Am fost dezr\d\cinat, iar asta nu se lecuie[te o via]\ `ntreag

suplimentuldecultura.ro

Am fost dezr\d\cinat, iar asta nu se lecuie[te o via]\ `ntreag

1.50 lei

Nr. 73 • 22-28 aprilie 2006 • S|PT|M~NAL REALIZAT DE EDITURA POLIROM {I „ZIARUL DE IA{I“ • APARE S~MB|TA • E-MAIL: supliment@polirom.ro

Ars Coquinaria – edi]ie special\ de Pa[te

„Azi e mai [ic s\ te `ntorci la

vopselele de ou\ ale str\bunicii“

Spectacolul s\pt\m`nii

Arlecchino remix – „Slug\

la doi st\p`ni“

Otilia Hede[an, specialist `n antropologie, explic\ de ce se m\n`nc\

ce se m\n`nc\ la masa de Pa[te. Un interviu de Adriana Babe]i.

PAGINA

4

PAGINA

14

Oana Stoica despre turneul Piccolo Teatro

din Milano la Bucure[ti

Radu Mih\ileanu `n exclusivitate pentru „Suplimentul de cultur\“:

Am fost dezr\d\cinat, iar asta

nu se lecuie[te o via]\ `ntreag\ “

Citi]i un interviu

cu regizorul de

origine rom=n\

premiat de

cur`nd cu un

César pentru

Tr\ie[te !

„Din punctul meu

de vedere, tinerii

cinea[ti au

c`[tigat. Pentru c\

s`nt excep]ionali.

Iar valoarea lor

este recunoscut\

`n lumea `ntreag\.

Cristi Puiu este

cineastul român

cel mai cunoscut

`n lume. M\ `ntreb

ce va face cu

experien]a lui `n

urm\torii ani. ~n

plus, deschide u[i

pentru ceilal]i.“

PAGINILE 8 - 9

Salman Rushdie

De la „Versetele satanice“

la pasiunea pentru fotbal

„Suplimentul

de cultur\“

v\ prezint\

`n acest

num\r trei

dintre

editorialele

publicate

de Salman

Rushdie `n

„The New

York Times“.

PAGINILE

10 - 12

Jurnali[ti din Fran]a, România [i Germania dezbat

la Ia[i un gen aproape disp\rut: reportajul

Senza]ionalism, aventur\

[i presiuni politice

PAGINA 3

Citi]i-ne online la www.polirom.ro/supliment.html


actualitate ordinea de zi

Lucian Dan TEODOROVICI

Citatele s\pt\m`nii

{tirea

s\pt\m`nii

Frustr\ri

de grup

A[a e la Filosofie: lucrezi cu capul

CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|:

Oamenii care au votat cu Alian]a tr\iesc, `n momentul de fa]\, o

dezam\gire comparabil\ cu cea pe care unii au tr\it-o `n perioada

1996-2000, c`nd investi]ia de speran]\ s-a dovedit un mare

e[ec. De ast\ dat\ `ns\, lucru care devine [i mai deranjant, nu

lipsa performan]elor interne economice sau ne`mplinirile politice

pe plan interna]ional provoac\ dezam\girea, ci r\zboiul intern

(de fapt, o ridicare a poalelor `n cap) dintre pre[edinte [i premier.

R\zboi care n-ar fi `nceput dac\ nu [i-ar fi v`r`t coada, vorba prietenului

preziden]ial Gigi Becali, `nsu[i diavolul. Diavolul dorin]ei

nem\surate de putere, ca s\ ie[im pu]in din zona mistic\.

Iar aceast\ dorin]\ pare a-l anima `n primul r`nd pe pre[edintele

B\sescu, cel care, `n ultimele dou\ s\pt\m`ni, a g\sit de cuviin]\

s\-[i exprime `n mai multe r`nduri consternarea n\sc\toare

de ne`ncredere fa]\ de premier. De unde vine aceast\ ne`ncredere?

~ntr-un acces de candoare specific\, `n fa]a lui Marius Tuc\,

pre[edintele a explicat: T\riceanu a ales s\ se afilieze altui grup.

Cuv`ntul „grup“ s-a `nc\rcat, `n ultimii doi ani, `n România cu un

evident sens negativ. Oricine `l pronun]\, se simte obligat s\

completeze: de interese. Adic\, jocuri de putere. Minciun\.

~n[el\torie. L\comie. Corup]ie. Iar Traian B\sescu, simul`nd naivitatea

[i onestitatea, pare a-l fi folosit `n acest scop: de a sublinia

cum s-a dat premierul pe m`na grupurilor de interese, cum

a ales el s\ joace altceva dec`t voia s\-i c`nte pre[edintele.

Doar c\, neatent la context, cum pare a fi tot mai frecvent `n

ultima vreme, vezi contextul Golden Blitz, Traian B\sescu a

sc\pat, `n aceea[i fraz\, [i o „p\s\ric\“ preziden]ial\: „altui grup“,

spune domnia sa. Adic\, `n]elegem noi, altui grup dec`t grupului

meu? Dac\ am simula la r`ndu-ne naivit\]i, precum pre[edintele,

am zice, lini[tindu-ne: ei, e vorba despre un grup de putere pus

`n slujba neamului, `n care, cinstit [i curat, Traian B\sescu a vrut

s\-l atrag\, spre spovedanie [i m`ntuire, [i pe premier. Dar, de

vreme ce am acceptat, pentru c\ ar fi fost ridicol s\ nu accept\m,

c\ pre[edintele a folosit cuv`ntul `n deplinul s\u sens peiorativ, ce

ne mai r\m`ne de f\cut? S\ accept\m, oare, c\ frustrarea pre[edintelui

vine nu din faptul c\ premierul n-ar fi un bun premier,

ceea ce, p`n\ la urm\, conteaz\ pentru noi, oamenii de r`nd, ci,

a[a cum a [i subliniat [i domnia sa, c\-i o frustrare pur personal\?

Sau, mai bine zis, rea[ez`nd lucrurile `n amintitul context,

o frustrare de grup?

Pornind de-aici, putem dezvolta o adev\rat\ paranoia. Putem

ajunge la diverse concluzii, chiar [i la aceea c\ r\zboiul dintre

palate e, de fapt, unul ce se poart\ pentru redistribuirea unor ruine

l\sate `n urm\ de anterioara putere. Dar, `nainte de a ajunge

cu g`ndul p`n\ acolo, m\car concluzia asta se impune: dac\,

`ntr-adev\r, lucrurile stau a[a cum a l\sat s\ se `n]eleag\, voluntar

[i involuntar `n acela[i timp, pre[edintele B\sescu, atunci

electoratul Alian]ei, sau chiar electoratul `n general, ar trebui s\

se bucure de acest r\zboi `ntre grupuri. Pentru c\, fie ele chiar

grupuri de interese dintre cele mai neortodoxe, faptul c\ s`nt pe

o pozi]ie antagonic\ permite României s\ nu `ncap\, definitiv, pe

m`na nici unuia. Tocmai conflictul `ntre ele le oblig\ la precau]ie.

Robert B\lan

• „Milioanele de dolari `]i dau de

m`ncare, nu c\r]ile!“, a declarat

celebrul Fizz `n primul num\r al revistei

„Apropo“, `ntrebat ce c\r]i a citit

`n ultima vreme. Acesta a ad\ugat

c\ „eu s`nt altfel dec`t to]i“

pentru c\ „nu citesc

Coelho, nu - l suport!“.

• „Pornind de la r\d\cina

comun\ a cuvintelor cult/

Publicat de Asocia]ia ECU-

MEST cu sprijinul Ambasadei

Fran]ei, al Institutului

Cultural Român, al Ministerului

Afacerilor Externe [i al

Comisariatului General pentru

Francofonie, volumul cuprinde

adrese [i c`teva succinte informa]ii

despre majoritatea operatorilor

[i institu]iilor culturale

din ]ar\. Preg\tit\ cu ocazia A-

nului Francofoniei `n România,

edi]ia urm\re[te promovarea

cunoa[terii sectorului cultural

românesc `n spa]iul francofon.

~n viitor, informa]ii online

Ghidul ofer\ o imagine de ansamblu

a contextului cultural românesc

[i a diferitelor domenii

artistice, prioritare fiind organiza-

]iile deschise [i orientate c\tre

cultur\ [i p`n\ la urm\ g\sind, cred eu,

o mai `nalt\ leg\tur\, de natur\ spiri -

tual\ – pentru c\, p`n\ la urm\, cultura

[i cultele se `ngem\neaz\ la nivelul

spiritului; am`ndou\ s`nt domenii ale

exprim\rii celei mai `nalte spirituale.“

Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii [i Cultelor,

`ntr-un dialog la Radio România Actualit\]i

cu Paul Grigoriu, r\spunz`nd la `ntrebarea

„Cum se `mpac\ `n mandatul

dumneavoastr\ cultura [i cultele?“.

cooperarea interna]ional\. Are

[apte capitole („Arte vizuale“,

„Teatru [i dans“, „Muzic\“,

„Cinema“, „Arhitectur\ [i Urbanism“,

„Patrimoniu“, „Edituri“),

fiecare fiind precedat de o scurt\

descriere a fenomenului `n România.

Practic, materialul prezentat

reprezint\ o `n[iruire de

nume, adrese, telefoane, adrese

e-mail [i site-uri, fiecare institu-

]ie sau organiza]ie fiind totodat\

descris\ `n c`teva cuvinte. ~n `ncheierea

fiec\rui capitol se g\-

sesc [i informa]ii despre cele

mai importante evenimente din

domeniu [i adresele c`torva portaluri

web.

Problema e cum hot\r\sc unele

dintre organiza]ii [i institu]ii

române s\ se autopromoveze.

Cum ar putea un operator cultural

str\in s\ afle ceva despre o

organiza]ie din România care

nici m\car nu are site? Sau are,

Agen]ia Rompres ne informeaz\ c\ `n

unele localit\]i din mediul rural vasluian

c\minele culturale s`nt folosite `n alte

scopuri. „Asta demonstreaz\ c\ oamenii

nu mai s`nt interesa]i de promovarea

culturii tradi]ionale sau de conservarea

specificului moldovenesc“, a declarat

prefectul Ioan Zaharia. Nota bene: `n

localit\]ile Cozme[ti, Pu[ca[i, Frunti[eni

[i Pogone[ti, c\minele culturale lipsesc

cu des\v`r[ire.

ECUMEST „

ghideaz\ “

cultura rom=n\.

Acum [i `n limba francez\

Ghidul Sectorului Cultural publicat de Asocia]ia

ECUMEST are acum [i o variant\ `n limba

francez\. Edi]ia `n limba englez\ lansat\ anul

trecut a primit multe aprecieri, iar stocul a fost

deja epuizat. Volumul Guide de sector culturel

roumain. Un panorama en faveur de la

cooperation culturelle, lansat pe 13 aprilie la

sediul Institutului Cultural Român, reprezint\ `n

fond o traducere a ghidului anterior. Dar cum

sectorul cultural român este `ntr-o continu\

schimbare, datele au fost verificate [i aduse la zi.

dar nu exist\ [i o variant\ a

acestuia `n vreo limb\ str\in\?

Ghidul... nu poate solu]iona a-

ceste probleme, iar institu]iile

culturale trebuie s\-[i rezolve

singure problema imaginii.

Varianta francez\ a Ghidului

Sectorului Cultural este distribuit\

gratuit `n str\in\tate prin

re]elele organiza]iilor care au contribuit

la realizarea ei. ~n România

ea poate fi procurat\ de la

Institutul Cultural Român, din

libr\riile C\rture[ti [i Humanitas

din toat\ ]ara, precum [i de

la libr\ria Eminescu din Bucure[ti.

Realizatorii Ghidului `[i

propun s\ `ncerce reeditarea

variantei `n limba englez\, pentru

ca `n viitor s\ fac\ toate

aceste informa]ii s\ devin\

disponibile online.

10.000 de minute gratuite

E un cli[eu s\ spui c\ filosoful

lucreaz\ cu capul. Pentru a-l

scoate din tipar, `i pui o casc\

de [antier, preferabil verde, [i

`l `ndemni s\ lucreze, la propriu,

cu capul. Ideea de a prezenta o

imagine dezmor]it\ a Facult\]ii

de Filosofie (Universitatea din

Bucure[ti) la tradi]ionalul T`rg

anual al Educa]iei (14-16 aprilie,

Facultatea de Drept) le-a

apar]inut studen]ilor din anul

al IV-lea.

Elena Vl\d\reanu

Studen]ii „s-au dotat“ cu o basculant\ pentru

transportarea/bascularea teoriilor, au instituit

un centru de testare moca a aptitudinilor

filosofice (pentru cei interesa]i) [i,

ca bonus, au pus bazele unui sistem de comunicare,

pe numele s\u Aristo.TEL. Oferta?

Special\: 10.000 de minute gratuite `n

2.338 de ani de abonament, taxa de conectare:

gratis. Pentru cei care vorbesc `n

greaca veche, exist\ oric`t de multe minute

gratuite `[i doresc, iar „pentru confesiuni `n

latina vulgar\“ poate fi apelat departamentul

Rela]ii cu clien]ii: 555-SFAUGUSTIN.

Cei care aleg s\ foloseasc\ serviciile sistemului

de comunicare `ntre filosofi, Aristo.

TEL, e bine s\ afle c\ acoperire exist\ doar

2

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 73, 22-28 APRILIE 2006


)

ordinea de zi

actualitate

Jurnali[ti din Fran]a, România [i Germania dezbat la Ia[i un gen aproape disp\rut: reportajul

Senza]ionalism, aventur\

[i presiuni politice

• A patra edi]ie a

Seminarului de

jurnalism de la Ia[i

(4 - 6 mai) este

organizat\ de Centrul

Cultural Francez din

Ia[i, al\turi de TVR Ia[i

[i Goethe Zentrum. {i

anul acesta,

„Suplimentul de

cultur\“ este partener

media principal al

evenimentului.

Vineri, 5 mai, vor fi lansate

dou\ volume. Primul dintre

acestea, ap\rut la Editura

Polirom, `i apar]ine jurnalistului

Radu Ciobotea –

Reportajul interbelic românesc.

Senza]ionalism,

aventur\ [i extremism

politic, `n colec]ia „Media.

Studii [i Eseuri“ coordonat\

de profesorul Mihai

Coman. Cei care doresc

s\ stea de vorb\ cu autorul

[i s\ ob]in\ autografe

o pot face `ncep`nd cu ora

17.00, la Sala Studio a

TVR Ia[i. O or\ mai t`rziu,

Cristina Liberis `[i va

prezenta cartea editat\ de

Nemira – Copiii r\zboiului.

cu Aristo.TEL

`n turnul de filde[, `n butoaie, cortina de fier,

`n blocul sovietic, chiar [i `n pe[teri.

Dac\ termini Filosofia,

nu e musai s\ r\m`i cu nasul `n c\r]i

S`mb\t\, 15 aprilie, a doua zi a T`rgului,

standul Facult\]ii de Filosofie era cel mai

animat. Toat\ lumea p\rea condus\ de un

singur scop: s\-[i testeze aptitudinile pentru

filosofie. Cum testul ad-hoc punea grave

probleme de interpretare, ]i se recomanda

purtarea unei supertrendy c\[ti de [antier `n

tonuri de verde sceptic. Dup\ trecerea acestei

probe, ]i se calcula rezisten]a la concentrare,

teorii, demonstra]ii, paradigme [i alte

lucruri cel pu]in la fel de profunde, erai

clasat, mai ceva ca un dosar. Urm\torul test

~n luna mai, la Ia[i se vor

afla c`teva dintre cele mai

importante personalit\]i din

presa român\, francez\ [i german\.

Vor onora invita]ia CCF

redactorul-[ef al jurnalului canalului

ARTE, Hugues Jardel,

reporterul independent Olivier

Piot (autorul unor reportaje publicate

de „Le Monde“ sau

„Géo“), Renaud Bernard de la

canalul public de radio France

Info, fotoreporterul Julien Goldstein.

Dintre jurnali[tii români,

au confirmat prezen]a C\t\lin

{tef\nescu, Cristina Liberis [i

Irina P\curariu din partea TVR,

Radu Ciobotea, autorul volumului

Reportajul interbelic românesc.

Senza]ionalism, aventur\

[i extremism politic, ap\rut de

cur`nd la Editura Polirom, Liviu

Iolu, reporter special al „Evenimentului

Zilei“, Luca Niculescu,

redactorul-[ef al Radio

France Internationale România,

Sorin Ozon [i {tefan Cândea,

reporteri ai Centrului Român

pentru Jurnalism de Investiga]ie.

La dezbateri vor mai lua

parte redactorul-[ef al TVR

Ia[i, Vanda Condurache, reporterii

„Opiniei studen]e[ti“, {tefan

Susai de la RFI Ia[i ([i corespondent

al Agen]iei France

Presse), precum [i Yves-Claude

Llorca, directorul pentru România

al Agen]iei France Presse.

Gazda meselor rotunde din

cadrul seminarului va fi Sala

Studio a TVR Ia[i.

De asemenea, la Centrul

Cultural Francez va avea loc

„Salonul de caricatur\ [i desen

de pres\“, cu participare francez\

[i român\. Nicolas Vial [i

Frédéric Deligne s`nt nume

cunoscute de arti[ti care deseneaz\

pentru primele pagini ale

celor mai importante cotidiene

din Fran]a. Partea român\ va fi

reprezentat\ de Ion Barbu, colaborator

al „Suplimentului de

cultur\“, Devis Grebu, C\t\lin

Zaharia, Costel P\tr\[can [i

Florian Doru Crihan\.

Dezbateri [i cursuri practice

pentru studen]ii ie[eni

T`rgul Educa]iei, care se desf\[oar\ anual `n

holul Facult\]ii de Drept din Bucure[ti, organizat

de Universitatea din Bucure[ti, prin Centrul de Informare,

Orientare [i Consiliere Profesional\, se

vrea un fel de nad\ pentru tinerii afla]i `n

c\utarea unei facult\]i. Organizatorii [i expozan]ii

s`nt foarte con[tien]i de accentul practic al manifest\rii,

prin urmare, ei trebuie s\ fac\ tot posibilul

pentru a-[i c`[tiga viitori studen]i. Cei mai mul]i

dintre expozan]i se str\duiesc s\-i aduc\, dac\

nu `n facult\]i, m\car la standuri pe vizitatori, invent`nd

tot felul de giumbu[lucuri. Dincolo `ns\

de aspectul ludic, ace[tia pot afla informa]ii despre

facultate, pot asista la cursuri demonstrative.

Cu alte cuvinte, pot afla ce-i a[teapt\.

consta tot `ntr-o prob\ de lucru cu capul, de

data aceasta `ntr-un sens mult mai propriu:

trebuie s\-]i scrii numele pe certificatul de

atestare cu o carioca prins\ pe casca verde

sceptic.

Prima zi a Seminarului va

cuprinde dou\ mese rotunde:

„Reportajul, o specie jurnalistic\

pe cale de dispari]ie?“ [i

„Fotojurnalism [i desen de

pres\“, moderat\ de redactorul-[ef

al „Suplimentului de cultur\“.

De la ora 17.00 se va deschide

„Salonul de caricatur\ [i

desen de pres\. Perspective

franco-române“, o produc]ie a

CCF Ia[i [i a Festivalului de desen

de pres\, umor [i caricatur\

de la Saint-Just-le-Martel, de la

Limousin, Fran]a.

Vineri, 5 mai, Daniel Condurache,

profesor al Departamentului

de Jurnalism de la

Facultatea de Litere a Universit\]ii

„Al.I. Cuza“ [i editor al

publica]iei „Opinia studen]easc\“,

va modera dezbaterea dedicat\

unor studii de caz privind

reportajul de radio, de televiziune

[i de pres\ scris\. Radu Ciobotea

va discuta despre dipticul

reportaj/ anchet\ `n a doua parte

a zilei de seminar.

S`mb\t\, 6 mai, seminarul

de jurnalism le propune ateliere

studen]ilor de la Departamentul

de Jurnalism al Facult\]ii de

Litere a Universit\]ii „Al.I.

Cuza“. Jurnalistul german Gero

Günther va sus]ine un curs practic

de reportaj scris, Sorin Cândea

[i {tefan Ozon, de reportaj de

investiga]ie, Cristina Liberis, de

reportaj de televiziune, iar Yves-

Claude Llorca [i Julien Goldstein,

de fotoreportaj.

De fapt, studen]ii din anul IV de la Filosofie

nu au vrut dec`t s\ demonstreze c\

facultatea lor nu e at`t de `nchis\ precum se

crede [i c\, dac\ termini Filosofia, nu e musai

s\ r\m`i cu nasul `n c\r]i. Dimpotriv\.

ROMÂNII E DE{TEP}I

Radu Pavel GHEO

Peisaj cultural rural (I)

Dac\ mi-ar sta `n puteri, a[ scrie zilnic despre starea de p\-

r\ginire cultural\ `n care au fost l\sate satele `n ultimii 15 ani.

Nici `n perioada comunismului nu era mult mai bine, dar izolarea

cultural\ `n care s-a cufundat satul românesc odat\ cu sc\derea

nivelului de trai, cu destr\marea raportului de codependen]\ dintre

s\teni [i or\[eni [i cu reducerea interesului fa]\ de zona rural\

este nimicitoare. Practic, la ora actual\ satele din România

aproape c\ nu mai au leg\turi cu centrele de cultur\ din ora[e.

Sau cele care au se descurc\ pe cont propriu.

De obicei, s`nt `mpotriva implic\rii statului `n proiecte-mamut

cu finalit\]i `n general imponderabile (c\ci cine poate m\sura cu

exactitate c`t de eficient se cheltuie banii `ntr-un proiect de promovare

a culturii?). Dar de data asta cred c\ o asemenea

ac]iune nu ar strica, fiindc\ p`n\ la apari]ia unor ini]iative culturale

private la sate s-ar putea ca ele s\ nu mai aib\ cui s\ se

adreseze. E drept, unele sate – cum ar fi cel `n care am avut parte

de o `nt`lnire cu surprinz\tor de mul]i cititori, Dude[tii-Vechi – au

`nceput s\ se organizeze singure. Dar e vorba despre sate relativ

bogate [i cu o tradi]ie cultural\ mai solid\. Nu ele s`nt exemplare

pentru România, ci acelea unde Internetul e `nc\ un fel de

piatr\ filosofal\, apa [i electricitatea r\m`n o problem\ permanent\,

iar ini]iativele private se limiteaz\ la birtul de l`ng\ biseric\.

Cum ar putea `ncepe totul? P\i, prima [i cea mai dur\ condi]ie

pentru dezvoltarea cultural\ a satelor ar fi onestitatea celor

implica]i `ntr-un asemenea proiect. S-a furat at`t de mult [i `n

at`tea feluri din fondurile alocate zonelor rurale, `nc`t cred c\ nici

m\car 10% din sumele respective nu au ajuns unde trebuia. Apoi

vine competen]a celor ce elaboreaz\ o astfel de strategie. ~n

România s`nt mii de sate, cu niveluri diferite de dezvoltare. Dac\

ar elabora cineva o strategie de dezvoltare urban\ [i ar v`r` `n

aceea[i oal\ strategic\ Bucure[tiul [i Dorohoiul, i-am r`de `n nas.

