vol 76 n° 4 2011 - Office International de l'Eau

oieau.org

vol 76 n° 4 2011 - Office International de l'Eau

FILE DE ISTORIE

S

S

foarte stabila în Europa, se tranzacţiona

liber pe piaţa valutară şi era la paritate

cu francul francez. Costul proiectului,

actualizat în moneda de astăzi,

este aproximativ de 400.000.000 lei,

adică 100 milioane EUR. Peste 3000

de muncitori - majoritatea localnici, dar

Turbina Pelton (microhidrocentrala de pe dealul Copoului care asigura

energia electrică necesară pentru acţionarea pompelor care alimentau

cu apă zona superioară a oraşului. Astăzi la laboratorul de hidraulică

a "Institutului Politehnic Iaşi")

şi italieni şi bulgari - au participat la

execuţia proiectului, pe parcursul a

patru ani. Preţul fontei a crescut pe

piaţa mondială, ca rezultat al consumului

uriaş (peste 3000 de vagoane) 7

N. Peiu, D. Simionescu – Lungul drum

al apei pentru Iaşi, pag. 206

Lucrările, realizate de societatea austriacă

Union Baugesellschaft (U.B.G.)

nu au putut fi finalizate la termenul

prevăzut de contract. La 22 martie

1909, Consiliul Comunal Iaşi a aprobat

convenţia prin care se angaja să

cedeze oraşului Roman 4.000 mc.

apă/zi din conducta Timişeşti 8 Monitorul

Comunei Iaşi, nr. 5, mai 1908

La 5 mai şi 23 decembrie 1909 au fost

încheiate convenţii similare prin care

se aprobă comunelor Podu Iloaiei şi

Târgu Frumos să ia din aducţiu nea

Timişeşti 150 şi respectiv 250 mc

apă/zi. După mai multe amânări, pe 6

ianuarie 1911 apa de la Timişeşti ajunge

în rezervorul inferior al oraşului, iar

la data de 5 aprilie începe distribuţia

către populaţie. Alimentarea oraşului

cu apă din izvoarele de la Timişeşti,

judeţul Neamţ prin marea conductă de

aducţiune „Regele Carol I” era, fără

îndoială, o realizare inginerească fără

egal în lume la acea vreme, făcută

după un proiect genial de ingineri vizionari

şi de decidenţi curajoşi care au

crezut în viabilitatea şi

în forţa proiectului.

Alături de colegii

mei, de azi şi de ieri,

am refăcut traseul

aducţiunii la 100 de

ani de la inaugurare.

Ca de fiecare dată mă

minunez de soluţiile

găsite la cele 2 traversări

de râuri. La

tehnologiile de acum

100 de ani, categoric,

soluţiile găsite sunt

de-a dreptul impresionante.

Este interesant

de văzut cum a fost

rezolvată problema

alimentării cu apă a

părţii de sus a oraşului.

În anteproiectul Lindley se preconiza

numai folosirea căderii apei de la rezervorul

mijlociu la cel inferior, pentru antrenarea

unei turbine („roata Pelton”) fără a intra

în detalii. Soluţia tehnică a fost definitivată

de Direcţia serviciului apelor care, la

3 octombrie 1908, înainta Primăriei Proiectul

pentru alimentarea zonei

superioare. S-a prevă zut

montarea, la intrarea în rezervorul

inferior (str. Văscăuţeanu)

a unei turbine hidraulice, care

acţiona un dinam de 17 kW curent

continuu 110 V. Energia

electrică obţinută era trimisă la

rezervorul mijlociu, unde acţionau

pompele electrice, care urcau

apa în rezervorul superior.

Lucrările de alimentare cu apă a

zonei superioare au fost executate

tot de societatea U.B.G. Din

procesul verbal al recepţiei

provizorii se cunoaşte şi data

exactă a intrării în funcţiune a

acestei veritabile „hidrocentrale”

– 8 aprilie 1911 9 Dosar

320/1908, part. I-a, p. 216, Arhiva

Primăriei de la Arhivele Statului, Iaşi

S În prezent hidroagregatul ei este montat

în laboratorul de hidraulică a Institutului

Politehnic Iaşi 10 C. Ostap, N.

Peiu „Hidrocentrala de la Copou”, în

Flacăra Iaşului din 16 aprilie 1986.

Ceea ce e cu adevărat important şi

atunci, ca şi acum este modul în care se

rezolvau avariile. Vă închipuiţi că

tehnologiile de atunci nu permiteau o identificare

precisă a avariei şi nici momentul

în care aceasta a apărut. Specialiştii deatunci

erau echipaţi cu gheare pentru urcat

pe stâlpi şi cărau rucsaci plini cu echipament,

la fel ca transmisioniştii din armată.

Atunci când identificau o avarie se cocoţau

pe stâlp şi înţepau cablurile de

telegraf pentru a o anunţa. Dacă ne

gândim şi la timpul necesar pentru operaţiunea

de depistare cumulat cu cel necesar

intervenţiei ne putem imagina că specialiştii

de-atunci nu prea stăteau pe-acasă.

Astăzi, Iaşul este alimentat din doua

surse, atât din Timişeşti, cât şi din Prut.

Astăzi sunt patru fire pe aducţiunea Timişeşti

până la tunelul Strunga şi doua fire

de la Strunga la Iaşi. Astăzi folosim alte

tehnologii inovatoare şi testăm alte idei de

implementare. Mă gândesc la cum va arăta

sistemul de alimentare cu apă al Iaşilor

peste 100 ani şi, ca orice inginer, visez la

soluţii cutezătoare şi neîncercate de nimeni.

Nu ştiu ce idei creative vor fi puse în

practică. Dar un lucru ştiu cu siguranţă. La

Iaşi, apa de Timişeşti va rămâne la fel de

limpede, de bună şi de curată şi peste 100

de ani, pentru că ştiu că „timpul se măsoară

în litri pe secundă”.

Ceremonia de inaugurare a lucrărilor de alimentare cu apă a oraşului

Iaşi, zvorăneşti, comuna Timişeşti, 6 aprilie 1907

7

N. Peiu, D. Simionescu – Lungul drum al apei pentru Iaşi, pag. 206

8

Monitorul Comunei Iaşi, nr. 5, mai 1908

9

Dosar 320/1908, part. I-a, p. 216, Arhiva Primăriei de la Arhivele Statului, Iaşi

10

C. Ostap, N. Peiu „Hidrocentrala de la Copou”, în Flacăra Iaşului din 16 aprilie 1986

nr.4 / 2011 www.romaqua.ro

61

More magazines by this user
Similar magazines