vol 76 n° 4 2011 - Office International de l'Eau

oieau.org

vol 76 n° 4 2011 - Office International de l'Eau

STUDII ŞI CERCETĂRI

Deshidratare avansată a nămolurilor din staţiile de epurare a apelor uzate prin CINETIK Linear Electro-Dewatering

contribuţia prin emiterea următorului Normativ privind depozitarea

deşeurilor:

S Ordinul nr. 757 din 26 noiembrie 2004 privind aprobarea

“Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor” cu data intrării

în vigoare 26 ianuarie 2005, reglementează, similar cu Directiva

1999/31/EEC, condiţiile tehnice şi de operare ce trebuie îndeplinite la

depozitarea deşeurilor pentru a evita poluarea apelor de suprafaţă, a

apelor subterane, a solului, a aerului, inclusiv reducerea efectelor

negative asupra sănătăţii oamenilor.

Din Directivele si reglementările menţionate se pot desprinde următoarele

concluzii privind tratarea si rutele de gestionare şi utilizare a

nămolurilor provenite din staţiile de epurare a apelor uzate:

Ø Nămolurile provenite din staţiile de epurare au fost identificate

ca reziduu (deşeu) fie în stare tratată sau netratată (Directiva 91/271/EEC).

Ø Obligativitatea tratării nămolurilor înainte de depozitarea în

depozitele de deşeuri orăşeneşti (Directiva 1999/31/EEC).

Ø Limitarea utilizării nămolurilor în agricultură funcţie de conţinutul

în metale grele precum şi a gradului de acceptanţă a solului pe care urmează

a se utiliza nămolurile provenite de la staţiile de epurare

(Directiva 86/278/EEC).

Ø Acceptarea nămolurilor spre depozitare în cadrul depozitelor

de deşeuri poate avea loc numai dacă acestea vor avea o umiditate de

65%, respectiv un conţinut de substanţă uscată (solide totale) de 35%.

(Ordinul 757/2005).

Ø Acceptarea nămolurilor spre depozitare în cadrul depozitelor

de deşeuri se poate face numai în amestec cu deşeuri menajere în

proporţie de 1:10 (Ordinul 757/2005). Cu toate acestea, normativul nu

stipulează dacă acest raport ce trebuie respectat se va face după

volum, greutatea umedă a nămolului sau substanţa uscată.

2

Probleme actuale ale staţiilor de epurare

privind nămolurile deshidratate convenţional

În România, începând cu anul 1991 de implementare a Directivei

91/271/EEC privind epurarea apelor uzate orăşeneşti, un număr

semnificativ de staţii de epurare noi au fost construite sau/şi reabilitate.

Tehnologiile utilizate pentru epurarea apelor uzate şi pentru tratarea

nămolurilor, în majoritatea cazurilor, asigură un nivel ridicat de operare

şi de conformitate cu cerinţele actuale, probate în staţii de epurare

similare din Europa sau America.

În marea majoritate a cazurilor, nămolurile produse în staţiile de

epurare provin din două surse: epurarea (decantarea) primară (în cazul

staţiilor de epurare cu capacitate medie şi mică, aceasta poate lipsi)

sub formă de nămol primar şi epurarea biologică (de la decantoarele

secundare sau similar) sub formă de nămol activat în exces. În

conformitate cu cerinţele reglementărilor menţionate, nămolurile sunt

(trebuie) stabilizate, de regulă fie prin fermentare anaerobă mezofilă

pentru staţiile de epurare de capacitate mare şi medie (cu o prealabilă

îngroşare a acestuia), fie stabilizate aerob pentru staţiile de epurare de

capacitate mică şi foarte mică, în vederea reducerii volumelor de nămol

prin stabilizarea substanţei organice.

Nămolul stabilizat, în mod normal, cu un conţinut în substanţă

uscată de 3-6%, se găseşte în stare lichidă, fiind încă într-o stare neacceptabilă

pentru nici una din rutele cunoscute de utilizare a nămolurilor.

Din acest motiv nămolurile stabilizate sunt supuse procesului de

deshidratare convenţională în care conţinutul de substanţă uscată este

adus în domeniul 18-25% (pentru amestecul stabilizat de nămol primar

cu cel activat în exces) cu reducere semnificativă a volumelor de nămol

landfills”, with effective date of January 26, 2005, regulates,

similarly as Directive 1999/31/EEC, the technical and operation criteria

that have to be complied with for wastes landfilling in order to avoid the

pollution of surface waters, underground water, soil and air, including

the negative effects on human health.

From the above Directives and regulations, the following ideas can

be drawn with regard to wastewater treatment sludge treatment and

management and recycle routes:

Considering the above listed directives and regulations, the

following conclusions, regarding the wastewater treatment plants

sludge treatment and routing, can be drawn:

Ø The wastewater treatment plants sludge has been identified

as residual outcome (wastes) either in treated or untreated state

(Directive 91/271/EEC).

Ø The sludge can be disposed to municipal solid waste landfills

only if it is treated (Directive 1999/31/EEC).

Ø The sludge recycling to the agricultural sector is limited by

the sludge heavy metals content and on the soil acceptance (Directive

86/278/EEC).

Ø The sludge can be disposed to municipal solid waste landfill

only if its humidity is less than 65%, total solids content is higher than

35% respectively (Order no. 757/2005).

Ø The sludge acceptance to the municipal solid waste landfill

can be done only if the sludge in mixed with municipal wastes to a

ration of 1:10 (Order no, 757/2005). Nevertheless, the norm does not

specify if this requested ratio is by volume, wet weight or dry weight.

2

Actual wastewater treatment plants issues

regarding conventional dewatered sludge

Starting with 1991, the year of Directive 91/271/EEC’s

implementation regarding the municipal wastewater treatment plant, a

significant number of wastewater treatment plants have been

erected/rehabilitated. The used technologies for wastewater and

sludge treatment, for most of the cases, provide high levels of operation

and conformance with the present requirements, confirmed to various

similar wastewater treatment plants in Europe and America.

Generally, the sludge produced in wastewater treatment plants has

two sources: the primary sedimentation (for small to medium plants this

may not be provided) in the form of primary sludge and the biological

treatment (from secondary clarifiers or similar) in the form of excess

activated sludge. In accordance with the sludge treatment regulations’

requirements, in order to reduce the sludge volumes by organic matter

stabilization, the sludge is (has to be) stabilized, usually either by

mesophilic anaerobic digestion, for high and medium capacity plants

(preceded by thickening process), or by aerobic digestion for plant of

small and very small capacity.

The stabilized sludge, normally with a total solids content of 3-6%,

is in liquid form, which is unacceptable for any of the known utilization

sludge routes. Consequently, the stabilized sludge undergoes

conventional dewatering where the sludge total solids is brought up to

18-25% (for digested mixed primary and excess sludge) accompanied

by a significant volume reduction but with no effect on pathogens,

viruses an parasites. Currently, for conventional dewatering of a

stabilized sludge of mixed primary and excess sludge has been used:

§ Belt Filter Presses, with a reachable total solids content of

20-25% for anaerobically digested sludge [1] and 12-25% for

24 nr.4 / 2011

www.romaqua.ro

More magazines by this user
Similar magazines