Occidentul romanesc nr. 45

occidentul romanesc 

www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania 

Ziar 

GRATUIT 

Anul IV - Nr. 45 / 24 pagini 

Noiembrie 2014 

Occidentul Românesc este o publicaţie independentă. Nu are niciun fel de afiliere politică sau religioasă! 

Victor Ponta: Un preşedinte 

trebuie să unească societatea şi 

acesta este marele meu proiect 

„Promovarea culturii române şi a valorilor româneşti trebuie să devină o prioritate şi în reprezentarea externă 

a Preşedinţiei României, care trebuie să schimbe complet discursul defetist şi injurios la adresa societăţii...” 

Pagina 03 

Concurs de povestiri scurte 

„Împotriva Rasismului şi a 

Xenofobiei” 

„Asociaţia culturală 

Obatalá, în colaborare cu 

Departamentul de Cultură 

al Primăriei din Coslada, 

organizează...” 

Pagina 06 

Alegeri 2014 pentru 

Preşedintele României 

„Duminică, 2 noiembrie 2014, 

vor avea loc alegerile pentru 

Preşedintele României. În cazul 

în care va fi necesar, al doilea 

tur de scrutin se va organiza 

duminică, 16 noiembrie...” 

Pagina 08 

Programul Prima casă 

extins şi pentru românii 

din străinătate 

„Până la 31 decembrie 2014 

plafonul garanţiilor acordate 

exclusiv pentru achiziţionarea 

sau construirea de locuinţe 

pentru românii care...” 

Pagina 04 

În Roquetas de Mar 

s-a inaugurat expoziţia 

„Artă şi tradiţie populară 

românească” 

„Evenimentul s-a bucurat 

de prezenţa a peste 400 de 

persoane din Roquetas de 

Mar şi împrejurimi, - spanioli 

şi români -, dornici să...” 

Pagina 07 

Ministrul Fondurilor 

Europene: Pentru românii 

din diaspora vor exista cel 

puţin două zone de sprijin 

„A doua zonă de ajutor, în care 

să-i sprijinim cu 70.000 până 

la 100.000 de euro pentru a-şi 

deschide o firmă...” 

Pagina 15

02 NOIEMBRIE 

2014 

Adrese şi informaţii utile 

REPREZENTAREA 

DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI 

ÎN REGATUL SPANIEI 

Ambasada României în Spania • Adresa: Avenida de Alfonso 

XIII nr. 157, Madrid 28016, •Telefon: 0034/913 501 881 (5 

linii) •Fax: 0034/913 452 917 •Web: madrid.mae.ro •E-mail: 

secretariat@ embajadaderumania.es •Facebook: www.f acebook. 

com/ambasada.madrid •Probleme de muncă şi sociale: E-mail: 

agregado.trabajo@embajadaderumania.es •Birou de promovare 

economică şi comercială: E-mail: oficina.comercial@ 

embajadaderumania.es 

Secţia Consulară a Ambasadei României la Madrid •Adresa: 

Avenida de la Albufera nr. 319, 28031 Madrid •Telefon: 0034/ 

917 344 004 (5 linii) •Fax: 0034/914 165 025 • E-mail: contact@ 

informatiiconsulare.ro • Program cu publicul: luni-joi 09:00- 

17:00, vineri 09:00-16:00 •Jurisdicţii consulare: León (León, 

Palencia, Burgos, Zamora, Valladolid, Soria, Salamanca, Avila, 

Segovia), Insulele Canare (Las Palmas, Santa Cruz de Tenerife) 

•Telefon de urgenţă: 0034/649 656 032 (doar pentru cazuri de 

deces sau accidente rutiere) 

Institutul Cultural Român Madrid •Adresa: Plaza de la 

Lealtad 3, entreplanta dcha. 28014 Madrid •Program cu publicul: 

10:00-17:00 •Telefon: 0034/917 589 566 •Fax: 0034/915 

590 135 •E-mail: icrmadrid@icr.ro 

Consulatul General al României la Barcelona •Adresa: 

Calle San Juan de la Salle 35 bis, 08022 Barcelona •Intrare 

pentru public: C/Alcoi 22, colţ cu C/San Juan de la Salle, 

Barcelona •Telefon: 0034/934 181 535, 0034/934 344 223 •Fax: 

0034/934 341 109 •E-mail: contact@ informatiiconsulare.ro, 

consuladogeneralenbarcelo@ telefonica.net •Site web: http:// 

barcelona.mae.ro •Program cu publicul: luni-vineri 09:00-17:00 

(între orele 09:00-14:00 se primesc cererile pentru servicii consulare, 

între orele 15:30-16:30 se eliberează documentele solicitate) 

•Jurisdicţii consulare: Catalonia (Barcelona, Girona, 

Lerida, Tarragona), Insulele Baleare 

Consulatul General al României la Bilbao •Adresa: Plaza 

Circular nr. 4, etaj 1, 48001 Bilbao •Telefon: 0034/944 245 177 

•Fax: 0034/944 245 405 •Email: contact@ informatiiconsulare. 

ro •Program cu publicul: luni-joi, 09:30-17:00 (09:30-14:00 se 

primesc solicitările pentru serviciile consulare, între orele 16:30- 

17:00 se eliberează documentele solicitate) •Telefon de urgenţă: 

0034/608 956 278 (pentru cazuri de deces sau accidente rutiere) 

•Jurisdicţii consulare: Galicia (La Coruña, Lugo, Pontevedra, 

Orense), Asturia, Cantabria, Ţara Bascilor (Alava, Guipuzcoa, 

Vizcaya), Navarra, La Rioja 

Consulatul României la Castellón de la Plana •Adresa: Avenida 

Valencia s/n, esquina Rambla de la Viuda, 12006 Castellón 

de la Plana •E-mail:contact@ informatiiconsulare.ro •Telefon: 

0034/964 212 446, 0034/964 203 331, 0034/964 216 172 •Fax: 

0034/964 257 053 •Site web: http://castellon.mae.ro/ •Telefon 

de urgenţă: 0034/677 842 467 (numai pentru cazuri de deces, 

accidente sau alte situaţii de dificultate deosebită) •Program cu 

publicul: luni-joi: de la 09:00 la 13:00 (preluare documente), de 

la 15:30 la 16:30 (eliberare acte); vineri: 09:00-12:00 (preluare 

documente), 12:00-13:00 (eliberare acte), 14:00-15:30 (oficiere 

căsătorii, probleme cetăţenie, audienţe etc., cu programare), 

15:30-16:30 vize (primire cereri de acordare a vizei de intrare în 

România, eliberare vize, cu programare) •Jurisdicţii consulare: 

Comunitatea Valenciană (Valencia, Castellón, Alicante) 

Consulatul României la Ciudad Real • Adresa: Calle Mata 37, 

13004, Ciudad Real •Telefon informaţii consulare: 0034/926 226 

825 •E-mail: contact@informatiiconsulare.ro •Fax: 0034/926 

231 170 •Program cu publicul: luni-joi: 09:00-14:00 depunere 

documente pentru servicii consulare, 16:00-17:00 eliberarea 

actelor; vineri: 09:00-17:00 doar servicii programate (audienţe, 

oficieri casatorii, depuneri juramânt, penitenciare etc.) 

•Telefon de urgenţă: 0034/609 513 790 (doar pentru cazuri de 

arestare, deces sau accidente rutiere) •Jurisdicţii consulare: Comunitatea 

Castilia-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete, 

Guadalajara, Cuenca), Extremadura (Caceres, Badajoz) 

Consulatul General al României la Sevilla •E-mail: contact@ 

informatiiconsulare.ro •Telefon: 0034/954 233 243, 0034/954 

230 947, 0034/954 624 053 •Program cu publicul: luni-vineri, 

orele 09:30-14:00 pentru primirea solicitărilor, orele 15:30- 

16:30 pentru eliberarea documentelor •Telefon de urgenţă: 

0034/648 212 169 (va fi utilizat strict pentru cazuri de urgenţă, 

accidente şi decese) •Jurisdicţii consulare: Andaluzia (Huelva, 

Cádiz, Málaga, Sevilla, Cordoba, Jaen, Granada), Regiunea 

Murcia, oraşele autonome Ceuta şi Melilla 

Consulatul României la Zaragoza •Adresa: Calle Camino de 

Las Torres 24, 50008 Zaragoza •Telefon: 0034/976 481 429 

•Fax: 0034/976 481 779 •E-mail: contact@informatiiconsulare. 

ro •Program cu publicul: luni-vineri, orele 09:00-14:00 depunere 

solicitări, orele16:30-17:00 eliberare documente •Telefon de 

urgenţă: 0034/663 814 474, numai pentru cazuri de accidente, 

decese •Jurisdicţii consulare: Aragón (Huesca, Zaragoza, Teruel) 

Viceconsulatul României la Almeria •Adresa: Carretera 

Huércal de Almería 46, 04009 Almería •Telefon: 0034/950 

625 963, 0034/950 624 769 •Fax: 0034/950 145 217 •E-mail: 

almeria@mae.ro 

Lacul Vulturilor 

Iubim România! 

Lacul Vulturilor sau „Lacul 

fără fund”, este un lac periglaciar 

aflat în Munţii Siriului, 

la o altitudine de 1420 m, în 

apropierea localităţii Gura 

FONDATORI: 

Kasandra Kalmann-Năsăudean 

Florin Valentin Barbu 

MARKETING: 

Michael H. Cronkite (CA-USA) 

REDACTOR ŞEF: 

Kasandra Kalmann-Năsăudean 

REDACTOR ROMÂNIA: 

Anca Gaia 

Siriului, judeţul Buzău, într-o 

zonă cunoscută prin peisajele 

sale minunate. Lacul se întinde 

pe o suprafaţă de 0,9 ha şi are o 

adâncime de 2,5 m. Este unul 

REDACTOR MADRID: 

Oana Moşniagu 

MANAGER PROIECT: 

Eduard Rudolf Roth (Baleares) 

SENIOR EDITOR: 

Dan Caragea (Portugalia) 

Letiţia Coza - Brad/România 

Puşa Roth (Bucureşti) 

COLABORATORI: 

Andra M. Gutierréz (Benidorm) 

Andrei Bodea K. Varble (CA/USA) 

Dan Luca (Bruxelles) 

Gabriela C. Sonnenberg (Spania) 

dintre cele mai vizitate locuri 

din România. 

Alexandru Vlahuţă - 

România pitorească: „Aici, 

vin vulturii primăvara de beau 

Gerardo M. Bedoya (Spania) 

Irina G. Şova (CA/USA) 

Lucian Oprea (Colorado) 

Lorena G. Borrero (Spania) 

Mircea Fluieraş (Malága) 

Tiberiu Grădişteanu (Timişoara) 

Timeea Opreanu (Cluj-Napoca) 

Tudor Petruţ (CA/USA) 

Vasile Mureşan (Illinois/USA) 

Zoe Stoleru (Valencia) 

Redactor investigaţii - Cristian 

Ioanovics Guitars (Barcelona) 

apă ca să întinerească, îşi învaţă 

puii să zboare, deasupra 

acestei oglinzi fermecate mijesc 

de somn, cu aripile-ntinse, 

trufaşii regi ai înălţimilor...” 

Publicaţie realizată şi cu sprijinul Guvernului României - Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Politici 

pentru Relaţia cu Românii de pretutindeni. 

Conţinutul acestei publicaţii nu reprezintă poziţia Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni. 

http://www.gov.ro/ 

http://mae.ro/ 

http://www.dprp.gov.ro/ 

PUBLICITATE: 

Răzvan M. Ionescu (Spania) 

SPECIALIŞTI: 

Corina S. Hudgens – Medic terapeut 

Jeni Chiriac – Psiholog 

Marius Vili Sarbu – Avocat 

CONTACT: 

redactia@occidentul-romanesc.com 

publicitate@occidentul-romanesc.com 

www.occidentul-romanesc.com 

Depósito Legal: M-30588-2013 

Publicaţie independentă realizată şi editată 

de: El Occidente Rumano/Spania

Cuvânt înainte NOIEMBRIE 

2014 03 

Un preşedinte trebuie să unească 

societatea şi acesta este marele meu proiect 

Kasandra Kalmann 

Năsăudean: Românii din străinătate 

au fost dintotdeauna 

importanţi pentru România 

atât pentru votul lor cât şi pentru 

faptul că banii pe care îi 

trimit în ţară contează pentru 

economia românească. Cu 

toate acestea nu există condiţii 

optime pentru românii cu 

drept de vot şi aici mă refer 

la numărul secţiilor de votare 

insuficiente şi la distanţele 

foarte mari între acestea. Ce 

veţi întreprinde în acest sens? 

Victor Ponta: Am încercat 

la aceste alegeri să asigurăm 

condiţii cât mai bune 

pentru votul românilor din 

străinătate. Întotdeauna vor 

exista nemulţumiri legate 

de numărul secţiilor de votare. 

Am vizat să realizăm 

un echilibru, să aplicăm cea 

mai bună soluţie, în ceea ce 

priveşte numărul şi distribuţia 

acestora. Sper ca în viitor 

clasa politică să fie suficient 

de matură şi bineintenţionată 

încât să propună şi alte 

soluţii viabile pentru românii 

din Diaspora, care doresc 

să îşi exercite votul la alegerile 

din România. Au existat 

diverse proiecte privind votul 

prin corespondenţă, dar 

toate acestea au fost viciate 

de lipsa unor prevederi clare 

privind securitatea şi confidenţialitatea 

voturilor. 


Năsăudean: Credeţi ca prerogativele 

preşedintelui 

României pot ajuta în mod 

real românul din diaspora? 

Ne puteţi da câteva exemple 

despre acţiunile dumneavoastră 

dacă veţi fi ales în 

această funcţie? 

Victor Ponta: Preşedintele 

are cel mai important rol în 

politica externă a României. 

Acesta are cel mai mare grad 

de influenţă şi legitimitate să 

intervină în favoarea românilor 

din Diaspora, în relaţiile 

cu omologii săi şi cu autorităţile 

din alte state. 

Pentru aceasta, este nevoie 

însă de un preşedinte 

care să îşi asume acest rol, 

chiar şi atunci când riscă să 

nu îl facă cel mai simpatic în 

relaţia cu diverşi lideri politici 

străini. Spre exemplu, 

atunci când i-am transmis o 

scrisoare premierului David 

Cameron în care atrăgeam 

atenţia asupra discursului 

xenofob al diverşilor politicieni 

şi a unei părţi a presei 

din Marea Britanie mă interesa 

ca românii să se simtă 

apăraţi. 

În toate vizitele externe pe 

care le-am efectuat am militat 

pentru protecţia drepturilor 

românilor aflaţi în aceste 

state. Guvernul va finanţa 

Congresul Românilor de pretutindeni, 

din noiembrie, tocmai 

pentru a permite reuniunirea 

celor din Diaspora într-o 

formă organizată, puternică. 

Vom extinde serviciile consulare 

şi căutăm soluţii pentru 

a reduce taxele pentru aceste 

servicii. Este o preocupare 

majoră a noastră ca serviciile 

consulare să fie şi satisfăcătoare 

şi uşor de accesat pentru 

toţi românii din afara graniţelor. 

De asemenea, ne propunem 

să preluăm iniţiativele 

SMART Diaspora, care înseamnă 

oportunităţi pentru 

cei care revin în ţară, cum ar 

fi: reduceri fiscale, implicarea 

în atragerea de investitori 

străini, programe de training 

în instituţiile statului, cu posibilitate 

de angajare. 


Năsăudean: Cum se va 

schimba viaţa românilor 

din străinătate cu dumneavoastră 

preşedinte? 

Victor Ponta: Cu siguranţă 

se va simţi faptul că românii 

din Diaspora au un preşedinte 

care le protejează interesele. 

Voi fi un preşedinte care se va 

lupta pentru ei, dar care se va 

bate şi pentru a avea condiţii, 

să îi aducem în ţară pe cei 

care acum îşi fac, spre exemplu, 

studiile în străinătate. 


Năsăudean: În staff-ul de la 

preşedenţie vă propuneţi să 

cooptaţi şi români din străinătate 

cu care să vă puteţi 

consulta în permanenţă? 

Victor Ponta: Da! Pentru 

mine, aducerea în Guvern 

a unui cadru didactic de la 

Harvard a ajutat la schimbarea 

mentalităţilor. Aşa cum în 

Guvern am adus oameni care 

au făcut parte din Diaspora 

românească, cu siguranţă 

voi aplica acelaşi model şi la 

Administraţia Prezidenţială. 

Am văzut cât de utilă este experienţa 

românilor din afară, 

inclusiv pentru ca noi politicienii 

să le înţelegem problemele, 

dar şi pentru sfaturile 

utile pe care le dau pentru 

România. 


Năsăudean: Prin ce metode 

veţi încerca depolitizarea 

(partizană) a instituţiei 

prezidenţiale? 

Victor Ponta: Preşedintele 

trebuie să fie al tuturor românilor, 

să respecte toate păturile 

societăţii şi să asigure 

un echilibru. Un preşedinte 

trebuie să unească societatea 

şi acesta este marele meu 

proiect - reunirea românilor, 

după fracturile care s-au 

produs în societate în ultimii 

ani, inclusiv în relaţia dintre 

cei din Diaspora şi cei din 

ţară. Va fi important în acest 

sens, ca şi la Administraţia 

Prezidenţială să fie mai mulţi 

tehnocraţi, specialişti, nu oameni 

politici. 


Năsăudean: Dacă veţi fi ales 

preşedintele României, ce 

veţi face pentru îmbunătăţirea 

imaginii României pe 

plan internaţional? 

Victor Ponta: Promovarea 

culturii române şi a valorilor 

româneşti trebuie să devină 

o prioritate şi în reprezentarea 

externă a Preşedinţiei 

R omâniei, care trebuie să 

schimbe complet discursul 

defetist şi injurios la adresa 

societăţii româneşti. 

În egală măsură, politica 

noastră externă trebuie să 

transmită această mândrie de 

a fi român. Ea nu trebuie să 

fie în niciun caz timorată sau 

complexată. România nu este 

cu nimic mai prejos decât celelalte 

ţări ale lumii! Avem 

nevoie de o politică externă 

în acelaşi timp fermă şi inteligentă, 

realistă şi vizionară, 

însă, este foarte important 

să promovăm mai mult ceea 

ce facem. Sunt bucuros că o 

parte bună a presei occidentale, 

a politicienilor occidentali, 

a mediului de afaceri, a 

celor care au fost aici încep 

să ne promoveze aşa cum 

suntem cu adevărat - o ţară 

care creşte economic, care 

oferă oportunităţi şi cu oameni 

de valoare. 

Un interviu realizat în exclusivitate 

pentru Occidentul 

Românesc

04 NOIEMBRIE 

2014 

De interes 

MAE reduce anumite 

Eliminarea taxelor consulare 

pentru o serie de servicii, 

prin revizuirea Legii 

198/2008 

În urma demersurilor 

iniţiate şi promovate de 

către Ministerul Afacerilor 

E xterne, în data de 7 octombrie 

2014 a fost adoptată, în 

şedinţa de Guvern, Ordonanţa 

de Urgentă a Guvernului 

(OUG), prin care a fost modificată 

Legea 198/2008 privind 

serviciile consulare pentru 

taxe consulare 

care se percep taxe şi nivelul 

taxelor consulare la misiunile 

diplomatice şi oficiile 

consulare ale României din 

străinătate, cu modificările şi 

completările ulterioare. 

Obiectivul principal 

al iniţiativei Ministerului 

Afacerilor Externe l-a constituit 

reducerea presiunii fiscale 

asupra cetăţenilor români din 

străinătate, în contextul crizei 

economice şi financiare globale 

din ultimii ani. În con- 

text, reamintim că reducerea 

taxelor consulare a reprezentat 

o preocupare permanentă 

şi constantă a Ministerului 

Afacerilor Externe. 

Principalele modificări 

operate prin actul normativ 

adoptat au vizat eliminarea taxelor 

consulare pentru o serie 

de servicii. 

Astfel au fost eliminate 

în totalitate taxele consulare 

pentru următoarele categorii 

de servicii: 

• înscrierea certificatelor 

de naştere străine în registrele 

de stare civilă româneşti pentru 

minorii până la 6 ani, dacă 

cererea se depune în termen 

de 6 luni de la data înregistrării 

naşterii la autorităţile 

străine; 

• eliberarea titlurilor de 

călătorie pentru minorii în 

vârstă de până la 6 ani. 

În susţinerea iniţiativei 

sale, Ministerul Afacerilor 

Externe a invocat o serie 

de considerente de natură 

obiectivă precum atingerea 

obiectivului de reducere a 

taxelor, prevăzut în Programul 

de guvernare, actualul 

cuantum ridicat al taxelor 

consulare, încurajarea menţinerii 

legăturilor cetăţenilor 

români din diaspora cu 

ţara-mamă prin facilitarea 

reglementării, în raportul 

cu statul şi cu legislaţia română, 

a situaţiei juridice a 

minorilor de cetăţenie română 

şi, nu în ultimul rând, 

solicitările numeroase din 

partea mediului asociativ 

român din străinătate. 

Totodată, actul normativ 

de modificare a Legii 

198/2008 are în vedere acordarea 

unor gratuităţi ce vizează 

cetăţenii români din afara 

graniţelor ţării aflaţi în situaţii 

deosebite. 

Aceste gratuităţi vizează: 

• eliberarea titlurilor de 

călătorie pentru cetăţenii 

români evacuaţi din regiunile 

afectate de conflicte 

armate, atentate teroriste, 

dezastre naturale şi alte situaţii 

de criză, precum şi 

pentru victimele traficului 

de persoane, înregistrarea 

decesului cetăţenilor români 

în străinătate, eliberarea 

paşapoartelor mortuare 

şi eliberarea titlurilor de 

călătorie necesare reîntoarcerii 

în ţară a minorilor neînsoţiţi 

cât şi a victimelor 

traficului de persoane. 

Ministerul Afacerilor 

Externe apreciază că revizuirea 

actului normativ vine în 

sprijinul cetăţenilor români 

aflaţi în străinătate constituindu-se 

într-o măsură utilă 

care are ca scop simplificarea 

şi eficientizarea acordării 

de asistenţă consulară 

atât în circumstanţe uzuale 

cât şi în contextul unor situaţii 

deosebite cu care se 

confruntă cetăţenii români 

în străinătate. 

*** 

Programul 

Prima casă 

extins şi pentru românii 

din străinătate 

Programul Prima casă 

va fi extins şi pentru românii 

care locuiesc în străinătate, 

potrivit unui proiect 

de Hotărâre de Guvern postat 

pe site-ul Ministerului 

Finanţelor Publice, la rubrica 

Transparenţă decizională. 

Astfel, conform proiectului 

de act normativ, va fi stabilit 

un plafon destinat pentru 

garantarea achiziţiei sau construirii 

unei locuinţe de către 

persoanele cu cetăţenie română 

care locuiesc în străinătate 

şi au permis de şedere şi de 

muncă, eliberate de autorităţile 

statului în care lucrează. 

Până la 31 decembrie 

2014 plafonul garanţiilor 

acordate exclusiv pentru achiziţionarea 

sau construirea de 

locuinţe pentru românii care 

locuiesc în străinătate este de 

25 de milioane de lei, alocat 

din plafonul rămas nealocat 

şi/sau neutilizat destinat ANL, 

devenit plafon general de garantare 

în cadrul Programului 

Prima casă. 

