Oscarul mut [i pe fran]uze[te: The Artist - Suplimentul de Cultura

PRIMUL MAGAZIN CULTURAL DIN ROMÂNIA » APARE S~MB|TA » WWW.SUPLIMENTULDECULTURA.RO
CRONIC|
DE CARTE
Jurnalul de criz\
al unui economist
român
C. Rogozanu
1,5
LEI
ANUL VIII » NR. 346 » 3 – 9 martie 2012 » S\pt\m`nal realizat de Editura Polirom [i „Ziarul de Ia[i“ » supliment@polirom.ro
D\ianu e un temperat [i un diplomat.
Numai c\ el a f\cut un lucru pe care
mul]i intelectuali au uitat s\-l fac\: a
citit. E o surs\ inepuizabil\ de bibliografie
nou\, de referin]e proaspete.
~N » PAGINA 12
Oscarul mut [i pe
fran]uze[te: The Artist
Dirijorul Ton
Koopman:
„Muzica o faci
din iubire”
Interviu realizat de Marius
Constantinescu, TVR Cultural
O nou\ confirmare a faptului c\, de
cele mai multe ori, un mare muzician
este [i un mare om. ~n cazul acesta,
Ton Koopman, specialistul num\rul 1
`n Bach la nivel mondial, unul dintre
invita]ii pre]io[i ai edi]iei cu num\rul
20 a Festivalului „Enescu”, a acceptat
cu gra]ie [i bonomie un interviu lung,
pe care l-a umplut cu valoarea [i
farmecul r\spunsurilor sale.
~N » PAGINILE 8-9
The Artist a triumfat la Oscaruri, dar acest lucru a fost posibil pentru c\ a flatat amorul
propriu al Hollywood-ului [i pentru c\ a fost ajutat de cine trebuia din\untrul sistemului
(cum s-a `nt`mplat [i anul trecut cu Discursul regelui).
Citi]i un grupaj dedicat filmului The Artist ~N » PAGINILE 3-5 [i 16
www.suplimentuldecultura.ro
» Urm\re[te [i comenteaz\ articolele din edi]ia tip\rit\ a revistei [i cele mai proaspete [tiri din actualitatea cultural\

editorial
FORUMURILE
ZIARELOR
STR|INE
Lucian Dan Teodorovici: „V\ invit s\ intra]i de curiozitate pe
forumurile unor mari ziare str\ine. Ve]i observa, surprin[i, c\ mai
to]i cei ale c\ror comentarii s`nt afi[ate au un ton decent, analitic,
vin cu `ntreb\ri pertinente, provoac\ discu]ii interesante“.
CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|:
Presa [i subsolurile ei
Lucian Dan Teodorovici
~n sondajele de opinie, mass media
e departe de voturile de `ncredere
de care se bucura `n anii
’90. „Decredibilizarea“, cuv`nt
devenit cli[eu inclusiv printre
jurnali[ti, e un adev\rat fenomen
`n presa româneasc\. Multe
dintre ziarele cu care publicul
se obi[nuise au disp\rut de
pe pia]\. Unele publica]ii s-au
mutat pe online, un mediu care,
`n România cel pu]in, presupune
cheltuieli mult mai mici.
S-ar putea `n[irui, iar lucrul
\sta s-a f\cut deja, zeci de motive.
Din punct de vedere politic,
s-ar putea vorbi despre faptul c\
multe institu]ii de pres\ afi[eaz\
un partizanat greu de suportat
(chiar inacceptabil atunci c`nd
e `n favoarea Puterii, indiferent
care e aceasta). Ar fi, apoi, de discutat
despre autosabotajul profesional
pe care-l practic\ mul]i
pseudojurnali[ti, cobor`nd `n gunoaie,
inclusiv `n cele morale,
pentru a-[i asigura vizibilitatea.
{i, evident, exist\ [i situa]ia o-
biectiv\ privitoare la „concuren-
]a“ brusc\ [i, uneori, serioas\ cu
care a venit Internetul, prin site-uri,
bloguri sau re]ele de socializare,
care se constituie nu
doar `ntr-o surs\ de informare
alternativ\, ci chiar exclusiv\
pentru tot mai mul]i oameni.
