-o înalțe?<br />

Ea, frumoasa grădină a Maicii Domnului,<br />

e obosită, plictisită, disperată. La noi ca la<br />

nimeni, cu toate că bietul Eminescu ne-a<br />

avertizat din timp:<br />

„De la Nistru pân' la Tisa/Tot Românul<br />

plânsu-mi-s-a/Că nu mai poate străbate/Deatâta<br />

străinătate./Din Hotin şi pân' la Mare/Vin<br />

Muscalii <strong>de</strong>-a călare,/De la Mare la Hotin/Mereu<br />

calea ne-o ațin;/Din Boian la Vatra Dornii/Au<br />

umplut omida cornii/Și străinul te tot paște,/De<br />

nu te mai poti cunoaște./Sus la munte, jos la<br />

vale/Și-au facut dușmanii cale;/Din Satmar<br />

pâna-n Săcele/Numai vaduri ca acele./Vai <strong>de</strong><br />

biet Român săracul,/Îndărăt tot da ca racul,/Nici<br />

îi merge, nici se-n<strong>de</strong>amnă,/Nici îi este toamna<br />

toamnă,/Nici e vara vara lui/Și-i străin în tara<br />

lui.” (Doină - fragment)<br />

Mai <strong>de</strong>ună zi, șefa FMI a spus <strong>de</strong>spre<br />

economia Romaniei: „Din cele trei motoare care<br />

vă pot ajuta, funcționeaza doar unul”.<br />

România a început negocierile pentru al<br />

treilea acord consecutiv cu Fondul Monetar<br />

International, chiar în ziua în care<br />

vicepreședintele Comisiei Europene, Viviane<br />

Reading, anunța că europenii se <strong>de</strong>scurcă și<br />

fără ajutor <strong>de</strong> la Washington.<br />

Premierul nostru însă a spus că discutiile<br />

vor fi secrete.<br />

Ca <strong>de</strong> obicei, expertii FMI vor pune<br />

presiune pentru vânzarea celor mai importante<br />

companii <strong>de</strong> stat, și vor cere să cheltuim mai<br />

eficient b<strong>anul</strong> public.<br />

Statul ar putea să înceapă să acor<strong>de</strong><br />

garanții pentru creditele luate <strong>de</strong> firme și <strong>de</strong><br />

Se pare că la noi mai funcționează doar<br />

exporturile, și acum <strong>de</strong>ci, Guvernul trebuie să<br />

găsească o soluție ca să repornească<br />

investițiile și consumul, pentru a ridica nivelul<br />

<strong>de</strong> trai, chipurile.<br />

Ce ne mai sfătuiește domna Christine<br />

Lagar<strong>de</strong>? Nimic mai mult că, ținându-se cont <strong>de</strong><br />

starea economiei românești, ca să ne fie mai<br />

bine, la noi ar trebui să se lucreze cu toate cele<br />

trei motoare, și să nu ne bazăm pe unul singur.<br />

Dar pentru a porni celelalte două<br />

motoare, ar trebui <strong>de</strong>blocată creditarea. Căci tot<br />

ea spune ca solutia ar fi ca Guvernul, să <strong>de</strong>a<br />

garanții în favoarea celor care vor să ia<br />

împrumuturi pentru <strong>de</strong>zvoltare. Dar ce te faci<br />

când precizează că IMM-urile și sectoarele<br />

văzute <strong>de</strong> bancheri sunt riscante?<br />

Cu garantia <strong>de</strong> la stat însă, un om <strong>de</strong><br />

afaceri ar putea lua împrumuturi ieftine <strong>de</strong> la<br />

bancă. Din suma obținută firma ar putea crea<br />

noi locuri <strong>de</strong> muncă și ar putea cumpara utilaje,<br />

adică indirect, să <strong>de</strong>a <strong>de</strong> lucru angajatilor din<br />

fabrici.<br />

Așa banii ar intra în economie iar mai apoi<br />

în buzunarele salariaților, și automat se vor<br />

duce bineînțeles în consum.<br />

Ei! Și tot ei dragii, cei care ne poartă <strong>de</strong><br />

grije, în cel <strong>de</strong>-al treilea acord vor pune<br />

presiune pentru vânzarea sau restructurarea<br />

companiilor <strong>de</strong> stat.<br />

Ce rușine însă! Ei, salvatorii, opriți la<br />

Ministerul Finantelor, au fost nevoiți să intre pe<br />

ușa din spate <strong>de</strong>oarece în față îi așteptau<br />

sindicaliștii <strong>de</strong> la CFR, care au protestat<br />

3<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


ediittoriiall<br />

impotriva măsurilor <strong>de</strong> restructurare impuse <strong>de</strong><br />

ei.<br />

Asta nu i-a împiedicat însă să ceară<br />

guvernului să vândă bucați din cele mai<br />

importante companii energetice și <strong>de</strong> transport.<br />

Să nu uităm nici <strong>de</strong> negocierea sumelor pe care<br />

statul le va lua pentru gazele <strong>de</strong> șist și cele din<br />

Marea Neagra, sau pentru proiectul Roșia<br />

Montană.<br />

Cum să nu asu<strong>de</strong> România <strong>de</strong> supărare?<br />

Este poate ultima mare afacere a statului<br />

român. Sute <strong>de</strong> milioane, chiar miliar<strong>de</strong> <strong>de</strong><br />

euro, care pot relansa economia, dacă vor fi<br />

investiți cu folos și nu risipiți pe pomeni<br />

electorale sau contracte paguboase, ne vor<br />

aduce la linia <strong>de</strong> plutire.<br />

Premierul a anuntat că până la sfârsitul lui<br />

<strong>iulie</strong>, Guvernul va aproba o rectificare bugetara<br />

care să permită din luna septembrie reducerea<br />

TVA la pâine. Masura este una dintre mizele<br />

discuțiilor cu echipa FMI, mai ales că <strong>anul</strong><br />

acesta producția <strong>de</strong> grâu a <strong>de</strong>pășit cu mult<br />

rezultatele scontate. Dumnezeu ține încă cu<br />

românul. Totul este ca și conducătorii pe care<br />

singuri ni i-am ales să ia <strong>de</strong>ciziile corecte, și să<br />

lupte pentru ridicarea nivelului <strong>de</strong> trai măcar la<br />

cel din perioada post <strong>de</strong>cembristă când ne<br />

bucuram <strong>de</strong> stabilitate legislativă și economică,<br />

chiar dacă nu beneficiam <strong>de</strong> „libertate” ca<br />

acum. Stăteam la cozi, și ne luam alimente pe<br />

cartelă, dar nu murea nimeni <strong>de</strong> foame pentru<br />

că tot românul avea serviciu stabil, o locuință<br />

<strong>de</strong>centă și posibilitatea <strong>de</strong> a se odihnii sau trata<br />

în concediile legale, prin frumoasele stațiuni<br />

turistice sau balneoclimaterice. Ce să mai spun<br />

<strong>de</strong> ordine și disciplină, nu impusă prin forță așa<br />

cum se strigă azi, sau <strong>de</strong> educație și cultură?<br />

Înainte <strong>de</strong> `89, în întreprin<strong>de</strong>rile <strong>de</strong> producție<br />

care funcționau la foc continuu, existau standuri<br />

cu cărți pe care orice muncitor își putea permite<br />

să le cumpere. Biletele <strong>de</strong> odihnă și tratament<br />

erau oferite și gratuit sau cu preț redus<br />

fruntașilor în producție, drept recompensă<br />

pentru realizările sarcinilor <strong>de</strong> serviciu.<br />

Învățământul era obligatoriu și gratuit.<br />

Profesorii își făceau datoria pentru că nu erau<br />

împovărați cu obligația întocmirii a fel <strong>de</strong> fel <strong>de</strong><br />

situații zilnice, vrafuri <strong>de</strong> hârtii care să le<br />

mănânce timpul <strong>de</strong>dicat elevilor <strong>de</strong> drept, și pe<br />

care trebuie să le trimită la inspectoratele<br />

teritoriale, ca apoi să ia drumul Ministerului<br />

Educației Naționale, Cercetare Științifică,<br />

Dezvoltare Tehnologică, Inovare. Și-atunci?<br />

Cum să avem promovabilitate și rezultate bune<br />

la învățătură?<br />

Bunăoară, <strong>anul</strong> acesta promovabilitatea la<br />

bacalaureat este 55%, iar multe dintre<br />

diplomele obţinute <strong>de</strong> absolvenţi sunt „otrăvite”,<br />

<strong>de</strong>oarece o parte vor intra direct în şomaj, iar<br />

bruma celor care vor fi admişi în universităţi cu<br />

ajutorul mediei <strong>de</strong> la bacalaureat vor ajunge<br />

pseudospecialişti.<br />

A cui este vina? A profesorilor care sunt<br />

obligați să facă cu totul altceva <strong>de</strong>cât meseria<br />

<strong>de</strong> dascăl? A părinților care lucrează <strong>de</strong><br />

dimineața până seara mai mult sau mai puțin la<br />

negru, sau pleacă în pribegie pentru o bucată<br />

mai albă <strong>de</strong> pâine? A copiilor și tinerilor<br />

nemâncați, nemângâiați și <strong>de</strong>busolați care<br />

îngroașe rândurile pe străzi aiurea, care nu mai<br />

știu ce-i dragostea familială și au căpătat<br />

metehne nesănătoase ca ale celor din vest?<br />

Sau a altora?<br />

Da. A altora care au și ei copii, dar care<br />

fac parte dintr-o altă lume și care studiază la<br />

școli <strong>de</strong> prestigiu <strong>de</strong> „dincolo”, pentru că în<br />

România le-a mâncat câinii.<br />

Pe 2 <strong>iulie</strong>, între orele 17:00 și 20:30, în<br />

fața Muzeului Antipa din Piața Victoriei din<br />

Capitală a avut loc un miting <strong>de</strong> protest față <strong>de</strong><br />

„actuala putere politică”. Acest miting a<br />

promovat doar interesele tuturor acelor români<br />

care sunt nemulțumiti <strong>de</strong> incompetența actualei<br />

puteri politice din România.<br />

Vara capricioasă din acest an le cam<br />

sucește mințile politicienilor noștri. Așa cum<br />

sucea bunica-mea, Dumnezeu s-o odihnească<br />

în pace, firul aspru <strong>de</strong> lână din furcă... Sunt<br />

câteva chestii pe care nu le pricep nicicum.<br />

Ambiții sterile și păguboase, orgolii fără sens și,<br />

mai presus <strong>de</strong> toate, multă prostie!<br />

Ei! Dar cel mai bun remediu împotriva<br />

căldurii rămâne însă un ceai cald și lectura unor<br />

texte literare la care vă invit, pentru ca să vă<br />

umpleți sufletul cu fericirea trecerii în tărâmul<br />

frumosului și al armoniei.<br />

A! Să nu uităm totuși și <strong>de</strong> cuvintele<br />

marelui nostru poet Ștefan Augustin Doinaș:<br />

„Cultura este singurul climat care poate asigura<br />

<strong>de</strong>zvoltarea omului individual”, și că „Nivelul<br />

culturii generale a nației nu-l poate ridica nimeni<br />

cu umărul, timpul și munca umplu neajunsurile”.<br />

(Mihai Eminescu)<br />

S-auzim <strong>de</strong> bine dragii mei!<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 4


eseu<br />

eveniment literar 5-6<br />

Chartier şi<br />

canapeaua<br />

literară<br />

Sorina Zota<br />

Unul din motivele pentru care m-am oprit<br />

la Jean Pierre Chartier şi Introducerea în<br />

psihanaliza lui Freud - respectiv Capitolul III<br />

Tinereţea Psihanalizei (1896-1905) este acela<br />

că, la fel ca în anii adolescenţei mă preocupă şi<br />

acum tematica mecanismelor uitării şi a<br />

lapsusurilor, actelor ratate, a tuturor acestor<br />

stări, manifestări care apar în mod special în<br />

secţiunea menţionată.<br />

Un altul este metoda cu a<strong>de</strong>vărat<br />

ingenioasă <strong>de</strong> analizare a gândirii freudiene a<br />

lui Chartier şi cazuistica subiecţilor, mai ales a<br />

viselor lor, foarte interesantă, abordată şi<br />

suprapusă <strong>de</strong> autor peste biografia lui Sigmund<br />

Freud, fapt care pentru mine a venit în<br />

„coliziune” cu interesul constant şi <strong>de</strong>osebit<br />

privitor la factorul REM, somnul cu mişcări<br />

oculare rapi<strong>de</strong> sau somnul paradoxal, care<br />

implică re-amintirea firească a viselor [1] .<br />

Introducerea în psihanaliza lui Freud<br />

apare la editura IRI, Bucureşti 1998, iar autorul<br />

ei, Jean-Pierre Chartier face parte - în calitatea<br />

sa <strong>de</strong> psihanalist practician, din organizaţia<br />

psihanalitică <strong>de</strong> limbă franceză numită<br />

Quatrieme Groupe - a patra mare grupare ce<br />

apare după Societatea Franceză <strong>de</strong><br />

psihanaliză, Asociaţia franceză <strong>de</strong> psihanaliză<br />

şi Şcoala Freudiană din Paris.<br />

Chartier este în aceeaşi timp directorul<br />

Şcolii <strong>de</strong> Psihologi practicieni asociată<br />

Universităţii Catolice din Paris, autor al unui<br />

„dicţionar” <strong>de</strong> mare folos parental: Adolescenţii<br />

dificili, apărut în 1992 în Toulouse, editura<br />

Privat, dar şi secretar ştiinţific în cadrul<br />

Centrului Internaţional <strong>de</strong> Criminologie<br />

Comparată asociat Universităţii din Montreal -<br />

Canada [2] .<br />

În Introducere în gândirea freudiană -<br />

Concepte fundamentale ale psihanalizei [3] Jean-<br />

Pierre Chartier propune o înţelegere cât mai<br />

a<strong>de</strong>cvată a gândirii lui Freud într-o manieră<br />

originală şi cumva inedită: aceea <strong>de</strong> expunere a<br />

conceptelor freudiene pe fundamentul celor mai<br />

importante şi, implicit, marcante evenimente din<br />

viaţa lui Freud „împletite” cu experienţele şi<br />

concluziile cercetărilor personale, rezultate în<br />

urma consilierii şi tratării propriilor subiecţi.<br />

Totul <strong>de</strong>scris şi aplicat pe text sub forma<br />

unei şedinţe clasice <strong>de</strong> psihanaliză, aşa cum o<br />

<strong>de</strong>sfăşura însuşi Freud, interval consi<strong>de</strong>rat a fi<br />

o entitate vie, în perpetuă transformare <strong>de</strong>-a<br />

lungul „existenţei” ei.<br />

În acest mod Chartier fixează implicit o<br />

„ancoră” solidă în înţelegerea şi asimilarea<br />

gândirii freudiene astfel încât la finalul studiului,<br />

doritorul <strong>de</strong> cunoaştere să rămână suficient <strong>de</strong><br />

bine impregnat mental atât cu bornele<br />

existenţei lui Freud, implicit cu experimentele<br />

lui, cât şi cu traducerea fi<strong>de</strong>lă a acestora prin<br />

expunerea propriei cazuistici psihanalitice.<br />

În Introducerea<br />

în psihanaliza lui<br />

Sigmund Freud -<br />

traducerea propusă <strong>de</strong><br />

Michaela Brânduşa<br />

Malcinschi [4] , J.P.<br />

Chartier oferă în trei<br />

paşi concişi explicaţia<br />

conceptului <strong>de</strong><br />

psihanaliză şi anume:<br />

psihanaliza înţeleasă<br />

ca tânără teorie<br />

psihologică,<br />

modalitate <strong>de</strong><br />

cercetare şi înţelegere a proceselor psihice,<br />

comportamentale invizibile la prima ve<strong>de</strong>re şi,<br />

<strong>de</strong> metodă inedită <strong>de</strong> tratament a tulburărilor<br />

psihice.<br />

Pornind <strong>de</strong> la interacţiunea <strong>de</strong> investigare<br />

psiholog - metodă, Chartier con<strong>de</strong>nsează patru<br />

mari etape ale psihanalizei freudiene:<br />

„gestaţia”(1856-1894), „naşterea” (1895-1900),<br />

„tinereţea” (1896-1905), apoi „vârsta<br />

adultă”(1905-1916) a meto<strong>de</strong>i în sine, plus trei<br />

tipuri discursive remarcate în şedinţele<br />

psihologice. Vorbim aici <strong>de</strong>spre relatări,<br />

disertaţii şi asociaţii.<br />

Pe scurt, primul mo<strong>de</strong>l discursiv se referă<br />

la subiecţii care îşi povestesc propria viaţă ori a<br />

celor dragi, a doua la expunerea generală<br />

asupra modalităţii în care ei concep existenţa şi<br />

tot ce este legat <strong>de</strong> trăirile oferite <strong>de</strong> ea şi, a<br />

treia, modalitatea în care i<strong>de</strong>ile „scăpate” fără<br />

voie <strong>de</strong> subiecţi apar în momentul istorisirii unui<br />

vis sau o tematică personală.<br />

5<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


eseu<br />

După trecerea în revistă a tuturor<br />

perioa<strong>de</strong>lor constitutive motivaţionale care stau<br />

la baza meto<strong>de</strong>i psihanalitice a lui Freud<br />

(copilăria, tinereţea, anii <strong>de</strong> ucenicie în<br />

laborator cu Charcot, a studiului nevroticoisteric,<br />

a cocainei), Chartier vorbeşte <strong>de</strong>spre<br />

amintirea-ecran, cu rolul <strong>de</strong> a proteja ceva<br />

situat dincolo <strong>de</strong> ce se percepe la suprafaţă,<br />

ascuns <strong>de</strong>rulării obişnuite; <strong>de</strong>spre teoria<br />

seducţiei, apărută în urma <strong>de</strong>scoperirii<br />

freudiene a faptului că pacienţii săi au fost, întrun<br />

fel sau altul seduşi sexual în copilărie, <strong>de</strong><br />

metoda catharhică, ce susţine sprijinul oferit <strong>de</strong><br />

terapeut în manifestarea conştientă a emoţiilor<br />

pacienţilor, a sentimentelor şi stărilor blocate<br />

un<strong>de</strong>va în subconştient şi, <strong>de</strong> asemeni <strong>de</strong>spre<br />

<strong>de</strong>scărcarea emoţională, prin care un subiect<br />

se eliberează <strong>de</strong><br />

afectul ataşat<br />

amintirii (abreacţia)<br />

unui eveniment<br />

traumatic.<br />

Pentru<br />

fiecare etapă a<br />

analizei psihice<br />

adusă <strong>de</strong> Freud în<br />

şedinţele sale,<br />

Chartier suprapune<br />

un caz clinic<br />

personal. Aşa<br />

trece prin toate<br />

fazele psihanalizei:<br />

asociaţiile libere<br />

(exprimarea fără<br />

discriminare a tot ce trece prin minte celui<br />

analizat), regula fundamentală (tot ce gân<strong>de</strong>şte<br />

şi simte pacientul), rezistenţa (tot ce împiedică<br />

munca terapeutică, acel ceva <strong>de</strong> care pacientul<br />

nu vrea sub nici un chip să audă) şi travaliul<br />

psihanalitic (cu cele patru stadii: recunoaşterea,<br />

<strong>de</strong>monstrarea, elucidarea şi interpretarea<br />

rezistenţei pacientului).<br />

Revenirea la capitolul <strong>de</strong> interes,<br />

Tinereţea Psihanalizei aduce în prim plan<br />

moartea tatălui lui Freud, amiciţia cu Wilhelm<br />

Fliess [5] dar şi autoanaliza, care funcţionează<br />

pentru Sigmund ca relaţie <strong>de</strong> transfer (eu o<br />

numesc ancoră ambivalentă- atât pozitivă cât şi<br />

negativă, rezultată din pattern -urile<br />

comportamentale ale relaţiilor noastre <strong>de</strong> până<br />

atunci).<br />

În corespon<strong>de</strong>nţa cu Fliess, Freud<br />

povesteşte <strong>de</strong>spre visul care avea să fie<br />

cunoscut drept „culpabilitatea lui Freud,<br />

moştenire a agresivităţii sale — inconştiente<br />

atunci — faţă <strong>de</strong> tatăl său,care 1-a făcut să<br />

sosească în întârziere şi să avanseze data<br />

visului,” [6] vis ce are la bază conceptul<br />

complexului lui Oedip cu cele trei etape ale<br />

sale: faza falică, teama <strong>de</strong> castrare şi etapa <strong>de</strong><br />

i<strong>de</strong>ntificare ori <strong>de</strong> rezolvare a conflictului<br />

interior, <strong>de</strong>zvoltat apoi mai amplu <strong>de</strong> Freud.<br />

Chartier trece inevitabil prin perioada<br />

<strong>de</strong>butului editorial al psihanalistului avut prin<br />

carteaInterpretarea viselor, care vizează două<br />

postulate <strong>de</strong> bază. Primul este acela că visul în<br />

sine este <strong>de</strong> maximă folosinţă atât celui care îl<br />

are, cât şi celui care analizează pacientul şi, al<br />

doilea că există un conţinut vizibil la prima<br />

ve<strong>de</strong>re dar şi unul invizibil, impulsionat <strong>de</strong><br />

dorinţele visătorului. Volumului în cauză îi<br />

trebuiesc şase ani <strong>de</strong> la data publicării - în<br />

1899- pentru ca să fie apreciat cu a<strong>de</strong>vărat.<br />

O altă caracteristică a psihanalizei<br />

freudiene menţionată <strong>de</strong> Chartier este tipologia<br />

viselor, împărţite <strong>de</strong> Freud în trei categorii:<br />

simple - sau clare, rezonabile, ori ceea ce<br />

Freud înţelege ca având o marjă <strong>de</strong> coerenţă<br />

chiar dacă visătorul conştientizează sau nu în<br />

mod clar <strong>de</strong> un<strong>de</strong> ori din ce anume s-a ivit<br />

acţiunea onirică şi, visele obscure, sau aşa cum<br />

le numeşte Jean-Pierre Chartier: „visele<br />

săgeţilor”.<br />

Chartier aplică propria cazuistică pe<br />

fiecare tipologie prin suprapunerea viselor<br />

propriilor pacienţi. Fiecare dintre cele trei<br />

categorii este explicitată prin cazul clinic 15<br />

pentru visele simple (masa <strong>de</strong> revelion care<br />

urma să aivă loc în pl<strong>anul</strong> fizic este transferată<br />

în oniric prin servirea unor <strong>de</strong>licatese); cazul<br />

clinic 16 - visul rezonabil (Cor<strong>de</strong>lia, femeia<br />

însărcinată care îşi doreşte permanentizarea<br />

stării <strong>de</strong> sarcină pentru plăcerea produsă <strong>de</strong><br />

menţinerea fătului în mediul placental) şi, cazul<br />

clinic 17 – oniricul săgeţilor (visul cu umeraşele,<br />

plus cel cu găina şi pisica. Ambele vise<br />

„ancorate” sub simbolurile unor cuvinte sau<br />

imagini <strong>de</strong> animale).<br />

Toate etapele analizate atât <strong>de</strong> Freud cât<br />

şi <strong>de</strong> Jean-Pierre Chartier formează împreună<br />

mecanismele onirice pe care autorul le<br />

sincronizează într-o punte <strong>de</strong> transfer a<br />

înţelegerii şi asimilării psihanalizei.<br />

Insuccesul cărţii Interpretarea viselor a lui<br />

Sigmund Freud pare să pună capăt activităţii <strong>de</strong><br />

psihanaliză. Dar toate acestea concură la<br />

câteva izbânzi personale pentru Freud-anume<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 6


eseu<br />

eseu 7-12<br />

faptul că poate să scape <strong>de</strong> o mulţime <strong>de</strong><br />

inhibiţii subconştiente, reuşeşte să vadă Roma<br />

(faţă <strong>de</strong> care avea o fobie din copilărie, etc.).<br />

Freud se angajează ca profesor cu<br />

ajutorul baroanei von Ferstel, o pacientă <strong>de</strong>-a<br />

sa şi, în 1904 publică Psihopatologia vieţii<br />

cotidiene, volum care <strong>de</strong> această dată se<br />

bucură <strong>de</strong> o mare popularitate. În mod cu totul<br />

inedit tocmai această angajare îi aduce în cele<br />

din urmă recunoaşterea eforturilor făcute în<br />

domeniul psihanalizei.<br />

În ultima scrisoare trimisă lui Filees,<br />

fondatorul psihanalizei spune că: „Aprobarea<br />

publicului mi-a fost pe dată dobândită,<br />

făgăduielile şi buchetele <strong>de</strong> flori plouă, ca şi<br />

cum <strong>de</strong>odată rolul sexualităţii ar fi fost<br />

<strong>de</strong>scoperit <strong>de</strong> Maiestatea sa împăratul,<br />

semnificaţia viselor confirmată <strong>de</strong> Consiliul <strong>de</strong><br />

miniştri, iar necesitatea unei terapeutici a<br />

isteriei votată <strong>de</strong> Parlament cu o majoritate <strong>de</strong><br />

două treimi, iată-mă în mod vizibil <strong>de</strong>venit<br />

onorabil. Admiratorii cei mai intimidaţi mă salută<br />

<strong>de</strong> <strong>de</strong>parte pe stradă.” [7]<br />

Aceeaşi corespon<strong>de</strong>nţă ne oferă viziunea<br />

lui Freud asupra conceptului <strong>de</strong> lapsus (prin<br />

interferenţa unor amintiri dureroase ascunse în<br />

subconştient) şi a celui <strong>de</strong> uitare (acţiuni<br />

petrecute <strong>de</strong>ja, care conţin elemente ce se<br />

doresc a fi păstrate în refulare). Concis şi<br />

limpe<strong>de</strong>, rezultă că toate actele ratate au un<br />

sens: ele exprimă impulsiile şi intenţiile care le<br />

vor ascunse, fără a fi trădate în faţa conştiinţei.<br />

Traducerea mai precisă a cuvântului<br />

lapsus ar fi cea <strong>de</strong> provenită din latinescul<br />

lapsus - alunecare. Freud face această<br />

<strong>de</strong>plasare semantică pe înlocuirea unui cuvânt<br />

cu altul, <strong>de</strong>şi tot el este <strong>de</strong> părere că <strong>de</strong> fapt<br />

avem <strong>de</strong>-a face cu o serie <strong>de</strong> intenţii pe care le<br />

dorim <strong>de</strong> neaflat chiar şi faţă <strong>de</strong> noi înşine. Cu<br />

alte cuvinte vorbim <strong>de</strong>spre acte ratate, acte<br />

care nu şi-au găsit menirea, nu au fost împlinite<br />

până la capăt în acţiunea discursivă.<br />

Mecanismele acestora sunt în final puse<br />

în mişcare <strong>de</strong> două intenţii opuse: una <strong>de</strong><br />

manifestare, iar cealaltă <strong>de</strong> refulare, <strong>de</strong><br />

ascun<strong>de</strong>re sub preş a ceea ce dorim <strong>de</strong> fapt să<br />

uităm pe cât posibil pentru tot<strong>de</strong>auna.<br />

Ce reuşeşte <strong>de</strong> fapt cu prisosinţă în<br />

cartea sa Jean-Pierre Chartier este o<br />

remarcabilă coeziune, o aşezare concomitentă,<br />

perfect pliabilă a rezolvării propriilor cazuri,<br />

conform şi precis aplicată la nivel psihologic pe<br />

biografia şi conceptele analizei freudiene.<br />

Maniera în care face acest lucru este în<br />

mod clar inedită şi originală. Cu toate că<br />

psihanaliza freudiană eşuează la un moment<br />

dat prin propria îngrădire - mă refer la<br />

motivarea majorităţii acţiunilor onirice ca fiind<br />

produse ale dorinţelor sau neîmplinirilor<br />

visătorului, ea oferă primul punct <strong>de</strong> sprijin în<br />

înţelegerea fenomenelor mentale atât în pl<strong>anul</strong><br />

imediat fizic cât şi în cel <strong>de</strong> repaus.<br />

Cum dorinţa lui Chartier pare să fi fost<br />

doar „aranjarea” unei şedinţe psihanalitice pe<br />

„canapeaua” literară oferită <strong>de</strong> cartea sa, el<br />

reuşeşte fără nici un efort aparent, să îmbine cu<br />

măiestrie biografia lui Freud cu situaţiile<br />

revelatoare tematicii luate în vizor, atât din<br />

propria experienţă cât şi din câteva trimiteri la<br />

situaţiile rezolvate <strong>de</strong> Freud.<br />

Poate că tot în această „şedinţă <strong>de</strong><br />

psihanaliză” ar fi trebuit să intre şi limitările<br />

teoriilor freudiene cu privire la această dorinţă,<br />

pe care el o percepe a fi la baza tuturor actelor<br />

<strong>de</strong> factură onirică.<br />

Bibliografie:<br />

- Chartier, Jean- Pierre, Introducere în<br />

psihanaliza lui Sigmund Freud, Editura IRI<br />

Bucureşti 1998<br />

[1] Visul. Probleme <strong>de</strong> fiziologie, psihologie şi<br />

patologie, sub redacţia Liviu Popoviciu. Ed. Dacia, Cluj –Napoca,<br />

1978, pp. 23 şi 97<br />

[2] Center International<strong>de</strong> Criminologie comparée,<br />

http://www.cicc.umontreal.ca/activites_publiques/colloques/psych<br />

ana<br />

[3] Jean-Pierre Chartier, Introduction à la pensee<br />

freudienne- Les concepts fondamentaux <strong>de</strong> la psychanalyse,<br />

Editions Payot & Rivages, Paris, 1993<br />

[4] Aceaşi carte amintită mai sus, dar cu titlul<br />

modificat (Introduction à la pensee freudienne- Les concepts<br />

fondamentaux <strong>de</strong> la psychanalyse, Editions Payot & Rivages,<br />

Paris, 1993)<br />

[5] Wilhelm Fliess medic otorinolaringolog, autor al<br />

Der Ablauf Des Lebens- Traseele vieţii – o carte <strong>de</strong>spre teoriile<br />

bioritmului, prieten al lui S. Freud<br />

[6] Jean-Pierre Chartier- Introducere în psihanaliza<br />

Freudiană, pg. 41<br />

[7] Apud Jean Pierre Chartie, Sigmund Freud, La<br />

Naissance <strong>de</strong> la psychanalyse, p. 298.<br />

7<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


eseu<br />

Apocalipsa<br />

înscrisă pe retină<br />

Florin Giurcă<br />

Prima impresie care se <strong>de</strong>gajă privind<br />

tabloul lui Seurat “O după-amiază <strong>de</strong><br />

duminică pe insula Gran<strong>de</strong> Jatte” este că<br />

asistam la o alăturare <strong>de</strong> indivizi care nu<br />

relaționeaă unul cu altul. La nivel<br />

macroscopic, fiecare persoană este adâncită<br />

în propriile ganduri și în propriile activități.<br />

Observați: doar stau unii adăpostiți la umbra<br />

altora. Un mod <strong>de</strong> ralaționare cât se poate <strong>de</strong><br />

unidirecțional. În rest, cei mai mulți se<br />

adăpostesc sub niște umbrele perfect<br />

semicirculare, ca niște jumătăți <strong>de</strong> coji <strong>de</strong><br />

ouă. Fiecare în cochilia lui.<br />

A doua impresie, și mai neliniștitoare,<br />

este aceea că indivizii sunt prinși într-o grilă<br />

sau plasă rectangulară, ca niște musculițe<br />

într-o pânză <strong>de</strong> paianjen. Priviți trunchiurile<br />

verticale ale copacilor și umbrele orizontale:<br />

acestea sunt barele plasei. Există și o plasă<br />

circulară, suprapusă peste cea dintâi,<br />

sugerată <strong>de</strong> un cerc imaginar care trece prin<br />

vela din stânga, prin umbrela femeii cu taior<br />

roșu din centru, care stă în picioare, și <strong>de</strong><br />

umbrela femeii în negru din stânga.<br />

La nivel micro, tabloul, o capodopera a<br />

pointilismului, este compus nu din tușe <strong>de</strong><br />

pensulă ci din puncte colorate. I<strong>de</strong>ea este<br />

prin urmare aceea că, la nivel fiziologic,<br />

imaginea se formează pe retină prin puncte,<br />

prin excitarea a mii <strong>de</strong> celule și terminații<br />

nervoase. Cum se face că impulsurile fiecărei<br />

terminații nervoase din mănunchiul cel mare<br />

al nervului optic sunt corelate cu celelalte și<br />

noi percepem un tablou coerent? Creierul<br />

face aceasta. El înțelege și corelează toate<br />

impulsurile. A ve<strong>de</strong>a înseamnă a integra, a<br />

corela <strong>de</strong>talii punctiforme. Sub diametrul unui<br />

punct nu există informație subunitară.<br />

Care este diametrul unei celule cu<br />

conuri și bastonașe din retină? Aproximativ 5<br />

microni, adică 5 miimi <strong>de</strong> milimetru. Deci un<br />

“punct” <strong>de</strong> pe retină este <strong>de</strong> fapt o pată cu<br />

diametrul <strong>de</strong> 5 microni. Imaginile văzute <strong>de</strong><br />

noi constă din alăturarea unor pete, ca pielea<br />

unui leopard. Care este distanța minimă<br />

dintre două puncte privite <strong>de</strong> la 25 <strong>de</strong><br />

centimetri, pentru ca acestea să fie percepute<br />

individual? Numită “putere <strong>de</strong> separare a<br />

ochiului normal”, această distanță este <strong>de</strong><br />

0.075 milimetri. Acest interval se ve<strong>de</strong> sub un<br />

unghi <strong>de</strong> aproximativ 1 minut (un unghi <strong>de</strong> 1<br />

grad are 60 <strong>de</strong> minute). Ceea ce este<br />

interesant, este faptul că imaginile <strong>de</strong> forma<br />

unor linii paralele se pot ve<strong>de</strong>a mult mai fin:<br />

liniile paralele se pot distinge separat sub un<br />

unghi <strong>de</strong> 10 secun<strong>de</strong>, adică <strong>de</strong> 6 ori mai <strong>de</strong>s<br />

(un unghi <strong>de</strong> un minut are 60 <strong>de</strong> secun<strong>de</strong>).<br />

Asta, din cauză că celulele retinei stau<br />

înghesuite unele lângă altele ca un covor <strong>de</strong><br />

hexagoane, iar un fascicul <strong>de</strong> fire paralele<br />

intersectează <strong>de</strong> 6 ori mai multe celule <strong>de</strong>cât<br />

o fac punctele separate.<br />

Ce am aflat? Am aflat că cifra 6 se<br />

repetă obsedant <strong>de</strong> mult în interiorul ochiului<br />

omenesc, am aflat că ochiul omenesc este<br />

astfel conceput încât ve<strong>de</strong> codurile <strong>de</strong> bare<br />

<strong>de</strong> 6 ori mai bine <strong>de</strong>cât restul formelor<br />

geometrice. Am aflat că un pictor, în urmă cu<br />

100 <strong>de</strong> ani, a intuit lucrurile astea, și a pictat<br />

un tablou în care oamenii nici nu se văd unii<br />

pe alții, și parcă sunt țesuți într-o plasă <strong>de</strong><br />

coduri <strong>de</strong> bare.<br />

Și ne amintim atunci <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>nia acelui<br />

călugăr, căruia o tigvă <strong>de</strong>scărnată din <strong>de</strong>șert<br />

i-a spus că în iad nu se ve<strong>de</strong> om pe om, ci<br />

numai ceafa, atunci când cineva dintre cei vii<br />

se roagă pentru ei…<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 8


eseu<br />

Ionel Teodoreanu –<br />

me<strong>de</strong>lenismul sau<br />

agonia unei lumi<br />

sufleteşti<br />

Ion Ionescu-Bucovu<br />

Cine citește „Me<strong>de</strong>lenii” lui Ionel<br />

Teodoreanu, rămâne cu nostalgia unei<br />

tinereți risipite. Moartea Olguței, lasă cititorii<br />

revoltați în fața unei sorți implacabile. Dar<br />

lumea lui Ionel Teodoreanu rămâne totuși<br />

lumea zarzărilor înfloriți <strong>de</strong> la Me<strong>de</strong>leni.<br />

„Me<strong>de</strong>lenismul” lui nu s-a învechit, cum au<br />

zis unii. Majoritatea criticilor au fost <strong>de</strong><br />

acord că evocarea copilăriei și a<br />

adolescenței la Ionel Teodoreanu trece prin<br />

Creangă, Delavrancea sau Duiliu<br />

Zamfirescu. Raiul „Me<strong>de</strong>lenilor” coinci<strong>de</strong> cu<br />

vârsta <strong>de</strong> aur a copilăriei „nestatornice”.<br />

„La Me<strong>de</strong>leni” e o uimitoare explozie<br />

epic-lirică, o cascadă stilistică<br />

surprinzătoare prin atmosfera și duioșia<br />

evocărilor, un conflict <strong>de</strong> atâtea ori candid,<br />

cu episoa<strong>de</strong> ce par asemenea unor frânturi<br />

<strong>de</strong> legendă. Romancierul abia împlinise 20<br />

<strong>de</strong> ani când a scris rom<strong>anul</strong>.<br />

La apariție aplauzele cititorilor au fost<br />

frenetice. Apoi criticii i-au mai estompat din<br />

efuziuni. G. Călinescu stabilește că rom<strong>anul</strong><br />

„are o valoare durabilă”, Camil Petrescu<br />

arată că lucrarea prezintă „aspecte<br />

afective” ale copiilor printr-o serie <strong>de</strong><br />

„inci<strong>de</strong>nțe <strong>de</strong> viață”, la rându-i Ibrăileanu<br />

stabilește cî Olguța este „tipul cel mai<br />

frapant”… „cel mai reușit” mo<strong>de</strong>l <strong>de</strong> fată din<br />

literatura noastră. Perpessicius<br />

mărturisește că „entuziasmul” său „nu-și<br />

găsește aripi la înălțimea bucuriei prin care<br />

a trecut <strong>de</strong>-alungul acestor pagini <strong>de</strong><br />

primăvară și mireasmă.”<br />

În „Cum am scris Me<strong>de</strong>lenii”, Ionel<br />

Teodoreanu ne spune: „Voi încerca astăzi,<br />

în fața domniilor voastre, să dărâm o<br />

legendă, să înlătur un nea<strong>de</strong>văr: acela al<br />

autobiografismului Me<strong>de</strong>lenilor. Și fapta<br />

mea e legitimă nu fiindcă-mi apăr casa,<br />

ceea ce nu mă interesează <strong>de</strong>cât pe mine,<br />

ci pentru că apăr însăși casa literaturii, care<br />

trebuie să ne intereseze pe toți; fie că-i<br />

suntem oaspeți, fie că suntem gaz<strong>de</strong>…<br />

Toată copilăria e plină <strong>de</strong> minciuni estetice.<br />

Neștiind să scriu literatură, o făceam în<br />

viață… De aici a ieșit metafora.”<br />

Caracterele celor trei personaje<br />

principale, Dănuț, sora lui, Olguța, și<br />

Monica, sunt apariții încântătoare, pline <strong>de</strong><br />

poezie. Dănuț, la anii intrării în liceu, începe<br />

a avea conștiința că e „băiat” și ca atare nu<br />

se poate compara cu fetele. Fire<br />

melancolică, visătoare, ce<strong>de</strong>ază uneori în<br />

fața „băiețoasei” Olguța, mai impetuoasă și<br />

voluntară. Monica se <strong>de</strong>zvăluie ca o<br />

ingenuă, mai feminină. De o mare gingășie<br />

este figura lui moș Gheorghe, un alter ego<br />

al lui Baci Mihu din „Viața la țară”, Olguța<br />

<strong>de</strong>venind pentru el o a<strong>de</strong>vărată slăbiciune.<br />

Moartea lui rămâne impresionantă pentru<br />

copii.<br />

Trebuie spus că majoritatea cititorilor<br />

rămân cu impresia că acest roman este un<br />

roman autobiografic. Nimic mai fals. Ionel<br />

Teodoreanu și-a propus să înfățișeze<br />

drumul unei „generații <strong>de</strong> moldoveni a căror<br />

copilărie a început pe vremea <strong>de</strong>modată a<br />

9<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


eseu<br />

valsului și a căminului patriarhal, și a căror<br />

tinerețe, după ce s-a înfruptat din marele<br />

război, a reînceput în ritmurile jazz-bandului.”<br />

În al doilea roman al trilogiei, Ionel<br />

Teodoreanu reia firul vieții eroilor<br />

adolescenți. Povestea amorurilor juvenile<br />

ale lui Dănuț cu o Adina, soția unui căpitan,<br />

apoi cu Ioana Pală, soție <strong>de</strong> pictor, este un<br />

fel <strong>de</strong> bildungsroman, înfățișind formarea lui<br />

Dănuț care <strong>de</strong>vine „maturul” Dan Deleanu<br />

care în al treilea volum, se căsătorește cu<br />

„blânda” Monica și practică avocatura la<br />

Iași.<br />

Vânzarea Me<strong>de</strong>lenilor unui parvenit<br />

lasă urme tragice în familia Deleanu. Iar<br />

Olguța, bolnavă <strong>de</strong> cancer, se sinuci<strong>de</strong>,<br />

rugând-o pe Monica să-i ducă un ultim adio<br />

lui Vanea, iubitul ei.<br />

Me<strong>de</strong>lenii sunt o lecție vie prin care<br />

trece orice tânăr în luptă cu <strong>de</strong>stinul.<br />

Finalul vieții scriitorului l-a prevestit în<br />

niște versuri emoționante, variantă proprie<br />

a eminesci<strong>anul</strong>ui „Mai am un singur dor” la<br />

câteva luni până la moarte:<br />

„Dar într-o zi, întors în pământ, voi uita <strong>de</strong> viață<br />

și <strong>de</strong> moarte.<br />

Fraților mei <strong>de</strong> atunci dacă-n file<br />

Veți regăsi prospețimea pădurii în floare, ca cei<br />

<strong>de</strong> pe mare,<br />

Prin voi, dar fără mine: cenușă sub cruce,<br />

Voi fi în pădurea-nflorită la marginea mării, a<br />

dorului mare <strong>de</strong> moarte.”<br />

Nu știu cât mai citește tineretul <strong>de</strong> azi<br />

„La Me<strong>de</strong>leni”,dar ignorarea acestui roman<br />

lasă un gol imens în sufletul lor, pervertit <strong>de</strong><br />

goliciunea timpurilor prezente.<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 10


poeziie<br />

poezie 13-18<br />

Irina Lucia<br />

Mihalca<br />

Un fulger a sfâşiat<br />

cearşaful cerului<br />

Plouă ca în vechile tale poeme,<br />

precum aerul<br />

un abur ne urmează paşii<br />

gravaţi prin umbrele ce ne-nsoţesc lumina.<br />

Sunt o vrabie peste care va trece trenul!<br />

Dacă au dispărut cuvintele golite <strong>de</strong> sensul<br />

lor<br />

ne rămân pictogramele interiorului nostru.<br />

Un fulger a sfâşiat cearşaful cerului,<br />

eşti prea obosit ca să mai strigi<br />

timpul ce separă<br />

clipa durerii <strong>de</strong> înţelegerea ei.<br />

Prin umbra nopţii<br />

încerci să o priveşti în lună.<br />

Plutind <strong>de</strong> dincolo <strong>de</strong> timp<br />

frunze răvăşite <strong>de</strong> vânt<br />

sângele s-a facut ţărână<br />

şi tot nu ai uitat<br />

primul şi ultimul zbor visat<br />

în singura călătorie a vieţii.<br />

încet se va retrage<br />

mareea tăcerii din cuvântul havaya<br />

prin care-i cauţi cheia.<br />

Peste ani vom păşi<br />

în adâncul pădurilor verzi,<br />

pe ţărmuri cu nisip, hai dă-mi mâna,<br />

acum e timpul sa te întorci aici,<br />

pentru că ai crezut în frumuseţe mereu o vei<br />

ve<strong>de</strong>a,<br />

pentru că ai crezut în iubire mereu o vei<br />

simţi,<br />

pentru că ai crezut în lumină mereu te va<br />

însoţi<br />

în imensitatea cerului tău - (misterul pe care<br />

puţini<br />

îl acceptă din lumina filtrată <strong>de</strong> trestiile<br />

gandului<br />

şi tăcerea ascuţită a gheţarilor)<br />

Fiecarei că<strong>de</strong>ri<br />

îi va urma o nouă cunoaştere...<br />

Dacă prin suferinţă simţim stelele pe creştet<br />

şi nu le putem atinge, doar în vis o putem<br />

face,<br />

Le atingem cu inima şi sufletul<br />

luminându-ne drumul, cu visul adânc din<br />

noi...<br />

Spiralat drum,<br />

mereu primul şi ultimul, la nesfârşit,<br />

11<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


poeziie<br />

Maria Călinescu<br />

E luna lui cuptor<br />

Sărutul nopţii<br />

Primesc sărutul nopţii din stelele ce curg,<br />

Un<strong>de</strong> a strâns iubirea ce-i purpură-n amurg<br />

Pe frumuseţi divine ascunse-n al ei pântec<br />

Cu lacrimi <strong>de</strong> rubin, în taina vieţii, cântec.<br />

Primesc sărutul nopţii, pe visele <strong>de</strong> dor<br />

Pe lacrimi reci căzute, din aripile-n zbor<br />

Pe ţărmuri <strong>de</strong> uitare, pe valuri ce-au spălat<br />

Obrazul suferinţei, rămas nemângâiat.<br />

Primesc sărutul nopţii, lumina se-nfiripă<br />

Iar, eu mă las purtată pe-a timpului aripă,<br />

Zbor spre lumea ta, dorinta-mi e aprinsă<br />

Iubeşte-mă mereu, cât mana mi-e întinsă.<br />

Primesc sărutul nopţii pe falsele speranţe,<br />

Iară, <strong>de</strong>stinul vieţii rămâne cu restanţe,<br />

Când răstoarnă-n suflet pocalul cu nelinişti,<br />

Pune pe chip pecetea în ochii rămaşi trişti.<br />

Primesc sărutul nopţii pe-a munţilor regrete,<br />

Să scriu <strong>de</strong>spre iubire pe-a cerului perete,<br />

Pe zorii srăvezii ce-aduc azi, vin<strong>de</strong>care<br />

Şi-nchid cu lacăt poarta, ce încă mă mai<br />

doare.<br />

Primesc sărutul nopţii pe vise-nfloritoare,<br />

Să-mi netezească calea, care nu mai doare<br />

Să-mi picure speranţă, fiori <strong>de</strong> bucurie,<br />

S-aducă mult noroc, candoare, reverie.<br />

E luna lui cuptor, cerul se topeşte<br />

Natura-i fără vlagă, totul ofileşte,<br />

Amurgu-i <strong>de</strong> rubin, mai caută un nor<br />

Umbra răsfirată pe-ntin<strong>de</strong>ri, azi uitate<br />

Cerşeşte parcă-n gol<br />

Picuri <strong>de</strong> agate, lacrime <strong>de</strong> dor.<br />

Ma uit acum spre cer, caut lună nouă<br />

Luna se arată, parcă, ruptă-n două<br />

S-aplecă peste zare, răstoarnă carfa-i plină<br />

Cu jeturi <strong>de</strong> lumină, ascunse după nor<br />

Apoi cu stele plouă,<br />

Plouă cu mult dor.<br />

Boarea <strong>de</strong> răcoare cuprin<strong>de</strong> tot ce-i trist,<br />

Dă din strălucirea pietrei ametist,<br />

Vânt răzleţ porneşte, pământul răscoleşte<br />

Suflă praf pe dale şi peste petale<br />

Însă, brusc se-opreşte<br />

Este, dar, nu este,<br />

Lumina arzătoare se lăsă pe întin<strong>de</strong>ri,<br />

Soarbe abur trist, să n-ajungă la soare.<br />

E luna lui cuptor, totul dogoreşte<br />

Îmi ar<strong>de</strong> amintirea, rău mă chinuieşte,<br />

De, cerul ar mai cerne ploi mărunte, <strong>de</strong>se<br />

Aş scrie noi poeme, aş scrie o poveste.<br />

Dar totul dogoreşte, e luna lui cuptor<br />

Mai stau încă la umbra trecutului cu dor,<br />

Simt răcoarea morţii, în paşi tăcuţi <strong>de</strong> dans,<br />

Nu pot, a ţine ritmul, în lentul ei balans.<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 12


poeziie<br />

Elena Spiridon<br />

Concediu la... iubit<br />

M-ai sărutat, ah ce sărut!<br />

Cât un salariu mediu brut;<br />

Şi-am hotărât, așa subit,<br />

Să-mi iau concediu la... iubit.<br />

Să plec aşa, hai-hui, spre zări,<br />

Ca trenurile <strong>de</strong> prin gări,<br />

Şi, dupa cum e al meu dor,<br />

O iau fuguţa, la picior...<br />

Să trec pe lângă-un maidanez,<br />

Ca-ntr-un balet <strong>de</strong> titirez,<br />

Şi-aşa, pornită-n lumea mare,<br />

Să îi fac dorului cărare;<br />

Că prea am fost cam fără minte,<br />

De-am stat cu tine-aşa cuminte,<br />

A fost păcat, n-a fost păcat,<br />

Când pe furiş m-ai sarutat?!<br />

Poezii închinate poetului Mihai Eminescu<br />

m-am născut la a treia casă<br />

şi umblu prin lume-aşa<br />

cu<br />

mândria mea.<br />

nimic<br />

şi nimeni<br />

nu mi-o poate lua...<br />

să te iubesc,<br />

e prea banal<br />

mai bine fac<br />

„ce fac <strong>de</strong> mult”<br />

Altar, din fiece-ţi cuvânt...<br />

De nuferi, lacu-i răsfăţat,<br />

I-am numărat, răsnumărat;<br />

Niciunul n-a plecat <strong>de</strong>-acasă<br />

Ca să-şi găsească o aleasă...<br />

Mai număr plopii <strong>de</strong> pe maluri,<br />

Tot fără soţ, în i<strong>de</strong>aluri,<br />

Când strune <strong>de</strong> chitară-n dor,<br />

Parfum lila dau in <strong>de</strong>cor...<br />

Altar<br />

Decor<br />

13<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


poeziie<br />

Ion Ionescu<br />

Bucovu<br />

tăcere<br />

semnele vorbesc altă limbă<br />

prea mult ne-am bazat<br />

pe ambiguitatea cuvintelor<br />

acum suntem jigniți<br />

și din nou taciturni.<br />

hai să vorbim prin semne<br />

în ochiul tău văd un naufragiu<br />

se zbat sentimentele<br />

târâm poezia ca pe-un hoit<br />

la marginea vieții<br />

din <strong>de</strong>getele tale cresc mărgăritare<br />

și tu nu le vezi<br />

poezia e inocență <strong>de</strong>monică<br />

totu-i ferecat și vrăjit<br />

noi ne spânzurăm umbrele<br />

<strong>de</strong> dangătul unui clopot<br />

și ascultăm cum trece timpul.<br />

joi, 13 iunie <strong>2013</strong><br />

albă vară plină <strong>de</strong> dogoare,<br />

frumusețea orelor mă doare,<br />

sună-mi steaua cearcănul pe vânt,<br />

eu sunt și suflare, dar sunt și pământ<br />

și așa m-am rătăcit <strong>de</strong> lume,<br />

vorba mea pe cerul spart rămâne,<br />

rar <strong>de</strong> tot în mine poposesc<br />

și mă-ntorc la tot ce-i omenesc.<br />

gândul iar mă duce prin ruine,<br />

mă inundă timpul care vine,<br />

doru-mi varsă rănile în piept,<br />

și nu mai știu, Doamne, ce aștept.<br />

erezie<br />

caut dragostea doar în cuvinte<br />

și le-mbrac cu aur și veșminte,<br />

toate-s cuibărite greu în mine<br />

și le-am îndrăgit ca pe feline.<br />

ochiul a-nghețat în reci tăceri,<br />

nu mai este astăzi ce-a fost ieri,<br />

se răzbună timpul în anii din urmă,<br />

eu m-am rătăcit <strong>de</strong> vechea turmă.<br />

rămăsesem singur, un biet truvier,<br />

cu un dor <strong>de</strong> visuri care vin și pier,<br />

am aruncat lancea care mi s-a frânt,<br />

caut în cuvinte propriul <strong>de</strong>scânt.<br />

duminică, 16 iunie <strong>2013</strong><br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 14


poeziie<br />

Llelu Nicolae<br />

Vălăreanu<br />

Doleanţă<br />

Deseori mă năpustesc pe străzi<br />

studiez toate clădirile<br />

şi le pun la locul lor,<br />

construiesc o nouă ordine<br />

după alte criterii <strong>de</strong> a<strong>de</strong>văr.<br />

Sunt un îndrăgostit<br />

care se auto<strong>de</strong>păşeşte şi scrie<br />

aşa, ca un culegător <strong>de</strong> date şi fapte reale<br />

le dă drumul să se expună<br />

cum face un istoric scrupulos<br />

ce <strong>de</strong>sfăşoară evenimentele în curgere<br />

ca şi zilele vieţii sale.<br />

Şi e un efort <strong>de</strong>scumpănit.<br />

Îmi irită ochii şi gândurile<br />

pe care le neglijez <strong>de</strong> o vreme,<br />

aproape mă stăpânesc întâmplările,<br />

îmi pipăie pielea şi se retrag.<br />

Cu mâinile îmbraţişez gesturi prin aer,<br />

vorbesc cu clipele trecute<br />

ca şi cum aş vorbi cu mama.<br />

Noaptea n-am nici un sfetnic,<br />

iar faptul că unele lucruri<br />

par fără <strong>de</strong>terminare<br />

mă stârnesc şi mă umplu <strong>de</strong> draci.<br />

Ştiu că timpul e aşa ca o umbră,<br />

te urmăreşte până se contopeşte cu tine<br />

într-un punct fix la amiază,<br />

dar dacă reconstitui din ziduri viaţa,<br />

lăsaţi-mă să vă arăt cum a fost<br />

şi cum este în ochii şi mintea<br />

celor muşcaţi <strong>de</strong> mistificările prezentului!<br />

Dimineaţa cerul îşi pune pe ochi<br />

ziua ce se <strong>de</strong>stăinuie<br />

pe acelaşi drum bătut<br />

şi totuşi ceva este nou,<br />

Cotidian<br />

<strong>de</strong>venire alunecoasă în timp.<br />

Cu o dorinţă <strong>de</strong> evadare<br />

străzile oraşului aglomerate<br />

se <strong>de</strong>sfac şi se închid<br />

haotic,<br />

amestecă maşinile<br />

în graba intoleranţei<br />

oamenilor <strong>de</strong> tot felul.<br />

Totul se urcă pe nervi<br />

şi ajungi vlăguit,<br />

te aşezi pe un scaun ori stai în picioare,<br />

priveşti într-un punct fix,<br />

până cineva spune ceva.<br />

Doar atenţia<br />

te scoate din cercul închis,<br />

ţi se <strong>de</strong>schid aripile<br />

şi intri in normalul cotidian.<br />

15<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


poeziie<br />

Mihai Kanuti<br />

Sensul fricii<br />

Frica începe cu prima palmă, primul pumn,<br />

Îţi spui că ai fi imun,l<br />

Că ei nu ştiu ce spun<br />

Când îţi scot dinţi din gură,<br />

Frica e zeama din ură<br />

Pe care o bei tremurând ca un câine<br />

Când ve<strong>de</strong> coltucul <strong>de</strong> pâine.<br />

La ce mă refer, cine o fi?<br />

Parcă n-am ştii<br />

Câţi au fost<br />

Pierind fără rost,<br />

Martiri anonimi, iertători <strong>de</strong> păcate<br />

Când frica mâna <strong>de</strong> la spate.<br />

la noapte aruncăm iluminatul public,<br />

legăm stele cîte două<br />

și așteptăm<br />

să se scurtcircuiteze legătura<br />

la paradisul în care<br />

se tipăresc ziare,<br />

foi simple,<br />

citește-mă și acolo<br />

cît mai ard stelele<br />

cît mai <strong>de</strong>slusesti<br />

cuvintele amestecate<br />

spunînd că am fost,că nu sunt,<br />

chiar în erate,<br />

ce stranie privire oferi,<br />

ca orice femeie<br />

verifici<br />

dacă sunt somn<br />

ori am <strong>de</strong>venit în sfîrșit<br />

visul promis...<br />

A rămas în adânc sămânţa cea rea,<br />

Microbul <strong>de</strong> minte, viermele mut,<br />

Acum are chiar subtilul statut,<br />

Căci e liberă doamnă şi face ce vrea,<br />

Sfarmă senină suflet şi mintea.<br />

Căci e fiară parşivă pândind ca în junglă,<br />

Teama <strong>de</strong> ieri e azi mai profundă,<br />

Libertăți indolente ne arată cum câinii<br />

Își ling pe urme stăpânii,<br />

Așteptînd orice os care pică,<br />

Laşitatea se naşte din frică!<br />

Din clipa în care obrazul întors<br />

Lovitura aşteaptă sfios!<br />

astăzi citeşte-mă ca pe un<br />

ziar<br />

astăzi citește-mă ca pe un ziar,<br />

în amurg sa-l arunci în rugul solar,<br />

găsește-mă picurat chihlimbar<br />

în care să ascunzi luna.<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 16