”Este o propunere venită 

din practică, prin care dorim 

să-i sprijinim pe românii care 

muncesc în străinătate să îşi 

achiziţioneze sau să îşi construiască 

o locuinţă. În acelaşi 

timp, măsura va contribui 

la o administrare mai efi cien- 

tă şi la creşterea gradului de 

utilizare a portofoliului de garanţii 

din Programul Prima 

casă”, consideră ministrul finanţelor 

publice, Ioana-Maria 

Petrescu. 

Informaţii de context: 

Programul Prima casă a 

fost implementat începând 

cu a doua jumătate a anului 

2009. 

Până în prezent au fost 

acordate 123.922 garanţii din 

care circa 31% sunt destinate 

achiziţiei de imobile construite 

între anii 2008-2013. 

Valoarea medie a finanţărilor 

accesate în cadrul programului 

este de 38.210 EURO.

06 NOIEMBRIE 

2014 

Concurs de povestiri scurte 

„Împotriva Rasismului şi 

a Xenofobiei” 

Asociaţia culturală 

Obatalá, în colaborare cu 

Departamentul de Cultură al 

Primăriei din Coslada, organizează 

primul concurs de povestiri 

pentru tinerii rezidenţi, 

cu vârste cuprinse între 12 şi 

16 ani. 

Lucrările trebuie să fie 

originale, inedite, scrise în 

limba spaniolă şi cu o extensie 

de trei, până la cinci 

pagini şi semnate cu pseu- 

Departamentul Cultural şi 

de Tineret din cadrul Episcopiei 

Ortodoxe Române a Spaniei 

şi Portugaliei, derulează în 

perioada noiembrie 2014 - 

noiembrie 2015, proiectul: 

Dependenţele şi vindecarea 

din perspectiva spiritualităţii 

ortodoxe. 

Programul proiectului, 

pentru perioada 1-14 noiembrie 

2014: 

• Santander: Duminică, 2 

noiembrie, ora 18:00, conferinţă 

adresată publicului larg 

Adresa: C/ Juan de Castillo 

nr 22, 39006. Detalii la 

telefon: 666 607 665 - Viorel 

Ilie 

• León: Luni, 3 noiembrie, 

conferinţă în cadrul şedinţei 

Protopopiatului de Asturias 

• Burgos: Marţi, 4 noiembrie, 

conferinţă în cadrul 

şedinţei Protopopiatului de 

Vitoria 

• Zaragoza: Duminică, 9 

noiembrie, ora 18:30, conferinţă 

adresată publicului larg 

Adresa - C/ Florentino 

Ballesteros nr 23, 50013. Detalii 

la telefon: 642 848 031, preot 

Florin Covaciu 

În cadrul Conferinţei: 

,,Dependenţele şi vindecarea, 


ortodoxe” se vor prezenta 

cauzele, manifestările şi 

consecinţele co/dependenţei, 

precum şi metodele de prevenţie 

şi terapie aplicabile 


ortodoxe. 

Seminariile vor aborda 

subiecte ca: dependenţa de 

substanţe (alcool, droguri, 

mâncare, cafea, nicotină, etc), 

de persoane (duhovnicul, colegii 

etc), de comportamente 

(munca, jocuri de noroc, teribilism, 

pornografie etc), droguri 

digitale (internet, telefonie 

mobilă, calculator, i-doser 

donim. Subiectul povestirii 

trebuie să aibă legatură cu 

lupta împotriva rasismului şi 

a xenofobiei. 

Participanţii pot trimite 

lucrările până la data de 30 

noiembrie 2014, prin email 

la obatala@obatala.org, 

prin poştă la adresa Centro 

C ívico El Cerro. C/Manuel 

Azaña s/n. 28823 – Coslada 

( Madrid) sau în persoană, la 

aceeaşi adresă. 

Dependenţele şi 

vindecarea, din 

perspectiva spiritualităţii 

ortodoxe 

etc), co-dependenţă, modele 

de intervenţie în adicţii, consilierea, 

grupul şi terapia de 

grup, planul terapeutic, prevenţia, 

etc. 

Notă: Cei care doresc să 

se implice în reabilitarea persoanelor 

dependente, vor putea 

participa la seminariile de 

formare susţinute de coordonatorii 

proiectului. Detaliile 

se vor anunţa în cadrul conferinţelor. 

Participarea este 

gratuită! 

Invitaţi: 

PC Pr. Iulian Negru 

Consilier în cadrul Sectorului 

de Misiune, S tatistică şi 

Prognoză Pastorală din 

Mitropolia Moldovei şi 

Bucovinei, Coordonatorul 

Programului N aţional Antidrog 

al Patriarhiei Române, Consilier 

în adicţii, formator, terapeut 

şi coordonator al mai 

multor programe de terapie, 

prevenţie şi recuperare a tinerilor, 

adulţilor, cu conferinţe 

susţinute atât la nivel intern 

cât şi internaţional: SUA, 

Moscova, Italia, etc., autorul 

cărţii ,,Pastoraţia Persoanelor 

Dependenţe de Alcool”, 

Editura Basilica, împreună cu 

Frantz Floyd. 

Frantz Floyd 

Misionar OCMC, Orthodox 

Christian Mission Center - 

St. Augustin, Florida/USA, 

Director al Centrului ,,Sf. 

Dimitrie Basarabov” – Cluj 

Napoca, Consilier în adicţii, 

formator, terapeut şi coordonator 

al mai multor programe 

de terapie, prevenţie şi recuperare 

a tinerilor, adulţilor, 

cu conferinţe susţinute atât 

la nivel intern cât şi internaţional 

- SUA, Belgrad, Italia, 

etc., Coordonatorul Programului 

Naţional Antidrog al 

Patriarhiei Române, împreună 

cu Preot Iulian Negru. 

Comunitate 

Indiferent de modalitatea 

aleasă, se va alătura un 

plic separat sau respectiv, un 

document, care să conţină 

numele, prenumele, pseudonimul, 

un email, adresa şi număr 

de telefon. 

Premiul, care constă într-un 

e-book, se va înmâna pe data 

de 18 decembrie 2014, Ziua 

Internaţională a Migrantului, 

câştigătorul fiind anunţat 

înainte.

Comunitate NOIEMBRIE 

2014 07 

Colaborare culturală 

Rumanos Almerienses din Roquetas de Mar şi 

Schimburile de experienţă 

au devenit o practică tot mai 

des întâlnită în rândul comunităţilor 

de români care adoptă 

paradigme moderne în 

procesul de dezvoltare locală 

şi de integrare socială. Weekendul 

trecut, în perioada 10- 

12 octombrie 2014, Asociaţia 

Socioculturală “ Rumanos 

Almerienses” a avut ca invitaţi 

speciali, doi reprezentanţi ai 

Asociaţiei “Suflet Românesc 

- Alma Rumana” din Valencia, 

Anca şi Eugen Lovaszi. 

Întâlnirea a avut drept scop 

cunoaşterea şi stabilirea unor 

contacte între specialiştii din 

cele două asociaţii, formarea 

unui dialog de colaborare 

culturală şi de cooperare 

între membrii lor, cultivarea 

sentimentului de respect şi 

preţuire faţă de valorile culturale 

româneşti odată cu 

sensibilizarea tinerilor faţă de 

cultura noastră românească 

având în vedere că asociaţia 

din Valencia se numără printre 

cele mai active asociaţii de 

români din Spania. 

În cadrul discuţiilor a 

reieşit interesul celor două 

părţi pentru colaborare în 

Asociaţia Alma Rumana din Valencia 

iniţierea unei coregrafii, diferită 

de cea cunoscută şi 

practicată până în prezent de 

dansatorii voluntari ai asociaţiei 

almeriense şi membrii 

ai Ansamblului folcloric 

“Dor Călător”. 

În prima zi s-au învăţat 

paşii de bază pentru un dans 

bihorean, însoţit de strigături, 

ca un dialog între grupul de 

bărbaţi şi cel de femei, iar a 

doua zi paşi de dans în perechi. 

Cu aceste lecţii de dans, 

întâlnirea permite asociaţiei 

“Rumanos Almerienses” să 

fie mai încrezătoare în ce priveşte 

continuarea proiectului 

Ansamblului Folcloric “Dor 

Călător” realizat cu sprijinul 

Departamentului Politici 

pentru Relatia cu Romanii 

de Pretutindeni, din cadrul 

Ministerului de Externe a 

Guvernului Romaniei. Totodată, 

s-a profitat de ocazie de 

prezenţa invitaţilor şi membrii 

ansamblului au îmbrăcat, 

cu bucurie şi mândrie, costumele 

autentice româneşti din 

zona Bihorului promovând 

astfel o imagine completă a 

ansamblului “Dor Călător”. 

Această deschidere pentru 

colaborare venită din partea 

Asociaţiei “Suflet Romanesc 

- Alma Rumana” a avut, aşadar, 

un impact pozitiv asupra 

proiectului ansamblului folcloric 

al asociaţiei almeriense, 

proiect aflat în derulare 

pe perioada octombrie – decembrie 

2014. În mod firesc, 

schimbul între cele două 

asociaţii va continua urmând 

ca şi Asociaţia “Rumanos 

Almerienses” să viziteze asociaţia 

din Valencia. 

Nimic nu se naşte din 

“Nu“ – totul se întâmplă 

din dorinţă, iar dorinţa arată 

astăzi apropierea dintre 

cele doua asociaţii. Astăzi 

este o familie unde ospitalitatea 

şi căldura sufletească 

vin din adâncul inimii. 

Acest schimb va permite fiecăruia 

să constate şi să înţeleagă 

că societatea funcţionează 

la fel şi mereu în 

raporturile umane, legătură 

care va dura în timp. 

În Roquetas de Mar s-a inaugurat expoziţia 

„Artă şi tradiţie populară 

românească” 

Asociaţia culturală „ Rumanos 

Almerienses” din Roquetas de 

Mar a organizat duminică, 19 

octombrie, expoziţia „Artă şi 

tradiţie populară românească” 

-a doua ediţie -, în Sala Palladium 

din localitate, cu scopul 

de a promova originalitatea 

artei populare româneşti în 

comunitatea spaniolă unde trăiesc 

şi muncesc peste 12.000 

de români. 

Evenimentul s-a bucurat de 

prezenţa a peste 400 de persoane 

din Roquetas de Mar 

şi împrejurimi, - spanioli şi 

români -, dornici să admire 

adevărate opere din artizanatul 

românesc, a portului popular 

autnetic, să vizioneze imagini 

deosebite din România. 

Printre invitaţi, s-a remarcat 

prezenţa consilierilor pe 

probleme culturale din localitate, 

a vice-consulului Florenţa 

Ciubotaru şi a echipei din cadrul 

vice-consulatului român 

la Almeria. 

La finalul evenimentului, 

invitaţii au avut ocazia să guste 

produse tradiţionale româneşti, 

în compania muzicii şi 

a dansurilor populare susţinute 

de membrii asociaţiei. 

Expoziţia „Artă şi tradiţie 

populară românească” reprezintă 

rezultatul muncii voluntare 

a celor care fac parte din asociaţia 

„ Rumanos Almerienses” 

în colaborare cu enoriaşii 

Bisericii Greco-Catolice din 

Almeria, care au susţinut din 

resurse proprii toate cheltuielile 

legate de organizarea evenimentului 

şi a produselor tradiţionale. 

Un alt aport important a fost 

adus de către ansamblul folcloric 

„Dor călător”, care a expus 

costumele populare achiziţionate 

prin proiectul de finanţare 

susţinut de Departamentului 

Politici pentru Relaţia cu 

Românii de Pretutindeni din 

cadrul Ministerului Afacerilor 

Externe al României. 

Corespondenţă: Asociaţia culturală “Rumanos Almerienses” - Roquetas de Mar/Almeria

08 NOIEMBRIE 

2014 

De interes 

Alegerile pentru Preşedintele României au loc duminică, 2 noiembrie 2014, între 

orele 07:00 - 21:00 (ora locală); dacă va fi nevoie, al doilea tur de scrutin se va organiza 

duminică, 16 noiembrie 2014, în acelaşi interval orar ca şi în cazul primului tur de scrutin! 

Cetăţenii români care se 

vor afla în Spania la data alegerilor 

prezidenţiale, îşi vor 

putea exercita dreptul de vot 

la un număr de 38 secţii de 

votare organizate pe teritoriul 

Spaniei de către Ambasadă 

şi misiunile consulare ale 

României în Regatul Spaniei: 

Cetăţenii români care se 

vor afla în Spania la data alegerilor 

prezidenţiale, şi care 

au vârsta de 18 ani împliniţi 

până în ziua alegerilor, inclusiv, 

pot vota pe baza următoarelor 

documente prevăzute de 

lege: 

Cetăţenii români cu domiciliul 

în România pot vota 

cu următoarele acte de identitate 

valabile: 

• Paşaportul diplomatic; 

• Paşaportul diplomatic electronic; 

• Paşaportul de serviciu; 

• Paşaportul de serviciu electronic; 

• Paşaportul simplu; 

• Paşaportul simplu electronic; 

• Paşaportul simplu temporar; 

• Cartea de identitate; 

• Cartea electronică de identitate; 

• Titlul de călătorie. 

Cetăţenii români cu do- 

miciliul în străinătate care 

în ziua votării se află în străinătate: 

• Paşaportul simplu cu menţionarea 

ţării de domiciliu 

(CRDS); 

• Paşaportul simplu electronic 

cu menţionarea ţării de domiciliu 

(CRDS); 

• Paşaportul simplu temporar 

cu menţionarea ţării de domiciliu 

(CRDS). 

• Titlul de călătorie. 

În conformitate cu prevederile art. 44 alin.(5) din Legea nr.370/2004 pentru alegerea 

Preşedintelui României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, alegătorii care 

în ziua votării se află în străinătate votează după ce declară în scris pe propria răspundere 

că nu au mai votat şi nu vor mai vota la acel tur de scrutin. 

ATENŢIE! Nu se poate vota cu acte expirate! 

Pentru actualizarea documentelor, cetăţenii români rezidenţi în Spania sunt rugaţi să contacteze 

din timp Secţia consulară a Ambasadei de la Madrid sau oficiul consular din zona de reşedinţă 

(datele de contact sunt disponibile pe pagina Ambasadei: http://madrid.mae.ro/node/166)

Dan Luca - Bruxelles 

Pe bună dreptate 2014 

este anul alegerii noilor lideri 

europeni. Avem preşedintele 

Consiliului – polonezul 

Donald Tusk, avem preşedintele 

Comisiei Europene – luxemburghezul 

Jean-Claude 

Juncker, avem preşedintele 

Parlamentului European – 

neamţul Martin Schulz. 

Dacă analizăm din 

punct de vedere european, 

România şi-a desemnat 

echipa instituţională de la 

Bruxelles: 32 de eurodeputaţi 

europeni, aleşi pentru 

un mandat de 5 ani în urma 

alegerilor din 25 mai 2014, 

şi comisarul european desemnat. 

Este un proces repetitiv, 

ciclic, pe care l-am 

savurat mediatic şi la intrarea 

României în UE (2007), 

dar şi cu ocazia precedentelor 

alegeri europene (2009). 

Ceea ce nu a reuşit România 

să consolideze la nivelul 

Bruxelles-ului european este 

reprezentarea sectorului privat. 

Trebuie să privim larg 

integrarea europeană a ţării 

noastre, nu doar ca pe o formă 

de inter-instituţionalizare. 

Proceduri similare trebuie 

să se desfăşoare şi la nivel 

Opinii NOIEMBRIE 

2014 09 

România- Bruxelles - 2015 

de federaţii europene sectoriale. 

De exempu, dacă este 

să luăm un sector foarte 

drag nouă, agricultura, ne 

întrebăm ce facem pe palierul 

producătorilor agricoli 

sau al fermierilor? 

Am salutat rebransarea 

din 2013 a asociaţiei româneşti 

Pro Agro la Federaţia 

Europeană a Producătorilor 

Agricoli, dar mai sunt acum 

elementele necesare integării 

reale: 

- participarea la grupurile 

de lucru sectoriale, în care 

opinia producătorilor români 

trebuie prezentată în mod sustenabil; 

- implicarea “în viteză de 

Bruxelles″ a producătorilor 

agricoli din România în dinamica 

legislativă europeană 

(vezi povestea cu micul românesc 

sau cea a sacrificării 

porcului de Crăciun); 

- depunerea candidaturii 

membrilor din România 

pentru funcţii de conducere 

în organizaţia europeană (aşa 

cum la nivelul Parlamentului 

European, vicepreşedintele 

Comisiei de Agricultură este 

un român); 

- deschiderea unui birou 

de reprezentare permanent la 

Bruxelles, aşa cum au şi alte 

ţări care consideră cu adevărat 

agricultura strategică pentru 

dezvoltarea ţării. 

Iar agricultură este un 

caz fericit, în care avem o 

structură românească activă 

pe axul România-Bruxelles. 

Din cele aproximativ 3.000 

de federaţii industriale europene, 

prezente cu secretariat 

permanent la Bruxelles, 

dacă avem “înşurubare românească” 

în vreo 300 de 

cazuri, iar în maxim 30 de 

cazuri avem alocată resursa 

necesară (financiară şi umană) 

pentru a activa la nivelul 

unui stat ce se vrea a fi a 7-a 

putere europeană. 

Privind însă spre viitor, 

sper ca anul 2015 să fie anul 

în care sectorul privat din 

România îşi alege (în premieră) 

feţele pentru a-l reprezenta 

la Bruxelles! 

Dan LUCA este Doctor 

în Relaţii Internaţionale şi 

Studii Europene, fondator în 

2003 al Clubului “România- 

UE” Bruxelles. Este autorul a 

3 cărţi despre România afacerilor 

europene, Bruxelles-ul 

european şi dilemele comunicării. 

Este profesor la universităţi 

din Bruxelles, Bucureşti 

şi Cluj. În prezent conduce 

Institutul EurActiv de la 

Bruxelles. 

Laura Hanţ - Austria 

“Teama este gândul inferiorităţii 

recunoscute.”- 

Elbert Hubbard 

Pe măsură ce se apropie 

sorocul alegerilor preşedinţiale, 

cei care călăresc fix 

de un deceniu după bunul 

plac şi în dispreţ total faţă 

de propriul popor destinul 

naţiunii române- dorindu-se 

în continuare stăpâni peste 

cuţitul care împarte pâinea 

naţională şi orbecăiala cu 

care se face dreptate-, nemaiputând 

păcăli electoratul 

căruia atâţi ani i-a urat 

“să trăiască bine”, făcând 

tot ce le-a stat în putinţă ca 

poporul să o ducă cât mai 

prost, au scos din desaga 

lor cu trucuri: STRATEGIA 

FRICII! 

Conform acestei strategii 

lumea ar trebui să se teamă 

de Victor Ponta. Nimic din ce 

a fost înainte de guvernarea 

USL nu mai contează. Nici 

cât s-a furat, nici cât s-a greşit 

şi cu atât mai puţin rezultatul 

dezastruos al unui management 

falimentar pentru ţară 

dar profitabil pentru proprii 

acoliţi. 

Eu nu o să-i judec pen- 

tru asta. O să-i judece justiţia, 

dacă este pe atât de 

curată precum susţin foşti 

guvernanţi şi preşedintele în 

exerciţiu. Sigur, cu condiţia 

ca vinovăţia lor să poată fi 

dovedită. 

Revenind la alegeri constatăm 

că, pentru “dreapta 

cea mai dreaptă”, oricare 

dintre candidaţii pe care i-ar 

trimite aceştia în luptă este 

imaculat, cinstit, corect şi, 

cum altfel, cel mai bun manager 

posibil al avuţiei naţionale. 

Ce bine i-ar fi naţiunii 

române dacă în cursa preşedinţială 

nu ar fi intrat Victor 

Ponta, omul de care poporul 

ar trebui să se teamă. 

De prin 2005 şi până în 

prezent, nici PSD-ul şi nici 

Victor Ponta nu s-au aflat la 

guvernare. Au guvernat cei 

care astăzi arată cu degetul 

tremurând spre candidatul 

Cui îi este frică de 

social-democrat. 

Vă întreb pe voi, fraţi 

români, dacă v-a mers mai 

bine? Vi se pare că cei care 

astăzi pozează în mântuitori 

ai neamului, nu dormeau de 

grija voastră? I-aţi surprins 

gândind programe sociale 

imediate pentru copiii lăsaţi 

în custodia bunicilor 

şi-n voia soartei de părinţii 

plecaţi cu griji şi cu necazuri 

în suflet să câştige un 

ban necesar traiului prin 

străinătăţuri? Aţi trăit bine 

până să vină Ponta la guvernare? 

Nu cred. 

Victor Ponta 

Adevărul este că lor nu le 

este teamă că Ponta ar putea 

strica România. Teama lor 

este legată de pierderea privilegiilor. 

Nu grija de voi sau de 

ţară, ci dorinţa de a-şi creşte 

pe mai departe averile i-a pus 

în mişcare. Şi ce ar putea să 

vă mai spună? Cu ce ar putea 

să vă mai mintă? Nu le-a mai 

rămas decât încercarea să inducă 

o frică faţă de mutarea 

lui Ponta la Cotroceni. Ei îşi 

închipuie că v-ar putea speria 

ca să nu-l votaţi pe Victor 

Ponta. 

Ei ştiu pentru ce vor vota 

românii. Ei ştiu că poporul a 

înţeles, dincolo de greutăţile 

inerente unui nou început, 

cine doreşte cu adevărat să 

facă ceva pentru ţară. Iată 

de ce le este frică de Victor 

Ponta. Iată de se tem de votul 

românilor. Eu am încredere 

în Victor Ponta aşa cum 

am încredere în social-democraţie 

şi sunt convinsă că 

marea majoritate a românilor 

a înţeles că a trecut vremea 

fricii şi va vota pentru 

o viaţă demnă şi o Românie 

nouă, mamă bună pentru toţi 

românii. 

► MERGI LA VOT! ◄ 

VICTOR-VIOREL 

PONTA 

KLAUS-WERNER 

IOHANNIS 

MONICA-LUISA 

MACOVEI 

HUNOR 

KELEMEN 

ELENA-GABRIELA 

UDREA 

CĂLIN-CONSTANTIN- 

ANTON 

POPESCU-TĂRICEANU 

WILLIAM GABRIEL 

BRÎNZĂ 

CONSTANTIN 

ROTARU 

CORNELIU 

VADIM-TUDOR 

CRISTIAN-DAN 

DIACONESCU 

GHEORGHE 

FUNAR 

ZSOLT 

SZILÁGYI 

MIREL-MIRCEA 

AMARIŢEI 

TEODOR-VIOREL 

MELEŞCANU

10 NOIEMBRIE 

2014 

Pagina mea 

Gabriela Căluţiu Sonnenberg 

Spania 

Există emisiuni TV pentru 

bărbaţi, romane pentru femei, 

artă pentru mase. În fond de ce 

n-ar exista atunci şi literatură 

pentru diaspora? Şi dacă da, 

ar fi bine sau ar fi rău? Ne-ar 

aduna sau ne-ar dezbina? Near 

diferenţia sau ne-ar apropia? 