~n schimb, avem impresia c\ satele de la noi s`nt toate o ap\ (la

inunda]ii) [i-un p\m`nt (`n restul timpului). {i nu-i a[a. Exist\ localit\]i

unde lipsesc p`n\ [i drumuri de acces decente, [i curentul

electric, ba chiar [i cl\direa [colii. Exist\ `ns\ [i sate unde

[colile au laboratoare de informatic\ la fel de bine dotate ca

liceele de elit\ din marile ora[e, iar pu[tii discut\ `ntre ei despre

calitatea conexiunii la Internet [i ultimele filme „date jos“ de pe Net.

Iar `ntre primele [i ultimele se `ntinde o diversitate de niveluri de

dezvoltare rural\.

Atunci, de unde s\ porne[ti un proiect coerent? P\i, de la ceea

ce le lipse[te cel mai tare tuturor ([i poate nu numai la sate). ~mi

amintesc, de exemplu, c\ `n anii trecu]i s-a vorbit despre un

proiect de re`nfiin]are a cinematografelor s\te[ti sau cam a[a

ceva. Doar c\ totul a r\mas exact cum `i spunea numele – un

proiect. Slav\ Domnului c-a fost a[a! ~n condi]iile `n care nici

m\car `n ora[ele mari cinematografele nu mai s`nt o surs\ de

cultur\ [i nici nu prea mai atrag public, asta le lipsea s\tenilor.

Mai ales c\, `ncet-`ncet, `n sate se `nmul]esc DVD-playerele [i,

desigur, DVD-urile piratate. O s\ spun numai c\ `n Dude[tii-Vechi

am g\sit la ni[te amici un documentar cu forma]ia rock Bijelo

Dugme (deh, fiecare cu pasiunea lui!), realizat prin anii ’80 de

televiziunea de stat iugoslav\. S\ priceap\ cine trebuie care-i

ideea: odat\ adus Internetul `n sat sau DVD-playerul `n cas\,

orice film sau alt material video, oric`t de nou sau de rar, se

poate g\si, copia [i transmite. N-o fi `ntru totul legal, dar asta nu

`mpiedic\ pe nimeni nic\ieri. A[a c\ `n satul despre care vorbeam,

dac\ a[ fi c\utat, a[ fi g\sit, desigur, [i ultimele filme premiate,

[i rarit\]i cinematografice din anii ’40-’50. A[adar, la ce

bun un cinema, c`nd filmele s`nt la `ndem`na oricui?

{i-atunci, ce lipse[te `n sate? Altceva, mult mai simplu [i,

aparent, mai banal dec`t o conexiune Internet. Ghici, ciuperc\,

ce-i?

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 73, 22-28 APRILIE 2006 3

pop-cultura


)

pop-cultura teorie [i practic\

Adriana BABE}I

Fala patriei, drobul

ARS COQUINARIA

Ce ar citi Emma

Bovary ast\zi?

Pentru c\, iat\, e prim\var\ iar, ne-am g`ndit s\ pred\m [tafeta rubricu]ei

cuiva care se pricepe cum se cuvine la s\rb\tori. Dintre to]i,

am ales-o pe Otilia. Pentru cine nu d\ `nc\ semn c\ s-a prins ce urmeaz\,

s\ spunem c\ Otilia Hede[an, colega noastr\ de catedr\ de

la Literele timi[orene, e mai mult dec`t un nume. Renumele ei de antropolog

a trecut bini[or de grani]ele urbei, ba chiar ale ]\rii, cum e

[i cazul Smarandei Vultur, asupra c\reia ne vom n\pusti cu `ntreb\ri

nu peste mult\ vreme. Conf. dr. Otilia Hede[an nu-i doar expert la

CNCSIS [i coordonator al grantului Civiliza]ie [i cultur\ româneasc\.

Pentru uzul str\inilor, ci [i autorele unor volume care au f\cut v`lv\

atunci c`nd au ap\rut: {apte eseuri despre strigoi, Pentru o mitologie

difuz\, Folclorul. Ce facem cu el? At`tea lucruri am aflat, de la

drob [i ou\ ro[ii, p`n\ la ce m\n`nc\, Doamne iart\-ne, strigoii, c\ a

trebuit s\ ne `ntindem pl\cinta `n dou\ t\vi. Iat-o pe prima:

Te deranjeaz\, ca om de [tiin]\, s\ r\spunzi la c`teva

`ntreb\ri pentru o rubricu]\ culinar\ dintr-o revist\ sprin]ar\

f\cut\ de tineri pentru tineri?

Sigur c\ nu m\ deranjeaz\. De unde ideea asta c\ antropologia nu

se adreseaz\ tinerilor? Hai s\ nu c\dem `ntr-o capcan\ [i s\ nu confund\m

antropologia cultural\, care este o disciplin\ extrem de dinamic\

[i de actual\, prizat\ ca atare `n mod special `n mediile tinere,

cu folclorismul de trist\ amintire, cu idilismul dulceag al multor... nici

nu [tiu cum s\ le zic, al multor „materiale“ care vorbesc despre

tradi]ii cam patetic [i care se adreseaz\ limpede doar categoriei

b\tr`nilor nostalgici.

Bun, dar de ce crezi c\ m\ adresez chiar ]ie?

Poate c\ ar trebui s\ m\ ar\t surprins\, `ns\ chiar c\ nu pot face figura

asta. De vreo zece ani buni, c`nd ne apropiem de vreo s\rb\-

toare, mai `nsemnat\ sau readus\ la iveal\ de acest nou asalt al festivului

asupra vie]ii actuale, `ncep s\ primesc telefoane [i s\ mi se

pun\ `ntreb\ri dintre cele mai nea[teptate despre aceste zile. Este

drept c\ am ]inut p`n\ nu de mult\ vreme un curs despre s\rb\tori la

Universitatea din Timi[oara. Este drept c\ am publicat acest curs ca

un volum de peste patru sute de pagini. De aceea [tiu s\ r\spund la

cele mai multe din `ntreb\ri. Numai c\, atunci c`nd vin s\rb\torile, cei

care ]in rubrici `n presa scris\ sau fac emisiuni vreau s\ povestesc

despre s\rb\tori scurt, concis, dac\ se poate captivant, ceea ce e

mult mai greu... E un exerci]iu care `mi place, p`n\ la un punct, fiindc\

de fapt eu nu vorbesc despre mine, ci despre o lume la care

nu mai avem timp s\ ne g`ndim clip\ de clip\, dar pe care s`ntem

dispu[i s\ o rememor\m sau chiar s\ o reinvent\m c`te un pic odat\

cu fiecare s\rb\toare...

Ce presim]i c\ o s\ te `ntreb eu aici, `n ars coquinaria, ca

s\ ne ias\ vreo 5.000 de semne?

Cred c\ o s\ m\ `ntrebi ce se m\n`nc\ de Pa[te, de ce se m\n`nc\

ce se m\n`nc\, dac\ s`nt legende despre aceste feluri de m`ncare…

Gre[esc?

Vezi c\ [tii? M\ risc, vorba fetelor de pe la teve, [i te `ntreb

a[a: tu, Otilia, ce o s\ preg\te[ti de m`ncat pentru

s\rb\tori?

O s\ fac neap\rat ou\ ro[ii. Adic\, s\ fiu sincer\, vor fi ou\ galbene,

fiindc\ o s\ le fierb `n foi de ceap\. Nu vreau s\ se `n]eleag\ c\ practic

un tradi]ionalism extrem [i, prin urmare, nu folosesc „ro[ele“ de

la magazin. Dac\ la masa de Pa[ti ar fi mai mult de dou\ persoane,

probabil c\ a[ vopsi [i `n alt\ culoare. A[a, merg pe ideea c\ simbolul

conteaz\.

Dar c`nd erai mic\, acas\ la tine, `n jude]ul Arad, ce f\cea]i

de Pa[te?

Sigur c\ f\ceam ceva mai mult\ m`ncare, fiindc\ eram noi mai mul]i.

Vopseam ou\ `n mai multe culori, fiindc\ acum treizeci de ani era o

chestiune de prestigiu s\ g\se[ti vopsele chimice pentru ou\. Ast\zi,

c`nd se pot lua din market toate nuan]ele de coloran]i alimentari, e

mai [ic s\ te `ntorci la vopselele str\bunicii. Aveam, apoi, miel: f\-

ceam ciorb\, friptur\ [i drob. Scoteam din gr\din\ ceap\ verde [i ridichi.

O zi bun\ ]inea toat\ povestea pr\jiturilor: cel pu]in dou\ torturi

dintre care un Dobo[, copt foaie de foaie, plus grilia[ul care trebuia

feliat repede, cu m`n\ de specialist; mai apoi cozonacii pufo[i,

pe care mama [i bunica [tiau c\ n-o s\-i m\n`nce nimeni, `ns\ nu se

c\dea s\ nu-i fac\, fiindc\ trebuia s\ avem cel pu]in c`te o felie pentru

drobul de duminic\ diminea]a.

E drobul ceva specific românesc? {i ce ar mai fi fala patriei,

pe l`ng\ drob?

P\i, astea ar fi: ou\le [i drobul. Ou\le, cum s\ spun, nu pentru ele

`n sine, ci pentru c\ preg\tirea lor cere migal\, iar consumul lor e…

oric`t m-a[ feri de vorbe mari, ritual. Stai sobru, a[tep]i ca cel mai `n

v`rst\ s\ spun\ Cristos a `nviat! [i s\ ciocneasc\ `n oul t\u… La manualul

de tradi]ii se spune c\ o s\ te vezi pe lumea cealalt\ cu cel cu

care ciocne[ti un ou `n ziua de Pa[te.

Crezi?

Nu [tiu ce s\-]i spun, a[a c\ zic o fraz\ pe care o folosesc ]\ranii

c`nd le ceri s\-]i dea r\spunsuri importante: „Nu s`nt sigur\, dar lumea

poveste[te“. Eu cred c\ e important ca m\car la masa de

s\rb\toare s\ nu fii singur, ci al\turi de cei care-]i s`nt dragi.

Va urma

Casiana IONI}|

LAMERICA

Chick lit este un brand. {i,

ca orice brand, se adreseaz\

unui public ]int\, e ambalat

corespunz\tor [i urmeaz\ o

serie de [abloane. ~ntrebate

ce ingrediente folosesc de

obicei, c`teva autoare ale

genului au men]ionat: un

personaj principal feminin

`ntre 20 [i 30 de ani, umor,

spa]iu urban, probleme de zi

cu zi. Se mai adaug\, dup\

gust, „dileme moderne“ [i

coperte colorate – [i un nou

roman chick lit este gata.

Cui i-e fric\ de chick lit?

De la postfeminism la romanul de consum

Un asemenea gen de consum,

aflat la intersec]ia dintre revistele

de mod\ [i autobiografie, nu

putea fi lipsit de critici

dure, legate de frivolitatea

[i lipsa

de valoare literar\,

revenirea

la mentalit\]ile

dinaintea feminismului

sau strategiile de marketare literar\.

{i criticii, [i noile scriitoare

de chick lit tind s\ o considere

pe Helen Fielding fondatoarea

genului, iar pe Bridget Jones

„bunica“ noilor personaje, de la

Becky Bloomwood cea shopaholic\

a Sophiei Kinsella la Lucy

Sullivan a lui Marian Keyes.

C`nd a ap\rut Jurnalul lui

Bridget Jones, Fielding s-a legitimat

drept creatoarea unui gen

cu trimiteri la Jane Austen,

transformat\ treptat `n str\bunica

chick lit-ului, `nc\ `nainte de a

fi desemnat ca atare. Mo[tenirea

propriu-zis\ a literaturii de consum

ap\rute ca alternativ\ `n

contextul schimb\rilor sociale [i

economice vine `n mai mare

m\sur\ `ns\ dinspre autoare mai

pu]in canonice din Anglia sf`r-

[itului de secol nou\sprezece.

Printre prolificele scriitoare victoriene

se num\r\ Mary Elizabeth

Braddon sau Elinor Glyn,

ambele autoare de bestseller-uri

uitate azi, dar ale c\ror c\r]i [i

personalit\]i au fost importante

`n stabilirea unui public pentru

literatura de consum.

Chick lit este unul dintre genurile

cele mai sincere, dup\

cum se poate vedea din majoritatea

interviurilor cu autoarele

(pe site-uri precum www. chicklitbooks.com

sau www.chicklit.us).

Lipsite de preten]ii, multe

dintre acestea s`nt educate la

[coli bune din Anglia [i Statele

Unite [i au sau au avut pozi]ii

importante la publica]ii mondene

precum „Vogue“. {i s`nt gata

s\ recunoasc\ sincer limitele genului

pe care l-au adoptat. Suficiente

motive pentru a l\sa deoparte

acum discu]iile despre literatura

cu majuscul\ [i de a ne

uita `nspre chick lit a[a cum este.

Un gen pentru toat\ lumea

Termenul „chick lit“ a fost folosit prima dat\

`ntr-un context diferit de cel devenit comun

acum: `n titlul unei antologii Chick-Lit: Postfeminist

Fiction `n 1995. Editorii Cris Mazza [i

Jeffrey DeShell au str`ns autoare „care nu s`nt

mul]umite de defini]iile «scriiturii feminine»“,

ale c\ror povestiri erau departe de genul numit

Pe m\sur\ ce chick lit a devenit

mai popular, au ap\rut [i subdiviziuni

precum lad lit, black

chick lit, Christian chick lit, mom

chick lit [i a[a mai departe, `n

func]ie de redefinirea personajului

principal drept b\rbat t`n\r,

femeie neagr\, cre[tin\ sau

mam\. Noile fe]e ale genului a-

rat\ [i re]eta clar\ pe care se bazeaz\

[i al c\rei personaj poate

fi u[or modificat [i pus la loc,

dar [i capacitatea de adaptare la

lumea din jur. Subgenurile au a-

p\rut ca r\spuns la consumul

mare de asemenea c\r]i [i la dorin]a

de identificare din partea

altor grupuri sociale, religioase,

etnice pentru care produsul a fost

ajustat.

Chick lit nu s-a adaptat `ns\

doar lumii anglofone, ci [i celei

europene [i indiene. Pe pia]a saturat\

de produc]iile americane

[i britanice au `nceput s\ apar\

variante locale. Un articol recent

din „The New York Times“

`ncearc\ s\ explice r\sp`ndirea

chick lit din India p`n\ `n Rusia

[i Ungaria [i adaptarea formulei

la experien]ele locale. ~ntrebat\

cum `n]elege popularitatea genului

`n alte p\r]i ale lumii, Helen

Fielding r\spunde, `n acela[i

articol, c\ este vorba „mai degrab\

de zeitgeist dec`t de o imita]ie

a modelului vestic“.

~n acela[i spirit al timpului,

la `ntrebarea cum s`nt cititoarele

de chick lit, Jennifer Weiner propune

pe site-ul www.chicklitbooks.com

un portret robot al

celor ce prefer\ lectura de identificare:

„Cred c\ femeile care

citesc c\r]ile seam\n\ mult cu

personajele: s`nt tinere, `mplinite,

dar cumva nesigure, c\-

ut`nd fic]iunea pentru entertainment,

dar [i pentru a le oferi o

busol\. Cred c\ romanele, chiar

[i cele considerate prea u[urele,

pot s\ le ajute s\ aleag\ [i s\ fie

`mp\cate cu deciziile luate“. Nu

ne r\m`ne dec`t s\ ne `ntreb\m

cum ar reac]iona azi Emma Bovary

dac\ nu ar citi Paul et Virginie,

ci Vreau s\ fiu V.I.P.

(Lauren Weisberger) sau Lucy

Sullivan se m\rit\ (Marian Keyes).

Sau cum ar fi un nou Don

Quijote ce ar `nlocui pove[tile

cavalerilor r\t\citori cu romanele

lui Nick Hornby, unul dintre

autorii de lad lit?

azi chick lit. Scriitoarele (printre ele Carole

Maso, Carolyn Bank) `ncercau s\ integreze [i

s\ dep\[easc\ ideologia feminist\ `ntr-un nou

fel de fic]iune. Editorii g`ndiser\ termenul de

chick lit din titlu ca o formul\ ironic\ pentru

proze ironice. ~ns\ eticheta a ajuns s\ desemneze

cu totul altceva odat\ cu apari]ia Jurnalului

lui Bridget Jones `n 1996 [i a c\r]ilor `n acela[i

stil, pierz`nd ironia ini]ial\.

4

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 73, 22-28 APRILIE 2006


)

teorie [i practic\

pop-cultura

Florin L|Z|RESCU (flazarescu@yahoo.com)

Alex SAVITESCU

Crash

Rar vezi `n lumea cultural\

româneasc\ o polemic\ purtat\

`ntre doi oameni care se respect\

[i care, mai mult, s`nt prieteni.

Scriu articolul de fa]\ cu g`ndul

c\ a[a ceva e posibil. Habar

n-am c`t de prietenos m\ consider\

confratele meu, scriitorul

Ionu] Chiva, dar am aflat recent

dintr-un articol semnat de el `n

s\pt\m`nalul „Prezent“ c\ a[ fi

rasist. Ei, nu chiar rasist-rasist,

dar, acolo, un pui de rasist, cumva

inocent, candid, tot s`nt. {i asta

nu pentru c\ m-a[ da `n stamb\ –

in stampa, mai bine zis – cu ochii

mei alba[tri, cu pletele-mi blonde

[i cu `n\l]imea de aproape doi

metri, ci pentru un p\c\tos de

articol din „Suplimentul de cultur\“,

`n care am relatat o discu-

]ie despre ]igani [i am spus c`teva

pove[ti cu ei. Suplinind o sc\-

pare a Consiliului Na]ional pentru

Combaterea Discrimin\rii, Ionu]

recunoa[te `n mine – citind cu

at`ta aten]ie printre r`nduri, `nc`t

aproape c\ le ignor\ pe cele

scrise – un inamic al corectitudinii

politice. {i m\ execut\

`ntr-o fraz\ lung\ c`t s\-ncap\ pe

o chitan]\ de amend\.

Suplimentul lui JUP

Salut\ri de la Petrila

Cum eu am mai tras chiulul la

cursurile de studii culturale [i,

`n genere, n-am c`[tigat vremea

prin biblioteci pentru a aprofunda

`nv\]\turile corectitudii politice,

e posibil s\ calc uneori, cu

sau f\r\ gra]ie, pe bec. Dac\

mai iau `n calcul c\ nu de mult

Cronicarul de la „România literar\“

a v\zut `n mine un legionar

periculos, ce amenin]\ s\

pun\ bombe la USR, e limpede

c\ am o problem\.

Nu fac parte din [coala filosofic\

a persoanelor „f\r\ prejudec\]i“,

caracterizat\ de obicei

de cei care completeaz\ rubricile

cu anun]uri matrimoniale, e-

pat`nd prin spiritul lor dezinhibat.

E posibil s\ am ni[te prejudec\]i

legate [i de rromi, dar de

aici [i p`n\ la a fi etichetat rasist,

fie [i soft, e cale lung\. Mi-a[

cere scuze de la etnia rromilor

c\ am povestit cum un ]igan m-a

amenin]at cu cu]itul, mi-a[ asuma

vina de nu a fi atent ori de

c`te ori s`nt buzun\rit `n mijloacele

de transport `n comun, n-a[

s\ mai fugi niciodat\ cu bicicleta,

pedal`nd ca `ntr-o curs\ contra

cronometru din Turul Fran-

]ei, c`nd o ga[c\ de rromi m`na]i

de cele mai bune inten]ii m\

fug\resc cu pietre. Mi-a[ cere

de ION BARBU

scuze de la etnie numai dac\ i-a[

fi considerat pe to]i o ap\ [i-un

p\m`nt, responsabili `n grup de

ac]iunile fiec\rui individ `n parte.

Dar nu e cazul [i cred c\ articolul

meu incriminat de Ionu]

tocmai asta dorea s\ puncteze:

exist\ ]igani buni [i r\i, a[a cum

exist\ rom^ni buni [i r\i.

Mea maxima

culpa

St\team [i m\ minunam ce tare

s`nt eu c\ scriu la ditamai ziarul

cu oameni de[tep]i, care [tiu

cuvinte lungi [i despart `n silabe

cu ochii `nchi[i. Chiar eram

hot\r`t s\ le trimit lui Ion

Cristoiu [i lui C.T. Popescu

(Cristinel, cum `i spun eu) c`te o

fotografie cu mine, cu gaur\

special\ `n care ei s\-[i pun\

fe]ele [i s\ se laude c\ m\

cunosc. Exact atunci m\

str\fulger\ o idee genial\ (dac\

ar fi s\-mi permit un pleonasm).

Mi-am zis c\ dac\ presa are o

a[a mare putere `n stat, iar eu

fac pres\ la cel mai `nalt nivel,

`nseamn\ c\ de]in o putere e-

norm\, de care m\ mir c\ nu

m-am prins mai devreme: puterea

de a face de rahat pe oricine

m\ enerveaz\. Brusc, am cerut

tuturor s\ mi se adreseze cu

„domnul Bobi“. {i majoritatea

s-au conformat, excep]ie f\c`nd

unchiul Toma, despre care

vreau s\ spun public c\ este un

be]ivan [i c\ a furat [uruburi [i

rulmen]i de la CUG [i rog autorit\]ile

s\-[i fac\ datoria. Ei,

acum cine-i mai tare?

Vreau s\-mi transform rubrica

`n moned\ de [antaj. Cum

TRIMISUL NOSTRU SPECIAL

Bobo [i Bobi

VOI N-A}I ~NTREBAT, f\r\ zah\r V| R|SPUNDE

Te scriu, m`nca-]i-a[!

~n rest, dac\ se vrea cu orice

pre], pot fi numit rasist fie [i

pentru faptul c\ am folosit

cuv`ntul „]igan“ [i nu „rrom“.

Eu `l utilizez firesc, f\r\ alte conota]ii,

fie [i pentru faptul c\ n-

am auzit pe nimeni vorbind de

muzic\ „rromeasc\“ sau „rrom\“.

~ns\ pentru fanii corectitudinii

politice, `mi cer scuze c\

mi-a sc\pat mai sus cuv`ntul

„]igan“. Reformulez: „...un cet\]ean

m-a amenin]at cu cu]itul...“.

Dar, oare, `n acest caz,

nu dau dovad\ c\ a[ fi agorafob?

Reformulez: „...un om

m-a amenin]at cu cu]itul...“ –

oare nu-s mizantrop? „...un ins

m-a amenin]at cu cu]itul...“ –

adic\ vreau s\ spun c\ doar

masculii folosesc cu]itul?! Nu-i

exclus s\ fiu considerat misogin.

„...o persoan\ m-a amenin]at

cu cu]itul...“ – p\i, persoana

respectiv\ ar putea fi:

a) de origine iudaic\. Dac\ se

mai afl\ c\ am z`mbit `n ilegalitate

la c`teva bancuri cu

evrei, reiese clar c\-s antisemit;

b) membr\ a religiei care face

ur`t pentru orice c...uri (a

se citi caricaturi!);

c) vegetarian\. M-am ars cu

ecologi[tii!

d) gay. Nu e bine s\ m\ pun cu

ei... etc. etc.