La acest ultim aspect am de
g`nd s\ m\ refer. ~ns\ nu scriind
despre influen]a Internetului
asupra presei `n general,
ci asupra celei române[ti. ~n particular.
Pentru c\ un lucru despre
care nu se vorbe[te des e
faptul c\ presa `ns\[i s-a schimbat
radical `n ultimul deceniu prin
apari]ia forumurilor ziarelor. Sub
fiecare articol apar sute de „semn\turi“,
`n majoritate anonime,
care rareori comenteaz\ con]inutul
textelor [i, `n cele mai multe
cazuri, poart\ o r\fuial\ dezgust\toare,
cu atacuri dure, cu
un limbaj suburban (pe care „banarea“
automat\ a unor cuvinte
nu-l rezolv\ `n nici un fel, c\ci
solu]ii pentru a scrie acele cuvinte
spre a fi perfect recognoscibile
s`nt cu duiumul).
Ziari[tii sus]in c\ nu e problema
lor, fiecare e liber s\ se exprime.
Mai mult, a[a cum `n cazul
televiziunii a devenit loc comun
tembela fraz\: „Nu-]i place,
schimb\ canalul“, `n ceea ce
prive[te presa scris\, ]i se va spune
senin: „Te oblig\ cineva s\ cite[ti
forumurile?“. Nu, nu e[ti
obligat. Numai c\ aici e schimbarea
fundamental\ de care aminteam
mai sus: ceea ce nu par a
lua `n seam\ oamenii de pres\
e faptul c\, `n prezent, datorit\
mediului online, presa se vinde
la pachet cu forumurile, cu
comentariile cititorilor. Nu e[ti
obligat, dar a[a cum `nainte citeai
articolele din ziar care te
interesau direct, trec`nd apoi la
altele, care pur [i simplu `]i atr\-
geau aten]ia prin vreun titlu,
vreo informa]ie, nici acum n-ai
cum s\-]i opre[ti privirea s\ a-
lunece `n josul paginii, pentru
a vedea ce se comenteaz\ la subsolul
textului. Ca s\ nu mai pomenesc
faptul c\ unii citesc `n
primul r`nd comentariile, trec`nd
indiferen]i peste articol.
Pentru c\ spa]iul nu-mi permite
o discu]ie la nivelul la care
o simt necesar\, m\ opresc la e-
xemplul care m-a motivat s\ scriu
acest text. Anume faptul c\, ori
de c`te ori citesc un articol despre
Holocaust, forumul aferent
se umple de abjec]ii la adresa e-
vreilor. Tot felul de descreiera]i
`[i strig\ o ur\ stupid\, c\reia
ei `n[i[i nu-i g\sesc explica]ii dec`t
prin apelul la diverse teorii
ale conspira]iei care pe oamenii
cu o minim\ ra]iune nu-i pot
face dec`t, eventual, s\ z`mbeasc\
amar. Anonimii de pe forumuri,
nu doar agrama]i, nu doar
grobieni, dar realmente atin[i psihic
de aceast\ „problem\“, citeaz\
intens din asemenea diverse
texte care circul\ pe net [i se simt
perfect `ndrept\]i]i `n aceast\ u-
r\. Problema e a lor, s-ar spune.
Nu e deloc a[a. Revin: presa
se vinde la pachet cu comentariile.
Iar c`nd comentariile ating
zone precum cele de mai sus,
nu mai e vorba despre libertatea
de exprimare. C\ci g\se[ti incitare
la ur\ etnic\, ba chiar incitare
la crime `mpotriva umanit\-
]ii. Nu e o exagerare, citi]i [i v\
ve]i convinge. {i-atunci, mi-e greu
s\ nu m\ `ntreb: oare angajarea
unui moderator real, care s\ cure]e
forumul de asemenea abjec]ii,
nu e o chestiune care s-ar
impune, nu e obligatorie pentru
orice ziar? C\ci, nu m\ sfiesc s-o
repet, mai nou presa se vinde la
pachet cu comentariile aferente.