Pe cei de aici între noi şi pe noi 

cu cei rămaşi acasă. Dar chiar 

aşa, în fond, de ce scriem? 

Mi se pune ades întrebarea: 

”ce mai scrii?”. Mă descumpăneşte, 

nu ştiu ce să răspund. E 

agresivă ca interogatoriul zelosului 

anchetator din ”Cel mai 

iubit dintre pământeni”, care-l 

agasează pe eroul principal, 

insistând: ”Zi şi mie două idei 

filozofice! ”. Două, nu una! 

Eu cred că şi scrisul, ca şi 

gânditul, sunt impulsuri instinctive, 

provocate de un concurs 

de împrejurări. De pildă 

în occident: ne supunem unui 

program ordonat, sistematic, 

Un neam molipsit 

după practicile vestului. Este o 

modalitate de vieţuire nu tocmai 

doldora de fantezie, dar 

vădeşte avantaje, aşa că ne-o 

însuşim, e de la sine înţeles. 

Oricum, calitatea românilor 

de a se adapta e vestită – calitate 

zic, nu defect, cum insinuează 

alţii, comparând-o cu 

moliciunea mămăligii. Putem 

spune deci că suntem un neam 

molipsit, pentru că ne place să 

privim peste gard şi să-i imităm 

pe alţii. Dar faptul că trăim 

aşa nu exclude posibilitatea să 

mai simţimşi gândim din când 

în când şi altfel. 

În loc de ”emigrant”, englezii 

spun ”expats”. Termenul 

sună cam dur pentru urechea 

noastră latină, expat e un cuvânt 

cu subton pedepsitor, cu 

conotaţii de izgonire din rai, cu 

gust de... consumat. Dar poate 

că pe undeva au şi englezii puţintică 

dreptate: în străfundul 

sufletului duce fiecare dintre 

noi dorul meleagurilor natale 

şi se simte un pic marginalizat, 

oricât de bine i-ar merge în altă 

parte. Totuşi suntem norocoşi 

pentru că emigrând nu ne-am 

simplificat neapărat trăirea. 

Ne-am simplificat doar viaţa 

de zi cu zi, făcând loc şi pentru 

altceva. 

”În occident ne este mai la 

îndemână afirmarea inspiraţiei 

artistice, ca urmare a realizărilor 

în plan personal, odată cu 

stabilirea în străinătate. Climatul 

aici este propice creaţiei, nu 

mai este restrictiv”, spune o 

distinsă Doamnă pictor şi inginer, 

din Canada. Dreptate are, 

dar uneori restricţiile stimulează 

fantezia, înaripând-o. Cu 

atât mai mult e lăudabilă performanţa 

unui scriitor rămas 

acasă, în România, când scrie 

bine, în ciuda împrejurărilor 

vitrege. 

Aşadar nu favorurile şi concesiile 

pe care ni le fac editorii 

din România, pe motiv că 

suntem mai exotici venind din 

afară explică succesul nostru, 

ci condiţiile externe propice. 

Pasămite avem mai mult timp 

şi resurse pentru a ne ocupa de 

autopromovare; de aceea suntem 

şi aşa vioi şi bine reprezentaţi. 

Aşa să fie oare? 

Fenomenul artistului care 

se afirmă mai întâi în străinătateşi 

abia după aceea şi în ţara 

de originea existat de când lumea. 

Nu e ceva nou. Încă din 

vremuri biblice se ştia că nu 

poţi deveni profet în ţara ta. 

Dar nici sedentarismul patriotic 

nu e neapărat o condamnare 

la mediocritate, deşi poate fi 

o piedică în calea împlinirii. 

Azi, în era internetului, poţi 

la felde bine să te remarci din 

orice cotlon al planetei, dacă 

opui imobilităţii spaţiale sprinteneala 

spiritului şi dacă, prin 

cele pe care le spui nu eşti... pe 

dinafară. 

Ori sprinteneala fizică şi 

mentală, nouă, românilor, 

nu ne-a lipsit niciodată. E un 

truism răspândit că românii 

se mişcă rapid, uneori haotic, 

dar mult. Doar felul răutăcios 

în care unii ne interpretează 

sprinteneala drept nestatornicie 

ne cam supără. 

M-am întrebat dintotdeauna 

de ce torţionarul din romanul 

lui Marin Preda vrea neapărat 

două idei filozofice, nu 

una. Poate că ţine de spiritul 

prevăzător al meseriei sale de 

”chinuitor certificat” să aibă şi 

o rezervăla îndemână la care 

să poată apela în cazul în care 

varianta întâi nu funcţionează, 

ca un backup de zile negre. 

În fond, acumularea cantitativă 

n-a dăunat nimănui, până 

acum. 

Oare noi, cei din ”exil”, 

când scriem pe româneşte şi nu 

în limba ţării de adopţie facem 

instinctiv o socoteală prevăzătoare, 

ca el, gândind că nu se 

ştie niciodată? Poate că subconştientul 

ne dictează să păstrăm 

ceva opţiuni, pentru cazul 

în care ”boala” de a nu mai fi 

români ni se urcă la cap şi om 

vrea cândva să ne lepădăm 

de ea. S-avem un leac la-ndemână, 

dacă nu ne iese perfect 

mişcarea cu schimbarea după 

calapod occidental. Ca pasărea 

care moare în limba în care s-a 

născut. 

Hai să fim serioşi! Păi 

cum adică, să ni se urască cu 

binele? Aici suntem acceptaţi 

oricum. Om fi şi noi contagioşi 

de pe acum? Ia să ne mai 

consultăm şi cu alţii. Întrebăm, 

scriem. 

Ne molipsim cu plăcere 

de cele care ne plac, dar cele 

care nu ne sunt pe plac trebuie 

asumate şi ele. Totuşi, trăind 

printre străini, avem de metabolizat 

şi lucruri pe care nu 

le adoptăm cu trup şi suflet, ci 

poate doar cu jumătate din fiecare, 

detalii de care poate nici 

măcar nu suntem conştienţi, 

neştiind la o adicăce nume să 

le punem. 

Pentru astfel de ambiguităţi, 

când nu ştim exact dacă 

ne place că ne-am îmbolnăvit 

de spiritul lor de eficienţă, de 

instinctul lor comercial sau de 

mania de a avea mereu dreptate, 

am inventat antidotul fără 

reţetă al creaţiei, în cazul meu 

al scrisului. E o potecă pe care 

nu trebuie să punnume şi să explic 

în cuvinte lucrurile care nu 

se pot exprima în idei. Doar zic 

ce văd, contabilizez, notez. Nu 

judec, nu condamn. 

Indianul stabilit la Londra 

îşi pregăteşte mâncarea după 

reţete ayurvedice, evreul de la 

New York face afaceri, peruanul 

din Spania cântă la nai, noi 

românii creăm de-ale noastre. 

Ce facem noi aici, când scriem, 

pictăm, sculptăm, compunem, 

dansăm, construim sau gătim 

printre străini? Evadăm? Sau 

dimpotrivă, ne aliniem cu ale 

noastre, armonizând prin neconcordanţă 

perfectă, ca toţi 

ceilalţi? 

E modul de a ne afirma 

valorile inedite, în afară de lucrurile 

pe care le facem la fel 

cu toţi ceilalţi. Şi facem asta liberi, 

fără a fi priviţi cu circumspecţie. 

Nu ne bagă nimeni în 

carantină doar pentru că suntem 

niţel altfel! Mimetismul, 

faptul că în limite rezonabile 

facem ce face toată lumea aici 

nu înseamnă că renunţăm la ale 

noastre. Faptul că învăţăm prin 

imitare n-are nimic în comun 

cu laşităţile cotidiene minore, 

obligatorii peste tot, nu numai 

în patria natală! 

Poteca asta de nevinovată 

evadare din eul nostrucu contur 

mişcător – la propriu şi la 

figurat - nu are nicio latură 

ipocrită. E contribuţia noastră 

la starea de sănătate mentală şi 

sentimentală a planetei. Ne-am 

molipsit de însănătoşire.

Dan Caragea - Critic literar 

Portugalia 

„Călcâiul lui Ahile” 

Călcâiul lui Ahile = partea 

vulnerabilă, latura slabă a 

unei persoane sau a unui lucru. 

(DEX, 2009) 

Originea acestei expresii 

o găsim în mitologia greacă, 

în lumea homerică a războaielor 

aheilor cu troienii. Ahile 

era un semizeu, fiul muritorului 

Peleus şi al zeiţei marine 

Thetis. Să ne amintim cum începe 

Iliada, cu evocarea eroului 

(în traducerea lui George 

Murnu): 

„Cântă, zeiţă, mânia ceaprinse 

pe-Ahil Peleianul, 

Patima crudă ce-aheilor mii 

de amaruri aduse...” 

Când Ahile s-a născut, 

mama sa, nimfa Thetis, l-a 

cufundat în Styx, râul infernului, 

ceea ce îi conferea 

invincibilitate şi nemurire. 

Dar zeiţa l-a ţinut de 

un călcâi, neatins astfel de 

apele Styxului. Călcâiul a 

devenit, aşadar, partea vulnerabilă 

a lui Ahile şi acesta 

a putut fi omorât, de către 

troianul Paris, cu o săgeată 

ţintită în călcâi. 

Puşa Roth - Bucureşti 

„Preocuparea mea de căpetenie 

a fost să fiu nepărtinitor 

şi veridic. Stilul m-am silit să 

reprezinte felul în care vorbesc: 

simplu, limpede, precis şi fără 

înflorituri. Am scris pentru ca 

să informez şi pentru ca lumea 

să mă înţeleagă. A doua preocupare 

mi-a fost să nu spun neadevăruri. 

Negreşit, nu am pretenţiunea 

să fi înregistrat toate 

faptele petrecute de la 1870 la 

1914, fără să fi uitat pe unele. 

Memoria unui om, chiar completată 

cu consultări ulterioare 

de documente ale vremurilor, 

are slăbiciunile ei fireşti. De 

aceea previu că lipsuri trebuie 

să fie în volumul pe care îl pun 

acum sub ochii cititorului, neadevăruri 

însă nu. Faptele, câte 

le-am înregistrat, mi le-a pus 

la îndemână numai memoria, 

dar actele autentice, cât şi stabilizarea 

cronologică mi le-au 

procurat colecţiile ziarelor din 

răstimpul acestor 55 de ani. 

Nici o îndoială, deci, asupra 

veracităţii. Sunt un povestitor. 

Astfel n-am avut altă grijă decât 

să scriu adevărul asupra trecutului, 

fiind cât mai complet despre 

fapte şi cât mai nepărtinitor 

Originea expresiei ţine de 

timpurile vechi. Prin secolul 

al XVIII-lea, a început să însemne 

„punctul slab, vulnerabil”, 

al oricărui lucru. Mai 

spunem astăzi şi „punct nevralgic” 

atunci când vorbim 

despre partea slabă a unei persoane, 

idei sau a unui proiect. 

Alexandru Vlahuţă, în 

România pitorească, ne povesteşte 

despre Ahile, evocând 

Insula Şerpilor: „Păşind 

printre bolovani, îi povestesc 

cum au stat aici de mult, de 

mult, acum trei mii de ani, 

Ahile, cel mai vestit viteaz al 

Grecilor, cum s-a însurat el 

aici cu Elena cea frumoasă, şi 

la nunta lor au venit Neptun, 

zeul mărilor, şi Amfi trite, soţia 

lui Neptun, şi zânele tuturor 

apelor care curg în mare; 

îi arăt locul unde a fost templul 

lui Ahile, şi-i spun cum 

păsările insulei zburau în 

fi ecare dimineaţă la mare deşi 

muiau penele, apoi veneau 

grăbite de stropeau toată 

podeala de marmură a templului 

ş-o măturau frumos cu 

aripele. Pe această linie, încă 

se vorbeşte despre originea 

tracă a lui Ahile”. 

Jean Bart scrie şi el în 

Cartea Dunării: „Zeităţile 

Uranus, Saturn, Gaia, Rhea, 

îşi au originea în acest mare 

Imperiu Pelasgic, care s-a întins 

alcătuind Troia, Micena 

şi Roma. Mormântul lui Ahile 

despre oameni.” (Constantin 

Bacalbaşa) 

Ziarist, scriitor, memorialist 

şi om politic român, Constantin 

Bacalbaşa s-a născut la 21 

august 1856, la Brăila, fiind 

unul dintre cei treisprezece fii 

ai pitarului Costache Telescu 

( Bacalbaşa), mulţi ani şef al 

poliţiei din Brăila, şi al Anetei 

Bobescu. Ţinând cont de poziţia 

socială a părinţilor, Constantin 

Bacalbaşa beneficiază de o educaţie 

aleasă. Şcoala elementară şi 

gimnazială le termină la Brăila, 

iar liceul la „Sfântul Sava” din 

Bucureşti, după care studiază 

doi ani la Facultatea de Drept a 

Universităţii din Bucureşti, pe 

care o părăseşte în anul 1879, 

pentru cariera de ziarist. 

Se cuvine a fi reţinută îndeosebi 

activitatea sa la cotidianul 

„Drepturile omului”, apărut 

în februarie 1885, la „Epoca” 

lui Nicolae Filipescu, lansată 

tot în 1885 (unde semnează 

„ Cronica glumeaţă” cu pseudonimul, 

reluat şi în anii următori, 

Radu Ţandăra), la „Lupta” 

lui George Panu, mutată de la 

Iaşi la Bucureşti în 1886, unde 

Bacalbaşa îşi desăvârşeşte formaţia 

gazetărească, ajungând 

redactor-şef, apoi director şi, 

în sfârşit, la „Adevărul”, unde 

Constantin Mille îl cheamă la 

începutul anului 1895, oferindu-i 

postul de prim-redactor şi 

pe acela de coordonator, pentru 

puţină vreme, din ianuarie până 

în mai 1897, al suplimentului literar 

„Adevărul ilustrat”. 

După 1900, părăsind 

„ Adevărul”, se va dedica activităţii 

în presa conservatoare, 

Educaţie şi cultură NOIEMBRIE 

2014 11 

Vorbe de duh şi de 

luare-aminte (XVII) 

din Insula Şerpilor, valurile de 

pământ, troienele, tumulele sau 

gorganele, cultul soarelui, expediţia 

la Dunăre a lui Osiris, 

a cărei memorie se păstrează 

în legendele româneşti - toate 

aceste urme rămase până azi, 

constituie istoria legendară, 

destinată a ieşi din penumbră 

pentru a intra în lumina istoriei 

pozitive.” 

Iată ce ne explică şi Titu 

Maiorescu în O cercetare critică 

asupra poeziei române 

de la 1867: „Poetul nu poate 

întrebuinţa asemenea verbe şi 

substantive goale, ci este silit 

a le îmbrăca, a le împrospăta 

în partea lor sensibilă prin 

anume relevare a ei. Aci este 

cauza care ne explică, d. e., 

epitetele constante ce le afl ăm 

în Homer lângă persoanele 

principale din epopeile lui. 

Homer nu numeşte pe Achil 

singur, nici pe Diomed, nici 

pe Pallas Atene etc. Căci ce 

sunt aceste nume? Cuvinte 

reci, care nu silesc imaginaţia 

să-şi reproducă persoana în 

plenitudinea ei de viaţă palpabilă. 

De aceea Homer zice 

totdeauna Achil cel grabnic 

la picior, şi te sileşte astfel 

căpătând încrederea unor fruntaşi 

ai partidului, care îi susţin 

candidatura pentru a fi ales deputat 

de Ilfov în două legislaturi 

(1911 şi 1912). 

În aceşti ani va înfiinţa, cu 

sprijinul lui P.P. Carp, la 5/18 

mai 1900, cotidianul „Patriotul” 

(la care va fi, o vreme, redactorşef), 

trecând apoi, după 1907, 

la foile centrale ale Partidului 

Conservator, „Epoca” şi 

„ Conservatorul” (la cea de a 

doua ajunge şi prim-redactor 

prin 1912); în noiembrie 1914 

devine, pentru puţină vreme, 

director al noului oficios conservator 

„Steagul”, de orientare 

marghilomanistă, unde va susţine, 

contrar liniei oficiale a gazetei, 

necesitatea realizării unităţii 

naţionale româneşti printr-o 

politică energică, în condiţiile 

favorabile oferite de prima conflagraţie 

mondială. 

După război, înfiinţează, la 

2/15 decembrie 1918, cotidianul 

de dimineaţă „ Românimea”; trece 

din nou la „Adevărul”, reapărut 

în 1918, şi apoi, începând din 

1925, la „Universul”, celălalt cotidian 

de mare tiraj al vremii. Ca 

o recunoaştere a meritelor sale 

de ziarist profesionist, cu o activitate 

impresionantă, este ales în 

1919 preşedinte al Sindicatului 

Ziariştilor din Bucureşti, calitate 

în care deschide în 1922 întâiul 

congres al asociaţiilor de jurnalişti 

din România şi prezintă un 

semnificativ raport asupra libertăţii 

presei. 

În 1935 era din nou deputat 

de Ilfov, ales pe lista liberală 

(fusese şi preşedinte de vârstă 

al Adunării Deputaţilor) şi unul 

să-ţi construieşti în fantezia 

ta o imagine mai sensibilă a 

eroului; Homer zice Diomed 

cel bun la strigăt, Minerva cu 

ochiul albastru etc.” 

„Calul troian” 

Calul troian = a) uriaş cal 

de lemn construit, potrivit legendelor 

antice, după îndemnul 

lui Ulise, de locuitorii din 

Ahaia în timpul războiului 

troian şi în care aceştia s-au 

ascuns, contribuind Ia căderea 

Troiei; b) fi g. mijloc perfid 

folosit pentru subminarea 

cuiva. (DEX, 2009) 

După zece ani de asediu 

fără succes, grecii au decis să 

cucerească Troia printr-un vicleşug. 

Şi astăzi, în multe culturi, 

se spune despre greci că 

sunt şireţi şi perfizi, oameni 

cu gânduri ascunse, ceea ce 

este desigur o „pacoste mitologică”, 

ca să spunem aşa. 

Revenind la Iliada, aflăm 

că aheii au construit un uriaş 

cal din lemn în pântecele căruia 

s-au ascuns cinci sute de 

soldaţi, după cum ne spune 

Homer, şi pe care l-au lăsat ca 

ofrandă la porţile cetăţii. Şovăielnici, 

troienii au acceptat 

în cele din urmă darul. Apoi 

porţile s-au închis şi a urmat 

o seară de petrecere cu bău- 

tură din belşug. Când troienii 

au adormit, grecii au ieşit din 

cal, i-au luat pe nepregătite 

şi, astfel, i-au învins după un 

deceniu de lupte fără izbândă. 

Mihai Eminescu a scris o 

poezie, Calul troian, care merită 

poate amintită şi pentru 

suflul epopeic: 

„Şi ascultând aşa fel de-al unora îndemn, 

Băgară în cetate pe calul cel de lemn 

Ş-apoi pe veselie, pe chef se aşternură 

Pân-ce în miezul nopţii pe toţii somnu-i fură... 

Din calul acel mare elinii se coboară, 

Cu pază ei prin uliţi în pândă se strecoară; 

Cum văd că mic şi mare căzuse-n somn ca morţi, 

Ei gâtuie străjerii, ce stau lungiţi la porţi 

Ş-aprind făclii în noapte pe-a zidurilor creste. 

Din Tenedos văzură luminile aceste 

Şi-mplătoşaţi cum fură, armaţi cu lănci şi săbii, 

S-apropie de ţărmuri pe negrele corăbii. 

Când peste lumea toată domnea a nopţii slavă 

Ei prea cu molcomişul şi fără de gâlceavă 

Intrară în cetate... oricare repezi 

Şi începur-în toţii a da şi a snopi. 

Tăiau bătrâni şi tineri, din mic până la mare, 

Ostaşi în fl oarea vârstei şi tinere fecioare... 

Şi-s chiote, blesteme din inimă, rărunchi. 

Prin porţile cetăţii curgeau pân-în genunchi 

Şiroaiele de sânge... pe pruncii cei de ţâţă 

Îi aruncau în fl ăcări, să nu rămâie viţă 

Şi urmă de Troada... Şi dând în vistierie 

Grămezile de aur răpeau cu lăcomie. 

Trei zile pustiiră cetatea şi olatul 

Împlând cu jale ţara lui Priam-împăratul. 

Când oamenii-s grămadă ucişi în orice loc, 

Elinii atunci dederă cetăţii mândre foc 

De răsărea din ziduri o mare de jeratec 

Roşind bolta întreagă şi crugul singuratec. 

Ard turnurile-n vânturi ¬ de vaietele mumii 

Nu se vedea de fl ăcări nici marginile lumii.” 

Constantin Bacalbaşa 

dintre cei mai preţuiţi colaboratori 

ai cotidianului „Universul”, 

a cărui linie agresiv-naţionalistă 

nu o susţinea totuşi, optând pentru 

o atitudine mai moderată. 

Opera sa constă, mai ales, 

în două lucrări memorialistice: 

„Capitala sub ocupaţia duşmanului” 

(1921), serie de amintiri 

referitoare la viaţa cotidiană 

din Bucureştii anilor de război, 

inserate iniţial tot în foileton, în 

cotidianul „Românimea”, sub 

titlul „Jurnalul meu sub ocupaţie” 

(semnate cu pseudonimul 

Radu Ţandăra) şi „Bucureştii 

de altă dată”, lucrare apărută în 

patru volume între anii 1927- 

1933, dar care a fost publicată 

mai întâi în foiletonul de sâmbătă 

al ziarului „Adevărul”, 

începând din noiembrie 1921 

şi continuată apoi, din martie 

1926, în „Universul”. 

Pe lângă aceste lucrări memorialistice, 

Bacalbaşa s-a manifestat 

în literatură şi dramaturgie 

scriind, „Chestia cârciumarilor” 

(1908), „Răvaşe de plăcintă” 

(1908), „Pardon” (1899), ultima 

scrisă împreună cu fraţii săi 

Anton şi Ion. În paralel publică 

reţetele vremii, care reţete pot 

fi citite ca mici poveşti fantastice 

ale bucătăriei de altădată. 

„1001 feluri de mâncări” (1934), 

„ Dictatura gastronomică. 1501 

feluri de mâncări”, Editura 

Universul, 1935, reeditată la 

Editura Cartex, în 2009. 

Cred că e important să reamintim 

că fratele său, Anton 

Bacalbaşa, a fost colaboratorul 

lui Caragiale la Moftul român, 

iar soţia sa maestra bucătăriei 

Reginei Maria. Cum era şi firesc, 

cultul pentru mâncarea de 

soi îi era destul de familiar. La 

începutul anului 1889, s-a jucat, 

la Teatrul Naţional din Bucureşti 

„comedia originală în trei acte”, 

„Petecul lui Berechet”. 

Constantin Bacalbaşa este 

membru fondator al Societăţii 

Presei şi al Sindicatului 

Ziariştilor, preşedinte al 

Sindicatelor Ziariştilor din 

anul 1919. Dar înainte de a se 

ocupa de presă şi în special de 

sindicate, devine, aşa cum am 

mai spus, membru al Partidului 

Conservator şi este ales deputat 

în 1911 şi 1912. Este onorat cu 

înalte distincţii, precum cea de 

Comandor al „Ordinului Sfântul 

Sava”, Cavaler al „Legiunii de 

onoare” şi Ofiţer al „P almelor 

Academiei”, în Franţa. 

