ADEVĂRUL CREŞTIN

nă sau amărăciune împotriva cuiva, oricine ar fi.
Aveţi ceva împotriva cuiva ? Aveţi în voi un duh de
răzbunare ? Atunci nu vă miraţi dacă credinţa
voastră este incapabilă să acţioneze.
La sfârşitul unei predici de evanghelizare, o
femeie s-a apropiat de predicator pentru a aduce
această mărturie : „Aceste prietene de lângă mine,
au trebuit să mă aducă pe sus pentru a veni la
adunare. Acum mă simt capabilă să le port eu la
rândul meu. După ce aţi început să predicaţi, am
înţeles pentru prima oară în viaţa mea că aveam în
inimă amărăciune şi ură împotriva lui Dumnezeu şi
a oamenilor. în această seară, am realizat gravitatea
resentimentului meu şi m-am rugat să fiu capabilă
să iert pe toţi aceia care m-au ofensat. Cu cât îmi
goleam, inima de această amărăciune cu atât corpul
meu se întărea. Febra m-a părăsit şi mi-am regăsit
pacea şi se-nătatea." Deci în timp de o oră această
femeie experimenta vindecarea pe care o căutase
atâţia ani. în timp ce iertaţi chiar corpul vostru va
reacţiona pozitiv. Slavă lui Dumnezeu !
4. Iertarea îi transformă pe
ceilalţi.
Tot în legătură cu iertarea, citim în Matei 18.18
că iertarea noastră are puterea de a-i dezlega, pe
alţii, permiţând astfel lui Dumnezeu să acţioneze în
viaţa lor. „Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe
pământ, va fi legat în cer ; şi orice veţi dezlega
pe pământ, va fi dezlegat în cer." (Matei 18.18).
în lumina acestui paragraf, cuvintele de iertare
ale Domnului Isus Hristos şi ale lui Ştefan iau o
nouă semnificaţie. Atunci când
Ştefan a strigat : „Doamne, nu le ţine în seamă
păcatul acesta !" un
tânăr, Saul din Tars se găsea acolo. Această
rugăciune de iertare l-a dezlegat pe Saul de condamnarea
sa pe pământ şi a fost, de asemenea,
dezlegat şi în cer. La puţin timp după aceasta,
Domnul S-a descoperit lui Saul pe drumul către
Damasc când acesta se afla în călătorie pentru a
persecuta pe creştini. Această rugăciune a lui
Ştefan a schimbat deci cursul istoriei.
Să vedem acum cuvintele pe care Domnul Isus
Hristos le-a pronunţat când era pe cruce : „Tată,
iartă-i, căci nu ştiu ce fac !". Ştiţi voi ce s-ar fi
întâmplat dacă Domnul Isus nu ar fi pronunţat
aceste cuvinte ? Judecata ar fi venit peste întreaga
omenire şi am fi pierit cu toţi. Acest cuvânt de
iertare ne-a eliberat de judecată.
Da, merită să ierţi ! Dar, a ierta o persoană
nu înseamnă în nici un caz a aproba faptele sale
rele. Ştefan nu a spus : „Doamne iartă căci nu fac
nimic rău. „El a spus numai : „Nu le ţine în seamă
acest păcat." Nu, a ierta nu înseamnă a justifica
sau a îndreptăţi păcatul.
Deci, iertarea noastră permite lui Dumnezeu
să acţioneze în vieţile noastre. Ea măreşte credinţa
noastră şi capacitatea noastră de a împlini lucrarea
pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o. Este un canal
prin care noi putem să aducem harul lui Dumnezeu
şi altora.
In ziua în care vom învăţa să iertăm, vom
vedea că rugăciunile noastre sunt ascultate.
Atunci vom fi cu adevărat gata să vestim
Evanghelia Sa şi să realizăm lucrurile pe care lea
făcut Domnul Isus Hristos.
— Va urma —
60 ADEVĂRUL CREŞTIN 3/1994