~n aceste condi]ii, `mi retrag tot

ce-am spus [i-mi fac mea culpa,

mea maxima culpa (sper s\ nu

se supere catolicii). O s\-mi fac

timp liber [i, c`nd m\ voi `nt`lni

cu Ionu], o s\-l rog s\-mi dea

ni[te lec]ii particulare de political

correctness. P`n\ atunci, `i

recomand s\ se uite – dac\ nu

l-o fi v\zut cumva – la filmul

Crash, recent premiat cu Oscar.

E o poveste construit\ `n jurul

isteriei generate de fenomenul

discrimin\rii. Regizorul Paul

Haggis `i avertizeaz\ nu doar pe

cei care pot avea derapaje discriminatorii,

ci [i pe cei care

derapeaz\ prin acuze.

m\ calc\ cineva pe bombeu,

pac! Ho], curvar, violator, mit\

[i sida. Oare s\ `ncep cu [eful

de post de la C`rlibaba? De ce

nu, doar l-am avertizat. M-a

luat cu radarul, nenorocitul, iar

eu, de[i beat, [tiam clar cine

eram [i i-am explicat cu bini[orul

c\, dac\ nu-[i cere scuze, `l

dau la ziar. Nu [i-a cerut... a[a

c\ v\ rog s\ citi]i: Cristinel

Mazilu, [ef de post la Coarnele

Caprei, este un prost [i-i miroase

gura a ceap\ stricat\. Sau mai

bine a usturoi. S\ vad\ ghiolbanu

c\ cu presa nu te pui.

Pe cine mai aveam eu de dat

la ziar... a[a: vecina de la [apte.

C\ de ce dau g\uri `n baie la

un[pe noaptea. C\ o s\ m\ scrie

la avizierul blocului. Nota]i, v\

rog: Aurica Vasilache este proast\

[i are 2.226.100 lei datorie la

gaz. Na, vecin\, mai d\-m\ la

avizier. Acolo o s\ lipesc [i eu

ziarul, s\ vad\ tot blocul. Numai

c\ avizierul e numai unul,

iar ziarul meu are tiraj de milioane.

Iar unde d\ Bobi cu pixul

cre[te reitingu’ v\z`nd cu ochii.

Ce-ar fi ca pe viitor `n articolu’

meu s\ bag [i ceva publicitate?

Mai fac un ban.

Bobi

LA LOC teleCOMANDA

{ase, revista presei!

Se spune c\, `n via]\, ai c`teva `nt`lniri providen]iale, de care trebuie

s\ [tii cum s\ profi]i. Zicala e cam sadic\, dac\ m\ g`ndesc

la `nt`lnirea oamenilor cu apele sau la ciocnirea noastr\ cu imbecilitatea

la scar\ larg\ a politicienilor. Oricum, vorba nu e goal\

de sens. Iat\, zilele trecute am descoperit, din `nt`mplare, DDTV.

{i am profitat din plin de momentul astral care mi-a a[ezat degetul

pe telecomand\ fix `n dreptul celui de-al doilea canal al lui

Dan Diaconescu. Se ascundea undeva `ntre cele peste cin’zeci

de posturi din gril\ [i, dac\ firma de cablu n-ar fi avut str\lucita

idee de a `ntoarce toate frecven]ele cu hertzii-n sus [i-n jos, probabil

c\ nici ast\zi nu a[ fi ghicit ce post genial mi-au inclus `n

pachetul de baz\. Am stat ]intuit `n fa]a sticlei vreo jum\tate de

or\, cu privirea t`mp\ a unui c`ine care a[teapt\ o felie de parizer

`n fa]a unui supermarket.

A[teptarea a fost `n zadar: n-am v\zut, `n intervalul \sta, dec`t

un nene cu dioptrii mari, care citea ziarele `n studio, `n timp ce

din fundal r\zb\tea o muzic\ sobr\, cu un cor sau ceva de genul

\sta. Pur [i simplu, cel-aflat-la-masa-din-platou (prezentator nu

cred c\ era) r\sfoia „7 Plus“-ul, iar `n surdin\ se-auzea o melodie

pe care `ntr-un t`rziu am identificat-o: „Ameno“, a trupei Era.

Iat\, mi-am zis, un nou moment de suprarealism `n presa vizual\

de la noi, o nou\ dimensiune a conceptului de multimedia: s\

vezi pe ecran titlul „Becali atacat de o hait\ de maidanezi“ [i s\

auzi un ansamblu vocal care aduce cu cor de c\lug\ri. Nu [tiu

nici acum cine era individul care nu se sinchisea c\ e filmat [i venise

s\-[i fac\ lecturile din pres\, la zece seara: o fi fost portarul

de la blocul cu bulin\ `n care se afl\ garsoniera lui DD? Poate

omul ie[ise din tur\, g\sise studioul descuiat [i, „profit`nd de un

moment de neaten]ie“ al angaja]ilor de la DDTV, s-a insinuat pe

sticl\, s\-l vad\ na]iunea ce ochelarist d\[tept e.

Momentul cu pricina nu-mi d\ pace, m\ urm\re[te de atunci

`ncontinuu. Stau [i m\ tot g`ndesc la ce o fi vrut s\ transmit\,

subliminal, „televiziunea“ care se prinde, aud de la cineva, [i prin

satelit. Poate o fi doar un moment de sinceritate, unic `n

mass-media noastre, `n care Dan Diaconescu [i-a angajat un figurant

cu rol de afi[, prin intermediul c\ruia a vrut s\ zic\, franc:

fra]ilor, nu mai am ce s\ v\ spun, televiziunea e vorb\rie goal\,

a[a c\ prefer o t\cere c`t o mie de cuvinte… Ntzzz! Hai s\ nu-l

suspect\m totu[i pe DD de lucruri pe care nu le-ar putea face

niciodat\. Tocmai el, promotorul vorbelor f\r\ [ir despre oameni

de [tiin]\ descoperi]i pe la b\t\toarele de covoare dintre blocuri,

al ursitoarelor [i ghicitoarelor cu puteri paranormale, al prezic\-

torilor de cutremure, tsunami [i c\deri de guvern?

R\u am mai ajuns dac\ aproape nici o televiziune româneasc\

nu mai e `n stare s\ fac\, decent (ca s\ nu zic inteligent),

o revist\ a presei.

P.S.: Subscriu la spusele lui Radu Paraschivescu din „Evenimentul

zilei“, despre atacurile la adresa lui Alex. Leo {erban, din

emisiunea lui Mircea Badea, „~n gura presei“. Glumi]ele de prost

gust aruncate cu non[alan]\ de b\iatul acela la care se uit\ mai

ales bufni]ele insomniace care umbl\ creanga la ore matinale nu

merit\ dec`t, cel mult, o sesizare a Consiliului pentru Combaterea

Discrimin\rii. Ca s\-l parafrazez pe „ilustrul“ realizator: ne uit\m

la tot felul de prostii, iar asta ne m\n`nc\ tot timpul…

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 73, 22-28 APRILIE 2006 5

carte


carte printre r`nduri

Doris MIRONESCU

Lectura ca viol

LECTURI ~NTRERUPTE

Calupuri mari din credin]ele comune ale lumii contemporane

Simplu

Macedonski nu este un poet iubit de cititorul român. Nici m\car

simpatizat. Nu vreau acum „s\-i fac dreptate“, conving`nd pe toat\

lumea c\ se `n[al\. Doamne fere[te! Eviden]a mi-ar fi `mpotriv\:

Macedonski nu place la lectur\. La seminariile despre Nop]i sau

Rondeluri, mai to]i studen]ii de la Litere str`mb\ gra]ios din nas.

Motive ar cam fi: egocentrismul pronun]at al autorului, care are

o (mult prea evident\) p\rere excelent\ despre sine, ticurile simboliste

[i recuzita parnasian\, dep\[ite deja din timpul vie]ii poetului,

`n fine, lipsa de ging\[ie a eroticii macedonskiene.

Pentru o mai bun\ edificare `ntru `n]elegerea eroticii macedonskiene,

voi cita un poem pe care autorul `l plaseaz\ `n fruntea

volumului publicat `n 1892, Excelsior, semn c\ `l pre]uie[te foarte

mult. Poezia se nume[te Guzlà [i sun\ astfel:

Do-mi – sol-là,

Vesel c`nta]i din guzlà.

Tr\sura la scar\ s-opre[te,

Do-mi – sol-là,

A zilei regin\ sose[te,

Vesel c`nta]i din guzlà.

Do-mi – sol-là,

Apusul e roz [i lilà.

A[terne]i-i patul degrab\,

Re-do – do-mi,

Mireasa se simte cam slab\...

Voie[te pu]in a dormi...

Re-do – do-mi,

Voie[te, dar nu va dormi.

Frumosul fl\c\u e puternic,

Sol-là – sol-là,

E r`ndul acestui cucernic,

Vesel c`nta]i din guzlà...

Sol-là – sol-là

Tot cerul e roz [i lilà.

Cum se vede, poemul este o mic\ fabul\ sexual\ (mult `nainte

de Uvedenrode a lui Ion Barbu), o nara]iune schematic\ `ncropit\

`n jurul unui eveniment care, astfel, devine, `n inten]ia autorului

m\car, profund semnificativ. Evenimentul este noaptea nun]ii,

c`nd mireasa („a zilei regin\“), `ntins\ `n pat („voie[te pu]in a

dormi“), trebuie s\ suporte asiduit\]ile mirelui („voie[te, dar nu va

dormi“), cam prea insistente ca s\ ne `nchipuim c\ s`nt acceptate

cu pl\cere de c\tre mireas\ („frumosul fl\c\u e puternic [...]/ e

r`ndul acestui cucernic“). Ironia ultimului vers citat exprim\ cruzimea

deta[at\ cu care Macedonski prive[te de obicei dragostea,

motiv pentru care a [i fost dezavuat, de altfel, de c\tre mult prea

sentimentalii s\i contemporani (vezi repro[urile lui Lovinescu

aduse poetului care „n-a c`ntat amorul [i n-a cunoscut, aproape,

nici o pasiune“).

~ns\ nu specificul eroticii macedonskiene m\ intereseaz\ aici.

~n poemul Guzlà, obsedant\, enervant\ chiar, este revenirea

unor note muzicale, citate cu inten]ia transparent\ de a sublinia

solemnitatea momentului prin game suitoare [i cobor`toare. Macedonski

e cu siguran]\ p\truns de ideile sale mai vechi („arta

versurilor nu e nici mai mult nici mai pu]in dec`t arta muzicei“, declara

el `n 1880) privind muzicalitatea versurilor, care trebuie s\

transforme poezia `ntr-o arhitectur\ sonor\, `ntr-un fel de obiect

estetic perceptibil cu urechea, independent de ra]iune, ca „poezie

pur\“. Rezultatul, lamentabil (versurile s`nt cacofonice, notele

muzicale produc, de fapt, o infuzie de ra]ionalitate), are meritul

de a ne ar\ta c\ Macedonski nu trebuie `ntotdeauna crezut pe

cuv`nt.

Dac\ `ns\ citim textul acesta ca o art\ poetic\, lucrurile se

schimb\. {i poezia devine cu adev\rat reprezentativ\ pentru

scrisul macedonskian. Poetul ne vorbe[te despre „nunt\“ sub

chipul actului sexual silnic, impun`nd totodat\ cititorului s\-i accepte

eufoniile sale chinuite. Actul sexual descris `n poem se repet\

astfel, la o cu totul alt\ scar\, odat\ cu fiecare lectur\ a poemului.

Fiecare cititor se metamorfozeaz\ `ntr-o „mireas\“ care,

`n loc s\ fie sedus\, este siluit\ [i abandonat\ cu un r`njet triumf\tor.

~n cazul acesta, rezisten]a la Macedonski a cititorului român

devine c`t se poate de fireasc\. Autorul `nsu[i o stimuleaz\,

impun`ndu-i lectorului o „muzicalitate“ trudnic\, una care obose[-

te urechea. Lectura ca viol, iat\ ce pare a ne propune Macedonski

la 1888.

Nu vreau s\ `nchei f\r\ s\ pomenesc subtila evocare a poemei

Guzlà `n volumul Simpleroze (1978) al ilustrului meu coleg

de la pagina 7. Acolo, {erban Foar]\ invita, printr-un motto ales

tocmai din poezia lui Macedonski, la o relectur\ ironic\ a simbolistului

nostru, accentu`nd tocmai versurile cele mai pu]in reu[ite

din poem, asocia]iile coloristice menite s\ transpun\ `ntreaga fabul\

`n mit („Tot cerul e roz [i lilà“), dar care, constat\ probabil

poetul timi[orean, nu fac dec`t s-o arunce `n bra]ele primitoare

ale kitsch-ului caragialian. Constat`nd ironia istoriei, care face

dintr-o serioas\ alegorie a amorului o apoteoz\ ridicol\, mijlocit\,

`n cazul de fa]\, de inteligen]a unui poet contaminat de morbul

pasti[ei, v\ las cu aceste versuri ale lui {erban Foar]\:

Ah, via]a! Ce feerie,

cu l\mpile-n zarz\ri, ca la

un bal de periferie,

sub cerul tot roz [i lila.

SEMNAL

Sim]i o carte care e scris\ simplu [i care `]i va

pl\cea la fel de simplu. O sim]i `nc\ de la primele

pagini. O [tii [i mai bine c`nd vine vorba despre

Chuck Palahniuk, autorul celebrului Fightclub,o

poveste-cult a unei genera]ii `ntregi. Dar po]i, tot

la fel, s\ dete[ti din start `ntreaga mod\ a

neonihilismului [i s\ nu mai dai nici o [ans\ unei

c\r]i „neecranizate“ precum Jurnal. Dac\ totu[i

`i dai aceast\ [ans\, cartea te cucere[te rapid. ~n

primul r`nd, prin puterea de inven]ie narativ\.

N-are cum s\ nu te ]intuiasc\ simplitatea

ob]inerii unui efect narativ teribil: o femeie,

Misty Tracy Wilmot, poveste[te despre sine la

persoana a treia, adres`ndu-se `ncontinuu

so]ului s\u, Peter, intrat `n com\ profund\ dup\

o `ncercare de sinucidere.

C. Rogozanu

{i `n Jurnal Palahniuk

reu[e[te s\ provoace

exact aceea[i senza-

]ie de straniu perfect

definit, cam ca `n

Fight club. Delirul,

haoticul s`nt perfect

controlate logic [i

narativ. Cam acesta

ar fi spiritul nou `n

c\r]ile sale: viziuni

sumbre, locuri comune

despre dezechilibrul

artistic, despre

dereglarea complet\

a sim]urilor

individului contemporan

s`nt reproduse

`ntr-o ciudat\ inferen]\

imbatabil\.

Uneltele pentru

ob]inerea efectelor

prozastice s`nt la

vedere. Jurnal pare

s\ fie scris cu

c`teva c\r]i – bibliografie

obligatorie –

pe birou. O carte

de anatomie a fe-

Chuck Palahniuk, Jurnal,

]ei, mai `nt`i. Descrierea mecanismelor

musculare ale fe]ei, `n

momente de maxim\ intensitate,

aduce de fiecare dat\ acel aer de

neutralitate terorizant\ specific

scriitorului american. Exemplu:

„Z`mbe[te acum – dac\ mai

po]i. Mu[chiul zigomatic major

s\ tr\iasc\. Fiecare contrac]ie `]i

d\ carnea la o parte a[a cum

[nururile prind draperiile de la

fereastra din sufrageria ta. La fel

cum fr`nghiile trag cortina la teatru,

fiecare z`mbet al t\u e un

spectacol de gal\. O premier\“.

Palahniuk nu se fere[te

de locul comun

Apoi, a doua lectur\ obligatorie,

pentru punerea pe picioare a

acestei pove[ti, ar fi o mic\ enciclopedie

ilustrat\ cu vie]ile

marilor pictori. Peter, so]ul pictori]ei

Misty Wilmot, are mania

extragerii de „`nv\]\minte“ din

biografiile arti[tilor. Credin]a

comun\ c\ boala, suferin]a dau

calitatea artei apare expus\ fanatic.

Niciodat\ informa]iile de

traducere din limba englez\ de Mihai Chirilov,

colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2006

Cartea face mai mult dec`t s\ `nsufle]easc\ o epoc\ [i o galerie de personaje care au animat via]a

cultural\ a României – at`t sub ochii cenzurii comuniste, c`t [i `n exilul românesc, la faimoasa Europa

Liber\, unde scriitorul a lucrat de la plecarea din ]ar\ p`n\ la mutarea postului la Praga. Ea este

totodat\ o lec]ie de atitudine moral\, obiectivitate [i c\ldur\ sufleteasc\ a unui om care [tie s\ judece

f\r\ s\ dea sentin]e. Apar]in`nd unei clase sociale care a pierdut totul dup\ instalarea regimului comunist,

Gelu Ionescu trece [i prin experien]a traumatizant\ a exilului [i a bolii, dar privirea `i r\m`ne

deta[at\: „Un medic psihiatru mi-a spus odat\, `n timpul unei convorbiri destul de aprinse, urm\toarea

fraz\: «Unde scrie c\ omul TREBUIE s\ fie fericit?...»“.

„~n condi]iile democra]iei, spiritul d-sale critic se poten]eaz\, manifest`ndu-se `n multiple direc]ii. Spre

deosebire de unii confra]i al c\ror dezacord apare «specializat» pe anume domenii, Gelu Ionescu nu

are inhibi]ii, nici pudibonderii c`nd `l contrariaz\ ceva.“ – Gheorghe Grigurcu

Din cuprins: Din Moldova • Istoria, istoria • Tinere]ea unor marginali • Cu Tudor Vianu, de la tinere]e

p`n\ la b\tr`ne]e • Prin lumea literar\ • C\r]ile • Doisprezece ani la EUROPA LIBER| • Dou\ scrisori

c\tre Ion Vartic • {apte ani la Heidelberg • „R\d\cinile“ mele germane • Calendar • Spre o `ncheiere

Gelu Ionescu, Covorul cu scorpioni. Dou\sprezece fragmente memorialistice,

colec]ia „Ego-grafii“, Editura Polirom, 344 de pagini, 24.90 RON

6

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 73, 22-28 APRILIE 2006


popularizare a artei n-au c\p\tat

un aer mai serios, mai `nfior\-

tor. Palahniuk nu se fere[te de

locul comun, nu se fere[te de

savoarea informa]iei de popularizare,

o preia, o prelucreaz\, `i

g\se[te sensuri ascunse, `i d\ un

teribil aer paranoid. Poate aici

ar trebui s\ amintesc c\ traducerea

lui Mihai Chirilov este excelent\,

f\r\ striden]e, f\r\ for]\ri,

de[i tenta]ia ar fi fost maxim\.

A treia lectur\ obligatorie:

vreun compendiu de [tiin]\

„pentru to]i“ cu explica]ii sau

statistici surprinz\toare, [tiin]\

de tip „[tia]i c\“. Uneori doar

preia acel limbaj de popularizare

pentru a submina vreo tandr\

descriere erotic\ `ntre cei doi

so]i: „E dovedit [tiin]ific. Atingerea

fizic\ are ceva din felul `n

care un p\rinte `[i dichise[te

odraslele c`nd s`nt mici. Ea stimuleaz\

emisia hormonilor de

cre[tere [i a enzimelor din aminoacizi.

Invers, degetele lui Peter

mas`ndu-i ceafa `i coborau

nivelul hormonilor generatori

de stres. Chestia asta a fost dovedit\

`ntr-un laborator pe ni[te

[oricei freca]i cu pensula“.

~n sf`r[it, Palahniuk a mai a-

vut, probabil, la dispozi]ie un

manual de buzunar de filosofie

pe `n]elesul tuturor. Completat,

eventual, de un compendiu de

psihanaliz\ pe `n]elesul copiilor,

ceva Freud [i Jung. A[a ajung s\

se completeze perfect mitul pe[-

terii la Platon cu interpretarea

umbrei la Jung: „\sta-i studiul

umbrei f\cut de Carl Jung. El a

spus c\ nu-i vedem niciodat\ pe

ceilal]i. Nu vedem, `n schimb,

dec`t fr`nturi din noi reflectate

asupra lor. Umbre. Proiec]ii. A-

socia]iile noastre. La fel cum pictorii

de mod\ veche st\teau `n

`ntunericul unei c\m\ru]e [i reproduceau

imaginea v\zut\ printr-o

fer\struic\, sc\ldat\ `n lumina

soarelui. Camera obscur\“.

Datele de `nceput –

contrazise pe r`nd de

desf\[urarea pove[tii

Excelenta rescriere a unor seturi

de informa]ii de tip „popular“,

vie]ile arti[tilor, anatomia fe]ei,

idei filosofice luate de-a gata,

psihologie, urmeaz\ un traseu

poetic previzibil `n tradi]ie literar\,

dar surprinz\tor prin rezultate.

Non[alan]a afirm\rii unor

locuri comune `n contexte nea[-

teptate, cam a[a se face poezie

de c`nd lumea... {i tot a[a `nghi]i

`n calupuri mari credin]ele

SEMNAL

comune ale lumii contemporane.

Palahniuk pare fascinat de

„ce spune lumea“. El are, de

altfel, de construit o societate

utopic\, cea de pe insula Waytansea,

populat\ de oameni uni]i

de un singur g`nd, acela de a-[i

proteja propria lume de invazia

turi[tilor, a industrializ\rii. Astfel,

alterneaz\ locurile comune

din cultura popular\ cu diverse

supersti]ii, credin]e stranii, ritualuri.

Amestec\, altfel spus, dou\

puternice discursuri paranoide.

Misty, un caz clasic de artist\

ratat\, poposit\ pe respectiva

insul\, cu un so] care a `ncercat

s\ se sinucid\, cu un copil,

f\r\ nici un ban, servind

`ntr-un hotel [i vis`nd la 41 de

ani c\ ar putea s\ se reapuce de

pictur\. Acestea-s datele de `nceput,

contrazise pe r`nd de desf\[urarea

pove[tii. Insula respectiv\

ascunde ceva, ca orice societate

izolat\. Descoperirea secretului

coincide cu trecerea

complet\ `n discurs paranoid a

personajului-narator, Misty. Motivul

pentru care ea ]ine jurnalul?

Este pentru Peter, pentru

momentul `n care acesta se va

trezi din com\. La final afl\m

c\ manuscrisul i-a fost trimis lui

Palahniuk pentru a fi publicat,

deci [i-a ratat oarecum destinatarul

ini]ial. S\ ne `ntoarcem la

secretul insulei: cam la o sut\

de ani, un b\rbat de pe insul\ se

„sacrific\“ [i introduce o femeie

str\in\, neap\rat artist\, `n societatea

lui `nchis\. Misty are

dou\ `nainta[e, cu biografii extrem

de asem\n\toare. Ea descoper\

c\ via]a ei toat\ fusese o

`nscenare. ~i afl\ secretele descoperind

camerele zidite de so]ul

s\u `nainte de sinucidere. Peter

decora case de vacan]\ [i `[i

f\cuse un obicei din a face s\

„dispar\“ c`te o incint\, zidind

u[ile [i ferestrele: buc\t\ria,

baia, o debara. ~n\untru, pe pere]i,

st\teau scrise diverse indicii

ale „misiunii“ sale. Era homosexual,

nu o iubea pe Misty,

dar trebuia s\ stea cu ea pentru

c\ era re`ncarnarea unui spirit

protector al insulei etc.