Revenind la actul de creaţie, 

Constantin Bacalbaşa considera 

că cel mai frumos stil literar este 

doar acela pe care toată lumea îl 

înţelege, de la omul cult până la 

cel simplu, după cum el însuşi 

afirma: „acel scriitor care ştie 

să redea în chipul cel mai uşor 

de înţeles lucrul pe care îl spune, 

acela este scriitorul cel mai 

mare”. Pentru cititorul de azi 

care „se confruntă” cu feluri de 

umor, m-am gândit să reamintesc 

doar câteva detalii despre 

„foaia” săptămânală umoristică 

Ghiţă Berbecul. 

Numele ales de Constantin 

Bacalbaşa nu a fost ales la întâmplare, 

iar revista în care 

el publica sub pseudonimele 

„Bacon”şi „Radu Ţandăra”, a 

avut un impact deosebit, după 

cum mărturisea scriitorul, 

„până la căderea regimului 

liberal, în 1888”. Povestea lui 

Ghiţă Berbecul a fost publicată 

în cartea sa „Bucureştii de altă 

dată”. 

Iată ce ne spune Constantin 

Bacalbaşa: „Dimineaţa nu lipsea 

de la oarecare cafenele unde 

clienţii îi dădeau capete de cornuri, 

bucăţele de zahăr şi cafea 

cu lapte în farfurioare. La ora 

12.00, fără greş, intra în gangul 

bisericii Creţulescu, urca scările 

(…), şi intra în sala de mâncare 

a atelierului Casei de croitorie 

a dnei Briol. Cum îl zăreau, 

lucrătoarele îl chemau să îl 

hrănească. Ghiţă Berbecul era 

petrecerea de un ceas a fetelor. 

La ora 2.00 precis, era la Senat 

(…), la peronul din Bulevard, şi 

primea defileul senatorilor. Mai 

târziu era la Cafeneaua Union 

din Strada Regală, iar seara se 

aşeza lângă un rahagiu care, în 

toate serile, îşi instala taraba cu 

zaharicale pe Calea Victoriei. 

(…) Femeile care circulau îşi 

treceau toate mâinile prin lâna 

bogată a berbecului, după cum 

multe din ele îi cumpărau câte 

un rahat sau o altă hazarica. În 

cele din urmă, Ghiţă Berbecu, 

care căzuse în darul fumatului, 

devenise un stricat şi jumatăte”.

cu răsunet în istoria neamului. 

„Atestarea documentară 

a localităţii nu se cunoaşte 

cu exactitate, însă, o serie de 

documente despre Sebeşul de 

Sus, datând încă din timpul 

dominaţiei austro-ungare se 

afl ă la Viena, Budapesta, Cluj 

şi Sibiu. Multe dintre acestea, 

tipărite la Sibiu, au fost culese 

şi publicate de către profesorul 

Florin Puşcariu în 1913 şi 

astăzi sunt păstrate la Muzeul 

Brukenthal din oraşul de pe 

Cibin”. 

În vocea amicului ce-mi 

stătea în faţă simţeam o undă 

de mândrie, pe bună dreptate 

justificată: 

aparţinea 

acestor plaiuri şi povestea cu 

drag şi dor de ele! În imediata 

vecinătate a Sebeşului de Sus se 

află localităţile Sebeşul de Jos, 

Racoviţă şi Avrig. „În Sebeşul 

de Jos, deşi nu era cu nimic 

mai presus decât satul meu, 

trăia o categorie de oameni 

cu un spirit al afacerilor mai 

dezvoltat, dornici de afirmare, 

cărora le plăcea să iasă mereu 

în evidenţă. Erau mai cunoscuţi 

la Bucureşti şi în ţară decât 

sebeşenii mei care erau majoritatea 

plugari şi meşteşugari. 

Cei care au rămas acolo şi nu 

s-au împrăştiat în lume, erau 

legaţi de pământul lor şi-l lucrau 

cu toată dragostea”, 

povesteşte nea Mitică răsfoind 

cu migală filele trecutului. La 

3 kilometri de Sebeşul de Sus 

se află o altă localitate în care 

mai răsună şi astăzi vocile istoriei: 

localitatea Racoviţă, 

care, a devenit cunoscută graţie 

înfiinţării graniţei militare transilvane 

de către împărăteasa 

imperiului austro ungar, Maria 

Terezia în 1765. Încă din 

1698, înainte de militarizarea 

completă a satului, Racoviţă, 

ca de altfel toate localităţile 

aparţinând R egimentului de 

Graniţă de la Orlat, s-a confruntat 

cu puternice conflicte 

interconfesionale datorate procesului 

de unire a Mitropoliei 

Ortodoxe de Alba Iulia cu Biserica 

Catolică. Racoviţenii 

au luptat vitejeşte pe timpul celor 

două conflagraţii mondiale 

făcând cinste din plin locurilor 

de baştină. Tot în apropierea 

Sebeşului de Sus, la o distanţă 

de câţiva kilometri se află, co- 

În apropierea masivului 

Suru din Munţii Făgăraşului 

- desăvârşiţi străjuitori ai 

ţinuturilor transilvane -, unde 

stăpâneşte peste oameni verdele 

culmilor împădurite şi 

semeţia şteiurilor de stâncă 

scăldate de ape reci şi limpezi, 

la poalele munţilor Moaşa şi 

Tătaru, curge nestăvilită spre a 

se stinge în îmbrăţişarea dulce 

a Oltului, valea Sebeşului de 

Sus (localitatea purtând acelaşi 

nume, leagăn de legendă al bunilor 

şi străbunilor noştri, însufleţită 

după vrerea lui Dumnezeu de o 

comunitate neaoşă, românească, 

al cărui prototip este omul de 

omenie), a dăruit de-a lungul vremurilor 

multe generaţii care au 

rămas acasă sau au luat drumul 

pribegiei, răsfirându-se pe toate 

meridianele lumii. Dar niciodată, 

indiferent de sutele sau miile de 

mile depărtare la care vieţuiau, 

nu şi-au uitat locurile în care au 

fost plăsmuiţi. Când fac aceste 

afirmaţii le susţin cu putere 

prin exemple certe, cunoscând 

mulţi români care au ales calea 

străinătăţii, dar care nu şi-au renegat 

şi nu şi-au uitat vreodată 

obârşia. În toamna anului 1948, 

fiu al acestor locuri minunate, 

Dumitru Sinu a lăsat bocetul celor 

dragi să-şi asculte ecoul pe 

Valea Moaşei şi a trecut graniţele 

României, căutându-şi norocul 

printre străini. Astăzi stau de 

vorbă cu el, la cei optzeci şi cinci 

de ani ai săi şi mă fascinează cu 

povestea unei vieţi trăite intens, 

cu bune şi cu rele în acelaşi timp. 

Despre Sebeşul de Sus şi 

Mărginime 

Satul meu, grădină dulce, / 

Eu din tine nu m-aş duce, / De 

mirosul florilor, / De dragul 

mândruţelor, /De verdele brazilor 

/ Şi de dragul fraţilor, / De 

roşu’ bujorilor, / De dragul surorilor, 

/ De negrul molifţilor, 

/ De dragul părinţilor, îmi recitase 

nea Mitică, cu mândria 

românului care nu a uitat de 

unde a plecat, ba mai mult, n-a 

uitat niciun strop din spiritul 

celor între care s-a născut şi pe 

care l-a moştenit de la ei. Aşa 

a debutat întâlnirea noastră de 

această dată, când nea Mitică, 

purtând amprenta emoţiilor 

ce-i stăpâneau amintirile s-a 

dezlănţuit ca un torent, asemeni 

celor de pe Valea Sebeşului său 

drag în primăverile în care se topeau 

zăpezile la munte, în povestirea 

celor mai frumoase momente 

trăite în satul copilăriei. 

Apoi a urmat povestea... „Întro 

zi frumoasă de toamnă a anului 

1948 s-a produs o schimbare 

majoră în cursul vieţii mele, o 

schimbare care mi-a marcat 

profund existenţa: am plecat 

din satul meu spre o lume plină 

de mister. Îmi amintesc cu nostalgie 

acea toamnă frumoasă, 

cu toate splendorile ei: la trei 

ani după terminarea celui deal 

Doilea Război Mondial, locuitorii 

ţinutului Sibiului şi-ai 

satului meu, se bucurau din 

plin de roadele ei...”. Bucuria 

şi mândria de a povesti despre 

ţinuturile de obârşie, făceau 

ca ochii lui Dumitru Sinu să 

aibă o strălucire aparte. Venea 

dintr-un loc încărcat de istorie 

şi legendă. Împrejurimile 

Sibiului au constituit de-a lungul 

veacurilor scena pe care 

s-au desfăşurat evenimente 

muna de pe vremea copilăriei 

lui nea Mitică, respectiv, oraşul 

de azi, legendarul Avrig. Şcoala 

Ardeleană a avut un reprezentant 

de seamă care a aparţinut 

acestor locuri: Gheorghe Lazăr, 

fiu al Avrigului, unde se găseşte 

înmormântat astăzi. Din locuri 

cu o istorie zbuciumată 

şi cu oameni bravi a plecat pe 

drumul pribegiei Dumitru Sinu. 

La Şelimbăr, de unde încă mai 

răzbat strigătele de luptă ale 

ostaşilor lui Mihai Viteazul din 

timpul bătăliei împotriva armatei 

conduse de Andrei Báthory, 

acesta a obţinut victoria bine 

meritată cu preţul sângelui vărsat 

de bravii săi ostaşi şi a reuşit să-l 

înlăture şi să scoată Transilvania 

din sistemul politic polon. 

Tălmaciu şi Bradu, două 

localităţi aparţinând aceloraşi 

ţinuturi erau recunoscute ca 

având un mare număr de saşi 

colonizaţi. Nu toate satele din 

mărginime au fost populate 

cu saşi, în niciun caz cele din 

munţi sau de la poalele acestora. 

Omul sfinţeşte locul 

Locurile de la poalele 

Moaşei n-ar fi fost însă atât de 

frumoase fară însufleţirea pe 

care le-o dădea o comunitate de 

oameni cinstiţi şi harnici şi care 

au învăţat de la străbunii lor că 

omenia, munca, respectul faţă 

de sine şi faţă de ceilalţi sunt 

caracteristicile ce stau la baza 

caracterului unui om adevărat. 

Şi Doamne, cât de adevăraţi 

erau sătenii lui nea Mitică! 

Ei i-au servit drept etalon în 

anii petrecuţi în mijlocul lor, 

dar şi când a plecat pe drumul 

străinătăţii. „De unde au venit 

oamenii satului nostru, nu se 

ştie, ceea ce însă se mai spune 

şi astăzi este că cei care s-au 

pripăşit pe aceste meleaguri 

pline de frumuseţi şi au băut 

apă din minunata vale Bătrâna 

s-au îndrăgostit de locurile acestea 

binecuvâtate şi nu s-au mai 

putut dezlipi de ele niciodată, 

acolo au rămas!” 

Invazia tătarilor din anul 

1241 a fost resimţită şi aici. 

Au pârjolit tot ce le-a stat în 

cale. Se spune că unii dintre ei, 

după cum povesteau batrânii, 

au căzut de pe cai şi au rămas 

aici. Aşa au primit aceste locuri 

numele de Plaiul Tătarului, 

care mai apoi s-a transmis de 

la o generaţie la alta. Cu ce puteau 

să se ocupe sătenii lui Dumitru 

Sinu mai bine la poalele 

munţilor decât cu agricultura şi 

creşterea animalelor?! Cultivau 

cu sudoarea frunţii lor şi truda 

mâinilor pământul ce le dăruia 

cele necesare traiului, majoritatea 

fiind plugari. Creşteau 

animale cu multă dragoste 

de ele şi meşteşugeau cu îndemânare. 

Satul avea o varniţă, 

unde se făcea varul şi o fabrică 

de cărămidă şi ţigle, atât de necesare 

în construirea caselor, o 

presă pentru uleiul alimentar. 

Sătenii creşteau albine şi, fără 

îndoială, aveau toate cele necesare 

extragerii mierii, dar şi teascul 

pentru prelucrarea cerii. Era 

şi moara de apă cu piuă, unde 

pe lângă obţinerea făinii din 

cereale sebeşenii lui nea Mitică 

duceau la spălat ţoalele şi cergile 

ţesute de mînile pricepute ale 

femeilor din sat. „Trei joagăre 

pentru tăiat buştenii aveam în 

sat, dar să nu uit, şi două cazane 

zdravene de ţuică!”, mi-a 

spus râzând nea Mitică. Apoi, 

după ce a stat o clipă să şi le 

reamintească întocmai, a recitat 

versurile unui cântec popular de 

plugărie: Ară badea cu plugu’ 

/ Câtu-i câmpu’ de-a lungu’ / 

Şi ară şi samănă / Şi din gură 

cuvântă: Să te faci, grâule, faci 

/ Ca iarba printre copaci, / Să 

stai bine la tăiat / Ca mândra la 

sărutat, / Să stai bine la cosit, / 

Ca mândruţa la iubit. 

„Îmi amintesc de un cosaş 

de la noi din sat, căruia i se 

zicea Dacul. Când era vremea 

fânului, venea la noi câteva 

zile să ne cosească iarba, şi-n 

timp ce trăgea din greu la coasă 

cânta un cântec care suna cam 

aşa: Plânge valea cu suspine 

/ Eu cu mândra n-o duc bine 

/ I-auzi cum răsună valea / Şi 

mândruţa-mi ţine calea… Eu 

auzindu-l, l-am întrebat curios: 

păi cum merge mai departe?, 

căci aveam doar opt ani!” 

„Daţi bună ziua la toţi” 

Dacă-şi aminteşte nea Mitică 

astăzi de cineva cu admiraţie 

şi recunoştinţă, acela este cu 

siguranţa nea Niculiţă, 

bunicul 

din partea tatălui. „Era un 

om deosebit bunicul Niculiţă 

(reia nostalgic nea Mitică). Era 

cumpătat, calm, cu suflet plin de 

bunătate şi mărinimie, evlavios, 

nu înjura nici măcar atunci când 

era cătrănit şi apăsat de necazuri. 

Apreciat pentru hărnicia şi 

omenia lui, nea Niculiţă, foarte 

priceput la zidărie, era un renumit 

constructor de case. Saşii 

din Tălmaciu (că la Sebeşul de 

Sus nu era nici urmă de sas) îl 

tocmeau să le ridice casele şi-l 

respectau pentru priceperea, 

seriozitatea, omenia şi hărnicia 

lui. Cum saşii erau nişte firi reci 

şi aveau pretenţia ca românii 

să li se adreseze cu apelativul 

stăpân, observând felul în 

care se poartă aceştia cu nea 

Niculiţă, un sătean a zis: «I-am 

auzit pe saşi dând bună ziua 

lui nea Niculiţă şi scoţându-şi 

pălăriile în faţa lui». Era invitat 

şi la nunţi la saşi, deşi nu 

invitau decât românii înstăriţi, 

căci nu oricine se putea apropia 

de ei. Bunicul Niculiţă 

ne-a învăţat: «Daţi bună ziua la 

toţi!» Noi întrebam miraţi: Şi la 

ţigani?, iar el răspundea calm: 

«Şi la ţigani, că doar Dumnezeu 

i-a făcut şi pe ei»”. Nea Niculiţă 

cânta din frunză ca nimeni 

altul şi avea şi o voce foarte 

frumoasă. Codrii munţilor îi 

dăruiseră har, iar prin cântecul 

din frunză nu se despărţea 

nicicând de freamătul lor. Era 

invitat şi la nunţi, şi la cele 

săseşti, unde, îmbrăcat în straiul 

popular moştenit din străbuni 

atingea inimile mesenilor şi le 

modela după spiritul şi sufletul 

său minunat cu cântecele lui. 

Pe lângă faptul că era harnic, 

cinstit şi omenos, Nicolae Sinu, 

bunicul lui nea Mitică avea un 

suflet de aur, era generos, darnic 

cu toată lumea. Îşi punea soţia 

să coacă-n cuptorul de pâine un 

soi de colăcei şi umplea câteva 

lăzi cu ei, dăruindu-i apoi copiilor 

săraci. Această virtute au 

moştenit-o şi feciorul, Ion Sinu, 

tatăl lui nea Mitică, dar şi nepotul 

lui nea Niculiţă, cu care astăzi 

mă desfăt în amintirile despre 

satul lui natal. „Mi-a rămas de 

la bunicul şi de la tatăl meu un 

bagaj enorm de învăţăminte despre 

viaţă, atitudine faţă de cei 

din jur, caracter… Când aveam 

oameni la lucru, tata îmi spunea: 

«Întotdeauna când îţi vine 

cineva la lucru, nu-l pune direct 

la treabă, ci întreabă-l prima 

dată dacă a mâncat», a rostit 

nea Mitică plin de emoţia amintirilor 

despre acele fiinţe dragi 

lui ce l-au educat şi l-au format 

pentru viaţă”. Nea Niculiţă 

avea sufletul parcă rupt din Rai 

şi de multe ori, ce visa se împlinea. 

Aşa s-a întâmplat şi într-o 

zi frumoasă de toamnă, când veneau 

vitele de la păşune şi unul 

dintre boii lui lipsea, probabil 

se rătăcise de cireadă. Cătrănit 

nevoie mare, a fost bietul om, 

şi în zadar l-a căutat, boul n-a 

fost de găsit. În noaptea de 

Sfântul Nicolae, în acelaşi an a 

visat că boul lui s-a întors acasă. 

S-a trezit şi a ieşit afară în toiul 

nopţii şi nu mică i-a fost mirarea 

când a zărit la poartă, cuminte, 

aşteptând parcă să-i deschidă 

cineva, tocmai animalul pierdut 

în toamnă. Nicolae Sinu a murit 

în 1941, într-o zi când deschidea 

poarta ca să iasă cu carul cu boi, 

probabil făcuse infarct… 

„Dormi Lazăre, dormi…” 

Pe măsură ce se adâncea în 

povestire, vedeam cum ochii 

lui nea Mitică dobândesc o 

strălucire aparte, îşi aducea 

aminte de atâtea lucruri şi 

întămplări încât nu prididea să 

mi le facă cunoscute după cum 

îi veneau în minte. „În sat la noi 

era o femeie pe care o chema 

Tiuca, iar pe soţul ei, Lazăr, 

o familie cu stare materială 

mai bună decât majoritatea 

celorlalţi. Dumnezeu le dăduse 

doar un singur copil, o fată. Era 

mândră Tiuca de fata ei şi-o 

voia măritată după un băiat 

înstărit. După cum am mai spus, 

în satul nostru erau mai mulţi 

plugari decât bogătani, erau 

harnici şi îşi munceau pământul 

cu drag, trăiau cu dragostea de 

locuri şi de oameni, se ajutau 

Imigrantul 

12 

În apropierea masivului 

NOIEMBRIE 

NOIEMBRIE 

NOIEMBRIE 

2014 

2014 

2014 

cu răsunet în istoria neamurorilor, 

/ De negrul molifţilor, muna de pe vremea copilăriei presă pentru uleiul alimentar. frumoasă. Codrii munţilor îi 

Satul natal, copilăria, tradiţiile şi pământul patriei 










































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































afirmaţii le susţin cu putere 

Apoi a urmat povestea... „Într-

Imigrantul NOIEMBRIE 

2014 13 

şi se respectau între ei, chiar 

dacă nu erau neamuri. Spiritul 

lor, credinţa îi unea pe cei mai 

mulţi ca într-o familie, cu mici 

excepţii, bineînţeles. Lumea satului 

era una curată, departe de 

ură şi ranchiună, aşa cum am 

auzit că se întâmplă în ziua de 

azi. Tiuca tare era frământată 

de gânduri şi spunea seară de 

seară soţului său, cu o undă 

vizibilă de reproş în glas: Dormi 

Lazăre, dormi, că pentru fata 

noastră în tot satul nu-s decât 

doi baieţi!, ca şi cum lui nu-i 

păsa de viitorul copilei. Dar 

fata nu s-a măritat în sat, era 

frumoasă tare şi alesul inimii ei 

a fost din altă localitate, aşa că 

visul Tiucăi nu s-a împlinit.” 

Îşi amintise Dumitru Sinu 

de o altă familie, care locuia 

ceva mai jos de casa Tiucăi. Tot 

Lazăr se numea capul familiei, 

(era finul lui) şi avea zece copii: 

patru băieţi şi şase fete. Dar 

acest om nu-şi făcea probleme 

de genul celor ce-o frământau 

pe Tiuca. Finul Lazăr mergea 

de multe ori la familia lui nea 

Mitică şi povestea despre copiii 

săi. Îşi arăta mâinile batătorite 

de muncă, dar încă puternice, 

şi cu înţelepciunea ţăranului 

neaoş din părţile acelea, spunea, 

arătând spre fiecare deget: 

„Uite, ori că mă tai la ăsta, ori 

la ăsta, ori la celalate degete, 

tot la fel mă doare. Aşa e şi cu 

cei zece copii ai mei. Îmi pasă 

de toţi la fel, toţi sunt ai mei”. 

Şi, Doamne, mândru mai era 

de ei şi nu-şi dorea averi, căci 

cea mai mare avere a sa erau 

copilaşii, nu-şi făcea griji pentru 

ei, ştia că fiecare îşi va găsi 

drumul potrivit în viaţă. 

La fel ca şi părinţii lor şi 

copiii ţinuturilor lui nea Mitică 

aveau o mentalitate sănătoasă 

despre viaţă, despre familie, 

aveau înţelepciunea şi spiritul 

dobândite de la părinţi sau datorate 

traiului pe care îl duceau. 

Vorbindu-mi despre sat şi oamenii 

lui şi-a amintit apoi de un copil 

de 15 ani care l-a impresionat 

foarte mult cu modul lui de 

gândire într-o situaţie delicată în 

care se afla familia lui: „Într-o 

zi, dintr-o casă cu cinci copiii a 

plecat femeia (soţie şi mamă), a 

parăsit casa, soţul şi copiii fără 

a se uita înapoi. Finul Lazăr s-a 

dus la soţul ei şi i-a spus: «Dute 

măi, după ea! Au trecut două 

săptămâni de când a plecat, dute 

şi ad-o acasă!» Dar bărbatul 

îi răspundea calm, deşi nu era 

simplu pentru un bărbat să se 

descurce cu atâţia copii: «Vecine, 

eu nu mă duc după ea. 