poeziie<br />

Mihaela Moşneanu<br />

Timpul<br />

Ești o rădăcină plimbăreață<br />

Timpule scump, nu ai nicio vină<br />

Că o stropitoare șugubeață<br />

Te udă-n spațiu cu apa lină.<br />

Cu ploi <strong>de</strong> clipe-ți răsar plantele,<br />

Amestecându-le cu noi și ei,<br />

Făcând din ele ore și zile<br />

Ordonate în jurnalul vieții.<br />

Amalgam <strong>de</strong> flori și <strong>de</strong> buruieni<br />

Presari la ve<strong>de</strong>re și pe ascuns,<br />

Fără să-ți scape nimic sau nimeni<br />

Acolo un<strong>de</strong> trebuie ajuns.<br />

Mergi lejer pe Pământ și-n afară,<br />

Până când se rup și cresc altele.<br />

Consi<strong>de</strong>ri că-i a ta bătătură<br />

Pe un<strong>de</strong>-ți greșești socotelile.<br />

Necalculat, cu indiferentă,<br />

Înconjori totul la întâmplare<br />

Fără să aibă vreo relevanță,<br />

Când cineva se naște sau moare.<br />

Asta e misiunea ta clară,<br />

Aceea <strong>de</strong>-a merge înainte.<br />

Și n-ai în calea ta nicio gară,<br />

Nu te oprești să-ți aduci aminte.<br />

noaptea din ochii tăi<br />

când te-am văzut prima oară<br />

noaptea din ochii tăi m-a cusut<br />

pe-o pânză brodată cu stele<br />

şi uşa inimii mele s-a <strong>de</strong>schis<br />

într-un unghi <strong>de</strong> lună plină<br />

ai crescut în adâncul fiinţei mele<br />

ca o rădăcină-n pământ<br />

rămănând acolo şi aducându-mi<br />

raze <strong>de</strong> soare<br />

Promisiuni<br />

Promisiuni sigilate, care pleacă din noi<br />

pe cărarea ce duce până la inima altora,<br />

prin sita care cerne cuvinte frumos<br />

<strong>de</strong>spletite<br />

în speranţe, făcând tiv pe marginea lumii.<br />

Le primim din razele <strong>de</strong> soare, ce să<strong>de</strong>sc<br />

încre<strong>de</strong>rea noastră,<br />

ne-ndoim <strong>de</strong> ele pentru că potopul <strong>de</strong> ploaie<br />

le udă, transformându-le în şoapte sur<strong>de</strong>,<br />

vântul bate în patru zări,<br />

împrăştiindu-le în gunoaie<br />

<strong>de</strong> fraze inutile şi scuipate la-ntâmplare,<br />

într-o altă dimensiune <strong>de</strong> spaţiu şi timp.<br />

Doar aţa tivului îşi caută locul potrivit<br />

<strong>de</strong> un<strong>de</strong> să se îmbine cu lumea,<br />

pentru a le împlini în prezent.<br />

17<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


poeziie<br />

Aga Lucia-Selenity<br />

Lumină Vie<br />

Lumină vie din albastru pur,<br />

Speranța mea din geană <strong>de</strong> azur,<br />

C-un ver<strong>de</strong> crud te rog să mă cununi,<br />

Să uit <strong>de</strong> negru și amărăciuni!<br />

Lumină Vie din albastru cânt,<br />

Mă cheamă-n unda creață dintr-un vânt,<br />

Un mov să-mi pui pe creștet, fără nor,<br />

Să uit <strong>de</strong> lacrima ce-a curs ușor!<br />

Voi rupe sarea dintr-o pâine caldă,<br />

Voi presăra-o pe-o felie dalbă,<br />

Ce seamănă cu dragostea străveche,<br />

Rămasă astăzi fără <strong>de</strong> pereche;<br />

Cu ochii minții într-o zi fierbinte,<br />

Topi-voi gheața căutând cuvinte,<br />

Sorbind șuvoiul văii cu ver<strong>de</strong>ață,<br />

În strunele <strong>de</strong> vânt ce mă învață<br />

O terță nouă dintr-un do major,<br />

Uitată-i simfonia-n la minor…<br />

Lumină Vie ai rămas în timp,<br />

Cununa mea, pe frunte <strong>de</strong> Olimp!<br />

cu blazon <strong>de</strong> rime.<br />

Eu nu vreau să îmi laud vreo izbândă,<br />

nu sunt un Prometeu,<br />

(Zeii-s la pândă),<br />

sub note călătoare,<br />

adormite.<br />

Azi vreau să fiu şi eu<br />

ca Nefertite!<br />

… şi scriu acum povestea vieţii mele,<br />

cu Phoebe…<br />

Promisiuni purtate-n vânt,<br />

Cu ploi <strong>de</strong> soare și <strong>de</strong>scânt;<br />

Uitat-ați voi ce ați tot zis,<br />

Încins-ați soarele din vis…<br />

… ce-a ars întregul Paradis!<br />

În pași <strong>de</strong> Phoenix<br />

Prin ceruri cercuri m-ați plimbat,<br />

Acum cu ochiu-mi palid cat<br />

Cu voci <strong>de</strong>șarte rumegând,<br />

Promisiuni purtate-n vânt…<br />

… născute dintr-un searbăd gând!<br />

Ieri mi-am privit călău-n ochi,<br />

Stătea cu sabia-ntre gropi,<br />

Adulmecând o clipă bună,<br />

Să-i simt tăișul într-o vână…<br />

… a mea poveste să apună!<br />

Azi vreau să scriu povestea vieţii mele,<br />

un amalgam <strong>de</strong> basme<br />

colorate,<br />

titanice în fapte<br />

ca Heracle.<br />

Poveşti rostogolite <strong>de</strong> Apollo<br />

la umbra unui pin,<br />

printre arcuşuri<br />

adăpostite pe sub pelerine,<br />

apoi ştanţate<br />

Phoebe<br />

Un freamăt dulce m-a cuprins,<br />

M-a stins, apoi iar m-a aprins;<br />

Un phoenix mi-a zâmbit a gol,<br />

Cântând din focul lui <strong>de</strong> dor…<br />

… povestea mea <strong>de</strong>… somn ușor!<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 18


caffeneaua cu peniiţţe<br />

cafeneaua cu peniţe 19-23<br />

Politică şi poezie<br />

Eugenia Enescu<br />

Dacă unii români au renunţat la<br />

funcţiile politice şi administrative pentru<br />

literatură, surprinzător, alții au preferat să-și<br />

păstreze scaunele dar să-și <strong>de</strong>zvolte și<br />

partea artistică, dând mână liberă talentului<br />

creativ.<br />

Nimeni nu a știut<br />

până <strong>de</strong> curând că<br />

fostul președinte al<br />

României, Nicolae<br />

Ceaușescu, a scris<br />

versuri. Una dintre<br />

Nicolae Ceaușescu<br />

poeziile sale a fost<br />

<strong>de</strong>scoperită în arhive<br />

<strong>de</strong> un jurnalist al<br />

publicaţiei A<strong>de</strong>vărul. Nu are titlu și nici nu e<br />

semnată, însă după grafie şi fondul<br />

documentar <strong>de</strong> arhivare în care a fost<br />

găsită, este în mod categoric creaţia lui.<br />

Poezia lui Ceaușescu scrisă olograf<br />

Cinci strofe în care a folosit un singur<br />

semn <strong>de</strong> punctuaţie, şi în care a făcut<br />

câteva greşeli gramaticale.<br />

De cântecul voios <strong>de</strong> ciocârlii<br />

Scrie <strong>de</strong> ce ni drag, <strong>de</strong> ce iubim<br />

De eşti poet şi <strong>de</strong> partid să scrii<br />

Prin el în ţară liber azi trăim<br />

Scrie cât mai frumos aşa cum ştii<br />

Să scrii că noi muncim din greu<br />

Că totul nu-i aşa cum vrem<br />

Dar mergem înainte tot mereu<br />

Noi făurim uniţi tot ce avem<br />

În tricolor avem simbol <strong>de</strong>plin<br />

Albastru cer cu stele şi senin<br />

Galben din hol<strong>de</strong>le bogate aurii<br />

Roşu ca sângele vărsat în bătălii<br />

De vreii să fii nemuritor<br />

Poete scrie pentru ţară<br />

Vers simplu dar cutezător<br />

În el mândria <strong>de</strong> popor tresară.<br />

Scrie <strong>de</strong> daci şi <strong>de</strong> romani<br />

De munţi <strong>de</strong> râuri şi câmpii<br />

De muncitori şi <strong>de</strong> ţărani<br />

În acelaşi carneţel cu versurile,<br />

Ceauşescu a mai notat şi reflecţii (propriuzis<br />

lozinci) <strong>de</strong>spre „arta revoluţionară” şi<br />

„umanismul socialist”, care au fost însă şi<br />

dactilografiate. Iată câteva dintre acestea:<br />

- „Umanismul nu este o noţiune<br />

abstractă. El capătă diferite înţelesuri<br />

corespunzător etapelor istorico-sociale <strong>de</strong><br />

<strong>de</strong>zvoltare”<br />

- „Fericirea personală nu se poate<br />

realiza ignorând bunăstarea şi fericirea<br />

generală”;<br />

- „Literatura şi arta realistrevoluţionară<br />

trebuie să transmită nu numai<br />

anumite realităţi ci să prezinte realităţile în<br />

contextul social-istoric, şi în acelaşi timp, în<br />

perspectiva transformării continuu<br />

revoluţionară a vieţii”;<br />

- „A fi revoluţionar în artă înseamnă să<br />

realizezi o artă realist-revoluţionară, care să<br />

aibă un rol activ în transformarea societăţii<br />

şi a omenirii, a omului însuşi” ş.a.m.d.<br />

19<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


caffeneaua cu peniiţţe<br />

După ‘89, în politica românească au<br />

fost câtiva oameni pasionați <strong>de</strong> poezie. Nu<br />

vorbim <strong>de</strong> cei consacrați, precum Adrian<br />

Păunescu, ci <strong>de</strong> cei care au preferat să<br />

păstreze discreția <strong>de</strong> câte ori au fost nevoiți<br />

să vorbească <strong>de</strong>spre această pasiune, sau<br />

alții care au compus în tinerețe. Iată câțiva<br />

politicieni poeți, mai mult sau mai puțin<br />

profesioniști:<br />

Markó Béla<br />

Politici<strong>anul</strong> UDMR,<br />

fost profesor <strong>de</strong><br />

maghiară-franceză, a<br />

publicat peste 20 <strong>de</strong> volume <strong>de</strong> poezii. De<br />

fiecare dată când e întrebat <strong>de</strong>spre<br />

pasiunea sa spune că „poezia și politica nu<br />

sunt două meniri compatibile”. În 2001, pe<br />

vremea în care Adrian Năstase era prim<br />

ministru, într-o conferință <strong>de</strong> presă, a<br />

început să recite din poezia „Răzbunarea<br />

lui Don Quijote”, a lui Marko Bela: „Aștept<br />

să i se curme vântul/Și îi vin <strong>de</strong> hac acestei<br />

mori”.<br />

În urmă cu 30 <strong>de</strong> ani, Markó Béla era<br />

un tânăr poet care nici nu visa la politică.<br />

Acum el a re<strong>de</strong>venit poet, cu un nou volum<br />

<strong>de</strong> versuri, intitulat „Erotica grădinii” apărut,<br />

în ediţie bilingvă, la Editura Curtea Veche.<br />

Sunt poezii <strong>de</strong> dragoste ce o au în centru<br />

chiar pe Anna, soția lui. Lansarea s-a făcut<br />

în cadrul Târgului <strong>de</strong> Carte „Gau<strong>de</strong>amus”.<br />

Valeriu Stoica<br />

Unul dintre li<strong>de</strong>rii<br />

PDL, fost ministru al<br />

Justiției, licențiat în drept,<br />

este un mare pasionat <strong>de</strong><br />

poezie. Spune că a<br />

moștenit talentul <strong>de</strong> la mama sa și caută<br />

prin poezie să înțeleagă „ordinea mai<br />

profundă a lumii”, după cum a precizat întrun<br />

articol pentru A<strong>de</strong>vărul. Însă singurul<br />

său volum s-a numit „Istorii duminicale”,<br />

într-o ediție limitată și împărțit între prieteni.<br />

Treieriș<br />

Cât aerul pe arii mai cântă în pendule,<br />

La gurile batozei să m-aşteptaţi cu jind<br />

şi încărcaţi cu sacii, să aduceţi în pătule,<br />

Poemele nescrise atâţia ani la rând.<br />

Să măcinaţi la moară, nu mai târziu <strong>de</strong> mâine,<br />

Doar câteva cuvinte, iar ţestul suferind<br />

Să-l <strong>de</strong>zgropaţi din tainiţi, să coaceţi noua pâine<br />

şi numai cu vin roşu să o stropiţi în gând.<br />

Când lacome batoze îmi vor zdrobi o coastă<br />

În care stai închisă, în spicul cel mai plin,<br />

Iubita mea, <strong>de</strong> mine te vei <strong>de</strong>sprin<strong>de</strong> castă,<br />

Primind în dar grădina şi-un şarpe mai puţin.<br />

Nicușor Păduraru<br />

Politici<strong>anul</strong> PDL, fost<br />

prefect <strong>de</strong> Iași, specializat<br />

în inginerie, a fost<br />

remarcat în lumea poeziei<br />

prin volumul „Creionul <strong>de</strong><br />

nuc”. Pasiunea sa pentru poezie spune că<br />

a fost tratată cu ironie <strong>de</strong> adversarii politici<br />

și <strong>de</strong> multe ori ridiculizată.<br />

Ar<strong>de</strong>au cărţile<br />

Ar<strong>de</strong>au cărţile<br />

şi se făcea că ar<strong>de</strong>au cărţile<br />

şi câinii cuvintelor muşcau<br />

flăcările cu ciuda<br />

şi se făcea că trupul meu<br />

mistuit <strong>de</strong> dorinţă<br />

se transforma uşor în cenuşă<br />

şi <strong>de</strong>sena hieroglific<br />

umbrele morţii<br />

se facea că nu mai eram eu însumi<br />

şi doar el<br />

Cuvântul<br />

plutea fierbinte <strong>de</strong>asupra cărţilor arse.<br />

Depunere<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 20


caffeneaua cu peniiţţe<br />

cortine căzute<br />

aşteaptă flămân<strong>de</strong><br />

paşii trişti<br />

palmele cuvintele<br />

praful din mine<br />

un<strong>de</strong>va timpul îşi ronţăie liniştit<br />

secun<strong>de</strong>le cru<strong>de</strong><br />

o sală pustie<br />

atât<br />

Varujan Vosganian<br />

Senatorul este <strong>de</strong><br />

profesie economist, autor<br />

a peste 500 <strong>de</strong> studii și<br />

articole <strong>de</strong> specialitate,<br />

dar și poet. Debutul literar<br />

a fost în <strong>anul</strong> 1984. Poezia sa a fost<br />

tradusă în mai multe limbi, și a „constituit<br />

textul unor piese muzicale <strong>de</strong> factură<br />

simfonică”.<br />

Setea<br />

Apa era atât <strong>de</strong> subțire<br />

încât mi se scurgea printre <strong>de</strong>gete<br />

oricât <strong>de</strong> mult le-aș fi strâns<br />

la picioarele mele nisipul o soarbe<br />

Setea lui e așij<strong>de</strong>rea nesfârșită<br />

ca și a mea<br />

Îmi ling mâinile u<strong>de</strong> așa cum<br />

lupoaica își linge puii<br />

ne<strong>de</strong>zmeticiti<br />

Simt gustul trupului tău<br />

după setea rămasă în palmă,<br />

așa cum gramatici <strong>de</strong> <strong>de</strong>mult<br />

scriau altminteri istoria<br />

după urmele cailor.<br />

Traian Băsescu<br />

În luna octombrie<br />

2009, invitat la emisiunea<br />

<strong>de</strong> televiziune Divertis,<br />

Traian Băsescu a lăcrimat<br />

intonând o poezie pe care<br />

a scris-o pe mare, când<br />

se afla într-o croazieră pe<br />

Bricul Mircea.<br />

Mama<br />

Deasupră-ţi cerul se înalţă<br />

Şi <strong>de</strong> pe el, privesc în jos<br />

Sute <strong>de</strong> stele ce-l admiră<br />

Pe bravul om prietenos<br />

Iar după luni <strong>de</strong> mers pe-ntin<strong>de</strong>rea albastră<br />

Întors din nou pe ţărmul tău iubit<br />

Ai alergat grăbit spre casă<br />

Să vezi iar chipul mamei fericit<br />

Casa era pustie şi cernită<br />

Şi am plecat în cer (?!), spre cimitir<br />

Ca să aşez în ţărna încă proaspăt răvăşită<br />

Un trandafir, trei lacrimi şi-un sărut<br />

La capul mamei ce murise tristă<br />

Cu gândul la copilul ce-a crescut.<br />

Radu Vasile<br />

Fost premier al<br />

României, în perioada<br />

aprilie 1998 - <strong>de</strong>cembrie<br />

1999, politici<strong>anul</strong> a surprins pe toată lumea<br />

când a <strong>de</strong>scoperit latura sa <strong>de</strong> poet. De<br />

profesie economist, acesta a publicat primul<br />

volum <strong>de</strong> poezie în 1999, „Echilibru în<br />

toate”, sub pseudonimul Radu Mischie<br />

(numele mamei sale dinaintea căsătoriei.<br />

Toate poeziile le scrisese în 1988.<br />

„Descoperitor al aurului/Zilelor<br />

întortocheate ale perspectivei/viitorului<br />

21<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


caffeneaua cu peniiţţe<br />

imaginii!” sau „Natura în cînt <strong>de</strong> jale se<br />

duce dinspre noi” sau „Ne doare<br />

aşteptarea/<strong>de</strong>parte în zări/ni se roagă<br />

sfinţii/prin lumînări” sau „Cu sentimenteadînci<br />

din ceasuri milenare/ne pavoazăm<br />

durerea în ceruri zmeurii”. Până când se<br />

plictiseşte şi ne spune <strong>de</strong>-a dreptul: „Am<br />

spus bună ziua frumos/spre colegi şi<br />

colege/mi-am luat servieta/să merg la<br />

masă/am stat la coadă/şi m-am aşezat/cu o<br />

farfurie <strong>de</strong> ciorbă”, scria Radu Vasile în<br />

volumul său <strong>de</strong> poezii.<br />

Versurile au atras și atenția<br />

profesorului George Pruteanu, care a<br />

analizat în câteva rânduri cartea: „O<br />

discursivitate lăbărţată, în care filonul <strong>de</strong><br />

lirism (cîte o metaforă reuşită, ca: „dantura<br />

albă a munţilor”) e îngropat în verbiaj. Lipsa<br />

<strong>de</strong> personalitate poetică se tră<strong>de</strong>ază în<br />

amabile şi diluate pastişe după Prévert sau<br />

după Sorescu”. Concluzia sa: „De ruşine nu<br />

e. Faţă <strong>de</strong> ordonanţele <strong>de</strong> urgenţă, sigur e<br />

un progres. Dar în materie <strong>de</strong> premieripoeţi,<br />

rămîn la Goga”.<br />

Acest volum intitulat „Echilibru în<br />

toate”, a fost urmat <strong>de</strong> un roman –<br />

„Fabricius”.<br />

Radu Vasile şi-a publicat şi memoriile<br />

din perioada mandatului său <strong>de</strong> premier,<br />

intitulate „Cursă pe contrasens”.<br />

Ce l-a în<strong>de</strong>mnat pe Radu Vasile<br />

(pseudonim Radu Mischie) să scrie poezii?<br />

Structura sa „lirică”? Sensibilitatea sa (a<br />

plecat <strong>de</strong> la Palatul Victoria cu ficusul iubit<br />

în brate)? În primul an al guvernarii sale o<br />

caricatură din Aca<strong>de</strong>mia Catavencu îl<br />

prezenta prăbușit peste o liră asemenea<br />

cântăreților antici și implorându-și muza:<br />

„Dă-mi o rimă pentru UE!” Prietenia cu<br />

Traian Băsescu i-a fost <strong>de</strong> ajuns pentru a<br />

ajunge șef peste guvernul care la vremea<br />

respectivă ar fi fost controlat <strong>de</strong> chiar<br />

actualul președinte. Sub mandatul său<br />

privatizările s-au accelerat, cea mai mare<br />

dintre ele fiind privatizarea Romtelecom<br />

catre operatorul grec OTE. Privatizarea<br />

operatorului <strong>de</strong> telefonie a ajuns în atenția<br />

procurorilor și mai mulți miniștri ai<br />

Cabinetului împreuna cu primul-ministru au<br />

fost cercetați.<br />

Certurile din sânul coaliției <strong>de</strong> dreapta<br />

au condus la înlăturarea sa din fruntea<br />

Cabinetului în ajunul Crăciunului, iar Radu<br />

Vasile a plecat <strong>de</strong> la Palatul Victoria în 22<br />

<strong>de</strong>cembrie 1999. Criza economică a<br />

continuat și în mandatul lui Radu Vasile,<br />

inflația situându-se între 40-54% în vreme<br />

ce economia s-a diminuat cu 1,2% în 1999.<br />

Dupa alegeri, a ajuns senator în partidul lui<br />

Traian Basescu, pentru ca mai apoi să<br />

dispară din viața publică. Succesul său<br />

important, i-a oprit pe mineri înainte <strong>de</strong> a<br />

ajunge la București în cea <strong>de</strong>-a șasea<br />

mineriadă (1999).<br />

S-a retras din viaţa politică şi din viaţa<br />

publică încă din 2004, iar în <strong>anul</strong> 2011 a<br />

<strong>de</strong>clarat pentru publicaţia Ziarul Financiar:<br />

„Nu mai citesc ziare <strong>de</strong> ani <strong>de</strong> zile. Nu mă<br />

mai interesează viaţa politică”.<br />

A murit în noaptea <strong>de</strong> marti spre<br />

miercuri, 3 <strong>iulie</strong> <strong>2013</strong>.<br />

Instalatorul<br />

A stat el (instalatorul) în baie<br />

reparînd<br />

preţ <strong>de</strong> o săptămînă<br />

Timp în care<br />

Noi<br />

neavînd nimic <strong>de</strong> pierdut,<br />

Ne-am format o nouă speranţă<br />

Despre cum va fi<br />

Cînd apa va curge.<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 22


caffeneaua cu peniiţţe<br />

Ochii tăi<br />

vis sau realitate?<br />

Claudia Cioca<br />

De câte ori mă privești, mă pierd în ochii<br />

tăi adânci, îmi este din ce în ce mai greu să mă<br />

<strong>de</strong>sprind, să pot pleca <strong>de</strong> lângă tine. Nu spui<br />

nimic și simt că nici nu e nevoie, ceea ce ne<br />

unește pe noi e mai presus <strong>de</strong> cuvinte, mai<br />

presus <strong>de</strong> orice gest. Îți simt gândurile și pe tine<br />

odată cu ele, îmi zâmbești și în spatele<br />

zâmbetului tău regăsesc tot ceea ce mi-aș<br />

putea dori, tot ceea ce eu am visat în taină ani<br />

<strong>de</strong>-a rândul.<br />

De mii <strong>de</strong> ori te-am visat înainte să te<br />

cunosc, ți-am visat ochii, privirea aceea<br />

pătrunzătoare, gesturile tandre, mâinile<br />

puternice, care mă cuprin<strong>de</strong>au cu toată forța<br />

lor, dar atât <strong>de</strong> blând şi protector… De multe ori<br />

te transformai într-un <strong>de</strong>mon, a cărui pasiune<br />

mă mistuia pe dinăuntru, un <strong>de</strong>mon care își<br />

întin<strong>de</strong>a tentaculele fără să-mi <strong>de</strong>a șansa <strong>de</strong>-a<br />

evada…<br />

Până la urmă, ai ajuns să faci parte din<br />

mine. Era un vis, dar în acest vis te simțeam<br />

numai al meu. Devenisem stăpân și sclav, în<br />

același timp, unul pentru altul.<br />

Într-un târziu, <strong>de</strong>schid ochii și te simt<br />

lângă mine. Îmi citeşti în ei întrebările cu un<br />

zâmbet în colţul gurii. Oare chiar exiști? Chiar<br />

faci parte din viața mea? Întinzi mâinile și mă<br />

cuprinzi cu tandrețe, cu gingășie, iar eu mă las<br />

în voia ta, mă oglin<strong>de</strong>sc în ochii tăi, mă lipesc<br />

<strong>de</strong> tine, să simt parfumul corpului tău, care mă<br />

îmbată, mă aruncă pe un curcubeu <strong>de</strong> trăiri şi<br />

simțiri. Cu o timiditate pe care nu reuşesc să<br />

mi-o înving, plină <strong>de</strong> dorinţe nemărturisite, mă<br />

ridic pe vârful picioarelor, ca să ajung la ochii<br />

tăi, să mă uit în adâncul lor albastru marin…<br />

Dar nu mai reuşesc să fac acest lucru,<br />

pentru că privirea ta mă ar<strong>de</strong>, iar săruturile tale<br />

mă aduc în pragul leşinului… Simt doar cum îţi<br />

pui amprenta buzelor pe gura mea, iar parfumul<br />

pielii tale mă învăluie din nou și mă pierd pe<br />

drumul dintre vis și realitate.<br />

Nu vreau să <strong>de</strong>schid ochii, nu vreau să<br />

mă trezesc, <strong>de</strong> ce aș face-o, dacă acest vis e<br />

atât <strong>de</strong> frumos, atât <strong>de</strong> real … Sub focul<br />

privirilor tale pe care îl simt cu ochii închişi, nu<br />

știu ce mi se întâmplă, mă simt invadată <strong>de</strong> un<br />

amalgam <strong>de</strong> trăiri inexplicabile…<br />

Ard toată că o flacără aprinsă, nu știu<br />

dacă e timiditate sau pasiune, dar buzele și<br />

trupul îmi tremură necontenit.<br />

Senzațiile prin care trec şi care mă<br />

învăluie mereu sunt <strong>de</strong>osebite şi nemaintâlnite<br />

până acum. E ca și cum cineva ar fi găsit cheia<br />

sufletului meu și ar fi intrat, ştergând cu<br />

blân<strong>de</strong>ţe lacrimile <strong>de</strong> fericire şi mângâindu-l cu<br />

grijă, ca pe o petală <strong>de</strong> floare…Iar sufletul meu,<br />

asemenea unui arcuş pe o vioară lustruită,<br />

cânta o muzică înălţătoare, ca un imn<br />

maiestuos închinat iubirii atotcuprinzătoare.<br />

Simt cum mă aşezi pe patul acoperit cu<br />

petale <strong>de</strong> trandafiri şi parcă mă legeni, iar<br />

martori tăcuţi ai dragostei noastre sunt norii albi<br />

şi pufoşi printre care luna îşi trimite razele<br />

argintii… Trupurile noastre încinse se<br />

contopesc într-un joc al dăruirii şi pasiunii, cu<br />

inimile bătând într-un ritm numai <strong>de</strong> noi știut.<br />

Prin această atingere, îmi transmiți toată<br />

energia și încre<strong>de</strong>rea <strong>de</strong> care am nevoie ca să<br />

pot <strong>de</strong>schi<strong>de</strong> ochii, căutându-ţi din nou privirea.<br />

Ce calzi sunt ochii tăi…şi cât <strong>de</strong> protejată<br />

mă simt în îmbrățișarea lor…Mă scald în<br />

adâncul lor <strong>de</strong> vis şi ştiu că altceva nu-mi mai<br />

doresc, că pot să mor <strong>de</strong> dragul tău, sau să<br />

trăiesc atâta timp cât vei dori tu, prin tine şi<br />

pentru tine…<br />

Ştiu că răsăriturile şi apusurile <strong>de</strong> soare<br />

<strong>de</strong>vin cu a<strong>de</strong>vărat magnifice doar în preajma ta,<br />

că sunt ca un luceafăr care ar coborî oricând <strong>de</strong><br />

pe boltă să-şi stingă focul în marea ochilor tăi,<br />

că ești o parte din sufletul meu și că oricât aș<br />

încerca să fug <strong>de</strong> lângă tine, nu voi reuși<br />

nicicând. Sufletele noastre sunt o armonie <strong>de</strong><br />

zeci <strong>de</strong> culori, ele simt, trăiesc şi gustă iubirea<br />

care ne mistuie pe amândoi…<br />

Şi iarăşi mă cufund în ochii tăi, căutând<br />

privirea care îmi spune pentru veşnicie că mă<br />

iubeşti, aşa cum te iubesc şi eu…<br />

Izvorul noptii, pictura tempera <strong>de</strong> Corina Chirilă<br />

23<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


iin memoriiam<br />

in memoriam 24-27<br />

Jane<br />

Austen<br />

La 18 <strong>iulie</strong> 1817<br />

s-a stins din viață<br />

Jane Austen, născută<br />

în Steventon, Hampshire pe 16 <strong>de</strong>cembrie<br />

1775.<br />

Familia sa aparținea burgheziei rurale,<br />

condiție care i-a marcat întreaga operă.<br />

Una dintre cele mai celebre scriitoare,<br />

Jane Austen, a scris câteva romane care rămân<br />

și astăzi unele dintre cele mai iubite lucrări din<br />

literatură. Printre acestea se numără „Mândrie<br />

și preju<strong>de</strong>cată”, „Emma” și „Northanger Abbey”.<br />

Romanele sunt reflecția perspectivei ei asupra<br />

vieții.<br />

Și-a petrecut cea mai mare parte a vieții<br />

criticată <strong>de</strong> anumite clase sociale. Cei mai<br />

apropiați prieteni erau <strong>de</strong> fapt cei din familie,<br />

sau cei din aceeași clasă socială. Nu este <strong>de</strong>loc<br />

surprinzător <strong>de</strong> ce majoritatea romanelor ei sunt<br />

centrate pe 2-3 familii din clasele mijlocii.<br />

Principala temă tratată <strong>de</strong> Jane în romane este<br />

problema obținerii unui mariaj convenabil. De<br />

altfel, căsătoria era o încercare <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong><br />

dificilă în acea perioadă. Consi<strong>de</strong>rațiile<br />

financiare reprezentau parametrii esențiali în<br />

încheierea căsătoriilor.<br />

Ca autoare, Jane satiriza a<strong>de</strong>sea aceste<br />

motivații financiare. S-a remarcat prin abilitatea<br />

<strong>de</strong> a pătrun<strong>de</strong> în interiorul caractererelor și<br />

naturii relațiilor umane.<br />

Marele aport pe care l-a adus literaturii se<br />

traduce prin re<strong>de</strong>finirea rolului și aspirațiilor<br />

femeilor apartinând clasei sociale <strong>de</strong> mijloc, din<br />

care făcea și ea parte.<br />

Prin satirizarea convențiilor sociale,<br />

lucrările lui Jane Austen au contribuit la<br />

eliminarea stereotipurilor privind aspirațiile<br />

femeilor din acea vreme.<br />

Jane Austen a murit în 1817, la doar 42<br />

<strong>de</strong> ani. Viața i-a fost curmată <strong>de</strong> boala Addison,<br />

o maladie care se manifestă prin <strong>de</strong>reglarea<br />

glan<strong>de</strong>i suprarenale.<br />

Ernest Hemingway<br />

Ernest Miller<br />

Hemingway s-a născut<br />

la 21 <strong>iulie</strong> 1899, în Oak<br />

Park, Illinois, o<br />

suburbie a orașului<br />

Chicago.<br />

Micul Ernest și-a<br />

<strong>de</strong>testat dintot<strong>de</strong>auna<br />

numele mic, asociat automat cu personajul<br />

principal, „naiv și prostesc“, al piesei <strong>de</strong> teatru<br />

„The Importance of Being Earnest“ scrisă <strong>de</strong><br />

Oscar Wil<strong>de</strong>. Hemingway a urmat, din 1913 și<br />

până în 1917, cursurile școlii generale și ale<br />

liceului din Oak Park, afirmându-se mai ales la<br />

orele <strong>de</strong> sport. Era atras <strong>de</strong> box, polo și fotbal. Tot<br />

aici a primit și primele lecții <strong>de</strong> jurnalism, la o<br />

inițiativă a unui profesor local, Fannie Biggs, cel<br />

care concepuse sala <strong>de</strong> clasă ca fiind o redacție a<br />

unui ziar. Criticii spun că multe dintre operele lui<br />

Hemingway au un puternic caracter autobiografic.<br />

Cele mai cunoscute romane ale scriitorului<br />

american sunt: „Bătrânul și marea”, „A avea și a<br />

nu avea”, „Adio, arme!” sau „Pentru cine bat<br />

clopotele?”, „Învingatorul nu ia nimic”. Scriitorul a<br />

fost însurat <strong>de</strong> patru ori: cu Elizabeth Hadley<br />

Richardson, care i-a dăruit un fiu - John „Jack”<br />

Hadley Nicanor Hemingway, cu Pauline Marie<br />

Pfeiffer, care i-a născut doi fii, Patrick şi Gregory,<br />

cu Martha Gellhorn și cu Mary Welsh (pe care a<br />

cerut-o în căsătorie la a treia întâlnire). Pasionat<br />

<strong>de</strong> călătorii, dar mai ales dornic să afle cât mai<br />

multe <strong>de</strong>spre popoarele lumii, Ernest a umblat în<br />

toată lumea: din Africa în China și din Europa în<br />

Cuba. Însă, scriitorul s-a îndrăgostit <strong>de</strong> Cuba, țara<br />

în care a petrecut ani buni din viața sa. De altfel,<br />

rom<strong>anul</strong> său <strong>de</strong> căpătâi, „Bătrânul și marea”, a<br />

fost inspirat din povestea unui bătrân pescar<br />

cubanez.<br />

Consi<strong>de</strong>rat <strong>de</strong> mulți ca fiind cel mai<br />

important prozator al tuturor timpurilor, Ernest<br />

Hemingway și-a trăit soarta exploziv, lăsând în<br />

urmă un stil inconfundabil.<br />

Scriitorul s-a sinucis în dimineața zilei <strong>de</strong> 2<br />

<strong>iulie</strong> 1961. Suferea <strong>de</strong> probleme fizice (afecțiuni<br />

ale ficatului cauzate <strong>de</strong> abuzul <strong>de</strong> alcool,<br />

arteroscleroză și afecțiuni oculare), dar și <strong>de</strong><br />

<strong>de</strong>presie și ușoară paranoia.<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 24


iin memoriiam<br />

Vlad Mugur<br />

Pe 22 <strong>iulie</strong> se<br />

fac doisprezece ani<br />

<strong>de</strong> când Vlad Mugur<br />

nu mai este. Un<br />

mare artist și spirit,<br />

rebel, profund liber,<br />

un formidabil om <strong>de</strong><br />

teatru, creator <strong>de</strong> actori, <strong>de</strong> școală și <strong>de</strong><br />

lumi fără <strong>de</strong> hotar. Trăsătura <strong>de</strong>finitorie a<br />

montărilor lui Vlad Mugur este dozarea<br />

subtilă a momentelor tragice cu inflexiuni<br />

comice, propunând astfel o lectură<br />

complexă a textului dramatic și o <strong>de</strong>criptare<br />

a sensurilor aparent nesemnificative. Vlad<br />

Mugur, s-a născut la 22 iunie 1927, la<br />

București.<br />

A absolvit Institutul <strong>de</strong> Teatru ca șef<br />

<strong>de</strong> promoție, cu spectacolul <strong>de</strong> licență<br />

Unchiul Vania <strong>de</strong> Cehov. A lucrat după<br />

absolvire la Teatrul Armatei și în același<br />

timp a fost lector la Facultatea <strong>de</strong> Teatru, la<br />

clasa <strong>Aur</strong>ei Buzescu și la cea a lui Nicolae<br />

Bălțățeanu. În 1958, pleacă la Teatrul<br />

Național din București, dar montează și la<br />

Teatrul Maghiar din Târgu Mureș, la Teatrul<br />

Bulandra, Teatrul din Galați și Teatrul<br />

Regional din București. Între 1964 și 1971<br />

este director al Teatrului Național din Cluj,<br />

până în vara <strong>anul</strong>ui 1971 când se<br />

autoexilează plecând în Italia și stabilinduse<br />

mai apoi în Germania, la München.<br />

Înființează la München Ansamblul „Vlad<br />

Mugur”.<br />

Dupa 1990 revine în țară, preluând<br />

direcția Teatrului Giulești căruia îi schimbă<br />

numele în Teatrul O<strong>de</strong>on. Reface Sala<br />

Majestic și pune în scenă Mincinosul lui<br />

Goldoni. Spectacole realizate în țară <strong>de</strong>-a<br />

lungul acestui <strong>de</strong>ceniu: Că<strong>de</strong>rea Troiei <strong>de</strong><br />

W. Jens, la Teatrul Mic (1994), Scaunele <strong>de</strong><br />

Ionescu (1996) și Doi gemeni venețieni la<br />

Teatrul Maghiar <strong>de</strong> Stat din Cluj; Scandal<br />

cu publicul <strong>de</strong> Peter Handke, la Teatrul<br />

Tineretului din Piatra Neamț (1997), Livada<br />

<strong>de</strong> vișini la TMSC (1998), Crima din strada<br />

Lourcine <strong>de</strong> Labiche la Piatra Neamț și<br />

TMSC (1998), Așa este (dacă vi se pare)<br />

<strong>de</strong> Piran<strong>de</strong>llo (1999) la Teatrul Național din<br />

Craiova și TMSC (2000), Sluga la doi<br />

stăpani (1999) și Carnavalul bârfelor<br />

(2000), ambele <strong>de</strong> Goldoni, la Craiova, Doi<br />

gemeni venețieni la Teatrul Nottara (2000).<br />

În 1999 i-a fost <strong>de</strong>cernat Premiul UNITER<br />

pentru întreaga activitate. Revenit după 30<br />

<strong>de</strong> ani la Teatrul National din Cluj, Vlad<br />

Mugur începe pe 22 martie 2001 pregătirile<br />

pentru Hamlet, cu Sorin Leoveanu în rolul<br />

titular. Avanpremiera are loc pe 22 iunie<br />

2001.<br />

Se stinge din viață la München, o lună<br />

mai târziu.<br />

Eugenia Enescu<br />

25<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


iin memoriiam<br />

Ziua Imnului<br />

Naţional<br />

29 <strong>iulie</strong><br />

este Ziua<br />

Imnului Național<br />

al României. În<br />

această zi,<br />

acum 165 <strong>de</strong><br />

ani se auzea<br />

pentru prima dată în Parcul Zăvoi din<br />

Râmnicu Vâlcea, „Deșteaptă-te române”,<br />

care avea să <strong>de</strong>vină imnul revoluției<br />

pașoptiste.<br />

La originea sa se află poemul patriotic<br />

„Un răsunet” al lui Andrei Mureșanu,<br />

publicat în numărul iunie-<strong>iulie</strong> 1848 al<br />

suplimentului „Foaie pentru minte, inimă şi<br />

literatură”. La doar câteva zile poemul a fost<br />

pus pe note <strong>de</strong> Anton Pann. Datorită<br />

mesajului energic şi mobilizator, imul a<br />

câștigat instantaneu aprecierea românilor,<br />

însoțind numeroasele adunări ale<br />

militanților pașoptiști pentru drepturi<br />

naționale. Ulterior el şi-a păstrat valoarea în<br />

conștiința colectivă, insuflându-le curaj<br />

românilor în timpul momentelor cruciale <strong>de</strong>a<br />

lungul Războiului <strong>de</strong> In<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>ntă (1877-<br />

1878), al primului şi celui <strong>de</strong>-al doilea<br />

Război Mondial.<br />

„Deşteaptă-te române” a fost interzis,<br />

alături <strong>de</strong> alte marșuri şi cântece patriotice,<br />

imediat după instaurarea <strong>de</strong>plinei dictaturi<br />

comuniste, la 30 <strong>de</strong>cembrie 1947, când<br />

regele Mihai I a fost forțat să abdice.<br />

În 1989 s-a auzit din nou pe străzi,<br />

însoțind revoluționarii, iar imediat după<br />

revoluție a fost ales drept Imn Naţional al<br />

României, consacrat prin Constituția din<br />

1991.<br />

Ziua Presei<br />

Militare<br />

În fiecare an la data <strong>de</strong> 23 <strong>iulie</strong> este<br />

sărbătorită ziua Presei Militare.<br />

Alături <strong>de</strong> Familie, Școală și Biserică,<br />

oștirea română se bucură, în mod prioritar,<br />

<strong>de</strong> stima și respectul imensei majorități a<br />

poporului nostru, care are mai multe<br />

sărbători anuale.<br />

De ce la această dată? Pentru că în<br />

urmă cu mai bine <strong>de</strong> un veac și jumătate,<br />

adică în 1859, <strong>de</strong>ci pe vremea domniei lui<br />

Cuza Vodă, a fost înființat primul ziar oficial<br />

al armatei române mo<strong>de</strong>rne, “Observatorul<br />

militar”.<br />

Prin tradiție, în această zi sunt<br />

omagiate generațiile <strong>de</strong> ziariști în uniformă<br />

care și–au asumat, <strong>de</strong>–a lungul <strong>anul</strong>ui,<br />

misiunea <strong>de</strong> a fi vocea Oștirii.<br />

Publicația<br />

militară s-a dovedit a<br />

fi atât un ziar politic<br />

și științific, cât și<br />

unul literar, alții<br />

catalogându-l,<br />

simplu, un ziar<br />

militar.<br />

Astăzi, presa militară din România,<br />

atât cât a mai rămas ea după trecerea<br />

valurilor reformatoare peste Armata<br />

României, în ultimii ani, aniverseaza 154 <strong>de</strong><br />

ani în care, jurnalistul militar român, a luptat<br />

cu armele imaginii și cuvântului pe toate<br />

fronturile un<strong>de</strong> militarul român a fost<br />

prezent.<br />

În <strong>anul</strong> 2004, „Observatoul militar” a<br />

fost <strong>de</strong>corat cu Ordinul „Meritul Cultural”, în<br />

grad <strong>de</strong> Cavaler.<br />

Este un săptămânal <strong>de</strong> 24 <strong>de</strong> pagini,<br />

toate color.<br />

Eugenia Enescu<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 26


iin memoriiam<br />

Gheorghe Scripcă<br />

Poet, prozator,<br />

dramaturg român, lector<br />

universitar și redactor în<br />

cadrul Televiziunii<br />

Române, Scriitorul<br />

Gheorghe Scripcă s-a<br />

născut în comuna Ilișești,<br />

ju<strong>de</strong>tul Suceava la 27 <strong>iulie</strong><br />

1930. A absolvit<br />

Facultatea <strong>de</strong> Filologie la Iasi în <strong>anul</strong> 1954.<br />

În perioada 1955 - 1959 a fost lector<br />

universitar la Conservator, Institutul <strong>de</strong> Arte<br />

Plastice și Institutul <strong>de</strong> Teatru din Bucuresti.<br />

Între anii 1959 - 1960 a fost redactor la<br />

Editura Tineretului, apoi, (1961 - 1962) la<br />

„Revista Sindicatelor”. Între 1963 - 1990 a<br />

lucrat ca redactor la Televiziunea Româna<br />

și Radiodifuziune. După pensionare, din<br />

1990 pana în 2002 când a <strong>de</strong>cedat la data<br />

<strong>de</strong> 5 ianuarie, a colaborat cu publicatia<br />

„Meridi<strong>anul</strong> Românesc” din S.U.A.<br />

Activitatea sa literară a avut ca pilon central<br />

scrieri în versuri și proză adresate copiilor și<br />

tineretului. Talentul literar i-a fost<br />

recunoscut înca din 1954, când Uniunea<br />

Scriitorilor i-a <strong>de</strong>cernat premiul pentru<br />

poezie. A scris piese <strong>de</strong> teatru pentru copii<br />

și scenarii pentru spectacole cu actori, cu<br />

papuși şi marionete. A realizat și traduceri<br />

și adaptări din limba bulgară.<br />

Este înmormântat pe Aleea Scriitorilor<br />

(Strǎulești 2) din București, alături <strong>de</strong> soția<br />

și promotorul său cultural, Viorica Greciuc<br />

Scripcă.<br />

Din scrierile sale se poate aminti:<br />

- Hai la groapa cu furnici, 1998,<br />

Editura Porto Franco, Galați;<br />

- Albă ca făina și cei șapte covrigi,<br />

1996, Editura Porto Franco, Galați;<br />

- Prizonier în... Disneyland, 1993,<br />

Editura Porto Franco, Galați;<br />

- A venit un pui <strong>de</strong> brad, 1989 Editura<br />

Ion Creangă, București;<br />

- Făt-frumos din <strong>de</strong>lta-plan, 1986<br />

Editura Ion Creangă, București;<br />

- Cenușilă și Sprintenilă, 1982 Editura<br />

Ion Creangă, București, traducere și<br />

adaptare <strong>de</strong> Gheorghe Scripcă și Iolanda<br />

Scripcă după cartea scriitoarei bulgare<br />

Leda Mileva;<br />

- Fântâni; Băiatul din cămașa cu cai;<br />

Noroc, și fii băiat <strong>de</strong> treabă; Cinci sub cerul<br />

liber, 1977;<br />

- Misterul nucului trăsnit, 1975 Editura<br />

Ion Creangă, București;<br />

- Nimbul izvoarelor, Misterul nucului<br />

trăsnit, 1974.<br />

Mai totul <strong>de</strong>spre<br />

Disneyland IX/Cu vaporul<br />

lui Mark Twain<br />

„Mark Twain” - vapor <strong>de</strong> clasă şi <strong>de</strong>-aventură-naltă<br />

Pe Mississippi, iată-l, cu noi pe punte saltă.<br />

Prin junglă, trecem. Triburi <strong>de</strong> indieni ne-adastă,<br />

Iar fluviu-i larg şi tandru, cu apa lui albastră...<br />

Totemuri şi tam-tamuri, şi focuri pe la vetre,<br />

Hipopotami <strong>de</strong> rasă, şi crocodili şi pietre<br />

Şi-atâta neodihnă şi-atâtea ascunzişuri!...<br />

Bat zbaturile-n valuri, străbatem prin tufişuri,<br />

Iar gândurile noastre dau buzna prin unghere<br />

O suliţă se-nalţa, o mască neagră piere...<br />

Cresc limbi <strong>de</strong> foc, cad ape izbindu-se <strong>de</strong> prora;<br />

Călătoria pare că-i visul tuturora!...<br />

Doar jos, ascuns, în cală, ca-ntr-un borcan cu vid,<br />

Surprinzi complicitatea lui... David Copperfield...<br />

27<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


proză<br />

proză 28-33<br />

Lilioara Macovei<br />

Strig după timp<br />

Strig după timp, parcă fără glas, parcă<br />

fără vlagă, parcă fără mine, parcă întrun<br />

pustiu pe care îl simt din ce în ce mai<br />

dureros.<br />

Am rămas cu păreri <strong>de</strong> rău şi încă<br />

rămân, iar frământările fără voia mea, mă<br />

domină şi le simt grele.<br />

- Trecere nemiloasă şi cu amprente <strong>de</strong><br />

durată, nu vreau să te ştiu, pentru că<br />

împovărarea-mi va fi şi mai aspră. Dar,<br />

asta-i partea cu nedumerire şi nu prea ştiu<br />

ce aş mai putea face.<br />

Clipele grăbite, m-au lucrat întrun mod<br />

ameţitor, lăsându-mi urme ale trecerii lor<br />

peste tâmple, ochi, obraji, mâini, trup şi nu<br />

mă plâng <strong>de</strong>cât <strong>de</strong> vreo câteva luni, <strong>de</strong><br />

când maşina asta tocătoare <strong>de</strong> vreme, mă<br />

duce înapoi amintindu-mi orice.<br />

Mi-aş face o roată a scurgerii timpului<br />

şi aş da-o numai înainte, făcându-mi vise şi<br />

trăiri sublime, dar oare un<strong>de</strong> să caut locul<br />

<strong>de</strong> fixare a mecanismului?<br />

- Cât <strong>de</strong> important este acest<br />

amănunt?<br />

- Deloc!<br />

- Nu am pierdut aproape nimic din<br />

tine, timp nebun, dar îmi provoci nelinişti<br />

multe şi regrete <strong>de</strong> neputinţă.<br />

Amalgamul <strong>de</strong> amintiri şi vise fac din<br />

noi răzvrătiţi ori laşi veritabili.<br />

Să nu-i întrebaţi pe cei atinşi <strong>de</strong> acest<br />

microb, căci riscaţi neglijarea totală, ori<br />

bătaie inutilă.<br />

Am înfundat în mine, încă o părere <strong>de</strong><br />

rău, lăsându-mi mâinile a greu pe lângă<br />

trup.<br />

Mi-am dus paşii încet şi cu direcţie<br />

frântă către canapeaua veche, trecută şi ea<br />

prin timpuri.<br />

Mă mistuie o durere, dar am încă<br />

putere legalizată în a mă auto<strong>de</strong>păşi.<br />

- Cui i-o mai fiind necesar acest<br />

<strong>de</strong>taliu?<br />

- Nu ştiu!<br />

- Ştiu doar, că sunt în acel minut <strong>de</strong><br />

îndoială care îmi face suferinţa veşnică.<br />

Şi chiar în acest moment aş vrea să<br />

pot strânge toate ceasurile şi să le îndoi<br />

limbile, să văd cum va mai fi măsurat<br />

nemernicul ăsta <strong>de</strong> timp. Şi nimic nu mă<br />

întristează <strong>de</strong>cât că secunda scursă nu<br />

poate fi reversibilă.<br />

Determinarea, poate mă va scoate din<br />

incertitudini... dar, parcă mă văd în fotografii<br />

îngălbenite <strong>de</strong> vreme şi suspin a durere.<br />

Mă aplec peste gardul <strong>de</strong> frunze şi<br />

caut un timp sonor, vrând să uit i<strong>de</strong>ea.<br />

Ecoul lumii invizibile,îmi sugrumă<br />

glasul şi sunt parcă din nou alungată <strong>de</strong><br />

acasă,suferindă şi plină <strong>de</strong> lacrimi.<br />

Mă aşez la pian şi alătur notele mele,<br />

zgomotului cotidian.<br />

Vreau să-mi stârnesc instinctele <strong>de</strong><br />

femeie normală, conştientă şi îngăduitoare.<br />

Măcar sunt trează şi îmi schimb<br />

gândul pentru câteva clipe la dimineţile<br />

î<strong>nr</strong>ourate, poate punctul <strong>de</strong> întâlnire a celor<br />

două eternităţi: trecutul şi viitorul.<br />

- Ştii cum se numeşte acest punct?<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 28


proză<br />

- Uimeşte-mă!<br />

- Prezent! Gata, eşti vin<strong>de</strong>cată!<br />

- Nu ţi-am spus că doar câteva clipe<br />

sunt prin prezent?<br />

- Ei,te osteneşti cu asta ca şi cum<br />

atunci când îţi ar<strong>de</strong> casa, te apuci <strong>de</strong> săpat<br />

fântâna.<br />

- Ia,vezi că la colţ s-a băgat gem <strong>de</strong><br />

Topoloveni! Dacă ajungi înaintea mea, mai<br />

pune în coş două borcane!<br />

- Mulţumesc pentru grijă, tocmai miam<br />

dat seama cât <strong>de</strong> atentă ai fost la<br />

discuţia mea!<br />

Recunosc că <strong>de</strong> la o vreme încoace<br />

mă cam încearcă un simţ tot mai pregnant<br />

al trecerii timpului, dar mă încearcă nu<br />

glumă...!<br />

- Cre<strong>de</strong>am că şi tu care eşti o femeie<br />

<strong>de</strong> rând, cauţi să prinzi ceva din i<strong>de</strong>ea mea,<br />

dar...<br />

- Da,tocmai că sunt o femeie <strong>de</strong> rând,<br />

vreau să-mi petrec timpul şi pe tine care<br />

eşti o talentată, te las să-l întrebuinţezi, ce<br />

spui?<br />

Mi-am dus lacrimile în batistă şi am<br />

spus în gând:<br />

„Nu poţi omorî timpul fără a insulta<br />

eternitatea.”<br />

Călin<br />

Mihaela<br />

Carmen<br />

Ploaie <strong>de</strong> noapte<br />

E ora când seara fuge din braţele<br />

nopţii, amantă grăbită. Întunericul rămane<br />

singur în urmă, cu mâinile-ntinse.<br />

Primele stele, timid înmuguriseră pe<br />

cer - ca puii <strong>de</strong> crin, <strong>de</strong> argint, martori <strong>de</strong><br />

romanţă…<br />

Nori nevăzuţi, cu ugere negre pline <strong>de</strong><br />

ploaie, umplu treptat cerul nopţii. Şi şterg<br />

rând pe rând toate luminiţele care tremurau<br />

minuscul pe cer.<br />

Simt în aer şi poate şi-n sânge un fior<br />

rece <strong>de</strong> vânt ce-mi alungă pacea. Nu trece<br />

nimeni pe sub ferestre, îmi tremură numai<br />

florile în grădină, vorbindu-şi pe limba lor,<br />

vreo temere.<br />

E ceva greu care atârnă sub nori şi-mi<br />

apasă umerii.<br />

Primii stropi încep să cadă răzleţ,<br />

vestind lacrima ploii. Treptat îi ajung din<br />

urmă tot mai grăbiţi şi alţii, cu ropot mic pe<br />

trotuare, ca nişte strigăte mici. Se face mai<br />

frig şi parc-aş vrea să mă pot ghemui în<br />

mine. Nu sunt pe-aici braţe care să mănconjoare.<br />

Încet încet mă antrenez în muzica ploii<br />

şi-ncerc să dansez nişte gânduri bune prin<br />

ea. Şi gândul meu…tace. Nu ştie cuvintele.<br />

Nu prin<strong>de</strong> ritmul şi nu dansează. În sala <strong>de</strong><br />

dans a lumii e doar tropăitul stri<strong>de</strong>nt al ploii,<br />

cu ghete u<strong>de</strong>.<br />

Zi Frumoasă (Mihaela Calin)<br />

29<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


proză<br />

Sindromul fricii<br />

I.<br />

Petre Ioan Crețu<br />

„Nenorocitule, singura ta şansă e<br />

moartea. E moartea!” O armată <strong>de</strong> şobolani<br />

electrici, excitaţi, furioşi şi roşcaţi. Un hohot<br />

<strong>de</strong> râs metalic. „Singura ta şansă e<br />

moartea!” Timpane sparte. Un cerc <strong>de</strong> foc<br />

care îţi strânge tâmplele. Explozie! Noroiul<br />

puturos care se prelinge pe ziduri până în<br />

suflet şi te asfixiază. Mi s-a spus să stau<br />

nemişcat. Stau nemişcat. Atât nu am voie,<br />

să mişc. „Singura ta şansă e moartea!”<br />

Beculeţe care se aprind şi se sting într-un<br />

ritm infernal. Un păienjeniş <strong>de</strong> cabluri<br />

electrice, creiere electronice. Electronica<br />

morţii. Gestul disperat al mâinii, ca o fâlfâire<br />

<strong>de</strong> aripi, înainte <strong>de</strong> a te sinuci<strong>de</strong>.<br />