Tonul anarhist

al autorului nu mai ia prin

surprindere pe nimeni

Firul epic nu are violen]a [i

prospe]imea din Fight Club.

Atuul e `n alt\ parte. Tocmai `n

tonul pove[tii. Dincolo de jocul

cu perspective mistice [i paranoide,

avem de-a face cu vocea

unei femei `ndr\gostite care `i

vorbe[te b\rbatului iubit [i pierdut

complet, ]inut `n via]\ pe un

pat de spital de o ma[in\rie complicat\.

Aceast\ voce impresioneaz\

prin autenticitate, aici e

for]a, aici e maxima inven]ie stilistic\.

Tonul anarhist ŕ la Palahniuk

nu mai ia prin surprindere pe nimeni.

Nu v\d de ce ne-am l\sa

impresiona]i de aforisme precum

„totul e autoportret“, aruncate

cu emfaz\ nihilist\ de-a

lungul textului. Asta nu `nseamn\

c\ nu putem degusta mici

diamante de revolt\ social\ `n

termeni stilistici perfec]i: „Angel

spune c\ bog\tanilor nu le

place s\ tolereze prea multe.

Banii `]i `ng\duie s\ fugi de tot

ce nu e perfect sau dr\gu]. Nu

se discut\ dec`t de la adorabil `n

sus. ~]i duci via]a alerg`nd, evit`nd,

evad`nd. Goana aia dup\

ceva dr\gu]. O `n[el\torie. Un

cli[eu. Flori [i lumini]e de Cr\-

ciun, am fost programa]i s\ ador\m

lucrurile astea. Ceva proasp\t

[i `nc`nt\tor. Femeile cu ]`]e

mari din serialele spaniole, cu

talia at`t de micu]\ de zici c\ au

fost stoarse de trei ori `nainte.

Nevestele-trofeu care-[i iau

pr`nzul la Hotelul Waytansea“.

Wait and see. Read and see. E

ceea ce se cheam\ un roman

„dr\gu]“.

Richard Wagner, asemenea Hertei Müller, este unul dintre cei mai aprecia]i scriitori de origine român\

stabili]i `n Germania.

Romanul prezint\ epopeea unei familii de [vabi dintr-un sat b\n\]ean, „urm\rit\“, genera]ie dup\ genera]ie,

pe parcursul unui veac (de la sf`r[itul secolului al XIX-lea p`n\ la finele secolului XX) [i implicat\,

prin propria istorie, `n istoria „mare“ a acestei perioade: r\zboaiele mondiale, deport\rile, emigrarea

etc. Cronica este narat\, la persoana I, de Werner Zilich, inginer constructor, reprezentant

contemporan al acestei familii. Convins c\ propria-i istorie este o sum\ de e[ecuri, el vrea s\ se elibereze

de povara memoriei individuale [i colective, „descotorosindu-se“ de ea ca de ni[te catrafuse,

dar suferind, `n acela[i timp, un proces lent al unei depersonaliz\ri profunde.

„Pentru protagonistul romanului, moartea tat\lui este prilejul de a recapitula trecutul [vabilor b\n\]eni.

Wagner cunoa[te istoriile lor [i scrie despre ele. Iar de data aceasta a f\cut-o `ntr-un mod admirabil.“ –

„Rheinischer Merkur“

„Catrafuse este un roman despre patrie f\r\ patrie, romanul unei familii despre destr\marea unei familii.

Este «o ecua]ie cu mor]i [i necunoscu]i».“ – „Süddeutsche Zeitung“

Richard Wagner, Catrafuse, traducere din limba german\ [i note de Michael Astner,

colec]ia „Fiction Ltd“, Editura Polirom, 272 de pagini, 23.90 RON

Chuck Palahniuk

{erban FOAR}| (serfoar@yahoo.com)

TELENOVELA NOVA

(cap. XXI)

Ar fi ispititor, dar n-am

s\ spun c\ un epitalam

are, cu voia Dvs,

menire de pastil\-albastr\:

c\ o s\-i stimuleze, deci,

pe \i timizi, nu `ns\ reci,

nici impoten]i, pe,-adic\, mirii

ce-[i simt mai greu,

de-a lungul [irii

spin\rii, [arpele, captiv

`n ea, redevenit activ, –

care-[i `ncepe anabaza.

Or, dup\ ce-a dormit la baza

coloanei, [uier\ [i, tot

mai dur, `nchide cu-al s\u bot

printre r`nduri

Un mire f\r\ c\p\t`i

hobbitul@yahoo.com: Emil BRUMARU

abbsurdica@yahoo.com: Ada MILEA

HOBBITUL & ABBSURDICA

carte

meatul penisului... Sacr\,

misiunea-i este ca, din chakr\

`n chakr\, s\ induc\ un

libidinal flux oportun

efectu\rii copula]iei

[i perpetu\rii popula]iei,

drept care, invita]ii to]i

ai unei nun]i sunt patrio]i,

`ncuraj`nd-o pe mireas\

ca mul]i români din ea s\ ias\,

[i-mb\rb\t`nd-o fie doar

cu vorba, fie,-n vreun budoar

improvizat ad-hoc, cu fapta, –

ca Arabella cu, `n dreapta

ei, Jeana, iar `n st`nga, [ti]i...

Deci, cre[te]i [i v\ `nmul]i]i!

22 decembrie

hobbitul (08:28:58): da tu ce typingeshti acolo?

abbsurdica (08:30:07): care duc obuzele

hobbitul (08:30:55): A! Ce vis...Io odata l-am viat pe tata...Era in

sicriu shi era vesel...Vorbeam cu el la telefon...shi mi-a spus ca

acolo e totul in regula...io sa ma tzin tare...vb la telefon cu el...

zau ca nu mint...shi shtiam ca e mort...da era roshu in obraz, vioi...

hobbitul (08:31:43): Ba mai sint meduzele!

abbsurdica (08:32:05): care fac pe zuzele?

hobbitul (08:32:20): Daaaaaa!!!!

abbsurdica (08:32:39): Completeaza puzzlele

hobbitul (08:32:49): Shi-shi arata spuzele!

abbsurdica (08:33:15): sa se mire frunzele

hobbitul (08:33:37): Pai ai mai scris cu frunzele!

abbsurdica (08:34:06): aaa.... de muuuult.. iertareee

hobbitul (08:34:33): Da, deci asha ar fi finalul, tot cu frunzele...

abbsurdica (08:40:59): Pai, is frunze diferite.

hobbitul (08:44:11): Mi-au aparut milioane de erori!!!

abbsurdica (08:44:28): unde? cind? de ce?

hobbitul (08:45:08): au aparut milioane de ceshtii

hobbitul (08:45:20): Da acu am revenit...

abbsurdica (08:45:23): ceshti?

hobbitul (08:45:28):

hobbitul (08:45:42): Chestiii...

hobbitul (08:46:20): Da am revenit...sint salvat!

hobbitul (08:46:35): Acu se da horoscop la radio

hobbitul (08:46:38): Tu ce eshti?

abbsurdica (08:46:46): leu

hobbitul (08:46:57): A........Vad io acu!

abbsurdica (08:47:05):

hobbitul (08:48:02): Ba tu comunci cu spirite importante...shi

studiezi...shi itzi merge struna!

hobbitul (08:48:23): Ce mai vrei? Cica shi calatoreshti

abbsurdica (08:48:26): cu spiritu’ computerului

hobbitul (08:48:46): Da...Are shi el un spirit...

hobbitul (08:49:05): Absurdico, tu ce haleshti dimineatza?

abbsurdica (08:49:24): gem...

hobbitul (08:50:29): Geme sufletul in tine/ Ca fantoma prin ruine!

abbsurdica (08:51:03): si ma calca trei combine

abbsurdica (08:51:12): pline

hobbitul (08:51:31): Shi te papa patru rime

abbsurdica (08:51:55): io le leg de trei coline

hobbitul (08:51:58): De alea prelungi shi roshii/ cum la creasta

sint cocoshii

abbsurdica (08:52:32): si cum pe la ochi sint moshii

hobbitul (08:52:57): Pai shi io vroiam sa scriu ceva cu moshii!!!

hobbitul (08:53:23): Shi la ciobani cocoloshii

hobbitul (08:53:57): Ce, ai taiat?

abbsurdica (08:54:06): un i

abbsurdica (08:54:13): ca-mi ieshea

abbsurdica (08:54:30): dimineatza, cind sint scoshii

hobbitul (08:55:01): In zorii de ziua groshi

abbsurdica (08:55:30): cu obrajii fioroshi

hobbitul (08:55:53): Vin spre tine trei buboshi

hobbitul (08:56:10): Prima buba e de roua

hobbitul (08:56:24): da-ne-o noua, da-ne-o noua

abbsurdica (08:56:43): ca se scurge si ne ploua

hobbitul (08:56:44): A doua e cit ciuperca

Va urma

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 73, 22-28 APRILIE 2006 7

interviu


interviu `ntrebarea moarte n-are

Am fost dezr\d\cinat,

iar asta nu se lecuie[te

o via]\ `ntreag\ “

Interviu realizat de Elena Vl\d\reanu

C`nd a]i primit César-ul anul acesta

pentru „Cel mai bun scenariu“, a]i

mul]umit `nt`i de toate tat\lui dumneavoastr\.

Ce rol a avut acesta `n formarea

dumneavoastr\, mai ales c\ [i el

este autorul unui scenariu?

Am mul]umit p\rin]ilor mei – tata era `n

sal\, mama a murit `n ’96. Am`ndoi au avut

o mare influen]\, dup\ p\rerea mea, bine-

`n]eles subiectiv\, ambii fiind intelectuali de

mare calitate. Tata a scris efectiv un scenariu

– primul film de lungmetraj al lui Pintilie,

Duminic\ la ora 6 – [i a fost mult timp

ziarist, scriitor. A fost redactor-[ef adjunct

la „Contemporanul“, care era una dintre cele

mai importante publica]ii de cultur\, `nglob`nd

teatrul, literatura, filmul. Asta a fost

[ansa mea, nu numai s\ fiu `ndrumat de tat\l

meu, dar s\ [i `nt`lnesc oameni de calitate.

Mai ales oameni de teatru [i scriitori, ca

Alexandru Mirodan, Miriam R\ducanu, Silvia

Popovici, Radu Beligan, Ciulei, Pintilie,

Nichita St\nescu, Ion Caraion, Miron Radu

Paraschivescu. ~mi `nchipui c\ to]i ace[ti oameni

m-au influen]at [i m-au ajutat pe mine

s\ am un punct de vedere artistic asupra lumii.

Avea]i 22 de ani c`nd a]i plecat din România.

Ce v-a determinat s\ lua]i

aceast\ decizie?

Eu aveam o mic\ trup\ de teatru, care era

ilegal\, ca orice mic\ trup\ de teatru pe timpul

acela, pentru

ac\ nu

aveam nici o autoriza]ie s\ juc\m. Scriam

textele, le regizam, jucam `n ele cu prietenii

mei. Pe atunci, eram actor la Teatrul Evreiesc

din Bucure[ti. Prin urmare, foarte devreme

mi-am dat seama c\, din punct de vedere

artistic, nu aveam nici un viitor `n România.

Piesele pe care le scriam [i le jucam

cu trupa mea de teatru erau comedii, dar politice.

Erau `mpotriva so]ilor Ceau[escu.

Chiar dac\ noi ne pref\ceam c\ ac]iunea se

petrecea `n Anglia secolului al XV-lea, erau

tot timpul despre un Rege [i o Regin\ care

`[i asupreau poporul. Tat\l meu mi-a zis

foarte devreme c\ trebuie s\ plec [i mi-am

dat [i eu seama c\ ori sf`r[esc `n `nchisoare,

ori nu mai spun ceea ce trebuia s\ spun. Iar

mie mi se p\rea imposibil s\ nu scriu textele

alea, eu aia voiam s\ scriu. Mai ales c\ pe

timpul \la nici nu visam s\ fac cinema, eram

`ndr\gostit de teatru. Pentru mine era evident:

nu puteam s\ nu plec. Din p\cate,

mul]i arti[ti români de atunci au plecat. Ciulei

a plecat, Pintilie a plecat, Andrei {erban

a plecat, to]i cei care voiau s\ se exprime liber,

s\-[i creeze arta au fost obliga]i s\ plece.

Era inevitabil.

Pute]i face un scenariu: cum ar fi ar\tat

via]a dumneavoastr\ dac\ nu a]i fi plecat

`n 1980 din România?

Nu [tiu, nu m-am g`ndit niciodat\ la asta.

~ntr-un fel, chiar dac\ am plecat, sufletul

meu tot pe acolo e, tot `n România, [i `ncerc

s\ vin destul de des. Dar ast\zi via]a mea a[a

este. |sta e destinul. Eu nu m\ uit `n urm\,

privesc tot timpul `n prezent [i `nainte, chiar

dac\ nu uit pe nimeni [i nimic. Nu `ncerc

s\-mi refac via]a `n alt fel. Via]a mea e

cum e [i eu s`nt fericit, chiar dac\ au

fost [i s`nt momente dificile.

De c`te ori a]i avut ocazia, a]i

mul]umit celor care v-au ajutat s\

pleca]i din România.

Nu numai celor care m-au ajutat s\ p\-

r\sesc România. Ci tuturor celor care m-au

ajutat s\ fiu ceea ce s`nt, cum am spus [i

`n alocu]iunea mea la César-uri. Bine`n-

]eles, unii m-au ajutat s\ scap de dictatur\

[i de `nchisoare. Dar nu doar acestora

le-am mul]umit, ci tuturor acelora care

m-au ajutat s\ devin omul care s`nt

ast\zi, regizorul care s`nt [i omul care

prive[te via]a cum o prive[te. S`nt

foarte numero[i ace[tia. Unii continu\

s\ m\ ajute. C`nd lucrez, m\ g`ndesc

la ei [i la cei care, probabil, nu au avut

[ansa mea, nu numai de a pleca din România,

dar [i [ansa mea de a crea, de a avea

bani, de a `nt`lni subiecte. Nu e numai o

problem\ de a fi sau a nu fi `n România. S`nt

bucuros c\ acum exist\ bani `n România

pentru a face un cinematograf interesant

pentru lumea `ntreag\.

Dac\ tot a]i adus vorba de cinematografia

româneasc\… Cum vi

se pare t`n\ra genera]ie?

Excep]ional\. {i nu o spun `ntr-o manier\

u[uratec\. Mi se pare c\ este cum

a fost genera]ia lui Truffaut-Godard `n

Fran]a, „une nouvelle vale“, un nou val

al cinea[tilor români. E [i logic. România

tot timpul a avut arti[ti. A fost o

problem\ `n cinema `n timpul lui Ceau-

[escu, cu acea cenzur\ cumplit\, c`nd

foarte pu]ini puteau s\ se exprime complet.

Totu[i, au ie[it nume importante:

Ciulei, Pintilie, Daneliuc, Pi]a. Dar ast\zi

mi se pare c\ a ap\rut o nou\ genera]ie

foarte puternic\, dintre care cei mai

cunoscu]i s`nt Cristi Puiu, Nae Caranfil,

Radu Nicoar\. E o genera]ie care vine [i

cu o parte economic\ foarte interesant\.

Ani de zile, România a f\cut numai produc]ii

str\ine, ast\zi `ncepe s\ produc\,

exist\ bani pentru filmul românesc, cu

ajutoare de la Televiziune, de la CNC.

RADU MIH|ILEANU„Am fost dezr\d\cinat,

CNC-ul chiar a reprezentat o problem\

pentru tinerii regizori `n ultimii ani. Probabil

[ti]i disputele dintre garda veche

[i cei tineri.

Da, le [tiu. Nu trebuie s\ fie dispute. Oricum,

din punctul meu de vedere, tinerii au

c`[tigat. Pentru c\ s`nt excep]ionali. Iar valoarea

lor este recunoscut\ `n lumea `ntreag\.

Cristi Puiu este cineastul român cel mai

cunoscut `n lume. M\ `ntreb ce va face cu

experien]a lui `n urm\torii ani. ~n plus, deschide

u[i pentru ceilal]i.

Trahir, primul dumneavoastr\ film important,

este despre un scriitor care face

pact cu Securitatea. A]i avut probleme

cu Securitatea c`t a]i fost `n România?

Eu, direct, pu]in. Am avut unele probleme

`n armat\. Cum am ajuns, securistul mi-a

spus: „Fii atent, e[ti evreu, te iau la ochi“.

Adev\rul este c\ din cauza asta am mers

foarte pu]in acas\. Tata a avut probleme, fratele

meu la fel. Eu m\ sim]eam amenin]at din

cauza pieselor de teatru pe care le scriam.

Dar am avut prieteni foarte buni care au avut

de suferit din cauza Securit\]ii. Babu Ursu

era unul dintre cei mai buni prieteni ai

tat\lui meu, iar eu eram cel mai bun prieten

al lui Andrei, fiul lui. Babu a fost omor`t de

Securitate `n `nchisoare.

Unul dintre prietenii cei mai buni ai p\-

rin]ilor era Ion Caraion, poetul care a f\cut

doisprezece ani de `nchisoare. Trahir este inspirat

un pic din via]a lui.

Cu Train de vie a]i impus o nou\ metod\

de a vorbi despre un eveniment

grav al istoriei, cum a fost Holocaustul:

cu umor, ironie, tandre]e. Cum crede]i

c\ s-ar mai putea face ast\zi un film

despre Holocaust, care s\ nu fie nici ca

Train de vie sau ca Vita e bella, dar nici

ca Lista lui Schindler sau Pianistul?

Nu [tiu. Nu pot spune eu ce ar trebui s\ fac\

al]ii. ~n acea perioad\, care era dup\ Lista

lui Schindler, mi-am `nchipuit c\ a[a era cel

mai bine s\ se vorbeasc\ despre Holocaust,

despre adev\rul meu, eu fiind român [i

evreu. Evreii [i românii au acest punct comun,

s\ vorbeasc\ despre tragedii glumind.

„Piesele pe care le scriam [i le jucam cu trupa mea de teatru erau

comedii, dar politice. Erau `mpotriva so]ilor Ceau[escu. Chiar

dac\ noi ne pref\ceam c\ ac]iunea se petrecea `n Anglia

secolului al XV - lea, erau tot timpul despre un

Rege [i o Regin\ care `[i asupreau poporul.“

8

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 73, 22-28 APRILIE 2006


„Nu neg nici una dintre identit\]ile mele“

De c`te ori a]i avut succes cu un film la un festival, `n presa

româneasc\ s-a insistat foarte mult pe faptul c\ s`nte]i român,

de[i dumneavoastr\ ave]i cet\]enie francez\. Mi se pare

c\ elementul de senza]ional era chiar acesta: c\ a]i plecat

din România. Cum vede]i asta? V\ deranjeaz\ c\ se insist\

pe „regizorul de origine român\“?

M\ deranjeaz\ c`nd aceast\ afirma]ie `ncearc\ s\ elimine alt\ identitate

a mea. Dac\ `n Fran]a s-ar scrie numai „regizorul român“

sau „de origine român\“ m-ar deranja, pentru c\ ar `nsemna c\ nu

s`nt acceptat ca francez. Dar dac\ se scrie `n alte ]\ri, nu m\ deranjeaz\

deloc. Pentru c\ asta e identitatea mea. Eu s`nt de origine

[i s`nt român. ~n sufletul meu [i `n spiritul meu eu s`nt român.

Cum era [i `n timpul lui Ceau[escu: din toate

necazurile noastre, din ce ne era mai greu

se n\[teau cele mai bune bancuri. Dar eu nu

mai pot spune acum cum ar trebui f\cut un

film despre Holocaust. Fiecare ar trebui

s\-[i g\seasc\ drumul lui natural. Iar eu am

f\cut-o. Nu pot s-o mai fac o dat\.

V-a]i hot\r`t s\ face]i acest film dup\ ce

a]i v\zut Lista lui Schindler. Decizia a

venit dintr-o pornire polemic\ fa]\ de

filmul lui Spielberg?

Nu, nu a fost polemic\. Chiar dac\ e o scen\

`n filmul lui Spielberg care m-a m`hnit mult –

scena de la du[. Filmul a venit din memoria

mea. ~n timpul r\zboiului, tat\l meu a fost

deportat `ntr-un lag\r de lucru de l`ng\ T`rgu-

Jiu. Deci era o problem\ pe care o [tiam

foarte bine [i despre care voiam s\ vorbesc,

dar nu [tiam cum. C`nd am v\zut filmul lui

Spielberg, mi-am spus c\ nu se mai poate face

a[a. ~n acest moment, nu putem s\ mai

vorbim numai cu lacrimi. Trebuie s\ le suger\m

prin umor, care, [i pentru români, [i

pentru evrei, reprezint\ o alt\ manier\ de a

pl`nge.

Cum a fost receptat filmul `n Germania?

Erau nem]ii preg\ti]i pentru o astfel

de tratare a Holocaustului?

Greu. Mi-a fost team\. Dar cele mai mari

succese acest film le-a avut `n Italia [i Germania.

~n Germania a avut 400.000 de bilete

v`ndute [i dou\ edi]ii ale DVD-ului. Ast\zi,

`n Germania, DVD-ul este epuizat.

Dup\ acest film, a]i fost acuzat c\

s`nte]i antisemit [i revizionist. De unde

au venit aceste acuza]ii?

Eu m\ a[teptam la un scandal mult mai mare.

Foarte pu]ine au fost aceste acuza]ii. S-a

„Din punctul meu de vedere, tinerii

au c`[tigat. Pentru c\ s`nt

excep]ionali. Iar valoarea lor este

recunoscut\ `n lumea `ntreag\.

Cristi Puiu este cineastul român cel

mai cunoscut `n lume.“

`nt`mplat `n Fran]a, dar `nainte de a face filmul.

Am fost acuzat de antisemitism c`nd

scenariul a fost citit de o comisie, un fel de

CNC francez. Am fost acuzat de unii care

nici m\car nu [tiau c\ s`nt evreu. ~[i imaginau

c\ Mih\ileanu e un român antisemit.

Era un produc\tor, nu pot s\-i dau numele,

un pic t`mpit, care filmase un film `n România

[i picase acolo `ntr-o reuniune a antisemi]ilor

[i era convins c\ eu s`nt unul dintre

ei [i c\ prin scenariul acesta voiam s\ fac r\u

evreilor. I-au explicat al]ii, „b\i, e[ti t`mpit,

el e evreu, iar tat\l lui a fost deportat“. A[a

c\ p`n\ la urm\ am reu[it s\ ob]in bani de la

aceast\ comisie.

Va, vis et deviens. De[i nu lipsit de

umor, filmul are o groas\ linie documentarist\.

A]i lucrat cinci ani la acest

film. V-a]i g`ndit vreodat\ s\-l face]i documentar?