Ştie ea unde stăm, dacă vrea 

să vină, vine singură». Lazăr 

s-a dus apoi la băiatul cel mare 

care avea 15 ani şi i-a spus: 

«Măi, tu eşti cuminte, du-te tu 

după maică-ta!». Dar băiatul 

i-a dat lui Lazăr un răspuns la 

care nu se aştepta: «Primele 

zile au fost mai grele, acum nu 

mă duc că am prins eu deja cum 

se face rântaşul»...” Absenţa 

mamei, doar prin acest lucru se 

resimţea, în rest… 

Din prune furate iese o 

ţuică întoarsă 

Nea Mitică deschisese 

cufărul tainic al amintirilor şi pe 

măsură ce povestea îşi amintea 

tot mai multe şi mai multe lucruri 

şi întâmplări despre şi cu 

sătenii lui, pentru care avea o 

reală consideraţie. O întâmplare 

cu tâlc şi din care reiese 

frumuseţea caracterului oamenilor 

din zona de obârşie a vajnicului 

povestitor şi iubitor al 

locurilor şi oamenilor ce le-au 

dat însufleţire, a rămas pentru 

amicul meu drept pildă pentru 

tot restul vieţii. „Tetea Vasile, 

un sătean harnic şi tare cumsecade 

plecase într-o zi la fân şi 

cum pe drum şi-a dat seama că 

uitase acasă furcoiul, s-a întors 

să-l ia. Când a ajuns însă, a observat 

că în grădina sa, o vecină 

îi scutura de zor prunii. A stat 

omul nostru şi a privit-o cum 

îşi umple desagii şi cum goleşte 

de roade cinci dintre prunii săi 

şi când a dat să se aplece să-şi 

pună desagii pe umăr, tetea Vasile 

s-a apropiat de ea, spunându-i 

cu calm şi blândeţe: «Nu te 

opinti, te ajut eu să le treci!» şi a 

ajutat-o el să treacă în curtea ei, 

desagii plini cu prune. Femeia 

amuţise, nu a mai spus nimic 

şi a acceptat ajutorul omului. 

Despre întâmplarea aceasta 

s-a auzit în sat. Tetea Vasile nu 

a spus însă niciodată nimănui 

despre ea şi nici nu i-a reproşat 

ceva. Femeia însă a povestit 

prietenilor. Cei care îl întrebau 

pe Vasile despre acest incident, 

primeau un răspuns neaşteptat: 

«Ah, aşa vorbeşte ea, ştiţi voi 

cum sunt femeile, vorbesc 

mult….» şi dădea din mână, 

ca şi cum nu s-ar fi întâmplat 

nimic.” Vecina cu pricina a 

făcut apoi ţuică din prune şi a 

dus din ea şi la biserică. Avea 

ceva pe suflet şi simţea nevoia 

să şi-l descarce, spunându-i preotului 

din sat: „Părinte, să daţi 

la oameni să bea, să le spuneţi 

că e de la tetea Vasile. Când 

s-a întâlnit preotul cu Vasile i-a 

spus zămbind: Ce ţuică bună ai 

făcut, tete Vasile! Mi-au spus 

oamenii că n-au mai băut aşa o 

ţuică bună. La care tetea V asile 

i-a răspuns calm: Părinte, 

asta este o ţuică întoarsă!, dar 

preotul nu înţelesese tâlcul vorbelor 

lui. Era de bună seamă 

ţuica întoarsă, căci prunele 

erau din grădina lui, iar plata 

i-a fost întoarsă de vecina cea 

buclucaşă, sub formă de ţuică. 

Am să ţin minte toată viaţa pilda 

lui tetea Vasile!”, mi-a spus 

nea Mitică cu sclipiri diamantine 

în ochi. 

„Măi, da’ la voi, toţi sunt 

poeţi?” 

În satul în care văzuse lumina 

zilei pentru prima dată 

nea Mitică, veneau să petreacă 

câteva clipe de linişte, în armonia 

naturii şi oameni de vază ai 

acelor vremuri. Aşa era familia 

Matei. Profesorul Matei era directorul 

Academiei Comerciale 

din Braşov, iar soţia sa, doamna 

Sanda îşi avea originile în neamul 

Brătienilor. Sanda Matei 

era prietenă cu soţia mareşalului 

Antonescu, doamna Maria. 

Într-una din zilele în care familia 

Matei se afla la Sebeşul 

de Sus, doamna mareşal Maria 

Antonescu, vrând să vorbească 

cu Sanda a telefonat la primăria 

din sat prezentându-se, cum 

de altfel era normal: „Aici este 

doamna mareşal Maria Antonescu, 

aş vrea să vorbesc cu doamna 

Sanda Matei.” La telefon a 

răspuns o femeie, care cu cea 

mai mare dezinvoltură, lipsită 

total de orice fel de complexe i-a 

zis răspicat, oarecum versificat: 

„Aici este Victoria lui Zaharie şi 

mătur prin canţălărie!” 

Când a vorbit cu Sanda, 

Maria Antonescu i-a relatat 

dialogul cu femeia de serviciu 

a instituţiei la care sunase şi 

amuzându-se, i-a spus prietenei 

sale: „Măi, da’ la voi toţi sunt 

poeţi?” Şi, aşa este, românul 

a avut dintotdeauna spirit, nu 

degeaba se spune: „Românul 

s-a născut poet!” Această 

sintagmă, atât de uzitată pentru 

a descrie în cuvinte puţine sufletul 

românului este un dar de 

la Dumnezeu şi nimeni nu poate 

să ni-l ia vreodată. 

„Bine, tată, că mi-ai făcut-o 

şi pe asta!” 

Spiritul ţăranului român autentic 

este de neegalat, după cum 

ştim cu toţii şi după cum puteţi 

vedea şi din relatările prietenului 

meu. În viaţa de zi cu zi, la 

bucurie sau la necaz, acel sâmbure 

neaoş, de glumă, n-a pierit 

niciodată, indiferent de situaţie. 

„Era în sat la noi un om tare 

poznaş, Ion Savu şi era cunoscut 

ca Ion a lui Irimie, poznaşul 

satului”, zâmbea nea Mitică, 

povestindu-mi cum acesta avea 

un fecior care îl moştenea, fără 

indoială, urmându-i exemplul 

şi ţinându-se de şotii. Făcea Ion 

a lui Irimie tot felul de glume 

pe seama tuturor. Venise vremea 

de însurătoare şi feciorul 

poznaşului îşi găsise mireasa. 

Au început pregătirile de nuntă 

şi se agitau oamenii, nu glumă! 

În săptămâna nunţii feciorul plecase 

cu treburi la oraş, erau de 

pus la punct ultimele pregătiri 

şi avea de făcut multe drumuri. 

Într-una din zile, pe când se întorcea 

viitorul mire de la oraş cu 

târguielile pentru nuntă, l-a găsit 

pe tatăl cel poznaş mort. Feciorul 

a amuţit şi s-a dus la căpătâiul 

lui spunându-i supărat: «Bine, 

tată, mi-ai făcut-o şi pe asta!», 

nici mort nu-l vedea altfel, decât 

poznaş. Multe figuri şi poante îi 

făcuse Ion a lui Irimie feciorului 

său, dar iată că acum i-o făcuse 

lată: murise în săptămâna nunţii 

lui. 

„O fi el mare dolaru’, da’-i 

muncit, bată-l amaru’!” 

Nu puţini au fost aceia care 

de-a lungul timpului au luat 

drumul pribegiei şi au plecat 

din Sebeşul de Sus în lumea 

largă, chiar după primul război 

mondial şi de-atunci încoace. 

Unii au rămas, alţii au revenit 

acasă după o vreme. „Dintre 

cei care au plecat din satul meu 

şi au ales America”, zice nea 

Mitică, „90% s-au stabilit la 

Detroit, parcă erau atraşi unii 

de alţii închegându-şi acolo 

o comunitate a lor şi numai 

a lor, până în zilele de-acum 

păstrătoare a tradiţiilor din 

Mărginimea S ibiului. Chiar 

şi acum, nunţile copiilor sau 

nepoţilor consătenilor mei se 

fac şi aici, în America, cu sarmale 

şi prăjituri preparate în 

casă şi cu muzică populară 

românească din zona noastră. 

Chiar de curând am aflat că va 

fi o nuntă mare, cu vreo cinci 

sute de invitaţi, la care se vor 

găti câteva mii de sarmale, îţi 

dai seama. Românu-i tot român, 

fie el în orice colţ al lumii, nu-şi 

uită rădăcinile şi nici tradiţiile 

neamului căruia îi aparţine! 

Cei din sat care fuseseră în 

America se adunau la crâşmă-n 

sat, separat de ceilalţi şi cântau: 

O fi el mare dolarul/ Da’-i 

muncit, bată-l amaru. Ei ştiau 

cel mai bine cât de greu le fusese 

şi cum reuşiseră să adune 

dolarii cu care se întorseseră 

înapoi în sat!” 

Mi-a spus nea Mitică mai 

multe întâmplări despre cei care 

reveniseră acasă după anii de 

pribegie. Unii dintre ei aveau 

tendinţa să se laude, plăcândule 

să iasă în evidenţă cu ceea ce 

povesteau sătenilor despre locurile 

pe unde umblaseră şi mai 

ales despre ce făcuseră acolo. 

Obiceiuri, tradiţii şi… 

neuitare 

Multe am vorbit în acea 

zi cu Dumitru Sinu despre 

locurile sale natale, despre 

Sebeşul de Sus din Mărginime, 

despre oamenii lui şi despre 

spiritul lor, dar n-am văzut 

nicicând mai multă bucurie şi 

vioiciune în ochii lui ca atunci 

când mi-a povestit despre 

obiceiurile pe care nu le uitase, 

despre tradiţiile ce s-au păstrat 

pănă astăzi şi despre portul 

popular al sebeşenilor. Multe 

vorbe înţelepte care susţineau 

obiceiurile locurilor îmi spunea 

Dumitru Sinu şi le rostea 

trăindu-le, asemeni celor ce le 

dăruiseră spre învăţare şi luareaminte: 

„Nu te duce cu mâna 

goală la stână, pune-n desagă 

o bucată de slănină, o ceapă, o 

roşie, două-trei mere, un morman 

de prune şi du-le la oameni! 

Ţine minte: Dumnezeul cu care 

pleci din Avrig spre Negoiu, cu 

acelaşi Dumnezeu ajungi Sus. 

Iar cu Dumnezeul cu care pleci 

de la noi, din Sebeşul de Sus, cu 

acelaşi ajungi la Suru! Dacă ai 

oi, nu uita să urci cu ele sus la 

munte între Paşti şi Rusalii şi să 

le cobori după Sfântă Marie!” 

Citisem de curând ce scrisese 

despre români Jules Michelet: 

„Românul păstrează neştirbit 

tot ceea ce i-au lăsat străbunii: 

portul, moravurile, limba şi 

mai cu seamă marele lor nume 

de romani! Nobleţe prea bine 

dovedită. Limba lor e întru totul 

latină.” 

Mi-a zburat gândul la aceste 

vorbe de duh când îl ascultam 

pe nea Mitică povestindu-mi 

despre ce a însemnat satul 

pentru el de-a lungul vremurilor 

şi mi-am dat seama cât de 

adevărate sunt. 

„Mândru-i portu’-n sat la 

noi!” 

Foaie verde de trifoi / Mândru-i 

portu’-n sat la noi / Cu 

cătrinţă şi cu ie / Şi cu flori la 

pălarie..., parcă aşa sună versurile 

unui cântec popular pe 

care-l auzisem şi eu în copilărie 

şi care nu mai ştiu cum continua, 

acum însă, nea Mitică îmi 

reda cu lux de amănunte portul 

popular din Sebeşul de Sus. 

Îşi amintise de îmbrăcămintea 

sătenilor, portul popular fiind 

de o specificitate aparte în zona 

Ţării Oltului, cum se mai numea 

ţinutul dintre Olt şi Munţii 

Făgăraşului şi din care făcea 

parte şi satul său: „Elementele 

caracteristice în portul femeilor 

sunt: vânătoarea albă 

sau păstura cu flori roşii pentru 

cap, şurţele vinete din douătrei 

foi cu ochi, iar în spate 

cătrinţele roşii, iile cu pumnaşii 

întorşi, apoi chieptarul cu flori 

mari, tot roşii şi cu ciucurei, 

buboul negru, care era purtat 

în trecut atât de bărbaţi cât şi 

de femei. La bărbaţi, cămeşa cu 

mâneca largă, pantaloni ţesuţi 

din cânepă în trei sau patru iţe. 

Pe cap, pălării mici, rotunde iar 

în picioare călţunide din pănură 

sau de piele. În general, portul 

popular era dominat de culori 

puternice, cu precădere roşul. 

Sebeşul de Sus a fost un sat tipic 

transilvănean, şi-mi aduc 

aminte mai ales de acele pălării 

micuţe, negre, câteodată unsuroase, 

cu care-şi acopereau 

capetele bărbaţii, şi numai ei 

ştiu câte gânduri stăteau ascunse 

sub ele”. 

Nu uitase amicul meu octogenar 

nici cel mai mic amănunt 

în descrierea costumelor populare 

din satul său: toate obiceiurile 

şi tradiţiile îi rămăseseră 

vii în minte. 

„Gată mamă cufăru’!’’ 

Iată cum vrând nevrând, 

după ascultarea atâtor povestiri 

adevărate despre satul românesc, 

îmi mai trece şi mie prin 

minte câte-un cântec, câte-un 

vers din zona în care m-am 

născut: „Gată mamă cufăru’/ 

Că mi-o venit ordinu’”, spune o 

horă mândră de cătănie. 

Nici nea Mitică nu uitase 

să-mi povestească câte ceva 

despre această etapă din viaţa 

fiecărui bărbat din sat: armata. 

„Versurile şi cântecele de 

cătănie mi-au plăcut de când 

eram copil. Când venea perioada 

de recrutare, câte 25-30 de 

feciori din sat plecau cătane!”, 

îmi spune spre sfârşitul întâlnirii 

noastre nea Mitică, recitândumi 

câteva versuri pe care feciorii 

le spuneau când primeau 

ordinul de recrutare: „Într-o 

zi de sărbătoare / Primii acasă 

scrisoare / Ordinu’ de recrutare / 

Şi-au scris cu cerneal-albastră / 

Când era să-mi iau nevastă / Şiau 

scris cu cerneală verde / Când 

eram mai drag la fete. Când plecau 

în armată, feciorii cântau 

cântece ca acesta: Dar-ar Dumnezeu 

un foc / Să ardă Sibiul tot, 

/ Să rămână numai parii, / Să 

se-nţepe generalii, / Generalii şi 

maiorii / Care cătănesc feciorii. 

Aş putea să-ţi vorbesc la infinit 

despre satul meu fără să obosesc”, 

îmi spusese nea Mitică 

la sfârşitul discuţiei noastre. 

Trebuie să recunosc talentul de 

inegalabil povestitor al lui Dumitru 

Sinu şi mai mult decât 

atât, emoţia puternică ce mi-a 

lăsat-o dragostea lui infinită 

pentru locurile natale, pentru 

satul în care a fost plămădit din 

lutul iubirii de neam şi de glie, 

de unde a plecat apoi în lumea 

largă să-şi caute norocul şi unde 

a învăţat, că omul cu suflet frumos 

şi sensibil s-a născut pe 

pământ românesc. 

*** 

Un material realizat de : 

Octavian D. Curpaş - Arizona/ 

USA 

FOTO: Arhiva/Dan Gherman

14 NOIEMBRIE 

2014 

Politică 

Dan Diaconescu: 

Sper ca în fiecare secţie să îl 

întrecem pe Klaus Iohannis 

cu cel puţin un vot 

Candidatul PP-DD la alegerile 

prezidenţiale, Dan 

Diaconescu, speră ca în fiecare 

secţie de vot să îl întreacă pe 

Klaus Iohannis, cu cel puţin 

un vot, astfel încât să ajungă în 

turul al doilea cu Victor Ponta. 

„Dacă reuşim ca în fiecare 

secţie să-l depăşim cu unul sau 

două voturi, atunci înseamnă 

că victoria este asigurată, în 

sensul că acum urmărim să 

pătrundem în finală şi, apoi, să 

ne organizăm mai bine pentru 

finală, adică în turul al doilea, 

unde presupun că voi fi cu 

Victor Ponta şi în care eu sper 

să îmi iau revanşa pentru cele 

întâmplate la Târgu-Jiu”, a 

spus Diaconescu, într-o conferinţă 

de presă susţinută la Reşiţa. 

În ceea ce priveşte diaspora, 

candidatul PP-DD 

susţine că aici voturile nu 

pot fi cumpărate. „Acesta 

este targetul nostru. Noi am 

strâns peste 1,4 milioane de 

semnături, un lucru incredibil, 

dar adevărat. 300 mii 

dintre ele le-am depus la 

Biroul Electoral Central, iar 

pe celelalte le ţinem şi cam 

ştim, în fi ecare secţie de vot, 

din cele 19 mii, cam câte vom 

lua. Şi de abia aşteptăm să le 

comparăm cu cele din seara 

de 2 noiembrie. Sperăm să nu 

descoperim posibile fraude 

pe care le-am putea dovedi, 

în sensul că dacă într-o secţie 

din Reşiţa am primit 93 de 

semnături, mi-e greu că cred 

că nu vom lua niciun vot. În 

cazul în care ciocoii ne vor da 

zero voturi, noi le vom arăta 

aceste dovezi ale noastre”, a 

afirmat Dan Diaconescu. 

Este pentru prima dată când 

PP-DD va avea reprezentanţi 

legali în secţiile de vot, ceea 

ce, spune Dan Diaconescu, 

poate da un procent sau două 

în plus faţă de ultimele rezultate, 

cele de 15%. 

Udrea: Am vândut şi 

ultima casă, aveam nevoie 

de bani, am investit în 

agricultură şi turism 

Candidatul PMP la 

Preşedinţie, Elena Udrea, a 

declarat la Gândul Live, că 

şi-a vândut şi ultima casă 

pentru că avea nevoie de bani, 

arătând că a vândut „cam tot” 

din dorinţa de a investi în 

agricultură şi turism. 

„Am vândut şi ultima 

casă pe care o mai aveam, 

am vândut-o alaltăieri, că 

aveam nevoie de bani, deci 

în momentul ăsta nu mai am 

nicio casă. Adică nu mai am 

nicio casă, nu am 7 case. Ca 

să vedeţi că lucrurile sunt 

judecate după mituri, din 14 

candidaţi eu sunt pe locul 

10 ca avere, alţii au 6 case, 

7 case”, a afirmat Udrea la 

Gândul Live. 

Ea a spus că a avut bani 

din partajul în urma divorţului 

şi din vânzarea de imobile 

şi i-a investit în agricultură şi 

turism, confirmând că a avut 

1.383.190 euro, a investit 

1.170.000 euro şi i-au rămas 

aproximativ 200.000 euro. 

„Sumele le pot justifi ca pe 

toate, sunt fi e bani din partaj, 

fi e sume din vânzări de imobile, 

deci, am vândut, aşa cum 

am spus la începutul anului 

cam tot din dorinţa de a investi 

banii în agricultură, în 

turism, om vedea dacă merge, 

dacă nu merge”, a adăugat 

Udrea. 

Surse: mediafax.ro, agerpres.ro 

Kelemen Hunor transmite un 

mesaj pentru toţi cetăţenii ţării: 

“Implicaţi-vă! Mergeţi la vot” 

Candidatul UDMR la 

Preşedinţie, Kelemen Hunor, 

a declarat vineri seară, la 

Oradea, că mesajul său nu 

re om contează. Fiecare om 

trebuie să meargă la vot şi să 

pună ştampila pe acel candidat 

în care are încredere. 

„Indiferent de unde vii, 

trebuie să treci prin aceste 

zone; a fost şi rămâne o punte 

de legătură între Occident 

este unul special pentru Neimplicarea nu rezolvă nimic”, 

şi restul României prin 

Partium sau altă zonă a ţării, 

fiind acelaşi pentru fiecare 

om, fiecare cetăţean, indiferent 

că trăieşte în Transilvania 

a declarat Kelemen, 

înaintea unei întruniri electorale 

cu alegătorii din zona 

de vest şi nord-vest a ţării. 

Transilvania. De aceea, are 

nevoie de o susţinere şi din 

acest punct de vedere, prin 

infrastructură, dar şi prin 

sau în Dobrogea. 

În opinia sa, această dezvoltare economică reală 

„Mesajul meu este unul 

simplu: Implicaţi-vă, mergeţi 

la vot şi alegeţi acel candidat 

despre care credeţi că 

va dirija România şi va duce 

România către un nivel de 

trai mai bun şi va face din 

România o ţară respectată. 

Fiecare vot contează, fi ecazonă, 

numită de UDMR 

P artium, este una cu identitate 

regională foarte puternică, 

cu legături importante 

spre Occident, care merită 

să cunoască o dezvoltare cât 

mai amplă dată fiind poziţia 

faţă de restul continentului 

european. 

pentru că este cartea noastră 

de vizită. Cineva care intră 

în ţară, prima dată vede 

Oradea, şi nu prea vede un 

lucru extrem de frumos, mai 

ales dacă mă gândesc la 

zona industrială părăsită. 

Partium merită mai mult”, 

a subliniat Kelemen Hunor.

Ministrul Fondurilor Europene: 

Pentru românii din diaspora vor 

exista cel puţin două zone de s prijin 

România NOIEMBRIE 

2014 15 


Europene, Eugen Teodorovici, 

a lansat la Braşov, Programul 

România Start-up prin care se 

doreşte în special stimularea 

părţii de creativitate şi a părţii 

de inovare a tinerilor. „Pe 

creativitate şi inovare mergem 

foarte mult. Fondurile pentru 

acest program sunt de 150 de 

milioane de euro din care 50 

de milioane pentru partea de 

licee, unde facem acele firme 

de exerciţiu unde practic 

lăsăm tinerii să se joace cu 

ideile pe care le au, o asociere 

între licee, Camere de 

Comerţ, ONG-uri de profil şi 

alte structuri pe acest domeniu. 

Cealaltă sumă de 100 de 

milioane de euro este pentru 

idei de afaceri, unde Ministerul 

Fondurilor Europene dă 

25 000 de euro ca şi grant pentru 

acele idei venite din partea 

tinerilor. Este o primă etapă 

pentru că, în a doua etapă vom 

finanţa cele mai bune idei din 

aceste prime surse de afaceri 

cu până la 200.000 de euro, la 

fel, ca şi grant. O a treia etapă 

este aceea în care cele mai 

bune idei vor primi din partea 

statului o subvenţie a dobânzii 

pentru împrumuturile pe care 

le iau acele companii”, a declarat 

Eugen Teodorovici întro 

conferinţă de presă. 


Europene a mai anunţat că, 

în următoarele două săptămâni, 

pentru românii din 

diaspora vor exista cel puţin 

două zone de sprijin. În ceea 

ce priveşte partea de pregătire 

formare a acelor români care 

trăiesc în afara ţării, chiar 

dacă sunt şomeri sau au absolvit 

o formă de învăţământ 

în ţara în care locuiesc, să 

fie pregătiţi pentru a-şi găsi 

un loc de muncă şi mai bine 

plătit şi nu în orice meserie, ci 

în ceea ce este mai bine plătit 

pe piaţa locală în ţara în care 

locuiesc. 

„A doua zonă de ajutor, în 

care să-i sprijinim cu 70.000 

până la 100.000 de euro pentru 

a-şi deschide o firmă în România, 

dar activitatea acesteia 

să o desfăşoare în ţara în care 

locuieşte. Noi încasăm impozitul 

pe profit în România, afacerea 

se plasează într-un mediu 

economic favorabil, dar cu 

obligaţia de a încadra români 

din acea comunitate. Sunt 

idei care arată că acum banii 

europeni sunt puşi la treabă 

pentru români”, a subliniat 

ministrul Eugen Teodorovici. 