II.<br />

„Toţi prezenţi şi număraţi. Să trăiţi!”<br />

Am <strong>de</strong>schis un ochi, numai un ochi şi-mi<br />

vine să vărs. Am închis ochiul la loc. De<br />

două zile refuz să mă dau jos din pat, îmi<br />

este greaţă. Supraveghetorul jubilează, îşi<br />

freacă palmele mulţumit, în sfârşit crapă şi<br />

ăsta, îşi zice. Ţopăie în jurul patului şi<br />

chiţăie fericit. Afară e primăvară <strong>de</strong>ja. Îmi<br />

strâng ochii puternic. Sunt obosit.<br />

Supraveghetorul s-a oprit şi el din ţopăială.<br />

Suflă greu. Îşi scoate sticla plată, cu rom,<br />

din buzunarul <strong>de</strong> la spate, al pantalonilor gri<br />

cenuşiu şi bea, scoţând oftaturi <strong>de</strong> plăcere.<br />

Se uită chiorâş la mine. E beat <strong>de</strong>ja. La<br />

dracu, ce <strong>de</strong> mofturi mai face şi ăsta, îşi<br />

zice. Mi-ar da cu sticla în cap, să crap, în<br />

luna asta este în urmă cu pl<strong>anul</strong> la<br />

sinuci<strong>de</strong>ri. Nu-mi dă cu sticla în cap. Nu are<br />

voie. Numărul şase îşi bate joc <strong>de</strong> noi, zic şi<br />

mai mari Institutului şi mă înjură. Asta au<br />

voie. Afară a început să plouă, e mai mult<br />

lapoviţă şi umezeala ei se infiltrează prin<br />

pereţi. Cearceafurile sunt jilave. Din<br />

difuzorul <strong>de</strong> <strong>de</strong>asupra uşii se scurge o<br />

muzică mâloasă. Acum se va auzi vocea<br />

hârâită a speakerului: „Singura ta şansă e<br />

moartea!” Supraveghetorul îşi reia ţopăiala<br />

în jurul patului meu. Se scălămbăie şi ţipă,<br />

îngânând vocea din difuzor: „Singura ta<br />

şansă e moartea! E moartea! E moartea…”<br />

III<br />

Într-o noapte i-au crescut aripi. Era un<br />

septembrie pufos. S-a pomenit <strong>de</strong>odată cu<br />

ele pe umeri. Şi aripile erau mari şi<br />

puternice, <strong>de</strong> zeu tânăr şi neînfricat. Se uita<br />

în oglindă şi se minuna. Era mândru. La<br />

aşa aripi nu visase niciodată. Le <strong>de</strong>sface<br />

larg şi se roteşte. Priveşte strada inundată<br />

<strong>de</strong> o lumină galbenă. Deschi<strong>de</strong> fereastra şi<br />

împrăştie câteva firimituri <strong>de</strong> pâine, apoi îşi<br />

reazămă tâmpla <strong>de</strong> tocul metalic al ferestrei<br />

şi adoarme. Curios, chiar doarme. Visează<br />

că este arhanghel, ţinea o spadă <strong>de</strong> foc în<br />

mâna dreaptă şi facea dreptate. E<br />

arhanghelul dreptăţii, un arhanghel iubit <strong>de</strong><br />

mulţime. În uralele mulţimii, un lunetist<br />

ascuns într-un colţ <strong>de</strong> umbră, îi trimite un<br />

glonte <strong>de</strong> oţel drept în inimă. Ca<strong>de</strong> <strong>de</strong> la<br />

fereastră şi <strong>de</strong>odată mulţimea îi smulge<br />

penele aripilor. De ce dracu i-au crescut,<br />

tocmai lui ăsta aripi şi nu mie, zice unul şi îl<br />

calcă în picioare. Se trezeşte brusc, gata nu<br />

va fi arhanghelul dreptăţii, îşi zice. E tânăr<br />

şi trebuie să trăiască. Nu are dreptul să se<br />

jertfească. E cineva. Adică, mai este nevoie<br />

<strong>de</strong> el pe pământ. Zice, nu mi-au crescut mie<br />

aripi să mor ca un prost. Se priveşte în<br />

oglindă. Este un bărbat frumos şi mulţumit<br />

<strong>de</strong> el. Îşi mângâie aripile, apoi sparge<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 30


proză<br />

oglinda. Trebuie să găsească o scăpare din<br />

situaţia asta. Brusc tresare şi striveşte cu<br />

palma o muscă ce i se aşezase pe frunte.<br />

Am să zbor! strigă el fericit.<br />

IV.<br />

Azi a fost dus la prima consultaţie.<br />

Cabinetul era la etaj. O cameră înaltă şi<br />

cenuşie. În spatele unui birou masiv, pe un<br />

scaun înalt, stătea cocoţat un individ<br />

slăbănog şi pleşuv. Deasupra lui, atârnând<br />

pe perete, era un tablou ce înfăţişa un<br />

băieţel <strong>de</strong>spuiat, care-şi ţinea în mâna<br />

dreaptă sexul enorm îndreptat către uşă.<br />

Pe birou erau aşezate câteva tomuri<br />

groase, scrise <strong>de</strong> Filozof şi un dosar.<br />

Pleşuvul îmi zice, Singura ta şansă e<br />

moartea. Conştiinţa, <strong>de</strong> care faceţi atâta<br />

caz, ar trebui să vă oblige să vă sinuci<strong>de</strong>ţi.<br />

Regulamentul Institutului vă oferă mai multe<br />

posibilităţi, <strong>de</strong> la o sinuci<strong>de</strong>re prozaică la<br />

una poetică, <strong>de</strong> la o trecere în nefiinţă<br />

discretă la una cu fast. Eu vă recomand o<br />

sinuci<strong>de</strong>re cu fast, cu câteva tuşe poetice.<br />

Pragmatismul Societăţii Noastre, nu este<br />

compatibil cu indivizi asemănători cu<br />

dumneavoastră, <strong>de</strong>zgustători <strong>de</strong> umani.<br />

Pentru extirparea acestei plăgi, care ţine în<br />

loc <strong>de</strong>zvoltarea multilaterală a Societăţii<br />

Noastre, a fost înfiinţat acest Sanatoriu.<br />

Noi, cei din cadrul acestei instituţii, avem<br />

înalta îndatorire <strong>de</strong> a veghea la în<strong>de</strong>plinirea<br />

Programului elaborat <strong>de</strong> Institutul Central.<br />

Suntem înarmaţi cu multă răbdare şi eu<br />

unul cred, că este în folosul dumneavoastră<br />

să nu vă prelungiţi agonia. Cum mai cred<br />

că este preferabilă o sinuci<strong>de</strong>re <strong>de</strong>mnă<br />

<strong>de</strong>cât viaţa <strong>de</strong> vierme pe care o veţi duce în<br />

continuare aici. Societatea Noastră,<br />

obligându-vă să vă sinuci<strong>de</strong>ţi, are în ve<strong>de</strong>re<br />

purificarea trupului şi al creierului<br />

dumneavoastră. Indivizii asemănători cu<br />

dumneavoastră sunt o frână în calea<br />

progresului, a <strong>de</strong>zvoltării multilaterale a<br />

Societăţii Noastre. Jos cu sentimentalismul<br />

<strong>de</strong>suet! Trăiască Omul Muncă Specializat!<br />

Trăiască Marele Şef! Ura!! Stă în poziţia <strong>de</strong><br />

drepţi, în faţa tabloului, un minut întreg,<br />

apoi se întoarce spre mine şi zice:<br />

Regulamentul vă obligă să vă prezentaţi<br />

zilnic în acest cabinet, până când vă veţi<br />

hotărî să vă sinuci<strong>de</strong>ţi. Vă aştept mâine la<br />

aceeaşi oră. Şi nu trebuie să uitaţi, că<br />

singura şansă a dumneavoastră este<br />

moartea!<br />

V.<br />

Niciodată nu mi-a fost atât <strong>de</strong> multă<br />

silă <strong>de</strong> viaţă ca acum. Dar am datoria să<br />

trăiesc. Este singura posibilitate care ne-a<br />

mai rămas să luptăm cu El.<br />

Supraveghetorul doarme, încolăcit şi beat<br />

după piciorul <strong>de</strong> fier al patului meu şi<br />

sforăie cumplit. În Sanatoriu sunt singurul<br />

internat încă în viaţă. Sunt singurul om.<br />

Restul sunt nişte vieţuitoare specializate în<br />

muncă. La început am fost entuziasmat <strong>de</strong><br />

filozofia lor. Cre<strong>de</strong>am în programul propus<br />

<strong>de</strong> ei. In specializarea strict unilaterală a<br />

individului. „Singura ta şansă e moartea!”<br />

se au<strong>de</strong> în difuzor. Trebuie să trăiesc! Neau<br />

îndobitocit sistematic. Mai întâi ne-au<br />

<strong>anul</strong>at voinţa, restul a fost o prăbuşire<br />

rapidă şi firească. Apoi a fost interzisă<br />

cultura. S-au dărâmat monumente, biserici.<br />

Cărţile au fost arse în Piaţa Publică. La<br />

sfârşit ne-a fost interzisă dragostea. Şi<br />

toate acestea au fost înfăptuite în numele<br />

Productivităţii absolute. În numele<br />

Industrializării ni s-a <strong>de</strong>sfiinţat calitatea <strong>de</strong><br />

om. Singura ta şansă e moartea, se au<strong>de</strong> în<br />

difuzor. Nu am să mor! M-am ridicat hotărât<br />

din pat. Am să plec. Afară e primăvară şi<br />

plouă.<br />

Botoşani, 1974<br />

31<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


proză<br />

Cafea turcească<br />

Florin Giurca<br />

– Dumneavoastră ați fost pe un<strong>de</strong>va, <strong>anul</strong><br />

ăsta? La Roma?<br />

Aladin e drăguț și diplomat cu mine, îmi<br />

dau seama. Un pelerinaj la Roma este în fond,<br />

pentru creștini, ceea ce este un hagialic la<br />

Mecca pentru musulmani, nu? Asta este<br />

întot<strong>de</strong>auna introducerea sa pentru relatarea<br />

calatoriei pe care a făcut-o la Mecca.<br />

– Da, zic. E foarte frumos. Dar nu chiar<br />

așa <strong>de</strong> curat.<br />

Aladin și-a scos un scaun cu spătar și l-a<br />

asezat în fața porții, la stradă.<br />

– Veniți să vă spun cum a fost la Mecca.<br />

Am fost la Mecca, v-am povestit?<br />

Da, mi-a povestit. A fost acu’ vreo șase<br />

ani la Mecca, şi in fiecare vară cȃnd mă duc la<br />

mare, la Constanța, în cartierul cu străzi<br />

umbrite <strong>de</strong> nuci, mă oprește să-mi spună ce<br />

bună organizare există la Mecca, ce <strong>de</strong><br />

macelării și ce <strong>de</strong> hoteluri au acolo, și totul este<br />

curat, nu ca la noi.<br />

– E ceva <strong>de</strong>osebit, zice. Merită, măcar o<br />

dată în viață, să te duci. Ai ocazia să vezi<br />

lucruri rare, pe care nu le vezi orișiun<strong>de</strong>. Au<br />

niste măcelarii foarte curate, dom’le!<br />

Aladin este frizer. Și măcelar. De aceea<br />

cunoaște cum stă treaba cu măcelaria. Acum<br />

mă tund singur periuță, cu mașina electrică, dar<br />

cu mulți ani în urmă m-am tuns o dată sau <strong>de</strong><br />

două ori la el. Mănuia, pe vremea aceea, briciul<br />

și satȃrul cu multă <strong>de</strong>xteritate. Acum a mai<br />

îmbătrȃnit, nu știu dacă îi mai merge măna la<br />

fel <strong>de</strong> bine. Cafeaua însă, fiarta la ibric, cu<br />

caimac, și neapărat vărsată un pic pe foc, îi<br />

iese la fel <strong>de</strong> bine.<br />

– Noi musulmanii ținem post, <strong>de</strong><br />

dimineața pȃna apune soarele, nu mȃncam, nu<br />

bem, nu fumăm. Avem un calendar <strong>de</strong> la<br />

muftiat, un<strong>de</strong> scrie ora <strong>de</strong> început și <strong>de</strong> sfȃrșit<br />

în fiecare zi. La creștini tot așa se ține post?<br />

– Nu, la noi e altfel. Dar <strong>de</strong> ținut, se ține.<br />

– Dumneavoastră postiți? E bine să<br />

postiți. Te iartă Dumnezeu <strong>de</strong> păcate.<br />

Aici suntem <strong>de</strong> acord.<br />

– Ce părere aveți <strong>de</strong>spre ce se întamplă<br />

în lume? Ce <strong>de</strong> grozavii, dom’le! E fierbinte, să<br />

nu vă frigeți. Ați văzut, Israelul iar i-a bombardat<br />

pe musulmani. Asta numai din cauza<br />

americanilor. Americanii ăștia, cea mai mare<br />

pacoste pentru omenire, dom’le!<br />

Gust cafeaua, la fel <strong>de</strong> aromată cum o<br />

știam.<br />

– Da, americanii au bombardat și la<br />

crestini în Serbia, fără <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> religie.<br />

Sunt imparțiali.<br />

– Da, războiul nu-i bun. Odată ce-am<br />

căzut <strong>de</strong> acord și pe acest subiect, încheiem<br />

discuția.<br />

Ȋn casă la Aladin se intră în papuci. Pe<br />

pereți, covoare plușate cu Răpirea din serai. Un<br />

televizor <strong>de</strong>schis pe un post turcesc, o emisiune<br />

<strong>de</strong> divertisment. E răcoare. Sotia lui intră ca o<br />

umbră tacută și aduce una sau alta pe masă și<br />

iese grăbită. Nu stă la discuții cu bărbații. Copiii<br />

lor sunt cam <strong>de</strong> vȃrsta mea, cu cel mic sunt<br />

prieten. A prestat o mulțime <strong>de</strong> meserii, a fost<br />

tȃmplar, mecanic auto, acum e bucătar pe un<br />

vapor. Copiii s-au <strong>de</strong>părtat <strong>de</strong> obiceiurile și<br />

credința parinților. Tăvălugul globalizării șterge<br />

treptat diferențele dintre oameni. Chiar dacă nu<br />

ai vrea, pe un vapor, ca bucătar la un echipaj<br />

<strong>de</strong> creștini şi asiatici, gătești şi mănȃnci carne<br />

<strong>de</strong> porc alături <strong>de</strong> echipaj.<br />

Am terminat <strong>de</strong> băut cafeaua. Mă uit<br />

discret la ceas. Trebuie sa plec. Ies din nou<br />

afară, pe strada cu nuci, în soarele arzător.<br />

– La reve<strong>de</strong>re, domnule Aladin!<br />

– Să ne ve<strong>de</strong>m sănătoși și la <strong>anul</strong>! Aladin<br />

iese la poartă și își ocupă locul pe scaunul cu<br />

spătar. La scurt timp după ce am plecat, Aladin<br />

pescuiește <strong>de</strong> pe stradă un alt trecător, o<br />

cunoștință, și intră cu el în curte. La o cafea<br />

turcească.<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 32


proză<br />

Tânărul lup şi<br />

frumoasa vulpiţă<br />

Bogdan Dobriţoiu<br />

Zi frumoasă <strong>de</strong> iarnă prin munţii<br />

patriei, soare, ceva zăpadă şi bine-nţeles<br />

toată „spuma” pădurii aliniată pe pârtie.<br />

Deodată, toate privirile sunt îndreptate spre<br />

lupul tânăr, frumos <strong>de</strong> pică, lat în umeri, cu<br />

ochii negri şi migdalaţi întinşi pe toată faţa.<br />

Echipament <strong>de</strong> firma, mobil ultima<br />

generaţie şi pe <strong>de</strong>asupra la braţ cu o vulpiţă<br />

„fotomo<strong>de</strong>ala” (cam „piţi” e a<strong>de</strong>vărat),<br />

îmbrăcată toată numai în blană. Dacă lupul<br />

venise să arate ce schior periculos <strong>de</strong><br />

priceput este, vulpiţa stătea atârnată <strong>de</strong> o<br />

masă din josul pârtiei, sorbindu-l din ochi pe<br />

alesul inimii, în faţă cu veşnicul pahar <strong>de</strong><br />

apă plată cu lămâie, adresat fireşte celor ca<br />

ea.<br />

Şi <strong>de</strong>odată începe lupul coborârea<br />

într-o viteză mirobolantă, schelălăind tot <strong>de</strong><br />

plăcere, <strong>de</strong> nu era zău, nimeni ca el. Tot<br />

numai figuri, împroaşcă cu zăpadă un<br />

animal, două, răstoarnă alte câteva şi trece<br />

precum fulgerul pe lângă bătrânul vultur <strong>de</strong>l<br />

îmbrăcă în omăt din coic până în gheare.<br />

Asta o dată, <strong>de</strong> două ori, <strong>de</strong> trei, ce mai -<br />

parcă era zmeu nu lup! Era <strong>de</strong> bine ce să<br />

zic, că toate găinuşele <strong>de</strong> munte aveau<br />

limba până în clăpari <strong>de</strong> admiraţie la adresa<br />

tânărului lup. Dar, ca orice lucru frumos pe<br />

lumea asta, splendida zi se apropie <strong>de</strong><br />

sfârşit şi toate animalele schioare şi nu<br />

numai, se adunară în barul din capătul<br />

pârtiei. Aici, pe refrene <strong>de</strong> muzică house <strong>de</strong><br />

tremurau din ţâţâni pereţii, mesele şi<br />

capetele schiorilor, într-un abur <strong>de</strong> vin fiert<br />

cu felii <strong>de</strong> măr ver<strong>de</strong> şi portocala, toată<br />

lumea se lauda cu aventurile <strong>de</strong> pe pârtie.<br />

Mai ales tânărul lup, care, orbit <strong>de</strong> atenţia<br />

tinerelor găinuşe, o cam neglija pe<br />

frumoasa vulpiţa ce stătea stingheră cu<br />

paharul <strong>de</strong> apă plată în faţă.<br />

Dar, la un moment dat, vulpiţei îi<br />

căzură ochii pe o masă mai întunecată<br />

un<strong>de</strong>, bătrânul vultur dă<strong>de</strong>a singur pe cioc<br />

oarece băutura cu bule. La o privire mai<br />

atentă ve<strong>de</strong> cum vulturul îi face un semn<br />

discret cu Rolex-ul (că azi doar fraierii mai<br />

fac cu ochiul). Se uită la lup cum legumeşte<br />

<strong>de</strong> o oră aceeaşi cană ieftină <strong>de</strong> vin fiert,<br />

apoi la vulturul care bea cu nesaţ licoarea<br />

interesantă şi curiozitatea o împinge spre<br />

masa bătrânului vultur. De cum se aşeză,<br />

primi imediat şi ea un astfel <strong>de</strong> pahar, <strong>de</strong> o<br />

culoare galben pai strălucitoare, cu multe<br />

bule micuţe ce nu se mai opreau (perlaţie<br />

frumoasă şi <strong>de</strong> calitate, îi spuse vulturul<br />

cunoscător). Apoi mirosi băutura şi simţi<br />

imediat plăcutele arome <strong>de</strong> măr ver<strong>de</strong>,<br />

citrice şi biscuiţi cre<strong>de</strong>a ea - care <strong>de</strong> fapt<br />

erau drojdii fine. Îşi face curaj, ia prima gură<br />

şi rămâne profund uimită. Niciodată nu mai<br />

băuse ceva atât <strong>de</strong> fân (că ea oricum nu<br />

bea <strong>de</strong>cât apă cu lămâie), plăcut şi<br />

revigorant. Gustul acesta acrişor, catifelat şi<br />

atât <strong>de</strong> elegant îi plăcea la nebunie. Apoi o<br />

lovi o groaznică veselie şi printre hohote <strong>de</strong><br />

râs nu apucă <strong>de</strong>cât să întrebe ce este<br />

aceasta extraordinară minunăţie. Este un<br />

spumant <strong>de</strong> la Jidvei, pe numele său<br />

Romantine Brut zise vulturul, ceva<br />

asemănător cu şampania. Desigur, că până<br />

şi frumoasă vulpiţa auzise <strong>de</strong> şampanie,<br />

dar în pădurea ei nu exista aşa ceva (din<br />

motive <strong>de</strong> preţ) şi cu toate că dorea să mai<br />

comenteze subiectul, simţi cum o cuprin<strong>de</strong><br />

o plăcuţă moleşeală. Plecă imediat însoţită<br />

<strong>de</strong> bătrânul vultur, lăsându-l astfel pe lup<br />

singur - singurel, lătrând la lună!<br />

33<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


proză<br />

Gutuia din<br />

fereastră<br />

Valeria Doftoreanu<br />

Era o după amiază mohorâtă. Ploua și<br />

parcă ici colo că<strong>de</strong>au și câțiva fulgi <strong>de</strong><br />

zăpadă anemici care, în peisajul citadin,<br />

păreau cenușii. Mă îndreptam grăbită către<br />

casă făcând planuri ce voi face mai întâi<br />

când voi ajunge, din multele treburi care mă<br />

așteptau. Mă intersectam cu persoane la fel<br />

<strong>de</strong> grăbite, preocupate <strong>de</strong> cine știe ce<br />

probleme, ce doreau să ajungă mai repe<strong>de</strong><br />

la <strong>de</strong>stinație, parcă voiau să scape <strong>de</strong><br />

cenușiul după-amiezei, <strong>de</strong> frig, <strong>de</strong> zloată.<br />

Mergeam cu privirea în jos preocupată în a<br />

ocoli bălțile <strong>de</strong> pe trotuar când, la un<br />

moment dat ridic ochiii și, la fereastra <strong>de</strong> la<br />

parterul unui bloc, la fel <strong>de</strong> cenușiu ca toată<br />

acea zi, râ<strong>de</strong>a la mine o... GUTUIE. Era<br />

galbenă, frumoasă și parcă radia o lumină<br />

caldă ce făcea să strălucească tot ce o<br />

înconjura.<br />

M-am oprit din mers și, în clipa aceea<br />

eram în casa bunicii, căsuța pierdută la<br />

poale <strong>de</strong> <strong>de</strong>al între copacii care acum, în<br />

loc <strong>de</strong> frunze purtau podoaba albă <strong>de</strong> nea.<br />

Era cald și bine sub pilota <strong>de</strong> puf <strong>de</strong><br />

gâscă, mirosea a pâine, lapte cald și miere.<br />

Bunica <strong>de</strong>schi<strong>de</strong> ușa încet, să nu mă sperii<br />

în caz că mai dorm încă și, cu zâmbetul ei<br />

blând, așa cum numai bunicile știu să<br />

zâmbească, văzând că sunt trează, mă ia<br />

în brațe și mă duce în camera <strong>de</strong> toată ziua<br />

un<strong>de</strong>, pe masă mă așteptau laptele, atunci<br />

muls, pâinea și mierea.<br />

Era o femeie înaltă și zveltă,<br />

îmbrăcată tot<strong>de</strong>aua în portul din satul ei, cu<br />

părul bine strâns sub năframa neagră, cu<br />

zâmbet cald şi ochii tot<strong>de</strong>auna umezi ca <strong>de</strong><br />

lacrimi, “<strong>de</strong> bătrânețe, draga bunichii”. Ce<br />

dor îmi e <strong>de</strong> ea!<br />

Căsuța avea ferestre mici, vopsite în<br />

albastru, și împărțite în patru ochiuri <strong>de</strong><br />

geam, iar acolo, pe micul pervaz se lăfăiau<br />

gutuile, galbene și frumoase ca niște mici<br />

felinare.<br />

Era frumos iarna la bunici. Lemnele<br />

trosneau în sobă, lampa pâlpâia din când în<br />

când, născând personaje din poveștile ce<br />

mi le spunea bunicul pe pereții văruiți în alb<br />

strălucitor, iar zăpada..., zăpada era o<br />

minune, albă și pufoasă ce ne îmbia la joc<br />

cât era ziua <strong>de</strong> mare.<br />

A venit o mașină și zgomotul, mirosul<br />

<strong>de</strong> gaze și stropii din băltoaca prin care a<br />

trecut m-au adus în cenușiul realității – zi<br />

<strong>de</strong> iarnă în București.<br />

Mi-am reluat drumul grăbită și puțin<br />

rușinată. Ce o fi zis lumea ce trecea pe<br />

lângă mine, văzându-mă oprită în mijlocul<br />

drumului, uitându-mă la fereastra acelui<br />

parter <strong>de</strong> bloc. Dar dacă cineva din locuință<br />

m-a văzut?<br />

Imaginea gutuii din fereastră m-a<br />

urmărit mult timp.<br />

Târziu am înțeles, <strong>de</strong> fapt, că <strong>de</strong><br />

acolo, <strong>de</strong> la geamul acela mă privea, nu o<br />

gutuie mare și galbenă, ci copilăria mea.<br />

(proză publicată în volumul Tangoul Mereu Tânăr apărut<br />

la Editura Destine 2010)<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 34


iin memoriiam<br />

Ernest Maftei<br />

pe noi ne stăpânesc trei<br />

stări – jocul, iubirea și<br />

înțelepciunea<br />

„Viața este așa cum mi-a spus tata,<br />

pentru că era răzeș <strong>de</strong>ștept: «Mă băiete,<br />

asta este o cărare pe care mergi tu în<br />

viață. De o parte și <strong>de</strong> alta sunt numai<br />

flori. Cărarea o pângăresc toți golanii. Tu<br />

să alegi florile sau rahatul». Și eu văd<br />

numai florile.”<br />

„M-am născut<br />

pe malul Siretului, ca<br />

un «țăran sărac»,<br />

care avea numai vie<br />

două hectare. A<br />

trebuit să scriu<br />

«țăran sărac» în<br />

biografie, altfel<br />

comuniștii nu m-ar fi<br />

angajat. Școala<br />

primară am urmat-o<br />

la țară. Am plâns că<br />

nu m-a dat tata la seminar, îmi doream să<br />

<strong>de</strong>vin preot. Încă <strong>de</strong> mititel pesemne că<br />

ve<strong>de</strong>am slujba ca un fel <strong>de</strong> teatru. Tata nu<br />

a vrut și m-a dat la Școala normală din<br />

Bacău. Nu am profesat ca învățător și am<br />

dat diferența <strong>de</strong> bacalaureat, mergând la<br />

Iași, un<strong>de</strong> m-am înscris la Conservatorul <strong>de</strong><br />

Artă Dramatică.”<br />

Lauda este foarte greu <strong>de</strong> suportat;<br />

este mai greu <strong>de</strong> suportat ca insuccesul<br />

„Mi-am dat seama că, dacă<br />

rămâneam învățător făceam un sat mo<strong>de</strong>l.<br />

Dar atunci m-am dus la Iași, am făcut<br />

Institutul să fiu învățătorul întregului neam.<br />

Și unul dintre cele mai formidabile momente<br />

a fost când tata știa că eu studiam la<br />

medicină, dar eu m-am dus teatru. Când a<br />

aflat țăr<strong>anul</strong> <strong>de</strong> tata, zice: «Ce faci? Joci pe<br />

sârmă?!». Atunci l-am dus să vadă un<br />

spectacol cu mine și când am ieșit din sală,<br />

lumea pe stradă zicea că a fost grozav ăla,<br />

iar el se oprea în loc și spunea: «E feciorul<br />

meu!». A fost fenomenal.<br />

Am fost bucuros c-am convins pe tata<br />

că a fi artist <strong>de</strong> teatru, <strong>de</strong> film este o menire<br />

mare. Iar ca personaj, singur, prima oară<br />

când am avut succes mare, succesul meu a<br />

fost așa <strong>de</strong> mare încât – eu aveam vreo 27<br />

ani – m-am dus acasă și am plâns toată<br />

noaptea și am zis: «Ce știți voi, asta-i nimic!<br />

Eu vreau să strâng lumea în mână! Să<br />

cuceresc prin artă lumea”. Adică am fost<br />

nefericit că prea mă lăudau! Pentru că<br />

lauda este foarte greu <strong>de</strong> suportat; este mai<br />

greu <strong>de</strong> suportat ca insuccesul.”<br />

Sexul îl fac și câinii, dar noi, oamenii,<br />

nu suntem mai presus?<br />

„Dupa ce am absolvit Institutul la Iași<br />

și am venit in București, luam la mine<br />

agheasma, pentru că auzeam numai prostii.<br />

În primul turneu, artistele din București m-<br />

au văzut ca sunt un țăran blând și m-au<br />

întrebat dacă am pupat vreodată o femeie<br />

peste tot locul. Repe<strong>de</strong> m-am dus și am<br />

înghițit o gura <strong>de</strong> agheasmă. Eram <strong>de</strong> o<br />

pudoare până la Dumnezeu. Și românii așa<br />

au fost, pudici. Acum, nepoțelul meu <strong>de</strong><br />

șase ani a văzut la televizor o partidă <strong>de</strong><br />

amor și i-a pus mâna la ochi noră-mii,<br />

zicându-i: «Mama, nu te uita, că nu-i<br />

frumos». Dar el era cu ochii-n televizor.<br />

Televiziunea nu mai are un rol<br />

educativ. Fetele aistea dau cu buricul și cu<br />

țâțele-n ecran și, gata, sunt ve<strong>de</strong>te. Nu-i în<br />

regulă. Sexul îl fac și câinii, dar noi,<br />

oamenii, nu suntem mai presus? Sexul se<br />

face discret și trebuie să fie ceva frumos.<br />

De exemplu, pe noi ne stăpânesc trei stări:<br />

jocul, iubirea și înțelepciunea. Lucian Blaga<br />

a scris că, pentru copii, iubirea și<br />

înțelepciunea sunt jocul. Pentru tineri, jocul<br />

și înțelepciunea sunt iubirea. Pentru cei cu<br />

barba albă ca mine, jocul și iubirea sunt<br />

înțelepciunea.”<br />

Ernest Maftei (6 martie 1920 – 19 octombrie 2006)<br />

35<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


collecţţiiii<br />

colecţii/poveşti cu tâlc/citate 34<br />

„Eu”-l şi „te”-ul<br />

din „(eu) te<br />

iubesc”<br />

traducere şi adaptare<br />

Vlad Botez (doxologia.ro)<br />

„Eu”-l începe să se micșoreze și „te”-ul<br />

să crească; un fel <strong>de</strong> egalitate, un soi <strong>de</strong><br />

echilibru se stabilește între cei doi, o relație<br />

vie; expresia „a iubi”, în loc să mai fie o<br />

simplă rostire <strong>de</strong> cuvinte, începe să<br />

<strong>de</strong>zvăluie o reciprocitate vie, un schimb în<br />

care oferim și primim.<br />

Cu siguranță noi folosim cuvântul<br />

iubire într-o mie <strong>de</strong> feluri, dintre care, cele<br />

mai multe sunt total nefericite. Spunem<br />

„iubesc căpșunile și frișca” la fel cum<br />

spunem „Îl iubesc pe Dumnezeu” sau cum<br />

spunem „te iubesc” celei pe care am ales-o.<br />

Și totuși, în aceste trei situații, expresia „a<br />

iubi” are sensuri foarte diferite. Să lăsăm<br />

căpșunile și frișca, să-L lăsăm pe<br />

Dumnezeu pentru o clipă, și să ne gândim<br />

la relațiile umane. De câte ori, atunci când<br />

spunem „(eu) te iubesc”, „eu”-l este imens<br />

iar „te”-ul foarte micuț, în timp ce cuvântul<br />

„iubesc” nu are nimic dinamic înlăuntrul<br />

său?<br />

Am putea spune, făcând abstracție <strong>de</strong><br />

gramatică, că este o simplă conjuncție sau<br />

mai bine zis un simplu cârlig care-i permite<br />

acestui „eu” imens să se agațe și să<br />

mențină prizonier acest foarte micuț „te”<br />

care este <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> nefericit pentru a fi iubit.<br />

De foarte multe ori, dacă suntem onești, în<br />

familie sau în relațiile cu ceilalți, ne putem<br />

observa zicând: „Mai lasă-mă”, „Dă-mi<br />

libertate”, „Lasă-mă în pace”, „lasă-mă să<br />

fiu eu însumi, vreau să repsir, sunt<br />

prizonierul dragostei tale”.<br />

Plecând <strong>de</strong> la acest nivel foarte sărac,<br />

umil, avem șansa să creștem; printr-o<br />

relație care se aprofun<strong>de</strong>ază, care se<br />

rafinează și se înfrumusețează, putem<br />

<strong>de</strong>scoperi puțin câte puțin că „te”-ul are <strong>de</strong><br />

asemenea o personalitate, că are un chip, o<br />

privire, un suflet, o sensibilitate, și că cu<br />

mult mai mult <strong>de</strong>cât ceea ce ne-a atras pe<br />

noi la început, în acest „te” se află toată<br />

taina existenței umane, tot misterul omului<br />

în care sălășluiește Dumnezeu. Astfel, „eu”-<br />

l începe să se micșoreze și „te”-ul să<br />

crească; un fel <strong>de</strong> egalitate, un soi <strong>de</strong><br />

echilibru se stabilește între cei doi, o relație<br />

vie; expresia „a iubi”, în loc să mai fie o<br />

simplă rostire <strong>de</strong> cuvinte, începe să<br />

<strong>de</strong>zvăluie o reciprocitate vie, un schimb în<br />

care oferim și primim. Iar dacă această<br />

relație se aprofun<strong>de</strong>ază, dacă experiența<br />

noastră <strong>de</strong> iubire <strong>de</strong>vine mai fină,<br />

duhovnicească, atunci, puțin câte puțin se<br />

întâmplă ceva înălțător: cel care începuse<br />

prin a nu se gândi <strong>de</strong>cât la el însuși, se uite<br />

pe sine din ce în ce mai mult. Poate să<br />

ajungă la așa o experiență încât să nu-și<br />

mai amintească <strong>de</strong> propria sa existență<br />

pentru că doar cel iubit există pentru el. Și<br />

asta o ve<strong>de</strong>m și în atitudinea lui Dumnezeu<br />

față <strong>de</strong> noi. Hristos a luat chip <strong>de</strong> rob printre<br />

și pentru robi. El S-a uitat pe Sine Însuși,<br />

Și-a dat propria viață, S-a golit <strong>de</strong> slava Sa<br />

pentru ca noi să putem crește până la<br />

asemănarea Sa.<br />

(Cuvânt al mitropolitului Antonie Bloom ținut în<br />

Franța, la Dijon, în noiembrie 1974, în cadrul<br />

Congresului tineretului ortodox)<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 36


notte <strong>de</strong> căllăttoriie<br />

note <strong>de</strong> călătorie 35<br />

Impresii <strong>de</strong> călătorie<br />

Norvegia, un nou<br />

El Dorado pentru<br />

români<br />

Virgil Stan<br />

Se apropia ziua plecării spre<br />

Norvegia. Emoţiile inerente călătoriei le<br />

simţeam tot mai acut. Dimineaţa la ora 4,30<br />

trebuia să fiu în staţia <strong>de</strong> autobuz pentru a<br />

urca în microbuzul ce mă va duce la<br />

aeroportul Otopeni. Simţeam furnicături prin<br />

tot corpul şi nu puteam adormi, aşa că am<br />

luat un extraveral. Era cea <strong>de</strong> a doua<br />

călătorie în această ţară. Am mai fost şi<br />

<strong>anul</strong> trecut când am vizitat şi alt oraş cam<br />

<strong>de</strong> mărimea Mangaliei, aşezat la intrarea în<br />

oce<strong>anul</strong> Atlantic pe patru insule care erau<br />

legate între ele prin poduri. Se numea<br />

Kristiansund, iar aterizarea fusese atunci pe<br />

aeroportul Mol<strong>de</strong>, acolo un<strong>de</strong> mai târziu<br />

avea să joace şi echipa Steaua un meci <strong>de</strong><br />

fotbal.<br />

La ora 12,30 am <strong>de</strong>colat spre<br />

Munchen, un<strong>de</strong> am schimbat avionul în<br />

drumul spre Oslo, prima escală pe<br />

pământul Norvegiei. De aici după vreo şase<br />

ore <strong>de</strong> aşteptare aveam legătura cu un altul<br />

ce mă duce spre aeroportul Harstad -<br />

Evenes - Narvik, la vreo 65 km <strong>de</strong> casa<br />

copiilor mei din Lodingen.<br />

Zborul <strong>de</strong>asupra Norvegiei l-am<br />

parcurs noaptea şi nu am văzut nimic. Nici<br />

măcar luminiţe rătăcite printre munţi şi<br />

malurile fiordurilor.<br />

Aproape <strong>de</strong> miezul nopţii am aterizat.<br />

Fiica şi ginerele mă aşteptau în sala <strong>de</strong><br />

preluarea bagajelor. Aeroportul este unul<br />

micuţ, pentru traficul intern.<br />

Norvegia m-a întâmpinat cu ce are ea<br />

mai frumos: aurora boreală. Poate nu<br />

observam această frumuseţe naturală a<br />

zonei polare, dacă nu mă atenţiona fiicamea.<br />

Cerul era brăzdat <strong>de</strong> o porţiune ca o<br />

eşarfă la gâtul unei femei frumoase, eşarfă<br />

<strong>de</strong>senată în toate nuanţele posibile,<br />

predominând cea <strong>de</strong> ver<strong>de</strong>.<br />

Întreaga Norvegie era îngropată în<br />

zăpadă. Toată ţara fiordurilor se afla sub<br />

plapuma <strong>de</strong> un alb strălucitor al omătului.<br />

Doar drumurile erau curate, chiar dacă<br />

şerpuiau printre munţi, sau pe lângă<br />

malurile câte unui fiord.<br />

La întoarcerea spre ţară am<br />

<strong>de</strong>scoperit a<strong>de</strong>vărată frumuseţe a Norvegiei<br />

care este aproape numai un munte<br />

continuu, cu coborâşuri şi urcuşuri şi cu<br />

multă apă. În mijlocul munţilor acoperiţi cu<br />

zăpadă se observau <strong>de</strong> la peste nouă mii<br />

<strong>de</strong> metri înălţime lacuri îngheţate, fiorduri<br />

care se înfigeau adânc în inima munţilor şi<br />

continuau pană la ocean.<br />

Un alt lucru ce m-a surprins a fost<br />

lipsa localităţilor <strong>de</strong>a lungul întregului zbor<br />

<strong>de</strong> peste 1200 km dintre Oslo şi Evenes.<br />

Nu ştiu dacă am întâlnit 3-4 localităţi şi<br />

acestea au fost spre nord.<br />

Narvik este un oraş cu funcţia <strong>de</strong><br />

capitală zonală în partea nordică.<br />

Aeroportul Evenes este <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> <strong>de</strong>parte<br />

atât <strong>de</strong> Harstad, cât şi <strong>de</strong> Narvik, cu toate<br />

că poartă numele celor două oraşe, ca<br />

i<strong>de</strong>ntificare <strong>de</strong> aeroport. Ambele oraşe sunt<br />

în direcţii opuse la vreo 50-60 km, iar oraşul<br />

Evenes se găseşte pe malul altui fiord,<br />

înşirat sub poalele munţilor stâncoşi.<br />

Aşa cum am spus, eram aşteptat la<br />

sosire atât <strong>de</strong> fiică cât şi <strong>de</strong> ginere, cu un<br />

Audi 6 break. Acolo dacă nu ai maşină nu<br />

37<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


notte <strong>de</strong> căllăttoriie<br />

te poţi <strong>de</strong>scurca. Din Lodingen, orăşelul lor<br />

cu peste 3000 <strong>de</strong> locuitori printre care şi 4<br />

romani, pe lângă alte naţionalităţi, cu statut<br />

<strong>de</strong> azilanţi asistaţi <strong>de</strong> statul norvegian pe<br />

cheltuiala lui timp <strong>de</strong> 3 ani (vreo 500 <strong>de</strong><br />

persoane, în general africani şi asiatici),<br />

trebuie să mergi la shopping un<strong>de</strong> este mai<br />

ieftin ori la Harstad, ori la Sordland, la vreo<br />

60-70 km <strong>de</strong> Lodingen.<br />

Drumul spre noua <strong>de</strong>stinaţie s-a<br />

<strong>de</strong>sfăşurat ocolind o porţiune din Fiordul <strong>de</strong><br />

Vest care leagă Oce<strong>anul</strong> Atlantic <strong>de</strong><br />

interiorul ţării în această zonă, şi care este<br />

circulat <strong>de</strong> feriboturi, nave <strong>de</strong> linie, sau<br />

pescadoare.<br />

După ce am traversat fiordul peste un<br />

pod impresionant şi după o ora <strong>de</strong> mers<br />

sinuos după miezul nopţii printre munţi, am<br />

ajuns la casa copiilor, o clădire cu parter şi<br />

două etaje, construită din bolţari <strong>de</strong> beton şi<br />

cu o suprafaţă locuibilă <strong>de</strong> 240 mp.<br />

Ajuns în Lodingen, aşteptam cu<br />

nerăbdare să <strong>de</strong>scopăr şi alte zone ale<br />

acestei părţi ale Norvegiei. Bineînţeles că<br />

cea mai mare nerăbdare era să merg la<br />

pescuit, să-mi încerc norocul cum se zice.<br />

Ginerele meu a doua zi <strong>de</strong> dimineaţă a<br />

plecat la lucru, iar eu mi-am pregătit o<br />

lansetă, am luat o sacoşă pentru a pune<br />

eventualii peşti, şi am părăsit casa pe la ora<br />

zece. Mi-a spus un<strong>de</strong> să merg la pescuit.<br />

Un<strong>de</strong>va pe un cheu în faţa atelierului un<strong>de</strong><br />

lucra el. Acolo era ancorat un pescador,<br />

aşa că aveam şi adăpost în cazul în care<br />

începea să bată vântul, ca şi pe litoralul<br />

românesc.<br />

Am făcut prima lansare, şi, spre<br />

bucuria mea, am simţit primul atac la<br />

peştişorul meu metalic <strong>de</strong> 60 grame, numit<br />

în termen pescăreşti pilker. În scurt timp am<br />

prins patru peşti fiecare în jur <strong>de</strong> 2 kg. Am<br />

scăpat însă alţii mai mari, datorită faptului<br />

că nu începuse fluxul, și pentru că apa era<br />

scăzută cu o diferenţă <strong>de</strong> vreo 4 metri până<br />

la suprafaţa cheiului. Peştele fiind greu,<br />

când se zbătea i se rupea gura şi-l<br />

pier<strong>de</strong>am. În prima mea zi am prins şase<br />

peşti într-o oră <strong>de</strong> „vânturat” apa, şi mândru<br />

nevoie mare am plecat acasă. Făceam<br />

exact 10 minute pe jos.<br />

Zilnic mergeam la pescuit dar mă<br />

prefăceam a fii pescar sportiv, eliberând<br />

peștii dacă erau sub două kilograme, pe<br />

restul păstrându-i pentru ca să-i sărez şi săi<br />

usuc pentru acasă.<br />

A doua zi după ce a venit ginerele <strong>de</strong><br />

la servici am plecat spre Sordland, un oraş<br />

mai mare <strong>de</strong>cât Lodingenul, aflat la vreo 60<br />

<strong>de</strong> km. Lodingenul este cap <strong>de</strong> pod ca<br />

aşezare, pentru că <strong>de</strong> aici nu poţi merge<br />

mai <strong>de</strong>parte. Pe ambele parţi sunt două<br />

fiorduri, dintre care cel din spate se înfundă<br />

în munte. Orăşelul Lodingen este aşezat pe<br />

malul stâng al Fiordului <strong>de</strong> Vest, sub<br />

poalele muntelui, iar casa copiilor mei este<br />

ridicată chiar sub stânca acestuia. Munţii nu<br />

sunt falnici ca la noi, sunt mai mărunţi şi<br />

numai din granit. Copacii sunt rari şi firavi,<br />

coniferele fiind mai rare. Orășelul se întin<strong>de</strong><br />

pe o lungime <strong>de</strong> vreo 2 km începând <strong>de</strong> la<br />

malul fiordului, urcând spre munte. Au două<br />

magazine alimentare, o creşă, o grădiniţă, o<br />

şcoală pentru copiii până în clasa a V-a și o<br />

alta pentru cei <strong>de</strong> până la liceu, un liceu cu<br />

profil pe meserii, un cămin <strong>de</strong> bătrâni,<br />

câteva hoteluri, şi o clădire mare colorată<br />

cu mult maro în care ființează o societate<br />

financiară pentru întreg nordul scandinav<br />

până în Estonia, un<strong>de</strong> lucrează ca<br />

economist şi fiica mea.<br />

La ieşirea din oraş există o zonă<br />

rezi<strong>de</strong>nţială un<strong>de</strong> sunt construite case,<br />

unele locuite permanent iar altele pentru<br />

vacanță, ca şi pe malul fiordului din spate.<br />

Au o pescărie, nave pescăreşti, o fabrică <strong>de</strong><br />

plase <strong>de</strong> pescuit cu magazin propriu <strong>de</strong><br />

vânzare a lor, şi un port cu ambarcaţiuni<br />

particulare <strong>de</strong> agrement sau pescuit.<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 38


notte <strong>de</strong> căllăttoriie<br />

Casele au culoarea predominant albă.<br />

Sunt însă şi gri, albastru, maro, ocru, sau<br />

alte culori combinate. Ce am <strong>de</strong>scoperit<br />

interesant este că multe nu au temelii din<br />

beton, ci doar nişte pietroaie puse unul<br />

peste altul la acelaşi nivel, peste care se<br />

ridică casa. În cazul în care ar ca<strong>de</strong> un<br />

pietroi, ar ca<strong>de</strong> și casa. Mă întrebam în<br />

sinea mea dacă aici nu sunt cutremure.<br />

Oare <strong>de</strong> ce nu le este teamă localnicilor <strong>de</strong><br />

mişcările tectonice ale acestei zone<br />

muntoase?<br />

Drumul până la Sordland este frumos.<br />

Şoseaua şerpuieşte un timp pe malul<br />

fiordului, apoi se <strong>de</strong>sparte <strong>de</strong> el spre<br />

stânga, intrând printre munţii înzăpeziţi<br />

până prin luna mai. La poalele lor, pe o<br />

suprafaţa mai puţin înclinată, sunt numai<br />

bolovani mari <strong>de</strong> piatră aşezaţi fără noimă<br />

<strong>de</strong> milenii, parcă ar fi rodul unei ploi cu<br />

meteoriţi. Nu există nicio explicaţie logică al<br />

așezării lor așa ca și cum ar fi aruncaţi ca<br />

din întâmplare peste tot, inclusiv în apa mai<br />

puţin adâncă <strong>de</strong> la mal.<br />

Pe traseu ne întâmpină sate micuţe cu<br />

câteva case pe <strong>de</strong> o parte şi <strong>de</strong> alta a<br />

şoselei, majoritatea din lemn vopsit viu<br />

colorat. Pentru că nu există agricultură în<br />

această zonă, nu aş putea spune cu ce se<br />

ocupă această populaţie rurală. Este<br />

a<strong>de</strong>vărat toţi au maşini, şi pot avea un<br />

eventual loc <strong>de</strong> muncă.<br />

În dreptul caselor <strong>de</strong> pe malul fiordului<br />

sunt bărci ancorate la câţiva metri în apă,<br />

cu motorul pe ele sau fără motor, ridicate<br />

pe uscat, lucru ce <strong>de</strong>notă că pescuitul este<br />

o ocupaţie şi un mod <strong>de</strong> viaţă normal al<br />

norvegienilor.<br />

Sordlandul este frumos şi mai mare<br />

<strong>de</strong>cât Lodingenul, posibil să aibă vreo<br />

douăzeci <strong>de</strong> mii <strong>de</strong> locuitori.<br />

Între timp a început şi ploaia. Aici<br />

există o succesiune a fenomenelor<br />

meteorologice, ca într-un program<br />

prestabilit. Alternează când ninsoarea când<br />

ploaia, completată <strong>de</strong> vreme frumoasă,<br />

soare, iar apoi vânt şi nori. Nu am avut o<br />

temperatură mai mare <strong>de</strong> 8 gra<strong>de</strong> cât am<br />

stat în Norvegia, dar nu simţeai asprimea<br />

gerului. Uneori bătea vântul, iar apa<br />

fiordului se învolbura ca la noi la mare.<br />

Astăzi este iar soare. Trei zile <strong>de</strong> la<br />

sosirea mea a fost soare continuu. Chiar<br />

dacă zăpada <strong>de</strong> pe acoperişuri este <strong>de</strong><br />

peste jumătate <strong>de</strong> metru, şoselele sunt<br />

uscate și fără nici un pic <strong>de</strong> omăt.<br />

Am oprit aerul condiţionat în living (în<br />

Norvegia <strong>de</strong> nord cel puţin, încălzirea se<br />

face numai pe bază <strong>de</strong> energie electrică,<br />

chiar dacă ţara este cea <strong>de</strong> a treia<br />

exportatoare <strong>de</strong> produse petroliere din<br />

Europa), şi am ieşit la plimbare prin<br />

localitate s-o <strong>de</strong>scopăr şi să fac fotografii.<br />

Văzusem un hotel mic care avea o<br />

îngrădire a curţii din stâlpi sculptaţi, la fe ca<br />

şi obiectele <strong>de</strong> joacă pentru copii amplasate<br />

acolo. Am aflat că sunt aduse tocmai din<br />

Thailanda. Merită <strong>de</strong>plasarea până acolo,<br />

aşa că am plecat.<br />

Sâmbătă dimineaţa am servit micul<br />

<strong>de</strong>jun, ne-am băut cafeaua şi am pornit la<br />

drum. Nu era una dintre cele mai frumoase<br />

dimineţi, dar era una obişnuită pentru clima<br />

Norvegiei.<br />

Noaptea plouase mărunt, şoseaua era<br />

umedă şi cerul încă înnorat. Reve<strong>de</strong>am din<br />

nou traseul pe care l-am făcut la sosirea în<br />

nord. La ieşirea din Lodingen, pe partea<br />

dreaptă la câţiva kilometri am văzut primii<br />

reni în original. Păşteau la marginea unui<br />

pâlc <strong>de</strong> arbuşti crescuţi între şosea şi fiord.<br />

Erau vreo opt. De la distanţa la care se<br />

aflau, circa cincizeci - şaizeci <strong>de</strong> metri, şi<br />

viteza maşinii, nu am făcut mare <strong>de</strong>osebire<br />

între ei şi o capră. Erau gri-cenuşiu şi nu<br />

prea mari. Oricum nu ca cei din filme sau<br />

ilustrate. Nişte animale plăpân<strong>de</strong>, slabe şi<br />

39<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


notte <strong>de</strong> căllăttoriie<br />

obişnuite cu traficul şi prezenţa oamenilor,<br />

ca şi oile sau caprele noastre. Copiii mi-au<br />

povestit că au venit şi în oraş fără a se<br />

teme <strong>de</strong> ceva. Aşa făcea şi vulpea <strong>de</strong> pe<br />

muntele din spatele casei lor. Cobora, şi o<br />

lua printre case căutând <strong>de</strong> mâncare.<br />

După prima turmă am mai văzut şi alţi<br />

reni dar în aceeaşi zonă, la numai câteva<br />

sute <strong>de</strong> metri distanţă. Aici trăiesc şi elani,<br />

însă în zonele împădurite. Norvegienii le<br />

spun „mus” şi îi pot vâna numai dacă au<br />

permis şi autorizaţie specială, dar în<br />

perioada <strong>anul</strong>ui când este <strong>de</strong>schis sezonul<br />

<strong>de</strong> vânătoare.<br />

Acolo mâncat friptură <strong>de</strong> elan şi <strong>de</strong><br />

balenă la cuptor, pregătită <strong>de</strong> fiica.<br />

Prima familie <strong>de</strong> elani am văzut-o<br />

când mergeam spre Evenes să-l preluăm<br />

pe un amic din Iaşi, care a fost invitat <strong>de</strong><br />

ginerele meu să muncească împreună cu el<br />

la aceeaşi firmă. De asemeni, am mai văzut<br />

câţiva elani şi când am mers să tăiem<br />

lemne din pădurea unui coleg al ginerelui<br />

meu, dar şi în dimineaţa plecării spre<br />

aeroport.<br />

Un coleg <strong>de</strong>-al său era proprietarul<br />

unor terenuri din munte. El dorea să taie<br />

niște arbori ca să-şi facă o pârtie <strong>de</strong><br />

skyboard pe un<strong>de</strong>va pe acolo, iar copiii mei<br />

aveau nevoie <strong>de</strong> combustibil pentru că șiau<br />

comandat în România o centrală pe<br />

lemne, și voiau să-și facă stoc pentru iarna<br />

următoare.<br />

Am trecut <strong>de</strong> intrarea spre aeroport şi<br />

ne îndreptam spre oraşul Evenes, care se<br />

înşiruie ca mai toate localităţile norvegiene<br />

pe malul fiordului pe sub munţii care-l<br />

străjuie <strong>de</strong> o parte şi <strong>de</strong> alta. Casele sunt<br />

joase, cu maximum două etaje, viu<br />

colorate, și majoritatea din scândură<br />

aşezată orizontal una peste alta sau pe<br />

verticală. Temeliile la cele cu un nivel, sunt<br />

în general bucăţi mari <strong>de</strong> granit. Rar<br />

<strong>de</strong>scoperi o temelie din beton. Totul aici<br />

este doar din stâncă <strong>de</strong> culoarea vânătă.<br />

Nu m-a impresionat ca oraş. Nu sunt<br />

<strong>de</strong>cât case fără curţi, aşezate fără nicio<br />

ordine, <strong>de</strong> parcă fiecare a ridicato un<strong>de</strong> a<br />

vrut. Unele erau frumoase dar nu<br />

<strong>de</strong>osebite. Dacă acoperişurile nu erau noi,<br />

atunci <strong>de</strong>scopereai un strat gros <strong>de</strong> muşchi<br />

ver<strong>de</strong> crescut peste scândurile lui.<br />

La o intersecţie un panou rutier ne<br />

indica o localitate din Suedia, <strong>de</strong>spre care<br />

altfel nu aş fi ştiut nimic. Noroc că ştiau<br />

copiii.<br />

Se ve<strong>de</strong>a că urcăm pe munte,<br />

<strong>de</strong>oarece zăpada <strong>de</strong> pe versanţi se zărește<br />

din ce în ce mai mare. Am trecut şi prin<br />

tuneluri, dar nu aşa lungi cum sunt în sud.<br />

Au doar vreo cinci sute <strong>de</strong> metri.<br />

Când ne-am apropiat <strong>de</strong> graniţă,<br />

peisajul era <strong>de</strong>ja glaciar. Lacurile din munţi<br />

erau îngheţate, pescarii îşi încercau norocul<br />

la copcă, iar amatorii <strong>de</strong> sport se plimbau<br />

pe lacul îngheţat bocnă cu schiurile sau cu<br />

skyboard-urile. Pe marginea şoselei<br />

staţionau maşini parcate în refugii, lăsate în<br />

voia sorţii. Nimeni nu fură aici, sau nu<br />

încalcă teritoriul ori proprietatea cuiva.<br />

Am văzut nişte staţiuni montane care<br />

se rezumau doar la o îngrămădire <strong>de</strong><br />

căsuţe şi bungalouri acoperite cu zăpada,<br />

iar printre nămeţi <strong>de</strong> peste un metru<br />

<strong>de</strong>scopereai o grămadă <strong>de</strong> maşini parcate.<br />

Era week-end-ul, şi norvegienii plecaseră<br />

<strong>de</strong> acasă pentru toată perioada sfârșitului<br />

<strong>de</strong> săptămână.<br />

Şoseaua din Suedia era<br />

<strong>de</strong>zamăgitoare. Numai gropi şi plombe,<br />

parcă erai pe drumurile noastre ju<strong>de</strong>ţene<br />

din zonele uitate <strong>de</strong> lume, sau pe traseul<br />

bulgăresc dintre vamă şi Balcik.<br />

După două sute <strong>de</strong> km <strong>de</strong> drum, şi<br />

mai bine <strong>de</strong> trei ore <strong>de</strong> mers printre munţi,<br />

am ajuns la <strong>de</strong>stinaţie. O mică localitate <strong>de</strong><br />

munte un<strong>de</strong> există un magazin nu atât <strong>de</strong><br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 40


notte <strong>de</strong> căllăttoriie<br />

mare, dar bine aprovizionat şi cu unele<br />

preţuri la jumătate față <strong>de</strong> cele din<br />

Norvegia, mai ales la bere şi ţigări. În rest,<br />

la fel <strong>de</strong> scump şi inaccesibil pentru mine,<br />

dar accesibil pentru copii. De aceea au şi<br />

bătut 400 <strong>de</strong> km. Se putea plăti cu cardul în<br />

monedă norvegiană care era mai mare<br />

<strong>de</strong>cât cea sue<strong>de</strong>ză, iar convertirea se făcea<br />

automat la casă.<br />

La intrarea în magazin se distribuiau<br />

gratuit, celor ce doreau să le ia, zeci <strong>de</strong><br />

cărţi în sue<strong>de</strong>ză. Mi-am ales şi eu ceva<br />

<strong>de</strong>spre geografia zonei, dar nu am luat-o pe<br />

loc. Avea multe ilustrate. Am fost sigur că o<br />

voi găsi la ieşirea din magazin, dar nu a fost<br />

să fie. A luato alt amator. Probabil în<br />

Suedia este posibil să se mai și citească.<br />

Am găsit în schimb altceva interesant<br />

<strong>de</strong>spre Simbad marinarul, dar nu povestea<br />

cunoscută, ci cum s-a construit o barcă ca<br />

a lui şi peripeţiile din timpul călătoriei pe<br />

traseul lui Simbad din poveste.<br />

Drumul <strong>de</strong> întoarcere a fost mai<br />

relaxant. Mergeam pe un traseu <strong>de</strong>ja<br />

cunoscut, şi între timp se zvântase şi<br />

şoseaua. Pescarii erau tot la copcă, dar nu<br />

pot spune dacă au prins ceva. După alte<br />

trei ore <strong>de</strong> drum şi zeci <strong>de</strong> fotografii făcute<br />

din viteza maşinii, am revenit acasă un<strong>de</strong><br />

am gustat berea sue<strong>de</strong>ză care are doar 3,5<br />

gra<strong>de</strong> alcool. Aici au bere <strong>de</strong> la 2,4 gra<strong>de</strong>,<br />

până la maximum 4,5 gra<strong>de</strong>. Nu simţi<br />

plăcerea unei beri ca la noi, ci doar că ai<br />

băut ceva rece. Dacă o laşi în portbagajul<br />

maşinii este la fel <strong>de</strong> rece ca şidin frigi<strong>de</strong>r.<br />