Da. M-am g`ndit nu s\-l fac documentar, ci

s\ fac [i un documentar. Aveam un material

extraordinar, foarte rar, devenind foarte bun

prieten cu agen]ii secre]i care mi-au ar\tat

ni[te documente pe care nu le-au ar\tat nim\nui.

Atunci nu am putut, at`t din cauza

timpului, c`t [i din cauza banilor – nu am

g\sit fonduri pentru a face documentarul.

Acum, dup\ succesul filmului, toate televiziunile

vor s\ fac\ [i acest documentar. Deci

s-ar putea s\-l facem.

Personajul principal din Va, vis et deviens

tr\ie[te drama dezr\d\cin\rii, o

tem\ pe care a]i abordat-o `n filme. C`t

de mare e leg\tura cu via]a dumneavoastr\?

Exist\ o suferin]\ pe care orice emigrat o

tr\ie[te. A trebuit s\ plec din România, deci

am fost un dezr\d\cinat, asta nu se lecuie[te

o via]\ `ntreag\. Am p\r\sit nu numai o ]ar\,

mi-am p\r\sit to]i prietenii. Mi-am p\-

r\sit familia [i, pe 11 noiembrie 1980, c`nd

am plecat din Bucure[ti, credeam c\ nu o s\

m\ mai pot `ntoarce `n România niciodat\ [i

c\ nu `i voi mai vedea niciodat\ pe ai mei.

Pe timpul acela, nimeni nu visa m\car c\,

`ntr-o zi, dictatura o s\ dispar\, Ceau[escu o

s\ moar\. Credeam c\ plec, c\ nu m\ mai

`ntorc niciodat\, c\ ai mei [i prietenii mei nu

Train de vie

Cinema-ul pe care `l fac vine din România, nu e un cinema tipic

francez. Am [i influen]e fran]uze[ti [i filmul meu vorbe[te despre

asta, despre identit\]ile mele mixte. Bine`n]eles c\ am o identitate

român\ puternic\, fiind crescut [i n\scut acolo, dar ea este influen]at\

de cultura francez\, de cultura mondial\, european\ [i evreiasc\.

Nu neg nici una dintre identit\]ile mele [i s`nt foarte m`ndru

de toate.

Urm\ri]i ce se scrie despre dumneavoastr\ `n România?

Ceea ce ajunge aici, la Paris, da. Deci [tiu foarte pu]in, pentru c\

ajung pu]ine la mine, poate 10% din ce se scrie.

vor p\r\si niciodat\ România. A fost teribil.

C`nd am ajuns `n Fran]a, vorbeam un pic

franceza, dar cu un accent enorm. A fost

greu s\ m\ integrez. Mai ales `n primii nou\

ani. Cu prietenii vorbeam foarte rar, nu ne

puteam spune totul, pentru c\ telefoanele

erau ascultate. Incon[tient, acest subiect se

reg\se[te `n toate filmele mele: dezr\d\cinarea,

adaptarea la o alt\ societate, dorul de

]ara ta [i de prietenii t\i, de familia ta.

Spunea]i c\ atunci c`nd a]i plecat nici

nu v\ imagina]i c\ o s\ reveni]i `n România.

Acum c`t de des veni]i aici? Ce

v\ mai leag\ de România `n afar\ de

limb\?

~ncerc s\ vin c`t de des pot. Din p\cate, am

mult de lucru, pentru filmele mele trebuie s\

c\l\toresc mult `n lumea `ntreag\. Am fost

`n august anul trecut [i am vizitat, pentru

prima dat\ `n via]a mea, Delta Dun\rii, care

este o minun\]ie. {i vreau s\ vin acum:

cum prind patru zile libere la Paris, cum sar

`n avion [i vin la Bucure[ti.

Ar exista un motiv suficient de puternic

care s\ v\ fac\ s\ r\m`ne]i `n România?

Am copii `n Paris. E imposibil. Bine, dac\

ar fi o poveste de dragoste imposibil\, a[ fi

cu fundul `n dou\ p\r]i. Dac\ m-a[ `ndr\gosti

nebune[te la Bucure[ti, iar ea nu ar putea

veni la Paris, ar fi teribil pentru mine, pentru

c\ am copiii aici. Casa mea s`nt copiii.

S`nte]i evreu. V-a]i sim]it vreodat\ discriminat?

Da, sigur. Nu mult `n România. Doar `n copil\rie

am avut o problem\ o dat\, cu un tip

care se credea prietenul meu. ~n momentul

`n care a aflat c\ s`nt evreu, a disp\rut. Dar

apoi, `n Fran]a, da, am avut probleme.

V\ aminti]i o situa]ie anume, care v-a

afectat foarte mult la acel moment?

Nou\, evreilor, ne e team\ c\ `n fiece secund\

cineva o s\ ne repro[eze c\ s`ntem

evrei, c\ avem, cum se spune, scoar]a groas\.

Bine, nu au fost acte de violen]\ la adresa

mea. Dar, de exemplu, dup\ ultimele evenimente,

dup\ moartea lui Ilan Halimi (Ilan

Halimi era evreu [i avea 23 de ani; a fost

ucis `n Fran]a `n urm\ cu aproximativ dou\

luni – n.red.), copiilor mei le e fric\ s\ ia

metroul la o anumit\ or\, le e team\ c\ vor

fi ataca]i pentru c\ s`nt evrei. Sper s\ nu ne

`ntoarcem la anii ’40. S\ nu ne `ntoarcem la

barbarie, care nu este doar pentru evrei, ci

`mpotriva unor oameni ce doar s`nt diferi]i.

Crede]i c\ exist\ acest pericol ast\zi, `n

Europa?

Cred c\ da. Nu numai `mpotriva evreilor. Ci

`mpotriva arabilor, `mpotriva negrilor, `mpotriva

]iganilor. Barbaria uman\ revine de

multe ori, noi trebuie s-o combatem. Nu trebuie

s\ ne oprim din lupta pentru democra]ie,

pentru spiritualitate, pentru umanitate.

Inumanul, c`nd simte c\ are un mic locu[or,

revine la atac. Noi trebuie s\ ne

ap\r\m.

{ti]i bancuri cu evrei?

{tiu multe. Mai ave]i timp?

Cel mai scurt.

`ntrebarea moarte n-are

~ntr-un mic shtetl, care este un s\tuc evreiesc,

din Moldova, rabinul era judec\tor.

Doi vecini se ceart\, dar se ceart\ de luni de

zile. ~[i spun la un moment dat: „Hai s\ nu

ne mai cert\m, mergem la rabin s\ vedem

cine are dreptate“. Merg la rabin [i `ncep a-

m`ndoi s\ ]ipe `n sinagog\. Rabinul, unul

micu], b\tr`nel, spune: „Nu, nu, nu! Nu

am`ndoi deodat\. Tu pleac\, vreau s\-l ascult

pe el `nt`i“. {i `ncepe primul s\ ]ipe:

„Aoleu, da’ ce mi-a f\cut!“. „Nu mai ]ipa,

domnule, s\ nu faci vreun infarct, mori, ai

cin[pe copii, cine o s\-i hr\neasc\“, `i spune

rabinul. Vorbe[te \la mai u[urel. „Uite,

vezi c\ se poate? Ai dreptate. ~n tot ce-mi

spui tu ai dreptate“, `i spune rabinul. „Da,

rabine, am dreptate?“ „Da, ai dreptate, du-te

lini[tit acas\, odihne[te-te, totul s-a rezolvat.“

Iese \la cu z`mbetul pe buze, `l vede vecinul.

„Aoleu, rabinul i-a dat dreptate, intru eu [i

o s\ ]ip [i mai tare.“ Intr\, `ncepe s\ ]ipe [i

mai tare. Rabinul `i zice: „M\, ai `nnebunit,

o s\ mori, ai [i tu dou\zeci [i patru de copii,

cum o s\-i hr\ne[ti? Ai dreptate, tot ce-mi spui

tu e dreptatea `ns\[i“. |la se calmeaz\. „Rabine,

sigur am dreptate?“ „Da, ai dreptate,

du-te acas\ lini[tit.“ Pleac\ [i \sta acas\ [i vine

asistentul rabinului, care a v\zut totul.

„Rabine, nu mai `n]eleg nimic. Tu i-ai ascultat

pe am`ndoi, au spus lucruri foarte diferite.

De ce i-ai spus [i unuia, [i altuia c\ cel\lalt

are dreptate?“ Rabinul se g`nde[te [i `i r\spunde:

„M\i, tu [tii ce? Ai dreptate“.

interviu

REPERE:

• n\scut pe 23

aprilie 1958, la

Bucure[ti

• a absolvit Institut

des Hautes

Etudes Cinématographiques

(I.D.H.E.C.)

• `ntre 1978 [i

1980 a fost animatorul

unei

trupe de teatru

la Bucure[ti [i

actor la Teatrul

Evreiesc de Stat

din Bucure[ti

• din 1980 p`n\

`n 1989 a realizat

[apte scurtmetraje:

Mensonge

d’un clochard,

Le Voyour,

Naissance

de Blimp, Happy

end, Un

mort, Un vieux,

Les quatre saisons

• Radu Mih\ileanu

a regizat

patru produc]ii

de televiziune

pentru posturile

M6 [i ARTE:

Les Pygmées

de Carlo, Bonjour

Antoine,

La chambre de

la Reine, La folie

des coucous

[i Voilée

• ~n 2005 public\

Va, vis et deviens,

Ed. Grasset,

roman

scris `n colaborare

cu Alain

Dugard, `n

1985

• a scris nou\

scenarii de film

(trei dintre a-

cestea `n colaborare),

printre

care se num\r\

[i acela al filmului

Va, vis et

deviens! (tradus

`n române[te

Tr\ie[te!)

LUNGMETRAJE:

• 2005 – Tr\-

ie[te!, premiul

César `n 2006

pentru cel mai

bun scenariu

original; nominalizat

la alte

dou\ categorii:

cel mai bun

film, cea mai

bun\ muzic\

• 1998 – Train

de vie

• 1993 – Trahir

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 73, 22-28 APRILIE 2006 9

dosar


dosar prob\ scris\

Salman Rushdie

De la „Versetele satanice “ la

pasiunea pentru fotbal

Publicistica lui Salman Rushdie este prezent\ pentru prima dat\ `n limba

român\ prin intermediul volumului Dincolo de limite, editat `n aprilie

de Polirom. „Suplimentul de cultur\“ v\ prezint\ `n acest num\r, `n

exclusivitate, trei dintre editorialele publicate p`n\ `n 2002 de

Rushdie `n „The New York Times“. Am ales s\ v\ prezent\m opiniile

autorului Copiilor din miez de noapte despre „faptele cotidiene“ –

muzica, sportul, programele de televiziune – pentru c\ avem

certitudinea c\ ve]i descoperi un editorialist seduc\tor.

Renun]\m `n perioada s\rb\torilor la dosarele care ne-au

consacrat pentru a v\ oferi un prilej de lectur\, iar nu unul de

dezbatere. ~n num\rul urm\tor ve]i putea citi, `n

avanpremier\, un fragment din romanul lui Phillip Roth,

Complotul `mpotriva Americii.

Muzica rock

L-am `ntrebat de cur`nd pe Václav

Havel despre admira]ia pe

care i-o poart\ idolului rock a-

merican Lou Reed. El mi-a r\spuns c\,

oric`te s-ar spune despre importan]a pe

care a avut-o muzica rock pentru rezisten]a

ceh\ `n timpul anilor de `ntuneric

dintre Prim\vara de la Praga [i c\derea

comunismului, niciodat\ n-o s\ fie prea

mult. Tocmai m\ delectam cu imaginea

mental\ a liderilor mi[c\rii de rezisten]\

underground cehe ]op\ind pe melodiile

celor de la Velvet Underground*,

I’m Waiting for the Man, I’ll Be Your

Mirror sau All Tomorrow’s Parties, c`nd

Havel a ad\ugat, f\r\ ca pe chip s\ i se

mi[te nici un mu[chi: „P\i, de ce crezi

c\ i-am spus Revolu]ia de Catifea?“.

Am luat-o ca pe o mostr\ a umorului

sec al

lui Havel, dar era o glum\ din categoria

celor care dezv\luie un alt adev\r,

unul mai pu]in literal, poate chiar un

adev\r genera]ionist, pentru c\ pentru

fanii muzicii de succes dintr-o anumit\

perioad\ istoric\ ideile de rock [i revolu]ie

s`nt inseparabile. You say you want

a revolution, r`njea la noi John Lennon.

Well, you know, we all want to change

the world**. {i, ce-i drept, cu trecerea

anilor am ajuns s\ v\d `n conexiunea

aceasta ceva mai mult dec`t simplul romantism

al tinere]ii. Prin urmare, descoperirea

c\ o revolu]ie veritabil\ fusese

inspirat\ de `nc`nt\torul m`r`it de revolt\

al muzicii rock era foarte emo]ionant\.

Mi se p\rea un fel de validare***.

Fiindc\ acum, c`nd nimeni nu mai

sf\r`m\ chitare [i nici nu mai protesteaz\

la adresa prea multor lucruri,

acum, c`nd rock’n-rollul a ajuns `ntre

dou\ v`rste [i s-a corporatizat, iar venitul

megaforma]iilor de prima m`n\

`l dep\[e[te pe cel al statelor-na]iune

micu]e, acum, c`nd rockul a devenit

muzica celor b\tr`ni, care `[i amintesc

de zilele c`nd erau pu[tani, iar

pu[tanii ascult\ gangsta rap, muzic\

trance [i hip-hop, iar Bob Dylan [i

Aretha Franklin s`nt invita]i s\ c`nte

la inaugur\ri preziden]iale, e u[or s\

ui]i originile opozi]ioniste ale acestei

forme de muzic\, zilele ei de

glorie `n lupta `mpotriva establishment-ului.

Totu[i, spiritul aspru [i

`ncrez\tor al rock’n-rollului poate

fi unul din motivele pentru care

Salman Rushdie, Dincolo de limite,

colec]ia „Plural. Idei contemporane“,

Editura Polirom, 2006

acest sunet straniu, simplu [i cople[itor

a cucerit lumea acum aproape o jum\tate

de secol, dep\[ind toate frontierele

[i barierele lingvistice [i culturale

[i reu[ind s\ devin\ al treilea fenomen

globalizant din istorie, dup\ primele

dou\ r\zboaie mondiale. Era sunetul

eliber\rii, de aceea li s-a adresat spiritelor

libere ale tinerilor de pretutindeni,

[i tot de aceea, desigur, mamelor

noastre nu le-a pl\cut.

Lumea de dup\ sf`r[itul

R\zboiului Rece i-a speriat

de moarte pe mul]i dintre noi

Dup\ ce a devenit con[tient\ de pasiunea

mea pentru Bill Haley, Elvis [i

Jerry Lee Lewis, propria mea mam\,

`ngrijorat\, a `nceput s\ laude imediat

virtu]ile lui Pat Boone, un b\rbat care a

c`ntat odat\ o balad\ sentimental\ a-

dresat\ unui cat`r. Dar pe mine nu m\

atr\gea ideea s\ le c`nt cat`rilor. Eu

`ncercam s\ imit rotunjirea buzelor lui

Presley [i unduirea d\t\toare de le[inuri

a coapselor lui. B\nuiesc c\ b\ie]ii

de pretutindeni, din Siberia p`n\ `n

Patagonia, f\ceau acela[i lucru.

Ceea ce nou\ ne suna a libertate [i

ni se p\rea a fi libertate, lumii adul]ilor

li se p\rea a fi purtare ur`t\ [i, `ntr-un

fel, ambele opinii erau adev\rate. Balansul

coapselor [i sf\r`marea chitarelor

reprezint\ `ntr-adev\r latura copil\reasc\

a libert\]ii, dar la fel de

adev\rat este un lucru pe care, ca a-

dul]i, l-am `nv\]at `n nenum\rate feluri –

c\ libertatea e periculoas\. Libertatea,

acea anarhie veche a baterii ritmului,

antiteza dionisiac\ a lui Pat Boone, o

virtute mai presus de buna purtare [i

mai s\lbatic\ dec`t ea, cu tot spiritul ei

de rebeliune l\]oas\ din miez de

noapte, are mult mai pu]ine [anse s\

provoace nenorociri serioase dec`t

supunerea oarb\ [i conven]ionalismul

accept\rii necritice a autorit\]ii. Mai

bine s\ avem c`teva apartamente de hotel

distruse dec`t o lume nenorocit\.

~ns\ exist\ `n noi ceva care nu ne

las\ s\ fim liberi, care prefer\ disciplina

[i obedien]a [i c`ntecele patriotice

locale `n locul l\]oasei [i s\lbaticei

muzici a iubirii de pe planet\. Exist\ `n

noi ceva care dore[te pur [i simplu s\

se amestece `n turm\ [i s\-i `nvinuiasc\

pe to]i cei ce spun „Nu“ [i balanseaz\

din [olduri fiindc\ le zguduie confortabila

lor barc\. „Nu-i urma]i pe lideri“,

avertiza Bob Dylan `n „Subterranean

Homesick Blues“, „[i ave]i grij\ la a-

paratele de taxat din parc\ri“. Totu[i,

noi continu\m s\ ne dorim s\ fim condu[i,

s\ mergem unde ne ordon\

r\zboinicii meschini, ayatollahii criminali

[i brutele na]ionaliste sau s\ ne

sugem degetul mare de la m`n\ [i s\ ascult\m,

pe jum\tate adormi]i, cum statele-doici

ne explic\ sigure pe ele c\

[tiu ce e mai bine pentru noi. A[a se

face c\, de la Belgrad la Bombay, planeta

e plin\ de tirani [i chiar [i

popoarele care conceptual s`nt libere

nu mai s`nt – `n cea mai mare parte a

lor – foarte rock’n-roll.

Muzica libert\]ii `i `nfrico[eaz\ pe

oameni [i dezl\n]uie toate genurile de

mecanisme de ap\rare conservatoare.

At`t timp c`t Orfeu a putut s\-[i `nal]e

glasul [i s\ c`nte, menadele n-au putut

s\-l ucid\. Apoi ele au `nceput s\ ]ipe,

iar cacofonia zbieretelor lor i-a acoperit

muzica, dup\ care armele menadelor

„Ne - am retras `n

dosul unor cortine

de fier mai mici,

am construit

baricade micu]e,

ne - am f\cut noi

`n[ine captivii unor

defini]ii ale

identit\]ii noastre

mai `nguste [i

chiar mai fanatice

ca `nainte

religioase,

regionale, etnice –

[i ne - am preg\tit

de r\zboi.“

10 SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 73, 22-28 APRILIE 2006


Sportul

Fran]a este cea mai puternic\

na]iune din Europa

[i, probabil, din lume –

cel pu]in la ora actual\ –, de[i

Brazilia s-ar putea s\ conteste a-

cest lucru. Germanii, care de o-

bicei s`nt at`t de organiza]i [i de

eficien]i, au ajuns la o dezorganizare

deloc specific\. Olandezii

s`nt uneori cam ar]\go[i,

dar `n forma lor maxim\ s`nt de

departe cei mai arti[ti dintre europeni

[i, prin compara]ie cu ei,

belgienii par plictisitori. Spania

este extrem de talentat\, dar la

nivelurile superioare are `n mod

constant rezultate dezam\gitoare.

Danemarca, Norvegia [i Suedia

par a fi `n declin. Iugoslavia

[i Croa]ia ar putea fi a-

cuzate `mpreun\ de brutalit\]i

furi[e (ca [i Argentina). Turcia,

Nigeria [i na]iunile arabe de

frunte tind rapid s\ ajung\ la paritate

cu Europa [i cu America

de Sud, `n timp ce Japonia [i

SUA r\m`n `n mare m\sur\

na]iuni de nivelul al doilea. Iar

englezii – vai, englezii! – s`nt

lipsi]i de inspira]ie, naivi `n tactic\

[i, fire[te, huligani.

Comportamentul fanilor are

r\d\cini ad`nci `n Cultur\

Lumea v\zut\ din perspectiva

fotbalului, ca [i `ntregul univers

al paginilor sportive se deosebesc

`ntru c`tva de imaginea

realit\]ii pe care o descoperim

`n paginile de [tiri, dar poate fi

recunoscut\ instantaneu

pretutindeni, cu excep-

]ia pu]inelor col]uri de

planet\ r\mase neocupate

de fotbal. Iar `n e-

poca noastr\ dominat\

de etichete seci, stereotipurile

na]ionale brute

generate de sport au `nceput s\

influen]eze felul `n care vedem

at`t lumea „real\“, c`t [i arena

sportiv\ `n sine. Ele afecteaz\

chiar [i felul `n care ne vedem

pe noi `n[ine – inclusiv aceia

dintre noi care s`nt lipsi]i de orice

urm\ de talent sportiv.

Succesul sportiv poate avea

cele mai uimitoare efecte sociale

[i chiar politice. Acum vreo

doi ani se discuta foarte mult

despre lipsa de `ncredere cultural\

[i na]ional\ a Fran]ei, de un

fel de criz\ identitar\ francez\.

Victoria din Campionatul Mondial

de acum doi ani [i triumful

ob]inut `n urm\ cu o s\pt\m`n\

la Campionatul European au

`n\bu[it orice discu]ie de acest

fel. Iar geniul superstarului francez

[i musulman Zinedine Zidane,

autorul a dou\ goluri care

i-au adus Fran]ei cupa mondial\

[i acum surs\ de inspira]ie pentru

campionii europeni, a contribuit

mult mai mult la `mbun\-

t\]irea atitudinii Fran]ei fa]\ de

minoritatea musulman\ [i a provocat

mai multe daune aspira-

]iilor politice ale extremi[tilor

de dreapta dec`t ar fi putut spera

s\ fac\ o mie de discursuri politice.

~n egal\ m\sur\, e[ecurile

din sport provoac\ efecte mult

dincolo de terenul de joc. Astfel,

Anglia a reac]ionat la mediocritatea

echipei sale de fotbal

[i la violen]a suporterilor ei

printr-un acces de furie interogativ\

legat de ce se `nt`mpl\ `n

]ar\, o autocritic\ ce aminte[te

de sumbra perspectiv\ avut\

asupra lumii de Eeyore, nemuritorul

m\gar al lui A.A. Milne*.

Nu e de ajuns c\ fotbali[tii englezi

nu s`nt `n stare s\ joace

fotbal; nici tenismenii englezi

nu pot juca tenis [i, oricum, u-

nul din ei e de fapt canadian. ~n

acest stil ŕ la Eeyore, p`n\ [i

victoriile apar ca ni[te forme

mai pu]in grave de e[ec. Echipa

de crichet a Angliei a c`[tigat de

„~n egal\ m\sur\, e[ecurile

din sport provoac\ efecte mult

dincolo de terenul de joc.“

fapt un meci de verificare, numai

c\ un Eeyore veritabil subliniaz\

faptul c\ atunci c`nd englezii

pierd – a[a cum se [i `nt`mpl\

de obicei –, s`nt f\cu]i praf, iar

atunci c`nd c`[tig\, c`[tig\ la

musta]\. Echipa de rugbi a Angliei

a `nfr`nt la scor Africa de

Sud, dar Eeyore riposteaz\ c\

da, sigur, numai c\ nu-s `n stare

s-o fac\ regulat, c\ mai nimere[te

[i g\ina oarb\ c`te un gr\-

unte de porumb. La box, campionul

mondial la categoria grea

este englez, dar Eeyore remarc\

[i-au g\sit ]inta, Orfeu a c\zut,

iar ele l-au sf`[iat bucat\ cu bucat\.

