ADEVĂRUL CREŞTIN

ne va scula şi vom trăi înaintea Lui (Osea 6.2). Şi,
încă, cu privire la jertfa de mulţumire, noi găsim că
: „ce va mai rămânea din carnea vitei până a
treia zi, să fie ars în foc" (Levitic 7. 17), adică va
fi în întregime pentru Dumnezeu a treia zi.
Dar a treia zi a fost marcată de o pecete divină
încă din timpul creaţiei. înainte de această zi, apele
acopereau totul; dar în acea zi ele s-au retras şi
vegetaţia vie a ieşit din pământul uscat : „Pământul
a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei, şi
pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei,
după soiul lor (Geneza 1.12). Este spus de două ori
(versetele 10 şi 12) despre a treia zi că „Dumnezeu
a văzut că lucru] acesta era bun". Nu este aceasta
pentru a ne învăţa că, a treia zi, viaţa iese din moarte
? Vom menţiona încă o icoană preînchipui-toare pe
care Vechiul Testament o foloseşte pentru a arăta că
învierea Domnului nostru, „pârga celor adormiţi"
va avea loc în prima zi a săptămânii ; snopul ca
pârgă a secerişului adus de popor, trebuia legănat în
faţa Domnului a doua zi după Sabat. „Vorbeşte
copiilor lui Israel, şi spune-le: Când veţi intra în
ţara pe care v-o dau, şi când veţi secera semănăturile,
să aduceţi preotului un snop, ca
pârgă a secerişului vostru. El să legene snopul
într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca să
fie primit: preotul să-1 legene într-o parte şi întralta,
a doua zi după Sabat" (Levitic 23.10-11).
Toate aceste citate ne fac să intrăm câte puţin în
gândul apostolului, când spunea că Domnul Hristos
„a înviat a treia zi, după Scripturi", şi putem
înţelege marea greşeală şi tulburarea care i-a
cuprins pe ucenici, înaintea mormântului gol,
pentru că „tot nu pricepeau că, după Scriptură,
Isus trebuia să învieze din morţi".
Dar ce mare bucurie când L-au văzut pe Domnul lor
înviat, şi când au putut înţelege ceva din minunata
victorie pe care El a repurtat-o pentru ei !
Apostolul a afirmat faptul că „acum Hristos a
înviat din morţi, pârga celor adormiţi. Căci dacă
moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi
învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam,
tot aşa, toţi vor învia in Hristos ; dar fiecare la
rândul cetei luL Hristos este cel dintâi rod ; apoi
la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. în urmă,
va veni sfârşitul..." (1 Corinteni 15.20-24a).
Trebuie deci să înţelegem :
1. Că învierea Domnului Hristos este
demonstraţia divină că El este Fiul lui Dumnezeu,
adevărul de bază al creştinismului; căci El a fost în
ce priveşte duhul sfinţeniei „dovedit cu putere că
este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor"
(Romani 1.4). Ea (învierea) confirmă şi adevărul
propriei Sale mărturii date despre gloria Sa
personală, când zice : „Stricaţi Templul acesta, şi
în trei zile îl voi ridica... Dar El le vorbea despre
Templul trupului Său. Tocmai de aceea, când a
înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că
le spusese vorbele acestea; şi au crezut Scriptura
şi cuvintele pe care le spusese Isus" (Ioan 2.19-
22). Apostolul Pavel menţionează Psalmul 2 pentru
a arăta că Persoana Fiului lui Dumnezeu era Cea
care a înviat din morţi. El zice vorbind despre
făgăduinţa făcută părinţilor lor : „Dumnezeu a
împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus ;
după cum este scris în Psalmul al doilea : „Tu
eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut" (Faptele
Apostolilor 13.33).
2. Prin învierea Sa, Domnul Isus a biruit
moartea şi a arătat că a murit pentru păcătoşi, ca
jertfă pentru păcat, dându-Şi viaţa şi fiind pus în
mormânt
54 ADEVĂRUL CREŞTIN 3/1994