Aici nu am reuşit să beau mai mult <strong>de</strong><br />

două beri odată, oricât <strong>de</strong> mult îmi place<br />

berea. Și asta nu că mi-ar fi pierit cheful<br />

ştiind cât costă o bere - echivalentul a 12 lei<br />

cea luată <strong>de</strong> la magazin, şi a 35-40 lei<br />

băută la restaurant. O sticla <strong>de</strong> coniac <strong>de</strong> ½<br />

litri costă 200 kr, adică cam 120 lei la noi.<br />

Cred că este singura posibilitate <strong>de</strong> a te<br />

lasă <strong>de</strong> băutură.<br />

Am văzut femei norvegiene, trecute <strong>de</strong><br />

mult <strong>de</strong> prima tinereţe, ieşind din super<br />

market cu un coş plin cu băuturi alcoolice,<br />

dar nu cu bere.<br />

Mai aveam <strong>de</strong> stat în Norvegia doar<br />

trei zile, iar copiii s-au gândit să-mi facă<br />

cadou o excursie prin zona nordică a ţării.<br />

Sâmbătă dimineaţă după micul <strong>de</strong>jun<br />

şi cafea ne-am urcat în mașină, şi am pornit<br />

la drum. Vineri a fost o zi frumoasă din<br />

punc <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re meteorologic. Ca mai toate<br />

zilele din nord a alternat între zăpadă și<br />

ploaia <strong>de</strong> dimineaţă, dar în restul zilei a<br />

predominat soarele. Poate și în ciuda<br />

acestui lucru sâmbătă s-a pornit din zori o<br />

ninsoare cum puţine am întâlnit în iarna<br />

aceasta la Mangalia. Ningea cu fulgi mari<br />

ca în plină iarnă, iar pe jos se aşternuse un<br />

strat subţire <strong>de</strong> zăpadă. Însă nu ne-a<br />

<strong>de</strong>scurajat acest lucru.<br />

Prima parte a traseului a fost drumul<br />

ce ducea spre Sordland. La vreo douăzeci<br />

<strong>de</strong> kilometri <strong>de</strong> Lodingen am făcut la<br />

stânga, părăsind drumul cunoscut. Munţii<br />

erau mai semeţi şi mai înzăpeziţi, iar<br />

ninsoarea din ce în ce mai puternică.<br />

Ginerele meu schimbase cauciucurile <strong>de</strong><br />

iarnă cu cele <strong>de</strong> vară, şi ne era teamă să nu<br />

<strong>de</strong>rapăm. Ne bazam pe faptul că se rula<br />

sub 80 km la oră, şi că are cauciucuri noi.<br />

Ne îndreptam spre zona <strong>de</strong> litoral<br />

numită Lofoten după numele unui oraş aflat<br />

la peste 250 <strong>de</strong> km <strong>de</strong> noi, la ocean, spre<br />

Laponia. De fapt zona <strong>de</strong> litoral a Oce<strong>anul</strong>ui<br />

Atlantic, pe o distanţă <strong>de</strong> cel puţin 200 km<br />

(nu ştiu cât aparţine Norvegiei), se numeşte<br />

Marea Norvegiei, sau Norskehavet în limba<br />

lor.<br />

Mergeam spre Svolvaer, un orăşel<br />

foarte frumos cu un port turistic aglomerat<br />

<strong>de</strong> ambarcaţiunile private <strong>de</strong> toate mărimile<br />

şi mărcile. Am făcut la stânga spre Laponia<br />

şi imediat s-a schimbat şi peisajul. Munţii<br />

erau mai semeţi şi plini cu zăpadă.<br />

41<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


notte <strong>de</strong> căllăttoriie<br />

Căutând prin biblioteca lăsată<br />

moştenire copiilor <strong>de</strong> foştii proprietari ai<br />

casei, în afara unei colecţii complete a<br />

dicţionarului explicativ al limbii norvegiene,<br />

am găsit vreo 15 tomuri frumos legate în<br />

piele şi un atlas geografic editat prin 1983.<br />

El a fost militar, şi după cum am constatat,<br />

bibliofil. Dacă le-a lăsat moştenire celor<br />

cinci copii ai săi casa, nu acelaşi lucru s-a<br />

întâmplat şi cu pasiunea pentru cultură. Ei<br />

nu au fost interesaţi să revendiceceva din<br />

valoroasa colecţie <strong>de</strong> cărţi sau atlasul<br />

geografic cel mare şi bine documentat. Ei!<br />

Dar eu cum aveam să mă mai documentez<br />

acum dacă le lua vreunul din ei?<br />

În acest atlas geografic am <strong>de</strong>scoperit<br />

că în zona un<strong>de</strong> locuiesc copiii, munţii se<br />

numesc Lodingen, dar nu neapărat după<br />

oraş, ci după un mare erou norvegian. Cel<br />

mai înalt vârf este Lodingaksla, cu o<br />

altitudine <strong>de</strong> 568 metri.<br />

Acum eram în zona munţilor Hinnoya,<br />

cu cel mai înalt vârf - Bukketind <strong>de</strong> 985<br />

metri. Declanşatorul aparatului meu <strong>de</strong><br />

fotografiat funcţiona continuu, în ciuda<br />

faptului că mă chinuiam din cauza vitezei<br />

maşinii şi a <strong>de</strong>selor curbe să nu fotografiez<br />

doar balustrada <strong>de</strong> pe marginea şoselei,<br />

așa cum mă ironiza fiica mea.<br />

Am ajuns şi la primul tunel din cele 9<br />

<strong>de</strong> până la Svolvaer, lung <strong>de</strong> 6,3 km. Nu<br />

ştiu <strong>de</strong> ce îi este teamă şi rău fiicei mele în<br />

tuneluri. Poate că are claustrofobie. A<br />

închis ochii şi s-a adâncit în scaunul ei <strong>de</strong><br />

copilot. Dacă înainte <strong>de</strong> a intra în tunel<br />

ningea şi era vremea întunecată, când am<br />

ieşit pe partea cealaltă nu mai ningea, era<br />

soare și era mai puţină zăpadă pe munţi.<br />

Doar 6,3 km <strong>de</strong> tunel ne-au <strong>de</strong>spărțit <strong>de</strong><br />

două fenomene meteorologice diferite.<br />

Lăsasem în urmă, înainte <strong>de</strong> a face la<br />

stânga, malurile fiordului Kanstadfjor<strong>de</strong>n, şi<br />

din când în când mai întâlneam câte un lac<br />

<strong>de</strong> munte îngheţat, sau câte un pârâu.<br />

Acum în dreapta noastră a apărut un nou<br />

fiord numit Raftsun<strong>de</strong>t, dar trecând printr-un<br />

alt tunel dintre cele nouă, cu lungimi între<br />

6,3 km cel mai mare, şi 500 m cel mai mic,<br />

fiordul a apărut în stânga noastră. Ca <strong>de</strong><br />

obicei în toată Norvegia şi aici, am întâlnit<br />

puţine localităţi între munţi. Din când în<br />

când mai apărea câte o casă-două <strong>de</strong><br />

vacanţă ascunse printre munţi, şi aşezate<br />

obligatoriu pe malul unei ape.<br />

Până la Svolvaer am făcut vreo oră și<br />

jumătate. Mă întrebam, privind peisajul,<br />

drumurile, şi mai ales acele tuneluri, cum a<br />

putut o mână <strong>de</strong> oameni, puțin peste patru<br />

milioane cu toţii (acum cu emigranţi cu tot<br />

fiind puţin peste cinci milioane), să<br />

realizeze toate aceste drumuri pe miile <strong>de</strong><br />

kilometri cât are Norvegia? Numai <strong>de</strong> la<br />

Oslo până la Lodingen sunt peste 1.200 <strong>de</strong><br />

km. Dar până în nordul extrem la graniţa cu<br />

Rusia sau cu Finlanda?<br />

Deci ei, cu o populaţie ceva mai mare<br />

dar nu cu mult <strong>de</strong>cât Bucureştiul şi Clujul<br />

luate la un loc ca oraşe, au reuşit să<br />

construiască atâtea drumuri printre toţi<br />

munţii acestei ţări, iar noi în 23 ani <strong>de</strong><br />

civilizație europeană, nu am reuşit să unim<br />

cu o autostradă Braşovul <strong>de</strong> Constanţa?<br />

Aici zăpadă găsești jumătate <strong>de</strong> an,<br />

dar nu şi drumuri înzăpezite sau maşini<br />

blocate în nămeţi. Imediat cum încep<br />

ninsorile, utilajele lor aleargă cu viteză pe<br />

şosele, printre munţi şi pe serpentine, să<br />

<strong>de</strong>szăpezească. Einu folosesc sare sau cu<br />

alte soluţii care să distrugă asfaltul ca la<br />

noi.<br />

Maşina care aruncă cu viteză zăpada<br />

peste balustra<strong>de</strong> împrăştie și pietriş în<br />

urmă, iar cauciucurile <strong>de</strong> iarnă pentru<br />

autovehicule nu au lanţuri ci cuie, şi sunt<br />

obligatorii pe toată perioada iernii, indiferent<br />

dacă ninge sau nu. Dacă nu-ţi echipezi<br />

corespunzător maşina, amenzile sunt foarte<br />

<strong>de</strong> mari.<br />

[…]<br />

foto: Virgil Stan<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 42


croniică <strong>de</strong> cartte<br />

cronică <strong>de</strong> carte 36-41<br />

Mihaela Aionesei<br />

Anotimp (I)Legal - Lumina<br />

Încep umila mea<br />

scriere <strong>de</strong>spre volumul<br />

poetei Mihaela Aionesei<br />

cu un citat din marele<br />

Blaga, care a <strong>de</strong>finit<br />

poezia cu următoarele<br />

cuvinte: „Poezia este un<br />

veşmânt în care ne<br />

îmbrăcăm iubirea şi<br />

moartea”!<br />

Când mi-a căzut acest volum <strong>de</strong><br />

versuri în mână, m-am grăbit să citesc, miam<br />

zis că o să-l citesc pe nerăsuflate, cu<br />

mult nesaț, apoi brusc după câteva poezii<br />

m-a cuprins o stare ciudată și <strong>de</strong>și voiam să<br />

continui, ceva din lăuntrul meu mă oprea.<br />

Mai târziu când am reluat și finalizat lectura,<br />

mi-am dat seama că pentru a citi poezia<br />

Mihaelei ai nevoie <strong>de</strong> o stare <strong>de</strong> liniște<br />

interioară, <strong>de</strong>oarece slovele din volumul<br />

„Anotimp (I)Legal - Lumina” m-au purtat<br />

prin aproape toate sentimentele umane<br />

posibile: bucurie și <strong>de</strong>zamăgire, extaz și<br />

agonie, dragoste <strong>de</strong> viață, ură spontană<br />

față <strong>de</strong> firescul <strong>de</strong>stinului etc.<br />

Poezia <strong>de</strong>notă multă maturitate și har<br />

în mânuirea cuvintelor, nu folosește cuvinte<br />

multe și ari<strong>de</strong> <strong>de</strong> sens, evită digresiunea în<br />

expozeul liric din aproape fiecare poezie.<br />

Construcția poetică este armoniasă chiar<br />

dacă din forma grafică a textului nu rezidă<br />

asta, acest lucru este asigurat <strong>de</strong> forma<br />

inegală a strofelor, masura variabilă și <strong>de</strong><br />

folosirea cu mare inspirație a versului liber.<br />

Versul liber la Mihaela Aionesei <strong>de</strong>gajă<br />

feminitatea versurilor, armonia și<br />

muzicalitatea diferită a fiecărei poezii din<br />

acest volum.<br />

Un alt aspect <strong>de</strong>osebit al acestor<br />

poezii îl constituie alăturarea <strong>de</strong> mo<strong>de</strong>rn și<br />

clasic în accepțiunea <strong>de</strong> dicționar al<br />

acestora. Tematica poeziilor constituie un<br />

caleidoscop bine articulat și armonizat un<strong>de</strong><br />

se întrepătrund teme ca: religiosul,<br />

dragostea vie și cea i<strong>de</strong>ală, însingurarea,<br />

criza omului mo<strong>de</strong>rn, bucuria romantică,<br />

dar și <strong>de</strong>zamăgirea specifică romantismului.<br />

Astfel, volumul ne oferă o trecere <strong>de</strong> la<br />

elemente romantice și puțin simboliste până<br />

la expresii <strong>de</strong> factură mo<strong>de</strong>rnistă și<br />

postmo<strong>de</strong>rnistă.<br />

Poezia <strong>de</strong> <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>re, (După 22 <strong>de</strong><br />

ani), ne arată capacitatea <strong>de</strong> comunicare a<br />

autoarei, textul în sine te pune pe gânduri și<br />

mereu găsești sensuri noi, te face să te<br />

gân<strong>de</strong>ști la ce suntem noi după 22 <strong>de</strong> ani<br />

<strong>de</strong> după <strong>de</strong>cembrie: „și ninge, iubite/din<br />

cerul plin <strong>de</strong> rouă/rămâne o singură<br />

așteptare/a mea”. Te poate duce și la<br />

trăirea unei iubiri re<strong>de</strong>scoperite, dar care<br />

după entuziasmul reve<strong>de</strong>rii emană<br />

glacialitate în care doar amintirea subzistă:<br />

când clipe, când redute/și inimi spintecate-n<br />

două/strecoară amintiri/prin vene pitulate<br />

stau toamne”.<br />

Un iz <strong>de</strong> simbolism se revarsă din<br />

poezia (Simfonie în alb negru) „Văd cum te<br />

rostogolești printre sunete/fără să știi pe<br />

care clape să te arunci/inima ia forma<br />

pi<strong>anul</strong>ui/simfonie alb negru”. Apare și<br />

Bacovia și Iuda și Iisus în versuri, originar<br />

mi se pare întâlnirea acestora cu eul liric al<br />

poetei în aceași poezie, lucru care <strong>de</strong>notă<br />

faptul că autoarea pe lângă talent are și<br />

știința alăturării semantice atât <strong>de</strong> diferitelor<br />

personalități biblice și poetice, semn că<br />

43<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


croniică <strong>de</strong> cartte<br />

maturitatea din poezii le sale se bazează și<br />

pe multă profunzime.” Bacovia îmi umblă<br />

prin suflet/cu abatoare <strong>de</strong> miei/trupul chircit<br />

într-un bob/coboară în adânc, sărutul lui<br />

Iuda,/fântânile dau în clocot (…) Iisus<br />

strecoară lumea prin ciur/bulbi <strong>de</strong> rouă<br />

pocnesc”. De la întâlnirea cu poezia<br />

Mihaelei nu putea lipsi, evi<strong>de</strong>nt nici unicul<br />

„Eminescu”, care în viziunea autoarei a fost<br />

chemat <strong>de</strong> „Creator” după cea făcut lumea<br />

(poezia De atunci): „apoi a strigat/să vină<br />

poetul/și a venit ca un ram <strong>de</strong> măslin<br />

înflorit/Eminescu/cerul a <strong>de</strong>venit<br />

acvariu/mările au plâns luceferi/umbrele<br />

toate s-au aprins/când pământului i-a fost<br />

dat poetul”. Am <strong>de</strong>scoperit și o artă poetică<br />

pe care n-am s-o comentez, ci o să las<br />

slovele să se comunice singure, căci vorba<br />

marelui critic Tudor Vianu în Dubla intenție<br />

a limbajului și problema stilului, „Cine<br />

vorbește comunică și se comunică. O face<br />

pentru alții și o face pentru el”. (La nașterea<br />

unui poem), „câteodată am chef să <strong>de</strong>șir<br />

cuvinte pe orizontală/până le pierd urma<br />

sau sensul(…) mă adun în sânge, năvălesc<br />

spre <strong>de</strong>gete/e ca o naștere mult<br />

așteptată/pentru care strâng cât pot pământ<br />

în oase/cioplesc umbre să înflorească<br />

puieți” iar finalul anunță condiția <strong>de</strong> a a<br />

<strong>de</strong>veni poet în percepția creatoarei <strong>de</strong><br />

stihuri Mihaela Aionesei: „târziu <strong>de</strong> tot învăț<br />

cum se <strong>de</strong>șiră umbra/fără să înnod<br />

lumina/atunci poate mă veți putea numi<br />

poet”.<br />

Mă opresc aici, lăsându-vă plăcerea<br />

<strong>de</strong> a <strong>de</strong>scoperi printre versurile acestea,<br />

multă hrană spirituală îmbrăcată într-un<br />

lirism <strong>de</strong>săvârșit și captivant. În încheiere o<br />

să folosesc un clișeu specific elevilor mei,<br />

atunci când argumentează apartenența<br />

unei poezii la genulul liric care ar spune:<br />

aceste poezii din volumul „Anotimp (i)legal<br />

– lumina”, aparțin genului liric <strong>de</strong>oarece<br />

autoarea își exprimă în mod direct<br />

sentimentele, poeziile au toate trăsăturile<br />

genului liric, iar titlul volumului anticipează<br />

(în mod enigmatic) mesajul textului.<br />

Pr.dr. Alexandru Surdu<br />

cioplesc în mine<br />

aş vrea să fiu<br />

mai mult <strong>de</strong>cât<br />

o schiţă oarecare<br />

nu pot...mă doare<br />

mă voi zidi ca Ana<br />

într-un vers<br />

prin rădăcini<br />

să înverzesc un cui<br />

pe crucea răstignită<br />

metamorfoză<br />

<strong>de</strong>stin revolut<br />

matca în cearcănul căreia<br />

îmi adun apele<br />

ori <strong>de</strong> câte ori fântânile mă dor<br />

petecul ăsta <strong>de</strong> viaţă<br />

cu fiecare zi cusută pe dos<br />

când vreau să o-ntorc<br />

constat<br />

oricâte nopţi <strong>de</strong>stram<br />

tot nu mă-ncape<br />

în pântecul ei gol<br />

aştept să mă nasc<br />

locuit <strong>de</strong> oricine<br />

poeziie<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 44


poeziie<br />

<strong>de</strong>şertăciune<br />

se spune că riduri în colţurile gurii<br />

au doar cei care râd prea mult<br />

măscărici în propria viaţă<br />

iau suferinţa în <strong>de</strong>şert<strong>de</strong>şertul<br />

sufletului (<strong>de</strong>sigur)<br />

acolo un<strong>de</strong> doar cactuşii<br />

îndrăznesc să crească o urmă <strong>de</strong> iubire<br />

în umbra ei<br />

un şarpe îmi mestecă <strong>de</strong>stinul<br />

plictisit fără să mă înghită<br />

caut un nume zilei <strong>de</strong> mâine<br />

nu vreau să fac exces <strong>de</strong> mo<strong>de</strong>stie<br />

şi totuşi...<br />

vezi-mă aşa cum sunt<br />

copil <strong>de</strong>sculţ în lumea <strong>de</strong> cuvinte<br />

cu inima <strong>de</strong> mână colind spre<br />

mâine<br />

o poartă<br />

un zid<br />

morişcă învârtită <strong>de</strong> fluturi<br />

las teama să se zbată în pumnul lunii<br />

bat la porţi <strong>de</strong> stele<br />

îmi tac singurătăţile<br />

s-ascult un ţârâit <strong>de</strong> greieri<br />

Mă scurg<br />

precum noaptea,<br />

închisă-n clepsidră<br />

aştept să-mi crească pe umeri<br />

zorii <strong>de</strong> zi.<br />

Mă strânge tăcerea.<br />

În cercul inimii<br />

simţurile joacă şotron<br />

pe urme lăsate <strong>de</strong> timp.<br />

Pendulez,<br />

între mine şi mine<br />

două zeci şi unu <strong>de</strong> grame<br />

menţin echilibrul<br />

formelor geometrice.<br />

echilibru<br />

orice am învăţat în viaţă<br />

numai cum să muşc din cer<br />

cu ochii <strong>de</strong>schişi<br />

nu<br />

45<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


poeziie<br />

Alungă-mi norii<br />

M-a ruginit şoptit în frunză dorul<br />

Şi m-a cernit în noapte vântul rece<br />

Pelin <strong>de</strong> dor mi-a dat să beau amorul<br />

În noaptea asta care nu mai trece...<br />

Mă rătăcesc prin crengi ca ceaţa <strong>de</strong>asă<br />

Şi caut în zadar o lună nouă<br />

Aş vrea să-mi fii brumar, să-ţi fiu aleasă<br />

În toamna asta care nu mai plouă...<br />

Tu-mi risipeşti tot ce adun prin gânduri<br />

Şi mă răneşti cu tot ce mă-nconjoară<br />

Rămâi arzând un ultim zbor <strong>de</strong> fluturi<br />

În toamna asta care ne-nfioară...<br />

Îmi scald un vis în vinul din podgorii<br />

Şi <strong>de</strong>lirez, râzând, în drum spre casă<br />

O rugă mai cerşesc „alungă-mi norii”<br />

Din toamna asta care nu-i a noastră.<br />

panseu<br />

croniică <strong>de</strong> cartte<br />

O istorie curăţată<br />

<strong>de</strong> balastul<br />

i<strong>de</strong>ologic şi<br />

naţionalist<br />

Sufocată <strong>de</strong><br />

naționalisme mai vechi<br />

sau mai noi, suferind<br />

totodată din cauza lipsei<br />

săpăturilor arheologice<br />

(din situl Sarmizegetusa<br />

Regia a fost săpată<br />

doar o mică parte),<br />

istoria dacilor continuă<br />

să fie puțin cunoscută <strong>de</strong> publicul larg.<br />

Informațiile <strong>de</strong> specialitate ajung la el foarte<br />

greu sau chiar <strong>de</strong>loc. În acest context,<br />

cartea scrisă și ilustrată <strong>de</strong> artistul grafician<br />

Radu Oltean - „Dacia. Războaiele cu<br />

romanii” - reușește să umple un gol <strong>de</strong> pe<br />

piața editorială din România, care a dus<br />

lipsă <strong>de</strong> cărți <strong>de</strong> popularizare a istoriei<br />

dacilor, profesionist documentate și<br />

ilustrate.<br />

cuvinte nerostite<br />

se chircesc în tine<br />

prind rădăcini<br />

şi cresc păduri<br />

umbrind simţirea<br />

pe sub pământul<br />

sufletului tău<br />

ard muze<br />

gândul caută poiana<br />

„Dacia. Războaiele cu romanii” se<br />

concentrează pe primul război dintre daci și<br />

romani, însă oferă informații substanțiale<br />

<strong>de</strong>spre istoria geților și a dacilor, aducândule<br />

cititorilor informații cunoscute în lumea<br />

științifică, care însă nu au fost suficient<br />

diseminate în rândul publicului larg, nici prin<br />

manuale școlare, nici prin lucrări <strong>de</strong><br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 46


croniică <strong>de</strong> cartte<br />

popularizare. Volumul conține peste 190 <strong>de</strong><br />

imagini color: ilustrații, hărți, fotografii ale<br />

unor sculpturi, artefacte sau situri<br />

arheologice.<br />

Unul dintre cele mai surprinzătoare<br />

<strong>de</strong>sene realizate <strong>de</strong> Radu Oltean este<br />

scena funeraliilor împăratului Traian. Aici,<br />

Columna lui Traian apare așa cum arăta ea<br />

la scurt timp după construire: nu era albă,<br />

cum o știm cu toții din cărți sau din mulajele<br />

<strong>de</strong> la Muzeul Național <strong>de</strong> Istorie a<br />

României, ci pictată în culori foarte vii, care<br />

s-au șters <strong>de</strong>-a lungul celor două milenii<br />

scurse <strong>de</strong>-atunci. „Am ținut să popularizez<br />

în mod special culorile Columnei”, spune<br />

grafici<strong>anul</strong>.<br />

Testele și fotografiile în lumină<br />

fluorescentă au <strong>de</strong>monstrat că reliefurile au<br />

fost pictate în culori vii. Culorile exacte nu<br />

mai sunt cunoscute. „Dar există studii foarte<br />

serioase vizavi <strong>de</strong> pictarea sculpturii în<br />

antichitatea greco-romană. S-au păstrat<br />

multe alte statui și monumente cu urme<br />

suficient <strong>de</strong> clare <strong>de</strong> pictură pentru a se ști<br />

cam ce culori se foloseau. Erau câteva<br />

culori: galben, ver<strong>de</strong>, albastru, roșu, negru.<br />

În general culori pure, primare, nu se<br />

foloseau griuri”, explică Radu <strong>de</strong> ce<br />

Columna reconstituită în cartea sa este<br />

foarte colorată.<br />

„Oamenii cre<strong>de</strong>au că dacii aveau ca<br />

temple niște bețe înfipte în pământ”<br />

O altă noutate adusă <strong>de</strong> volumul său<br />

este reconstituirea probabilă a zonei sacre<br />

<strong>de</strong> la Sarmizegetusa Regia. Pentru prima<br />

dată, publicul larg poate ve<strong>de</strong>a cum arătau<br />

templele dacilor în urmă cu aproximativ<br />

2000 <strong>de</strong> ani.<br />

În prezent, vizitatorii sitului<br />

Sarmizegetusa Regia văd baza unui templu<br />

rotund cu mai mulți stâlpi din lemn <strong>de</strong><br />

diferite înălțimi înfipți în pământ (această<br />

reconstituire, care dorea să reprezinte<br />

înălțimea maximă și minimă pe care ar fi<br />

putut-o avea peretele din bârne al<br />

templului, datează din anii '80).<br />

„Nu s-a scris nicăieri care a fost<br />

sensul acelei reconstituiri. Nimeni nu a fost<br />

interesat timp <strong>de</strong> 35 <strong>de</strong> ani să explice asta<br />

pe un panou vizitatorilor. Restaurarea<br />

extrem <strong>de</strong> nefericită a indus în eroare<br />

generații <strong>de</strong> turiști. Oamenii asta ve<strong>de</strong>au,<br />

asta înțelegeau. De fapt, nu înțelegeau<br />

nimic. Cre<strong>de</strong>au că dacii aveau ca temple<br />

niște bețe înfipte în pământ în formă <strong>de</strong><br />

cerc. E o aberație”, spune el.<br />

În antichitate, stâlpii din lemn ai<br />

templului aveau aceeași înălțime și<br />

alcătuiau pereții acestuia. Erau uniți cu<br />

împletituri acoperite <strong>de</strong> argilă: „S-a găsit<br />

argilă arsă în jurul templului rotund, care<br />

provine <strong>de</strong> la pereții <strong>de</strong> lemn și lut ai<br />

templului mare”. Templul a ars în timpul<br />

războaielor cu romanii. Deasupra,<br />

construcția avea un acoperiș conic din<br />

șindrilă bătută în cuie.<br />

Radu Oltean a fost personal în<br />

aproape toate locurile <strong>de</strong>senate în carte, <strong>de</strong><br />

la Porțile <strong>de</strong> Fier la cetățile dacice din<br />

Munții Orăștiei. Pentru a se documenta<br />

pentru imagini și text, în afară <strong>de</strong> locurile<br />

din România, a călătorit în șase țări:<br />

Bulgaria, Ungaria, Italia, Franța, Anglia și<br />

47<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


croniică <strong>de</strong> cartte<br />

Germania. A vizitat numeroase muzee și<br />

situri arheologice, a făcut fotografii, a<br />

cumpărat cărți: „Mai ales în Germania și în<br />

Anglia, respectul pentru romani și pentru<br />

istoria romană este foarte intens și au<br />

foarte multe cărți ilustrate pe această temă,<br />

pentru toate vârstele”.<br />

Primele sale <strong>de</strong>sene legate <strong>de</strong> istoria<br />

dacilor datează <strong>de</strong> la începutul anilor 2000,<br />

când a ilustrat cărțile istoricului Neagu<br />

Djuvara apărute la Editura Humanitas.<br />

„Eu începusem să colectez informații<br />

<strong>de</strong>spre antichitatea României încă din anii<br />

'90, când visam eu, proaspăt absolvent <strong>de</strong><br />

facultate, să fac o carte <strong>de</strong> istoria României<br />

bogat ilustrată. Istoria a fost un hobby care<br />

a <strong>de</strong>pășit nivelul <strong>de</strong> hobby. În '97-'98 am<br />

început să fac xeroxuri după o grămadă <strong>de</strong><br />

cărți <strong>de</strong> istorie și arheologie. Am început să<br />

citesc. Se adunase și o anumită furie față<br />

<strong>de</strong> aiurelile dacomanilor, cu care voiam să<br />

lupt în felul acesta”, povestește Radu, care<br />

a terminat Facultatea <strong>de</strong> Arte Plastice,<br />

<strong>de</strong>partamentul „Grafică”.<br />

În 2009, după ce a vizitat Roma și a<br />

fotografiat Columna lui Traian și alte<br />

monumente, a început să <strong>de</strong>seneze pentru<br />

cartea „Dacia. Războaiele cu romanii”: „Am<br />

vrut să fie niște <strong>de</strong>sene foarte elaborate,<br />

foarte bine documentate și foarte frumoase<br />

grafic”. La una dintre ilustrații, cea cu Roma<br />

antică și forul lui Traian, a lucrat patru luni.<br />

În țară a consultat publicațiile <strong>de</strong><br />

arheologie din bibliotecile <strong>de</strong> specialitate<br />

sau <strong>de</strong> la muzee. Scopul era să extragă din<br />

articole foarte aca<strong>de</strong>mice informații<br />

interesante pentru public, traducându-le<br />

într-un limbaj accesibil: „Asta a fost marea<br />

mea provocare. Practic, am fotografiat<br />

pagină cu pagină sute <strong>de</strong> articole, am primit<br />

și <strong>de</strong> la alți prieteni din țară pagini și articole<br />

gata fotografiate și transformate în PDF-uri,<br />

așa că am avut o bibliografie digitală foarte<br />

mare. A trebuit să iau la mână o bibliografie<br />

uriașă”.<br />

Potrivit grafici<strong>anul</strong>ui, la marele public<br />

din România nu ajunge prea multă<br />

informație arheologică, nici măcar la<br />

oamenii interesați <strong>de</strong> istorie. Pe piață nu<br />

sunt cărți care să popularizeze istoria<br />

dacilor: „În primul rând, istorici și arheologi<br />

care să se ocupe <strong>de</strong> istoria dacilor sunt<br />

foarte puțini. Marea majoritate a<br />

absolvenților <strong>de</strong> arheologie preferă să<br />

lucreze pe istorie romană sau pe neolitic<br />

(epoca nouă a pietrei – n.r.). Oferă mai<br />

multe satisfacții. E munca mai ușoară, nu<br />

trebuie să speculezi atâta. Pentru neolitic<br />

trebuie să <strong>de</strong>seneze niște cioburi și niște<br />

bor<strong>de</strong>ie, pentru epoca romană lucrurile sunt<br />

<strong>de</strong>stul <strong>de</strong> clare, adică recunoști ușor<br />

aproape orice tip <strong>de</strong> clădire chiar dacă<br />

găsești câteva țigle sau cărămizi”.<br />

„La daci e greu și se feresc. În<br />

momentul ăsta, specialiști pe istorie, cultură<br />

și arheologie dacică sunt o mână <strong>de</strong><br />

oameni. Cred că nici zece nu sunt în toată<br />

țara. Și acești oameni scriu pentru un public<br />

<strong>de</strong> specialitate. Ei încearcă să își publice<br />

rezultatele cercetărilor, nu le stă mintea la<br />

scris pentru elevi”, continuă Radu.<br />

Cartea sa nu se adresează numai<br />

tinerilor, ci publicului nespecialist <strong>de</strong> orice<br />

vârstă, care are un minimum <strong>de</strong> informații<br />

istorice: „Nu m-am apucat să explic cine<br />

sunt romanii și ce căutau ei în Europa. Sau<br />

cine era Traian și cine era Decebal”.<br />

„Nu știm cum arătau dacii”<br />

Pentru ilustrații, sursele sale <strong>de</strong><br />

inspirație au fost reliefurile <strong>de</strong> pe Columna<br />

lui Traian, obiectele <strong>de</strong>scoperite în cadrul<br />

săpăturilor arheologice (uneltele fierarilor,<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 48


croniică <strong>de</strong> cartte<br />

<strong>de</strong> exemplu) și monumentele romane<br />

(sculpturi, basoreliefuri).<br />

Însă reprezentările personajelor <strong>de</strong> pe<br />

Columnă sunt foarte standardizate: „Pe<br />

barbari nu-i diferențiază semnificativ <strong>de</strong> la<br />

celți și germanici la daci. Au un tip <strong>de</strong> haine<br />

funcționale. Toți arată la fel ca să fie ușor<br />

<strong>de</strong> observat <strong>de</strong> la distanță. Dacă sculptorul<br />

ar fi personalizat prea mult ar fi fost greu <strong>de</strong><br />

i<strong>de</strong>ntificat care sunt barbarii și care<br />

romanii”.<br />

În plus, în perioada secolelor I î.Hr. - I<br />

d.Hr., dacii își incinerau morții, așadar nu<br />

există schelete păstrate care să permită<br />

eventuale reconstituiri antropologice. „În<br />

afară <strong>de</strong> sculptura romană nu am avut<br />

altceva. Nu știm cum arătau dacii”, spune<br />

Radu.<br />

Din cauza lipsei informațiilor,<br />

imaginația a avut un rol important, continuă<br />

artistul: „E o imaginație construită în ani <strong>de</strong><br />

experiență și observații. Mi-au trecut prin<br />

fața ochilor monumente, imagini, atât<br />

antice, cât și reconstituiri făcute <strong>de</strong> alte<br />

persoane. Am în creier o arhivă bogată <strong>de</strong><br />

imagini pe acest subiect sau pe subiectele<br />

tangențiale. Mi-au trecut prin mână foarte<br />

multe cărți <strong>de</strong> istorie și arheologie, din toată<br />

Europa”.<br />

Reconstituirea cetăților dacice a fost<br />

realizată în colaborare cu arhitecta<br />

Anișoara Sion, care în anii '80 a lucrat la<br />

Sarmizegetusa Regia și a făcut planuri și<br />

<strong>de</strong>sene ale siturilor arheologice. Pentru<br />

corectarea textului, autorul a consultat mai<br />

mulți istorici și arheologi <strong>de</strong> la diferite<br />

institute și muzee din țară.<br />

În istoria dacilor, așa cum a fost ea<br />

scrisă <strong>de</strong>-a lungul timpului, multe lucruri au<br />

fost “foarte poluate <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ologie”, arată<br />

Radu. De exemplu, o informație falsă<br />

învățată la școală este că Sarmizegetusa<br />

Regia, capitala regatului condus <strong>de</strong><br />

Decebal, a fost cucerită abia la sfârșitul<br />

celui <strong>de</strong>-al doilea război cu romanii. De fapt,<br />

a fost cucerită în 102. Dincolo <strong>de</strong> dovezile<br />

materiale care confirmă că romanii au ajuns<br />

în capitală încă <strong>de</strong> la finalul primului război,<br />

și istoricii antici spun că Traian „a lăsat<br />

oaste la Sarmizegetusa”.<br />

„Istoricii mo<strong>de</strong>rni s-au chinuit să arate<br />

că era cealaltă (Ulpia Traiana<br />

Sarmizegetusa, capitala provinciei romane<br />

Dacia – n.r.), care <strong>de</strong> fapt (încă) nu exista.<br />

Dar fiindcă a zis-o Constantin Daicoviciu,<br />

urmașii lui nu<br />

l-au constrazis. De ce? Fiindcă așa a<br />

zis maestrul. Cu timpul, niște păreri relativ<br />

false au <strong>de</strong>venit certitudini și literă <strong>de</strong> lege”,<br />

explică autorul.<br />

La sfârșitul primului război, Decebal și<br />

cei din jurul lui s-au mutat într-o altă<br />

reședință, dincolo <strong>de</strong> Mureș sau în<br />

<strong>de</strong>presiunea Ciucului, arată Radu în cartea<br />

sa, bazându-se pe studiile unor istorici<br />

români precum Coriolan Opreanu, care au<br />

arătat că Sarmizegetusa Regia a fost<br />

cucerită în 102.<br />

Cel <strong>de</strong>-al doilea război a avut loc nu<br />

pentru că romanii nu reușiseră să<br />

cucerească inima regatului, ci pentru că<br />

dacii au continuat acțiunile ofensive:<br />

„Decebal a încălcat toate tratatele <strong>de</strong> pace:<br />

49<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


croniică <strong>de</strong> cartte<br />

să nu se mai înarmeze, să nu îi mai atace<br />

pe romani, să îi trateze pe dușmanii<br />

romanilor ca pe dușmanii lor, să nu își<br />

fortifice suplimentar (cetățile - n.r.). Și exact<br />

așa a făcut. Și-a fortificat toate cetățile. A<br />

fost un fel <strong>de</strong> răscoală anti-romană care a<br />

dus la o contraofensivă prin care [romanii]<br />

au încercat să cucerească aproape toată<br />

zona regatului lui Decebal și pe el să îl<br />

scoată din poveste”.<br />

După cum spune în prefața cărții sale,<br />

Radu Oltean le propune cititorilor „o viziune<br />

proaspătă asupra istoriei conflictelor dacoromane”<br />

și „o istorie curățată pe cât posibil<br />

<strong>de</strong> balastul i<strong>de</strong>ologic și naționalist”.<br />

„M-a preocupat <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> mult<br />

fenomenul dacoman. E un fenomen care nu<br />

e numai al nostru. Aproape fiecare țară are<br />

ciudații ei, care își glorifică strămoșii „la<br />

limita SF-ului”. Numai că în aproape toate<br />

țările există și o bibliografie serioasă,<br />

suficient <strong>de</strong> multă și accesibilă, pentru<br />

oameni care vor să citească chestii<br />

normale. La noi lipsește cu <strong>de</strong>săvârșire. În<br />

afară <strong>de</strong> literatura comunistă și patriotardă<br />

– <strong>de</strong> genul „Cântecul Columnei” a lui<br />

Alexandru Mitru, „Strămoșii” și filmele<br />

„Columna”, „Dacii” și „Burebista” – literatura<br />

<strong>de</strong> popularizare istorică e foarte subțire.<br />

Ăsta a fost unul dintre motivele principale<br />

pentru care am vrut să fac această carte”,<br />

explică el.<br />

„Exaltații naționaliști sigur o să fie<br />

indignați că nu am spus că dacii erau<br />

<strong>de</strong>ștepți, buni, frumoși, că au inventat<br />

mersul pe jos, computerul și tot ce există pe<br />

lumea asta. Eu am scris pentru oamenii cu<br />

capul pe umeri și pasionați <strong>de</strong> istorie,<br />

pentru tineri, pentru puștani care vor să<br />

<strong>de</strong>scopere istoria într-un mod plăcut, ca să<br />

nu mai cadă ușor în ispita naționalismelor<br />

facile și ieftine”, continuă autorul.<br />

Potrivit acestuia, nu toți dacii <strong>de</strong> pe tot<br />

teritoriul <strong>de</strong> azi al României aveau același<br />

nivel <strong>de</strong> civilizație. Cei din zona cetăților din<br />

Munții Orăștiei ajunseseră la un standard<br />

<strong>de</strong> viață mai ridicat <strong>de</strong>cât dacii din alte<br />

zone: cleștii și ciocanele <strong>de</strong>scoperite arată<br />

că aveau numeroase ateliere <strong>de</strong> fierărie.<br />

Existau conducte din lut ars care<br />

transportau apa, iar într-una din locuințe s-a<br />

<strong>de</strong>scoperit o trusă <strong>de</strong> chirurgie.<br />

„Nu trebuie disprețuiți dacii. Cel puțin<br />

cei din Munții Orăștiei erau <strong>de</strong>stul <strong>de</strong><br />

evoluați, iar faptul că erau foarte serioși în<br />

privința si<strong>de</strong>rurgiei este o chestie <strong>de</strong>mnă <strong>de</strong><br />

admirat. Însă în multe alte domenii erau mai<br />

primitivi”, spune Radu.<br />

În opinia sa, audiența mare <strong>de</strong> care s-<br />

a bucurat documentarul „Dacii. A<strong>de</strong>văruri<br />

tulburătoare” (documentar care susține o<br />

serie <strong>de</strong> i<strong>de</strong>i și ipoteze dintre care multe au<br />

fost <strong>de</strong>ja <strong>de</strong>monstrate ca fiind false <strong>de</strong> către<br />

istorici și arheologi) este o dovadă că<br />

oamenii vor să afle informații <strong>de</strong>spre istoria<br />

dacilor.<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 50


croniică <strong>de</strong> cartte<br />

„Marea majoritate a oamenilor care l-<br />

au vizionat au crezut că o să vadă ceva.<br />

Dar ironiile la adresa filmulețului sunt<br />

nesfârșite. Deja a intrat în legendă ca<br />

aberația absolută. Era zilele trecute un<br />

articol în „A<strong>de</strong>vărul” <strong>de</strong>spre teorii similare<br />

asupra originii ungurilor, dintre care unele<br />

erau că strămoșii ungurilor au venit <strong>de</strong> pe<br />

planeta Sirius sau că englezii, spaniolii și<br />

indienii americani sunt <strong>de</strong> origine maghiară<br />

și că numai conspirația românească și a<br />

altora îi împiedică... mă rog... exact ca la<br />

noi. Și în comentarii am citit: „Exact<br />

`A<strong>de</strong>vărurile tulburătoare”, dar varianta<br />

ungurească`”.<br />

Documentarul susține că dacii erau<br />

strămoșii romanilor și, <strong>de</strong>oarece romanii<br />

știau că se trag din daci, i-ar fi tratat pe<br />

aceștia cu o cinste <strong>de</strong>osebită, ridicându-le<br />

numeroase statui. Într-a<strong>de</strong>văr, s-au păstrat<br />

numeroase statui <strong>de</strong> daci, însă nu <strong>de</strong>oarece<br />

romanii voiau să îi glorifice, ci pentru că<br />

arhitectul Apollodor din Damasc a proiectat<br />

un for uriaș pentru împăratul Traian, mai<br />

mare <strong>de</strong>cât forurile împăraților <strong>de</strong> până<br />

atunci. Deoarece forul era mare, și statuile<br />

<strong>de</strong> prizonieri daci sunt numeroase. Forul,<br />

ridicat după victoria asupra dacilor, avea<br />

rolul <strong>de</strong> a-i glorifica pe romani și pe<br />

împăratul lor, nu pe daci, explică Radu<br />

Oltean.<br />

„Mitul originilor fascinează. La noi este<br />

parcă cu atât mai glorificat fiindcă mulți<br />

români l-au i<strong>de</strong>ntificat ca singura mare<br />

epocă din istoria românilor, pe fondul unui<br />

complex <strong>de</strong> nemulțumire al românilor față<br />

<strong>de</strong> istoria lor. Mai curând ești mândru <strong>de</strong> un<br />

fals <strong>de</strong>cât să fii nemulțumit <strong>de</strong> un a<strong>de</strong>văr.<br />

Cam asta e motivația psihologică”,<br />

apreciază el.<br />

Însă a<strong>de</strong>vărul istoric oferă „fabulos <strong>de</strong><br />

multe satisfacții”: “Asta mi se pare grozav,<br />

să mă pot pune cu mintea în pielea<br />

oamenilor <strong>de</strong> atunci, să înțeleg tipul <strong>de</strong><br />

gândire din epocă, atunci când scara <strong>de</strong><br />

valori era cu totul altfel: războiul era un<br />

a<strong>de</strong>vărat cult <strong>de</strong> ambele părți, e drept unul<br />

mult mai rafinat și mai <strong>de</strong>zvoltat <strong>de</strong> partea<br />

romanilor, dar și dacii erau un popor extrem<br />

<strong>de</strong> războinic, cum puține au fost în epocă în<br />

Europa. Cred că d-aia a și fost dus acest<br />

război foarte dur: dacii erau foarte neliniștiți,<br />

foarte periculoși”.<br />

Eugenia Enescu<br />

51<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


croniică <strong>de</strong> cartte<br />

Vasile Popovici<br />

„Materia respiră”<br />

Absolvent <strong>de</strong><br />

filologie, Vasile<br />

Popovici din Cornii<br />

Botoşanilor, născut<br />

în 1938, scrie poezie<br />

<strong>de</strong> la 15 ani, dar s-a<br />

<strong>de</strong>cis să <strong>de</strong>buteze în<br />

volum abia în 2007.<br />

A publicat <strong>de</strong><br />

atunci până la<br />

prezentul volum<br />

zece cărţi, unele din ele la Editura Princeps<br />

din Iaşi, sub directa lectură a poetului<br />

Daniel Corbu. Filolog fiind, ştie ce valoare<br />

are cuvântul scris.<br />

Atent la acest fapt <strong>de</strong> viaţă a<br />

cuvântului, Vasile Popovici şi-a aşezat<br />

poezia scrisă până acum între prozodie şi<br />

vers alb, <strong>de</strong> la meditaţie la reflecţie şi<br />

notaţie., versul curgând sub semnele<br />

augure, în firescul lucrurilor firii:<br />

„Nemărginiri <strong>de</strong> capete <strong>de</strong> infinuturi/din<br />

minus înspre plus, iar <strong>de</strong> la plus la<br />

minus;/grăbim pe căi lactee fără <strong>de</strong><br />

zenituri/spre lumea energetică din punctul<br />

Terminus” justifică opinia noastră. Însă,<br />

pentru a-şi exprima i<strong>de</strong>ile, <strong>de</strong> cele mai<br />

multe ori aplicate la noile <strong>de</strong>scoperiri, la<br />

noile <strong>de</strong>scoperiri ale ştiinţei, apropiindu-şi<br />

limbajul a<strong>de</strong>cvat acestora, întru apercepţie<br />

facillă la cititor.<br />

Materia respiră, titlu ales <strong>de</strong> poet<br />

„poeziilor alese” din această carte ne trimite<br />

din capul locului la marea, incomensurabila<br />

existenţă a materiei. Ne duce cu gândul şi<br />

la celebrul vers bacovian „Aud materia<br />

plângând”. Privită şi aici, cu alte rezultate<br />

artistice evi<strong>de</strong>nt, ca pe o vietate, materia îşi<br />

<strong>de</strong>clină în versurile autorului nostru stările<br />

fiinţiale. Apelul poetului către materie este<br />

unul elocvent, <strong>de</strong> dialog, <strong>de</strong> comunicare, <strong>de</strong><br />

rugă: „Răzbună-te!/Răzbună-te pe<br />

fulger/care/n-a putut/să se prefacă-n<br />

trăsnet!//...pe cei ce îţi ucid<br />

speranţa/răzbună-te!”//Răzbună-te pe<br />

cei/ce nu-ţi cântă duios/precum o doină,/o<br />

doină <strong>de</strong> iubire!//Dar nu te răbuna/pe cei<br />

care/nu ştiu, nu pot iubi;//Iubeşte<br />

aproapele/pe care/ţi-l doreşti<br />

aproape!//Răzbună-te pe ură,/să rămână<br />

dragostea,/iubirea francă!//Răzbună-te pe<br />

tine,/că n-ai ştiut/să te răzbuni!//Răzbunăte!”.<br />

Un în<strong>de</strong>mn evi<strong>de</strong>nt ce <strong>de</strong>fineşte<br />

încordarea pe care autorul şi-o menţine pe<br />

tot parcursul acestei cărţi.<br />

Reflexiv şi meditativ, ca în poezia<br />

pastelată Glasul eternităţii, autorul scrie cu<br />

nonşalanţă, conectat la o realitate imediată,<br />

filtrată prin suma sensibilităţilor sale.<br />

Alternate, <strong>de</strong> la priviri asupra naturii la<br />

în<strong>de</strong>părtatele astre, ori <strong>de</strong> la cele mai<br />

în<strong>de</strong>părtate timpuri la cele mai recente<br />

<strong>de</strong>scoperiri ale ştiinţei, poeziile lui Vasile<br />

Popovici din această carte ţes o materie ce<br />

respiră aşa cum respiră zilnic poetul, firesc,<br />

fără a avea pretenţii <strong>de</strong> mari realizări<br />

estetice, dar, autorul, convins <strong>de</strong> împlinirea<br />

lor.<br />

O poezie <strong>de</strong> antologie, la o clasă în<br />

care<br />

l-am inclu<strong>de</strong> pe poet, între sensibilităţi<br />

subliminale şi profesionalism <strong>de</strong> om pregătit<br />

în domeniu, este „Zodiile:”:<br />

„Zodiile, bătrânele.../din austral,/din<br />

septentrional,/curg zodiile/cum curg<br />

ploile/şi-mi udă ţărâna,/glodul, mocirla/cemi<br />

poartă/sufletul/alb şi roşu,/şi ver<strong>de</strong>, şi<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 52


croniică <strong>de</strong> cartte<br />

albastru,/şi sihastru,/şi sihastru...”. La fel şi<br />

poezia „Tresăltare”: „În vântul <strong>de</strong><br />

seară/pletele-ţi saltă/curge senin în<br />

revărs/<strong>de</strong> albastru;//ce vrajă înaltă!//Ce<br />

inima-mi/tandră/şi neduşmană-mi<br />

tresaltă.//În liniştea serii.”.<br />

Uşorul aer eminescian, având în<br />

ve<strong>de</strong>re că poezia este datată 16 ianuarie,<br />

emoţionează şi clarifică o stare poetică<br />

tradiţională pe care poetul o are şi este<br />

conştient <strong>de</strong> ea. De altfel, Vasile Popovici,<br />

<strong>de</strong>şi conectat la un limbaj nou poetic, pe<br />

care ştie să-l stăpânească, nu este <strong>de</strong>loc<br />

ancorat la noile paradigme poetice, la mo<strong>de</strong><br />

sau la curente ale momentului. El scrie pur<br />

şi simplu, rezonând cu ceea ce el trăieşte,<br />

ve<strong>de</strong>, izolat, cu bună voie, într-un sat <strong>de</strong> pe<br />

malul Siretului, un<strong>de</strong> lumea pare a trăi la fel<br />

<strong>de</strong> secole, <strong>de</strong>şi aerul mo<strong>de</strong>rnităţii trece şi<br />

pe acolo ca un călător ce lasă urme vizibile.<br />

Atent la cele ale Bibliei, ca în poezia<br />

Decenţă, dar şi în multe altele în care<br />

aluziile la religie se fac simţite, Vasile<br />

Popovici ţese în textele sale tot felul <strong>de</strong> i<strong>de</strong>i,<br />

pe care le topeşte, nu ca un om religios, ci<br />

ca un laic care ştie ce rost au toate<br />

învăţăturile străbune, ironizând moartea<br />

într-un mod aparte:”Când va buciuma<br />

Adam/- intempestiv -/plecatul/la ju<strong>de</strong>cata<br />

’ceea/<strong>de</strong>spre care-n carte scrie,/la patru<br />

ace trebuie/să-mi fie îmbrăcatul,/chiar dacă<br />

n-oi avea pană la pălărie.//Şi ca s-ajung<br />

acolo/- să gesticulez convingător -/ar<br />

trebui/să îmi adun ciolanele/împrăştiate,/să<br />

nu-mi lipseasc’-o mână, vreun picior,/iar<br />

dacă-s toate,/să le-mbrac,-/chipeş s-<br />

arate.//Sunt om orgolios şi mă încurcă<br />

jena;/nu prea am ţoale bune,/nici<br />

cravată,/să mă prezint la ju<strong>de</strong>cata/cu<br />

pricina;/mai bine la alt termen/pentru-o altă<br />

ju<strong>de</strong>cată.//Să mă prezint în faţa<br />

Lui/necuviincios, s-ar supăra şi Cerurile<br />

’Nalte,/şi m-ar trimite/pentru încă-o<br />

veşnicie,/jos, să mă iniţiez/în Codul<br />

manierelor galante.”. Astfel <strong>de</strong> texte mai<br />

găsim în carte şi dau un aer <strong>de</strong> siguranţă<br />

<strong>de</strong> sine celui ce le scrie.<br />

Nu <strong>de</strong>spre împlinirea lor estetică<br />

discutăm aici, ci <strong>de</strong> sinceritatea din care ele<br />

se ivesc. Poetul taxează cu atitudine<br />

cabotinsimul, întrebându-se dacă<br />

Demiurgul o fi având simţul umorului.<br />

Or toate câte sunt, este şi autorul<br />

nostru convins, sunt la Dumnezeu, <strong>de</strong>ci şi<br />

umorul, pe care Vasile Popovici îl încearcă<br />

cu autoironie:”Că nu suntem <strong>de</strong>cât doar<br />

nişte bieţi actori,/iar printre ei, şi eu, umilul<br />

cabotin,/ce repetăm <strong>de</strong> zeci şi zec <strong>de</strong> mii <strong>de</strong><br />

ori/intratu-n actu-ntâi, că celelalte acte <strong>de</strong> la<br />

sine vin./Noi am numit acest cabotinism, -<br />

<strong>de</strong>stin,/clădit pe mişcătoarele nisipuri, c-o<br />

marjă <strong>de</strong> erori.”.<br />

Ironia, uneori aplicată la prezentul<br />

trăit, viu, este foarte atent cultivată <strong>de</strong> poet,<br />

chiar şi acolo un<strong>de</strong> „patriotismul” pare a fi<br />

fost motivul principal care a <strong>de</strong>clanşat<br />

scrierea textului:”De drag <strong>de</strong> ţară şi <strong>de</strong><br />

neam ne doare-n fesuri,/andante-andante,<br />

din succesuri în succesuri/ajungem molto<br />

presto-n marşa triumfală,/încet dar sigur<br />

înspre gloria finală.//Din şpagă şi hoţie neam<br />

făcut virtute;/v-am pus gâtul în jug –<br />

însemn <strong>de</strong> servitute; din trasu’ vost’ în ham<br />

şi jug ne doare-n fesuri/din servitutea<br />

voastră ne-am clădit succesuri.//Ne<br />

scoatem ţara la mezat – curată<br />

pleaşcă!/aşa negustorie nu făcea nici<br />

Ceaşcă;/din milă prăduim allegro cu<br />

succesuri/şi cel mai rău ne este când ne<br />

doare-n fesuri.”. Remarcabilă este şi<br />

poezia, tot <strong>de</strong> factură ironică, în care şi<br />

sarcasmul are un rol impus <strong>de</strong> autor, De-ar<br />

fi să fie Dumnezeu, - femeie. (Uneori<br />

punctuaţia pare a fi abuzivă, însă corect<br />

practicată <strong>de</strong> autor, care este, totuşi,<br />

profesor <strong>de</strong> limba română!). Alte texte care<br />

îşi iau substanţa din tradiţii, cum ar fi De<br />

<strong>de</strong>ochi, fac din Vasile Popovici un poet,<br />

unul din ce în ce mai rar <strong>de</strong> găsit printre<br />

poeţii <strong>de</strong> azi, care repune în valoare, în felul<br />

său, izurile folclorice atât <strong>de</strong> pline <strong>de</strong><br />

substanţă poetică inepuizabilă.<br />

Prin astfel <strong>de</strong> abordări, <strong>de</strong> sondări, <strong>de</strong><br />

excursuri poetice, Vasile Popovici, în noua<br />

sa carte, fuge <strong>de</strong> monotonie, <strong>de</strong> simplisme,<br />

diversificând discursul şi modalităţile <strong>de</strong><br />

punere în pagină a poeziilor sale. Important<br />

este că el cre<strong>de</strong> în ceea ce face, nu trăieşte<br />

53<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


croniică <strong>de</strong> cartte<br />

din himera poeziei, ci face din fiecare text o<br />

bucurie personală. El respiră odată cu<br />

materia poeziei sale. Aerul din jurul lui<br />

<strong>de</strong>ste aerul poeziei sale.<br />

De la poezia naivă, nonşalantă,<br />

firească, în schemele adoptate <strong>de</strong> autor, la<br />

meditaţiile filosofale (uneori chiar<br />

filozofar<strong>de</strong>), fără pretenţii <strong>de</strong> precepte ori<br />

perspective şi priviri personale asupra<br />

materiei care „respiră”, Vasile Popovici ştie<br />

ce face; nu se hazar<strong>de</strong>ază în a cre<strong>de</strong> că<br />

rupe tipare, că rupe gura lumii (nici măcar<br />

pe cea a satului în care trăieşte), ci, cu<br />

satisfacţie, îşi aduce obolul său <strong>de</strong> talent<br />

semenilor din preajmă, cu <strong>de</strong>cenţă, nu cu<br />

con<strong>de</strong>scen<strong>de</strong>nţă. Autor a zece cărţi, nici nu<br />

se putea altfel.<br />

De atfel, această nouă carte a lui<br />

Vasile Popovici, <strong>de</strong> „poezii alese”, continuă<br />

linia prece<strong>de</strong>ntei cărţi – Pământul ca o<br />

punte, Ed. Pim, 2012. Legăturile sunt<br />

vizibile. De altfel, autorul şi-a şi notat<br />

fiecare volum, <strong>de</strong> la primul la prezentul, cu<br />

cifre romane, acesta fiind al XI-lea, ca într-o<br />

carte fluviu, care se scrie una după alta, ca<br />

într-un ciclu la care nici autorul nu ştie cînd<br />

va pune punct.<br />

La ceas bezmetic<br />

La ceas bezmetic, ţăcănind <strong>de</strong>spotic,<br />

Din ascunzişuri, ies iar liliecii;<br />

Privindu-i gânditori, miraţi, culbecii,<br />

În zori, le-admiră zborul orb, haotic.<br />

Ex Nihilo Nihil - David Dalla Venezia<br />

Ex nihilo nihil*<br />

Cât poate însemna să iei<br />

nimic dintr-un nimic mai mare?<br />

Ce te în<strong>de</strong>amnă şi să vrei<br />

să ai ce toată lumea n-are?<br />

Cât poate fi mai mult când pui<br />

nimicul mic într-altul mare?<br />

<strong>de</strong> am venit, suntem ai cui<br />

când tot ce mişcă, totul moare?<br />

Veriga lipsă, tot pierdută<br />

şi, <strong>de</strong>-am găsi-o, cui folos<br />

când lumea asta e bătută<br />

’n cuie ca pe un Cristos?<br />

poeziie<br />

La ceas bezmetic, piază rea, în turlă,<br />

Mai ţipă cucuvaia lung, a jale<br />

Şi zvon <strong>de</strong>-aramă suie-n catedrale,<br />

Tresare teama în ghioc şi urlă.<br />

La ceas bezmetic, lumea toată trece,<br />

Visând la vremea albă şi înaltă;<br />

Anoste clipe-n trupul vremii saltă<br />

Şi-ngroapă brume în uitarea rece.<br />

Vii din nimic şi-n el revii;<br />

e-acelaşi joc stereotipic;<br />

din toate câte-s care-s vii,<br />

rămâne din nimic nimic.<br />

*Ex nihilo nihil (lat.) – din nimic nimic.<br />

Gellu Dorian<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 54


poeziie<br />

Văduva Olga<br />

Vis răsfrânt peste uitare<br />

Vis răsfrânt peste uitare<br />

Sunt o stea lucind în noapte,<br />

Zbor <strong>de</strong> gânduri și dorinţă,<br />

Clipă presărată-n șoapte,<br />

Pas firav spre suferinţă.<br />

Sunt o umbră <strong>de</strong> lumină,<br />

Rază ce te încălzeşte,<br />

O făptură anonimă,<br />

Ram din pomul care creşte.<br />

Sunt o dulce alinare<br />

A durerilor în viaţă,<br />

Vis răsfrânt peste uitare,<br />

Strop <strong>de</strong> rouă-n dimineaţă.<br />

Sunt dorinţă și iubire<br />

Dus, întos către uitare,<br />

Pod rulant spre fericire,<br />

Iarnă-n timp <strong>de</strong> aşteptare.<br />

Gordan Mircea<br />

Domolirea furtunii<br />

Uraganele înalţă-n noapte<br />

Valuri uriaşe, să le-ndrepte<br />

Spre insule cu doruri zdrobite<br />

În inimi rănite <strong>de</strong> Afrodite.<br />

Se năpustesc hienele nopţii<br />

Să spargă talazurile sorţii<br />

De ţărmul nebuniei noastre,<br />

Cu ceru’-n zările sinistre.<br />

Împrăştiate în mii <strong>de</strong> stele,<br />

Cu curcubeul scăldat între ele,<br />

Le strâng în căuşul palmei<br />

Să-i pun o cunună iubitei.<br />

Ca să-i alung din ochi teama<br />

Cu valuri line-i mângâi inima,<br />

Vrăjite cu <strong>de</strong>scântece caste,<br />

La țărmul fericirii s-adaste.<br />

Marilena Velicu<br />

Sunt o scoică<br />

Sunt o scoică-nsingurată, rătăcită prin nisip,<br />

Valul cald îmi spală gândul însetat <strong>de</strong> al tău chip,<br />

Eu din vuietul si<strong>de</strong>f îmi iau seva pentru viaţă<br />

Și cobor în asfinţit cu surâsul cald pe faţă.<br />

Mă culeg îndrăgostiţii să fiu amintirea verii,<br />

Sau mă spală infinitul cu răcoarea dulce-a serii,<br />

Şi aştept îndrăgostită noua zi la răsărit<br />

Pregătindu-mi perla albă pentru un inel dorit.<br />

Mi-a şoptit o adiere că <strong>de</strong>parte colo-n larg<br />

Un<strong>de</strong> se îneacă marea când secun<strong>de</strong>le se sparg,<br />