Atunci c`nd url\m `mpotriva

lui Orfeu, devenim [i noi capabili

de crim\. C\derea comunismului,

nimicirea Cortinei de Fier

[i c\derea Zidului Berlinului p\-

reau s\ ne dirijeze `nspre o nou\

epoc\ a libert\]ii. ~n loc de asta,

lumea de dup\ sf`r[itul R\zboiului

Rece, devenit\ brusc inform\

[i plin\ de posibilit\]i, i-a

speriat de moarte pe mul]i dintre

noi. Ne-am retras `n dosul

unor cortine de fier mai mici,

am construit baricade micu]e,

ne-am f\cut noi `n[ine captivii

imediat c\ [i Lennox Lewis vorbe[te

cu un puternic accent

transatlantic.

Totu[i, exist\ un lucru asupra

c\ruia to]i comentatorii par s\ fi

c\zut de acord. Performan]ele

sportive ale unei na]iuni, talentul

ei sau incompeten]a acesteia,

ca [i comportamentul fanilor s\i

au origini foarte `ndep\rtate

de universul `nchis

al sportului. Au r\d\cini

ad`nci `n Cultur\.

Cultura este ceea ce

folosim acum `n locul

ideologiei. Tr\im `ntr-o

epoc\ a r\zboaielor culturale,

a grupurilor ce folosesc

ca scut [i spad\ defini]ii tot mai

`nguste ale culturii proprii. Cultura

e foarte sensibil\. Numai s\

folose[ti vreun cuv`nt gre[it, [i

vei fi imediat acuzat de rasism

de c\tre cine [tie ce comisar cultural.

(~n magistralul roman al

lui Philip Roth Pata uman\, cuv`ntul

e „fantome“**, iar `ntr-o

relatare din Akron, Ohio, ap\-

rut\ s\pt\m`na trecut\ `n „New

York Times“, e vorba de cuv`ntul

„c\rp\nos“.)

unor defini]ii ale identit\]ii

noastre mai `nguste [i chiar mai

fanatice ca `nainte – religioase,

regionale, etnice – [i ne-am preg\tit

de r\zboi.

Ast\zi, c`nd bubuiturile unui

astfel de r\zboi acoper\ c`ntecul

dulce al p\r]ilor mai bune din

noi, m\ trezesc cu o nostalgie

dup\ vechiul spirit de independen]\

[i idealism care, odinioar\,

plasat epidemic `n muzic\,

a ajutat s\ se pun\ cap\t unui

alt r\zboi (cel din Vietnam).

Dar la ora actual\ singura muzic\

pe care o aud `n aer e un mar[

funebru.

(Aprilie 1999)

Dac\ acum huliganismul

este o cultur\, atunci

cuv`ntul [i-a pierdut orice

semnifica]ie

Note:

* Aprox. „Subterana de catifea“,

de[i underground are mai

degrab\ semnifica]ia de

mi[care – social\, politic\,

cultural\ etc. (n. trad.).

** Pasaj din melodia grupului

Beatles, Revolution, ap\rut\

pe albumul Beatles din 1968,

mai cunoscut sub numele de

The White Album. „Zici c\ vrei

o revolu]ie.../ Ei, asta e,/ To]i

vrem s\ schimb\m lumea...“

(n. trad.).

*** Din c`te se pare, n-a fost o

glum\. Am aflat ulterior c\

Havel i-a zis, foarte serios,

acela[i lucru [i lui Lou Reed.

~n zilele astea, totul este cultur\.

M`ncarea este cultur\, religia

este cultur\, iar gr\din\ritul

e tot cultur\. Stilul de via]\

este cultur\, politica este cultur\,

rasa este [i ea cultur\, mai

exist\ apoi [i proliferarea culturilor

sexuale, [i s\ nu uit\m nici

de subculturi. Sportul este, desigur,

cultur\ major\. A[adar, a-

tunci c`nd golanii britanici ([i,

`ntr-o m\sur\ mai redus\, [i al-

]ii) fac scandal `n Olanda [i Belgia,

cultura lor este de vin\. {i

nimeni nu vede ironia utiliz\rii

unui asemenea termen pentru a

explica ac]iunile unor indivizi

lipsi]i de orice urm\ de cultur\.

Dar dac\ acum huliganismul

este o cultur\, atunci cuv`ntul [i-a

pierdut p`n\ la urm\ orice semnifica]ie.

El mai are importan]\

doar dac\ e[ti de p\rere c\ de

fapt cultura este altceva, ceva legat

de art\, de imagina]ie, de e-

duca]ie [i etic\, ceva care dezvolt\

percep]iile [i nu le `ngusteaz\,

ceva care ne permite

s\ vedem dincolo de stereotipurile

na]ionale p`n\ la complexitatea

mult mai bogat\ a realit\]ii

vie]ii, ceva `n care nu to]i italienii

s`nt scandalagii, nu to]i germanii

s`nt eficien]i, iar Anglia,

s\rmana Anglie, nu este caracterizat\

de sportivii, pu[c\ria[ii

[i m\garii ei Eeyore. Ceva `n care

„fantome“ [i „c\rp\nos“ nu

s`nt cuvinte rasiste, subtilitatea

este mai pre]uit\ dec`t etichetele

simpliste, iar un joc nu e altceva

dec`t un joc.

(Iulie 2000)

Note:

* Alan Alexander Milne

(1882-1956), scriitor britanic,

creator al faimosului ursule]

Winnie-the-Pooh [i al

prietenilor acestuia, printre

care [i m\garul amintit aici,

tradus `n român\ Iior (n. trad.).

** ~n urm\ cu o jum\tate de

secol, termenul se folosea, cu

sens peiorativ, [i c`nd era

vorba de popula]ia

afroamerican\ din Statele

Unite (n. trad.).

prob\ scris\

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 73, 22-28 APRILIE 2006 11

dosar

N\scut `n Bombay,

India, Salman

Rushdie este unul

dintre cei mai

comenta]i scriitori ai

sf`r[itului de secol

XX. De[i provine

dintr-o familie de

musulmani practican]i,

Rushdie a

fost crescut `ntr-o

atmosfer\ de toleran]\

nu numai

cultural\, ci [i religioas\,

educa]ia sa

timpurie fiind

caracterizat\ tocmai

de amestecul de

elemente indiene [i

britanice. Debuteaz\

`n 1975 cu Grimus,

dar romanul care l-a

impus definitiv `n

lumea literar\ a fost

Copiii din miez de

noapte (distins cu

prestigioasele Booker

Prize `n 1981 [i

Booker of Bookers `n

1993).

Condamnarea sa la

moarte a fost semnat\

`n 1989 de

c\tre ayatollahul

Khomeini, dup\ ce,

`n urma apari]iei

volumului Versetele

satanice, comunitatea

musulman\ l-a

acuzat de blasfemie.

~n consecin]\, scrierile

sale au fost de

multe ori interzise,

fiind considerate de

un acut caracter

antireligios [i prea

incisive la adresa

unor personalit\]i

politice.

La Editura Polirom

i-au ap\rut volumele:

Ru[inea (2001), Ultimul

suspin al

Maurului (2002),

Harun [i Marea de

Pove[ti (2003),

P\m`ntul de sub t\lpile

ei (2005), Orient,

Occident (2005),

Copiii din miez de

noapte (2005). ~n

preg\tire: Shalimar

Clovnul.

dosar


dosar prob\ scris\

Reality show

P`n\ acum am reu[it s\

pierd toate emisiunile gen

reality show. ~n ciuda tuturor

discu]iilor care se poart\

`n Marea Britanie despre ur`ciosul

de Nick [i iresponsabila de

Mel sau `n America despre tic\losul

\la gras [i dezbr\cat de

Richard, care `[i croie[te drum

cu viclenie spre victorie `n insula

pustie, mi-am p\strat cumva

puritatea. Nu i-a[ recunoa[te nici

pe Nick [i Mel dac\ a[ trece pe

l`ng\ ei pe strad\ [i nici pe Richard,

chiar dac\ ar sta `n fa]a

mea f\r\ haine pe el.

~ntreba]i-m\ unde e casa Big

Brother sau cum se ajunge la Insula

Ispitelor [i n-o s\ [tiu ce s\

v\ r\spund. ~mi amintesc de concurentul

american din Supravie]uitorul

care a reu[it s\-[i pr\-

jeasc\ propria m`n\ at`t de r\u,

`nc`t i s-a jupuit pielea, iar degetele

`i sem\nau cu ni[te c`rna]i

plesni]i, dar asta doar pentru

c\ ap\ruse la principalul buletin

de [tiri al serii. Altfel...

Verifica]i-m\. Cine a c`[tigat?

Cine a pierdut? Cui `i pas\?

Numai c\ a fost imposibil s\

evit subiectul faimoaselor reality

shows. Succesul lor este marea

realizare mediatic\ a noului secol,

laolalt\ cu succesele de rating

ale spectacolelor-concurs

care pun `n joc sume mari de

bani, cum e Vrei s\ fii miliardar?

C`nd ajunge la o asemenea

amplitudine, succesul trebuie

analizat, fiindc\ ne spune

ceva despre noi `n[ine. Sau ar

trebui s-o fac\.

{i ce narcisism de prost gust

ni se dezv\luie astfel! Televizorul,

care odinioar\ era considerat,

cu at`ta idealism, fereastra

noastr\ spre lume, a devenit

`n schimb o oglind\ de

magazin second hand. Cui `i

trebuie imaginile din lumea at`t

de bogat\ a alterit\]ii c`nd po]i

s\ te ui]i la aceste avataruri pe

jum\tate familiare ale propriei

tale persoane, aceste jum\t\]i de

fiin]e pe jum\tate atr\g\toare ce

pun `n scen\ via]a obi[nuit\ `n

circumstan]e ciudate? Cui `i

mai trebuie talentul c`nd etalarea

obraznic\ a lipsei de talent e

permanent pe lista de oferte?

„Faimos“ [i „bogat“

s`nt la ora actual\ cele mai

importante concepte din

societatea occidental\

„Televizorul, care odinioar\ era

considerat, cu at`ta idealism, fereastra

noastr\ spre lume, a devenit `n schimb

o oglind\ de magazin second hand.“

M-am uitat la Big Brother 2 (seria

britanic\) ce a izbutit improbabila

performan]\ s\ ocupe

prima pagin\ a tabloidelor chiar

`n fazele finale ale unei campanii

pentru alegerile generale.

Conform `n]elepciunii conven-

]ionale, asta s-a `nt`mplat din

cauz\ c\ show-ul respectiv este

mult mai interesant dec`t alegerile.

„Realitatea“ poate fi [i mai

stranie. Poate c\ Big Brother a

ajuns at`t de popular\ tocmai fiindc\

este [i mai plictisitoare

dec`t alegerile, pentru c\ atinge

maximum de plictiseal\ [i, `n

consecin]\, reprezint\ cea mai

„normal\“ metod\ de a deveni

faimos [i chiar bogat – asta dac\

mai e[ti [i norocos sau [mecher.

„Faimos“ [i „bogat“ s`nt la

ora actual\ cele mai importante

concepte din societatea occidental\,

iar problemele morale s`nt

pur [i simplu eliminate de puterea

lor de atrac]ie. Ca s\ ajungi

faimos [i bogat, nu-i nici o

problem\ – ba chiar e „bine“ –

s\ fii necinstit. E „bine“ s\ fii

exhibi]ionist. E „bine“ s\ fii

r\u. Iar cea care toce[te lama

moralit\]ii este plictiseala. E

imposibil s\-]i p\strezi sim]ul

de revolt\ atunci c`nd ai de-a

face cu oameni care etaleaz\ un

egoism at`t de jalnic at`t de mult

timp.

O, plictiseala! Iat\ ni[te oameni

care ajung faimo[i pentru

c\ dorm, pentru c\ s`nt `n stare

s\ ]in\ focul aprins, pentru c\

las\ focul s\ se sting\, pentru

c\-[i `nregistreaz\ pe video g`ndurile

lor banale, pentru c\-[i

etaleaz\ s`nii, pentru c\ lenevesc,

pentru c\ se ceart\, pentru

c\ se iau peste picior, pentru c\

s`nt nepopulari [i (ceva mult

prea interesant ca s\ se `nt`mple

prea des) pentru c\ se s\rut\!

Iat\, pe scurt, ni[te oameni care

ajung faimo[i pentru c\ nu fac

aproape nimic, dar o fac undeva

unde poate s\-i vad\ toat\ lumea.

Ad\uga]i aici voyeuristul

„exhibi]ionism `n fa]a privitorilor“

al concuren]ilor [i ob]ine]i

o imagine a unei societ\]i

fascinate boln\vicios de ceea ce

Saul Bellow numea „str\lucire

de moment“. Str\lucirea unor

astfel de momente banale, dar

luminate feeric este at`t de

mare, `nc`t tot ce aduce a valoare

veritabil\ – modestie, bunsim],

inteligen]\, umor, altruism...

pute]i continua dumneavoastr\

lista – devine redundant.

~n universul acesta al moralei

inversate, mai r\u `nseamn\ mai

bine. Show-ul prezint\ „realitatea“

ca pe o lupt\ pentru un

premiu [i sugereaz\ c\ [i `n

via]\, ca [i la televizor, totul

este permis [i, cu c`t totul pare

mai demn de dispre], dar `nc`nt\tor,

cu at`t ne place mai mult.

Victoria nu `nseamn\ totul, dup\

cum spunea odat\ Charlie

Brown, dar `nfr`ngerea nu `nseamn\

nimic.

„Iat\ ni[te oameni

care ajung faimo[i

pentru c\ dorm,

pentru c\ s`nt `n stare

s\ ]in\ focul aprins,

pentru c\ las\ focul s\

se sting\, pentru c\- [i

`nregistreaz\ pe

video g`ndurile lor

banale, pentru c\- [i

etaleaz\ s`nii... “

Numai crimele `n mas\

reu[esc s\ ocupe primele

pagini ale ziarelor

Problema cu genul de realism

construit despre care vorbesc

este c\, precum toate tr\sn\ile

la mod\, are mari [anse s\ se

epuizeze foarte repede, asta dac\

nu o s\-[i g\seasc\ vreo

metod\ de `mprosp\tare. Este

foarte probabil ca voyeurismul

nostru s\ devin\ tot mai preten]ios.

N-o s\ ne mai mul]umeasc\

s\ ne uit\m cum cineva

e tic\los, c`nd pl`nge `n momentul

expulz\rii din casa iadului

sau c`nd „face dezv\luiri complete

la talk show-urile ulterioare

jocului, ca [i cum ar mai

fi r\mas ceva de dezv\luit.

Ceea ce se reinventeaz\ treptat

este confruntarea gladiatorilor.

Televizorul este Colosseumul,

iar concuren]ii s`nt concomitent

gladiatorii [i leii, sarcina

lor fiind aceea de a se

m`nca unii pe al]ii p`n\ c`nd nu

mai r\m`ne `n via]\ dec`t unul

singur. Dar, dat\ fiind cultura

noastr\ obosit\, c`t o s\ mai dureze

p`n\ c`nd leii „veritabili“,

pericolele reale, vor fi introduse

[i ele sub diverse forme, tipice

insulelor de vis, pentru a hr\ni

foamea noastr\ de [i mai mult\

ac]iune, [i mai mult\ durere, [i

mai mul]i fiori prin procur\?

G`ndul mi-a r\s\rit la aflarea

ve[tii c\ redutabilul Gore Vidal

a acceptat s\ fie martor la executarea

prin injec]ie letal\ a

atentatorului din Oklahoma Timothy

McVeigh. Martorii unei

execu]ii asist\ la macabrele proceduri

`n spatele unui geam de

sticl\ – un ecran. Aici avem

de-a face tot cu un fel de reality

show [i – `mi permit o modest\

propunere – ar putea reprezenta

chiar viitorul unor astfel de programe.

Dac\ s`ntem dispu[i s\

ne uit\m la ni[te oameni care se

sap\ unul pe altul, oare nu ne-am

ar\ta dispu[i [i s\ ne uit\m la ei

cum mor?

~n lumea din afara televizorului,

sim]urile noastre amor-

]ite deja cer doze tot mai sporite

de stimuli. O crim\ abia dac\ ne

mai ajunge; numai crimele `n

mas\ reu[esc s\ ocupe primele

pagini ale ziarelor. Trebuie s\

arunci `n aer o `ntreag\ cl\dire

plin\ de oameni sau s\ mitraliezi

o familie regal\ complet\

pentru a ne atrage aten]ia. ~n cur`nd

poate c\ o s\ trebuiasc\ s\

nimice[ti o `ntreag\ specie de

animale s\lbatice sau s\ eliberezi

un virus care [terge cu miile

oamenii de pe planet\, altfel

n-o s\ faci nici o scofal\. O s\

fii pe paginile de interior. {i `n

realitate, [i `n reality show. C`t

timp o s\ mai treac\ p`n\ la prima

moarte televizat\ `n direct?

Dar p`n\ la a doua?

La sf`r[itul extraordinarului

roman al lui Orwell, 1984, Winston

Smith e deja `ndoctrinat.

„~l iubesc pe Marele Frate“,

spune el. A[a cum facem de-acuma

noi to]i.

(Iunie 2001)

Intertitlurile apar]in redac]iei

12 SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 73, 22-28 APRILIE 2006

arta grea

)


lovitur\ de teatru

arta grea

)

SCRISOARE PENTRU MELOMANI

Victor ESKENASY, Radio Europa Liber\, Praga

„Muzica nu trebuie în]eleas\, ea trebuie ascultat\“ (Hermann Scherchen)

Michael Raucheisen [i

proiectul „Lieder der Welt “

Greu de imaginat un proiect muzical cu valen]e

educative mai ample dec`t cel realizat de pianistul

acompaniator cel mai cunoscut al epocii

interbelice, Michael Raucheisen (1889-1984). Sub

`ndrumarea [i cu acompaniamentul s\u, `n anii

celui de-al doilea r\zboi mondial au fost

`nregistrate circa 1.000 de lieduri, `ntr-o edi]ie

monumental\. Momentul [i condi]iile `n care a

fost realizat\, `ntr-o Germanie impregnat\ de

ideologia nazist\, sugereaz\ [i limitele proiectului

r\mas nefinalizat. Selec]ia a exclus explicit

liedurile compozitorilor [i cele pe versuri ale unor

autori de origine evreiasc\ (Mendelssohn [i

Mahler, respectiv Heine fiind absen]ele cele mai

pregnante), ca [i pe marii soli[ti ai epocii suferind

de acela[i „p\cat“ al originii [i trimi[i de

preferin]\ `n lag\rele de exterminare, `n locul

studioului de `nregistrare.

Cele 1.000 de lieduri, `nregistrate

`ntre iunie 1940

[i februarie 1945, au reap\rut

acum, `n majoritatea lor

cu un sunet restaurat optim, `n

colec]ia „Documente“ a companiei

germane Membran International

GmbH; un set organizat

`n 33 de volume, `nsum`nd 66

de discuri compact*. Dincolo

de faptul c\ este v`ndut la un

pre] care pentru salariile occidentale

sfideaz\ orice concuren]\

(99 de euro), edi]ia istoric\

este din start un instrument

pre]ios pentru studen]ii [i profesorii

academiilor de muzic\, o

colec]ie de referin]\ [i inspira]ie

pentru profesioni[tii liedului [i

o bucurie pentru amatorii de lied.

La pre]ul la care este v`ndut\

antologia este greu s\ le repro-

[ezi autorilor lipsa, `n livretul

de prezentare a setului, a unei

liste a c`ntecelor [i a compozitorilor,

ca [i a unui indice al interpre]ilor.

~n ordinea materiei

muzicale incluse, Schubert este

cel mai bine reprezentat, cu c`teva

sute de lieduri pe 14 discuri.

~i urmeaz\ Carl Loewe cu

nou\ discuri, Hugo Wolf cu opt

[i Brahms cu [ase. Liedurile lui

Beethoven, Schumann, Richard

Strauss, Peter Cornelius, Hans

Pfitzner ocup\ fiecare c`te patru

discuri. Lui Grieg, Heinrich

Marschner, Max Reger [i Otto

Nicolai le s`nt dedicate c`te dou\

discuri, iar lui Carl Maria

von Weber [i Liszt c`te unul. Un

ultim volum cuprinde o antologie

de compozitori, `ntre care

germanofonii Leo Blech, Richard

Trunk, Hermann Zilcher, Johann

Strauss, Busoni etc., al\-

turi de nume celebre, de la Rossini,

Gluck, Samartini, Rameau,

Mozart sau Haydn, p`n\ la Verdi,

Rachmaninov [i Debussy. Cea

mai mare parte a acestui supliment

o constituie `nregistr\ri din

epoca r\zboiului, f\cute, la acea

dat\, de o promi]\toare sopran\,

Elisabeth Schwartzkof. Alte c`teva

dateaz\ din 1949 [i 1951,

incluz`nd dou\ c`ntece de Mendelssohn,

interpretate de soprana

Erna Berger.

Raucheisen, n\scut `n 1889,

elev al dirijorului Felix Mottl,

la München, [i-a cl\dit cariera

berlinez\ ca profesor de pian [i

acompaniator al unor mari interpre]i

(Fritz Kreisler, `ntre al]ii,

`ntr-o faimoas\ integral\ a sonatelor

de vioar\ de Beethoven),

[i a lansat `n 1933 ideea unei

enciclopedii a liedului german.

Din 1940 a condus sec]ia de

muzic\ de lied [i de camer\ la

Radio Berlin, o pozi]ie ce i-a

compromis orice carier\ postbelic\.

Odat\ trecut de procesul

de denazificare [i de cei c`]iva

ani de interdic]ie de a ap\rea pe

scen\, pianistul pare s\ fi `ncercat,

f\r\ succes, s\-[i continue

proiectul. Informa]iile din livretul

colec]iei nu con]in preciz\ri

despre m\sura angajamentului

politic pro-nazist al lui Raucheisen

[i nici despre relativul dezechilibru

`ntre `nregistr\rile unor

mari compozitori.

O explica]ie a faptului c\

Schumann este prezent cu numai

patru discuri este, f\r\ `ndoial\,

asocierea sa cu poetul

„degenerat“, evreul Heinrich

Heine, pe versurile c\ruia a pus

41 de lieduri, `ntre care ciclurile

faimoase Liederkreis, Op. 24, [i

Dichterliebe (Dragoste de poet),

Op. 48. O m\rturie ce `nso]e[te

edi]ia aminte[te mai mult cu titlu

de anecdot\ c\ unul dintre

liedurile pe versuri de Heine,

Das Fischermädchen, din ciclul

schubertian Schwanengesang, a

fost totu[i `nregistrat, `n 1943,

de tenorul Peter Anders. Nu este

clar dac\ „eroarea“ a fost una

voluntar\, cei doi arti[ti asum`ndu-[i

riscurile sau cu voie de

Pianistul Michael Raucheisen pe coperta noii edi]ii de lieduri

la poli]ie. Fire[te, `ntr-un asemenea

context, lipsesc practic

compozitori mai pu]in cunoscu]i,

dar atra[i masiv de versurile

lui Heine, Vesque von Püttlingen

(119 lieduri!) [i Robert Franz

(68), ceilal]i, nu pu]ini, Wolf,

Liszt, Schubert, Brahms, Pfitzner,

Richard Strauss, fiind cenzura]i.