România va primi 31,4 milioane de euro 

de la Comisia Europeană în urma revizuirii 

contribuţiei la bugetul UE 

Comisia Europeană a înştiinţat 

un număr de 19 state europene, 

printre care se numără 

şi România, că le vor fi restituite 

o parte din contribuţiile 

lor la bugetul UE pentru perioada 

1995-2013, ca urmare 

a ajustărilor efectuate în urma 

introducerii noii metodologii 

ESA 2010 pentru calculul 

produsului intern brut al statelor 

membre, potrivit documentelor 

publicate de cotidianul 

Financial Times. 

Principalii beneficiari vor 

fi Franţa, căreia ar urma să-i 

fie restituită o sumă de apro- 

ximativ un miliard de euro, 

Germania, 779 milioane de 

euro, Polonia, 316 milioane 

de euro, şi Finlanda, 180 de 

milioane de euro. 

În schimb, un număr de 

nouă state europene vor trebui 

să plătească contribuţii 

suplimentare la bugetul UE, 

ca urmare a introducerii noii 

metodologii de calcul. Cea 

mai mare plată, de aproximativ 

2,1 miliarde de euro, ar 

urma să fie făcută de Marea 

Britanie, urmată de Olanda, 

642 milioane de euro, şi Italia, 

340 milioane de euro. Chiar 

şi Cipru şi Grecia, ţări care 

au beneficiat de programe de 

asistenţă internaţională, vor 

trebui să plătească o sumă suplimentară 

de 42 şi respectiv 

89 milioane de euro. 

În cazul României, contribuţia 

sa la bugetul UE pentru 

perioada 1995-2013 a fost 

revizuită în jos cu 106,5 milioane 

de euro până la 75,1 

milioane de euro (331,3 milioane 

lei). Potrivit Financial 

Times, din suma de 331,3 milioane 

de lei pe care România 

trebuie să o plătească la bugetul 

UE pentru perioada 1995- 

2013, circa 9,5 milioane de lei 

provin din încasările de TVA, 

în timp ce 328,1 milioane de 

lei provin din venitul naţional 

brut. 

Oficialii UE susţin că aceste 

modificări reflectă o schimbare 

a regulilor contabile. 

Economiile din întreaga lume 

introduc treptat un nou sistem 

de măsurare a Produsului Intern 

Brut, care ţine cont şi de 

elemente precum prostituţia 

sau drogurile. În funcţie de 

PIB-ului unei ţări se calculează 

şi contribuţia ţării respective 

la bugetul UE. 

Guvernul Ponta susţine 

dezvoltarea educaţiei şi 

cercetării româneşti 

Guvernul condus de Victor 

Ponta şi-a asumat conştient 

sarcina de a face din educaţie 

şi din cercetare motoarele 

de dezvoltare ale R omâniei, 

a susţinut senatorul PSD 

Mihnea Costoiu, potrivit unui 

comunicat. 

„Numai prin investiţii susţinute 

la acest nivel ţara noastră 

poate construi o societate 

mai deschisă şi mai transpa- 

rentă, precum şi o economie 

mai competitivă”, a declarat 

senatorul. 

Costoiu a adăugat că iniţiativele 

Guvernului creează 

condiţiile pentru desfăşurarea 

activităţilor din educaţie şi 

din cercetare la cele mai înalte 

standarde. 

„Iniţiative precum Proiectul 

ELI-NP de la Măgurele, în cadrul 

căruia tocmai am inau- 

gurat Centrul Integrat de 

Tehnologii Avansate cu 

Laseri (CETAL), înfiinţarea 

recentă a trei Centre 

J udeţene de Excelenţă pentru 

pregătirea copiilor şi tinerilor 

capabili de performanţe, 

inaugurarea la Târgovişte 

a Institutului de Cercetare 

Ştiinţifică şi T ehnologică 

Multidisciplinară din cadrul 

Universităţii Valahia, sunt 

toate exemple ale preocupărilor 

noastre pentru dezvoltarea 

infrastructurii academice. 

Avem nevoie de astfel de proiecte 

care pot atât să asigure 

condiţii optime pentru personalul 

din cercetare şi educaţie, 

cât şi un punct de pornire 

pentru racordarea României 

la tendinţele globale din aces- 

te domenii”, a spus Costoiu. 

Ministrul Costoiu a subliniat 

de asemenea şi rolul 

pe care Strategia Naţională 

de Cercetare, Dezvoltare şi 

Inovare 2014-2020 îl are în 

orientarea eforturilor viitoare 

României. 

„Acest document aprobat 

de Cabinetul condus 

Sursa: ft.com/europe, agerpres.ro, mediafax.ro 

de Victor Ponta şi elaborat 

de Ministerul Educaţiei 

Naţionale susţine importanţa 

social şi economică 

a cercetării, făcând din conectarea 

la priorităţile stabilite 

de strategia Europa 

2020 un obiectiv strategic 

al României”, a susţinut 

Mihnea Costoiu.

16 NOIEMBRIE 

2014 

2014 Părinţi şi copii 

Prof. Irina Georgescu Şova 

- California/USA 

Familia, în orice societate, 

joacă rolul cel mai important 

în formarea şi socializarea 

copilului deoarece 

ea reprezintă cadrul fundamental 

în interiorul căruia 

sunt satisfăcute nevoile sale 

psihologice şi sociale şi împlinite 

etapele întregului său 

ciclu de creştere şi dezvoltare 

fiind astfel primul său 

intermediar în relaţiile cu 

societatea şi, de asemenea, 

constituie matricea care îi 

imprimă primele şi cele mai 

importante trăsături caracteriale 

şi morale. 

Privită ca nucleu social, 

familia este prima care influenţează 

dezvoltarea copilului 

deoarece îşi pune amprenta 

pe întreaga sa personalitate 

iar trăinicia edificiului depinde 

de calitatea temeliei. În 

altă ordine de idei, rolul familiei 

este acela de a pregăti 

copilul pentru viaţă oferindu-i 

cel mai potrivit cadru în care 

să îşi formeze principalele 

deprinderi, pentru transmiterea 

principalelor cunoştinţe 

asupra realităţii şi pentru formarea 

primelor principii de 

viaţă. 

În primii ani copilul este 

dependent de membrii care 

formează familia, în special 

de părinţi, fapt care reprezintă 

o etapă importantă în ciclul 

său de viaţă deoarece acum 

sunt dobândite principalele 

motivaţii şi deprinderi ale viitorului 

adult. 

Importanţa acestora constă 

în capacitatea individului 

de a răspunde cerinţelor sociale 

şi în integrarea activă în 

viaţa societăţii din care face 

parte. Astfel, orice experienţă 

de viaţă, orice reacţie afectivă 

sau comportamentală vor fi 

resimţite în funcţie de bazele 

oferite de familie. 

Familia reprezintă pentru 

copil structura socio-afectivă 

securizantă, principala structură 

protectoare, oricând şi 

întotdeauna primitoare absolut 

necesară existenţei lui. În 

familie copilul are parte de 

primele lecţii de viaţă, părinţii 

sunt cei care îi oferă un prim 

model de învăţare. 

În cadrul familiei, copilul 

îşi însuşeşte normele 

şi valorile sociale devenind 

apt să relaţioneze cu ceilalţi 

membrii ai societăţii. Relaţia 

părinţi-copii are o deosebită 

importanţă atât în fixarea celor 

mai adecvate deprinderi 

comportamentale, cât şi în 

asigurarea unor condiţii psihologice 

normale. Temelia 

bunei desfăşurări a acestei 

relaţii constă în norme precise 

care corespund următoarelor 

obiective: 

• dragostea p ărintească 

concretizată în asigurarea 

protecţiei, securităţii şi orientării 

copilului, în formarea 

unor aptitudini şi atitudini 

pozitive presupune încredere 

şi siguranţă din partea copilului, 

afecţiune şi înţelegere din 

partea părinţilor; 

• asigurarea unor raporturi 

relaţionale, juste şi echilibrate 

care se concretizează datorită 

modelelor de conduită adecvată 

oferită copiilor de către 

părinţi deoarece calităţile şi 

atitudinile lor au o influenţă 

formativă decisivă; 

• complementaritatea rolurilor 

parentale presupune ca 

părinţii să formeze în raport 

cu copilul o unitate inseparabilă 

care-şi împarte rolurile 

şi sarcinile, care trebuie să 

se completeze reciproc astfel 

încât tatăl să reprezinte autoritatea 

supremă iar mama, 

afectivitatea căminului. 

Sentimentul de siguranţă, 

pentru copil, se întemeiază 

pe sentimentul de a fi acceptat 

aşa cum este şi drept ceea 

ce este de către anturajul său 

imediat, dar mai cu seamă de 

către părinţi iar pentru a se 

Copiii noştri, cei mai severi judecători 

simţi acceptat înseamnă mai 

înainte de orice a se simţi iubit. 

Sentimentul de iubire nu 

poate fi pentru copil un sentiment 

abstract motiv pentru 

care dragostea trebuie să fie 

simţită de către copil, să fie 

exprimată prin acordarea unor 

satisfacţii concrete. Dovada 

acestei iubiri constă în atât 

tandreţea părinţilor faţă de 

copil cât şi în calitatea hranei 

şi a îngrijirilor, în gingăşia 

contactelor sale cu mama, în 

duioşia micilor sale jocuri cu 

mama şi tata. 

De asemenea, în timp, 

copilul va simţi dragostea părinţilor 

şi din bunăvoinţa ce i 

se arată, din bucuriile ce i se 

oferă, şi, în special, din interesul 

pe care părinţii îl acordă 

faptelor lui şi din timpul pe 

care i-l consacră. 

Un copil nu se va simţi 

iubit dacă nu are posibilitatea 

ca, la rândul lui, să exprime 

sentimente de afecţiune 

prin gesturi ca: se agaţă 

de gâtul mamei, povesteşte 

ceva, când îmbrăţişează şi 

sarută, oferă părinţilor o 

mâzgâlitură fără pretenţii 

sau un desen frumos, ajută 

pe mama la pusul mesei sau 

pe tata la treaba din grădină 

dovedind astfel dorinţa 

de a contribui la bunăstarea 

familiei, de a participa prin 

aporturi reale la viaţa anturajului. 

Aceasta este modalitatea 

lui de a-şi confirma 

apartenenţa la grup. 

Este binecunoscut faptul 

că foarte mulţi părinţi îşi 

copleşesc copiii cu tot felul 

de cadouri în locul sentimentelor 

vizibile de duioşie. 

În această situaţie copilul 

trăieşte intens sentimentul 

îndoielii de a fi iubit. El are 

nevoie să ştie, să simtă că 

este un izvor de bucurie şi 

de mulţumire pentru părinţi, 

că sunt bucuroşi că îl au şi 

că reprezintă un element de 

fericire pentru cei apropiaţi. 

În caz contrar, dacă copilul 

simte că este în plus, dacă 

părinţii îl minimalizează, îl 

neglijează şi nu îi oferă ocazia 

de a-şi da seama ce mult 

înseamnă pentru ei atunci 

vor apărea tulburări caracteriale 

în dezvoltarea personalităţii 

lui. 

După cum am precizat 

deja, dragostea părintească 

presupune încredere şi siguranţă, 

afecţiune şi înţelegere 

din partea părinţilor. Cu alte 

cuvinte, dragostea părinţilor 

este un element securizant 

pentru copil. Atunci când 

acesta este lipsit de dragostea 

părintească el devine 

timid, instabil, interiorizat 

şi complexat. Importanţa 

prezenţei familiei în viaţa 

copilului constă în faptul că 

acesta se identifică cu ei motic 

pentru care ei trebuie să 

fie atenţi atât la ceea ce spun 

cât şi la ceea ce fac deoarece 

eventualele divergenţe 

sau neconcordanţe provoacă 

dezorientare şi derută cu 

efecte negative asupra dezvoltării 

personalităţii copilului. 

Părinţii, pe lângă sentimentul 

de securitate, sentimentul 

de iubire şi acceptare, 

au câteva responsabilităţi faţă 

de copil necesare în procesul 

de creştere şi educare: 

• asigurarea subzistenţei 

şi educaţiei; 

• educarea şi dirijarea trebuinţelor 

fiziologice în raport 

cu oportunităţile familiale şi 

cu standardele sociale şi culturale 

ale vieţii; 

• dezvoltarea aptitudinilor, 

a limbajului şi stimularea 

exersării capacităţilor practice, 

cognitive, tehnice şi sociale 

care au rolul de a facilita 

securitatea personală, şi comportamentul 

autonom; 

• orientarea spre lumea 

imediată a universului familial, 

spre comunitatea mai latgă, 

spre societate, în aşa fel 

încât adolescentul să fie pregătit 

să se confrunte cu marea 

varietate de situaţii şi poziţii 

sociale care vor interveni în 

viaţa de adult.

Letiţia Coza - Lunca-Brad 

România 

Pagina aceasta vi se adresează 

vouă, dragi copii români 

de pretutindeni! Textele 

în versuri şi jocurile didactice 

sunt reproduse din volumul 

în devenire „O carte pentru 

tine”. Pagina „O rază jucăuşă” 

vă va aduce-n suflet bucuria. 

Păstraţi pagina, deoarece 

în numărul din luna februarie 

2015 veţi putea verifica soluţiile 

jocurilor din lunile noiembrie, 

decembrie şi ianuarie. 

Îndeplinind această condiţie, 

vă veţi putea bucura de o mică 

surpriză pe care o pregăteşte 

pentru voi autoarea. 

O rază jucăuşă NOIEMBRIE 

2014 17 

Bucuria lecturii 

Mail prin internet 

Mesaje, în mod discret, 

Am primit prin internet. 

Inserate-n poezie, 

Le trimit cu bucurie 

Pretutindeni, ca „ăi mici” 

Româneşte să citească, 

Isteţi să se dovedească! 

Nu daţi buzna, măi pitici! 

Invitaţie vă fac, 

Numai de vă e pe plac: 

Treceţi iute şi la scris! 

E mai greu – nimic de zis – 

Rândurile în catrene 

Nu admit nici somn, nici lene. 

Exersaţi acum şi voi 

Totul într-un ritm vioi! 

Când număr anii (nouă ori şapte!), 

Oftez adânc, dar glasuri, şoapte 

Pătrund în sufletu-mi uimit, 

Inocent şi fericit, 

Lumina-n valuri line-l scaldă, 

Aşa că în privirea caldă 

Revine-o jucăuşă rază, 

Inima - încă tânără, vibrează, 

Aceasta-i ceea ce contează! 

Invitaţie la scris 

Ţara-casă urme lasă 

Ţine minte, nu-i de şagă, 

Am în casă o ţară-ntreagă: 

România noastră dragă! 

Asta-i vorba ce ne leagă. 

Cântecul de dor şi jale 

Are culmile domoale 

Să le urce bucuroşi 

Ăi de vin din moşi-strămoşi. 

Unde-ai fi pe harta lumii, 

Rosteşte în graiul mumii: 

Mamă, casă, pâine, dor... 

Este-atâta de uşor! 

Liniştit, la tine-n casă 

Adu vorba cea frumoasă 

S-o laşi sfântă moştenire! 

Ăsta-i lucrul ce-ţi stă-n fire! 

Completează titlurile careurilor scriind cuvintele 

descoperite pe verticala AB a fiecărui careu: 

Ţese vorbe pe alese! 

E-un covor cu pătrăţele; 

Ţese litere în ele! 

Nu oricum, ci-n mod corect 

Ca lucrul să aibă-efect! 

Litere mari de tipar 

De sub creionul tău apar 

În cuvinte potrivite, 

De prin textele citite, 

Pe orizontală scrise, 

La numerele precise. 

Atenţie! Pe verticală, 

Marcată AB pe coală, 

Câte un cuvânt anume 

Vei citi şi îl vei pune 

Chiar în titlul ce e scris 

Cu acel cuvânt omis. 

Căsuţa-i minusculă, 

Litera-i majusculă, 

Jocu-i plăcut şi uşor 

Să lucrezi cu drag şi spor! 

1 

2 

3 

4 

5 

6 

7 

8 

9 

„Ăi mici”..................... să citească! Sfântă .................................. 

A 

B 

1. Am primit prin ........................ 

2. Inserate-n ................................ 

3. Le .......................... cu bucurie 

4. ........ ..............................vă fac 

5. Rândurile în ............................ 

6. .......................................... iute 

7. Şi la ........................................ 

8. Totul într-un ................... vioi! 

9. ............................ acum şi voi! 

(Mail prin internet) 

1 

2 

3 

4 

5 

6 

7 

8 

9 

A 

B 

1. Ţine ........................, nu-i de şagă 

2. ................................noastră dragă 

3. ........................... în graiul mumii 

4. Unde-ai fi pe ...................... lumii 

5. Mamă, casă, ........................, dor 

6. ................................ de dor şi jale 

7. Are ............................... domoale 

8. Să le urce...................................... 

9. Ăsta-i lucrul ce-ţi stă-n ................ 

(Ţara casă urme lasă)

18 NOIEMBRIE 

2014 

Depresia - Boala secolului 

Peste 350 de milioane de 

persoane din întreaga lume 

şi peste 2 milioane de români 

suferă de depresie, iar numărul 

persoanele care intră în 

depresie este într-o creştere 

alarmantă, se arată într-un raport 

al Organizaţiei Mondiale 

a Sănătăţii. 

Factorii declanşatori ai 

„bolii secolului”, în opinia 

specialiştilor, sunt diferiţi în 

prezent faţă de acum câteva 

decenii. La ora actuală, dificultăţile 

economice, şomajul, 

catastrofele şi conflictele pot 

creşte semnificativ riscul de 

depresie. 

Netratată la timp, depresia 

poate duce la sinucidere, iar 

anual numărul persoanelor 

care au ales să-şi pună capăt 

zilelor ajunge la un million, în 

lume. În acest context, psihologii 

trag un puternic semnal 

de alarmă şi consideră că un 

tratament aplicat din timp poate 

opri boala să escaladeze în 

forma sa cea mai gravă - dorinţa 

de sinucidere sau chiar 

sinuciderea. 

Tinerii de azi, mai depresivi 

decât tinerii de ieri 

Specialiştii afirmă că tinerii 

din ziua de azi sunt mai depresivi 

faţă de tinerii din generaţiile 

trecute, deoarece factorii 

declanşatori din actualitate 

sunt mai mulţi, mai variaţi şi 

mai elevaţi (ţin de satisfacerea 

unor nevoi mai sofisticate). 

„Tinerii de azi se confruntă 

cu efectul unei rate crescute a 

divorţurilor, cu efectul plecării 

părinţilor la muncă în străinătate, 

cu încercarea aproape 

disperată câteodată de a fi la 

înălţimea cerinţelor societăţii 

de consum - haine de fi rmă, 

telefoane deştepte, tot ce acum 

este apreciat şi înainte nici 

măcar nu exista”, afirmă psihologul 

Mihaela Sârbu, preşedintele 

Centrului de consiliere 

şi educare pentru sănătate. 

Alţi factori declanşatori ai 

depresiei în rândul tinerilor, pe 

care specialiştii i-au identificat 

sunt explozia de tehnologie şi 

de concepţii exportate, coroborate 

cu timpul din ce în ce 

mai puţin pe care părintele îl 

acordă copilului, lipsa de mişcare 

şi de activităţi sănătoase, 

monotonia etc. – „toate acestea 

duc inevitabil la stres, anorexie, 

comportamente bizare, 

consum de droguri şi alcool 

şi, evident, la depresie, iar numărul 

de sinucideri în rândul 

tinerilor a crescut alarmant 

şi numărul celor care intenţionează 

să întreprindă acţiuni 

pentru combaterea fenomenului 

nu acoperă nevoile reale. 

De asemenea, lipsa unui mediu 

stabil si sănătos în familie, 

lipsa de comunicare directă 

(nu prin intermediul mijloacelor 

indirecte- Facebook, etc), 

slaba acoperire a nevoilor de 

bază - alimentaţie sănătoasă, 

mişcare, chiar şi micile 

articole vestimentare care ne 

oferă mici bucurii, lipsa sau 

slaba exprimare afectivă - 

prin gesturi ale apropiaţilor, 

duc inevitabil la nemulţumiri 

şi acumulează frustrări care 

dacă nu sunt manifestate sau 

conştientizate se transformă 

în simptome fi zice, comportamentale 

şi instabilitate emoţională”, 

adaugă psihologul 

Mihaela Sârbu. 

Cum ne dăm seama când 

cineva intră în depresie şi ce 

trebuie să facem? 

Semnele unei depresii sunt 

vizibile şi se împart pe categorii. 

“Principalele simptome 

- uşor de observat, dacă 

suntem atenţi sunt: modifi cări 

în dispoziţia afectivă - apare 

tristeţea, apatia, iritabilitatea, 

Sfaturi utile 

Un român din zece suferă de depresie 

Tinerii de azi, mult mai depresivi decât tinerii de ieri 

izolarea socială, pierderea 

interesului pentru orice activitate, 

pierderea interesului 

pentru activitatea sexuală, 

nimic nu ne mai bucură şi nu 

ne mai produce placere sau 

stârneşte interes. Dacă suntem 

atenţi unul la celălalt se 

vede, se simte. Persoana care 

se apropie de depresie sau are 

deja una, nu se mai îngrijeşte, 

nu îşi mai schimbă hainele, 

nu mai face duş, mănâncă 

mai mult decât de obicei, sau 

nu are poftă de mâncare, apare 

insomnia sau hipersomnia. 

În majoritatea cazurilor, oamenii 

neavând informaţiile 

necesare, încep sa meargă pe 

la toţi medicii, crezând ca sunt 

bolnavi - pentru că apar simp- 

Crize de gelozie, prea multe 

bârfe, posesivitatea excesivă 

a unuia dintre parteneri. 

Iată doar câteva dintre greşelile 

care pot duce la destrămarea 

unei frumoase poveşti de 

iubire. 

Prea multe critici 

Fiecare îşi doreşte de la 

partenerul său tot ce e mai 

bun, însă nu este bine să îţi 

critici mereu jumătatea. Aceste 

comentarii nu fac altceva 

decât să îi erodeze mândria de 

sine şi personalitatea şi să îi 

spună că nu este îndeajuns de 

bun(ă) pentru tine. Dacă totuşi 

e un dezastru ce trebuie reparat, 

este indicat să petreceţi 

foarte mult timp împreună, 

iar în 80% din cauze să aduci 

laude. Cele 20% formate din 

critici nu vor mai fi astfel atât 

de evidente. 

Schimbări bruşte de stare 

Acum râzi, acum suspini. 

Te recunoşti? Chiar dacă aceste 

lucruri sunt rezultatul vieţii 

agitate pe care o trăim în fietome 

fi zice - somatizări noi le 

spunem. Nu îşi dau seama că 

au depresie, iar dacă au norocul 

să întâlnească un medic 

care să-i trimită la psiholog, 

zic că nu sunt nebuni sau că 

depresia este un fason. Este un 

cerc vicos”, explică psihologul 

Mihaela Sârbu. 

Primii paşi pe care trebuie 

să îi urmăm pentru a ajuta o 

persoană care a intrat în depresie 

este să îi asigurăm că 

nu sunt singuri în tot acest 

proces, să îi acceptăm fără să 

îi criticăm, să le oferim afecţiune 

şi atenţie, să petrecem 

timp cu ei, cu multă răbdare şi 

blândeţe, ne sfătuiesc specialiştii. 