Că m-aştepţi, zeu al iubirii, să mă prinzi în colier<br />

Să mă ai în permanenţă, noaptea, colo, sus pe<br />

cer.<br />

55<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


artte şii muze<br />

Un român care<br />

ne face cinste<br />

sculptorul<br />

Ioan Culea<br />

Uluitor e că bărbatul s-a născut cu o<br />

malformaţie, neavând la mâini şi la picioare<br />

<strong>de</strong>cât câte un <strong>de</strong>get.<br />

Momentul naşterii lui Ion a fost tragedia<br />

familiei. Cel puţin pentru Ecaterina Culea (66<br />

ani), naşterea fiului ei a fost o mare tragedie. În<br />

maternitatea din Lupeni nici un medic Şi nici o<br />

asistentă nu a avut curajul să-i arate tinerei<br />

mame nou-născutul, mai multe zile. Toţi medicii<br />

i-au zis atunci că băiatul nu va trăi.<br />

Maestrul Ioan Culea reuşeşte să<br />

transforme orice bucată <strong>de</strong> lemn sau<br />

piatră într-o a<strong>de</strong>vărată operă <strong>de</strong> artă.<br />

Un sculptor minunat, cu un rar<br />

talent<br />

Copilul însă a crescut şi chiar s-a <strong>de</strong>zvoltat<br />

normal, dar tot ce făcea (mersul, mâncatul, orice<br />

alt gest şi mişcare) era adaptat la formele<br />

mâinilor şi picioarelor sale. După ce a început<br />

clasa I-a, profesorii l-au îndrumat către o şcoală<br />

specială, crezând că nu se va <strong>de</strong>scurca să scrie.<br />

Singura care a acceptat să aibă răbdare cu el a<br />

fost Ghiliman Ghiulfer, o învăţătoare din<br />

Techirghiol, care s-a angajat să îl îndrume cel<br />

puţin 4 ani <strong>de</strong> zile.<br />

„Dacă nu era această femeie, probabil nu<br />

ştiam acum multe lucruri. A avut răbdare cu mine<br />

şi nu am <strong>de</strong>zamăgit-o vreodată”, a <strong>de</strong>clarat Ion<br />

Culea.<br />

Motto:<br />

„Dacă fiecare rămurică <strong>de</strong> copac ar<br />

fi capabilă să <strong>de</strong>vină fluier şi să cânte o<br />

doină atunci fiecare ramură mai groasă<br />

poate să cânte o simfonie. În lemn, intrăm<br />

într-un tărâm un<strong>de</strong> i<strong>de</strong>ile au trup dar nu şi<br />

chip, sunt cal<strong>de</strong> ca şi lemnul şi trăiesc<br />

dincolo <strong>de</strong> moartea materialului.”<br />

Ion Culea.<br />

Ioan Culea s-a născut în 1961, în<br />

Calea Jiului, însă a crescut în<br />

Constantă. Tatăl lui a fost miner şi<br />

după ce a scăpat cu viaţă în urma<br />

unui grav acci<strong>de</strong>nt în mină, acesta şi-a<br />

luat familia şi s-a stabilit în localitatea<br />

Techirghiol, jud. Constanta.<br />

Din 1984 şi până astăzi, a sculptat anual<br />

aproximativ 20 <strong>de</strong> lucrări dintre care pe<br />

majoritatea le-a vândut. “Costul unei lucrări mai<br />

mari este <strong>de</strong> 100 <strong>de</strong> dolari, însă niciodată nu am<br />

ţinut <strong>de</strong> preţ. Oricum, am avut mulţi clienţi pentru<br />

care această sumă nu reprezenta mare lucru”, a<br />

spus Ion Culea. „Atelierul” său este <strong>de</strong> fapt beciul<br />

casei, un<strong>de</strong> are un polizor rusesc vechi, la careşi<br />

ascute sculele, un strung confecţionat <strong>de</strong> un<br />

văr căruia i-a dăruit o masă sculptată şi câteva<br />

instrumente <strong>de</strong> sculptat. Este angajat cu contract<br />

<strong>de</strong> muncă la Mânăstirea „Sf. Maria” din<br />

Techirghiol. Aici sculptează mobilier, rame pentru<br />

atelierul <strong>de</strong> pictură al măicuţelor, porţi în stil<br />

maramureşean pentru intrări şi chiar cruciuliţe<br />

din lemn.<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 56


artte şii muze<br />

Ceea ce îi lipseşte sculptorului Ion Culea la<br />

mâini (are doar câte două <strong>de</strong>gete la fiecare<br />

mână) În faţa fibrelor nu există <strong>de</strong>cât cântecul ale<br />

„Am ales lemnul pentru că în<br />

copilărie mi-a fost la în<strong>de</strong>mână. Tatăl<br />

meu a fost toată viaţa şi încă trăieşte<br />

dogar. Zi <strong>de</strong> zi el făcea butoaie, iar eu<br />

puteam să-mi aleg ce bucată <strong>de</strong> lemn<br />

îmi plăcea mai mult. Nu am studiat<br />

tehnici speciale <strong>de</strong> sculptat, însă<br />

tehnica o <strong>de</strong>scoperi lucrând în lemn<br />

ori o moşteneşti”, spune artistul.<br />

Odihnă – Roşcov<br />

Ioan Culea spune că are multă<br />

imaginaţie în sculptură şi niciodată nu<br />

a încercat să reproducă lucrări<br />

celebre. Singura reproducere este în<br />

pictură, pentru că a şi pictat câţiva ani<br />

portretul Monalisei.<br />

A <strong>de</strong>butat în cadrul Cercului <strong>de</strong><br />

<strong>de</strong>sen <strong>de</strong> la Techirghiol cu mo<strong>de</strong>lajul,<br />

<strong>de</strong>senul, apoi cu fotografia şi pictura.<br />

Sculptura este o etapă a maturităţii<br />

artistului plastic.<br />

După absolvirea Liceului<br />

Economic, urmează Şcoala Populară<br />

<strong>de</strong> Artă, secţia Fotografie, <strong>de</strong> la Sibiu.<br />

Este autorul unor expoziţii <strong>de</strong> pictură<br />

şi sculptură, colective şi personale din<br />

<strong>anul</strong> 1984 şi până în prezent.<br />

cărui versuri sunt făcute să se audă <strong>de</strong> către<br />

meşter.<br />

Mesager - Salcâm natur<br />

I<strong>de</strong>ea <strong>de</strong> a se exprima în sfera vizualului nu<br />

a venit pe parcurs, ne spune autorul, ci „există<br />

imprimată genetic, <strong>de</strong> la începuturi”.<br />

A sculptat în vara <strong>anul</strong>ui 2002 două uşi<br />

împărăteşti şi două uşi diaconeşti ale bisericii <strong>de</strong><br />

zid din Proieni, Călimăneşti-Căciulata, ridicată în<br />

secolul al XIV-lea, în timpul domnitorului Mircea<br />

cel Bătrân.<br />

Prin măiestria sa a fost solicitat <strong>de</strong> a<br />

executa iconostaşul <strong>de</strong> la Mânăstirea „Sfântul<br />

Ioan Casian”. Oamenii sunt încântaţi <strong>de</strong><br />

miniaturile bisericuţei <strong>de</strong> lemn „Sfânta Maria” –<br />

Techirghiol, executate pe scândură crudă şi <strong>de</strong><br />

pirogravură care reprezintă chipuri <strong>de</strong> sfinţi.<br />

Lemnul ia o formă aparte în mâinile sale şi<br />

prin<strong>de</strong> viaţă. O mare parte din lucrările lui Ion<br />

Culea au fost donate sau achiziţionate,<br />

regăsindu-se în colecţii particulare.<br />

Plan general - Adam şi Eva, Pajura, Trecere, Izvor al<br />

timpului, Saltimbanc, Bolero, Muzica cifrelor<br />

57<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


artte şii muze<br />

Sculptează piatra în atelierul<br />

THE STONE STORY <strong>de</strong> 9 ani. Pentru<br />

Ion Culea, sculptura este o formă<br />

ludică ce s-a perpetuat din primii ani<br />

<strong>de</strong> viaţă, trecând prin <strong>de</strong>sen, pictură,<br />

fotografie apoi sculptură în lemn, arta<br />

monumentală, dar şi miniatură. Pare<br />

paradoxal pentru alţii, în ciuda unui<br />

<strong>de</strong>fect din naştere, s-a adaptat acestor<br />

domenii ce aparţin vizualului cu<br />

plăcere, cu răbdare, dar şi absolvând<br />

o şcoală <strong>de</strong> artă fotografică.<br />

„Am avut <strong>de</strong> învăţat după ce am<br />

trecut prin Şcoala <strong>de</strong> la Sibiu ce<br />

înseamnă numărul <strong>de</strong> aur, proporţiile,<br />

liniile şi punctele forţe în cadrul<br />

formatului, practicând meseria <strong>de</strong><br />

fotograf profesionist timp <strong>de</strong> 15 ani.<br />

Sculptura este o vocaţie, nu o<br />

profesie şi a început ca un hobby.<br />

Orice subiect poate fi reflectat prin<br />

sculpturĂ, dar nu toate lucrurile pot fi<br />

sculpturale. Sunt atras <strong>de</strong> artă<br />

abstractă, ron<strong>de</strong>-bosse, basorelief, dar<br />

practic cu <strong>de</strong>stul succes şi figurativul,<br />

cochetez şi cu programele 3D.<br />

Consi<strong>de</strong>r că, într-un mod a<strong>de</strong>cvat,<br />

încă mai am multe <strong>de</strong> spus”.<br />

Echilibru feminin – Roşcov/Vestea cea Bună - Nuc patinat<br />

Talentul l-a ajutat să treacă peste barierele<br />

fizice. Acum, ce iese din mâinile lui încântă o<br />

lume întreagă. Maestrul însă rămâne mo<strong>de</strong>st. Îşi<br />

aduce aminte cum la începuturile carierei sale<br />

nimeni nu-i dă<strong>de</strong>a şanse. Acum e mândru <strong>de</strong> tot<br />

ce face, se consi<strong>de</strong>ră un om normal tocmai<br />

pentru că a reuşit să facă ceea ce toţi cre<strong>de</strong>au<br />

că e imposibil. Nu mai vrea <strong>de</strong> mult să<br />

<strong>de</strong>monstreze ceva. Acum lucrările sale sunt<br />

vândute peste hotare. Alături <strong>de</strong> o mână <strong>de</strong><br />

oameni care cunosc valoarea au reuşit să le<br />

vândă străinilor mii <strong>de</strong> exponate. Ioan Culea este<br />

un român care ne face cinste şi care ne-a arătat<br />

tuturor că dacă vrei, poţi să treci peste orice.<br />

Nimfa<br />

Din mâinile lui Ioan Culea ies<br />

a<strong>de</strong>vărate opere <strong>de</strong> artă din lemnul pe<br />

care-l sculptează cu migală. A pus pe<br />

picioare o afacere <strong>de</strong> milioane <strong>de</strong><br />

euro. Ioan Culea este un învingător.<br />

Tată şi fiu - Fiul risipitor<br />

Lenuş Lungu<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 58


pagiina membrulluii<br />

Constantin-<br />

Nicolae<br />

Gavrilescu<br />

Motto: Iubirea pură este o <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>re a<br />

inimii în toate directiile, către întregul Cer.<br />

Este sentimentul cel mai nobil care îți dă<br />

fericirea contopirii cu întreaga Creație.<br />

(Constantin-Nicolae Gavrilescu)<br />

Constantin-Nicolae Gavrilescu<br />

şi-a aşezat poezia scrisă între<br />

prozodie şi vers alb, <strong>de</strong> la meditaţie la<br />

reflecţie şi notaţie, versul curgând sub<br />

semnele iubirii.<br />

La el iubirea este o temă<br />

inepuizabilă, fără să surprindă și fără<br />

să cadă în <strong>de</strong>suet.<br />

În poeziile lui iubirea cuprin<strong>de</strong> un<br />

spațiu tematic <strong>de</strong> o fantastică<br />

complexitate.<br />

Dacă îi citim lui Constantin-<br />

Nicolae Gavrilescu poezia „Ce e<br />

amorul?”, ve<strong>de</strong>m că pentru noi<br />

cuvântul „amor” pare neserios, frivol,<br />

dar în realitate e vorba <strong>de</strong> cu totul<br />

altceva.<br />

„Ce e amorul?/E fericirea<br />

sufletului ce se-nalță/Când e iubire<br />

pentru-o viață,/Lăsând aprins în inimi<br />

dorul.”<br />

Limba s-a schimbat, a evoluat;<br />

mentalitățile noastre nu mai putin.<br />

Erosul este întot<strong>de</strong>auna un produs al<br />

diferentei, el exista și se manifestă<br />

prin nuanțe și mutații (pe care <strong>de</strong><br />

multe ori le găsim în sensurile schimbate ale<br />

cuvintelor).<br />

Continuând aceste distincții, putem lesne<br />

<strong>de</strong>scoperi că dragostea e inferioară iubirii. Una e<br />

o ființă drăgăstoasă, și alta o ființă iubitoare.<br />

Erosul care a <strong>de</strong>pașit simțurile și s-a instalat în<br />

suflet e sinonim cu iubirea, nu cu dragostea.<br />

Felul în care noi, <strong>de</strong> obicei, interpretăm<br />

sentimentul erotic se află limpe<strong>de</strong> în cuvintele<br />

noastre. La o prima privire ar fi inutil să<br />

diferențiem cuvinte precum „iubire” sau<br />

„dragoste”. Nu însă și la el:<br />

„Când toamna se adapă dinspre<br />

ceruri,/regretul dragostei din vară cere<br />

îndurare,/și vântul, foșnet lin, strecoară-n<br />

ramuri,/ca toamna girul <strong>de</strong> iubire să-l acor<strong>de</strong><br />

iară.” (Când toamna iar va coborî pe <strong>de</strong>al)<br />

Pe Dumnezeu îl iubești, dar <strong>de</strong> o ființă<br />

pământeană te poți îndrăgosti.<br />

Revenind la cuvântul „amor”, el pare astazi<br />

potrivit pentru surprin<strong>de</strong>rea zonelor joase ale<br />

erosului. Amorul e pasager și comun. Cu toate<br />

astea, în poeziile lui Constantin-Nicolae<br />

Gavrilescu amorul este „suflul ce aduce<br />

împlinire,/Și bucură întreaga fire,/Ștergând din<br />

cerul sufletului norul.” (Ce e amorul?)<br />

La el nici nu poate fi alfel, după felul în care<br />

se <strong>de</strong>scrie:<br />

„M-am născut într-o familie <strong>de</strong> oameni buni,<br />

harnici, gospodari şi cu frică <strong>de</strong> Dumnezeu la 13<br />

februarie 1955, în Salonta, ju<strong>de</strong>ţul Bihor. Tatăl<br />

meu a fost ofiţer, iar mama învăţătoare. În 1982<br />

am absolvit Facultatea <strong>de</strong> Automatică din cadrul<br />

Universităţii Politehnică - Bucureşti. Am început<br />

să scriu poezii încă din timpul liceului.<br />

Până în prezent am publicat curent doar pe<br />

site-uri literare:<br />

- Poezii biz;<br />

- Netlog;<br />

- Eesente;<br />

- Negru pe Alb;<br />

- Rețeaua literară;<br />

- Cronopedia;<br />

- RoGrup;<br />

- Casa Gândului – Cleopatra.<br />

Membru al cenaclurilor:<br />

59<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


poeziie<br />

- Înțelepciune.ro;<br />

- Dirobenelu - site-ul românilor<br />

din Benelux.<br />

Am fost publicat în:<br />

- Antologia „Amprente<br />

temporale” – antologie <strong>de</strong> poezii<br />

cronopediene, vol. III, <strong>2013</strong>;<br />

- Revista „<strong>Chronos</strong> – <strong>Penița</strong> <strong>de</strong><br />

aur, Izvor <strong>de</strong> cultură” <strong>nr</strong>. 1, <strong>nr</strong>. 2, și <strong>nr</strong>.<br />

3-4;<br />

- Revista „Negru pe Alb” <strong>nr</strong>. 3<br />

supliment, <strong>nr</strong>. 4, și <strong>nr</strong>. 5;<br />

- Revista „Nomen Artis – dincolo<br />

<strong>de</strong> tăcere” <strong>nr</strong>. 20.<br />

Premii câștigate în concursuri <strong>de</strong><br />

poezie:<br />

- Mențiune la concursul <strong>de</strong><br />

poezie „Ningând poeme” în cadrul<br />

site-ului Negru pe Alb, <strong>de</strong>sfășurat în<br />

<strong>de</strong>cembrie 2012;<br />

- Premiul III la concursul <strong>de</strong><br />

versuri și proză „Ah femeia!” în cadrul<br />

site-ului Negru pe Alb, <strong>de</strong>sfașurat în<br />

perioada 12.02-05.03 <strong>2013</strong>;<br />

- Premiul III și mențiune în cadrul<br />

concursului <strong>de</strong> poezie autentică cu<br />

tema „Dragostea”, <strong>de</strong>sfășurat în<br />

perioada mai-iunie <strong>2013</strong> în cadrul siteului<br />

Negru pe Alb.”<br />

Despre Constantin-Nicolae<br />

Gavrilescu, Marian Dragomir redactor<br />

al revistei „Atitudini” din Ploiești<br />

spunea: „Carapacea poetică a lui<br />

Constantin-Nicolae Gavrilescu, se află<br />

sub semnul timpului și iubirii. Amorul<br />

<strong>de</strong>vine sentimentul tutelar ce<br />

transfigurează natura conferindu-i noi<br />

valențe, „Când sufletul va<br />

înflori/<strong>de</strong>schisă-i calea spre iubire”<br />

(Când sufletul va înflori).<br />

Când sufletul va înflori<br />

Când sufletul va înflori<br />

<strong>de</strong>schisă-i calea spre iubire,<br />

în zorii zilei fără nori<br />

palpită inima-n neştire.<br />

Va curge sângele prin vene<br />

înflăcărat <strong>de</strong> focul firii,<br />

şi-n veci <strong>de</strong> veci el va rămâne,<br />

simbolul veşnic al iubirii.<br />

Amorul va striga din nou,<br />

va chiui <strong>de</strong> bucurie,<br />

va-ntoarce cerul un ecou<br />

ca-n toată lumea să se ştie.<br />

Când sufletul va înflori<br />

aşa cum înfloreşte-o floare,<br />

va fi şi azi cum a fost ieri,<br />

va fi acea iubire mare.<br />

Lasa-vom poarta inimii<br />

<strong>de</strong>schisă larg ca să primească,<br />

fiorii dragostei dintîi<br />

şi viaţa să ni se-mplinească.<br />

Da. Visele sunt vise...<br />

din noapte vin şi-n noapte pleacă,<br />

nu toate sunt însă frumoase...<br />

Cum oare Doamne să ne placă?<br />

Visele sunt vise<br />

De pe tărâmuri neumblate<br />

aduce vântul iar furtună,<br />

ne lasă nopţile <strong>de</strong>şarte,<br />

și suferinţă-o să rămână.<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 60


poeziie<br />

Norocul are și-un sfârşit...<br />

<strong>de</strong> tu în viață n-ai iubit,<br />

rămâne visul nedorit<br />

în amintiri, la asfinţit.<br />

Azi, când ziua s-a sfârşit<br />

În viaţă ești doar trecător...<br />

fără <strong>de</strong> visul cel <strong>de</strong> taină,<br />

rămîi un simplu muritor,<br />

ce-și poartă pașii până-n toamnă.<br />

Sunt doar clepsidră<br />

Nu fug <strong>de</strong> el...<br />

eu doar privesc<br />

cum timpul se scurge,<br />

încet şi sigur,<br />

fugind <strong>de</strong> mine,<br />

<strong>de</strong> teama<br />

că-l opresc<br />

din mersul lui <strong>de</strong> ani.<br />

Singur rămas<br />

văd orizontul<br />

ce pare că fuge,<br />

dând contur<br />

unei privelişti minune<br />

pusă în rama<br />

tabloului firesc,<br />

al timpului mirean.<br />

Nu fug <strong>de</strong> timp...<br />

sunt doar clepsidră,<br />

o bucăţică <strong>de</strong> lut samaritean.<br />

Sus pe <strong>de</strong>al privirea-mi urcă,<br />

şi pe cer ea poposeşte,<br />

pare-a ve<strong>de</strong> o nălucă<br />

ce dansează ca-n poveste.<br />

E iluzia pierdută<br />

în eterul infinit,<br />

un<strong>de</strong> minte-ai rătăcită,<br />

prinsă-n greul troienit.<br />

După <strong>de</strong>al apune astrul,<br />

razele-i coboară lin,<br />

cerul nu mai e albastru<br />

şi mă cheamă ca să vin.<br />

Văd năluca cum valsează<br />

şi dispare-nspre zenit,<br />

pironit, rămân <strong>de</strong> pază,<br />

azi, când ziua s-a sfârşit.<br />

Jos pe vale noaptea vine,<br />

strecurându-se tiptil,<br />

vântu-adie în suspine,<br />

ridic flacăra-n fitil,<br />

să pot scrie, să iubesc,<br />

tot ce ziua mi-a adus,<br />

să <strong>de</strong>zmierd pe cin’ doresc,<br />

căci iubirea-mi n-a apus.<br />

61<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


poeziie<br />

Vino cu mândra la iubit!<br />

Privesc câmpia-ntinsă-n zări,<br />

în pala vântului o adiere,<br />

răsfaţă lanu-n valuri mari<br />

şi roşii maci în mângâiere.<br />

Sub razele dogoritoare<br />

cuprinse <strong>de</strong> un roşu-aprins,<br />

dând câmpului altă culoare,<br />

privirea-mi lacomă s-a prins.<br />

Pe pânza infinit-a zării,<br />

tabloul cu l<strong>anul</strong> <strong>de</strong> grâu<br />

înlănţuit cu macii roşii<br />

mă-mbie să îmi leg la brâu,<br />

flori sângerii, suave şi gingaşe,<br />

şi moi, şi fine, precum catifeaua,<br />

ce-n hora spicelor cuprinse<br />

dau pură frumuseţe, ziua.<br />

Fudulă e câmpia toată,<br />

iar l<strong>anul</strong> pare-nsufleţit,<br />

cu maci în grâu e presărată...<br />

Vino cu mândra la iubit!<br />

De tine dor îmi e când noaptea<br />

îşi lasă faldurile-ntunecate,<br />

ca să apară din neant iubirea<br />

chiar dacă vine <strong>de</strong> <strong>de</strong>parte.<br />

De ce în noapte e mai bine<br />

să-mi fii alături tot mereu,<br />

să-ţi simt iubirea care vine<br />

și-nvăluie sufletul meu?<br />

De tine dor îmi e când noaptea<br />

îşi lasă trena <strong>de</strong>-ntuneric,<br />

uşor, uşor pornind povestea,<br />

în peisajul său feeric.<br />

Ridică vălul în iubire<br />

agită clipele <strong>de</strong> amor,<br />

şi-aduce sfântă împlinire<br />

stingând suspinele <strong>de</strong> dor.<br />

De tine dor îmi e când noaptea<br />

se stinge-n zorii dimineţii,<br />

și-aştept să-nceapă iar iubirea<br />

cu toată forţa tinereţii.<br />

De tine dor îmi e<br />

Zbor în înalturi<br />

Departe sunt <strong>de</strong> tine, plutesc acum prin nori,<br />

doar ochiul mai reţine imaginea din zări,<br />

şi sui la soare apune, el îmi zâmbeşte sec,<br />

şi-mi cere ca pe dată cu el să mă întrec.<br />

Cu razele-i plăpân<strong>de</strong>, prin norii albi pufoşi,<br />

animă crinii tandru, ce către el întorşi<br />

se tem <strong>de</strong> întuneric, şi frig... Ce pot să zic?<br />

Deasupra este cerul, Pământul este mic.<br />

Şi sui, zbor în înalturi, mă pierd în zare-albastră,<br />

muşcatele <strong>de</strong>-acasă râd vesele-n fereastră,<br />

voi scrie-o poezie cu versuri potrivite,<br />

să o citiţi cu drag, sub cetini înverzite.<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 62


croniică <strong>de</strong> cartte<br />

Valentin<br />

Protopopescu:<br />

Emil Cioran, fără<br />

menajament<br />

Geo Vasile<br />

Filosof, estetician, comparatist, om <strong>de</strong><br />

radio, Valentin Protopopescu (n. 1967,<br />

Bucureşti) dă la iveală o carte unică atât<br />

prin miza ei tematică, cât şi prin abordarea<br />

interdisciplinară, menită să tulbure multe<br />

instanţe critice încremenite în ju<strong>de</strong>căţile lor<br />

como<strong>de</strong>, partizane sau ex-cathedra. Este<br />

vorba <strong>de</strong> Cioran în oglindă – încercare <strong>de</strong><br />

psihanaliză (Editura TREI, 2003), un opus<br />

pilduitor fie prin impostaţia ştiinţifică<br />

(psihobiografia) şi seriozitatea lecturilor<br />

(peste 200 <strong>de</strong> surse consultate, între care,<br />

spre mirarea noastră, n-am găsit volumul<br />

Martei Petreu, Un trecut <strong>de</strong>ocheat sau<br />

Schimbarea la faţă a României), fie prin<br />

calitate scriiturii, ca să nu mai vorbim <strong>de</strong><br />

necruţătorul rechizitoriu moral la care este<br />

supus în premieră Emil Cioran (1911-1995);<br />

pentru prima oară sunt spulberate clişeele<br />

pietiste sau reziduale ce continuă să-i<br />

frau<strong>de</strong>ze opera şi viaţa în România cât şi în<br />

Franţa, în lumina unor probe zdrobitoare.<br />

Specializat în limbajul psihanalitic,<br />

autor al volumului Dincolo <strong>de</strong> seninătate.<br />

Eseuri <strong>de</strong> psihanaliză aplicată (2001),<br />

Valentin Protopopescu îşi fascinează<br />

cititorul <strong>de</strong>-a lungul a şapte capitole <strong>de</strong>nse<br />

<strong>de</strong> lecturi up to date şi hermeneutică<br />

aplicată la variile stadii <strong>de</strong> viaţă şi scrieri ale<br />

moralistului din Răşinari, cum ar fi<br />

Psihanaliza ca hermeneutică a textului,<br />

Cioran şi Volutele rom<strong>anul</strong>ui său familial,<br />

Sarcasm şi melancolie în râsul lui Emil<br />

Cioran, Un antisemit atipic, Pattern-ul<br />

românesc sau panorama extremismelor<br />

ş.a.m.d.<br />

Pe urma unor celebre eseuri cum ar fi<br />

cel al lui Sigmund Freud <strong>de</strong>spre Leonardo,<br />

al lui Jaspers <strong>de</strong>spre Höl<strong>de</strong>rlin, încă tânărul<br />

autor îl introduce pe Cioran într-un tunel <strong>de</strong><br />

rezonanţă psihanalitică, monitorizându-i<br />

copilăria (relaţiile cu mama şi tatăl analizate<br />

conform procedurilor <strong>de</strong> inspiraţie<br />

freudiană), adolescenţa şi tinereţea, erosul,<br />

ieşirile în <strong>de</strong>cor pro-gardiste şi prolegionare,<br />

dar mai ales refluxul acestora în<br />

cele cinci <strong>de</strong>cenii pariziene <strong>de</strong> disimulare a<br />

<strong>de</strong>rapajelor i<strong>de</strong>ologice sub tropul scepticului<br />

<strong>de</strong> serviciu din Sfârtecare, Că<strong>de</strong>rea în timp,<br />

Mărturii şi anateme.<br />

Mai puţin cunoscută este pasiunea<br />

septuagenarului Cioran (Răşinari 1911-<br />

1995 Paris) pentru admiratoarea să,<br />

universitara germană Friedgard Schulte-<br />

Thoma, care avea pe atunci, pe timpul<br />

îndrăgostirii <strong>de</strong> ea a scepticului <strong>de</strong> serviciu<br />

la căpătâiul umanităţii, 35 <strong>de</strong> ani. Mai nou,<br />

fosta victimă îngăduitoare a lui Cioran a<br />

publicat o carte <strong>de</strong>spre idolul său, stăruind<br />

asupra crizei <strong>de</strong> sexualitate a moralistului<br />

aflat pe ultima sută <strong>de</strong> metri.<br />

Cuceritoare este şi analiza cuplului<br />

Cioran – Simone Boué, o relaţie aproape<br />

<strong>de</strong> cinci <strong>de</strong>cenii, în care Simone este<br />

văzută <strong>de</strong> autorul român ca o emblemă a<br />

dăruirii şi generozităţii vecine cu<br />

masochismul. Logodnică <strong>de</strong>-a pururi, soţie<br />

63<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


croniică <strong>de</strong> cartte<br />

niciodată, vorba poetului, Simone „a simţit<br />

în permanenţă că filosoful este lângă ea, că<br />

este al ei, dar că nu este şi nu poate fi cu<br />

ea”.<br />

Care sunt probele date la iveală <strong>de</strong><br />

Valentin Protopopescu în acest proces <strong>de</strong><br />

lustraţie pe adresa vieţii şi operei lui<br />

Cioran? Textele <strong>de</strong> tinereţe în limba<br />

română, <strong>de</strong>lirante, ale marelui stilist <strong>de</strong> mai<br />

târziu, <strong>de</strong>spre Hitler (mistica führerului,<br />

cultura iraţionalului, elogiul revoluţiei<br />

naţional-socialiste), trimise în ţară din<br />

poziţia <strong>de</strong> bursier la Berlin şi München<br />

(1933-1935), ferparul radiofonic rostit la 27<br />

noiembrie 1940 (la câteva ore după<br />

asasinarea lui Iorga şi V. Madgearu),<br />

celebrându-i nu pe aceştia, vai, ci Profilul<br />

interior al Căpit<strong>anul</strong>ui, unele pasaje din<br />

Schimbarea la faţă a României (primele<br />

două ediţii, nu cele cosmetizare şi<br />

republicate după 1990) ce păcătuiau „printrun<br />

antisemitism apăsat şi spectaculos, dar<br />

şi prin violente şi suculente accente<br />

antimaghiare”.<br />

Pătruns doar <strong>de</strong> o culpabilitate<br />

metafizică, fără însă a-şi revendica o vină<br />

<strong>de</strong> ordin moral, moralistul <strong>de</strong> la Răşinari nu<br />

pregetă să-şi sancţioneze fraţii negativi <strong>de</strong><br />

la Paris, tip Celan sau Lucien Goldmann<br />

(sociologul şi teoretici<strong>anul</strong> literar marxist<br />

născut în România). Ştiind că este informat<br />

asupra trecutului său prolegionar, Cioran i<br />

s-a împotrivit printr-o „campanie<br />

sistematică”.<br />

Insomniacul, evazionistul, <strong>de</strong>presivul,<br />

fantasmaticul Cioran, mânat <strong>de</strong> infantilismul<br />

său funciar, îşi va disimula bibliografia în<br />

limba română prin avatarul parizian sau<br />

renaşterea stilistică în limba franceză,<br />

datorată şi coabitării cu profesoara Simone<br />

Boué, materna şi discretă să „ţiitoare”.<br />

Opera lui franceză id est religia<br />

expresivităţii şi a frazei memoriabile,<br />

conform lui Pierre-Yves Boissau, citat <strong>de</strong><br />

autor, n-ar reflecta „altceva <strong>de</strong>cât o imensă<br />

indiferenţă în faţa a ceea ce spune,<br />

interesul lui orientându-se către felul în care<br />

spune indiferent ce”.<br />

În virtutea acestui cinism stilistic,<br />

avocaţii apărării ar putea absolvi şi textele<br />

<strong>de</strong> tinereţe incriminate, atenuându-le<br />

iresponsabilitatea civică prin invocarea<br />

histrionismului juvenil al stilistului<br />

impenitent. Un tipic proce<strong>de</strong>u <strong>de</strong><br />

prestidigitaţie, repe<strong>de</strong> şi sistematic<br />

<strong>de</strong>structurat <strong>de</strong> V. Protopopescu, aspru în<br />

a-i pune la punct pe hagiografii generaţiei<br />

’27 („criterioniştii”), pe toţi criticii ce nu s-au<br />

eliberat <strong>de</strong> „cataracta pseudotraumei<br />

i<strong>de</strong>ntitare” şi care nu contenesc să întreţină<br />

spectrul unei conspiraţii antiromâneşti,<br />

victimele preferate ale acesteia fiind Elia<strong>de</strong>,<br />

Noica, Cioran, Ţuţea, Haig Acterian, Dan<br />

Botta, Bogdan Protopopescu etc.<br />

Scrutând personalitatea lui Cioran, V.<br />

Protopopescu nu poate trece cu ve<strong>de</strong>rea<br />

că, în timp ce alţi colegi <strong>de</strong> generaţie au<br />

plătit din greu preţul sindromului legionarogardist<br />

al vremii (C. Noica, M. Vulcănescu,<br />

Petre Ţuţea, dar şi Céline sau Brasilach),<br />

autorul Demiurgului funest a prins ultimul<br />

tren în 1941 spre Paris (un<strong>de</strong> încă din 1937<br />

era bursier doctorand), în condiţii încă<br />

neelucidate, dar oricum fără să aibă <strong>de</strong><br />

suferit. Există presupuneri, colportate <strong>de</strong><br />

diaristul Paul Goma şi citate <strong>de</strong> autor,<br />

privind un eventual colaboraţionism al lui<br />

Cioran în anii războiului şi ai Parisului<br />

ocupat <strong>de</strong> nazişti, ceea ce complică enorm<br />

portretul artistului la tinereţe. Astfel se<br />

explică <strong>de</strong> ce, conform lui V. Protopopescu,<br />

„Cioran trăieşte drama aproape psihotică a<br />

unei similischizofrenii ce nu-şi permite<br />

<strong>de</strong>săvârşirea, eşuând într-o nevroză <strong>de</strong><br />

<strong>de</strong>stin cu accente paranoi<strong>de</strong>”.<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 64


croniică <strong>de</strong> cartte<br />

Opera intelectualului <strong>de</strong> rasă, autentic<br />

şi original, a magici<strong>anul</strong>ui aforismului şi<br />

fragmentului metafizic este analizată şi<br />

cântărită din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al conştiinţei<br />

morale. Lipsa acesteia, nu-i aşa, o<br />

veritabilă ruină a sufletului. Din camuflajul<br />

său premeditat, Cioran a lansat urbi et orbi<br />

i<strong>de</strong>i şi ficţiuni ce nu-i mai periclitau viaţa,<br />

<strong>de</strong>venind tolerant şi <strong>de</strong>mocrat <strong>de</strong> dragul<br />

supravieţuirii, fără însă a avea tăria <strong>de</strong> a-şi<br />

recunoaşte şi <strong>de</strong>zavua public alinierea la<br />

dreapta extremistă.<br />

Pentru psihanalist, Cioran este un<br />

subiect bor<strong>de</strong>r, la graniţa dintre nevroză şi<br />

psihoză, dar situat între acest tip nosocomic<br />

şi normalitate. Conotaţia narcisică nu<br />

lipseşte din acest tablou, dată fiind năzuinţa<br />

permanentă a autorului Exerciţiilor <strong>de</strong><br />

admiraţie <strong>de</strong> a fi curtat, celebrat, iubit.<br />

Cartea lui Valentin Protopopescu va<br />

reactualiza multe idiosincrazii, dar şi elogii,<br />

fiind prima sinteză în cheie hermeneutică<br />

<strong>de</strong>spre viaţa şi opera lui Cioran. Tradusă în<br />

câteva limbi europene, ea va redimensiona<br />

simţitor figura <strong>de</strong>ja planetară a moralistului<br />

<strong>de</strong> la Răşinari.<br />

Valentin Protopopescu<br />

• Născut la 4 mai 1967 în Bucureşti<br />

• a absolvit Facultatea <strong>de</strong> Filosofie a<br />

Universităţii bucureştene în 1996.<br />

• După un stagiu <strong>de</strong> cercetare în domeniul<br />

esteticii teatrale la Universitatea Jagiellona din<br />

Cracovia (Polonia), efectuat în acelaşi an, obţine<br />

titlul <strong>de</strong> master (D.E.A.) în literatura comparată la<br />

École <strong>de</strong>s Hautes Étu<strong>de</strong>s en Sciences Sociales, în<br />

1997 la Paris, cu o teză <strong>de</strong>spre Antonin Artaud<br />

realizată sub îndrumarea profesorului Philippe<br />

Roger, director al revistei Critique.<br />

• Este doctor în filosofie al Universităţii din<br />

Bucureşti cu o teză <strong>de</strong>spre Emil Cioran.<br />

• Semnează câteva sute <strong>de</strong> studii, cronici,<br />

eseuri şi polemici în paginile revistelor Observator<br />

cultural, Psihanaliza, Contrafort, Apostrof, Art-Hoc,<br />

ArhitextDesign, Dilema, Cultura, România literară,<br />

Dilema veche, ArtPanorama, Okean, Sfera politicii,<br />

Revista <strong>de</strong> Filosofie, Contrapunct, Cuvântul, Ştiinţa<br />

şi tehnică, Cahiers „Emil Cioran”, Bucovina literară,<br />

Familia, Revista Radio, Transilvania, Timpul,<br />

Euphorion, Vatră, Revue roumaine <strong>de</strong> philosophie,<br />

Euresis, precum şi în paginile <strong>de</strong> cultură ale unor<br />

cotidiene precum Ziua şi România liberă etc.<br />

• În prezent este publicist-comentator în<br />

cadrul redacţiei Literatura-Arte a postului Radio<br />

România Cultural.<br />

• Preda, în calitate <strong>de</strong> lector, cursul Cultura<br />

vi<strong>de</strong>o la U.N.A.T.C., Bucureşti.<br />

• A tradus: Paul-Laurent Assoun, Freud,<br />

filosofia şi filosofii (Editura Trei, Bucureşti, 1996),<br />

Paul Ricoeur, Despre interpretare. Eseu <strong>de</strong>spre<br />

Freud (în colaborare, Editura Trei, Bucureşti, 1998),<br />

Jean Cocteau, Jurnalul unui necunoscut (Editura<br />

Pandora M, Târgovişte, 2001), Élisabeth<br />

Roudinesco, Michel Plon, Dicţionar <strong>de</strong> psihanaliza<br />

(în colaborare, Editura Trei, Bucureşti, 2002), Eric<br />

Weil, Eseuri <strong>de</strong>spre natură, istorie şi politică (Editura<br />

Pandora M, Târgovişte, 2003), Daniel Lin<strong>de</strong>nberg,<br />

Chemarea la ordine. Ancheta <strong>de</strong>spre noii reacţionari<br />

(Editura Compania, Bucureşti, 2003), Gérard Leleu,<br />

Cum să fim fericiţi în cuplu. Intimitate, senzualitate şi<br />

sexualitate (Editura Trei, Bucureşti, 2003), Bernard-<br />

He<strong>nr</strong>y Lévy, Reflecţii asupra războiului, raului şi<br />

sfârşitului istoriei (Editura Trei, Bucureşti, 2004),<br />

Eric-Emmanuel Schmitt, Vizitatorul (piesa se joacă<br />

la TN Iaşi şi Teatrul Nottara, Bucureşti), Ce<br />

psihoterapie să alegem? Psihanalize, psihoterapii:<br />

cele mai importante abordări (în curs <strong>de</strong> apariţie la<br />

Editura Trei, Bucureşti).<br />

• A publicat mai multe articole, eseuri şi studii<br />

în lucrările colective Dicţionarul operelor filosofice<br />

romaneşti (Editura Humanitas, Bucureşti, 1997), Ion<br />

Ianosi. Estetica şi moralitate (Editura Crater,<br />

Bucureşti, 1998) şi Lauda diferenţei. Omagiu<br />

profesorului He<strong>nr</strong>i Wald (Editura Aritmos, Bucureşti,<br />

2001), Dicţionar <strong>de</strong> termeni literari şi culturali<br />

(coordonat <strong>de</strong> Mircea Martin, în curs <strong>de</strong> apariţie la<br />

Editura Paralelă 45, Piteşti), volumele <strong>de</strong> autor<br />

Dincolo <strong>de</strong> seninătate. Eseuri <strong>de</strong> psihanaliza<br />

aplicată (Editura Trei, Bucureşti, 2001), Cioran în<br />

oglindă. Încercare <strong>de</strong> psihanaliza (Editura Trei,<br />

Bucureşti, 2003), Ciorba <strong>de</strong> burtă sau gâlceava<br />

românului cu sine însuşi (Curtea Veche, Bucureşti,<br />

2004), Sufletul şi umbră.<br />

• Noi texte <strong>de</strong> psihanaliza culturală (în curs <strong>de</strong><br />

apariţie la Editura Trei, Bucureşti) şi a îngrijit,<br />

introducând şi adnotând, volumul <strong>de</strong> conferinţe<br />

radiofonice interbelice ale lui Mihai Ralea, Cultura în<br />

criză, text însoţit <strong>de</strong> cd-rom audio (Editura Casa<br />

Radio, Bucureşti, 2005).<br />

65<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


cllub<br />

Eduard Zalle<br />

A fost caracterizat <strong>de</strong> Traian T.<br />

Coşovei drept: „un spirit bacovian, profund<br />

şi întrebător, care are forţa <strong>de</strong> a-şi suprima<br />

tragismul prin ingenioase şi temerare<br />

incursiuni în poeziile post-mo<strong>de</strong>rniste”. (...)<br />

Eduard Zalle este un poet sensibil,<br />

romantic scrie cu penița sufletului.<br />

S-a născut la 06 <strong>iulie</strong> 1961 în oraşul<br />

Giurgiu, un<strong>de</strong> tatăl său activă ca locotenent<br />

în marina militară fluvială, iar din 1963<br />

acesta a fost mutat cu serviciul în Tulcea,<br />

urmat fiind <strong>de</strong> întreaga familie. Aici şi-a<br />

petrecut o parte a copilăriei, până la vârsta<br />

<strong>de</strong> 10 ani când, părinţii săi au divorţat,<br />

eveniment care l-a afectat profund.<br />

Împreună cu mama sa, bunica şi fratele mai<br />

mic, s-a mutat în Constanţa, un<strong>de</strong> locuieşte<br />

şi în prezent. A absolvit Liceul Militar <strong>de</strong><br />

Marină „Alexandru Ioan Cuza”, promoţia<br />

1980, şi primul an al Aca<strong>de</strong>miei Navale<br />

„Mircea cel Bătrân”, secţia Marină Civilă,<br />

facultatea <strong>de</strong> Navigaţie, nedorind să-şi<br />

termine studiile. Dar a urmat un curs <strong>de</strong><br />

ofiţer radiotelegrafist (radiocomunicaţii<br />

marine) şi, în 1984, se angajează la<br />

compania <strong>de</strong> foraj marin „Petromar” din<br />

localitate. Gustul şi pasiunea pentru<br />

literatură le-a moştenit <strong>de</strong> la bunica sa din<br />

partea mamei, dar şi <strong>de</strong> la tatăl său, iar<br />

dragostea pentru muzică, <strong>de</strong> la mama sa<br />

care, în tinereţe, a studiat pi<strong>anul</strong>. Primele<br />

încercări în poezie le-a făcut încă <strong>de</strong> la<br />

vârsta <strong>de</strong> șapte ani (fascinat <strong>de</strong> peisajele<br />

dobrogene), dar a început să scrie serios şi<br />

constant în liceu, după ce i-a <strong>de</strong>scoperit pe<br />

marii scriitori români și străini. A publicat în<br />

revista liceului „Catarge la orizont”, la<br />

vremea aceea, condusă <strong>de</strong> profesoară <strong>de</strong><br />

limba şi literatura română Lidia Ignat, care,<br />

împreună cu profesorul său <strong>de</strong> clasă, Dan<br />

Jugănaru, l-au încurajat în a scrie versuri.<br />

Este un nonconformist, pasionat înfocat al<br />

muzicii clasice, blues, jazz, folk, rock şi<br />

admirator <strong>de</strong>clarat al mișcării „Hippie”. La<br />

începutul anilor 2000 a colaborat cu<br />

formaţia rock „Infra” din Constanţa, pentru<br />

care a scris textele pieselor şi s-a ocupat şi<br />

<strong>de</strong> impresariatul acesteia. Are colaborări cu<br />

muzicieni precum: Maria Gheorghiu,<br />

Mariana Butnaru, Daniel Iancu, Walter<br />

Ghicolescu, Marius Matache, Cezar<br />

Petrovici și cu actorii Eusebiu Ștefănescu,<br />

Silviu Biriș.<br />

Eduard Zalle este constănţean<br />

interesant, atât prin poezia să, cât şi prin<br />

preocupările pe care le afişează şi prin felul<br />

său <strong>de</strong> a fi. Este <strong>de</strong> meserie<br />

radiotelegrafist. Un a<strong>de</strong>pt al poeziei clasice,<br />

perfect rimate, şi al muzicii folk, pentru care<br />

compune versuri sau care se pliază pe<br />

versurile sale.<br />

Cei care l-au citit, oameni <strong>de</strong> litere sau<br />

<strong>de</strong> muzică, i-au fermecat şi i-au rămas<br />

alături la toate lansările.<br />

O parte a poeziilor au <strong>de</strong>venit cântări<br />

puse pe muzică <strong>de</strong> Maria Gheorghiu,<br />

Daniel Iancu, Mariana Butnaru, Marius<br />

Matache şi Walter Ghicolescu şi imprimate<br />

apoi pe discul „Cântece <strong>de</strong> Iarmaroc”.<br />

Eduard Zalle, este preşedintele<br />

cenaclului Astra Șagunistă şi stu<strong>de</strong>nt în<br />

ultimul an la Jurnalism Andrei Şaguna din<br />

Constanta.<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 66


cllub<br />

„Într-o lume care dispreţuieşte<br />

sentimentul, Eduard Zalle aduce<br />

muzicalitate, tonalitate şi tonus poetic, ritm<br />

şi autenticitate, referindu-se la un sentiment<br />

ce trebuie mereu retrăit, renăscut şi<br />

reinventat: dragostea! (...) Titlul volumului<br />

face o trimitere directă la celebrele sonete<br />

shakespeariene evocate în mod indirect,<br />

dar inspirat <strong>de</strong> poet: doamna brună este o<br />

proiecţie care întruchipează un mo<strong>de</strong>l<br />

feminin, dar şi o oglindă în care autorul se<br />

reflectă în feminitate”, a scris Traian T.<br />

Coşovei, în prefaţa volumului.<br />

Eusebiu Ștefănescu:<br />

„Recomand cititorului acestor poeme<br />

să le rostească cu voce tare. Cuvântul care<br />

bate aerul pătrun<strong>de</strong> cald în sufletul celui<br />

care îl primeşte. Toate poemele lui Eduard<br />

Zalle sunt nişte mărturisiri, versificaţia le<br />

îmbracă pentru ca să poată ieşi în lume.<br />

Din acest punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re Eduard Zalle e<br />

un poet special. Are vocaţia histrionului şi<br />

atunci este şi creatorul şi interpretul<br />

poemelor sale, cititorul parcă ascultă<br />

rostirea poetului şi o preia odată cu starea<br />

lirismului său, care se manifestă ca o<br />

a<strong>de</strong>vărată confesiune <strong>de</strong> sine.<br />

În aceste confesiuni se simte povara<br />

unor trăiri şi acumulări culturale sub forma<br />

rezonanţelor poetice care amintesc <strong>de</strong><br />

Eminescu, Nichita, Blaga, dar mai ales <strong>de</strong><br />

Bacovia.<br />

Aceste trăiri şi acumulări topite<br />

organic în chinul dulce al inspiraţiei poetice<br />

fac din Eduard Zalle un poet original, <strong>de</strong> o<br />

candidă sinceritate. Eusebiu Ștefănescu.”<br />

Eduard Zalle: Operă literară<br />

A <strong>de</strong>butat literar în 1977 cu poezia<br />

„Moarte <strong>de</strong> toamnă” publicată în revista<br />

liceului, „Catarge la orizont”.<br />

A <strong>de</strong>but editorial în 2009 la editura<br />

Eminescu, Bucureşti, cu volumul <strong>de</strong> versuri<br />

„Poezii din vremurile vechi (1977-1990)”.<br />

I-au mai apărut poezii în revistele<br />

„Convorbiri literare” , „Literatorul” sau<br />

„Ecouri”. De asemenea, a publicat articole pe<br />

site-ul „European Journalism Observatory”,<br />

unele dintre ele fiind traduse în limba engleză și<br />

germană.<br />

Eduard Zalle: Volume publicate:<br />

„Poezii din vremurile vechi (1977-1990)” –<br />

poezii, editura Eminescu, București, septembrie<br />

2009;<br />

„Cântec lui Merlin” – poezii, editura<br />

Eminescu, București, aprilie 2010;<br />

„Doamna brună” – poezii, editura Semne,<br />

București, octombrie 2010;<br />

„Sonetele iubirii” – sonete, editura Semne,<br />

București, mai 2011;<br />

„Prietenia cuvintelor” – Antologie colectivă<br />

<strong>de</strong> poezie, proză, eseu și umor – editura<br />

Inforapart, Galați, <strong>de</strong>cembrie 2011:<br />

„Frământările înţeleptului vrăjitor” –<br />

sonete, editura Semne, București, noiembrie<br />

2012;<br />

„Cântece <strong>de</strong> iarmaroc” – album <strong>de</strong> poezie<br />

și muzică folk, Constanţa, noiembrie 2012;<br />

„Hotelul Paradisului” – dramă în două<br />

acte, editura Semne, Bucureşti, <strong>de</strong>cembrie<br />

<strong>2013</strong>.<br />

Alte activităţi literare:<br />

• Membru al cenaclului literar „Literatorul” din<br />

Bucureşti;<br />

• Coordonator al cenaclului literar „Dincolo<br />

<strong>de</strong> cuvinte” al liceului teoretic „Ovidius” din<br />

Constanţa;<br />

• Preşedinte al cenaclului literar „Astra<br />

Şagunistă” al Universităţii „Andrei Şaguna”<br />

din Constanţa;<br />

• Fost membru al cenaclului literar online<br />

„Noduri şi Semne” din Galaţi.<br />

Din 2009 este inclus în enciclopedia<br />

personalităților „Who’s Who în România”.<br />

67<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


poeziie<br />

Mă plânge astăzi un nebun<br />

Cu faţă lungă, ca <strong>de</strong> cal<br />

Şi-mi râ<strong>de</strong> ţeava unui tun<br />

Zvârlind ghiulele <strong>de</strong> metal.<br />

Aud cum plouă nesfârşit<br />

De sus, din cerul ce s-a rupt,<br />

O ploaie ca <strong>de</strong> plumb topit,<br />

Semn că potopul a-nceput.<br />

Tot număr pietrele pe drum<br />

Din doi în doi, din zece-n zece<br />

Şi-mi plânge iarăşi un nebun<br />

Cu lacrimă <strong>de</strong> piatră rece.<br />

Şi îmi rânjeşte tunul greu<br />

Zvârlindu-şi bombele la mal,<br />

Mă plânge astăzi şi mereu<br />

Nebunul meu cu cap <strong>de</strong> cal.<br />

Noapte <strong>de</strong> noapte încă plouă,<br />

Potopul creşte ne-ncetat<br />

Şi pietre mi-au rămas doar două<br />

Din toate câte-am numărat.<br />

Mă plânge astăzi şi mereu<br />

Nebunul meu cel mai iubit<br />

Şi mă <strong>de</strong>sfi<strong>de</strong> tunul greu,<br />

Şi-aud cum plouă infinit.<br />

Nebunul<br />

Norocul tău<br />

Norocul tău se-ascun<strong>de</strong>, precum ştii,<br />

În sângele-mi ce curge clocotit,<br />

În firul crud <strong>de</strong> iarbă răsărit,<br />

În stelele arzând pe boltă, mii.<br />

Norocul tău e pasărea ce zboară<br />

Eliberată <strong>de</strong> ipocrizie şi <strong>de</strong> teamă,<br />

El este-ntâi <strong>de</strong> toate, mai cu seamă,<br />

Culcuşul meu călduţ, seară <strong>de</strong> seară!<br />

Norocul tău iţi este strălucirea<br />

Din ochii-ţi negri, mari şi visători,<br />

Privirea-ţi ce mă-ncarcă <strong>de</strong> fiori<br />

Şi ce mă face să mă pierd cu firea.<br />

Norocul tău, aş cre<strong>de</strong> că sunt eu,<br />

Iubirea ce mi-a dat-o Dumnezeu...<br />

i-am lăsat o cheie ieri, pe masă,<br />

Cheia ce te-ajută să-mi <strong>de</strong>scui<br />

Sufletul ce mi-a fugit <strong>de</strong>-acasă,<br />

Dar s-a prins la poartă, într-un cui.<br />

Cheia<br />

Ţi-am lăsat o cheie ieri, <strong>de</strong>-argint,<br />

O unealtă numai pentru tine.<br />

Nu luă-n seamă vorbele ce mint;<br />

Sufletul în cui... abia se ţine.<br />

Cheia ce-am lăsat-o ieri, pe masă,<br />

Sufletul te-ajută să-mi <strong>de</strong>scui<br />

Şi să mi-l întorci apoi, acasă,<br />

Să mi-l smulgi din cuiul nimănui!<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 68


croniică<br />

În dulcele stil…<br />

botoşănean –<br />

cronică şi poezie<br />

<strong>de</strong> Vasile Popovici<br />

Prof. Maria Apetroaiei<br />

Parcurgând primele pagini ale cărţii<br />

„Vatră străbună”, gândul m-a dus la o<br />

inedită scriere a lui Păstorel Teodoreanu,<br />

„De Re Culinaria”. Apropierea ar părea<br />

nepotrivită, atâta vreme cât conţinutul este<br />

cu totul şi cu totul <strong>de</strong>osebit. Şi totuşi...<br />

Pornind <strong>de</strong> la o iniţiativă banală,<br />

gastronomică, Păstorel creează în stilu-i<br />

caracteristic o imagine comică a bucătăriei<br />

tradiţionale româneşti, călăuzit <strong>de</strong> gândul<br />

„Spune-mi ce mănânci, ca să-ţi spun cine<br />

eşti” pentru a evi<strong>de</strong>nţia cu o anumită<br />

mândrie toate „bunăciunile” româneşti dar<br />

şi pentru a şfichiui cum se cuvine, cu ironie<br />

şi umor, multe dintre aspectele observate în<br />

lumea din preajma sa. Mărturisirea acestuia<br />

<strong>de</strong>spre intenţia <strong>de</strong> a scoate o asemenea<br />

carte, se aseamănă cu cea a scriitorului<br />

Vasile Popovici, care pornind <strong>de</strong> la o<br />

chestiune interesantă, cum este folclorul<br />

românesc din zona Moldovei <strong>de</strong> nord,<br />

creează pagini savuroase <strong>de</strong> comentarii, un<br />

a<strong>de</strong>vărat <strong>de</strong>liciu pentru a ne <strong>de</strong>screţi<br />

gândurile întunecate, aşa cum veţi remarca<br />

în ceea ce urmează.<br />

„Pe vremurile acestea <strong>de</strong> restrişte,<br />

şomaj şi lipsuri <strong>de</strong> tot felul, (Doamne, cât<br />

sunt <strong>de</strong> actuale! N.n.) când până şi pânea<br />

noastră cea <strong>de</strong> toate zilele a luat culoarea<br />

mizeriei (neagră), înscrierea unei<br />

asemenea rubrici programatice în paginile<br />

unei reviste literare apare, la prima ve<strong>de</strong>re,<br />

ca o blamabilă absurditate, dublată <strong>de</strong> o<br />

forte-doză <strong>de</strong> in<strong>de</strong>licateţă (...). Prin urmare,<br />

nu reţete <strong>de</strong> mâncăruri va găsi cetitorul în<br />

această rubrică”.<br />

„A scoate o carte <strong>de</strong>spre folclor, când<br />

credinţa e că nimic nu mai e <strong>de</strong> spus în<br />

domeniu, este o cutezanţă asumată şi un<br />

risc pe măsura cutezanţei. Se scrie <strong>de</strong>spre<br />

orice: folclorul este (în mentalul colectiv, al<br />

generaţiei superinformaţionalizate, al<br />

generaţiei <strong>de</strong> aur sub zodia computerizării)<br />

este, cum spuneam, arhaic, perimat, vetust<br />

şi neînvogă. Şi cum ar zice cu emfază<br />

generaţia superculă pe care nu eu am<br />

scăpat-o din mână, că, dacă nu ai cercei în<br />

nas şi buric, nimic nu e supercul şi nu e<br />

şic!!!<br />

Cine mai cumpără, cine mai citeşte o<br />

carte? Sunt alte şi alte motivaţii: banii,<br />

duşmanii şi sexul, cu puţinele excepţii <strong>de</strong> la<br />

regulă, în faţa cărora mă aplec cu aleasă<br />

cinstire şi reverenţă!”<br />

Cutezanţa domnului profesor Vasile<br />

Popovici este cu atât mai lăudabilă, cu cât<br />

dove<strong>de</strong>şte că mai există români a<strong>de</strong>văraţi<br />

cărora le pasă că, într-o lume a globalizării,<br />

când tendinţa imitaţiei haotice distruge<br />

frumuseţea spirituală străveche, originală,<br />

noi, românii, să nu ne pier<strong>de</strong>m i<strong>de</strong>ntitatea,<br />