~nregistr\rile lui Raucheisen

au adunat crema arti[tilor epocii,

excep]ie f\c`nd, desigur, din

nou, interpre]ii evrei sau interzi[i

de nazi[ti. Lipsesc deci nume

ca Alexander Kipnis, Richard

Tauber, Elisabeth Schumann,

Lotte Lehman. Am num\rat

altfel 28 de interpre]i, to]i

cu renume `n lumea operei interbelice,

parte [i postbelice,

`ntre care sopranele Elisabeth

Rethberg, Frida Leider, Viorica

Ursuleac (acompaniat\ de Clemens

Krauss, so]ul ei, [i nu de

Raucheisen!), Maria Müller,

contralto Elisabeth Höngen, tenorii

Anton Dermota, Karl Erb,

Julius Patzak, Helge Rosvaenge

[i Frantz Völker, baritonii Hans

Hötter, Heinrich Schlusnus, basul

Josef Greindl. Dac\ multe

interpret\ri le vor ap\rea ascult\torilor

de azi datate, iar altele,

mai pu]ine, de o surprinz\-

toare modernitate, vocile s`nt

mai toate `nc`nt\toare. Excep]ia

cea mai deranjant\ o fac `nregistr\rile,

greu acceptabile, cu

Patzak.

Raucheisen a fost modelul a-

companiatorului perfect `n muzica

de lied, rol pe care `l teoretiza

`ntr-o conversa]ie ce a stat

la baza unui articol din periodicul

„Die Musik“, `n ianuarie

1938. ~ntre cerin]ele pe care le

enumera pianistul: o tehnic\ pianistic\

perfect\, o cunoa[tere a-

profundat\ a repertoriului [i a

naturii umane, autoritatea de a-l

sf\tui pe solist, arta de a men-

]ine un echilibru perfect `ntre

voce [i instrument.

C`t de mult a contribuit Michael

Raucheisen la cunoa[terea

[i promovarea liedului, `naintea

fenomenului Dietrich Fischer-

Dieskau, pute]i sesiza ascult`ndu-i

`nregistr\rile istorice; `n

speran]a c\ setul va fi achizi]ionat

[i de bibliotecile Academiilor

de Muzic\ din România [i

de sec]iile muzicale ale bibliotecilor

publice, ce `mprumut\ discuri

melomanilor, a[a cum se

petrece curent, s\ spunem, `n

]\rile Uniunii Europene.

P.S. Studen]ilor [i amatorilor

de lied le-a[ mai semnala a-

pari]ia recent\, la Editura Faber

& Faber din Londra, a unui volum

de referin]\: The Book of

Lieder. The original texts of over

1000 songs. Chosen, translated

and introduced by Richard

Stokes. (2005), XXII+713 p.

* Michael Raucheisen

(1889-1984). „The Man at the

Piano“. Membran International

GmbH, 2005, ADD 24bit/

96khz, 33 vols. 66 CD’s

Mihaela MICHAILOV

TEATRU LA ROTISOR

Carnea e fraged\. {i v`rsta. {i uneori emo]iile.

Fraged\ este un cuv`nt maleabil. Mestecabil. Un

cuv`nt senzorial. Sim]i imediat transparen]a

mu[chilor [i a pielii, cruditatea lor. Tot ce se fr`nge

u[or. Fraged\ e semnul unei consisten]e

pulverizate. Al unei consisten]e inconstante, pe care

Rui Catalão o transform\ `n element catalizator.

Cruditate post-romantic\ sau de ce „Death Is Not the End“

„M-am g`ndit la titlul At`t de

fraged\ pentru aceast\ pies\ `nc\

dinainte de a-i afla [i `n]elege sensul

(nici acum nu s`nt sigur dac\ am

`nteles `ntru totul…) [i ne[tiind c\-i

apar]ine poetului vostru na]ional.

Am fost pur [i simplu vr\jit de felul

`n care se aude rostit: a-t`t-de-frage-d\

`n c`ntecul trupei Mondial.

Sun\ at`t de tandru [i dulce...“ (Rui

Catalăo, critic de film [i muzic\,

scenarist, regioz, performer).

Performance-ul g`ndit de Catalăo

porne[te de la ideea de imponderabil

[i de evanescent. Cel mai important

e felul `n care conceptul lui Rui

Catalăo reu[e[te s\ imprime pe retina

spectatorului perspectiva unei

absen]e, spa]iile imaginare, umplute

de cuvinte sau gesturi. Mi[carea mut\,

`n sensul de „aproape nemi[-

care“, are loc `n spatele unui ecran

de h`rtie [i este filmat\ cu dou\ camere

a[ezate fa]\ `n fa]\ care suprapun

glisant planurile. Tot ce e `n

planul din fundal ajunge s\ fie

vizualizat `n prim-plan, la fel cum

imaginile curg unele prin altele. Pe

un scaun, `n spate, o fat\ (chipul Di-

]ei Dumitrescu e de o picturalitate

extraordinar\) traseaz\ liniile unui

portret, `n timp ce, `n fa]a ei, un tip

(Ion Dumitrescu) c`nt\ la chitar\. E

imaginea pe care o avem la sf`r[it,

atunci c`nd Eduard Gabia taie ecranul

`n f`[ii [i ne transparentizeaz\

spa]iul.

Un real time tricker rafinat

Realitatea localiz\rilor [i implicit a

pove[tilor e manipulat\ abil. Conven]ia

nonfic]ional\ e rupt\ `n geamuri

de h`rtie prin care refacem ceea

ce ne-am imaginat c\ vedem. Catalăo

mar[eaz\ pe semnifica]iile metareflect\rilor.

Fiecare se oglide[te

`n ceea ce face [i e oglindit la r`ndul

lui de modul `n care ecranul ex/

pune scenariul erotic. Iubirea se fragilizeaz\

sub ochii no[tri, compun`ndu-se

din fragmente de text autobiografice:

„Avea 19 ani c`nd am

cunoscut-o, ast\zi ar fi `mplinit

32... Z`mbetul ei era luminos, c`nd

s-a `necat nu mai z`mbea...“.

Fic]iunea realit\]ii devine scriitur\,

fie ea plastic\, muzical\ sau

corporal\. Catalăo filmeaz\ `n timp

real buc\]i de iubire scrise pe h`rtie,

mototolite [i aruncate. Cealalt\ ea

(Mihaela Dancs), care parcurge

spatele ecranului aproape ca o umbr\,

este o proiec]ie a h`rtiei. A[a

cum, p`n\ la urm\, s`nt to]i. Performance-ul

are o fluiditate magnetic\,

reu[ind s\ lege ceea ce se spune de

cum spune. Intermedierea prin ecranare

schimb\ fundamental raportarea

la felul `n care str\pungem pojghi]a

fraged\ din fa]a noastr\. Catalăo

e un real time tricker rafinat.

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 73, 22-28 APRILIE 2006 13

Performance-ul fotofilmic apropie

`ndep\rtatul [i altereaz\, prin alternarea

cadrelor, orice fixitate dat\. E

o punere `n abis a unei senza]ii de

gol [i de dor, a ceea ce r\m`ne dup\

ceea ce a fost. {i a ceea ce persist\

chiar dac\ nu mai e. Senzualitatea

se creeaz\ din gesturi [i permut\ri

ale privirilor, niciodat\ `ns\ din a-

tingerea corpurilor. Portughezul mizeaz\

pe un romantism decantat, un

romantism din care r\m`n doar f`[ii

de senza]ii, asemenea celor decupate

la final. Moartea e `nceputul

scenariului imaginar, al scufund\rii

iubirii `n sentimente difuze [i percutante.

Ce a fost continu\ s\ fie. C\ci

Death Is Not the End. {i atunci, Do

You Love Me, Surfer Girl?

At`t de fraged\ – live movie de

Rui Catalão (Portugalia)

Cu: Rui Catalão, Mihaela Dancs,

Di]a Dumitrescu, Ion Dumitrescu

fast-food


fast-food fe]e-fe]e

CRONIC| DE FILM

Iulia BLAGA

Secretele ghei[ei

Natalie Portman

Cu prietenul meu m-am b\tut `n c`teva

r`nduri `n defini]ii c`t mai exacte ale

termenului „distopie“ (nu s`ntem

intelectuali, asta e). Acuma am v\zut

c\ distopiei i se mai zice [i cacotopie

(sau contra-utopie). Dac\ o s\ c\uta]i

pe Wikipedia, ve]i g\si tr\s\turile

societ\]ilor distopice. O societate e

distopic\ dac\ `ndepline[te cel pu]in una

din cele circa 20 de tr\s\turi trecute

cu bumbi. Filmul V de la Vendetta, cel

mai nou produs (c\ altfel nu-i pot

spune) al fra]ilor Wachowski, parc\ a

fost creat dup\ aceste tr\s\turi.

Prima [i singura dat\ c`nd

am v\zut filmul n-am fost

deloc impresionat\. S-a

`nt`mplat la Festivalul de la Berlin.

De fapt, oamenii `n general

n-au prea fost impresiona]i la

Berlin de el, cred c\ mai ales

din cauza lipsei de noutate a

subiectului. Pe de alt\ parte, V

de la Vendetta nici nu e un film

de festivaluri, iar cei care stau

la coad\ s\-l vad\ nu dau doi

bani pe defini]ia distopiei. Important

e s\ aib\ efecte multe,

s\ se vad\ [i s\ se aud\ beton.

Memoriile unei ghei[e/

Memoirs of a Geisha

regia: Rob Marshall,

cu: Ziyi Zhang, Ken Watanabe,

Michelle Yeoh, Koji Yakusho,

Youki Kudoh, Gong Li

V de la Vendetta/

V for Vendetta

regia: James McTeigue,

scenariul: Andy & Larry

Wachowski, cu: Natalie Portman,

Hugo Weaving, Stephen

Rea, Stephen Fry, John Hurt

De ce am `nceput a[a? Poate

pentru c\ plou\ [i am chef s\

m\ duc acas\. De fapt, m-am

g`ndit [i la filmul realizat de James

McTeigue dup\ scenariul

fra]ilor Wachowski, `n premier\

pe ecranele române[ti, [i la un

alt film a[teptat la noi, Memoriile

unei ghei[e, care e [i el

anti-ceva [i cacofonic `n felul

lui. Rob Marshall, care acum

c`]iva ani semnase un adev\rat

film-spectacol, Chicago, ecranizeaz\

un bestseller al lui Arthur

Golden. Filmul e coprodus de

Steven Spielberg, are pe generic

99,99% actori asiatici (care vorbesc

englez\) [i nareaz\ via]a

unei ghei[e.

Ce vre]i mai mult? Sub

m`na lui Marshall, povestea lui

Chyio (nume de scen\ – Sayuri)

devine „bildungsroman“-ul, success

story-ul, ini]ierea [i ascensiunea

unei copile s\race p`n\ la

ultima treapt\ a podiumului celebrit\]ii,

f\r\ a rata referiri la

legea concuren]ei, la cum se cucere[te

pia]a ghei[elor, la lupta

dur\ pentru cei mai buni clien]i.

(C\ci, a[a cum scrie `n caietul

de pres\ al filmului, ghei[ele

erau odat\ supermodelele vremii.)

Unde mai pui c\ eroina iube[te

`n tain\ [i de mult timp un

Memoriile unei ghei[e e coprodus de Steven Spielberg [i are pe generic 99,99% actori asiatici

care vorbesc englez\

director care, de[i bogat, e bun

[i generos, frumos [i cald.

Ghei[ele s`nt virusate

cu dragoste

Dezvoltarea ghei[ei are ceva din

ini]ierea lui Luke Skywalker [i

din primii pa[i ai lui Neo Anderson,

[i pe aceast\ filier\ are

toate ingredientele unui basm,

ale unei pove[ti universale. Chyio/

Sayuri provine dintr-o familie

s\rac\, a fost v`ndut\ de tat\ ca

servitoare `ntr-o cas\ de ghei[e;

`ntr-o zi e luat\ de o ghei[\

„de succes“ sub aripa ei. E

`nv\]at\ cum s\ mearg\, cum s\

danseze, cum s\ se machieze,

cum s\ poarte o conversa]ie,

pentru a sparge toat\ pia]a. A-

ceste secven]e (pentru care definitorie

e imaginea lui Dion Beebe)

s`nt cele mai frumoase din

tot filmul. Cursul de ghei[e se

pred\ `ns\ scurt pe doi; de altfel,

e vorba despre lucruri vizibile,

misterul unei ghei[e r\m`n`nd

ascuns.

Filmul acesta e frustrant pentru

c\ las\ `n umbr\ ce m-a[ fi

a[teptat s\ dezv\luie – adic\

misterul feminin, probabil – [i e

obositor prin faptul c\ schema

dramaturgic\ are subtilitatea

unei telenovele gen Secretul Mariei.

Psihologia personajelor e

clar\ de la bun `nceput. De[i

chimonourile etaleaz\ culori extraordinare,

filmul se joac\ `n

alb [i negru; cei r\i s`nt ni[te

mon[tri, prin urmare predispu[i

la crize de isterie, iar cei buni

au limpezimea cristalului. Fascinante

mai ales pentru Occident,

ghei[ele s`nt `n roman (ap\rut

[i `n române[te la Humanitas)

obiectul unei desacraliz\ri.

S`nt puse [i ele s\ sufere

din dragoste, s`nt cobor`te de pe

soclu, virusate cu cel mai frumos

[i mai periculos sentiment.

Nu e, astfel, o surpriz\ c\, dup\

ce a suspinat cu batista omului

iubit la piept tot filmul, Sayuri

`[i vede la final visul cu ochii.

Directorul ei iubit sose[te la

timp [i-i declar\ dragostea cu o

lacrim\ discret\ `n ochiul drept.

O fi uitat Sayuri c\ e `ntr-un film

american?

SPECTACOLUL S|PT|M~NII

S\ vezi o legend\ a

teatrului, ei da, \sta e

noroc chior. Dac\ ast\zi

a[ mai putea vedea

ceva pe viu dintre marile

spectacole care au `ntors

fa]a teatrului `n secolul

trecut, a[ alege Prin]ul

constant (cu Ryszard

Cieslak, unul dintre cei mai

mari actori ai tuturor

timpurilor) al lui Grotowski

[i Arlecchino. Slug\ la doi

st\p`ni al lui Strehler. Primul

a r\mas doar o poveste

frumoas\ ale c\rei semne

s-au p\strat pe pelicul\ (nu

s`nt adepta teatrului filmat, de[i `i

recunosc utilitatea). Cel\lalt `ns\ se

joac\ la mai mult de 40 de ani de c`nd

a fost pus `n scen\.

Oana STOICA

Arlecchino remix

Maestru al elegan]ei scenice, Strehler

a f\cut din piesa lui Goldoni (pentru

care a avut preferin]\ vizibil\, a montat-o

`n [ase variante, cea prezentat\

la Bulandra fiind ultima) apogeul commediei

dell’arte `n secolul XX. Spirit

ludic prin excelen]\, savur`nd pl\cerea

de a se juca pe sine, impetuos [i

comic, Strehler a creat un Arlecchino

dup\ chipul [i asem\narea sa. Primul

interpret al lui Arlecchino a fost Marcello

Moretti, care l-a jucat p`n\ `n

1961, dup\ care rolul a fost preluat de

Ferruccio Soleri. ~ntr-un interviu din

1987, Strehler spunea: „Ferruccio `mb\tr`ne[te

tot mai vizibil, dar Arlecchino

al s\u `ntinere[te `n fiecare zi.

Nici eu nu pot `n]elege cum este posibil“.

O explica]ie o d\ Soleri `nsu[i,

care spune c\ Arlecchino are o psihologie

simpl\. „El este un servitor, `i

este mereu foame, vrea s\ fac\ dragoste,

s\ m\n`nce [i s\ `[i fac\ st\-

p`nul fericit. Peste tot `n lume s`nt st\-

p`ni [i servitori, boga]i [i s\raci [i a-

ceste realit\]i fundamentale s`nt baza

pentru multe construc]ii teatrale sau

culturale“.

{i tot un Arlecchino trecut bini[or

de prima tinere]e aducea [i Vlad Mugur

`n al s\u Slug\ la doi st\p`ni de la

Teatrul Na]ional din Craiova, `n care

Valer Delakeza creeaz\ un personaj

obosit s\ alerge tot timpul `ntre ceva

[i altceva.

Poate c\ marele pi[icher Arlecchino,

`n starea lui permanent\ de foame

(de m`ncare, de dragoste, de sex, de

aten]ie), simte nevoia lucrurilor importante,

dovad\ a simplit\]ii `n]elepte.

De unde [i tendin]a de a-l maturiza un

pic. Numai c\, la Strehler, Arlecchino

`mb\tr`ne[te (se maturizeaz\ ca vinul,

devenind mai valoros, dar nu [i

mai b\tr`nicios) nu `n spectacol, ci

odat\ cu spectacolul, ca [i cum personaj

[i spectacol ar fi simbiotic macerate

de timp. Arlecchino i-a supravie]uit

lui Strehler ca un fel de alter

ego al s\u, o marc\ a spiritului lui

Giorgio. {i din cei aproape 60 de ani

de Piccolo Teatro r\m`ne frumuse]ea

din Slug\ la doi st\p`ni. Strehler, sluga!

Giorgio Strehler [i alter-ego-ul s\u, Arlecchino

26, 27, 28, 29, 30 aprilie, Teatrul Bulandra, Sala Izvor, ora 19.00

Arlecchino. Slug\ la doi st\p`ni de Carlo Goldoni

Regia: Giorgio Strehler

Cu: Ferruccio Soleri, Ettore Conti, Giorgio Bongiovanni, Sara Zoia, Paolo

Calabresi, Stefano de Luca, Stefano Onofri, Giorgia Senesi, Stefano Guizzi,

Sergio Leone, Enrico Bonavera, Alessandra Gigli, Luca Criscuoli

Spectacol supratitrat `n limba român\

14 SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 73, 22-28 APRILIE 2006


)

)

fe]e-fe]e

fast-food

Matei BEJENARU

Cristi NEAGOE (cristineagoe@gmail.com)

Postproduc]ia

Una dintre lucr\rile care mi-au atras aten]ia

`n mod special `n cadrul bienalei Manifesta 4

de la Frankfurt din 2002 a fost cea a

artistului francez Pierre Bismuth. ~ntr-una

dintre s\lile cu arce gotice din Frankfurter

Kunstverein, el a prezentat pe un televizor

cu plasm\ Cartea junglei, cunoscutul film de

desene animate produs de Walt Disney, pe

care l-am v\zut cu to]ii `n copil\rie.

Specificul prezent\rii filmului, de fapt

substan]a artistic\ a proiectului, era acela

c\ personajele, de la tigrul Bagherra p`n\ la

protagonistul Mogli, vorbeau `n limbi diferite.

Noi, `n România, am avut [ansa ca

filmele s\ nu fie dublate; poate de

asta mul]i au `nv\]at mai bine [i mai

repede limbile str\ine `n copil\rie [i adolescen]\.

~n alte ]\ri nu a fost [i nu este a[a.

Dac\ `n Uniunea Sovietic\ dublajul filmelor

s-a f\cut din ra]iuni de cenzur\ ideologic\,

`n altele, precum Spania ori Italia, motivele

au fost, pe de o parte, comerciale [i, pe de alta,

cred eu, de protec]ie a limbii na]ionale

fa]\ de „asaltul“ globalizant al limbii engleze.

Revenind la proiectul lui Pierre Bismuth,

putem spune c\ acesta se folose[te de o lucrare

de art\ preexistent\ pentru a crea o

form\ artistic\ nou\. De fapt, el face un meta-film,

un film despre film.

Criticul [i teoreticianul de art\ francez

Nicolas Bourriaud, autorul cunoscutei Estetici

rela]ionale, despre care am scris anterior,

a analizat situa]ia produc]iei artistice `n

anii ’90. ~n cartea sa Postproduc]ie ap\rut\

`n anul 2000, el afirm\ c\, la `nceputul deceniului

trecut, un num\r semnificativ de

lucr\ri de art\ au fost create av`nd la baz\

lucr\ri preexistente. Tot mai mul]i arti[ti au

AGEND|

ARTE VIZUALE

reinterpretat, reprodus, reexpus lucr\ri sau

produse culturale intrate deja `n con[tiin]a

publicului. Aceast\ art\, pe care el o nume[te

a postproduc]iei, este un r\spuns la

proliferarea haotic\ a culturii globale `n era

informa]iei.

Filmul, cel mai popular mijloc

de comunicare

Ace[ti arti[ti au eradicat distinc]ia dintre

produc]ie [i consum, copie [i original [i, a-

semenea DJ-ilor sau programatorilor, insereaz\

obiecte culturale `n noi contexte artistice,

cre`nd astfel noi forme artistice. Termenul

de postproduc]ie vine din limbajul

audiovizual folosit `n televiziune [i se refer\

la prelucrarea materialelor audio [i video

`nregistrate, de la montaj [i subtitrare, p`n\

la efecte speciale.

Filmul a fost cel mai puternic limbaj artistic

`n secolul XX. Indiferent de suportul

pe care a fost `nregistrat, pelicul\, band\ video

ori DVD, el este cel mai popular mijloc

de comunicare. Nu `nt`mpl\tor, mul]i arti[ti

vizuali se raporteaz\ la cinema. Artista australian\

Tracey Moffat, `n filmul s\u The

Artist, a realizat o compila]ie de secven]e

din filme clasice care reprezentau artistul

plastic, coment`nd astfel ironic modul `n care

este construit\ imaginea public\ a acestuia,

boem, cu barb\ [i pip\, ve[nic nemul]umit

de calitatea nudului pictat dup\ modelul de

care s-a [i `ndr\gostit. Apropo, mai ]ine]i

minte `n c`te filme a]i v\zut scriitorul la masa

sa de lucru cu ma[ina de scris, mototolind

nervos foi de h`rtie? Dar compozitorul?

Desigur, aici clasica ma[in\ de scris a fost

`nlocuit\ cu pianul...

Eugen Istodor [i Dan Sociu – nominaliza]i la premiile USR, de[i nu s`nt membri

Pe 15 mai, la Teatrul

Na]ional din Bucure[ti,

vor fi decernate premiile

pe 2005 ale Uniunii

Scriitorilor din România.

Juriul, alc\tuit din

Gabriel Dimisianu

(pre[edinte), Daniel

Cristea-Enache, Mircea

A. Diaconu, Dan C.

Mih\ilescu [i Cornel

Ungureanu (membri), a

stabilit nominaliz\rile,

pe list\ afl`ndu-se `n

premier\ [i autori care

nu s`nt membri ai Uniunii

– Eugen Istodor [i

Dan Sociu.