Iar asemenea tic\lo[ii permise `n
numele libert\]ii de exprimare nu
`ncalc\ doar morala, ci [i legea.
~nchei revenind la punctul
de pornire al acestui text: decredibilizarea
presei, `n particular
a celei române[ti. {i-o s\
v\ invit s\ intra]i de curiozitate
pe forumurile unor mari ziare
str\ine. Ve]i observa, surprin[i,
c\ mai to]i cei ale c\ror comentarii
s`nt afi[ate au un ton decent,
analitic, vin cu `ntreb\ri
pertinente, provoac\ discu]ii interesante.
Ce se `nt`mpl\ la noi?
S`ntem mai democra]i dec`t
str\inii, neefectu`nd nici un soi
de a[a-zis\ „cenzur\“? Sau, pur
[i simplu, de dragul de a ne vedea
„comenta]i“ mai mult dec`t
concuren]a, facem un pact nescris
fie [i cu comentatori precum
cei da]i mai sus ca exemplu?
Iar dac\ r\spunsul la `ntrebarea
asta e afirmativ, oare nu cumva
ne vindem nu doar ziarele,
dar [i pe noi `n[ine la pachet
cu ei?
Radu Pavel Gheo
Citesc sistematic `n ziare [i pe site-urile de
[tiri despre pierderile financiare ale companiei
de stat numite Po[ta Român\. Citesc
[i cum se explic\ ineficien]a acestei
organiza]ii. Dar nu g\sesc nic\ieri ceea ce
am sim]it [i v\zut pe pielea mea eu,
clientul, unul din beneficiarii serviciilor ei.
S`nt convins c\, la fel ca toate companiile
de stat, Po[ta Român\ este c\pu[at\
de nenum\rate firme, c\ este prost administrat\,
ba chiar dirijat\ spre faliment –
poate `n mod inten]ionat –, c\ personaje
dubioase, cu conexiuni `n sfera puterii politice,
i-au impus contracte p\guboase... da,
normal, doar asta e soarta companiilor de
stat din România. Dar nu e numai asta. Sau
nu asta observ\ clientul atunci c`nd intr\ `n
contact cu institu]ia/compania Po[ta Român\.
Nu asta alung\ sistematic clien]ii
obi[nui]i, miile sau sutele de mii de oameni
care aleg companiile private de curierat
`n dauna tradi]ionalei po[te na]ionale.
S\ presupunem, de exemplu... dar de ce
s\ presupunem? Hai s\ povestim! Acum
ceva vreme m-am dus la un oficiu po[tal
cu un plic mare, pe care voiam s\-l expediez
prin Prioripost, ca s\ ajung\ repede [i
sigur la Bucure[ti. Cum `n plic erau c`teva
sute de pagini dactilografiate [i un volum
cartonat, i-am lipit capetele cu band\
adeziv\, ca s\ nu se deschid\ pe drum.
TEO
ROMÂNII E DE{TEP}I:
Cum pierde Po[ta (I)
~ns\ `n momentul `n care am prezentat
plicul func]ionarei de la ghi[eu [i am
spus „Prioripost”, femeia mi-a replicat:
— A, ne pare r\u, dar nu pute]i s\-l
trimite]i la Prioripost.
— De ce nu?
— Pentru c\ e lipit cu scoci.
— Da, [i?
Ea m-a privit lung [i a repetat
r\bd\toare:
— E lipit cu scoci.
— Da, [i? am repetat [i eu, doar c\
ner\bd\tor.
— {i nu-l putem primi la Prioripost
dac\ e lipit cu scoci.
Am scrutat atent plicul, `ncerc`nd s\
`mi dau seama ce r\u le poate face scociul
de pe plic po[ta[ilor care `l car\ dup\ ei.
— Ca s\ nu se spun\ dup\ aceea c\ s-a
umblat la plic, m-a l\murit doamna de la
ghi[eu.