<strong>de</strong> dragul <strong>de</strong> a fi neapărat „cool” şi<br />

ultramo<strong>de</strong>rni. Dorinţa autorului <strong>de</strong> a realiza<br />

o asemenea carte porneşte şi <strong>de</strong> la<br />

preţuirea <strong>de</strong> care un asemenea tezaur<br />

trebuie să se bucure, după cum afirmaseră<br />

nu numai cercetătorii în domeniu, ci şi<br />

scriitorii, precum Sadoveanu, care cre<strong>de</strong>a<br />

69<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


croniică<br />

în valoarea inepuizabilă a folclorului<br />

românesc: „De la aceste izvoare <strong>de</strong> apă vie<br />

cată să se adape toţi cei care cântă şi se<br />

simt ai acestui popor şi ai acestui pământ”.<br />

Convingerea mea este că, la românii<br />

a<strong>de</strong>văraţi, precum autorul acestei cărţi, care<br />

nu s-a <strong>de</strong>zrădăcinat nicicând <strong>de</strong> vatra<br />

străbună a satului Corni, simţământul<br />

lăuntric al dragostei şi cel al respectului faţă<br />

<strong>de</strong> neam şi <strong>de</strong> ţară nu se pot stinge nici<br />

dincolo <strong>de</strong> hotarele vieţii efemere,<br />

pământene. De aceea, şi scriitorului Vasile<br />

Popovici i se potriveşte perfect legământul<br />

întru veşnicie al lui George Coşbuc din<br />

„Poetul”: „Sunt suflet în sufletul neamului<br />

meu/şi-i cânt bucuria şi-amarul”... sau „Ce-s<br />

unora lucruri a toate mai sus,/Par altora<br />

lucruri <strong>de</strong>şarte” şi „Pe marginea lumii-ntre<br />

viaţă şi-apus.../Din suflet eu fi-ţi-voi, tu,<br />

neamule-al meu/De-a pururi, nerupta sa<br />

parte”!<br />

Cu asemenea gânduri, truda i-a fost<br />

plăcută şi angajantă, iar pe noi, cititorii, ne<br />

invită să zăbovim imaginar şi afectiv în<br />

ţinutul <strong>de</strong> legendă al Botoşanilor, care a dat<br />

atâtea valori culturii româneşti: Eminescu,<br />

Enescu, Ştefan Luchian sau N. Iorga, dar şi<br />

alte personalităţi contemporane, printre<br />

care se numără, indiscutabil, scriitorul<br />

Vasile Popovici.<br />

Cartea <strong>de</strong> faţă, simplu dar sugestiv<br />

intitulată „Vatră Străbună” este în primul<br />

rând expresia unui profund ataşament faţă<br />

<strong>de</strong> obârşie, <strong>de</strong> satul Corni, tărâmul un<strong>de</strong><br />

mitul şi povestea s-au întâlnit şi i-au dăruit<br />

scriitorului o sensibilitate cu totul aparte,<br />

locuri pe care le consi<strong>de</strong>ră „o binecuvântare<br />

cerească, divină, o perlă a Văii Şiretului”.<br />

Simţim chiar din Motivare bunacuviinţă şi<br />

totodată mândria, dar şi emoţia cu care<br />

vorbeşte <strong>de</strong>spre coordonatele esenţiale ale<br />

spiritualităţii româneşti: „Mi-aş permite un<br />

gând, o părere că fizionomia unui popor îşi<br />

trage sorgintea din genă, instrucţie şi<br />

educaţie”.<br />

Vorbind apoi <strong>de</strong>spre <strong>de</strong>scen<strong>de</strong>nţa<br />

noastră geto-tracică, <strong>de</strong>spre voievozii<br />

pilduitori pentru nemurirea noastră, <strong>de</strong>spre<br />

„conştiinţa sacrificiului suprem în numele<br />

unui patriotism ce ne-a aureolat cu aură <strong>de</strong><br />

sfinţi, <strong>de</strong> viteji, <strong>de</strong> eroi”, Vasile Popovici, ca<br />

un om <strong>de</strong> şcoală ce este, zăboveşte olecuă<br />

pentru a zice şi <strong>de</strong>spre rolul în educaţie al<br />

şcolii româneşti care „era şcoală şi când nu<br />

erau şcoli” cultivând „trăsături pozitive <strong>de</strong><br />

caracter prin ziceri şi proverbe”, aflate într-o<br />

bogată colecţie paremiologică. Mi-aş<br />

permite o uşoară intervenţie în ce priveşte<br />

unele ziceri asupra cărora se opreşte<br />

autorul: Cine se scoală <strong>de</strong> dimineaţă... <strong>de</strong><br />

nesomn ca<strong>de</strong>... în groapă, iar cine sapă<br />

groapa altuia... <strong>de</strong>parte ajunge, dar...<br />

culege furtună!<br />

Ca magister al cuvântului meşteşugit,<br />

în care regăsim umorul şi ironia bădiţei din<br />

Humuleştii Neamţului, autorul îşi propune<br />

să realizeze, după cum mărturiseşte, o<br />

carte, ilustrând în proporţie <strong>de</strong> 90% folclorul<br />

inedit din această zonă, iar 10% fiind „un<br />

segment folcloric ce a prins rădăcini în<br />

acest ţinut, drept un bun consi<strong>de</strong>rat<br />

naţional”. Pe toate le consi<strong>de</strong>ră a<strong>de</strong>vărate<br />

comori, iar printr-un joc <strong>de</strong> cuvinte ce-i este<br />

caracteristic, magister dixit: „comorile nu<br />

sunt comori, dacă nu sunt ascunse,<br />

îngropate, dar mai ales comorile nu sunt<br />

comori dacă nu sunt <strong>de</strong>zgropate şi aduse<br />

sus, nu ca din întâmplare, ci conştientizând<br />

existenţa şi locul ascun<strong>de</strong>rii acestora”. O<br />

explicaţie mai <strong>de</strong>sluşită a <strong>de</strong>mersului său,<br />

nu se putea altfel exprima <strong>de</strong>cât prin aceste<br />

cuvinte!<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 70


croniică<br />

Dincolo <strong>de</strong> creaţiile folclorice inedite,<br />

culese în cei 60 <strong>de</strong> ani <strong>de</strong> căutări cu<br />

răbdare şi pricepere cărturărească, autorul<br />

face un istoric al folclorului şi prin aceasta<br />

se subliniază valoarea instructivă, didactică<br />

a cărţii. Împărţită în capitole şi subcapitole,<br />

cartea îşi propune să ne ofere un periplu<br />

sentimental prin momentele <strong>de</strong> bucurie şi<br />

<strong>de</strong> tristeţe din viaţa noastră, <strong>de</strong>sigur având<br />

permanent în obiectiv frumuseţea şi ineditul<br />

producţiilor folclorice din zona satului Corni<br />

sau Sarafineşti din zona Botoşani, dar şi<br />

multe informaţii <strong>de</strong> specialitate, esenţiale,<br />

atât pentru cei cunoscători şi interesaţi, dar<br />

şi pentru toţi cei care prin acest mijloc pot<br />

înţelege nu numai frumuseţea sau<br />

înţelepciunea exprimate firesc şi expresiv,<br />

ci şi importanţa folclorului românesc pentru<br />

cultură, în general... Astfel cititorii vor afla<br />

că, spre exemplu, doina şi căluşul au fost<br />

trecute în patrimoniul UNESCO, ca un bun<br />

spiritual inedit şi universal.<br />

Tonul grav al Bocetelor aparţinând<br />

„folclorului vechi, dar care nu au vechime<br />

pentru că sunt dintot<strong>de</strong>auna, parcă din<br />

atemporalitate, ca şi increaţia” îl regăsim şi<br />

în textele inedite precum „Bocet <strong>de</strong> soră”<br />

sau „Bocet pentru mamă” în care<br />

emoţionează sentimentul <strong>de</strong> durere<br />

exprimat – cum mai potrivit? – Decât prin<br />

folosirea diminutivelor:<br />

„Ori să vii când o ploua<br />

Ca să-ţi găsesc urmuţa<br />

Şi s-o pun în năfrămioară<br />

Şi s-o pun la inimioară”.<br />

Când străinii stau în casă,<br />

Cu străinii stau la masă,<br />

Că străinu-i ca şi spinul<br />

Mai amar <strong>de</strong>cât veninul”<br />

(Aşa-mi vine câte-un dor)<br />

Sau:<br />

„Foaie ver<strong>de</strong> <strong>de</strong> sulfină,<br />

Umblai prin lume străină,<br />

Văzui pânea cât <strong>de</strong> bună,<br />

Pânea însă nu e rea,<br />

Mai bună-i în ţara mea.<br />

Foaie ver<strong>de</strong> <strong>de</strong> pelini,<br />

Greu e, doamne, prin străini,<br />

Ca <strong>de</strong>sculţ prin mărăcini...”<br />

(Foaie ver<strong>de</strong> <strong>de</strong> sulfină)<br />

Frumuseţea graiului moldovenesc şi<br />

redarea literală autentică dau savoare<br />

textului satiric:<br />

„La cumătru’ lăudat<br />

Sădi fânu neadunat<br />

Tra, la, la<br />

Şi s-ar duci să-l aduni<br />

Da şi temi di şopârli<br />

Tra, la, la<br />

Şopârleli verzâşoari<br />

Şi ţi muşcî di chicioari<br />

Tra, la, la, la”.<br />

(La cumătru’ lăudat)<br />

„Cântecele”, vorbind <strong>de</strong>spre<br />

înstrăinarea nu numai a fetei măritate, pot fi<br />

adaptate la situaţia actuală, când mulţi sunt<br />

nevoiţi să ia calea străinătăţii, îndurând<br />

dorul, dar şi umilinţele pentru a oferi un trai<br />

mai bun celor <strong>de</strong> acasă:<br />

„Şi-am zis ver<strong>de</strong> rug <strong>de</strong> spini,<br />

Sunt în casă la străini,<br />

Definind Doina, profesorul Vasile<br />

Popovici îmbracă informaţia <strong>de</strong> specialitate<br />

71<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


croniică<br />

cu emoţia în faţa unei a<strong>de</strong>vărate comori <strong>de</strong><br />

artă sincretică:<br />

Doina este „un imn naţional „sau un<br />

cântec specific românului, în care „când<br />

acestuia i-a fost mai greu, a rupt o frunză<br />

din ram, doinindu-şi, jelindu-şi jalea, şi<br />

durerea, şi suspinul. Când frunza s-a<br />

<strong>de</strong>sprins din ram purtând-o vântul şi bruma<br />

toamnei, a dus la gură fluierul. Când fluierul<br />

şi l-a vândut pentru o strachină <strong>de</strong> făină,<br />

<strong>de</strong>-o mămăligă sau <strong>de</strong>-o pâine neagră, şi-a<br />

<strong>de</strong>sprins scripca din cui; când nu a mai avut<br />

nici <strong>de</strong> una, scrâşnind din dinţi şi din<br />

măsele, s-a adunat şi a doinit din gură”.<br />

Apoi ilustrează această specie cu<br />

câteva texte inedite „<strong>de</strong> acum mai bine <strong>de</strong><br />

60 <strong>de</strong> ani, <strong>de</strong> la înţelepţii satului, doine care<br />

circulau la vreme <strong>de</strong> ciocoime, <strong>de</strong> pe<br />

vremea răscoalelor <strong>de</strong> la 1866 sau 1907 cu<br />

sacrificii şi din rândul cornenilor” precum Pe<br />

pământuri la ciocoi sau Noi ţăranii <strong>de</strong> la<br />

ţară:<br />

„Frunzuliţă <strong>de</strong> trifoi,<br />

Când munceam flămânzi şi goi<br />

Pe pământuri la ciocoi,<br />

Era vai şi-amar <strong>de</strong> noi..<br />

Lucram din zori până-n seară,<br />

Şi doar vorbe <strong>de</strong> ocară,<br />

Lacrimi şi pâine amară.<br />

Munceau greu cei rupţi în coate,<br />

Doar ciocoii-aveau <strong>de</strong> toate.<br />

Noi – Cu munca şi ruşinea,<br />

Ei – Cu-averea şi hodina”.<br />

Şi<br />

„Noi, ţăranii <strong>de</strong> la ţară,<br />

Ca din vechi şi azi trăim,<br />

Muncim greu, iarnă şi vară,<br />

Numai dări ca să plătim.<br />

Ne iau dijmă pe din două,<br />

Ne mai iau găini şi ouă,<br />

Tot avutul ei ni-l storc<br />

Pân’ şi limbă <strong>de</strong> la porc.<br />

Pentru trei zile <strong>de</strong> clacă,<br />

Zece trebuie să facă<br />

Pe la domnii arendaşi,<br />

Crunt bătuţi <strong>de</strong> călăraşi.<br />

Am ajuns ca vai <strong>de</strong> noi,<br />

Dăm ca racu’ înapoi.<br />

Am ajuns ca vai <strong>de</strong> noi,<br />

Am ajuns ca vai <strong>de</strong> noi,<br />

Ca nişte oi”.<br />

(Noi ţăranii <strong>de</strong> la ţară)<br />

(Din cronica satului, auzită pentru prima<br />

oară în preajma răscoalei din 1907 <strong>de</strong> la<br />

Dumitrache Bulgaru – 82<strong>de</strong> ani)<br />

Un capitol interesant prin conţinutul<br />

imprecaţiilor, îl reprezintă Descântecele,<br />

unele o a<strong>de</strong>vărată sursă <strong>de</strong> umor, mai ales<br />

pentru trăitorii cool ai mileniului III:<br />

„Tu şarpe balaur<br />

Cu solzii <strong>de</strong> aur,<br />

Te ghiontesc c-un ac <strong>de</strong> foc,<br />

Ca să te porneşti din loc.<br />

Te duci la a mea ursită.<br />

Îl ghionteşti cu un băţ <strong>de</strong> alun<br />

Să vie mai mult nebun.<br />

Îl ghionteşti cu un băţ <strong>de</strong> vie,<br />

Cu gândul că să-l înghie.<br />

Îl ghionteşti cu un băţ <strong>de</strong> şoc,<br />

Ca să-l urnească din loc.<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 72


croniică<br />

De-l găseşti bând,<br />

De-l găseşti mâncând,<br />

De-l găseşti dormind,<br />

Jos să-l trânteşti,<br />

Ochii să-i bol<strong>de</strong>şti,<br />

Dinţii să-i rânjeşti.<br />

Cu nouăzeci şi nouă <strong>de</strong> bice <strong>de</strong> foc<br />

Să-l plesneşti,<br />

La mine să-l goneşti.<br />

Să crape, să plesnească,<br />

Să nu poată bea,<br />

Să nu poată mânca,<br />

Până pe mine m-o ve<strong>de</strong>a.<br />

Să nu poată cinsti<br />

Pân’ la mine n-o veni.”<br />

(Descântec <strong>de</strong> ursită)<br />

Vorbind <strong>de</strong>spre Descântecul <strong>de</strong><br />

<strong>de</strong>ochi, comentariul hâtru al autorului pare<br />

a ferici pe cei nefrumoşi, căci „iată cum, ori<br />

frumuseţea, sau <strong>de</strong>şteptăciunea sau<br />

agilitatea pot purta ghinion”!<br />

Leacurile băbeşti, care reprezintă o<br />

practică obişnuită la ţară, câştigă astăzi<br />

foarte mulţi a<strong>de</strong>pţi, mai ales când brand-ul e<br />

schimbat, în genere, în ceea ce se cheamă<br />

tratamente naturiste. Întoarcerea la natură,<br />

la hrana eco sau bio, şi chiar încre<strong>de</strong>rea în<br />

puterea leacurilor băbeşti <strong>de</strong> a vin<strong>de</strong>ca sau<br />

ameliora, dove<strong>de</strong>sc încă o dată<br />

ingeniozitatea românului şi cunoştinţele<br />

care se transmit <strong>de</strong> generaţii, din veşnicia<br />

satului în lumea „mai subţire” a oraşului.<br />

Destinaţia lor î<strong>nr</strong>egistrată minuţios într-o<br />

curată şi comică limbă arhaică<br />

<strong>de</strong>monstrează nu numai preocuparea<br />

românului pentru a găsi remedii bolilor, dar<br />

şi dorinţa lui Vasile Popovici <strong>de</strong> a ne linişti,<br />

căci tot<strong>de</strong>auna există alternative. Iată<br />

câteva boli, <strong>de</strong>loc <strong>de</strong> neglijat, <strong>de</strong>spre care,<br />

noi cei din târg, curioşi, auzim şi ne<br />

minunăm: dalac, obrinteală, pecingine,<br />

sângerături, spuzeală, scrânteală etc.<br />

Farmecele şi vrăjile, căutatul în cărţi,<br />

chiromanţia şi alte bâzdâgănii <strong>de</strong> odinioară,<br />

născocite pentru „bolile <strong>de</strong> inimă albastră”<br />

(n.n.), <strong>de</strong>spre care se aminteşte în această<br />

carte, sunt practicate şi azi nu numai la sat.<br />

Doamne, cât sunt ele <strong>de</strong> mediatizate azi<br />

prin cele emisiuni televizate, încât te<br />

cruceşti la propriu cum se pot îmbogăţi<br />

unele Omi<strong>de</strong> sau ucenice ale ei cu zecile<br />

<strong>de</strong> kilograme <strong>de</strong> aur şi bănărit, profitând <strong>de</strong><br />

bietele of-uri şi ah-uri scoase <strong>de</strong> naïve<br />

piepturi şi minţi omeneşti! E loc sub soare<br />

pentru toţi!<br />

Strigăturile mai vechi<br />

sau actuale ce însoţesc<br />

dansurile populare, au un<br />

vădit caracter satiric şi<br />

constituie „sarea şi<br />

piperul” cum s-ar zice la<br />

hore, sârbe sau alte<br />

dansuri populare. De<br />

aceea, ele au fost<br />

selectate <strong>de</strong> omul Vasile<br />

Popovici – care atâţia ani<br />

s-a ocupat <strong>de</strong> educaţia<br />

semenilor –, atât pentru rolul lor<br />

moralizator, cât şi pentru voia bună şi<br />

veselia pe care le creează, precum aceste<br />

frânturi:<br />

„Draga mamei torcătoare,<br />

Eşti frumoasă ca o floare.<br />

Când te duci la şezătoare,<br />

Spune-i ba<strong>de</strong>i la ureche<br />

Că eşti tinerică veche”.<br />

Sau:<br />

„Moşule, bătrân mai eşti!<br />

Dar cu baba, cum trăieşti?<br />

Ia trăiesc şi eu ca dracu’<br />

Că aseară mi-o spart capu’<br />

C-o oală <strong>de</strong> lapte acru”.<br />

73<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


croniică<br />

În ceea ce priveşte Teatrul popular<br />

sau Jocurile cu măşti, dincolo <strong>de</strong><br />

autenticitatea lor, se poate observa, nu<br />

numai la noi în Moldova, o tendinţă <strong>de</strong><br />

contaminare a textului, cu termeni ce<br />

„primenesc” limbajul, trimiţând la<br />

comportamente mai <strong>de</strong> zilele noastre:<br />

Turcul: „Eu plec la cafenea/Să fumez o<br />

ţigară/şi să beau cafea”.<br />

Duioşia şi sensibilitatea Ji<strong>anul</strong>ui închis<br />

(Banda lui Jianu) se aseamănă cu trăirile<br />

haiducului Toma Alimoş din vestita baladă,<br />

iar apa vie din basmele româneşti e<br />

constituită în textul <strong>de</strong> faţă din lacrimile<br />

iubitei Ji<strong>anul</strong>ui, din fântâna cu cele cinci<br />

izvoare.<br />

Paginile <strong>de</strong> folclor cules se<br />

completează cu cele monografice, formând<br />

un tot, căci într-un asemenea ţinut cu<br />

atâtea frumuseţi dăruite „<strong>de</strong> Domnul pre<br />

pământ”, prezentat cu atâta mândrie şi<br />

dragoste, greu <strong>de</strong> stăpânit, nu se putea<br />

face o disociere tranşantă. Aflăm informaţii<br />

<strong>de</strong>spre toponimia satului, <strong>de</strong>spre<br />

componentele comunei, autorul făcând<br />

trimitere la prima monografie din 1957,<br />

adăugând imediat legen<strong>de</strong>le şi bala<strong>de</strong>le<br />

care trimit la timpurile imemoriabile, ca în<br />

Balada lui Novac, asemănătoare cu textul<br />

bala<strong>de</strong>i Novac şi corbul, studiată cândva la<br />

şcoală.<br />

Inedit îmi pare <strong>de</strong>mersul autorului <strong>de</strong> a<br />

reţine numele, apoi numele <strong>de</strong> botez şi mai<br />

ales poreclele. Observăm şi în rândul<br />

acestora aceeaşi „primenire a vetrei<br />

străbune”, căci în locul atâtor antroponime<br />

pierdute în negura vremurilor, apetitul<br />

contemporanilor domniei sale este pentru<br />

nume noi şi atât <strong>de</strong> familiare. În loc <strong>de</strong>:<br />

Eufrosina, Elisabeta, Măndiţă, Marghioala,<br />

Panait, Profira, Safta, Costache sau Anica,<br />

apar tot mai mult: Adi, Carmen, Dalia,<br />

Laura etc.<br />

Poreclele, ca întot<strong>de</strong>auna, sunt o<br />

expresie a ingeniozităţii românului <strong>de</strong> a<br />

surprin<strong>de</strong> într-o formă lapidară şi comică<br />

elementul esenţial al caracterului<br />

persoanei: Bulan, Chişleag, Fasolă,<br />

Hârţoagă, Iepuroi, Moartea, Mareşleagă,<br />

Nihalachi, Puţoi, Trei Izmene, Patrusute,<br />

Ţoaiba etc.<br />

Oprindu-se la Obiceiurile <strong>de</strong> peste an,<br />

sau la Obiceiuri ale marilor evenimente din<br />

viaţa omului, tradiţionale la români, Vasile<br />

Popovici le <strong>de</strong>scrie în ceea ce au acestea<br />

caracteristic, dar inedit este felul relatării,<br />

comic, chiar şi atunci când acestea sunt<br />

tragice, precum înmormântarea. Cred că<br />

este o formă predilectă a autorului <strong>de</strong> a ne<br />

arăta că poţi face haz <strong>de</strong> necaz şi, implicit,<br />

să subliniezi prin savoarea unui asemenea<br />

stil, că omul poate să privească şi să<br />

sfi<strong>de</strong>ze cu seninătate izvorâtă din<br />

înţelepciune datumul ce ni se dă fiecăruia.<br />

Astfel adju<strong>de</strong>că locul întâi pe „podium”<br />

Sfântului Vasile (şi e lesne <strong>de</strong> înţeles <strong>de</strong><br />

ce), apoi la Bobotează „dom’ popa ţine<br />

slujba afară să nu se apropie naiba (ca să<br />

nu pomenesc <strong>de</strong> dracu) <strong>de</strong> casa lor”; 40 <strong>de</strong><br />

Sfinţi „mult aşteptata (vorba vine) pentru că<br />

poţi bea 40 <strong>de</strong> pahare <strong>de</strong> răchie, iar<br />

sfinţişorii se dau <strong>de</strong> pomană, dacă mai<br />

ajung şi pentru asta”. Aflaţi că la<br />

Blagoveştenie sau Buna Vestire e musai să<br />

ai ceva bănuţi în buzunar „Când auzi cucu<br />

cî cânta” pentru că altfel eşti calic tot <strong>anul</strong>,<br />

dar „dacă ai, se schimbă treaba!”. Foarte<br />

amuzantă mi s-a părut relatarea <strong>de</strong>spre Sf.<br />

Gheorghe când se practică urzicatul. Iată<br />

cum îl relatează hâtrul autor. „Smulgi o<br />

urzică ori mai multe şi loveşti peste pielea<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 74


croniică<br />

goală, nu chiar pe oricine – o fată pe un<br />

băiat pentru a nu fi... pămpălău”. În<br />

Săptămâna Mare se ţine chiar post negru,<br />

iar „oamenii merg la biserică, par a fi mai<br />

buni, mai spălaţi <strong>de</strong> păcate: Aiurea!” Ce să<br />

mai vorbim <strong>de</strong>spre Săptămâna luminată!<br />

Când reţine un element ce ar putea da<br />

speranţă oricărui păcătos <strong>de</strong>-o viaţăntreagă,<br />

să stea „<strong>de</strong>-a dreapta...” dacă ar<br />

muri în această perioadă: „mortul merge<br />

direct în rai fără vreo oprelişte <strong>de</strong> pe<br />

un<strong>de</strong>va, <strong>de</strong> pe la cineva cu sfinţenia întrînsul”...<br />

sau „Se merge la biserică, oamenii<br />

par mai smeriţi şi cu frica în Cel-<strong>de</strong>-Sus.<br />

Până trece Paştele”! Ironia o simţim şi mai<br />

<strong>de</strong>parte, când vorbeşte <strong>de</strong>spre Paştele<br />

Blajinilor şi cred că este îndreptăţită: „Acest<br />

prilej este, în ziua <strong>de</strong> azi, un fel <strong>de</strong><br />

concurs/întrecere – care dă mai mult <strong>de</strong><br />

pomană, ce dă <strong>de</strong> pomană, care mai <strong>de</strong><br />

care fălindu-se/scoţându-se în evi<strong>de</strong>nţă”. La<br />

fel <strong>de</strong> savuroase sunt paginile în care<br />

vorbeşte <strong>de</strong>spre Izvorul tămăduirii,<br />

aghiasma făcută <strong>de</strong> dom’ popa „din belşug,<br />

să ajungă la tot satul” e curat „panaceu”<br />

pentru că „Te vin<strong>de</strong>că <strong>de</strong> orice, <strong>de</strong> tot ce te<br />

doare şi nu te doare”! Apoi, în Duminica<br />

Mare „Cei încă nemuriţi fac curat în cimitir,<br />

pe la mormintele celor plecaţi”. De<br />

Armin<strong>de</strong>ni aflăm că este şi „Ziua boilor” şi<br />

completează: „Să n-aibă şi el, Boul, o zi?!<br />

Cu B (mare)!!!???”<br />

iată-ne, <strong>de</strong> parcă am fi sub zidurile unei<br />

redute <strong>de</strong> necucerit, şi totuşi... sărbătorim<br />

sfârşitul!!! Ca un paradox în plus, printre<br />

atâtea şi atâtea paradoxuri ce ne urmăresc<br />

şi ne fac viaţa mai misterioasă, mai<br />

confuză”.<br />

Cât <strong>de</strong>spre Obiceiurile legate <strong>de</strong><br />

marile evenimente din viaţă, aflăm că la<br />

Botez „toată lumea e veselă, e fericită”; dar<br />

„dacă ar şti copilul ce-l aşteaptă... şi-ar fi<br />

dorit să nu se mai nască”. Scăldăciunea şi<br />

Cumetria sunt nişte „adunături <strong>de</strong> femei şi...<br />

<strong>de</strong> masculi”. La Împăcăciunea <strong>de</strong> la Nuntă<br />

din vremurile noastre se schimbă treaba:<br />

„Acum faţă îl întreabă pe băiat dacă are<br />

maşină; dacă are, ce fel <strong>de</strong> maşină are.<br />

Câţi parai are în bancă... Băiatul nu prea<br />

întreabă; dacă fata are cercei în nas sau în<br />

buric, e şică, e mişto! E superculă! Şi se iau<br />

tinerii; cât ţine, ţine! Dacă nu, nu!”<br />

Şi încet-încet ne apropiem <strong>de</strong> sfârşitul<br />

<strong>anul</strong>ui. Andriiul din 30 noiembrie e prilej<br />

pentru a da sfaturi <strong>de</strong> ursită prin „Făcutul cu<br />

oglinda”: „Fata, <strong>de</strong>zbrăcată (dar dacă ar fi<br />

băiat? N.n.) cum o făcuse mă-sa, ţinând în<br />

mână o lumânare, stă între două oglinzi,<br />

privind în oglinda din faţă cu mare trăire<br />

lăuntrică şi intensitate maximă, până la<br />

<strong>de</strong>personalizare. În oglinda din spate îi apăr<br />

secvenţe din trecut, dar şi din viitor,<br />

înfăţoşându-i-se scene din viaţa care vine...<br />

care vine... iar în mijlocul acestei vieţi, să-ţi<br />

apară iubitul, viitorul soţ”!<br />

Ajunşi la Crăciun, simţim că „am<br />

parcurs un lung drum, cu bune, cu rele;<br />

Dintre toate ceremonialurile ce apar în<br />

această carte, înmormântarea este<br />

prezentată, paradoxal, în cea mai comică<br />

formă, astfel încât, locul lacrimilor <strong>de</strong> durere<br />

este luat imediat <strong>de</strong> lacrimile provocate <strong>de</strong><br />

râsul sănătos datorat comentariilor<br />

autorului. Se ve<strong>de</strong> clar că Vasile Popovici,<br />

cu un simţ ascuţit <strong>de</strong> observator jovial şi<br />

mucalit, a studiat psihologia mulţimii foarte<br />

atent şi ne prezintă într-o formă ludică<br />

etapele, <strong>de</strong> altfel obişnuite, ale unui<br />

75<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


croniică<br />

eveniment trist, precum în secvenţele ce<br />

urmează:<br />

„Mortul este spălat şi îmbrăcat în ţoale<br />

noi <strong>de</strong> care nu a avut parte cât a trăit; nu se<br />

ca<strong>de</strong> să ajungă mortul dincolo cu haine<br />

uzate, nu, aiasta nu! Este pus pe masă, iar<br />

dacă a avut vreme să-şi facă copârşăul,<br />

este pus direct în el... Ion a lu’<br />

Răscăcărache. Unii, mai ales femeile, plâng<br />

ori se fac că plâng, ca să impresioneze<br />

mulţimea, asistenţa... Mortul stă parcă<br />

fudulindu-se că a scăpat, şi el <strong>de</strong> lume, dar<br />

şi lumea <strong>de</strong> el... Sacerdotul ţine slujba (<strong>de</strong><br />

acasă) asigurându-l pe mort că acolo un<strong>de</strong><br />

merge/ajunge nu e nici durere, nici<br />

întristare, nici suspin. Cu această asigurare<br />

se porneşte spre biserică, un<strong>de</strong> se face o<br />

slujbă prelungă, după om (... după sac şi<br />

petic). Părintele împrăştie în toată biserica<br />

miros <strong>de</strong> tămâie, că<strong>de</strong>lniţând cu mare<br />

aplecare, tot după sac şi petic. La ţintirim,<br />

totul <strong>de</strong>curge conform ritualului.. Popa<br />

aruncă cu hârleţul oleacă <strong>de</strong> ţărnă peste<br />

sicriu, ru<strong>de</strong>le aruncă bani <strong>de</strong> metal; groparii,<br />

cu sârg, trag toată ţărna, ieşind <strong>de</strong>-un<br />

mormânt, grăbindu-se s-ajungă la praznic,<br />

mâncând cu poftă şi dând pe gât câteva<br />

stacane <strong>de</strong> rachiu şi <strong>de</strong> vin, din via<br />

răposatului, odihnească-se-n pace! Fiindu-i<br />

nu prea grea ţărâna!... Trei zile la rând<br />

femeile merg la afumat mortul, se face<br />

praznic la 7 zile, la 40 <strong>de</strong> zile, la un an, la 7<br />

ani este <strong>de</strong>zgropat, numai că sărm<strong>anul</strong> nu<br />

se mai <strong>de</strong>prin<strong>de</strong> cu lumea <strong>de</strong> aici.”<br />

Trecând la lucruri mai serioase,<br />

autorul ne vorbeşte <strong>de</strong>spre Folclorul<br />

coregrafic „care a dus vestire în lume că pe<br />

pământ este un colţ, un colţişor mereu tot<br />

ver<strong>de</strong>, purtând nume <strong>de</strong> copac. – Întâiul în<br />

floare. – Corn. De un<strong>de</strong>, cum am mai<br />

pomenit, Corni, sat pre<strong>de</strong>terminat întru<br />

aleasă bogăţie spirituală”. Mândrie şi regret<br />

se îngemănează în sufletul său, căci<br />

Formaţia <strong>de</strong> dansuri a ansamblului folkloric<br />

Corni şi Sarafineşti, un ansamblu vestit, cu<br />

rădăcini în istoria secolului trecut, între cele<br />

două războaie mondiale, cu atâtea succese<br />

în ţară şi străinătate, a trecut prin atâtea<br />

sincope temporale, până la <strong>de</strong>sfiinţare,<br />

ştafeta fiind preluată mai târziu <strong>de</strong><br />

Formaţiile <strong>de</strong> copii ale Şcolii <strong>nr</strong>. 1, Corni, ce<br />

s-au bucurat <strong>de</strong> aprecieri înalte la diferite<br />

concursuri organizate în Harghita, Bistriţa-<br />

Năsăud, Iaşi, Târgu-Neamţ, Botoşani,<br />

Vorona şi Dângeni, în <strong>2013</strong>. Aceste dansuri<br />

coregrafice se remarcă nu numai prin<br />

mişcare şi costumaţie, ci şi prin bucuria<br />

generală „Când în sat e horă mare/Toată<br />

ziua-i sărbătoare”, ci şi prin strigăturile<br />

ironice care menţin tonusul vesel:<br />

„Hă! Bate cizmă, n-o cruţa,<br />

Nu căta că nu-i a ta.<br />

Îi din sat <strong>de</strong>-mprumutat,<br />

Bogdaproste cui o dat”.<br />

Capitolul Din foclorul copiilor nu putea<br />

să lipsească, nu numai pentru că<br />

frumuseţea şi inocenţa copilăriei nu au<br />

egal, dar şi pentru că într-o mişcare<br />

firească a vârstelor, copiii asigură<br />

continuitatea noastră spirituală şi ca<br />

entitate. Unele texte perpetuează spiritul<br />

satiric al adulţilor, precum în textul următor:<br />

„La Mitruţă a lui Hoarţă<br />

Două fete stau în poartă,<br />

Una-i dintre ele şuie,<br />

Ca o poamă amăruie,<br />

Alta, loază şi lălâie,<br />

Stau şi se hlizesc cu sârg<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 76


croniică<br />

Cum se râ<strong>de</strong> proastă-n târg”.<br />

Altele reprezintă o asociere<br />

neobişnuită, naivă şi încifrată <strong>de</strong> cuvinte,<br />

dar firească în universul lor, care poate<br />

avea un corespon<strong>de</strong>nt mo<strong>de</strong>rn în limbajul<br />

<strong>de</strong> tip mess:<br />

„Uni, doni, tini, pani, cinga,<br />

Lingă, oca, boca, titai, paluş/<br />

Uica, doica, tiica, patica, cinghiri<br />

Minghiri, halaram, balaram, sosîr, ţâchi”.<br />

Găsim în acest capitol şi creaţii<br />

arhicunoscute în folclorul românesc, dar din<br />

nou fascinează comentariul autorului, uşor<br />

nostalgic, dar neapărat sentenţios, ca<br />

acestea legate <strong>de</strong> Semănatul din dimineaţa<br />

Anului Nou:<br />

„Pentru că merele şi perele, covrigii şi<br />

colacii nu le mai satisfac mo<strong>de</strong>rnitatea,<br />

banii sunt motivaţia şi scopul, şi ţelul, şi<br />

sensul. Cu banii... Ce nu faci cu banii?! Iar<br />

tineretul ştie ce şi cum să facă, să moară<br />

vecinul pentru a-i lua capra!”<br />

Jocurile <strong>de</strong> iarnă sau <strong>de</strong> vară ale<br />

copilăriei, practicate „<strong>de</strong> când îi lumea asta<br />

şi pământul” - dar din ce în ce mai puţin<br />

astăzi, căci locul le-a fost luat <strong>de</strong> postarea<br />

şi socializarea prin calculator – sunt<br />

prefaţate <strong>de</strong> tonul metafizic al înţeleptului<br />

magister care ne invită pe noi, cei mai<br />

<strong>de</strong>vreme născuţi, să medităm, să-i dăm<br />

dreptate şi să-i împărtăşim i<strong>de</strong>ile:<br />

„Copilăria este segmental temporaloontic<br />

cel mai productiv sentimental,<br />

emoţional, ontologic, o punte între inocenţă<br />

şi păcat... Că există şi copilărie nefericită, e<br />

alt a<strong>de</strong>văr care nu trebuie neglijat... Ce şi<br />

cât n-am da pentru o fărâmă <strong>de</strong><br />

copilărie?!... Universul copilăriei este mai<br />

<strong>de</strong> necuprins <strong>de</strong>cât al adulţilor, care adulţi,<br />

ajunşi la vremea aceea pe care nimeni nu<br />

şi-o doreşte să vină, tânjesc după<br />

irecuperabil şi o picătură <strong>de</strong> divinitate...<br />

Este ea, copilăria, icoană, singura icoană<br />

care ar putea fi făcătoare <strong>de</strong> minuni”?<br />

Unul dintre jocuri, prilejuit <strong>de</strong> moartea<br />

cuiva, Ciuşca, ne readuce în atmosfera<br />

ludic prezentată la ritualul înmormântării:<br />

„Ca un paradox, copiii se bucură întun<br />

fel; nu <strong>de</strong> moartea cuiva se bucură, ci<br />

pentru că este un prilej, nu oricând la<br />

în<strong>de</strong>mână, <strong>de</strong> a face haz <strong>de</strong> necaz...”. Dacă<br />

în „Desculţii” lui Zaharia Stancu moartea<br />

unui om <strong>de</strong> la ţară, în condiţiile inumane din<br />

vremea răscoalelor din 1907, era prilej <strong>de</strong><br />

laudă şi <strong>de</strong> stranie „sărbătoare”, căci aşa<br />

puteau copiii să-şi potolească foamea, iar<br />

familia lor să fie în centrul atenţiei, aici este<br />

vorba <strong>de</strong>spre altceva. E vorba <strong>de</strong> joc în faţa<br />

celor participanţi la priveghi, ca o formă <strong>de</strong><br />

sfidare a morţii şi <strong>de</strong> menţinere a încre<strong>de</strong>rii<br />

în frumuseţea vieţii:<br />

„Seara, la priveghi, se strâng copii mai<br />

mari, copii mai mici, bucuroşi că a murit<br />

mortul, pentru a juca ciuşca. Unul dintre ei<br />

se face capră, fiind legat la ochi. Ceilalţi îşi<br />

leagă fularul la un capăt, în două – trei<br />

noduri; lovesc cu putere în spinare capra,<br />

care trebuie să ghicească cine a tras...<br />

Mortul fiind îngropat, aşteaptă un alt mort<br />

care să-i bucurăcească”.<br />

77<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


croniică<br />

În loc <strong>de</strong> nimic, are<br />

pentru mine valoarea unui<br />

Epilog al unui conţinut<br />

interesant şi frumos scris,<br />

<strong>de</strong> un artist al cuvântului<br />

aşa cum a <strong>de</strong>monstrat<br />

Vasile Popovici în cărţile<br />

sale pentru care a fost<br />

răsplătit cu premii, medalii<br />

sau consemnări în scrieri, aşa cum puteţi<br />

găsi la sfârşitul acestui volum, iar<br />

fotografiile au un rol bine <strong>de</strong>terminat şi<br />

<strong>de</strong>mostrează, prin vizualizare, imaginea<br />

unui paradis <strong>de</strong> aici, <strong>de</strong> pe pământul<br />

Botoşanilor.<br />

Confesiunea plină <strong>de</strong> lirism, <strong>de</strong><br />

sensibilitate şi <strong>de</strong> durere reţinută a celui<br />

care simte că „timpul nu mai are<br />

răbdare...?” impresionează poate şi pe cei<br />

mai inflexibili sau mai cerebrali, eufemistic<br />

vorbind:<br />

„Am bucuria că am făcut un lucru bun,<br />

<strong>de</strong> luat în seamă. Preocupările folclorice<br />

sunt din ce în ce mai rare, mai izolate şi nu<br />

pot pricepe, încă, <strong>de</strong> ce există nepăsare- e<br />

bine oare spus? - Pentru cea dintâi<br />

literatură a poporului nostru, ca <strong>de</strong> altfel a<br />

oricărui popor (...)<br />

Singurătatea<br />

aici<br />

poeziie<br />

e<br />

Trandafir Simpetru<br />

Singurătatea e aici…<br />

Un nor <strong>de</strong> gâduri mă cuprin<strong>de</strong> iar,<br />

Singurătatea e aici pe-aproape,<br />

Cu ochii <strong>de</strong> furtună, în zadar,<br />

În ţărmul meu izbesc aceleaşi ape.<br />

Eu stau în turn <strong>de</strong> veghe temerar,<br />

Nu poate praful vremii să mă-ngroape,<br />

Privesc zâmbind c-o mână-n buzunar,<br />

În timp ce cântă anii mei pe clape.<br />

Port sărbători în suflet şi câmpii,<br />

Fântâni uitate şi iubiri târzii,<br />

Mă uit în urmă, doamne, câtâ cale<br />

S-a scurs încet sub tălpi bătătorite,<br />

De-am rupt atâtea haine şi sandale,<br />

Dar tot mă-ncearcă timpul cu ispite.<br />

Dacă Cel-<strong>de</strong>-Sus îmi va mai amâna<br />

plecatul, ori, uitându-mă o vreme –, voi<br />

îmbunătăţi cât <strong>de</strong> cât conţinuturile ei,<br />

adăugând atâtea câte încă nu s-au spus,<br />

<strong>de</strong> pe aici, <strong>de</strong> pe la noi”.<br />

E o promisiune a unui om <strong>de</strong> cultură,<br />

care trebuie susţinută <strong>de</strong> cei care au<br />

sprijinit şi acum apariţia acestei cărţi,<br />

dăruită cu dragoste nepreţuită <strong>de</strong> un „Om<br />

între oamenii” acestor locuri care „Nu fac<br />

umbră pământului <strong>de</strong>geaba” aşa cum se<br />

spune în popor.<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 78


poeziie<br />

Nicolae Doftoreanu<br />

Tangou <strong>de</strong>spre iubirea <strong>de</strong> ţară<br />

Motto:<br />

Lanturile au redactat <strong>de</strong>finiţia libertăţii<br />

Filosofie glumeaţă <strong>de</strong> cafenea<br />

Tangoul primului bal<br />

Motto:<br />

Nu ştiu dacă sufletul unui filozof doreşte<br />

mai mult <strong>de</strong>cât să fie un dansator bun<br />

Friedrich Nietzsche 1844 – 1900<br />

Consi<strong>de</strong>rând că-i <strong>de</strong> la sine înţeles,<br />

Nu mai insist să-i dau istoriei eu alt sens,<br />

Să vă vorbeasc cel ales <strong>de</strong> soartă, altădată,<br />

Când se strigau perechile la poartă dintrodată!<br />

Sunt amintiri stăvechi pe cale să dispară,<br />

Când ne <strong>de</strong>sparte ca Popor <strong>de</strong>… Ţară,<br />

Sunt amintiri stăvechi „<strong>de</strong> stat”,<br />

Diminuate-n mod constant<br />

<strong>de</strong>... nepăsări mai vechi,<br />

Descurajate-acum tot mai intens<br />

De falsul interes<br />

Al celor care ne doresc, cu disperare, doar pe-ales!<br />

Noi nu putem să existăm fără trecut,<br />

Deoarece din el cu toţii ne-am născut,<br />

Dar nici să-ncremenim în el la nesfârşit<br />

Nu e posibil să ne fi dorit!<br />

Aşa că, Hai!,<br />

… făr-a uita nimic,<br />

Să facem iar un pas spre viitor…<br />

Şi să rămânem Ţară şi Popor!<br />

Chiar dacă schimbul ritmului rapid,<br />

Din sentimentul românesc se ve<strong>de</strong>,<br />

Românu-i încă ver<strong>de</strong>!<br />

Să arătăm acelora ce ne momesc perfid… spre vid<br />

Că nu <strong>de</strong>geaba în trecut pe zid<br />

De-atâta ori noi cu dârzenie ne-am bătut!<br />

Că nu-i posibil totul să dispară<br />

Chiar dacă unii zic că ţară-i şi afară.<br />

La Primul Bal,<br />

Când obosim,<br />

Oprim pe loc să lenevim<br />

Şi suflul să ni-l potrivim!<br />

Devine-atuncea evi<strong>de</strong>nt<br />

Că dansul nu-i prea... eficient<br />

Chiar dac-atunci ne regăsim<br />

Într-un sărut care-i... sublim,<br />

Dar nu putem la nesfârşit<br />

Să aşteptăm alt ritm şcolit,<br />

Chiar dacă ştim, sau presimţim,<br />

Că va vine un alt regim<br />

Mult mai grăbit, nepotolit<br />

... <strong>de</strong> neoprit,<br />

Ce ne va lua la rost cam tare,...<br />

De-om tropăi toţi din picioare!<br />

Nu regretăm o aşteptare,<br />

Din care-am învățat uimit:<br />

Cu dansul nu e <strong>de</strong> glumit!!<br />

De fapt el ţine totu-n loc,<br />

... luând sentimentul la noroc<br />

Aşa că-ntreb: De ce iubim<br />

Când ştim că o să suferim!<br />

Dar hai să tac... E primul Bal<br />

Şi totu-i încă ireal!<br />

79<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


poeziie<br />

Cornel Balaban<br />

În bahice plăceri nerodul<br />

Când a rămas făr-o leţcaie,<br />

Îndrugă laie şi bălaie<br />

Emfatic cât e <strong>de</strong> fudul.<br />

Şi sare-ndată la bătaie<br />

Când încă n-a băut <strong>de</strong>stul,<br />

E ca un câine nesătul,<br />

Şi latră, muşcă – ce potaie!<br />

De-ar fi trăit c-un veac în urmă<br />

Lângă cawboy pistolari,<br />

Îl priponeau între măgari,<br />

Ca cel mai prost măgar din turmă.<br />

Far West<br />

Te visam într-o carte <strong>de</strong><br />

vise<br />

Te visam într-o carte <strong>de</strong> vise,<br />

Erai într-un fir <strong>de</strong> trifoi<br />

Cu trei foi, că a patra murise<br />

În speranţa cu mugurii goi.<br />

Floarea florii apoi se <strong>de</strong>sprinse,<br />

Lăsa vântul uşor un suspin,<br />

O iubire ce-abia înflorise<br />

A fost ninsă pe cerul senin.<br />

Te visam într-o carte <strong>de</strong> vise<br />

O copilă cu pletele ninse.<br />

Nicolae Vasile<br />

De un<strong>de</strong>va, <strong>de</strong>odată,<br />

din vis a apărut,<br />

o doamnă minunată<br />

şi iar a dispărut!<br />

De un<strong>de</strong> vine, Doamne,<br />

ce are ea <strong>de</strong> spus?<br />

De ce nu stă odată?<br />

Să spună ce-i <strong>de</strong> spus!<br />

Mister <strong>de</strong>stul <strong>de</strong>asupra ei,<br />

sub ea, multe mistere,<br />

care e viaţa dumneaei?<br />

Mulţi pot să dispere!<br />

Are ea plină viaţa sa,<br />

Cu bune şi cu rele?<br />

Ce ar putea aştepta<br />

din gândurile mele?<br />

Cum aş putea să o cunosc,<br />

să-i fiu cât mai aproape?<br />

Aş face tot ce-i omenesc,<br />

aş trece ţări şi ape!<br />

Nu fă nimic, chiar <strong>de</strong>-ai putea,<br />

a noastră este, <strong>de</strong> la ţară,<br />

nu va pleca <strong>de</strong>finitiv,<br />

aici ar vrea să moară.<br />

Femeia din vis<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 80


poeziie<br />

Ai ei au fost mulţi la părinţi,<br />

aveau doar pe cer stele,<br />

luptau cu micile lor frunţi,<br />

cu ale lumii rele.<br />

N-aveau pământ în<strong>de</strong>ajuns,<br />

n-aveau nici grajd, nici casă,<br />

cu greu aveau loc să stea jos,<br />

când se-aşezau la masă.<br />

Ea, avea suflet pentru toţi,<br />

acas', pe câmp, la şcoală,<br />

îi ajuta pe fraţi şi pe părinţi,<br />

<strong>de</strong> foame să nu moară.<br />

La şcoală, mereu i-a plăcut,<br />

ve<strong>de</strong>a-n aceasta şansa,<br />

s-o ia mereu <strong>de</strong> la-nceput<br />

şi să-şi ajute casa.<br />

A crescut prin învăţare,<br />

cât alţi şapte la un loc,<br />

şi-a construit a ei cărare,<br />

n-a luat viaţa ca pe-un joc.<br />

I-a sprijinit întâi pe-ai săi,<br />

dorea şi pe alţii să-i ajute,<br />

pe cât <strong>de</strong> greu i-a fost ei,<br />

doar munca o făcea să uite.<br />

Să facă bine unor amărâţi,<br />

a încercat chiar multe,<br />

gândindu-se la cazul ei,<br />

când mulţi au vrut s-ajute.<br />

Viaţa o luă <strong>de</strong> la-nceput,<br />

îi cam venise timpul,<br />

familie nouă şi-a făcut,<br />

aşa cum cere Sfântul.<br />

Aşa cum însă Domnu’ a dat,<br />

un soţ, copii, o nouă casă,<br />

tot astfel Domnu’ a şi luat,<br />

pierzând tot din cealaltă.<br />

De ajuns au fost doar câţiva ani,<br />

ce au părut cât veacul,<br />

să îngroape tot, părinţi şi fraţi,<br />

că nu le-a găsit leacul.<br />

E dureros, dar aşa-i dat,<br />

să mergi-nainte făr-ai tăi,<br />

şi lacrimile i-au secat,<br />

cu gândul după ei.<br />

Avea însă soţ şi copii,<br />

ce îi umpleau tot traiul,<br />

avea şi muncă şi i<strong>de</strong>i,<br />

viaţa-i era ca Raiul.<br />

Lor, atunci, nu le păsa prea mult,<br />

căci comunismul ajuns cât bradul,<br />

<strong>de</strong>venea tot mai <strong>de</strong> temut,<br />

cuprinzând totul, precum Iadul.<br />

Pe lângă noi, sau printre noi,<br />

poate chiar şi-năuntrul nostru,<br />

au apărut tovarăşi, îşi ziceau ei,<br />

ca să ne pună la toţi căpăstru.<br />

La unii au vrut şi n-au putut,<br />

alţii şi l-au pus singuri,<br />

ne-au luat şi ce n-am avut,<br />

rămăsesem doar cu gânduri.<br />

Ei, i-au luat soţul <strong>de</strong>geaba,<br />

a lovit-o din nou soarta,<br />

i-a luat suflul, i-a luat traiul,<br />

i-a lăsat nimic şi viaţa.<br />

N-a avut <strong>de</strong> astă dată<br />

altă cale, alt temei,<br />

81<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


poeziie<br />

doar să lupte cu toţi alţii<br />

ca să-i apere pe-ai ei<br />

Şi-a folosit din plin mintea,<br />

muncă multă şi i<strong>de</strong>i,<br />

a ieşit iar la lumină,<br />

atât ea cât şi ai ei.<br />

A făcut, atunci, <strong>de</strong> toate,<br />

în ţară şi peste mări,<br />

culegându-şi multe roa<strong>de</strong><br />

cu ale inimii bătăi.<br />

A muncit în slujba multor,<br />

apărând oameni sărmani,<br />

a pus suflet, a pus dor<br />

să le <strong>de</strong>a hrană şi bani.<br />

Mai se întorcea prin ţară<br />

pentru prieteni şi nepoţi,<br />

să lupte la ea acasă<br />

cu neghiobi şi cu netoţi.<br />

Aceştia nu vroiau s-audă<br />

cum este prin alte părţi,<br />

ei ţara vroiau s-o lase<br />

la amante şi la hoţi.<br />

Am zărit-o în mulţime,<br />

părea că e din altă lume,<br />

îmi venea mereu a spune,<br />

nu-i reală, e-o minune!<br />

I-am trimis un fir <strong>de</strong> gând,<br />

fără urmă <strong>de</strong> speranţă,<br />

s-a întors ceva lumină,<br />

m-a lovit direct în faţă.<br />

Şi aşa mi-a umplut gândul,<br />

<strong>de</strong> creaţii, <strong>de</strong> mister,<br />

câte-un pic, cu a mea fiinţă,<br />

începusem chiar să sper.<br />

Am muncit mult împreună<br />

să creăm, să concepem,<br />

pentru un strop <strong>de</strong> lumină,<br />

chiar până la „Da”-ul suprem.<br />

Să lăsăm misterul nepătruns,<br />

să existe, când apare,<br />

un cuvânt ar fi <strong>de</strong>ajuns,<br />

şi atunci totul ar dispare.<br />

Din nou a bătut-o Domnul,<br />

i-a luat tot ce avea,<br />

orice om ar ceda poate,<br />

dar, în niciun caz, nu ea.<br />

Acum, şi-a ajutat copiii,<br />

pe care nu-i putea lăsa,<br />

să lupte singuri cu criza,<br />

atâta timp cât ea trăia.<br />

O îndârjire măreaţă<br />

umplea tot sufletul ei,<br />

pentru copii, pentru casă<br />

s-ar întoarce şi-n bor<strong>de</strong>i.<br />

Ar duce-o luptă tenace,<br />

un<strong>de</strong> o fi şi cum o fi,<br />

nu-i ruşine, orice-ai face,<br />

ajutându-i pe copii.<br />

Doamne, ca să fie bine,<br />

fă minunile ce ştii,<br />

dă copiilor <strong>de</strong> toate,<br />

să aibă şi ei copii!<br />

Doamne, însa-n viaţa asta,<br />

ce ne sfătuieşti pe noi?<br />

Să trăim doar pentru alţii,<br />

s-aşteptăm viaţa d’apoi?<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 82


