R I N O L O G I E

23
circulatorii, efectele secundare ale medicamentelor ( vasoconstrictoare în
exces), drogurilor, tumorile de rinofaringe, noxe profesionale ( praf), atmosfera
excesiv de caldă şi uscată sau foarte rece şi umedă.
Patogenia este reprezentată de o hiperemie cronică difuză a mucoasei nazale
însoţită de o infiltraţie inflamatorie celulară, deseori edem. Se produce
distrugerea cililor vibratil, concomitent cu apariţia de noi celule caliceale. La
început aceste modificări sunt reversibile.
Simptomatologia este reprezentată de obstrucţia nazală, fluctuentă iniţial,
alternând de la o fosă la alta, pentru ca în fazele avansate să fie bilaterală şi
permanentă. Secreţia nazală este mucoasă, groasă, incoloră şi deseori
purulentă în caz de infecţii secundare. Catarul nazal deseori se manifestă printrun
hemaj permanent, deranjant, obligând în permanentă pacientul să-şi cureţe
rinofaringele. Deseori această simptomatologie se însoţeşte de rinolalie închisă,
epiforă, dacriocistită secundară şi faringită secundară. De cele mai multe ori
bolnavul se simte obosit, cu presiune permanentă craniană, uneori cefalee, etc.
Rinoscopia anterioară pune în evidenţă o iritaţie permanentă, congestia sau
inflamaţia mucoasei nazale, în special în jurul cornetelor, o hipertrofie a
mucoasei, cu secreţii mucoase ce se întind în pânză, între cornete şi sept.
Diagnosticul, se bazeaza pe anamenză, examenul local al foselor nazale,
ce evidenţiază o mucoasă pituitară hipertrofiată, congestionată, un lumen nazal
îngust, sau o obstrucţie totală, care răspunde la decongestionantele nazale în
cazul unei rinite cronice simple, dar nu reacţionează în cazul rinitei cronice
hiperplastice. In faze mai avansate, mucoasa nazală suferă treptat o
transformare nodulară, cu formare de micropolipi. Deseori acest proces
edematos duce la formarea unuia sau a mai multor polipi obstruanţi, aceştia
dezvoltându-se în special în jurul cornetului inferior. Uneori se constată o
hipertrofie a cozilor de cornete, care se evidenţiază la rinoscopia posterioară,
efectuată cu oglinda sau cu postrinoscopul.
Această boală trebuie diferenţiată de: o sinuzită, corpi străini nazali, infecţii
specifice nazale, adenoidita hipertrofică, alergia, granulomatoza Wegener, sau
tumori nazale, care prezintă altă simptomatologie.
Tratamentul, poate fi conservativ şi constă în eliminarea factorilor
favorizanţi, tratamentul afecţiunilor endocrine, a bolilor dominante şi
administarea de decongestionante nazale, Protargol 1%, Oleu eucaliptolat 1%,
aerosoli cu ape minerale sulfuroase, intermitent cu soluţii cortizonice,
vitaminoterapia, administrarea de fier, calciu. Un efect deosebit îl prezintă cura
heliomarină şi sporturile care duc la călirea organismului.
Deseori se practică şi intervenţii chirurgicale, care au rolul de a diminua
obstrucţia nazală. Ele sunt axate în special pe cornetul inferior, încercând
reducerea mărimii acestuia prin turbinectomie,practicată fie cu bisturiul sau prin
criocauterizare, agenţi sclerozanţi, Laser.
Rinita de sarcină se caracterizează printr-o obstrucţie nazală, congestia
mucoasei şi secreţii nazale seroase sau seromucoase. Se instalează de obicei
în partea a doua a sarcinii. Tratamentul ei este dificil din cauza condiţiilor în care
apare, dar de obicei dispare după naştere.
Rinitele atrofice