„Este nevoie şi de ajutorul 

unui specialist, câteodată 

ei trebuie să pornească cât mai 

urgent, prin ample campanii 

de informare în mass-media, 

în şcoli şi în licee, accesibile 

sau chiar gratuite. Psihologii 

din toată ţara ar trebui să ia 

parte la aceste acţiuni de responsabilizare 

socială şi să îi 

înveţe pe copii şi părinţi cum 

să recunoască, cum să prevină, 

cum să trateze şi cum să ajute 

persoanele care, din varii motive, 

intră în depresie. 

*** 

Persoană de contact: 

Mihaela Sârbu - Psiholog 

Telefon: 0040/745053342 

E-mail: mihasir@yahoo.com 

Transmite: 

Drd. Tănase Tasenţe - Director 

General/Plus Communication 

Obiceiuri care pot dăuna relaţiei tale 

care zi, nu-i aşa că te deranjează 

şi pe tine? Ia gândeştete 

la partenerul de viaţă. Este 

un calvar să trăieşti alături de 

o persoană care este mai tot 

timpul tristă. Dacă te înscrii 

în această descriere, ia repede 

măsuri - fii o persoană veselă, 

chiar dacă nu ai tot timpul motive 

şi astfel vei deveni o companie 

plăcută, a cărei prezenţă 

va fi dorită. 

Prea multe bârfe 

A împărtăşi din când în 

când prietenilor amănunte din 

viaţa ta sentimentală nu este 

un lucru rău, însă dacă faci 

asta foarte des este o problemă. 

De asemenea, nu este bine 

nici dacă îţi implici rudele în 

certurile voastre din cuplu. 

Cum se spune, rufele trebuie 

spălate în familie. Data viitoare 

când ai o presimţire că, de 

exemplu, te înşală sau te minte, 

nu pune mâna pe telefon 

să îţi suni amicii sau mama. 

Rezistă tentaţiei, aşteaptă momentul 

potrivit şi mai bine 

chiar de tratament medicamentos. 

Este foarte important 

să îi motivăm, să fim sportivi, 

pozitivi, prezenţi, disponibili şi 

deschişi. Este foarte important 

să ştie că depresia se vindecă, 

se ameliorează, se tratează”, 

afirmă Mihaela Sârbu, psiholog 

- psihoterapeut. 

Nu există niciun program 

guvernamental care să prevină 

şi să combată depresia 

„Deocamdată nu cred că 

există un program guvernamental 

care să combată acest 

îngrijorător flagel, deşi este 

mare nevoie de el”, declară 

psihologul Mihaela Sârbu. 

Specialiştii sunt de părere că 

aceste proiecte naţionale menite 

să lupte împotriva depresipoartă 

o discuţie cu jumătatea. 

Purtare melodramatică 

Ţipi la el/ea ori de câte ori 

te superi, îl/o ameninţi că pleci 

şi nu te mai întorci, îi ştergi 

numărul de telefon din agendă 

şi alte asemenea scene? 

Dacă da, atunci ar fi bine ca, 

înainte de a te avânta în astfel 

de purtări teatrale, să evaluezi 

situaţia, să vezi dacă într-adevăr 

merită scandalul. Dacă o 

faci doar ca să te descarci de 

tensiunea acumulată, mai bine 

petreci un moment de singurătate, 

faci exerciţii de respiraţie 

şi apoi te desfăşori. Totuşi, 

este indicat să o faci cu mult 

tact. Nimeni nu este obligat să 

îţi suporte ieşirile. 

Comportament mămos 

Îţi cocoloşeşti mereu partenerul 

de viaţă şi nu îl laşi 

să aibă iniţiative? Nu e bine 

deloc. Atunci când nu îi laşi 

spaţiu pentru pasiunile sale, 

pentru a ieşi din când în când 

cu prietenii, îi spui să nu doarmă 

sau să mănânce când are 

chef şi, în general, când eşti 

posesiv(ă), îl/o poţi pierde definitiv. 

Nimeni nu vrea să se întoarcă 

la mama. Dacă totuşi nu 

poţi rezista unui astfel de comportament 

este bine să îi oferi 

dreptul de a alege. În loc să îi 

spui ce să facă şi ce nu, este 

mai bine să îi sugerezi că tu ai 

vrea un anumit lucru, dar fără 

a folosi un ton autoritar. 

Prea mult timp împreună 

A fi cât mai mult timp împreună 

cu jumătatea este un 

lucru cât se poate de plăcut. 

Dar, prea mult? Dependenţa 

nu este bună, asta e clar, în 

special în cazul bărbaţilor, care 

au nevoie de mai mult spaţiu 

decât femeile şi nu le place să 

aibă pe cineva „agăţat” de ei. 

Rămâi bărbatul independent 

sau rămâi femeia puternică de 

dinainte de relaţie, iar el/ea te 

va aprecia. Acest lucru nu înseamnă 

să îţi neglijezi familia, 

dar vă oferă şansa de a nu vă 

plictisi niciodată unul de altul. 

Crize de gelozie 

Cine le doreşte? Te surprinzi 

căutându-i prin buzunare, 

prin telefon, în portofel şi 

vrei să ştii tot ce face în timpul 

cât nu e cu tine? În acest caz 

te afli pe o pantă foarte abruptă 

şi periculoasă, care nu duce 

la nimic bun. Dacă partenerul 

tău de viaţă nu a făcut sau nu 

a spus nimic ce poate fi interpretat 

drept o dovadă clară, renunţă 

la suspiciuni şi poartă-te 

cât mai normal. Dacă observă 

că bănuieşti mereu ceva, se va 

ascunde de tine. Arată-i cât de 

mult îl/o iubeşti, asigură-te că 

are tot ce îi trebuie în căminul 

vostru şi discutaţi cât mai 

mult. 

Te laşi pe-o ureche 

I-ai câştigat inima, ţi-ai 

atins scopul de a fi cu el/ea, 

şi acum laşi totul să vină de 

la sine, spunându-ţi că nu mai 

ai de ce să mai faci eforturi? 

Este o atitudine greşită, pentru 

că partenerului tău de viaţă sigur 

îi place în continuare să fie 

„agăţat” şi cucerit prin diverse 

metode, chiar dacă sunteţi 

împreună sau chiar căsătoriţi. 

Aşadar, nu fi leneş/ă în relaţie 

şi menţine flacăra aprinsă.

Pachetele pentru 5 oraşe 

costă sub 400 euro 

Roma, Istanbul şi Madrid 

sunt cele mai ieftine destinaţii 

din străinătate în care românii 

îşi pot petrece Revelionul de 

anul acesta, preţurile pentru 

un city break în acea perioadă 

pornind de la 282 euro, potrivit 

celui mai mare portal de turism 

online din România, Vola.ro. 

„În acest moment, preţurile 

pentru toate pachetele noastre 

de Revelion sunt cu aproximativ 

10% mai mici decât cele de anul 

trecut, fapt datorat introducerii 

mai multor curse low cost, dar 

şi a ofertelor de early booking 

pe care le punem la dispoziţia 

clienţilor”, a declarat Ioana 

Bălănescu, Manager Turism 

Vola.ro. 

Preţul de 282 euro de persoană 

este disponibil pentru Roma 

şi include transport cu avionul, 

4 nopţi de cazare în perioada 30 

decembrie – 3 ianuarie şi asigurare 

medicală. Următorul în top 

este Istanbulul, unde acelaşi tip 

de pachet poate fi cumpărat cu 

346 euro de persoană. Cu puţin 

peste 350 euro sunt disponibile 

destinaţii precum Madrid, 

Atena sau Amsterdam, unde 

pachetul de Revelion are preţuri 

de 351 euro, 360 euro, respectiv 

380 euro, în care sunt incluse 

biletul de avion, cazare pentru 4 

nopţi şi asigurarea medicală. 

Destinaţiile preferate de români 

pentru Revelionul trecut 

au fost Roma, Viena şi Paris. Iar 

vestea bună este că, potrivit aceluiaşi 

studiu Vola.ro, ultimele 

două destinaţii au preţuri chiar 

mai accesibile decât în 2013. 

Astfel, anul acesta cei care decid 

să călătorească la Paris de 

Revelion vor plăti aproximativ 

460 euro de persoană, iar pentru 

Viena 413 euro. 

Pentru turiştii români care 

preferă să aleagă o destinaţie 

exotică şi luxoasă, cea mai populară 

alegere este Dubai, unde 

sunt disponibile pachete cu bilet 

Turism NOIEMBRIE 

2014 19 

Topul celor mai ieftine 

destinaţii externe de Revelion 

de avion şi 7 nopţi de cazare 

la hotel de 5 stele, de la 1.200 

euro de persoană. „Anul acesta 

ne aşteptăm la o creştere cu cel 

puţin 20% a cererii pentru city 

break-uri de Revelion în afara 

ţării, iar din cifrele de până 

acum Roma, Viena şi Dubai 

sunt cele mai solicitate destinaţii, 

trend care s-a observat încă 

de anul trecut”, a mai declarat 

Ioana Bălănescu. 

Turiştii care preferă să petreacă 

Revelionul în oraşe din 

străinătate au în general între 

25 şi 35 de ani şi aleg această 

varianta datorită raportului preţcalitate 

pe care marile capitale 

europene îl oferă, şi nu în ultimului 

rând datorită preţurilor, 

care deşi includ transport cu 

avionul, sunt totuşi de cele mai 

multe ori mai mici decât cele 

pentru petrecerea Revelionului 

în ţara noastră. 

Vola.ro este cea mai mare 

agenţie de turism online din 

România, având, încă de la înfiinţare, 

o dinamică explozivă, 

atât ca cifră de afaceri, cât şi 

ca număr de angajaţi şi clienţi. 

Vola.ro deserveşte persoane fizice 

sau companii, oferind servicii 

complete de turism: bilete de 

avion de linie şi low-cost, rezervări 

hoteluri, city break-uri, 

vacanţe, asigurări medicale de 

călătorie şi servicii de rent-a-car. 

Vola.ro a înregistrat anul trecut 

o cifră de afaceri de 107.4 

milioane de lei. 

Vola.ro este prima companie 

din România care a fost clasată 

pe primul loc, pentru trei ani 

consecutivi, în topul Deloitte 

Technology Fast 50, în Europa 

Centrală. Performanţa a fost 

realizată în urma unei creşteri a 

venitului de 57 de ori, în ultimii 

trei ani. 

Pentru mai multe informaţii vă 

rugăm să accesaţi www.vola.ro. 

Corespondenţă: departamentul 

de presă Vola.

20 

NOIEMBRIE 

2014 

Pălinca de Turţ 

Cultura pomilor fructiferi 

este o veche îndeletnicire, iar 

fabricarea distilatelor naturale 

din fructe ca activitate industrială 

are o istorie îndelungată 

în ţara noastră. 

Tehnologia de obţinerea 

ţuicii, rachiurilor naturale sau 

a pălincii are secretele ei care 

s-au transmis din generaţie în 

generaţie prin practică şi prin 

viu grai, păstrate cu multă 

stricteţe fără a fi împărtăşite şi 

altora în scris. Se poate afirma 

că, mai mulţi deţin cunoştinţe 

referitoare la consumul şi 

efectele lui şi mai puţin la partea 

de tehnologie. 

Pălinca este „una din cărţile 

de vizită” a acestor meleaguri 

şi „unul din cei mai buni 

ambasadori” care a trecut de 

mult graniţele României în 

genţile şi sacoşele diplomaţilor 

cutreierând toate meridianele 

lumii. Despre această 

băutură s-a scris foarte puţin 

cu toate că, ea însoţeşte omul 

pe parcursul existenţei sale, 

de la naştere până la moarte în 

diferite ocazii, de unde şi zicala: 

”bea omul la supărare şi la 

bucurie mare”. 

Ţuica, pălinca, horinca, ginarsul, 

rachiul, reprezintă denumiri 

de băuturi distilate din 

fructe urmate uneori de redistilarea 

acestora utilizându-se 

în procesul de producţie şi separarea 

de fracţiuni. În partea 

de nord-vest a ţării se utilizează 

denumirea palincă, în Ţara 

Maramureşului horincă, în 

centrul Transilvaniei ginars şi 

în restul ţării ţuică, răchie, etc. 

La noi în ţară există vechi 

tradiţii de obţinere a ţuicii şi 

rachiurilor naturale în foarte 

multe areale în care distilatul 

devine o adevărată carte de vizită 

pentru acestea. 

Acest produs este prezent în 

viaţa omului de la naştere până 

la moarte pentru a celebra cum 

se cuvine principiul concret de 

izbândă sau eşec din viaţa fiecărui 

individ, prin el se face 

manifest sufletul omenesc din 

această parte a lumii, prin el 

părinţii şi strămoşii noştri şiau 

cântat „bucuria şi amarul”. 

Oaspeţi de seamă care au 

vizitat aceste meleaguri pe 

lângă pâine şi sare sunt întâmpinaţi 

de localnici şi cu un pă- 

hărel din mirifica licoare. 

Prepararea distilatelor din 

fructe are o veche tradiţie în 

ţara noastră şi a constituit o 

activitate de bază pentru mulţi 

locuitori din diferite zone pomicole. 

În România producerea distilatelor 

din fructe şi subproduse 

vinicole are tradiţii foarte 

vechi. Se pare că pentru prima 

dată se fac menţiuni despre 

prepararea ţuicii pe teritoriul 

locuit de români în anul 1570, 

în localitatea Turţ din judeţul 

Satu Mare. 

Pălinca sau ţuica este o băutură 

alcoolică cu tăria de cel 

puţin 50% vol., obţinută prin 

fermentarea fructelor şi dublă 

distilare, fără adaos de zahăr, 

de arome sintetice, coloranţi, 

spirt sau alte ingrediente. Aroma 

pălincii este cea a fructelor 

din care provine iar tăria din 

alcoolul rezultat în urma fermentării 

glucidelor din fructe. 

Pălinca este o băutură tradiţională 

din nord-vestul Transilvaniei. 

În această zonă ea mai 

este cunoscută şi sub denumirea 

de ţuică (ţuică de Oaş, 

ţuică de Zalău etc.), turţ sau de 

horincă. 

Denumirea de ţuică este 

întâlnită numai în ţara noastră, 

deci este un produs autohton. 

Ţuica care se produce în celelalte 

areale din ţara noastră 

se deosebeşte de cea din zona 

de nord-vest a Transilvaniei, 

îndeosebi prin tăria alcoolică 

mai mică (20-40%vol.alcool). 

Pălinca, horinca, ţuica cât 

şi rachiurile din fructe, fiind 

considerate pe bună dreptate 

băutură tradiţională nu trebuie 

să lipsească de la nici o masă 

cu specific românesc. Ca băutură 

tradiţională şi naţională 

pălinca a depăşit graniţele ţării 

şi este mult apreciată de străini. 

Deşi tehnologia de obţinere 

a băuturilor tradiţionale din 

această zonă nu diferă prea 

mult, sortimentele obţinute 

capătă personalitate şi caracteristici 

specifice materiei prime 

din care provin şi măiestriei 

producătorului în urmărirea şi 

dirijarea procesului de distilare 

a borhotului. 

Dintre băuturile tradiţionale 

din această zonă cele mai 

cunoscute sunt turţul şi pălinca 

(ţuica de Oaş). Ele, spun 

turţenii, „se beau din pahare 

mici, brumate, într-o înghiţitură 

dacă te ţin bojocii şi stinse 

cu apă rece de izvor, sau în înghiţituri 

mici degrabă alinate, 

dacă ai palatul sensibil”. Se 

spune că paharul trebuie băut 

până la fund înainte de a fi pus 

pe masă pentru că altfel, aduce 

ghinion gazdei, mai ales în casele 

cu fete de măritat. 

Turţul este băutura alcoolică 

tradiţională, cu tăria de 

50%vol., specifică localităţii 

Turţ şi satelor componente din 

judeţul Satu Mare. Turţul se 

obţine din fermentarea prunelor 

şi dublă distilare, urmată 

de o învechire în vase de stejar 

timp de 2 ani. Materia primă 

o constituie prunele provenite 

de la populaţiile locale, îndeosebi 

populaţia de prun Peneghei 

(numite de localnici şi 

Nemţeşti sau Turţeşti), precum 

şi o serie de soiuri cultivate, 

vechi sau noi. 

Pălinca Oaş are aceeaşi 

tehnologie ca şi turţul numai 

că diferă arealele de obţinere. 

În afară de prunele Peneghei, 

ca materie primă se mai folosesc 

şi alte populaţii de prun. 

Dintre acestea cele mai importante 

sunt: Coucine, foarte 

răspândită pe toate dealurile 

şi colinele din Ţara Oaşului, 

La acestea se adaugă prunele 

Albuţe şi Mărghite. Are tăria 

alcoolică de 49-50%. 

Pălinca, ţuica ori horinca 

au fost şi sunt prezente în viaţa 

locuitorilor de pe aceste meleaguri 

însoţindu-i de la naştere 

până la moarte. Părinţii, 

moşii şi strămoşii şi-au cântat 

„bucuria şi amarul”, marcând 

satisfacţia izbândii sau tristeţea 

eşecului alături de un pahar 

de palincă. 

Pălinca face ca oamenii să 

se simtă bine, creează o ambianţă 

plăcută la botez, la nuntă, 

la aniversări şi chiar la pomana 

porcului în Ajun de Crăciun. 

Prin calitatea ei, „după un 

pahar” de palincă, gândul ne 

duce la toamnele însorite cu 

parfumul fructelor coapte şi 

mirosul plăcut al borhotului 

intrat în fermentaţie în căzile 

de lemn de sub şoproanele 

caselor, care se îmbină cu cel 

al fânului cosit de pe pantele 

domoale şi adunat în căpiţe 

„Oamenii de acasă” 

Un proiect inovator de servicii pentru cei dragi rămaşi acasă 

Tradiţii 

Cuvântul, onoarea şi paharul 

de horincă sunt mai presus 

de orice document scris 

De curând, s-a lansat la 

Bruxelles Programul Social 

„Oamenii de acasă”, un proiect 

iniţiat din dorinţa de a 

veni în sprijinul românilor 

din diaspora care doresc să 

se îngrijească cât mai bine de 

cei dragi rămaşi acasă, oferindu-le 

o serie de servicii de 

asistenţă socială, monitorizare 

medicală şi integrare ocupaţională 

prin intermediul echipei 

„ Oamenii de acasă”. Aceste 

servicii se pot cerceta în amănunt 

pe www.oameniideacasa. 

ro, împreună cu toate detaliile 

de accesare a lor. 

Proiectul pilot va demara 

săptămâna aceasta la Satu 

Mare (comuna Turţ), principalii 

parteneri iniţiali implicaţi 

fiind Protopopiatul Ortodox 

Român Valonie - Bruxelles, 

Primaria Turţ, Inspectoratul 

pentru Situaţii de Urgenţă 

Satu Mare, Centrul Medical 

de Permanenţă Turţ, Parohia 

Ortodoxă „Sfinţii Mihail şi 

Gavril” Turţ. 

Înregistrându-se multe 

cereri pentru a implementa 

proiectul şi în alte localităţi 

din ţară (judeţe precum Iaşi, 

Botoşani, Bacău, Constanţa, 

Dâmboviţa, Vâlcea, Alba, 

Bistriţa, Sălaj, Maramureş) recomandăm 

tuturor doritorilor 

să trimită un e-mail cu subiectul 

„Cerere înscriere [nume 

localitate]” pe adresa office@ 

oameniideacasa.ro, deoarece 

pentru a demara implementarea 

într-o nouă localitate, procedurile 

Programului prevăd 

obligativitatea înregistrării a 

minimum 10 beneficiari din 

aceeaşi localitate. 

Pentru cei care nu au coale 

Oaşului, ale Lăpuşului, ori 

de pe pantele mai abrupte ale 

Clujului sau ale Zalăului. 

Pălinca şi horinca le întâlnim 

în colindele de Crăciun, 

Anul nou, ori la cei care merg 

cu ploguşorul, precum şi la 

horă în ţipuriturile oşenilor. 

Cu ea sunt cinstiţi musafirii şi 

oaspeţii care trec prin aceste 

locuri. Pălinca era şi este prezentă 

la bâlciuri ori la piaţă 

unde se fac diferite tranzacţii. 

Bâlciul este o piaţă în care oamenii din sate foarte bine 

definite vin să cumpere sau să 

vândă diferite bunuri. Când se 

face o înţelegere, se bea aldămaşul, 

un pahar de palincă sau 

horincă, simbol al înţelegerii 

reciproce. Trebuie menţionat 

că „moroşenii nu foloseau şi 

nu folosesc nici în zilele noastre 

vreo hârtie pentru a avea a 

susţine înţelegerile comerciale”, 

cuvântul, onoarea şi paha- 

rul de horincă sunt mai presus 

de orice document scris. 

Documentare: Producerea băuturilor 

alcoolice tradiţionale 

în ţara pălincii (N. Pomohaci, I. 

Cioltean, D. Modoran, A. Popa, 

A. Bunea, Luminiţa Vişan, I. 

Chioran) 

Foto: Dan Gherman 

Material realizat de Prof. Andra 

Mateescu Gutiérrez - Spania 

pii, rude, sau pe altcineva 

să-i îngrijească, „Oamenii 

de acasă” vizează încheierea 

de parteneriate sociale cu diverse 

alte ONG-uri, organizaţii 

umanitare, parohii etc., 

din ţară sau din străinătate, 

care au disponibilitatea de a 

participa la subvenţionarea 

acestor servicii de îngrijire 

a unor persoane vulnerabile 

(costul lunar poate varia 

între 50 şi 100 Euro pentru 

o persoană luată în îngrijire 

- în funcţie de pachetul de 

servicii ales). 

În acest sens, luni, 20 

Octombrie, s-a parafat la 

Bruxelles primul parteneriat 

social de acest tip, prin care, 

„Centre d’Action Sociale 

Anastasia” Bruxelles va finanţa 

lunar îngrijirea a 10 seniori, 

aleşi pe baza unor criterii sociale 

stabilite prin protocolul de 

parteneriat. „Oamenii de acasa” 

invită pe toţi cei care au dorinţa 

şi posibilitatea, să se alăture 

acestui demers, pentru a alina 

suferinţa cât mai multor români 

rămaşi în grija nimănui. 

Pentru relaţii suplimentare 

putem fi contactaţi la numărul 

de telefon 0040/760702020, pe 

e-mail office@ oameniideacasa. 

ro sau la sediu: Centrul de 

Permanenţă Turţ, Piaţa Eroilor 

nr.247 (Jud. Satu Mare).

Reţetele Annei NOIEMBRIE 

2014 21 

Ciorbă de fasole 

din Banat 

Ingrediente: 

•300 g fasole albă uscată 

•4 cartofi 

•1-2 cepe roşii 

•1 morcov 

•1-2 ardei 

•500 ml suc de roşii 

•1 linguriţă boia iute 

•300 g cârnaţi de casă picanţi 

•2 legaturi pătrunjel proaspăt 

•1 linguriţă ulei de floareasoarelui 

Mod de preparare 

Se lasă fasolea la înmuiat 

în apă călduţă, timp de 3-4 

ore. Se scoate din apă şi se 

pune să fiarbă în câteva ape, 

până elimină toxinele. 

După ce s-a fiert, se scoate 

din apă şi se lasă în sită să se 

scurgă. Separat, se curăţă ceapa, 

ardeii, morcovul şi cartofii. 