poeziie<br />

Să fim mereu în umbra crucii,<br />

este oare tot ce ne dorim?<br />

Dă-ne, Doamne, viaţă lungă<br />

să apucăm şi să trăim!<br />

Să ne întoarcem la ţară<br />

printre vie, flori, găini,<br />

să nu avem nicio teamă<br />

când ne murdărim pe mâini.<br />

Să avem o masă mare,<br />

să nu fim numai noi doi,<br />

şi să aibă locuri multe,<br />

mai numeroase ca noi.<br />

Apoi, seara pe terasă,<br />

<strong>de</strong> data asta doar noi,<br />

să uităm <strong>de</strong> toată lumea,<br />

<strong>de</strong> necazuri, <strong>de</strong> nevoi.<br />

Să gândim numai la bine,<br />

să privim tăcuţi spre cer,<br />

să păstrăm pe veşnicie<br />

al visului profund mister.<br />

Vasile Ionac<br />

Sunetul luminii<br />

Îmbrăcată-n lumină senină,<br />

zăpada pășește singură pe sub tălpi;<br />

poate mă aștepți într-o sosire,<br />

poate mă rătăcești într-o iubire.<br />

purtând surâsul ca pe o haină <strong>de</strong> gală,<br />

ești mai frumoasă <strong>de</strong>cât orice cântec<br />

pe care l-aș putea imagina visându-te.<br />

pentru că sunt îndrăgostitit,<br />

aleg cuvintele înainte <strong>de</strong> a le auzitrebuie<br />

să-ți semene,<br />

lustruind cu sărutul<br />

șoaptele pe care le-aș putea spune,<br />

știu că a<strong>de</strong>vărul nu este <strong>de</strong>cât o oglindă<br />

a ceea ce simți.<br />

tu locuiești pe continentul îngerilor?<br />

ești rudă <strong>de</strong> sânge cu primăvara?<br />

sau vrei doar să-mi arăți<br />

cu cine seamănă clipa <strong>de</strong> fericire?<br />

Abstract Nu<strong>de</strong> by Leslie Dycke<br />

acum știu:<br />

nu, nu se pot numai întâmpla<br />

atâtea intersectări între sufletul meu<br />

și ființa ta<br />

fără știrea lui Dumnezeu!<br />

83<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


poeziie<br />

Iuliana Radu<br />

frunzărind o zi <strong>de</strong> iarnă<br />

Doina Barca<br />

Dansul stelelor<br />

Sfințite can<strong>de</strong>labre ale nopții<br />

Stelele <strong>de</strong> jar în jocul lor,<br />

ne-au amăgit că ne vor schimba sorții,<br />

Ca eu și tu să fim nemuritori.<br />

frumuseţea este timp nesaturat<br />

foşnind uşor<br />

eliberat<br />

un pui pe marginea cuibului<br />

cu aripi neînvăţate să zboare<br />

guşti din ea şi te laşi în voia unei bazaconii<br />

prin ferestre<br />

nestingherite cioburi din ceaşca universului<br />

iarna pe ulița<br />

culori<br />

ameţesc ţurţuri <strong>de</strong> aur<br />

urme <strong>de</strong> sanie<br />

<strong>de</strong> paşi<br />

coji <strong>de</strong> portocale în jurul omului<br />

dimineaţa <strong>de</strong> zăpadă<br />

ce cre<strong>de</strong>ai? bătrâneţea are sub şubă<br />

toate zvonurile copilăriei<br />

fiecare aduce din cămară<br />

Și-n dansul lor cu unduiri sublime,<br />

Ne-a amețit ducându-ne în ceruri...<br />

Iar noi cu însușiri divine,<br />

Mergeam pe cărăruia dintre doruri.<br />

Beatitudinea ce o simțeam,<br />

Ne-a dat curaj nebun <strong>de</strong>-a ne uni,<br />

Și fără nouri,fără cer și stele,<br />

Striveam tristeți în fiecare zi.<br />

Nu mai doream să fim nemuritori,<br />

nici să cre<strong>de</strong>m în însușiri divine,<br />

Doream doar viața s-o putem trăi,<br />

Ca-ntr-o poveste..... eu, cu tine!<br />

Să privim pomii care dau în floare,<br />

cu-aroma lor <strong>de</strong> bucurii,<br />

că eşti romanţa mea nepieritoare,<br />

buchetul meu <strong>de</strong> melodii.<br />

ziua aprinsă<br />

în aşteptări<br />

proaspăta emoţie<br />

ne<strong>de</strong>spachetată<br />

face o gălăgie infernală<br />

halou<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 84


poeziie<br />

Maria Călinescu<br />

Ionescu Ion<br />

foşnetul cuvintelor<br />

în straie <strong>de</strong> speranţe<br />

din universul<br />

tăcut al gândului<br />

urcă în spirală<br />

timpul veşniciei<br />

izvorăsc din geana lunii<br />

priviri incan<strong>de</strong>scente<br />

pe umbrele răsfirate<br />

ale gândului<br />

pierdut în îngheţul<br />

amintirilor<br />

hoinăresc în eternitatea clipei<br />

hrănesc gândul tainic<br />

cu neuitarea<br />

din rastelul lacrimilor<br />

acoperite cu pânza visării<br />

cu fire frânte<br />

acopăr trecutul<br />

aleg lumina<br />

subconştient scorojit<br />

<strong>de</strong> ar<strong>de</strong>rile sortirii<br />

ridică ultima baricadă<br />

a oglindirii <strong>de</strong> sine<br />

eliberează<br />

pulsul respiraţiei<br />

din gândul <strong>de</strong> mâine<br />

croieşte zboruri efemere<br />

în oceane<br />

<strong>de</strong> lumină.<br />

Aleg lumina<br />

Trunchiul meu s-a umplut <strong>de</strong> inele,<br />

Am ajuns stejar bătrân,<br />

Bat viscole prin frunzele mele,<br />

Iernile-mi fură frunză din sân.<br />

Poate-or mai veni primăveri cal<strong>de</strong>,<br />

Să-nfrunzesc în haină nouă,<br />

Inelele mele aș vrea să se scal<strong>de</strong><br />

Prin ploi <strong>de</strong> vis și prin rouă.<br />

Îmi număr anii, nu îi ascund,<br />

Mi-e greu piciorul, mă doare o mână,<br />

Argint a trecut prin părul cărunt<br />

Și rădăcina îmi e bătrână.<br />

M-am ascuns a<strong>de</strong>sea-n cuvânt<br />

Mi-au plăcut nopțile cu lună,<br />

Am plutit fericit pe aripi <strong>de</strong> vânt,<br />

Am avut iubirea cunună.<br />

Inele<br />

Aș vrea viață să te <strong>de</strong>smierd<br />

C-un mănunchi <strong>de</strong> mărgăritare,<br />

Ce mult te-am iubit, <strong>de</strong> ce să te pierd,<br />

Coșmarul morții mă doare…<br />

85<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


poeziie<br />

Ionescu Stejărel<br />

nu sunt <strong>de</strong> vină stelele<br />

că cerul este acoperit<br />

înseamnă că atunci ielele<br />

în dansul nopţii n-au venit,<br />

Bună dimineaţa<br />

Cătălina Munteanu<br />

înlănţuiri sacadate <strong>de</strong><br />

închipuire<br />

nu sunt <strong>de</strong> vină stelele<br />

că afară este frig şi ceaţă<br />

dar zgribulite albăstrelele<br />

ne dau iar „Bună Dimineaţă”,<br />

şi nu e <strong>de</strong>vină nici luna<br />

căci soarele a răsărit<br />

în dimineaţa în care nebuna<br />

la soare îi spune „Bun Venit”<br />

vrând să escala<strong>de</strong>z<br />

dincolo <strong>de</strong> timp<br />

mă rătăcesc uneori<br />

pe muchiile cărţii<br />

trimiţi în cale atunci<br />

toate literele<br />

care se încing în horă<br />

şi mă cuprind<br />

într-o îmbrăţişare <strong>de</strong> cuvinte<br />

se caţără<br />

pe umerii mei<br />

<strong>de</strong>venind stihuri înaripate<br />

şi mă poartă<br />

dincolo <strong>de</strong> închipuire<br />

în gândurile tale<br />

poem golit <strong>de</strong> preju<strong>de</strong>cată<br />

bătaia inimii<br />

dintre respiraţiile verbului<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 86


fforum cronopediian<br />

Victor Martin<br />

Traducătorul român<br />

În ultimul timp,<br />

sintagma „traducător,<br />

trădător” a <strong>de</strong>venit tot mai<br />

actuală. Nu din cauză că<br />

s-ar citi mai mult, ci<br />

pentru că, paradoxal, se<br />

publică mai mult.<br />

Editurile funcţionează pe principiul<br />

C.A.P.-urilor. Când nu mergea sectorul<br />

vegetal, se luau bani <strong>de</strong> la sectorul<br />

zootehnic. Când nu era producţie mare <strong>de</strong><br />

grâu, se luau bani <strong>de</strong> la legumicultură, iar<br />

când vacile nu dă<strong>de</strong>au lapte, se<br />

compensau pier<strong>de</strong>rile prin vânzarea lânii <strong>de</strong><br />

aur <strong>de</strong> pe oi.<br />

Exact aşa e şi în domeniul editorial; o<br />

carte care se vin<strong>de</strong> bine, contrabalansează<br />

pier<strong>de</strong>rile cu publicarea unei alte cărţi. E un<br />

marketing primitiv, dar merge. Nici o editură<br />

nu dă faliment. Pentru ca acest<br />

contrabalans să fie eficient, e nevoie <strong>de</strong><br />

multe titluri, din ce în ce mai multe titluri,<br />

fiind o afacere bazată pe statistică.<br />

E mo<strong>de</strong>lul economic general<br />

românesc, bazat pe <strong>de</strong>turnări <strong>de</strong> fonduri <strong>de</strong><br />

la un minister la altul, <strong>de</strong> la un sector la<br />

altul, până când toţi banii îşi pierd urma.<br />

Pentru că nimeni nu e orb să nu vadă<br />

că producţia <strong>de</strong> carte românească nu se<br />

vin<strong>de</strong>, se cer traducătorilor tot mai multe<br />

traduceri.<br />

Un autor român cere prea mult, nu<br />

pentru că editorul are bani, ci pentru că el,<br />

scriitorul, n-are. În acest fel, încet, dar sigur,<br />

producţia autohtonă <strong>de</strong> calitate începe să<br />

<strong>de</strong>a semne <strong>de</strong> suferinţă, iar această lungă<br />

suferinţă va duce la că<strong>de</strong>rea culturii<br />

române. Mai mult <strong>de</strong>cât lucrurile banale,<br />

produse <strong>de</strong> români, se peferă ca acestea<br />

să fie banalizate, la preţuri superioare, <strong>de</strong><br />

autori străini.<br />

Banii la bani trag şi, abia atunci când<br />

ai acumulat o grămadă <strong>de</strong> premii şi bani,<br />

încep să mergă şi vânzările, lucru <strong>de</strong>loc<br />

anticipabil pentru cartea românească.<br />

Foarte puţini ştiu că un stat se poate<br />

salva prin cultură, mai mult <strong>de</strong>cât prin sport<br />

sau agricultură, mai ales când face parte<br />

dintr-un conglomerat politic, cum este<br />

Uniunea Europeană. Traducerile cărţilor<br />

nostre şi promovarea peste hotare sunt<br />

făcute tot <strong>de</strong> noi şi sunt un <strong>de</strong>zastru. În<br />

absenţa unei creşteri economice calitative,<br />

care să susţină cultura, UE ne acceptă, dar<br />

ca simplă piaţă pentru ce fac ei <strong>de</strong> slabă<br />

calitate. Cercul se închi<strong>de</strong>; noi nu dăm cărţi<br />

<strong>de</strong> calitate pentru că se vând mai bine<br />

cărţile lor <strong>de</strong> slabă calitate, iar traducerile<br />

scriitorilor lor mediocrii se vând la noi<br />

pentru că nu avem o producţie <strong>de</strong> carte<br />

performantă. Economic, dar şi cultural, nu<br />

putem ieşi din dilema asta mai veche <strong>de</strong><br />

2000 <strong>de</strong> ani.<br />

Iugoslavia, la în<strong>de</strong>mnul lui Tito, a<br />

căutat să facă bani din cultura altora, şi-a<br />

cam pierdut i<strong>de</strong>ntitatea, şi, în final, s-a<br />

văzut ce a păţit. Acum, e rândul nostru să<br />

ne întregim cunoştinţele din ceea ce se<br />

scrie aiurea, în afara ţării. Pentru asta, ne<br />

trebuie cât mai mulţi traducători.<br />

Traducătorii sunt fel <strong>de</strong> fel, <strong>de</strong> la<br />

traducători buni <strong>de</strong> cărţi slabe la traducători<br />

proşti <strong>de</strong> cărţi bune, <strong>de</strong> la traducători<br />

meseriaşi, cunoscători din interior ai nişei<br />

pe care o slujesc, la traducători „buni la<br />

toate”, neexcelând prin nimic concret, <strong>de</strong> la<br />

traducători care ştiu bine sintaxa limbii<br />

române la traducători un<strong>de</strong> pluralul<br />

„pârâurile” e ceva obişnuit, <strong>de</strong> la traducători<br />

87<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


fforum cronopediian<br />

care acceptă noile reguli introduse în limba<br />

română la revoluţionarii <strong>de</strong> subsol care se<br />

opun cu o vehemenţă <strong>de</strong>mnă <strong>de</strong> o cauză<br />

mai bună scrierii cu „î” din „a”, <strong>de</strong> la<br />

traducători care lucrează repe<strong>de</strong> şi bine la<br />

cei care se chinuie, <strong>de</strong> la traducători care<br />

trăiesc dintr-o astfel <strong>de</strong> activitate la cei care<br />

tălmăcesc din plăcere, având o altă<br />

meserie ca sursă <strong>de</strong> câştig etc.<br />

O mie <strong>de</strong> feluri <strong>de</strong> traducători<br />

generează o mie <strong>de</strong> feluri <strong>de</strong> traduceri.<br />

Criteriile sunt foarte clare; pot fi<br />

traducători care, chiar şi amatoristic, fac<br />

treabă bună sau nu, pot fi traducători<br />

profesionişti care, sub spectrul b<strong>anul</strong>ui şi al<br />

ameninţării zilei <strong>de</strong> mâine, traduc fără nerv<br />

literar şi lingvistic sau nu. Unii traducători<br />

sunt influenţaţi <strong>de</strong> idiomul <strong>de</strong> acasă şi avem<br />

exemplele folosirii în exces a perfectului<br />

simplu sau topica limbii ruse.<br />

În faţa cererii exacerbate, oamenii<br />

care ştiu o limbă străină, mai ales <strong>de</strong><br />

circulaţie internaţională, fac să duduie<br />

producţia <strong>de</strong> traduceri. Traducătorii <strong>de</strong>vin<br />

din ce în ce mai mulţi şi, firesc, din ce în ce<br />

mai neprofesionişti. Avem tot mai mulţi<br />

oameni fără valoare, dar, în replică, au<br />

apărut şi oamenii <strong>de</strong> doi lei, traducătorii.<br />

Unii au venit direct <strong>de</strong> la strung. Foarte<br />

puţini intuiesc ce ar merge la public. Unora<br />

li se vâră cărţile pe gât, <strong>de</strong> către editor, la<br />

tradus.<br />

O politică foarte insidioasă <strong>de</strong><br />

promovare a producţiilor proprii, este ca<br />

traducătorul să pose<strong>de</strong> şi o rubrică <strong>de</strong><br />

cronici literare în vreo revistă <strong>de</strong> succes sau<br />

pe vreun site mai vizitat.<br />

Atunci când scriitorul încearcă să iasă<br />

la liman, traducând şi cărţile confraţilor din<br />

străinătate, se discreditează ca autor; e<br />

imposibil să nu încolţească în mintea<br />

cititorului faptul că acesta poate valorifica<br />

„superior” cele traduse. Influenţa lui Dante<br />

Alighieri sau Hei<strong>nr</strong>ich Heine asupra<br />

traducătorilor lor, doi mari clasici români ai<br />

secolului XIX, e arhicunoscută.<br />

În <strong>de</strong>şertul traducerilor făcute în<br />

grabă, chiar şi aurifer, firul <strong>de</strong> nisip nu are<br />

nici o valoare. Din cauza asta, nu se prea<br />

mai citeşte; ca să citeşti, îţi trebuie curajul<br />

prostului şi nu s-a văzut încă prost citind.<br />

Sunt regiuni întregi din ţară, un<strong>de</strong>, din<br />

cauza grijii faţă <strong>de</strong> sine, s-a ajuns la<br />

performanţa <strong>de</strong> a nu se mai citi nici măcar<br />

traduceri uşurele. În expansiune azi,<br />

traducătorii vor da înapoi sau se vor<br />

reprofila; negociatori ai lumii <strong>de</strong> mâine, ei<br />

lucrează cu valorile lumii <strong>de</strong> azi, aşa cum<br />

sunt, bune sau rele.<br />

Ca să fie vaccin contra prostiei,<br />

traducerea nu trebuie să fie proastă.<br />

Tradusă în mii <strong>de</strong> feluri, chiar şi Biblia se<br />

în<strong>de</strong>părtează <strong>de</strong> textul iniţial.<br />

Atâta timp cât copyright-ul are un preţ<br />

din ce în ce mai mic, în străinătate fiind<br />

inflaţie <strong>de</strong> autori şi cărţi <strong>de</strong> mâna a treia, şi<br />

costurile <strong>de</strong> producţie ale unui exemplar<br />

nefiind <strong>de</strong>parte <strong>de</strong> costurile cu hârtia şi<br />

tiparul, nu e nici un pericol ca editurile să<br />

<strong>de</strong>a faliment. Traducătorii sunt prost plătiţi,<br />

dar compensează prin numărul mare <strong>de</strong><br />

cărţi traduse în grabă. Foarte puţini sunt<br />

aceia care tălmăcesc romane pe bandă<br />

rulantă la o calitate superioară. Cei mai<br />

mulţi dau rasol, cantitatea trădând chiar şi<br />

trădătorii.<br />

Pe <strong>de</strong>-o parte, traducătorii tră<strong>de</strong>ază<br />

cultura română împingând-o în <strong>de</strong>rizoriu,<br />

prin simpla prezenţă. Pe <strong>de</strong> altă parte,<br />

traducătorii tră<strong>de</strong>ază cultura altor ţări, prin<br />

grabă cu care abor<strong>de</strong>ază problema,<br />

producând la kilogram.<br />

Deocamdată, traducătorii trebuie să<br />

mănânce şi ei o pâine; pâinea scriitorului<br />

român.<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 88


poeziie<br />

Victor Martin<br />

Olguţa Trifan<br />

Mania candorii<br />

Hazard<br />

Libertatea nu ne poate da lapte;<br />

poate Statuia Libertăţii.<br />

În alergarea aceasta nebună după nebuni,<br />

orice piatră preţioasă aruncată din sac<br />

e o pauză <strong>de</strong> libertate.<br />

Fiecare nebun îşi construieşte propria statuie;<br />

a libertăţii lui,<br />

fluturând cu mândrie patriotică<br />

limba română cu tricolor,<br />

un fel <strong>de</strong> foaie ver<strong>de</strong> <strong>de</strong> la noi<br />

mi-am luat merce<strong>de</strong>s cu boi.<br />

Organizaţiile fără nici un profit<br />

<strong>de</strong> timp real<br />

ne <strong>de</strong>schid uşa <strong>de</strong> la fereastră;<br />

guguştiucii, ca fazanii, zboară lin,<br />

în cioc poartă calen<strong>de</strong> româneşti,<br />

ridicând banalul la paroxism.<br />

Suntem băgaţi în puşcării spre a nu fi uitaţi,<br />

suntem ucişi în bătăi <strong>de</strong> mandoline,<br />

lecturăm ca orbul biblia mutului,<br />

ne iubim cu pistolul în mână.<br />

Căzuţi în somnul pătratului,<br />

implementăm tirania cireşului în floare la ureche<br />

în dictatura vorbei goale.<br />

Şapte <strong>de</strong>stine, legate cu sfori,<br />

pe o tristă tablă <strong>de</strong> şah,<br />

a hazardului, spre faptă <strong>de</strong> îngeri,<br />

porniţi să aducă lumină, în slabe pâlpâiri,<br />

s-au înălţat, cu speranţă, în azurul senin.<br />

Ochii spre cer, visul s-a frânt, aripi-ngheaţă,<br />

jertfă umană în chip negândit, <strong>de</strong>stinul e rege<br />

pe trista tablă <strong>de</strong> şah, ce sforile-şi trage.<br />

Iată-l pe cel care, odată, spunea că:<br />

„Piloţii nu mor, mai fac un ultim zbor”,<br />

se-nalţă, acum, spre cer in „ultim zbor”<br />

alături <strong>de</strong> floarea <strong>de</strong> crin, legaţi prin <strong>de</strong>stin,<br />

<strong>Aur</strong>a, le fie zborul lin!<br />

În Apuseni, dangăt <strong>de</strong> clopote răsună,<br />

noian <strong>de</strong> întrebări vor fi şi-acum fără răspuns.<br />

Se putea, Doamne, face mai mult?<br />

Gem, cu durere spre cer, ochii aţintiţi în pământ.<br />

89<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


poeziie<br />

Cristian Ţîrlea<br />

Cristian Cruţi<br />

Cre<strong>de</strong>am plaja, doar, a mea,<br />

ieșisem să usuc ceva plâns...<br />

– Tati, mi-a fost dor <strong>de</strong> tine!<br />

Mi se cățără în brațe,<br />

greu <strong>de</strong> lacrimi.<br />

O copilă „ninsă”<br />

se-apropie,<br />

ochi, sărutând tristeți:<br />

– tatăl lui<br />

se așeza în „Lotus”,<br />

ca Dumneavoastră.<br />

Să nu-i spuneți,<br />

e prea fericit!<br />

A doua zi, pe plajă,<br />

la vânturat amar:<br />

– știu că nu ești tati,<br />

dar să nu-i spui,<br />

e prea supărată!<br />

– Ia-o <strong>de</strong> mână!<br />

Recită-i „Floare albastră”,<br />

fără ultimul vers!<br />

Copil mare<br />

De-ncerci o viață s-o <strong>de</strong>zlegi<br />

În șiruri lungi <strong>de</strong> socoteli,<br />

Ori în lumini cu umbre-ntregi<br />

Zădărnicia s-o înșeli,<br />

Nimicului <strong>de</strong>-ncerci cumva<br />

Să-i pui aripi <strong>de</strong> zbor celest,<br />

Nimic măreț nu va urma,<br />

Totul se-mparte-n mod funest.<br />

În toate,zbucium lung găsești,<br />

Iar anii făr' <strong>de</strong> capăt par,<br />

Și râzi și plângi și obosești,<br />

Și în uitări toate dispar.<br />

Privind spre locul cel <strong>de</strong> sus,<br />

Încerci în multe împlinire.<br />

Toate-s fantasme care nu-s<br />

Decât prilej <strong>de</strong> amăgire.<br />

O scânteiere vagă,pală,<br />

Într-o ruptură <strong>de</strong> argilă,<br />

Se stinge-n lupta pentru fală<br />

Uitând condiția-i umilă.<br />

Per<strong>de</strong>le<br />

Am revăzut-o după ani<br />

cu un om la braț...<br />

acesta s-a întors:<br />

– tati?<br />

– nu, fiule,<br />

totul e speranță-n lume.<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 90


poeziie<br />

Speranță<br />

Deșartă ființă, crud <strong>de</strong>stin!<br />

Un vis fatidic în simțiri<br />

E toată trecerea! Ce chin!<br />

Nici umbră doar,din nemuriri<br />

Nu îți e soarta,că menirea<br />

E alta dată din lumină,<br />

De Cel ce toată omenirea<br />

A dat-o unui glob <strong>de</strong> tină.<br />

Ascunse legi,semne <strong>de</strong>șarte,<br />

De mult s-au șters,date-s uitării,<br />

Ca spuma valurilor sparte<br />

ce au pierdut adâncul mării.<br />

Nori grei și triști. Nori grei...<br />

negri ca visul din urmă<br />

al sinucisului,<br />

acoperă<br />

izvorul și munții.<br />

Pe cerul iluziilor<br />

o singură pasăre<br />

a mai rămas<br />

cu zboru-i singuratic<br />

și gustul lui Prometeu.<br />

Până ce va obosi și ea,<br />

până ce <strong>de</strong> sub ape<br />

va iesi<br />

alt pământ<br />

sub o boltă<br />

nu sumbră și gri și tristă.<br />

Până voi stinge-n amurg<br />

amintirea<br />

surâsului tău.<br />

Că zbaterea și ochiul plâns<br />

Niciun<strong>de</strong> azi nu te mai duce,<br />

Legați <strong>de</strong>-o vale suntem strâns...<br />

De valea-ngustă <strong>de</strong> sub cruce.<br />

Omul se-mparte-n mod funest.<br />

Nimic măreț nu va urma,<br />

Să-i pui aripi <strong>de</strong> zbor celest<br />

Nimicului <strong>de</strong>-ncerci cumva.<br />

Zădărnicia n-o înseli<br />

Nici în lumini cu umbre-ntregi,<br />

Și-n șiruri lungi <strong>de</strong> socoteli,<br />

Nu poți o viață s-o <strong>de</strong>zlegi.<br />

David Dalla Venezia – oil on canvas<br />

91<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


poeziie<br />

Atena Ivanovici<br />

Delia Feraru<br />

Translucid<br />

Mă priveai.<br />

Ochii tăi<br />

Barieră albastră<br />

Pe acel prea mult cer.<br />

Umbră erai<br />

Umbră <strong>de</strong> nor<br />

Umbră <strong>de</strong> zbor<br />

Umbră <strong>de</strong> cer pe pământ.<br />

Mă atingeai <strong>de</strong>sluşit.<br />

Umbra amprentei tale<br />

Îmi umplea aerul.<br />

O inspiram<br />

O simţeam atingând haotic<br />

Inimă, gând<br />

Inima, gând.<br />

O renegau lacrimile mele<br />

Îi redam libertatea<br />

Umbră <strong>de</strong> lacrimi curgând pe pământ.<br />

Mă priveai în ochi<br />

Dincolo <strong>de</strong> gând<br />

Te ascunsesem în inimă<br />

Ca să nu te uit<br />

Inima am strâns-o<br />

Aşternut să-ţi fie<br />

Translucid<br />

Între starturi <strong>de</strong><br />

Inima, gând.<br />

Inimă, gând.<br />

Frumusețea ta mă doare<br />

În <strong>de</strong>getul cu verighetă al minții<br />

și orice noapte lăsată pe Pământ<br />

te ascun<strong>de</strong> atât <strong>de</strong> bine<br />

în dinții ei incleștați,<br />

că trebuie să te caut mai adânc<br />

cu fiecare zâmbet înnegrit.<br />

Lithium<br />

Nu știu nimic <strong>de</strong>spre voia ta,<br />

Nici dacă exiști în afara mea,<br />

Nici îngerii nu te cunosc în șoapte,<br />

Nu te iubesc <strong>de</strong>cât în pântec.<br />

Hârtia se pătează cu esența ta invizibilă<br />

Creionul oftează larg printre umbre,<br />

Nimeni nu te poate scrie<br />

Nimeni nu te poate atinge<br />

Nimeni nu te poate creea mai bine.<br />

Și se clatină noaptea<br />

În cercuri <strong>de</strong> fum aromat,<br />

Dragostea mea absurdă renunță<br />

și mă doare <strong>de</strong>getul strivit sub frumusețea ta<br />

gigantică și pură.<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 92


proză<br />

Lucian Hisu<br />

Altă scrisoare <strong>de</strong> dragoste<br />

şi iarnă<br />

Ploaie tâmpă în miez <strong>de</strong> iarnă ce nu<br />

seamănă a nimic. Nici a toamnă, nici a<br />

primăvară, nici măcar a ea însăşi. Copacii<br />

goi par mâini <strong>de</strong>scărnate ce zgândăre cerul<br />

încercând să răvăşească norii. Nu reuşesc.<br />

Soarele nu se ve<strong>de</strong> <strong>de</strong>cât în sufletul meu<br />

răsărind din dragostea ce-ţi port. Ştii cât <strong>de</strong><br />

mult îmi place să te privesc dormind, <strong>de</strong><br />

parcă aş fi străjerul dimineţilor tale? Ştii că<br />

te iubesc aşa cum un copil îl iubeşte pe<br />

Moş Crăciun? Cred în tine cu bucuria<br />

naivităţii curate, cu încre<strong>de</strong>rea în magia<br />

dragostei tale.<br />

Nesiguranţa ver<strong>de</strong>lui murdar al ierbii<br />

nu mă umple. Ciudată culoare. Parcă ierbii<br />

i-ar fi frică să răsară. Parcă ar încerca să se<br />

camufleze în altceva. Cerul a împrumutat<br />

culoarea cafelei tale cu lapte (am mai scris<br />

aşa <strong>de</strong>spre un râu, parcă). E atât <strong>de</strong> greu<br />

că striveşte lumea, înăbuşă sentimente. Cu<br />

mine nu reuşeşte. Îl cunosc <strong>de</strong> pe vremea<br />

când era albastru, <strong>de</strong>ci nu mă poate<br />

surprin<strong>de</strong>.<br />

Culorile s-au rătăcit prin ceaţa asta<br />

imposibilă, amestecându-se, estompânduse,<br />

abrutizându-se parcă. Nu mai regăsesc<br />

nicăieri galbenul părului tău, fuior <strong>de</strong><br />

împletit gânduri. Nu mai regăsesc nicăieri<br />

ver<strong>de</strong>le important şi impozant al ochilor tăi<br />

în care înoată gândurile tale şi sufletul meu.<br />

Nici uimirea zăpezilor n-o mai găsesc. Doar<br />

mirarea dragostei ce-mi porţi şi minunea<br />

dragostei ce-ţi port.<br />

Case cu hornurile părăsite <strong>de</strong> fum.<br />

Nici frigul nu ne caută să ne putem încălzi<br />

la flacăra dorurilor din noi şi atunci flăcările<br />

ne mistuie. Nici brazii nu mai par brazi fără<br />

iarnă. Nici oamenii, oameni. Parcă sunt<br />

maşini simulând trăiri. Aşa par. Ştiu că nu e<br />

aşa, dar asta păr acum. Ciudată iarnă,<br />

ciudată vreme. Stranii vremuri. Aproape ai<br />

zice că dragostea nu mai poate exista.<br />

Dacă n-aş simţi-o aşa aş zice. Curând ne<br />

vom îmbolnăvi <strong>de</strong> astenie <strong>de</strong> iarnă. Curând,<br />

dacă nu ne îmbolnăvim <strong>de</strong> dragoste. Asta e<br />

singura boală din lume la care dacă s-ar<br />

găsi leac aş refuza să-l iau. Refuz să mă<br />

vin<strong>de</strong>c <strong>de</strong> dragoste. Nici <strong>de</strong> iarnă nu vreau<br />

să mă vin<strong>de</strong>c, dar asta nu mai <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong><br />

mine. Poate o fugă până la pol m-ar ajuta.<br />

Dar dacă dau <strong>de</strong> Moş Crăciun? Dacă mă<br />

întreabă <strong>de</strong> vreo dorinţă? Cum să-i spun că<br />

dorinţa mea e să fiu bolnav în continuare <strong>de</strong><br />

dragostea <strong>de</strong> tine împărtăşită?<br />

Of, ce iarnă obositoare tocmai pentru<br />

că nu e iarnă. Ianuarie <strong>de</strong>şănţat, <strong>de</strong>zbrăcat,<br />

zbârcit. Ianuarie ca un noiembrie îmbătrânit<br />

înainte <strong>de</strong> vreme. Noroc cu dorurile ce mă<br />

rostogolesc şi mă acaparează. Dorurile<br />

mele <strong>de</strong> tine toată şi <strong>de</strong> toate ale tale. De<br />

pielea ta ca ghioceii <strong>de</strong> martie, <strong>de</strong><br />

mângâierile tale ca adierile <strong>de</strong> aprilie, <strong>de</strong><br />

ochii tăi că ver<strong>de</strong>le <strong>de</strong> mai, <strong>de</strong> buzele tale<br />

ca macii <strong>de</strong> iunie, <strong>de</strong> părul tău ca grâul <strong>de</strong><br />

<strong>iulie</strong>, <strong>de</strong> zâmbetul tău ca soarele <strong>de</strong> <strong>august</strong>,<br />

<strong>de</strong> mirosul tău ca fânul cosit în septembrie,<br />

<strong>de</strong> gustul tău că merele în octombrie, <strong>de</strong><br />

lacrimile tale ca ploile în noiembrie, <strong>de</strong><br />

bucuria ta ca sărbătorile în <strong>de</strong>cembrie. Doar<br />

ianuarie m-a trădat, iar pe februarie îl aştept<br />

neîncrezător. Poate...<br />

Să-ţi tihnească dragostea mea şi dorul<br />

<strong>de</strong> mine. Să avem zăpezi în suflet şi<br />

sărbători în inimă în fiecare clipă a iubirii<br />

noastre.<br />

93<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


proză<br />

Petre Ioan Creţu<br />

(Fragment)<br />

Aripi frânte<br />

I.<br />

P putea fi consi<strong>de</strong>rat, fără pic <strong>de</strong><br />

tăgadă, prototipul ratatului cu ştaif. Un<br />

bărbat trecut bine şi <strong>de</strong> a doua şi <strong>de</strong> a treia<br />

tinereţe, <strong>de</strong> fapt cu un picior <strong>de</strong> mult vârât<br />

în groapă, înalt şi slab, puţin adus <strong>de</strong> spate,<br />

părul scurt, încărunţit <strong>de</strong> timpuriu, <strong>de</strong>getele<br />

lungi erau ușor strâmbe şi îngălbenite <strong>de</strong><br />

tutun. Ochii-i erau calzi şi umezi şi încă vii.<br />

Poate prea vii. O lumină magică se<br />

prelingea din ei. P era posesorul unei<br />

inteligenţe cu mult peste medie, dacă nu ar<br />

fi ratat m-aş fi hazardat să-l consi<strong>de</strong>r o<br />

minte strălucită. Un intelectual <strong>de</strong> provincie,<br />

puţin prăfuit, fără haz, dar mintos.<br />

Dumnezeu i-a hărăzit lui P întâmplări care<br />

nu pot fi cuprinse într-o singură viaţă. Se<br />

spune că trenul vieţii este doar unul şi se<br />

poate întâmpla ca să nu vină la peronul tău<br />

niciodată. Lui P i-au trecut o mulţime <strong>de</strong><br />

trenuri prin faţă, în care n-a catadicsit să se<br />

urce. Cu o nepăsare care friza nebunia.<br />

Minte multă, prostie şi mai şi. A eşuat întrun<br />

sătuc prăfuit din Bărăgan. Singur şi<br />

bolnav. Dumnezeu s-a mai uitat odată la el,<br />

i s-a făcut milă şi i-a mai dat o şansă.<br />

Degeaba. Încă mai e şi acum în acelaşi<br />

sătuc uitat <strong>de</strong> lume.<br />

– Am <strong>de</strong>venit ortodox abia dupa ce l-<br />

am citit pe Dostoievski, mi-a zis P, <strong>de</strong>și am<br />

fost creştinat ca tot ceilalţi. Ca orice minte<br />

iscoditoare am fost atras <strong>de</strong> teoriile lui<br />

Darwin. Mi-am pus o mulţime <strong>de</strong> întrebări<br />

şi, mai ales după ce am citit “Biblia hazlie”<br />

scrisă <strong>de</strong> un sovietic, normal că m-am<br />

îndoit. Nu aveam mai mult <strong>de</strong> zece ani…<br />

Întâlnirea cu el, cu multe tăceri şi<br />

vorbe nerostite, sau discuţii interminabile în<br />

contradictoriu, nu a fost <strong>de</strong>loc lejeră,<br />

dimpotrivă, am plecat cu o durere imensă în<br />

suflet. Contrariat, am început să mă<br />

interesez cine este acest P. Multe din<br />

întâmplările neverosimile mai circulă şi<br />

acum sub formă <strong>de</strong> legen<strong>de</strong>. Povestite <strong>de</strong><br />

diverşi, cu patos şi pe nerăsuflate. Mi s-a<br />

părut că este păcat ca ele să se piardă, <strong>de</strong><br />

aceea acum puteţi citi aceste rânduri.<br />

II.<br />

P îmi spunea că nu şi-a dorit să vină<br />

pe lume. Dimpotrivă. S-a împotrivit cât şi<br />

cum a putut. Deja toată lumea care asista<br />

la naşterea lui se speriase. Alergau toţi<br />

bezmetici, <strong>de</strong> colo colo. Se făcuse<br />

duminică, soarele răsărise <strong>de</strong> mult. Era un<br />

septembrie cald şi pufos.<br />

– Hai, fă, împinge, urla moaşa la<br />

tânăra ţărancă, stoarsă <strong>de</strong> puteri şi care<br />

stătea întinsă pe laviţă, cu ochii pironiţi în<br />

tavan. I se arăta Maica Domnului, acolo pe<br />

tavan. Era c-un prunc în braţe.<br />

– Este băiat, şopti stins tânăra mama.<br />

– De un<strong>de</strong> ştii, fă?<br />

– Iaca, mi se arată Maica Domnului,<br />

acolo pe tavan. Mi s-a mai arătat şi când<br />

am vrut să-l dau afară cu fusul. M-am<br />

speriat tare şi nu l-am mai dat, spuse<br />

tânăra ţărancă şi a leşinat. De sâmbătă<br />

dimineaţă stă pe spate cu ochii-n tavan.<br />

Încăpăţânat copil, îl simte, ori <strong>de</strong> câte ori se<br />

sforţează şi împinge, cum se agaţă, cum se<br />

opinteşte să nu iasă. L-ar blestema dar îi e<br />

frică <strong>de</strong> ce ve<strong>de</strong> pe tavan. Asta n-o<br />

împiedică să-i alerge tot felul <strong>de</strong> gânduri<br />

prin cap. Dintr-odată parcă toată viaţă îi<br />

trece prin faţă. Parcă ar fi la cinematograf.<br />

Stă aşa şi se uită la viaţa ei, ca şi cum ar fi<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 94


proză<br />

super-ofertă <strong>de</strong> amintiri. Ve<strong>de</strong> cât <strong>de</strong> tare e<br />

bătută şi <strong>de</strong> tac-su şi <strong>de</strong> mă-sa, să-l ia pe<br />

Nicuţă <strong>de</strong> bărbat, că are zece pogoane în<br />

Bărăgan. E mai scund <strong>de</strong>cât ea. Şi iar o<br />

bate. Îl ve<strong>de</strong> pe Mihai, cât <strong>de</strong> înalt şi frumos<br />

e. Iar o bate şi tac-su şi mă-sa. Îl ve<strong>de</strong> pe<br />

Mihai, acum e boier <strong>de</strong> oraş. Maior <strong>de</strong><br />

armată şi secretar <strong>de</strong> partid. Cum îi<br />

străluceau ochii atunci când revăzut-o. Ea<br />

era la piaţă la Obor, prin februarie, vin<strong>de</strong>a<br />

merele lui tac-su şi ţuica ei <strong>de</strong> zestre, pe<br />

<strong>de</strong><strong>de</strong>subt, era prohibiţie. Strângea bani săşi<br />

termine casa. Lui Nicuţă îi plăcea jocul <strong>de</strong><br />

cărţi şi s-au dus dracului banii <strong>de</strong> zestre.<br />

Doamne, cât <strong>de</strong> tare a iubit-o Mihai, în<br />

noaptea aia, acolo, pe lăzile cu mere. Uf,<br />

mamă, zicea mă-sa, dacă ştiam că se<br />

schimbă vremurile şi că Mihai va ajunge<br />

boier <strong>de</strong> oraş, te dă<strong>de</strong>am lui. Doamne, ce<br />

bine era acolo pe lăzi şi ce frumos mirosea.<br />

Mirosea a răşină, a fân şi a mere. Mirosea<br />

a acasă. A rămas grea după noaptea aia.<br />

L-ar fi lăsat pe Nicuţă şi ar fi păstrat şi<br />

copilul. Un<strong>de</strong> să se ducă? Acasă n-ar fi<br />

primit-o. Mai avea opt fraţi. Un<strong>de</strong> să mai<br />

vină şi ea cu plodul. Mihai i-a spus că e<br />

însurat şi că nu poate să-şi lase nevasta.<br />

Nu-l lasă partidul. A dat copilul afară cu<br />

fusul. A învăţat-o baba Daia. A auzit plânset<br />

<strong>de</strong> copil. Era în căruţă, afară din sat.<br />

– Pune caii la căruţă Nicuţă, s-o<br />

ducem la oraş, la spital. Altfel moare şi ea<br />

şi copilul, a zis moaşa.<br />

– Să scape ea, copii mai facem, zise<br />

bărbatul. A înhămat cele două iepe negre<br />

cât a putut <strong>de</strong> repe<strong>de</strong> şi a tras căruţa în faţa<br />

porţii.<br />

– Moare, fă, a zis către moaşă o babă<br />

pripăşită pe acolo, simţind cumva că e rost<br />

<strong>de</strong> colivă.<br />

– Uş cotoroanţo, ieşi din curtea mea,<br />

altfel târnuiesc bătătura cu tine. Fir-ai a<br />

necuratului, ieşi fă, piază rea, urla Nicuţă la<br />

babă, după care i-a tras un picior, cu<br />

bocancul ăla mare al lui.<br />

– Tot moare bă, tot moare. Şi chiar<br />

dacă scapă şi naşte, copchilul ăsta-i<br />

blăstămat. Alege-s-ar praful şi pulberea,<br />

huuo! De ce dai, mă, <strong>de</strong> ce dai?<br />

– Nu-ţi pune mintea cu ea, zise<br />

moaşa, hai s-o punem în căruţă mă, hai că<br />

moare-n braţele mele. Nu vezi că şi-a dat<br />

ochii peste cap?<br />

Nici n-a ieşit bine căruţa din sat când<br />

femeia a reuşit, în sfârşit, să nască. Era opt<br />

şi un sfert. Fix. Un câine urla, singur, aşa,<br />

<strong>de</strong> nebun. O lumină galbenă coborâse din<br />

cer.<br />

– În goană <strong>de</strong> cai, <strong>de</strong> frică <strong>de</strong> moarte,<br />

am venit eu pe lumea asta, mi-a zis într-o zi<br />

P.<br />

III.<br />

Copilăria lui P ar fi fost una obişnuită,<br />

dacă nu s-ar fi trezit, aşa din senin, pe la<br />

patru ani, să citească ziarul cu voce tare.<br />

Nu-şi mai aduce aminte cum a reuşit. Şi<br />

atât <strong>de</strong> mult s-au încântat ai lui, încât, în<br />

fiecare duminică, îl îmbrăcau frumos şi<br />

mergeau la ru<strong>de</strong>, sau la vecini, să le<br />

citească ziarul. Era un ziar vechi, din 53,<br />

un<strong>de</strong> se anunţa moartea lui Stalin. Vin<br />

americanii, s-a bucurat atunci Nicuţă, tac-su<br />

şi s-a îmbătat, la bufet, cu unu Dima,<br />

prietenul lui, care era omul miliţiei şi al<br />

securităţii. De mult se ţinea <strong>de</strong> capul lui<br />

Nicuţă să intre cu el în afaceri. Să vândă<br />

carne la negru, în Bucureşti, era criză mare<br />

95<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


proză<br />

şi el avea oamenii lui acolo, că merge la fix.<br />

Şi l-a convins pe Nicuţă, acum că murise<br />

Stalin, să-şi taie vaca. N-au apucat să<br />

vândă nici jumătate din vacă, când, la un<br />

avocat din Obor, i-au prins miliţia şi au făcut<br />

un an puşcărie. Noroc cu Dima, că era <strong>de</strong>al<br />

lor, altfel lui Nicuţă i-ar fi putrezit oasele<br />

la canal. Atunci s-a ales P cu dădacă,<br />

Istina, o ţigancă adusă <strong>de</strong> la munte <strong>de</strong> popa<br />

Toa<strong>de</strong>r. S-a certat cu popa şi a venit la<br />

Rodica. Dumnezeu a adus-o, că era greu<br />

fără Nicuţă, cu trei copii mici, cu câmpul, cu<br />

gospodăria, cu dările şi taxele, cu cotele şi<br />

cu banca. Din când în când, se închi<strong>de</strong>a în<br />

camera <strong>de</strong> zi şi plângea o oră întreagă, îşi<br />

uşura sufletul. De, femeie tânără şi singură,<br />

îngropată <strong>de</strong> griji şi nevoi. Noroc cu Istina,<br />

care muncea mai abitir ca un bărbat şi se<br />

ataşase <strong>de</strong> P. Avea grijă <strong>de</strong> el, o trezea pe<br />

Rodica noaptea, că plânge băiatul şi să-i<br />

<strong>de</strong>a ţâţă. Uite ce foame îi este, cum caută<br />

cu gura, hai, fă, trezeşte-te odată.<br />

– Fă, o să-ţi vorbească băiatul limbi<br />

străine, i-a zis Leana a lui Oblete lui<br />

Rodica. În timpul războiului, americanii au<br />

trântit o bombă, în miez <strong>de</strong> noapte, peste<br />

casa lui Istina, toţi au murit, numai ea a<br />

scăpat, <strong>de</strong> atunci vorbeşte o limbă numai<br />

<strong>de</strong> ea înţeleasă.<br />

În duminica Paştelui, pe P, ai lui l-au<br />

dus la biserică, cu un ou în mâna stângă,<br />

ăsta pentru a-l da popii pentru împărtăşanie<br />

şi cu ziarul ăla vechi în cealaltă mână, să<br />

vadă şi popa ce copil <strong>de</strong>ştept au şi popa şia<br />

făcut cruce. A doua zi popa era la<br />

securitate, avea şi el o fată, tot <strong>de</strong> patru ani,<br />

una Ştefania, care, la grădiniţă, îi tăia calea<br />

lui P şi îi dă<strong>de</strong>a tot felul <strong>de</strong> dulciuri, colivă,<br />

colaci, îi lega şireturile la bocanci, iarna sau<br />

sandalele, când venea vara. Era o fată <strong>de</strong><br />

treabă, cam şleampătă şi fără <strong>de</strong> noroc. S-a<br />

sinucis când a împlinit optsprezece ani.<br />

Nimeni nu a ştiut motivul. A înghiţit o sticlă<br />

întreagă <strong>de</strong> ver<strong>de</strong> <strong>de</strong> Paris.<br />

Pe o hârtie ruptă dintr-un caiet <strong>de</strong><br />

matematică, a scris o strofă dintr-o poezie a<br />

Elenei Farago:<br />

„Pentru cel care mi-a fost<br />

Pentru cel ce nu-mi mai este<br />

Visele fără <strong>de</strong> rost<br />

Leagă cântec şi poveste”<br />

Sub versuri a <strong>de</strong>senat, cu o cariocă<br />

roşie, o inimă ruptă în două, pe o bucată <strong>de</strong><br />

inimă era scris îngroşat litera P şi pe<br />

cealaltă litera Ş, iar <strong>de</strong><strong>de</strong>subt a scris, cu<br />

litere înclinate uşor spre dreapta, „te iubesc,<br />

cum nu cred că te va iubi cineva vreodată.<br />

M-ai făcut femeie fără să mă atingi, fără să<br />

mă pătrunzi şi voi rămâne o eternitate<br />

femeia ta, numai a ta. Dumnezeu îmi e<br />

martor. Mi-am dat seama că nu pot să te<br />

ajut <strong>de</strong>cât dincolo <strong>de</strong> moarte. Voi fi îngerul<br />

tău. Voi veghea tot timpul asupra ta. Iar<br />

dacă e a<strong>de</strong>vărat că ne vom reîncarna,<br />

vreau tot îngerul tău să fiu. De câte ori vei<br />

simţi o adiere în părul tău, să ştii că nu e<br />

vântul, sunt eu. De câte ori vei simţi un gust<br />

sărat pe buze, să ştii că sunt eu. Numai şi<br />

numai eu, acum când prezentul şi trecutul<br />

se împacă, <strong>de</strong>odată în mine. Te iubesc.”<br />

Popa a înnebunit săracul, umbla, aşa, prin<br />

sat, cu că<strong>de</strong>lniţa-n mâna stângă şi cu<br />

busuioc în cealaltă mână, sfinţea toţi parii<br />

pe care îi întâlnea. A mai slujit, după<br />

moartea fiicei sale, aproape un an, până<br />

când, într-o zi, la slujbă, s-a întors cu<br />

spatele la audienţă, şi-a ridicat patrafirul, şia<br />

dat pantalonii jos şi a arătat curul babelor<br />

din primul rând. L-au internat la Sapoca.<br />

După ce s-a dus popa Toa<strong>de</strong>r la<br />

securitate, a venit la Nicuţă, cu o Volgă<br />

neagră, un căpitan <strong>de</strong> securitate, Amza,<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 96


proză<br />

cum că şi-a pus băiatul să înveţe pe <strong>de</strong> rost<br />

articolul cu moartea lui Stalin. Degeaba se<br />

jura Nicuţă că n-are nicio vină, căpit<strong>anul</strong> o<br />

ţinea langa cum că e un criminal imperialist,<br />

că a vrut să se îmbogăţească, vânzând<br />

carne <strong>de</strong> vită la negru. Noroc că Miliţia e<br />

vigilentă.<br />

– Bă, cheamă-ţi lighioana aia mică,<br />

zise Amza, un ţigan scund din Bora, pe<br />

care, ţăranii din comuna Ciulniţa, l-au prins<br />

într-o noapte, imediat după război, la furat<br />

<strong>de</strong> găini, la învăţător, care avea trei găini<br />

amărâte şi ciufulite, că pe alea moţate i leau<br />

rechiziţionat ruşii. I-a luat şi ceasul <strong>de</strong> la<br />

mână.<br />

– Bine că au avut răbdare să vi-l daţi<br />

jos, i-a zis ţârcovnicul Nae. Că lui cumnatămiu<br />

i-au tăiat mâna, exact <strong>de</strong> la încheietură.<br />

După ce au scos ceasul, au azvârlit laba<br />

mâinii la câini. Ceasul îl avea <strong>de</strong> la un<br />

maior neamţ, un Atlantic <strong>de</strong> aur. I-a plăcut<br />

neamţului ţuica fiartă şi după o ulcică d-aia<br />

mică, l-a luat pe după gât şi l-a pupat pe<br />

obraji. Maiorul o rupea binişor pe<br />

româneşte, şi-a scos ceasul <strong>de</strong> la mână şi i<br />

l-a pus la mâna dreaptă. O să mă<br />

pomeneşti toată viaţa, i-a zis neamţul.<br />

Nenorocitul <strong>de</strong> cumnată-miu nu şi l-a mai<br />

dat jos niciodată, până s-a întâlnit cu ruşii<br />

ăia doi, beţi mangă. Ioo, voniucii ostolov,<br />

marte domenea. Davai ceasî! i-a zis unul<br />

dintre ruşi. Şi <strong>de</strong> atunci, cumnată-miu, îl<br />

pomeneşte întruna pe maiorul neamţ.<br />

Ceasul rău. L-a împins împieliţatul să-i<br />

fiarbă ţuică <strong>de</strong> la munte şi să mai pună şi<br />

ciuşcă în ea. Bea neamţul ţuică şi mânca<br />

gogonele murate. Că era meşter cumnatămiu<br />

ăsta, îl chema tot satul să le pună<br />

gogonele. Acum aruncă copiii cu pietre<br />

după el, sau le povesteşte sătenilor, la mat<br />

pentru o cinzeacă <strong>de</strong> ţuică, cum îi<br />

strălucea, lui, ceasul acela, în noapte, că<br />

avea cadr<strong>anul</strong> cu fosfor.<br />

L-au snopit din bătaie, pe Amza,<br />

ţăranii, l-au <strong>de</strong>zbrăcat în pielea goală, l-au<br />

uns cu untură râncedă, baba Călina a rupt<br />

o pernă <strong>de</strong>asupra capului lui Amza şi fulgii<br />

s-au lipit <strong>de</strong> untura întinsă pe el. Arăta ca o<br />

găină curentată. L-au legat în mijlocul<br />

comunei <strong>de</strong> un stâlp <strong>de</strong> salcâm uns cu<br />

păcură, special pus acolo din vremea lui<br />

Ţepeş. L-au ţinut legat şi a doua zi, în<br />

soare. Era luna lui cuptor şi secetă mare.<br />

Aerul frigea. Pentru a putea respira, ţăranii<br />

intrau, cu căţel şi purcel, în beciuri adânci.<br />

Doar în ziua aia era ceva forfotă. Aveau<br />

distracţie. Copiii făceu întrecere, care să<br />

nimerească, cu bolovani, testicolele lui<br />

Amza. Nici nu mai putea să ţipe <strong>de</strong> durere.<br />

Muştele se îngrămă<strong>de</strong>au, atrase <strong>de</strong> untura,<br />

care, acum, încinsă <strong>de</strong> soare, îi frigea<br />

pielea mai rău <strong>de</strong>cât focul. O vădană<br />

miloasă, a alungat copiii şi i-a dat ceva apă<br />

<strong>de</strong> băut. Spre seară l-au plimbat prin<br />

comună, cu mâinile legate la spate, târât c-<br />

o funie <strong>de</strong> gât, ca pe vacă. Tot <strong>de</strong> gât i-au<br />

legat o talangă. Şi l-au plimbat aşa prin<br />

toată comuna.<br />

Muierile îi dă<strong>de</strong>a cu huo, copiii,<br />

ţinându-se ciorchine <strong>de</strong> alai, aruncau cu<br />

bolovani, care explodau, ca grena<strong>de</strong>le, pe<br />

ţeasta lui Amza. Atraşi <strong>de</strong> mirosul unturii<br />

rânce<strong>de</strong> se adunaseră toţii câinii din<br />

comună, stăteau la o oarece distanţă, câte<br />

unul, mai îndrăzneţ, se furişa pe la spate şil<br />

muşca <strong>de</strong> picior. Apoi l-au scos la<br />

marginea comunei, spre Slobozia, i-au<br />

<strong>de</strong>sfăcut talanga şi funia <strong>de</strong> după gât, i-au<br />

