Iulia Onită

14
Aproape jumătate de secol, Iulia Oniţă a dăltuit artă
românească în piatră, ghips, bronz. Era o mână de fată, aşa cum toate
femeile familiei noastre au fost, frumoasă în suflet şi cu iubire de
oameni.
Toată opera ei este această poezie a oamenilor, ea căutând-o şi
şlefuind-o în toate compoziţiile sale. De la forma coapsei pană la
expresia privirii, versul de oameni a încrustat etern.
Imboldul meu de a restitui operele şi talentul acestui artist, a
pornit de la neaflarea în lumea internetului a datelor minime care ar
trebui să o menţină în rândul marilor artişti români, uitaţi pe
nedrept.
Am colecţionat pozele familiei şi ale operelor artistei întru
cunoaştere
şi recunoaştere a unei vieţi cu dalta şi ciocanul în mână, pentru
îmbogăţirea zestrei patrimoniului artistic românesc.
Moartea sa timpurie, de la acel accident stupid în
atelier(fracturarea coloanei vertebrale în efortul de a coborî de pe
stativ un bronz portret al unei mari artiste române, foarte greu), ne-a
îndurerat profund...
Operele sale încă expuse în diferite oraşe o păstrează vie în doar
câteva memorii colegiale şi ale noastre, ca familie.
Iulia Oniţă trebuie să rămâne în memoria artei!
Cristina Ştefan
febrarie-martie 2010
CUPRINS
Iulia Oniţă- un sculptor liric pentru eternitate .............................................................. 2
PORTRETISTICA ................................................................................................................. 3
SCULPTURA MONUMENTALĂ....................................................................................... 6
PERSONALIA........................................................................................................................ 8
Expoziţii şi premii ................................................................................................................... 9
Repere critice......................................................................................................................... 12
14