Se taie cubuleţe, ca pentru ciorbă 

şi se înăbuşe câteva minute 

în uleiul de floarea-soarelui. 

Se adaugă aproximativ 2 

litri de apă şi se pun să fiarbă 

la foc mediu, acoperite cu un 

capac. În acest timp, se taie 

cârnaţii felii şi se călesc în sucul 

propriu. 

După ce au fiert legumele, 

se adaugă sucul de roşii, 

sarea, piperul, boiaua iute, se 

mai lasă să clocotească 10 minute 

şi se serveşte cu bucăţile 

de cârnaţi şi pătrunjel proaspăt 

tocat mărunt. 

Pui cu gutui 

la cuptor 

Ingrediente: 

•4 fileuri de piept de pui sau 

pulpe 

•sare, piper 

•2 gutui potrivite 

•2 linguri unt 

•1 lingură ulei 

•250 ml. supă de pui 

•150 ml. vin alb sec 

•200 ml. smântână 

•fire de cimbru pentru ornat 

Mod de preparare: 

Se spală carnea, se şterge, 

se sărează şi se piperează. Se 

spală gutuile şi se elimină 

cotoarele. Cu instrumentul 

special, cu gaură în mijloc ar 

fi ideal ca să obţineţi rondele 

de gutui, dar dacă nu aveţi, 

scoateţi cotoarele cu un cuţit 

şi tăiaţi gutuile în felii potrivite. 

Într-o tigaie se încinge 1 

lingură unt şi uleiul. Se prăjeşte 

carnea pe o singură faţă, 

până ce se rumenesc. Se întorc 

apoi, şi se prăjesc şi pe partea 

cealaltă. Se dau la cuptor, 

pentru cca. 15 minute. Se lasă, 

acoperit, în cuptor până când 

pregătim sosul şi gutuile. 

Se călesc feliile de gutui, 

în lingura de unt rămasă, timp 

de 5-8 minute pe ambele feţe. 

După ce se înmoaie, se scot şi 

se păstrează la cald. 

Se pun la fiert supa de 

pui şi vinul şi se înglobează 

smântâna. Se lasă să fiarbă 

până ce sosul îşi reduce puţin 

volumul. Se potriveşte după 

gust cu sare şi piper. 

Se toarnă sosul peste carnea 

din vas, împreună cu inelele 

sau feliile de gutui şi se 

lasă la cuptor, în vasul neacoperit, 

pentru încă 8-10 minute. 

Se serveşte cu sos, felii de 

gutui şi o garnitură suplimentară 

de piureu de cartofi 

Prăjitură cu dovleac 

Pentru aluat 

•250 g făină 

•1 linguriţă praf de copt 

•30 g zahăr pudră 

•70 g nuci 

•125 g unt 

•2 linguri lapte 

•făină şi grăsime pentru tapetat 

tava 

•puţină sare 

Pentru umplutură 

•700 g dovleac (pulpă fără seminţe) 

•100 ml frişcă 

•50 g zahăr pudră 

•1 linguriţă scorţişoară 

•zeamă de la o lămâie 

Pentru glazură 

•80 g făină 

•80 g zahăr tos 

•30 g nuci măcinate 

•60 g unt sau margarină 

Preparare 

Prăjitura cu dovleac nu 

trebuie să-ţi lipsească de pe 

masă toamna. Reţeta este rapidă 

şi ieftină. 

Se pune într-un bol făina, 

se face o adâncitură în mijloc 

şi se pun toate ingredientele. 

Se amestecă bine până se obţine 

o cocă uşor de modelat 

şi se bagă la frigider pentru 

aproximativ o oră. 

Între timp se pregăteşte dovleacul. 

Se taie bucăţi mari şi 

se pune la fiert cu apă şi puţină 

sare. După ce s-a fiert, se 

scoate din apă şi se lasă să se 

scurgă. Se zdrobeşte cu telul 

sau cu blenderul şi se amestecă 

cu frişca, zeama de lămâie 

şi scorţişoara. 

Se tapetează forma cu unt şi 

cu făină, se dă drumul la cuptor 

la o temperatură de 180 ºC, se 

întinde coca pe formă, se pune 

umplutura şi se bagă la cuptor. 

Se pregăteşte şi glazura 

din aluat fraged. Se amestecă 

toate ingredientele şi se formează 

un aluat care se dă pe 

răzătoare. Se scoate plăcinta 

din cuptor şi se presară aluatul 

ras pe toată suprafaţa, apoi 

se mai bagă în cuptor aproximativ 

15 minute. După ce se 

scoate din cuptor, prăjitura cu 

dovleac se lasă să se răcească 

şi se pudrează cu zahăr.

22 

NOIEMBRIE 

2014 

Corina Simionescu Hudgens 

Medic terapeut – Norwich/ Anglia 

2014 Terapia verde 

Nu ameţeşte, dar aduce 

arome unice şi sănătate din 

belşug. Ameliorează circulaţia 

sangvină, ţine cancerul 

deoparte, menţine sănătatea 

celulelor şi blochează parţial 

evoluţia maladiei Alzheimer. 

Mustul, vedeta toamnei, este 

ideal şi celor care suferă de 

constipaţie sau formaţiuni tumorale 

benigne. 

Este revitalizant şi antiseptic 

Potrivit unei legende din 

Orient, la început, mustul a 

fost considerat… otravă. Se 

spune că în perioada regelui 

persan Djemshid, după ce 

strugurii au fost storşi, mustul 

a fost aşezat în vase mari ce 

au fost depozitate în pivniţa 

regală. Cum mustul a început 

să fermenteze, sclavii care-l 

beau pe furiş s-au intoxicat 

cu dioxid de carbon. S-a creat 

astfel ideea că mustul e otrăvitor, 

iar regele a ordonat să 

fie consumat doar de prizonierii 

condamnaţi la moarte. 

Întâmplarea a făcut ca un 

sclav care dorea să se sinucidă 

să bea mai multe pahare cu 

must, aşteptându-şi sfârşitul. 

Rezultatul a fost uimitor, 

bărbatul trezindu-se dimineaţa 

plin de vigoare. Uimit de 

cele petrecute, regele însuşi 

s-a hotărât să guste din licoare 

şi a înţeles ce bogăţie are la 

îndemână. Mustul a fost ridi- 

cat atunci la gradul de medi- 

camentul regelui. Mai târziu, 

renumiţi medici ai Antichităţii 

au prescris licoarea ca revitalizant 

şi antiseptic, fiind convinşi 

că mustul e mai sănătos 

decât apa. 

Întăritor de excepţie pentru 

convalescenţi 

O altă titulatură dată mustului 

a fost cea de lapte vegetal, 

datorită celor 900 de calorii 

conţinute de un litru de suc. 

Specialiştii afirmă că efectele 

benefice ale mustului se 

datorează unor substanţe de 

origine vegetală, cunoscute 

sub numele de vitamina P, cu 

proprietăţi antioxidante. 

Stimulent al activităţii renale, 

mult mai puternic decât 

atunci când sunt consumate 

doar boabele propriu-zise de 

struguri, mustul este recomandat 

cu succes în curele 

de dezintoxicare, persoanelor 

ce depun intense activităţi 

intelectuale, fiind, de asemenea, 

un întăritor de excepţie 

pentru convalescenţi. În cazul 

reumatismului şi al gutei se 

va face o cură de două săptămâni, 

perioadă în care se va 

bea zilnic în jur de 1,5 litri de 

must proaspăt, nefermentat. 

Efectele sale antiinflamatoare 

se vor vedea imediat. 

Asociată cu o alimentaţie 

bazată pe consumul de fructe 

şi legume, cura cu must are 

un efect mult mai puternic în 

vindecarea reumatismului, mai 

ales în tratarea formelor degenerative. 

Persoanele care suferă 

de obezitate pot apela cu succes 

la cura cu must. Se recomandă 

a se consuma între 1.000 ml şi 

1.200 ml timp de o săptămână, 

dar cura se poate prelungi până 

la trei săptămâni, fără efecte 

adverse. Tratamentul este excelent 

şi pentru cei care suferă 

de surmenaj. 

Beneficiile extraordinare 

Recomandat în scleroză 

Puterea vindecătoare a 

mustului s-a făcut remarcată 

şi în bolile infectocontagioase 

ca rujeola, scarlatina, difteria, 

gripa sau diferite tipuri de 

hepatite. În acest caz se recomandă 

o cură de o lună. În cazul 

hepatitelor, tratamentul se 

prelungeşte până la trei luni, 

efectele depurative, diuretice 

şi tonifiante ale mustului fiind 

remarcabile. În cazul acestor 

boli, ficatul şi organismul, în 

general, vor elimina toxinele 

şi se vor regenera rapid. 

Rezultate remarcabile le are 

minunata licoare şi în cazul 

sclerozei. Tratamentul va începe 

cu o jumătate de litru consumat 

zilnic, în trei reprize, cu 

o oră înainte de mesele principale. 

Ulterior, cantitatea va 

creşte progresiv şi va ajunge la 

doi litri zilnic după două săptămâni 

de cură. Aceşti doi litri 

vor fi băuţi timp de trei zile, 

fără a se mânca altceva. După 

aceea, consumul de must va 

descreşte tot progresiv. 

Persoanelor care au suferit 

intoxicaţii le este indicat 

consumul a trei ceşti cu must 

în fiecare zi, între mese, lichidul 

ajutând la eliminarea din 

organism a toxinelor. Problemele 

legate de bolile prostatei 

cedează, de asemenea, dacă 

se va consuma un amestec în 

părţi egale de must, morcovi, 

castraveţi, sfeclă roşie şi ţelină. 

Cura durează o săptămână. 

De un real folos în constipaţie 

Ca şi boabele de struguri, 

ale mustului 

mustul are proprietăţi laxative excelente, cu rol de reglare a 

funcţiilor digestive. În cazul 

constipaţiei, tratamentul se va 

administra astfel: în prima zi 

se vor consuma 300 ml suc, 

apoi doza va creşte treptat. 

Pentru început se va mări cu 

200 ml, apoi va ajunge până 

la 750-1.000 ml pe zi, timp 

de două-trei săptămâni. După 

această perioadă, consumul 

va scădea treptat. În tot acest 

timp, cantitatea de must băută 

se va împărţi în trei părţi şi se 

va consuma cu două ore înainte 

de masă. 

Pentru a combate rahitismul 

la copii sau întârzierile 

în creştere, specialiştii 

recomandă administrarea a 

cinci linguri cu must negru. 

Şi micuţii pot scăpa de constipaţie 

dacă vor consuma o 

struguri negri este indicat şi persoanelor care au probleme 

cu vederea, contribuind la îmbunătăţirea 

acesteia. Pentru a 

pregăti organismul de iarnă, 

terapeuţii recomandă consumul 

a trei pahare cu must zilnic, 

timp de o lună. 

Nu în ultimul rând, mustul 

este un remediu de excepţie şi 

pentru persoanele care suferă 

de nefrite, ciroză, febră tifoidă, 

neurastenie, tuberculoză, 

enterocolite sau cistite. Ultimele 

studii au arătat faptul 

că mustul transformat în vin 

roşu poate vindeca de cancer 

mamar. 

• Nu este recomandat persoanelor 

cu probleme de colon 

sau ciroză hepatică 

Ajută la refacerea pielii 

Mustul poate fi folosit cu 

succes şi în tratamentele de 

în must de struguri albi. Se 

lasă să acţioneze zece minute, 

apoi se va curăţa pielea cu 

apă călduţă. Pentru eficacitate 

maximă se poate adăuga puţin 

bicarbonat de sodiu. 

Cidrul, bun pentru hemoroizi 

Chiar dacă nu e atât de cunoscut 

ca fratele său făurit 

din struguri, mustul de mere, 

cunoscut sub denumirea de 

cidru, este un leac imbatabil 

pentru hemoroizi, gută, reumatism 

sau constipaţie. Cidrul 

de mere este şi un mod 

eficient de a trata răcelile 

apărute în această perioadă a 

anului. Se vor consuma zilnic 

cantităţi mici de cidru, pe o 

durată de opt săptămâni. Masajul 

cu cidru este foarte bun 

pentru înlăturarea durerilor 

musculare şi articulare. În 

linguriţă cu must după alăptare. 

frumuseţe. Reîmprospătarea 

cazul gripei se vor folosi cataplasme 

Atenţie! De tratament 

pot beneficia doar copiii 

trecuţi de 5 luni! Femeilor 

care suferă de chisturi ovariene, 

fibroame uterine sau 

adenofibroame mamare li 

se recomandă, de asemenea, 

şase cure pe an cu must sau 

cu ulei de seminţe de struguri, 

câte 20 ml zilnic. Tratamentul 

durează o lună. 

Mustul este eficient şi în 

gingivite, care pot fi combătute 

prin clătiri locale. Foarte 

bogat în tanin, mustul din 

tenului poate fi făcută cu 

ajutorul mustului aplicat pe 

o compresă şi apoi pe faţă. 

Sucul, pus pe tifon, ajută la 

refacerea pielii, iar cojile strugurilor 

îi redau elasticitatea. 

Potrivit nutriţioniştilor, capacităţile 

tonice sunt mai puternice 

la strugurii roşii decât la 

cei albi. 

Stop acneei! 

Mustul se poate folosi şi în 

tratarea acneei. În acest caz 

se va spăla partea afectată cu 

un tampon sterilizat, îmbibat 

cu cidru, care vor fi 

puse pe piept. 

Atenţie! 

• Mustul trebuie pregătit în 

condiţii stricte de igienă 

• Datorită conţinutului mare 

de zahăr, mustul se va consuma 

cu moderaţie de diabetici 

• Ajută la distrugerea bacteriilor 

care provoacă bolile de 

plămâni 

• Mustul se consumă doar în 

stare proaspătă! 

• Se păstrează la rece doar în 

sticle, nu în bidoane de plastic

Mica publicitate NOIEMBRIE 

2014 23 

Important pentru cititori! 

• Vă rugăm să verificaţi 

textul anunţului şi 

numărul de telefon înainte 

de a fi trimis spre publicare 

redacţiei noastre! 

• Publicaţia Occidentul 

Românesc nu îşi asumă 

răspunderea pentru numerele 

de telefon greşite 

sau conţinutul anunţurilor 

de la mica publicitate! 

MUNCĂ - CERERI 

Caut de muncă în comunitatea 

Madrid ca albañil/ zidar. Am 

experienţă de peste 20 de ani, 

carnet de conducere categoria B, 

sunt serios şi pasionat de meserie. 

Detalii, la telefon: 642 401 

188. 

Caut de muncă la o fermă 

de animale în oricare regiune a 

Spaniei. Am experienţă, 10 ani, 

carnet de conducere categoria B. 

Mai multe informaţii la telefon: 

642 401 188. 

Mecanic auto, cu experienţă, 

serios şi muncitor, caut de muncă 

în domeniu în comunitatea 

Madrid. Mai multe informaţii la 

telefon: 667 274 167. 

Doamnă, caut de muncă ca 

externă în Alcalá de Henares sau 

Torrejón de Ardoz. Am referinţe 

foarte bune. Telefon: 642 707 

900. 

Doamnă serioasă, 40 de ani, 

caut de muncă ca internă în comunitatea 

Madrid. Am carnet de 

conducre, vorbesc limba spaniolă 

şi engleză. Detalii la telefon: 

642 518 328. 

Doamnă, rezident în comunitatea 

Madrid, 46 de ani, caut 

de muncă 6, 8 sau 10 ore pe zi/ 

noapte ca externă, de luni până 

vineri. Am referinţe foarte bune, 

experienţă de peste 8 ani în îngrijit 

persoane în vârstă sau copii. 

Mai multe detalii la telefon: 642 

527 466. 

Tânăr, 23 de ani, serios, nefumător, 

fără obligaţii, caut de 

muncă în comunitatea Madrid, în 

construcţii (peón) sau agricultură. 

Telefon: 642 008 566. 

Am 57 de ani, locuiesc în 

comunitatea Madrid şi caut de 

muncă. Ca internă în îngrijirea 

copiilor sau a persoanelor în vârstă. 

Telefon: 642 729 723. 

Caut de muncă ca internă în 

comunitatea Madrid. Sunt serioasă, 

responsabilă şi am experienţă 

în domeniu. Informaţii la 

telefon: 642 701 043. 

Tânăr 31 de ani, posesor carnet 

de conducere categorie B, caut 

de muncă în orice domeniu. Cei 

care doresc să mă ajute mă pot 

contacta la telefon: 687 182 772. 

MUNCĂ - OFERTE 

Căutăm internă, cu experienţă, 

carnet de conducere, fără 

obligaţii familiare, nefumătoare, 

de peferinţă cu rezidenţă în partea 

de nord a Madridului. Mai 

multe informaţii la telefon: 656 

366 511. 

Avem nevoie de o internă 

pentru a avea grijă de o persoană 

în vârstă, în Torrelavega/ 

Cantabria. Detalii, la telefon: 651 

647 314, 617 507 316. 

Caut internă, cu experienţă 

şi carnet de conducere, pentru a 

avea grijă de casă şi doi copii în 

Picassent/Valencia. Telefon: 619 

110 055, 607 118 283. 

Angajăm matrimonio sau internă, 

pentru a avea grijă de o 

persoană în vârstă în Logo. Mai 


226 525, 982 252 797. 

Caut internă, cu experienţă în 

îngrijirea persoanelor în vârstă, 

pentru a presta servicii în acest 

domeniu în Valencia. Telefon: 

625 048 671. 

Avem nevoie de o internă 

pentru a avea grijă de doi copii 

minori, în Barcelona. Mai multe 

informaţii, la telefon: 603 843 

731. 

Angajăm domn, până în 40 de 

ani, serios, responsabil, pentru a 

lucra într-o Churreria - Chocolateria 

în Alcorcón. Condiţii: domiciliul 

obligatoriu în Alcorcón, 

carnet de conducere, eventual 

maşină proprie. Mai multe informaţii 

la telefon: 642 267 427. 

ÎNCHIRIERI 

Închiriez cameră în Alcalá 

de Henares, aproape de Centro 

Comercial Alcalá Magna, zonă 

liniştită, căldură de la comunidad, 

internet, parcare la orice oră 

din zi sau noapte. Camera este 

disponibilă cu oricare dată a lunii 

în curs. Mai multe informaţii la 

telefon: 605 884 636 reţea DIGI, 

după orele 17:00 - Simona. 

Închiriez cameră în Leganés, 

aproape de linia de metro Julián 

Besteiro, într-un apartament 

liniştit şi curat, economic, pentru 

o doamnă/domnişoară care 

lucrează. Apă şi căldură de la 

comunidad, se plăteşte doar 

lumina şi opţional, internetul. 

Garanţie pentru o lună, 180 

euro/lună. Telefon: 627 196 679. 

VÂNZĂRI CASE 

ŞI TERENURI 

Vând casă în Roşiorii de 

Vede, strada Stelian Popescu 7. 

Preţ negociabil 29.000 euro. Mai 


895 765. 

Vând teren intravilan, ferit 

de inundaţii la ieşirea din 

oraşul Negreşti-Vaslui, spre 

Siliştea pe partea dreapta (DN 

15), cu suprafaţa de 3200 

mp. Deschiderea la stradă 

asfaltată este de 20 m/ 7euro 

mp. Preţ teren 22 400 €.Telefon: 

642 960 470. 

Vând apartament cu 3 camere 

în Beclean/Bistriţa-Nasaud, zonă 

foarte bună, etaj 1, cu 2 balcoane, 

2 băi, utilat cu parchet, termopan 

şi centrală proprie. Preţ informativ, 

43.000 euro. Telefon: 663 

621 612, 642 511 574. 

Vând 10 ari de teren intravilan 

în oraşul Beclean, judeţul 

Bistriţa-Nasaud, zona Parc, pentru 

construcţie de casă, dotat cu 

toate utilităţile: apă, gaz, canalizare, 

curent electric. Preţ, 22.000 

euro. Mai multe informaţii, la telefon: 

663 621 612, 642 511 574. 

DIVERSE 

Vând salon de coafură unisex, 

modern, foarte bine utilat, 

situat în Calle La Pinta 26, din 

Calpe/Alicante. Informaţii la 

telefon: 639 429 619, 670 283 

779. Se vorbeşte numai în limba 

spaniolă, germană, franceză şi 

engleză. 

MATRIMONIALE 

Bărbat, 46 de ani, din comunitatea 

Madrid, fără obligaţii, 

prezentabil, serios, educat, fără 

vicii, situaţie economică bună, doresc 

să cunosc o doamnă cu vârsta 

între 42 – 46 de ani, simpatică, 

serioasă, fără vicii, pentru o 

relaţie de lungă durată, eventual 

căsătorie. Puteţi suna după orele 

19, la telefon: 642 655 681. 

Doamnă, 48 de ani, din comunitatea 

Madrid, nefumătoare, 

doresc să cunosc un domn de 

vârstă apropiată, prezentabil, fără 

vicii, pentru o relaţie serioasă. Nu 

sunaţi inutil! Telefon: 642 014 

608. 

Doamnă, 56 de ani, din Madrd, 

doresc să cunosc un bărbat de 

vârstă apropiată pentru a petrece 

timpul liber împreună. Aventurierii 

să se abţină! Telefon: 642 982 

962. 

Bărbat, 40 de ani, cu situaţie 

economică stabilă, caut o doamnă 

de vârstă apropiată, din comunitatea 

Madrid, pentru o relaţie 

serioasă. Telefon: 642 232 620. 

Tânăr, 34 de ani, brunet, ochi 

căprui, 1,70 m, caut o doamnă/ 

domnişoară - din Pamplona -, de 

vârstă apropiată, sinceră, curată, 

harnică, pentru o relaţie serioasă. 

Telefon: 673 334 921. 

Bărbat, 1,70 m, din comunitate 

Madrid, caut femeie pentru 

petrecerea timpului liber. Telefon: 

637 092 992. 

Doamnă adventistă de ziua a 

şaptea, doresc să cunosc un domn 

până în 50 de ani, din comunitatea 

Madrid, serios, sincer şi cu stabilitate 

economică. Mai multe detalii 

la telefon: 642 014 608. 

Doamnă, 58 de ani, din comunitatea 

Madrid, caut un domn 

de vârstă apropiată, cu serviciu 

stabil, pentru o relaţie stabilă şi 

respect reciproc. Rog seriozitate! 

Telefon: 642 400 214. 

Anunţurile de mică 

publicitate sunt 

GRATUITE! 

E-mail: 

redactia@ 

occidentul-romanesc.com 

Telefon: 

617 080 531 - Orange 

642 298 948 - DIGI 

(de luni până vineri: 

09:00–20:00) 

Pentru: Veronica Florescu şi Cătălin Stroe! 

Vă dorim să fiţi cei mai veseli, cei mai fericiţi, chiar cei mai duioşi, cei 

mai frumoşi! 

Să fiţi cei mai atenţi, cei mai îndrăgiţi, cei mai realişti şi irepetabili! 

Vă urăm să fiţi şi buni, şi severi, şi slabi, şi puternici! 

Fie ca visurile de acum să vi se împlinească! 

Aveţi grijă de încrederea, speranţa şi înţelepciunea voastră! 

Din partea naşilor: Corina şi Adrian Moscu / San Sebastian

Occidentul romanesc nr. 45

Transform your PDFs into Flipbooks and boost your revenue!

Delete template?

Save as template ?