La categoria proz\

s`nt nominaliza]i: Virgil

Duda – Desp\r]irea

de Ierusalim (Albatros),

Florina Ilis –

Cruciada copiilor

(Cartea Româneasc\),

Ioan L\cust\ – Dup\

v`nzare (Curtea Veche),

Dan Per[a – R\zboiul

ascuns (Albatros),

Gheorghe Schwartz –

Axa lumii (Polirom).

La poezie,

nominaliz\rile s`nt

urm\toarele: Emil

Brumaru – Submarinul

erotic (Cartea Româneasc\),

Aurel Pantea –

Negru pe negru (Casa

C\r]ii de {tiin]\ Cluj),

Dan Sociu – C`ntece

eXcesive (Cartea Româneasc\),

Octavian Soviany

– Scrisori din Arcadia

(Paralela 45), Petre

Stoica – Pipa lui

Magritte (Brumar).

Cea mai bun\ traducere

din literatura universal\

se va alege dintre:

Mihai Cantuniari –

Arturo Perez Reverte,

Harta sferic\ (Polirom),

Mioara Caragea –

Jose Saramago, Eseu

despre orbire (Polirom),

Luana Schidu –

Vladimir Nabokov,

Vr\jitorul (Humanitas),

Ileana Scipione – J.L.

Borges, A.B. Casares,

C\r]i scrise `n doi (Polirom),

Lumini]a Voina-R\u]

– Mario Vargas

Llosa, Adev\rul

minciunilor (Humanitas).

Debutan]i vota]i

pentru nominalizare

s`nt: Gra]iela Benga –

Mircea Eliade. C\derea

`n istorie (Hestia),

Bogdan Cre]u – Arpegii

critice (Editura Universit\]ii

„Al.I. Cuza“ din

Ia[i), Filip Florian –

Degete mici (Polirom),

Tudor Lavric – Draculaland

(Dominor), Andra

Rotaru – ~ntr-un

pat sub cear[aful alb

(Vinea).

N-au intrat

`n nici o categorie

De asemenea, USR va

decerna anul acesta un

premiu special pentru o

carte care „nu intr\ comod

`ntr-una dintre categoriile“

anterioare,

dup\ cum a explicat

Horia G`rbea. Nominaliza]i

s`nt: Vasile

G`rne] –Intelectualul ca

diversiune (Polirom),

Eugen Istodor –

Vie]a[ii de pe Rahova

(Polirom), Mircea

Mih\ie[ – Via]a, patimile

[i c`ntecele lui

Leonard Cohen cu 32

de poeme traduse de

Mircea C\rt\rescu

(Polirom), Alex.

{tef\nescu – Istoria literaturii

române contemporane,

1941-2000

(Editura Ma[ina de

scris) [i D. Vatamaniuc

– Tudor Arghezi, Biobibliografie

(Editura

Institutului Cultural Român).

SCARA DE BLOG

Blogject [i canarul

din mina de c\rbune

~nainte ca minerii s\ aib\ aparate cu care s\ poat\ m\sura concentra]ia

de gaz metan din aer, aduceau cu ei canari `n min\. Pe

m\sur\ ce minele se ad`nceau, ventila]ia devenea o problem\ de

via]\ [i de moarte. Canarii c`ntau [i-i `nveseleau pe mineri, dar,

ceea ce era mai important, metabolismul foarte sensibil al p\s\-

rilor reac]iona prompt la orice urm\ de gaz metan sau monoxid de

carbon. Deveneau t\cu]i [i mureau foarte repede, zv`rcolindu-se,

anun]`nd pericolul. Minerii [tiau atunci c\ trebuie s\ p\r\seasc\

imediat mina.

Julian Bleecker a scris de cur`nd un manifest al obiectelor

aflate `n re]ea, pe care l-a numit, cu un titlu foarte vag care promite

enorm, „De ce lucrurile conteaz\“. P`n\ s\ afl\m ce vrea s\

spun\ prin „lucruri“ [i de ce conteaz\ ele, cine este totu[i Julian

Bleecker? Autodescrierea sa: inginer [i cercet\tor al tehnoculturilor

din viitorul apropiat. El face lucruri [i inventeaz\ pove[ti probabile.

Lucreaz\ `ntr-un domeniu foarte apropiat de SF, iar oamenii

serio[i“, dup\ cum [tim, nu pun mare pre] pe „fic]iunile [tiin]ifice“.

Doar c\ Bleecker studiaz\ [i anticipeaz\ sisteme care

pot func]iona chiar `n acest moment. Avem tehnologia [i knowhow-ul

necesare pentru a le crea, doar c\ `nc\ nu le-am creat

sau `nc\ n-am `nceput s\ le folosim pe scar\ larg\.

P`n\ nu demult, obiectele care ne `nconjoar\ erau destul de

pasive. Nu prea obi[nuiau s\ „discute“ cu noi. S\ ne spun\ pe

unde au fost, ce senza]ii au avut, ce au descoperit pe-acolo. ~n definitiv,

cum ar putea s-o fac\, c`t\ vreme nu s`nt mai mult dec`t

ni[te obiecte. Bleecker sus]ine `ns\ altceva. El spune c\, odat\

conectate la Internet, „lucrurile“ vor deveni cet\]eni de prim rang

cu care vom interac]iona [i comunica. „Ele vor trebui luate `n

considerare din momentul `n care `[i vor asuma rolul de actori

sociali relevan]i, de agen]i cu voin]\ care creeaz\ capital social [i

reconfigureaz\ felurile `n care tr\im [i ne mi[c\m `n spa]iul fizic.“

Dar nu e de ajuns s\ introducem obiectele `n re]ea. Pentru a

distinge caracterul instrumental al „lucrurilor“ conectate pur [i

simplu la Internet (cum e laptopul de pe care scriu acum sau telefonul

[mecher al lui George Onofrei) de caracterul participativ al

„lucrurilor“ care intr\ activ `n Internetul conexiunilor sociale, Bleecker

a inventat neologismul „Blogject“ (literal, „objects that blog“ – „obiecte

care ]in un blog“).

Ce e, p`n\ la urm\, un „blogger“ (o persoan\ care ]ine un jurnal

online)? E un participant la o re]ea de schimb, disemin`nd

g`nduri, opinii, idei – cre`nd forme culturale – cu ajutorul instrumentului

de produs conexiuni numit Internet. Dar ceea ce fac oamenii

care ]in un blog nu este numai s\ scrie `nsemn\ri – ei pornesc

discu]ii, iau `n considerare comentariile altora, se asociaz\,

creeaz\ re]ele [i leg\turi `ntre diferite buc\]i de informa]ie. Fac

trafic de informa]ie, modific`ndu-[i constant punctele de vedere

`n func]ie de informa]iile pe care le primesc la schimb. Bleecker

afirm\ c\ blogject-ele ar putea face acela[i lucru, cu toate c\ eu,

cel pu]in, `nc\ nu am priceput foarte bine cum.

Principalele caracteristici ale unui blogject ar fi: capacitatea

de a determina [i de a `nregistra locurile unde se afl\ [i prin care

au trecut; capacitatea de a ]ine o eviden]\ a interac]iunilor [i a

experien]elor la care au fost supuse; capacitatea de a transmite

mai departe informa]iile de]inute, de a st`rni ac]iuni [i de a participa

la ele. Blogject-ele de]in o voce asertiv\ `n re]eaua social\.

V-am povestit la `nceput de canarul din min\ fiindc\ acela este

un exemplu paleolitic de folosire a informa]iei pe care o poate

furniza un blogject. Dac\ `n locul canarului am folosi porumbei

dota]i cu aparate miniaturale conectate la Net care s\ ne spun\

unde se afl\ p\s\rile [i s\ analizeze calitatea aerului prin care

zboar\ acestea, ne-am apropia ceva mai mult de ideea de blogject,

dar am fi `nc\ foarte departe. Ceea ce `ndr\zne[te

Bleecker s\ afirme este c\ a da o voce obiectelor ar

putea `nsemna trecerea la versiunea 2.0 a vie]ii

noastre.

G\si]i aici textul lui Bleecker: http://

research.techkwondo.com/files/Why

ThingsMatter.pdf. Dac\ `n]elege]i mai mult,

scrie]i-mi [i mie.

EDITURA POLIROM SA

Director general: Silviu Lupescu

GRUPUL DE PRES| MEDIANET SRL

Director: Gabriel Rusu

Redactor-[ef: Toni Hri]ac

COLEGIUL DE REDAC}IE:

George Onofrei (redactor-[ef),

Emilia Chiscop,

Lucian Dan Teodorovici,

Florin L\z\rescu

SECRETAR GENERAL

DE REDAC}IE: Victor Jalb\

REDACTOR: Ana-Maria Onisei

RUBRICI PERMANENTE:

Adriana Babe]i, Emil Brumaru,

{erban Foar]\, Radu Pavel Gheo,

Florin L\z\rescu,

Lucian Dan Teodorovici;

Carte: Lumini]a Marcu,

Doris Mironescu, C. Rogozanu,

Bogdan-Alexandru St\nescu;

Muzic\: Victor Eskenasy,

Bobi [i Bobo (F\r\ zah\r),

R\zvan }upa;

Film: Iulia Blaga;

Teatru: Mihaela Michailov,

Oana Stoica;

Arte plastice: Matei Bejenaru;

Caricatur\: Lucian Amarii (Jup);

Colaje foto: Ion Barbu;

TV: Alex Savitescu;

ADRES|: Ia[i, B-dul Carol I,

nr. 4, etaj 3, CP 266,

tel. 0232/214.100, 0232/214111,

0724/574355, fax: 0232/214111,

e-mail: supliment@polirom.ro

PUBLICITATE: Oana Asaftei,

tel. 0232/252294

DISTRIBU}IE / ABONAMENTE:

Mihai S`rbu, tel. 0232/271333

• `n Ia[i: Media Distribution SRL,

tel. 0232/216112

• `n ]ar\: Rodipet SA, Bucure[ti,

tel. 021/224420, int. 192

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridic\ pentru con]inutul articolului `i apar]ine autorului.

• abonamente la orice

oficiu po[tal din ]ar\

• cititorii din str\in\tate se pot

abona la adresa

export@rodipet.ro

„Suplimentul de cultur\“ utilizeaz\

fluxurile de [tiri MEDIAFAX

TIPAR: SC PRINT

MULTICOLOR SRL,

Ia[i, Strada Bucium

nr. 34,

tel. 0232/211225,

0232/236388

„Suplimentul de cultur\“ este `nscris `n Catalogul

presei interne la pozi]ia 2378. Pentru abonamente

v\ pute]i adresa oric\rei Agen]ii Rodipet

din ]ar\ sau oric\rui oficiu po[tal.

Tarife de abonament:

• 18 lei (180.000) pentru o perioad\ de 3 luni

• 36 lei (360.000) pentru o perioad\ de 6 luni

• 69 lei (690.000) pentru o perioad\ de 12 luni

SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 73, 22-28 APRILIE 2006 15

vedeta culturala


vedeta culturala mediatiza]i [i de[tep]i

)

)

Luiza VASILIU

EN}ICLOPEDIA

ENCARTA

Cu ochii

la Guernica

S\ `ncepem. Unde era]i `n ziua

de 26 aprilie 1937, spre

dup\-amiaz\? – P\i `mi beam

cafeaua cu biscui]i pe pontonul

de nord-vest, `l [ti]i, cel

care are priveli[te spre Pont

des Arts, la apus. – Eu eram

acas\, cu o duduie, ne `ntre-

]ineam despre vreme [i

`nflorirea economic\. – Eu nu

m\ n\scusem `nc\. V-a]i dat

probabil seama, personajul

cel mai suspect e chiar ultimul,

cel a c\rui memorie

ajunge numai p`n\ acolo

p`n\ unde poate un ochi privi,

dac\ `i `ngustezi fereastra la

dimensiunile unei g\m\lii de

ac. {i cum s`ntem din ce `n

ce mai mul]i „suspec]i“, indivizi

tineri cu memorie scurt\,

ne r\m`ne numai solu]ia cititului

`n cafeaua trecutului.

Cu ochii la Guernica lui

Picasso, ne-am adus aminte

lucrurile pe care nu le-am

[tiut niciodat\. Pe 26 aprilie

1937, capitala cultural\ a

}\rii Basce a fost bombardat\

timp de trei ore [i jum\tate

de avia]ia hitlerist\, spre descurajarea

rezisten]ei bascilor

`mpotriva lui Franco. Masacru

teribil, fotografiile alb-negru

au ajuns la Paris, francezii

au ie[it `n strad\ (ce-i

drept, gestul \sta nu ne mai

mir\), Picasso [i-a g\sit

subiectul pentru Pavilionul

spaniol al Expozi]iei universale

din 1937. Restul pove[tii

e destul de cunoscut, p`nza

s-a plimbat prin lume, `ntorc`ndu-se

de fiecare dat\,

docil, la M.O.M.A., p`n\ `n

1981, c`nd, s\rb\torind centenarul

na[terii lui Picasso,

autorit\]ile spaniole au

adus-o la Muzeul Na]ional

Reina Sofia din Madrid.

Pun`ndu-ne la curent cu cele

o mie de calcule care se fac

`n fiecare zi, pentru ca

umanitatea s\ nu scape vreo

aniversare c`t de c`t important\,

am aflat c\ Reina

Sofia se preg\te[te s\ s\rb\-

toreasc\ `n iunie 25 de ani

de c`nd Guernica a ajuns `n

Spania. De cealalt\ parte, `n

2007 bascii comemoreaz\

70 de ani de la masacrul din

’37 [i ar vrea s\ `mprumute

tabloul. Ghinion. Ministrul

Culturii din Spania nu e de

acord: „Nu fac politic\ cu

piesele de patrimoniu ale

Spaniei“. Unul dintre cele

mai puternice manifeste

`mpotriva violen]ei [i a r\zboiului

a ajuns, printr-o ciudat\

contorsionare a istoriei,

subiect de disput\ `ntre locuitorii

aceluia[i spa]iu geografic.

Exist\ deci din ce `n ce

mai multe diferen]e peste

care, `n ciuda corectitudinii

mondiale, nu mai s`ntem `n

stare s\ trecem.

© foto: J. Foley-Opale

Ana - Maria Onisei

Am scris Aprilie spulberat pe

vremea c`nd Albania, ca [i `ntreaga

lume comunist\, avea un

sistem juridic [i un cod penal

considerate printre cele mai inumane

de pe planet\. ~n fa]a a-

cestei «justi]ii», ale c\rei crime

le cunoa[te]i tot at`t de bine ca

[i mine, vechiul cod cutumiar

albanez, kanun-ul, nu numai c\

nu p\rea deloc barbar, ci, dimpotriv\,

era uimitor de democratic“,

`[i motiveaz\ Ismail

Kadare analogia ce acoper\ perioada

celor patru nuvele (reunite

`n volumul Aprilie spulberat)

scrise `ntre 1970 [i 1980.

Continuitatea pe care o propune

Kadare se g\se[te tocmai `n a-

ceste asocieri, de cele mai multe

ori puncte de pornire pentru pove[tile

`ntortocheate ale acestui

story-teller autentic. Sub lupa

comunismului, zbuciumului [i a

interdic]iei, albanezul `i strecoar\

thriller-ului politic aluzii dibace,

finaluri spectaculoase, ]intuind,

cu ironii acide, regimul

din acea perioad\. Pe de alt\

parte, Kadare reu[e[te s\ `mbine

fascinant exotismul unei mitologii

absorbite de cutume, clasicismul

cu iz shakespearian al

frazei [i suflul cinematografic al

imaginilor derulate din poveste

`n poveste. Este lent, pedant,

atent la detalii [i alert `n acela[i

timp. {i de aceea surprinz\tor

`n alternan]ele sale. Practic, „interven]ia“

tradi]iei `n povestea

primelor dou\ proze din ciclul

Aprilie spulberat nu face altceva

dec`t s\ intuiasc\, din perspectiva

kanun-ului, acest tip de r\zbunare

„albanez\“ prin „legea s`ngelui“,

care aminte[te de tragedia

greac\, implementarea unui

nou sistem moral [i juridic. Datoria,

cinci sute de ani mai t`rziu,

de a r\zbuna moartea unui str\-

mo[ prin uciderea oric\rui membru

al familiei asasinului `i ofer\

lui Kadare motivul literar pentru

a strecura o paralel\ `ntre acest

tip de barbaritate veche [i absurdul

comunismului recent.

La maturitate, Kadare

expune f\]i[ criticile

la adresa regimului

Volumul Fiica lui Agamemnon,

care reune[te dou\ romane,

primul scris `n 1985, urm\torul

la `nceputul anilor 2000, continu\

cruciada comunist\, de a-

ceast\ dat\ `ntr-un stil direct,

expun`nd f\]i[ criticile la adresa

regimului. Kadare aduce `n discu]ie

`n Succesorul misterioasa

moarte a celui care trebuia s\

fie urma[ul liderului comunist

Enver Hodja. Romanul evoc\

perioada t`rzie a comunismului

albanez, anul 1981 [i urm\torii,

r\stimp `n care dictatorul Hodja,

b\tr`n [i bolnav, `[i pierduse

controlul [i organiza spectacole

politice sinistre, care culminau

adesea cu eliminarea celor mai

apropia]i colaboratori ai s\i. U-

nui asemenea scenariu i-a c\zut

victim\ succesorul s\u: generalul

Mehmet Shehu, vechi camarad

de arme al [efului de la Triana

[i prim-ministru p`n\ `n decembrie

1981, c`nd este g\sit

`mpu[cat `n vila sa. De[i `ndep\rt`ndu-se

de tema comunismului

(dac\ o putem numi astfel),

Generalul armatei moarte,

de fapt primul roman al scriitorului

albanez [i cel care i-a a-

dus consacrarea, `ncarc\, la

r`ndu-i, `n simboluri o `ntreag\

istorie a Albaniei dup\ cel

de-al doilea r\zboi mondial.

~ncep`nd relatarea cu

anii ’60, romanul sf`r[e[te

prin a propune o confruntare

`ntre dou\ mentalit\]i,

dou\ civiliza]ii (italian\ [i

albanez\), `ntre dou\ sisteme

social-politice opuse,

aflate `n plin conflict, `n

timpul R\zboiului Rece.

Surprinz\tor este c\ frescele

Albaniei au fost scrise

inclusiv `n timpul regimului

Hodja. Kadare reu[ise – de-

[i `nc\ exist\ divergen]e de

opinie `n aceast\ privin]\,

unii suspect`ndu-l de poezie

Ismail Kadare s-a n\scut `n 1936, la Gijrokastra, `n sudul Albaniei. Nominalizat `n ultimii 10

ani de patru ori la Premiul Nobel, scriitorul – care a emigrat `n Fran]a `n 1990 – este considerat

mai degrab\ un european, dec`t un indedit albanez, opera sa fiind tradus\ `n zeci de limbi

[i recompensat\ cu distinc]ii pe toate meridianele lumii. De la

debutul `n literatur\ (1954), Kadare [i-a propus s\ realizeze

o fresc\ a civiliza]iei albaneze, `ncep`nd cu istoria timpurie

a Albaniei (Konstantin [i Dorutina), perioada otoman\ (Cetatea,

Podul cu trei arcade, Slujba[ul de la Palatul viselor),

cea a Albaniei regaliste [i comuniste (Aprilie spulberat,

Dosarul H, O capital\ `n noiembrie, Generalul

armatei moarte, Iarna marii `nsingur\ri) [i `ncheind cu

evenimentele recente din Balcani [i Kosovo

(Moartea care ne-a apropiat, Florile `nghe]ate

din martie). „Peste opera lui

Kadare planeaz\ umbra Castelului [i

a Procesului lui Kafka. Kadare este,

f\r\ nici o `ndoial\, un romancier de

talie interna]ional\, un adev\rat poet al

prozei“, scriu cei de la „Boston Globe“.

Albania comunist\,

România comunist\...

Dictaturile s`nt din multe puncte de vedere identice, indiferent de numele

dictatorilor. Regimurile opresive slujesc acelea[i idealuri uniforme, dup\ reguli

slute, absurde, sinistre [i tragic-eficiente. Literatura scris\ (bine) sub presiune

comunist\ are `ntotdeauna tu[a limpede, observa]ia tran[ant\ a unei lucidit\]i

ivite din grani]a ultim\. Apropiate de absurdul de tradi]ie kafkian\, scrierile

albanezului Ismail Kadare (primele volume au fost redactate `n perioada anilor

’50-’60) nu au putut fi protejate de copyright, `ntruc`t Enver Hodja –, un dictator ca

oricare altul, izola]ionist [i tiranic – a refuzat s\ semneze o conven]ie `n acest sens.

Abia `n 1994, Albania post-comunist\ va beneficia de acest tip de protec]ie prin

semnarea unui tratat oficial. ~ntre timp, operele lui Kadare fuseser\ traduse

dup\ edi]iile franceze (de altfel, scriitorul a solicitat [i

primit azil politic `n Fran]a, `ncep`nd cu 1990) `n toat\

lumea, iar melanjul unui ton sobru, al episoadelor

de tip thriller sau, dimpotriv\, al s`ngeroaselor

sacrificii homeriene, cronica Albaniei

comuniste sau cutumiare, tradi]ia, parabola

[i modernul au f\cut din albanez unul

dintre cei mai gusta]i [i premia]i

scriitori europeni.

propagandistic\ – s\ se fereasc\,

abil (sau prin amabilitatea

lui Hodja?), de caznele unei

eventuale cenzuri [i sanc]ion\ri.

Manuscrisele au fost exportate

[i publicate de c\tre editorul s\u

francez. ~n 2005, Ismail Kadare

a primit Premiul Interna]ional

Man Booker, printre ai c\rui

nominaliza]i se num\rau Márquez,

Bellow sau Kundera. Un

motiv `n plus s\ citi]i literatura

albanez\ a unui scriitor universal,

care `nglobeaz\ o `ntreag\

[i fascinant\ cultur\, trec`nd

prin istorie, folclor, politic pentru

a-[i reda Albania [i a ne

`nf\]i[a (in)diferen]a, scheletul

regimurilor comuniste de oriunde.

„~n Albania

comunist\, ca de

altfel, `n orice ]ar\

comunist\, existau

dou\ feluri de

literatur\. O literatur\

autentic\, palpabil\,

de origine nobil\,

comparabil\ cu

literatura de prestigiu

din lume, [i

a[a - numitul «realism

social», propagand\

pur\, `ns\ dezirabil\

pentru regimul

comunist. ~n acela[i

timp, era de

neconceput pentru

regim s\ permit\

crearea literaturii

valoroase. ~n fapt, s\

scrii literatur\

autentic\ era `n

Albania stalinist\

anormal, r\u, de

neiertat: statul

supraveghea

scriitorul, iar atunci

c`nd descoperea vreo

«abatere», `l

sanc]iona dur.“ –

Ismail Kadare

Ismail Kadare a fost nominalizat `n ultimii zece ani

de patru ori la Premiul Nobel

16 SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 73, 22-28 APRILIE 2006

More magazines by this user
Similar magazines