<strong>de</strong>zlegat mâinile şi i-au tras şi câteva bâte<br />

pe spinare, după care i-au dat drumul.<br />

Amza nu s-a oprit din alergat până-n<br />

mahalaua ţigănească. N-a stat mult să-şi<br />

lingă rănile şi s-a înscris in Securitate şi<br />

pentru că, evreul ăla bătrân, care avea<br />

prăvălie la ei în mahala, l-a învăţat să<br />

citească şi să scrie, a ajuns repe<strong>de</strong><br />

97<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


proză<br />

locotenent, apoi căpitan şi puţin mai târziu<br />

comandant, acolo, în Slobozia. Pe evreu,<br />

nu ştia nimeni cum îl cheamă, îi ziceau toţi<br />

uvreiul, căruia îi cam plăcea băieţeii şi<br />

Amza, pentru un pumn <strong>de</strong> bomboane<br />

spirtoase, stătea să-l pătrundă, pe la spate,<br />

evreul.<br />

Acum ţăranii ăia, care şi-au bătut joc<br />

<strong>de</strong> Amza putrezesc un<strong>de</strong>va pe la canal.<br />

Care or mai trăi. Baba Călina n-a rezistat,<br />

că a venit Amza, noaptea, la ea în arest şi a<br />

sodomizat-o. De ruşine, săraca babă s-a<br />

dat cu capul <strong>de</strong> pereţii celulei până a murit.<br />

După ce doi soldaţi au azvârlit leşul babei<br />

într-o groapă, săpată la repezeală, Amza şia<br />

dat nădragii jos şi s-a lăsat pe vine<br />

<strong>de</strong>asupra gropii, <strong>de</strong>şertând, odată cu<br />

fecalele, toată ura strânsă <strong>de</strong> atât amar <strong>de</strong><br />

vreme.<br />

– Bă, ţăran jegos, i-a mai zis Amza lui<br />

Nicuţă adu-l p-ăla micul, hai, fuga marş!<br />

Nicuţă a dat fuga şi l-a adus pe P, pe<br />

atunci un copil, mai <strong>de</strong>grabă scund pentru<br />

vârsta sa, foarte slab, cu capul mare, tuns<br />

zero şi cu ochii caprui spre ver<strong>de</strong> închis,<br />

rotunzi şi iscoditori. Îl privea curios şi<br />

oarecum mirat pe Amza, nu mai văzuse o<br />

astfel <strong>de</strong> arătare. Amza era o piticanie<br />

tuciurie, avea un metru şi cinzeci şi patru <strong>de</strong><br />

centimetri şi o sută douăzeci şi cinci <strong>de</strong><br />

kilograme. Era aproape rotund. Faţa o avea<br />

transpirată tot timpul, iar transpiraţia îi era<br />

uleioasă şi mirosea urât. A venit şi vremea<br />

lui. Toţi tremurau <strong>de</strong> frică, până şi tac-su,<br />

un ţigan frumos, lăutar <strong>de</strong> faimă şi îndrăgit<br />

tare <strong>de</strong> cucoanele din oraş. Cum le zicea el,<br />

din gură, <strong>de</strong> inimă albastră, nu-l întrecea<br />

nimeni. Era vestit, <strong>de</strong> la Ploieşti şi până la<br />

Halele Obor, toţi auzise <strong>de</strong> Lică, guristul din<br />

Bora. Nu era o petrecere mai <strong>de</strong> soi să nu<br />

fie invitat. Asta până să intre Amza la<br />

Securitate. Acum stă la mila lui fi-su. Fie<br />

ziua aia blestemată, când, beat fiind, s-a<br />

culcat cu Nela lui Gae şi a rămas grea.<br />

Nela a murit la naştere şi Gae i l-a adus pe<br />

Amza, să-l crească, altfel îi făcea buzunar<br />

pe burtă cu şişul. Lică era ţigan <strong>de</strong> mătase<br />

şi fricos. De Amza au avut grijă mai mult<br />

vecinii, asta până când a intrat sub<br />

protecţia uvreiului. După moartea uvreiului,<br />

Amza trăia din furtişaguri, până l-au prins<br />

ţăranii din Ciulniţa la furat <strong>de</strong> găini şi a intrat<br />

în Securitate. Acum era domn mare. Vestit<br />

pentru cruzime şi pentru ura viscerală ce o<br />

purta ţăranilor. Dacă era după el, i-ar fi<br />

împuşcat pe toţi, dar avea şi el frică <strong>de</strong><br />

ceva pe lumea asta, îi era frică <strong>de</strong> partid.<br />

– Vezi, măi copchile, în ce belea m-ai<br />

băgat? i-a zis Nicuţă lui P. Tu şi ziarul ăla<br />

nenorocit. Uite, domn comandant vrea să<br />

stea <strong>de</strong> vorbă cu tine. Şi l-a împins uşor pe<br />

P în faţa lui Amza.<br />

– Mi-ai adus un ziar nou? l-a întrebat<br />

P pe Amza. Ăsta pe care-l am s-o rupt<br />

ferfeniţă, abia dacă mai văd literele să<br />

citesc. Apoi, m-am plictisit să citesc mereu<br />

şi mereu <strong>de</strong>spre moartea lui nenea ăsta cu<br />

mustăţi. În timp ce vorbea, P se uita, fix în<br />

ochii lui Amza. Ceva ciudat se întâmpla cu<br />

Amza şi nu înţelegea ce. Brusc s-a<br />

<strong>de</strong>sprins <strong>de</strong> privirea lui P, parcă-l hipnotiza.<br />

– Tu nu eşti <strong>de</strong>-al nostru, a zis cu<br />

năduf Amza. Şi constatarea asta îl va<br />

urmări, ca un blestem, toată viaţa pe P.<br />

Din ziua aceea, Amza îl trimitea,<br />

săptămânal, pe Ionică, un tânăr<br />

sublocotenent, ofiţer din noul val, cu liceu şi<br />

şcoală militară, să-i ducă lui P ziare, cărţi<br />

<strong>de</strong> poveşti, creioane colorate şi hârtie.<br />

Amza a vegheat tot restul vieţii lui asupra<br />

lui P, chiar şi când a fost trecut în rezervă,<br />

odată cu vântul schimbării din perioada <strong>de</strong><br />

început a domniei lui Ceauşescu. A<br />

încercat să-l ajute să treacă peste<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 98


proză<br />

handicapul înălţimii, pentru a se putea<br />

înscrie la liceul militar. P avea un metru şi<br />

cinzeci <strong>de</strong> centimetri şi treizeci şi opt <strong>de</strong><br />

kilograme, cât o oaie. N-a reuşit, nu mai<br />

avea putere, era acum şef <strong>de</strong> aprozar. Plus<br />

că şi P a reuşit să şi-l facă duşman pe<br />

procurorul X <strong>de</strong> la Procuratura din Slobozia,<br />

bucureştean, libidinos şi însurat. Trăia cu A,<br />

sora mijlocie a lui P. Odată, <strong>de</strong> Crăciun,<br />

prin 1968, parcă într-o zi <strong>de</strong> vineri, după ce<br />

joi, la tăierea porcului, a asistat şi<br />

procurorul X şi s-a îmbătat criţă cu vodkă<br />

rusească, adusă <strong>de</strong> el, că vezi doamne,<br />

ţuica <strong>de</strong> la părinţii Rodicăi, <strong>de</strong> prună <strong>de</strong> la<br />

munte, pute şi el,<strong>de</strong>, om subţire. Şi la<br />

pomana porcului procurorul a început să-l<br />

întrebe pe P tabla înmulţirii. Şi P nu a scos<br />

niciun cuvânt, făcea cocoloaşe <strong>de</strong><br />

mămăligă cu mâna, apoi întingea în untura<br />

fierbinte şi mânca cu poftă. Din când în<br />

când bea zeamă <strong>de</strong> varză dintr-o cană <strong>de</strong><br />

lut. După ce s-a săturat a mulţumit pentru<br />

masă şi a plecat să se joace cu cei doi<br />

băieţi, mai mici ca el, ai vecinului din colţ.<br />

De fapt avea o bucată <strong>de</strong> şorici, ţinută<br />

ascuns în sân, încă <strong>de</strong> când a ajutat la<br />

căratul cărnii în beci şi vroia să o împartă<br />

cu ei. A doua zi, seara târziu a venit şi<br />

procurorul, <strong>de</strong> data asta era treaz şi iar a<br />

început să-l sâcâie pe P cu întrebări, ba<br />

tabla înmulţirii, ba cine ştie ce întrebare <strong>de</strong><br />

istorie sau geografie. Auzise că P, în clasa<br />

a patra fiind, a câştigat un concurs <strong>de</strong><br />

cunoştinţe generale, la care au participat, în<br />

special fete <strong>de</strong> la liceu sau <strong>de</strong> la școala<br />

tehnică <strong>de</strong> contabilitate, toate <strong>de</strong> aceeaşi<br />

vârstă cu A, sora lui. Până când P a luat un<br />

chibrit <strong>de</strong> pe masă, a aprins un băţ şi<br />

uitându-se fix în ochii lui X, l-a întrebat ce<br />

stare <strong>de</strong> agregare are flacăra. Procurorul a<br />

vrut să spună că e gaz, dar nu era sigur.<br />

– E plasmă, a zis P şi te rog să mă<br />

laşi să mănânc. O linişte nefirească s-a<br />

aşternut în casă.<br />

Şi Amza l-a urmat peste tot pe P şi la<br />

Motru, un<strong>de</strong> reuşise la liceu şi la Feteşti<br />

un<strong>de</strong> s-a transferat P, din clasa a X-a şi-n<br />

armată la Botoşani, un<strong>de</strong> P a făcut armată<br />

întreagă şi la Bucureşti, când P a reuşit să<br />

intre la sociologie. A murit la cutremurul din<br />

’77, aşteptându-l pe P în barul <strong>de</strong> la<br />

Dunărea. Barul era la etaj şi Amza n-a avut<br />

nicio şansă. Vroia să-i spună lui P, care era<br />

aşteptat a doua zi, la ora 11, la<br />

Departamentul Securităţii Statului, Directia<br />

Securităţii Interne, să-l caute pe maiorul<br />

Ionică, fost subaltern la Slobozia, să<br />

vorbească cu el, că mai există o şansă să<br />

rămână stu<strong>de</strong>nt. P refuzase să se ducă, în<br />

vacanţa din 76, la un stagiu <strong>de</strong> pregătire la<br />

Băneasa. A fost ultima dată când s-a mai<br />

încercat recrutarea lui P. Amza l-ar fi vrut<br />

ofiţer sub acoperire. În aceeaşi seară l-a<br />

mai aşteptat pe P şi Stan, un inginer<br />

agronom din satul <strong>de</strong> baştină a lui P şi<br />

prieten. Venise cu logodnica în Bucureşti<br />

pentru cumpărături şi s-a gândit să se<br />

întâlnească cu P, la Dunărea, un<strong>de</strong> seară<br />

<strong>de</strong> seară ştia că-şi pier<strong>de</strong> vremea la o cafea<br />

şi ore interminabile <strong>de</strong> discuţii cu prietenii.<br />

Stan a luat o masă în restaurant, la geam şi<br />

aproape <strong>de</strong> uşă, să-l vadă pe P când vine.<br />

Când a început prăpădul a mai apucat să-şi<br />

arunce logodnica prin geam. Lui, nici măcar<br />

nu i-au găsit cadavrul. Ea a rămas<br />

paralizată pe viaţă şi cu o spaimă continuă<br />

în suflet.<br />

Epilog<br />

P a hotărât, în fine, că e vremea să se<br />

sinucidă. Demult s-a gândit că ar fi singurul<br />

lucru pe care ar fi putut să-l ducă la bun<br />

sfârşit. Totuşi nu se face să mori, aşa,<br />

oricum. A chemat o femeie să-i facă curat.<br />

Noroc că a chemat-o dis-<strong>de</strong>-dimineaţă,<br />

99<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


proză<br />

altfel trebuia să moară într-o altă zi. A mai<br />

rugat o femeie s-o ajute pe prima. Le-a<br />

spus că se-nsoară, mitul Mioriţei, <strong>de</strong>… şi nu<br />

se ca<strong>de</strong> s-o primească aşa pe viitoarea<br />

nevastă. Se va duce s-o aducă <strong>de</strong> la oraş,<br />

cu căruţa. Şi la căruţă o să aibă înhămate<br />

două iepe negre. Femeile îşi făceau cruce,<br />

pe furiş. N-aveau curaj să hlizească, nici<br />

măcar sa-şi ridice frunţile din pământ. P le<br />

plătise bine, cât pentru trei zile la sapă pe<br />

câmp. P l-a rugat pe unul, Gică al Mariei,<br />

zis şi Buzilă, că avea nişte buze <strong>de</strong> ziceai<br />

că sunt buci <strong>de</strong> vădană, i-a mai zis că vrea<br />

şi două iepe negre. Buzilă n-avea <strong>de</strong>cât o<br />

mârţoagă, un cal bătrân şi ăla era roib, dar<br />

i-a zis că se face, dar o să-l coste cam<br />

scump.<br />

– Cât? l-a întrebat P.<br />

– O vadră <strong>de</strong> ţuică, i-a răspuns Buzilă.<br />

Cam mult, se gân<strong>de</strong>a P, aproape că<br />

se duce toată pensia pe ţuică. Şi-a aprins o<br />

ţigară. Scotea rotocoale absent. Buzilă a<br />

întins mâna spre el, vroia o ţigară. I-a dat.<br />

S-au aşezat amândoi pe treptele casei şi<br />

fumau, umăr lângă umăr.<br />

– O să-ţi placă iepele, ai să vezi, V lea<br />

luat imediat după revoluţie <strong>de</strong> la Jegălia,<br />

<strong>de</strong> la herghelia aia <strong>de</strong> acolo. Nu-s bune la<br />

plug, dar sunt frumoase si au mers <strong>de</strong><br />

prinţese, înhămate la car. Acum V vin<strong>de</strong><br />

mânjii lor pe bani grei. Şi-a cumpărat pe<br />

banii aceia un Ford, e bun că-i mare şi pe<br />

motorină, că mai cumperi <strong>de</strong> pe la tractorişti<br />

cu bani mai puţini. Doar că e negru şi c-o<br />

cruce pe el. Băietul meu, ăla <strong>de</strong>-i stu<strong>de</strong>nt,<br />

îmi zice că-i dric. Fugi mă <strong>de</strong>-aici, îi zic,<br />

cred că a fost al unui popă mare, mitropolit.<br />

E dric, e dric, îmi tot repetă ăl mic.<br />

Ce să le faci, că <strong>de</strong> bătut nu-ţi mai dă<br />

voie legea. Aşa că-l las în plata Domnului.<br />

E drept că-i mai ard câte una, dar pe<br />

întuneric, să nu aibă martori.<br />

– Să vii peste două zile cu căruţa la<br />

mine, zise P. Pe la opt fără un sfert. Atunci<br />

îţi dau şi ţuica, ai Înţeles?<br />

– Fiţi fără grijă că am să vin.<br />

Cele două zile au trecut cu greu. E<br />

şapte <strong>de</strong>ja şi încă mai are atâtea <strong>de</strong> făcut.<br />

Femeile muncesc <strong>de</strong> zor. P mai întâi se<br />

bărbiereşte. Are o chestie <strong>de</strong>şteaptă, cu trei<br />

lame, dar electrică. A primit-o cadou <strong>de</strong> la<br />

S, feciorul lui. Acum bărbieritul nu mai e un<br />

chin. Degeaba. Că <strong>de</strong> bărbierit uită cu<br />

săptămânile. Când îşi dă seama că a trecut<br />

mult timp, zice că-şi lasă barbă. Nu-l ţine<br />

mult. Se duce la oraş şi-şi tun<strong>de</strong> şi chica şi<br />

barba. E şapte şi-un sfert. Mai are ceva<br />

timp. Se spală pe dinţi. Femeile au<br />

terminat, îşi numără banii lăsaţi <strong>de</strong> P pe<br />

televizor. Sunt toți. Dau bună ziua şi-l lasă<br />

singur pe P. Or să vină mai târziu, cu vreun<br />

motiv, acolo, să-i vadă nevasta. E opt fără<br />

un sfert. A venit Buzilă. Sunt frumoase <strong>de</strong><br />

a<strong>de</strong>vărat iepele. P le privește cu drag şi<br />

mirat. Se urcă-n căruţă, e îmbrăcat în<br />

costum negru, puţin uzat, cămaşă albă,<br />

papion şi pălărie aşezată şmechereşte pe<br />

cap.<br />

– Diiii, fetele mele, diiiii! șuieră P.<br />

Iepele se-aruncă într-un galop nebun.<br />

Buzilă abia reuşeşte să se ferească, îşi<br />

face cruce. Câinii vecinilor aleargă în urma<br />

căruţei şi muşcă furioşi praful stârnit <strong>de</strong> roţi<br />

şi copitele iepelor. A ieşit din sat, acum se<br />

îndreaptă spre oraş.<br />

– Ho, fetelor, ptrrr, ho, ho! zise P. Şi-a<br />

aprins o ţigară şi se uită, aşa, lung, în zare.<br />

Era opt şi un sfert. Fix. Un câine urla,<br />

singur, aşa, <strong>de</strong> nebun. O lumină galbenă<br />

coborâse din cer. P a coborât din căruţă, a<br />

<strong>de</strong>shămat iepele, le-a împiedicat cu funia<br />

hamului şi le-a dat drumul pe islaz. Apoi,<br />

hotărât, se-ndreaptă, fără a mai întoarce<br />

capul, spre oraş. Nu se va mai întoarce<br />

niciodată în acest sătuc, prăfuit şi uitat <strong>de</strong><br />

lume.<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 100


proză<br />

Lilioara Macovei<br />

Poltergeist<br />

1.Dispariţii misterioase<br />

Aşezarea Mair Cana, era pitită între<br />

mai multe <strong>de</strong>aluri şi legată doar <strong>de</strong> trei alte<br />

localităţi prin tot atâtea drumuri bătătorite<br />

mai mult <strong>de</strong> căruţe, trăsuri poştale şi trăsuri<br />

boiereşti.Lemnele <strong>de</strong> la pădure, se aduceau<br />

peste <strong>de</strong>al <strong>de</strong> Hoza Nire, cu carele trase <strong>de</strong><br />

boi zdraveni şi ţintaţi între coarne.<br />

Căruţele ordinare aveau înhămate<br />

două feluri <strong>de</strong> cai, cei <strong>de</strong> soi şi ceilalţi având<br />

ca loc <strong>de</strong> lucru, împrejurul aşezării<br />

transportând diverse.<br />

Trăsurile poştale erau construite cu<br />

mai multă dibăcie doar transportau valori,<br />

iar trăsurile boiereşti erau speciale.<br />

Casa boierului Paul Lurek era<br />

contruită în afara localităţii, pe o platformă<br />

<strong>de</strong>stul <strong>de</strong> generoasă. Nu se ştia din ce era<br />

făcută, dar avea pereţii drepţi şi neteziţi ca<br />

la carte, acoperită cu tablă galvanizată şi<br />

ceardac din lemn <strong>de</strong> stejar ca să domine<br />

peste ani.<br />

Sub streaşina casei se afla o dantelă<br />

lată cam <strong>de</strong> treizeci <strong>de</strong> centimetri, făcută <strong>de</strong><br />

meşterul Dionisie, tot din stejar.<br />

Lăsată la culoarea lemnului dar şefuită<br />

bine şi dată cu lac, dantela părea nouă.<br />

În faţa casei era un fel <strong>de</strong> terasă cu<br />

masă mereu pregătită pentru musafiri, cu<br />

scaune frumos sculptate şi o cortină <strong>de</strong> vie,<br />

care făcea umbra plăcută şi dorită.<br />

Împrejurul casei era o grădină cu<br />

legume principale, mereu udată şi<br />

întreţinută <strong>de</strong> doi grădinari aproape şcoliţi,<br />

iar în jurul gardului şi el din lemn <strong>de</strong> brad<br />

adus <strong>de</strong> la Cusa Eva aproape <strong>de</strong> graniţa cu<br />

Nauciram, era o frumuseţe <strong>de</strong> aranjament<br />

pomicol.<br />

De la primele cireşe şi până la gutuii<br />

târzii, aici găseai fructe <strong>de</strong> tot felul iar<br />

frunzele copacilor păreau a fi udate cu<br />

lacrimi <strong>de</strong> fecioară, în orice timp al zilei.<br />

În curte pe partea dreaptă erau trase<br />

ca pentru odihnă trei trăsuri, fiecare cu<br />

culoarea şi ornamentele ei. Cea roşie cu<br />

ornamente din cupru, era a boierului. Avea<br />

un fel <strong>de</strong> tălpici din tablă groasă vopsită cu<br />

grijă întrun gri îndrăzneţ şi fixaţi pe ambele<br />

părţi, cu ajutorul cărora se urca boierul în<br />

trăsură.<br />

Harnaşamentul maroniu, din piele <strong>de</strong><br />

calitate tighelit ca <strong>de</strong> maşină, era ţinut în loc<br />

uscat şi cremuit ori <strong>de</strong> câte ori boierul pleca<br />

la plimbare sau venea.<br />

Trăsura doamnei boier era albastră,<br />

cu ornamente galbene şi mai bogate.<br />

Întot<strong>de</strong>auna în trăsură era un pled din<br />

lână fină <strong>de</strong> culoare galben pai, indiferent<br />

cât <strong>de</strong> cald era afară.<br />

Pentru cele două fete Miriam şi Amia,<br />

boierul le făcuse o frumuseţe <strong>de</strong> caleaşcă.<br />

Era ver<strong>de</strong> crud, cu semnele lor zodiacale<br />

pe părţile laterale ale trăsurii <strong>de</strong> culoare<br />

roşie, cumva spre portocaliu şi ca să fie ca<br />

din poveste, în spate au pus nişte canafuri<br />

din mătase albă.<br />

Când voiau să se plimbe, spuneau<br />

grăjdarului şi din câteva mişcări, totul era<br />

pregătit.<br />

Ţinuturile din jur păreau fără sfârşit şi<br />

ieşirea în aceste locuri era ca o pătrun<strong>de</strong>re<br />

în copilărie. Totul era sub auspiciile bucuriei<br />

şi <strong>de</strong> fiecare dată, plimbăreţii aveau alţi ochi<br />

pentru privit.<br />

Miriam spunea <strong>de</strong>seori, că a mai<br />

<strong>de</strong>scoperit un peisaj divin şi că a simţit<br />

suflarea lui Dumnezeu.<br />

Amia mai poetă, nu ezita să aducă în<br />

discuţiile <strong>de</strong> după plimbare, că totul era rupt<br />

101<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


proză<br />

din peisajele unui mare pictor francez şi ca<br />

să nu facă vreo confuzie nu-i pronunţa<br />

numele.<br />

Doamna Nori boieroaica, subţire ca o<br />

trestie, se plimba numai cu Grielle,<br />

camerista.<br />

Fata asta îi cânta <strong>de</strong> cum plecau şi<br />

până ajungeau din nou acasă. Ştia o<br />

mulţime <strong>de</strong> melodii, unele chiar vechi <strong>de</strong> tot<br />

şi în mijlocul naturii, realitatea era un vis.<br />

Cerul văzut <strong>de</strong> doamna Nori era<br />

bulversant şi-i inducea cu fiecare plimbare<br />

dorul <strong>de</strong> copilăria în<strong>de</strong>părtată.<br />

Se ve<strong>de</strong>a pe câmpurile verzi cu mii <strong>de</strong><br />

flori <strong>de</strong> toate culorile, vorbind cu cerul,<br />

cerându-i să o facă prinţesă. Nu dorea<br />

nimic altceva, lucrul acesta i se părea<br />

irealizabil singură, <strong>de</strong> aceea apela la<br />

ajutoare.<br />

Dar cât <strong>de</strong> tânără era, visele erau din<br />

ce în ce mai mari şi uneori mai aproape <strong>de</strong><br />

ea, alte ori prea în <strong>de</strong>părtări.<br />

Cântecul Griellei o trezea mereu din<br />

visarea nu <strong>de</strong>mult avută.<br />

Împrejurimile conacului erau ca o<br />

colecţie <strong>de</strong> minunăţii cuprinse în <strong>de</strong>aluri,<br />

văi, pajişti pline cu flori <strong>de</strong> vis, toate <strong>de</strong> un<br />

farmec inexplicabil.<br />

Dintre toate, doar câmpurile cu grâu o<br />

bucurau pe <strong>de</strong>plin şi când le ve<strong>de</strong>a, le<br />

atingea spicele pline cu boabe sănătoase,<br />

simţând acelaşi miros <strong>de</strong> pâine caldă. Până<br />

la secerat, doamna Nori aproape zilnic<br />

mângâia cultura asta dumnezeiască. Îşi<br />

făcea potecuţe prin lan şi cu cântecele<br />

Griellei, cutreierau aşa ore întregi<br />

întorcându-se acasă cu vreun bucheţel <strong>de</strong><br />

flori roz ori mov şi spice făcute cununiţe.<br />

Bucuriile doamnei Nori erau pornite<br />

din emoţiile inimii şi povestirile făcute acasă<br />

după aceste plimbări erau dublate în trăiri.<br />

Uneori boieroaica avea impresia că în<br />

lanurile <strong>de</strong> grâu, cineva o urmăreşte dacă<br />

lângă ea nu era Grielle, dar nu s-a speriat<br />

niciodată, ea nu cre<strong>de</strong>a în fantome, în<br />

spirite venite <strong>de</strong> nicăieri şi <strong>de</strong> aceea nu<br />

spunea nimănui nimic.<br />

De câteva zile <strong>de</strong> când au loc<br />

pregătirile pentru sărbătoarea grâului,<br />

nimeni nu a mai fost la plimbare. Era multa<br />

treabă şi când vrei ca totul să iasă bine, laşi<br />

distracţia asta <strong>de</strong>oparte.<br />

Iarba ver<strong>de</strong> din curte părea neatinsă,<br />

atâta atenţie i se dă<strong>de</strong>a. Totul era sub o<br />

ordine <strong>de</strong>săvârşită.<br />

Atunci când se ţineau distracţiile,<br />

nimeni nu se gân<strong>de</strong>a că avea să fie ceva<br />

<strong>de</strong>ranjat şi chiar nu era fiindcă prietenii<br />

boierului Lurek ştiau pretenţiile acestuia.<br />

Sâmbăta asta se face petrecere la<br />

conac, se sărbătoreşte ziua grâului.Toate<br />

câmpurile cu această cultură minunată, au<br />

fost strânse şi bucuria unei recolte bune, o<br />

va împărtăşi cu prietenii <strong>de</strong> prin alte ţinuturi.<br />

Au început <strong>de</strong> dimineaţă<br />

pregătirile.Fiecare ştie ce are <strong>de</strong> făcut, aşa<br />

cum a spus Lurek şi surpriza că nu o să<br />

iasă aşa ca la carte, nu va fi.<br />

Mâncarea, băutura şi cântătorii, se<br />

înţelege că nu vor fi ca <strong>anul</strong> trecut.<br />

Îmbrăcămintea familiei, va fi o mare<br />

surpriză, că a fost adusă din capitală.<br />

Invitaţii vor avea cea mai frumoasă<br />

primire şi multe dintre distracţiile propuse<br />

ca întreceri sau jocuri, îi vor face doritori<br />

exacerbaţi ai unei altei întâlniri <strong>de</strong> acest fel.<br />

Atunci când lumea va fi aşezată la<br />

masă, vor veni feciori şi fete fiecare cu câte<br />

o pâine caldă din grâul curând adunat,<br />

aşezate pe şervete ţesute la război şi-i vor<br />

servi pe musafiri ca pe înalte feţe, precum<br />

şi sunt. Apoi un alt tânăr cu aleasa lui,<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 102


proză<br />

în<strong>de</strong>amnă pe toţi mesenii să guste din vinul<br />

<strong>de</strong> <strong>anul</strong> trecut.<br />

Astea fiind făcute, se vor aduce<br />

bucatele preparate cu o zi înainte, apoi<br />

festinul se va sfârşi cu dansul pe perechi,<br />

apoi laolaltă.<br />

La sărbătoarea grâului, toată lumea<br />

este bucuroasă şi plină <strong>de</strong> bunătate.<br />

Toată hărmălaia asta, pentru că aşa<br />

pare, este supravegheată <strong>de</strong> doamna Nori<br />

ajutată fireşte <strong>de</strong> Miriam şi Amia. Se ţine<br />

seama <strong>de</strong> felul cum sunt aşezate<br />

tacâmurile, scaunele, cum arată cei care<br />

vor servi la masă, un<strong>de</strong> stau cântătorii şi<br />

toate amănuntele pe care numai o femeie<br />

ageră le-ar şti rânduiala.<br />

Paul Lurek este preocupat <strong>de</strong> locul<br />

fiecărui invitat.<br />

Aici, trebuie să fie dibăcie, domnule!<br />

Îi aşezi după ranguri, după amiciţii,<br />

după gradul <strong>de</strong> ru<strong>de</strong>nie existent sau viitor,<br />

după vârste, după starea civilă, după<br />

<strong>de</strong>bitul verbal, după simpatii, după, după…<br />

Dar nimic nu este greu, când faci din<br />

plăcere!<br />

Sărbătoarea grâului este programată<br />

aproape <strong>de</strong> un an <strong>de</strong> zile, aşa că <strong>de</strong> ce ar<br />

trebui să fie ceva greu?<br />

În timp ce toată lumea mănâncă,<br />

discută, serveşte câte ceva din băuturile<br />

casei, doamna Nori au<strong>de</strong> un strigăt uşor<br />

cunoscut, ceva ce aduce a glas <strong>de</strong> copil.<br />

Cum trebuia să vadă ce mai este pe la<br />

bucătărie, a plecat într-acolo.<br />

Ajunsă în dreptul camerei sale, a<br />

reauzit glasul <strong>de</strong> copil, dar <strong>de</strong> data asta<br />

venind <strong>de</strong> la mansardă.<br />

Boierul Lurek, îşi făcuse acu vreo<br />

câţiva ani, o mansardă numai din lemn,<br />

cam <strong>de</strong> patru pe patru metri, aranjată<br />

pentru dimineţile <strong>de</strong> vară când îşi fuma pipa<br />

şi bea cafeaua făcută la nisip.<br />

Cu timpul acest loc ajunsese să fie<br />

mai mult al fetelor, un<strong>de</strong>-şi făceau dantelele<br />

şi o ascultau pe Grielle cântând.<br />

Aveau numai pe latura din faţă<br />

ferestre, lateralele fiind pereţi întregi un<strong>de</strong><br />

Nori îşi agăţase două tablouri ciudate, unul<br />

reprezentând o femeie goală cu cap ca <strong>de</strong><br />

vulpe rânjită şi al doilea pe un fond negru<br />

<strong>de</strong> vis urât şi gri înspăimântător <strong>de</strong> cortegiu<br />

funerar, era pictat un bărbat cu mâini <strong>de</strong><br />

şarpe, cap <strong>de</strong> broască veselă şi picioare <strong>de</strong><br />

copaci.<br />

Nimeni din casa boierului nu avea<br />

îndrăgire <strong>de</strong> pictură şi cum pe acele<br />

vremuri, dacă nu aveai în casă tablouri, nu<br />

erai cu pretenţii, îşi luase şi ei ceva să<br />

fie.Nu avea nici o importanţă cine şi cum<br />

picta, relevant era să ai ceva pus pe perete,<br />

dacă se putea şi <strong>de</strong> dimensiuni mai<br />

mărişoare, să se vadă generozitatea<br />

cumpărătorului.<br />

Aşa s-au îmbogăţit mulţi novici în alte<br />

penelului.<br />

Ajunsă pe scările întunecate puţin din<br />

pricina organizării dificile a spaţiului,<br />

doamna Nori simţi o smucitură, abia<br />

reuşind să se agaţe <strong>de</strong> balustradă.<br />

- Ei, cine e acolo?<br />

- Eu! Vino, mai repe<strong>de</strong> că mi-am rupt<br />

piciorul! îi răspunse glasul acum parcă<br />

necunoscut.<br />

- Care eu? Nu te cunosc după glas!<br />

- Hai, mai repe<strong>de</strong>!<br />

Un pic <strong>de</strong> sfială avu doamna Nori şi<br />

dădu să urce. Deodată se întunecase şi<br />

ceva ca un vâjâit <strong>de</strong> vânt puternic îi luă<br />

pălăria din cap. Se rostogoli pe scări, <strong>de</strong>şi<br />

103<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


proză<br />

cineva o trăgea în sus. Din tavan începu să<br />

cadă mărunt pietricele albe şi negre, aşa le<br />

văzu doamna la nişte străfulgerări albalbăstrui<br />

venite din tavan. În drumul ei forţat<br />

pe scări, îşi agăţase rochia nouă <strong>de</strong> mătase<br />

naturală şi rămăsese goală.<br />

Acum simţea pe spate, pe mâini şi<br />

picioare, loviturile <strong>de</strong> pietricele ca pe nişte<br />

bice cu sfichiul <strong>de</strong> oţel, imediat locul<br />

<strong>de</strong>venind vânăt. Ca dintrun val uriaş <strong>de</strong><br />

apă, apăru monstrul masculin din tablou,<br />

împleticindu-i mâinile şerpoase după gât şi<br />

întrebând-o:<br />

- De ce m-ai ţinut pe perete?<br />

Doamna Nori, încă nu era pierdută cu<br />

firea, se smuci, îi băgă unghiile în ochii mari<br />

ca două borcănaşe şi strigă cât putu <strong>de</strong><br />

tare:<br />

- Cine eşti, nemernicule? Ajutor!<br />

Ajutor!<br />

Nu i-a răspuns nimeni. Între timp,<br />

peretele din faţă un<strong>de</strong> erau ferestrele, se<br />

crăpa după nişte direcţii curbe şi galben<br />

strălucitor.<br />

Era un mare pericol <strong>de</strong> moarte, <strong>de</strong>şi<br />

doamna Nori privea la urâtul ăla cum<br />

rânjea. Deodată dintre căscătura aia <strong>de</strong> la<br />

ferestre, apăru femeia goală cu cap ca <strong>de</strong><br />

vulpe, răcnind ca în codru, din ochi<br />

ţâşnindu-i flăcări roşii.<br />

Erau îndreptate spre boieroaică, dar<br />

<strong>de</strong>şi o atingeau, nu o durea nimic.<br />

- Nu ai avut milă <strong>de</strong> mine, bogătaşo!<br />

Toată iarna mi-a fost frig! Acum, primeşte<br />

plata pentru asta şi dă-mi pălăria! Cu o<br />

mişcare <strong>de</strong> robot i-o luă <strong>de</strong> pe cap, căci<br />

acum pe cap avea pălăria şi cu un zâmbet<br />

sarcastic se întoase pe călcâie, după ce o<br />

plesni pe boieroaică peste faţă cu dosul<br />

palmei.<br />

Ceva se opri în loc, într-o linişte <strong>de</strong><br />

cimitir la miezul nopţii.<br />

A închis ochii şi a început a mormăi<br />

ceva. A stat vreo câteva minute bune şi<br />

când a <strong>de</strong>schis ochii, o văzu pe Grielle cum<br />

o pălmuia cu grijă.<br />

-Ce faceţi doamnă, <strong>de</strong> ce mă speriaţi?<br />

- Ce-i cu tine aici?<br />

- Hai<strong>de</strong>ţi doamnă că vă caută boierul,<br />

pleacă musafirii!<br />

S-a ridicat şi s-a uitat în jurul ei.<br />

Nimic nu părea <strong>de</strong>ranjat cu ceva.<br />

Rochia era întreagă, pălăria pe cap,<br />

ferestrele erau la locul lor, nu era nici un<br />

strop <strong>de</strong> apă pe jos, s-a pipăit şi nu o durea<br />

nimic, doar că <strong>de</strong> aici ve<strong>de</strong>a foarte bine<br />

peretele un<strong>de</strong> avea tablourile.<br />

Numai ele lipseau.<br />

- Dispăruse oare odată cu fantomele<br />

astea violente?<br />

Simţea cum în minte, trup şi suflet i se<br />

strecoară o stare <strong>de</strong> adâncă nelinişte şi<br />

tulburare.<br />

[…]<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 104


eseu<br />

Friabilitatea<br />

rom<strong>anul</strong>ui<br />

Trandafir Simpetru<br />

Există, astăzi, o anume neâncre<strong>de</strong>re<br />

în capacitatea rom<strong>anul</strong>ui <strong>de</strong> a capta<br />

interesul major al cititorului, specia, aşa<br />

cum s-a fixat ea <strong>de</strong>-a lungul timpului, nu<br />

este, <strong>de</strong>cât o extinsă povestire, şi <strong>de</strong><br />

poveşti, frumoase sau triste, se pare că unii<br />

nu mai au nevoie. Chiar cititorii, prozatorii<br />

sunt aceia care sesisează, în primul rând,<br />

caracterul <strong>de</strong>suet şi parcă uşuratec al<br />

rom<strong>anul</strong>ui:” De la o vreme -îmi mărturisea<br />

distinsa scriitoare Lucreţia Ionescu Buiciuc<br />

– românii nu mai citesc romane, s-au<br />

plictisit, sunt previzibile şi cât s-ar inventa<br />

meto<strong>de</strong> noi <strong>de</strong> a le face interesante lucrul<br />

mă lasă rece.<br />

Genul a <strong>de</strong>venit factice, ca şi în<br />

cinematograf, regulile lui silesc la<br />

compromisuri şi <strong>de</strong> aici o inferioritate din ce<br />

în ce mai evi<strong>de</strong>ntă “. Rom<strong>anul</strong> a reprezentat<br />

întot<strong>de</strong>auna lectura preferată a unor cititori<br />

cu un gust nu prea elevat, amatori <strong>de</strong><br />

evenimente interioare cu finaluri tragice<br />

(moartea lui, moartea ei, moartea lor) sau<br />

cu happy end (căsătoria lor, <strong>de</strong>sigur).<br />

Probabil nu numai din acest motiv,<br />

principala pârghie a genului epic a fost<br />

privită cu rezervă <strong>de</strong> intelectualii riguroşi,<br />

frivolitatea ei fiind, între altele, şi capul <strong>de</strong><br />

acuză pe care i-l găsesc în continuare<br />

profesorii <strong>de</strong> liceu. Rom<strong>anul</strong> este lectura<br />

preferată a genului feminin, cum altădată<br />

era hrana zilnică a lui Don Quijote.<br />

Conştienţi, <strong>de</strong>ci, friabilitatea lui,<br />

prozatorii au încercat a-l reanima. În fapt,<br />

antirom<strong>anul</strong> din unele literaturi nu vrea să<br />

spună că s-a inventat o nouă specie,<br />

distrugătoare a celei vechi, ci că s-a ajuns<br />

la o compoziţie, cel puţin în intenţie,<br />

imaginată după alte reguli”,ultra „, reguli”<br />

anti “, dar reguli. Antirom<strong>anul</strong> este tot<br />

roman, <strong>de</strong>osebirea constând fireşte în<br />

modul <strong>de</strong> scurtare a universului uman şi<br />

<strong>de</strong>mocratic, în neantizarea programatică a<br />

personajului literar, în frângerea, şi ea<br />

premeditată a acţiunii, a cronologiei ş.a.<br />

Dar, dacă facem abstracţie <strong>de</strong> aceste<br />

inovaţii, fireşti la urma urmelor, ele ţinând<br />

<strong>de</strong> structura prozatorilor nu <strong>de</strong> obedienţa<br />

sau nealinierea la nişte” reguli „ <strong>de</strong>stul <strong>de</strong><br />

elastice, atunci trebuie să conchi<strong>de</strong>m că<br />

lucrurile au rămas, în genere, în acelaşi<br />

punct. Dostoievski nu scria ca Balzac, iar<br />

Faulkner n-are nimic comun cu Truman<br />

Capote. Deosebirile dintre ei vizează nu<br />

mai şi numai talentul, capacitatea <strong>de</strong><br />

cuprin<strong>de</strong>re şi penetrare a unui mai vechi<br />

sau mai nou fond uman. Rom<strong>anul</strong>, aşadar,<br />

nu poate fi reâmprospătat numai sub specia<br />

aridă a construcţiei.<br />

Orice s-ar intreprin<strong>de</strong>, el rămâne, în<br />

mare, la datele cunoscute, poate în<br />

majoritatea cazurilor previzibil, dar cert, în<br />

eventualitatea unei dotări excepţionale, un<br />

mod artistic capabil a vorbi ca niciunul altul<br />

<strong>de</strong>spre oameni. Viaţa pe care o pretin<strong>de</strong>m<br />

literaturii nu intră nicăieri în proporţii mai<br />

masive ca în această specie, hulită <strong>de</strong><br />

amatorii <strong>de</strong> i<strong>de</strong>i vii, preamărită <strong>de</strong> marele<br />

public. Este inutil a lupta împotriva<br />

rom<strong>anul</strong>ui întrucât el există prin uriaşa sa<br />

audienţă. Dar e o mare naivitate să crezi că<br />

poate juca încă, literar vorbind, rolul capital<br />

105<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


eseu<br />

pe care l-a avut, să zicem, în perioada<br />

interbelică.<br />

Viaţa, societatea contemporană parcă<br />

nu mai pretind o artă cu falduri largi,<br />

construcţii mamut ci se aşează mai firesc în<br />

cadrele concentrate ale unei proze un<strong>de</strong><br />

i<strong>de</strong>ile şi <strong>de</strong>ci pana eseistică ocupă o poziţie<br />

centrală. Desigur, nici cuantumul i<strong>de</strong>atic,<br />

nici, ca urmare, con<strong>de</strong>iul foarte subţire nu<br />

pot fi concepute <strong>de</strong>cât ca o rezultantă a<br />

ceea ce a fost şi este sursa primă şi ultimă<br />

a literaturii: viaţa. Cei ce-şi închipuie că pot<br />

să scrie romane noi fără să spună nimic,<br />

fără să vorbească inteligibil şi credibil<br />

<strong>de</strong>spre ceva, subiectul nu contează, se<br />

înşeală într-o proporţie foarte gravă. Iată <strong>de</strong><br />

ce, între altele, am privit dintru început cu<br />

reticenţă noul roman francez sau <strong>de</strong> ce nu<br />

m-am lăsat impresionat <strong>de</strong> aura, artificial<br />

construită, în care erau drapaţi şi mai sunt<br />

drapaţi câţiva tineri prozatori din literele<br />

noastre.<br />

Inovaţiile lor erau pur formale şi nu<br />

făceau <strong>de</strong>cât să mascheze prost un <strong>de</strong>ficit<br />

<strong>de</strong> creaţie, ca să nu spun o neputinţă<br />

en<strong>de</strong>mică. Desigur, e greu <strong>de</strong> presupus că<br />

cineva ar vrea să mai scrie precum<br />

Rebreanu sau Sadoveanu, totuşi, dacă am<br />

avea azi câţiva asemenea scriitori, oare<br />

cum ar arăta proza zilelor noastre?. E firesc<br />

să doreşti a fi tu însuţi, însă nu e suficient.<br />

Trebuie <strong>de</strong> asemenea să vrei şi în<strong>de</strong>osebi<br />

să fii capabil a construi şi comunica un<br />

cuantum existenţial verosimil.<br />

Astfel, toţi tinerii şi nu numai ei vor fi în<br />

situaţia unui prozator care spunea odată,<br />

foarte încântat <strong>de</strong> sine, că nu seamănă cu<br />

nimeni. Citindu-i cartea, mi-am dat seama<br />

că avea dreptate. Nu aducea cu nici un<br />

scriitor <strong>de</strong> la noi sau aiure, însă nici nu<br />

reuşea, <strong>de</strong>-a lungul a vreo 300 <strong>de</strong> pagini,<br />

intenţional româneşti, să aibe măcar o filă<br />

<strong>de</strong> viaţă, o clipă dintr-o existenţă a<strong>de</strong>vărată,<br />

bănuită ori pur şi simplu imaginată.<br />

El cre<strong>de</strong>a şi mai cre<strong>de</strong>, în continuare,<br />

că reprezintă, la modul real, un caz<br />

singular, ipostaza unui prozator care începe<br />

şi sfârşeşte cu el. Că este confuz <strong>de</strong> la<br />

început până la sfârşit, că dă la iveală o<br />

construcţie haotică ce seamănă mult cu<br />

jocul <strong>de</strong>-a dărâmatul al copiilor, că vrând să<br />

fie cu orice preţ inteligent şi personal nu<br />

reuşeşte <strong>de</strong>cât să scoată şi mai mult la<br />

lumină platforma-i aridă, concepţia s<br />

restrictivă <strong>de</strong>spre literatură, că intenţionând<br />

să ridice o casă ar fi trebuit să constate că-i<br />

lipsesc tocmai cărămizile, astea toate,<br />

fireşte, nu le-a văzut şi nu vrea să le vadă.<br />

Ca el sunt <strong>de</strong>stui.<br />

Rezumând, am spune, prevalându-ne<br />

<strong>de</strong> o vorbă veche, că aceia ce<br />

intenţionează a fi foarte originali în modul<br />

<strong>de</strong> concepere a rom<strong>anul</strong>ui, înainte <strong>de</strong> a şti<br />

ce urmează să ne propună, <strong>de</strong> fapt înainte<br />

<strong>de</strong> a fi capabil să vadă atâta viaţă încât s-o<br />

mai şi încorporeze unei cărţi, nu fac <strong>de</strong>cât<br />

să aşeze căruţa înaintea patrupezilor. Nu<br />

încape vorbă, nu se poate rămâne la<br />

rom<strong>anul</strong>-poveste. Dar el există din păcate şi<br />

umple <strong>de</strong> multă vreme vitrinele librăriilor.<br />

Acesta este rom<strong>anul</strong> care place, acesta<br />

este rom<strong>anul</strong> care i-a propulsat pe unii spre<br />

antiroman. Asemenea poveşti se vor scrie<br />

şi <strong>de</strong> acum înainte, să fim însă, <strong>de</strong> nu<br />

înţelegători, cel puţin realişti.<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 106


poeziie<br />

Ionescu Ion<br />

Vasile Ionac<br />

amintire<br />

mi-au rămas două păsări heraldice-n vie<br />

pe <strong>de</strong>alul acela din visele mele<br />

și-un nuc ce avea coroana cât cerul<br />

la a cărui umbră stăteai, copilărie.<br />

toamnele că<strong>de</strong>au altfel atunci,<br />

se rostogolea soarele pe <strong>de</strong>vale,<br />

din mirajul serilor stelele <strong>de</strong>veneau licurici<br />

și –mi ieșeau ca fluturii-n cale.<br />

câteodată rămâneam cu ochii pe ele,<br />

erau un câmp <strong>de</strong> mioare pe cerul albastru,<br />

ciob<strong>anul</strong> se pitise <strong>de</strong>parte în lună,<br />

eu călăream pe un cal măiastru.<br />

a<strong>de</strong>sea <strong>de</strong>sculță prin iarbă-n poiană,<br />

din vrăji te-așteptam încet să cobori,<br />

printr-un văl <strong>de</strong> mătase argintoasă,<br />

mi-apăreai, iubito, pe aripi <strong>de</strong> nori.<br />

erai o minune ruptă din raiul ceresc,<br />

noaptea noastră era parcă un vis,<br />

ne cuprin<strong>de</strong>au fioarii dulci ai iubirii<br />

și că<strong>de</strong>am amândoi în paradis.<br />

Nici adâncul și nici `naltul<br />

Nu mai vin să-mi <strong>de</strong>a povețe.<br />

Un<strong>de</strong>-i fi tu, tinerețe,<br />

Ca să vii să-mi sări pălantul?<br />

Amintirea <strong>de</strong>-o secundă<br />

A privirii spre visare,<br />

Printre semne <strong>de</strong>-ntrebare,<br />

Mă mai cată, mă inundă.<br />

Câte-un ciot mă dumirește,<br />

Câte-o rază mă <strong>de</strong>voră;<br />

Iarnă-mi e pe prisp-afară,<br />

Iar în drag, pe omenește,<br />

Parcă-nmuguresc cuvinte,<br />

Parcă șoapta cheamă clipa;<br />

Simt pe cer zburând aripa<br />

Frumuseții necuminte.<br />

Poate-ngheață apa-n streașini<br />

Și e pod pe apa gârlei;<br />

Nu mă vând pe-avere silei<br />

Chiar <strong>de</strong> poposesc prin patimi.<br />

Ritm <strong>de</strong> clipă<br />

Îmi sunt gând fără povață<br />

Și iubesc până spre stele;<br />

O, tu drag al vieții mele,<br />

Umple-mi sufletul <strong>de</strong> viață!<br />

107<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


poeziie<br />

Mihaiţă Tălpălaru<br />

Iubire cu nume rostit prea târziu<br />

când nopţile tale <strong>de</strong> la mărginea uitării<br />

trezesc durerea lumii ascunsă sub inima cerului<br />

ce îşi închină lacrimile înaintea fecioarei <strong>de</strong>senată dintr-o respiraţie a lunii<br />

pământul mă strigă din păcate perfect <strong>de</strong> drepte<br />

ce aveau chipul dragostei celorlalţi <strong>de</strong>zbrăcaţi <strong>de</strong> sentimente<br />

într-un veceu <strong>de</strong> gară scoasă din circuit<br />

când m-a aruncat vântul sub masa <strong>de</strong> la morgă<br />

un<strong>de</strong> nu exista nici durere nici rece<br />

doar iubirea ta pe care am gasit-o altfel<br />

unică şi ruşinoasă precum a singurei măicuţe<br />

pe care am cunoscut-o la bor<strong>de</strong>lul din colţ<br />

un vis cu voce <strong>de</strong> înger<br />

goală îşi ducea crucea şalelor ţinându-se <strong>de</strong> zâmbetul cast<br />

<strong>de</strong>scoperind purificarea ispitelor<br />

în calea cea dreaptă a cuvintelor <strong>de</strong> la finalul iertărilor<br />

din unghiile picioarelor<br />

îmi cresc rădăcini îngropate până la etatea genunchilor<br />

pe trunchiul pietrificat ce trăieşte în mine<br />

<strong>de</strong>getele <strong>de</strong>veniseră nişte ramuri<br />

din care se iviseră<br />

inflorescenţe în locul părului uscat prea <strong>de</strong>vreme<br />

ochii se plimbau cu mâinile cugetând pe mărginea drumului<br />

cum să scape privirile cangrenate<br />

încurcate în năvodul ţesut <strong>de</strong> buzele încremenite<br />

scunzenia privirii m-a învăţat plânsetul sec<br />

acum nu îmi mai era frică să îmi fii luată <strong>de</strong> potopul apelor moarte<br />

mereu mă speria îngustimea orizontului când priveşti răsăritul sau apusul din mine<br />

apoi mi-am fugărit suflarea unui gând insensibil la închi<strong>de</strong>rea pleoapelor după program<br />

încercându-i rezistenţa fără tine<br />

doar adulmecându-ţi urma lăsată sub cămaşa <strong>de</strong> rouă<br />

i-am strâns oboseala ridurilor să îţi scriu sărutul cât mai adânc<br />

încă <strong>de</strong> mic <strong>de</strong>venisem un consumator constant <strong>de</strong> zile<br />

<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt am încercat să gust şi întunericul cu iluzia ocrotitoare oferită <strong>de</strong> căldura lui<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 108


poeziie<br />

cui îi mai păsa că <strong>de</strong>venisem un drogat al banalităţilor<br />

încercam să le sortez aşezându-le într-o ordine <strong>de</strong>screscătoare<br />

injectându-mi-le în porţii treze <strong>de</strong> câte 24-36 mililitri <strong>de</strong> timp<br />

căutam unica doză a extazului<br />

apoi îţi jur nu voi mai consuma nici o milisecundă <strong>de</strong> nisip băut <strong>de</strong> clepsidră<br />

îmi ajunge eternitatea inexistenţei<br />

savurată o dată cu săvârșirea<br />

înţepeniți între noi<br />

încercam să te ascult cum îţi curge paşii vrăjiţi<br />

<strong>de</strong> te pleci cu plete împletite din râuri şi valuri <strong>de</strong> mare<br />

când mă strigi tăcută<br />

pasăre Phonix<br />

cu lumina uitată măsurându-ţi întoarcerea<br />

109<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>


poeziie<br />

Olga Grigorov<br />

M-ai amăgit cu vorbe goale<br />

Marius Iulian<br />

Zinca<br />

Dincolo...<br />

Te-ai dus spre visul <strong>de</strong>-altă dată<br />

din care te trezeai zorită,<br />

să nu te prindă nefardată<br />

privirea mea îndrăgostită.<br />

Te-ai furișat fără veșminte<br />

în castitatea conjugală,<br />

parafrazând fără cuvinte<br />

<strong>de</strong>spre iubirea imorală.<br />

M-ai amagit cu vorbe goale<br />

și mângâieri pre<strong>de</strong>stinate,<br />

în<strong>de</strong>părtându-te agale<br />

spre alte mâini încrucișate.<br />

Suport mai greu a ta plecare<br />

spre infinitul fără nume,<br />

<strong>de</strong>cizia din întâmplare<br />

orgoliului i se supune.<br />

<strong>de</strong> noaptea<br />

cerului fără cer,<br />

era surâsul unei zile<br />

cu soare şi razele<br />

că<strong>de</strong>au albastru peste<br />

ver<strong>de</strong>le ascuns doar<br />

la mine<br />

<strong>de</strong> negru.<br />

Priveam adânc<br />

în susul sufletului<br />

să-mi găsesc<br />

bucata mea <strong>de</strong> roşu.<br />

Trăiam<br />

iluzia vieţii<br />

pe ţărmul timpului.<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 110

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!