B\nuiesc c\ ar\tam a[a cum [i eram,
adic\ la fel de nedumerit: ce-are scociul
cu...? A[a c\ doamna respectiv\ s-a
gr\bit s\-mi dea explica]ia suprem\:
— N-avem voie. Astea s`nt regulile,
[ti]i... Trebuie s\ le respect\m.
Spre norocul meu, tocmai atunci prin
spatele ei a trecut o func]ionar\ mai `n
v`rst\, care a zis, d`nd din m`n\ a
lehamite: „Las\, ia plicul, Sorana” (sau
cam a[a ceva). {i, dup\ c`teva ezit\ri [i
un schimb de priviri, Sorana mi l-a luat,
&
nu `nainte de a repeta `nspre mine, pe
un ton de scuz\:
— Dar s\ [ti]i c\ a[a s`nt regulile la
noi. N-avem voie.
Am dat din cap `n]eleg\tor, fiindc\ nu m\
`ndoiam c\ a[a s`nt regulile pe la noi. Iar r`ndul
urm\tor, c`nd a trebuit s\ expediez un
alt plic asem\n\tor, m-am dus la o firm\
de curierat rapid, care, nu [tiu de ce, n-a
avut nici o problem\ cu benzile late de
scoci lipite la capetele plicului. Nici atunci,
nici alt\dat\.
Presupun`nd c\ un om expediaz\ anual
zece-dou\zeci de plicuri lipite astfel [i aceste
plicuri ocolesc Po[ta Român\, care are o
groaz\ sf`nt\ de scoci, un calcul rapid arat\
c\ respectiva institu]ie pierde c`teva sute de
lei. {i un client stabil. Dac\ exist\ zece mii
de oameni ce trec prin aceast\ experien]\
[i renun]\ la serviciile po[tei, pierderile se
ridic\ la unu-dou\-trei milioane. Pe an.
Nu mai pun la socoteal\ pierderile provocate
institu]iei de expedierea (de fapt
neexpedierea) coletelor. C`nd trebuie s\
expedieze pachete mai mari, multe firme [i
mul]i cet\]eni prefer\ companiile de curierat
rapid. De ce? Fiindc\ e mai bine. Crede]i-m\,
nu vre]i s\ [ti]i regulile de expediere
ale pachetelor [i modul de `mpletire
a sforilor impuse de Po[ta Român\! Sper
c\ managerii care au conceput [i men]inut
regulile cu sforicele [i noduri s`nt
bine pl\ti]i, pentru c\ `]i trebuie un cap
solid, de stejar, ca s\ supor]i o asemenea
responsabilitate [i s\ men]ii asemenea
m\suri. {i din c`nd `n c`nd, uite, te mai
saboteaz\ [i c`te o dirigint\ de po[t\ iresponsabil\,
care accept\ la expediere –
oroarea ororilor – plicuri lipite cu scoci.
GHEO
SUPLIMENTUL LUI JUP
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 346 » 3 – 9 martie 2012
www.suplimentuldecultura.ro

CEREMONIA
C`teva lucruri despre ceremonia Oscar: cur\]ic\, muzic\ live de calitate,
montaje inedite legate de cinema, glumele f\cute de Billy Crystal au
p\rut cristal pe l`ng\ bolov\nosul Ricky Gervais la Globurile de Aur,
dar cel mai reu[it moment a fost cu acroba]ii de la Cirque du Soleil.
3 «
ordinea de zi
PREMIILE OSCAR
Amorul propriu al Hollywood-ului
a fost m`ng`iat fran]uze[te
De[i s-a spus c\ `n acest an n-au fost surprize la
Oscar [i c\ premiile au urmat `ndeaproape acoladele
asocia]iilor profesionale de la Hollywood (Critics’
Choice Awards, Globurile de Aur, Producers Guild
Awards, Directors Guild Awards, Screen Actors Guild
Awards, Writers Guild Awards), a c\ror procesiune
au `ncheiat-o `n 26 februarie, poate c\ n-ar trebui
evitate ni[te comentarii.
Iulia Blaga
Cred c\ Michel Hazanavicius [i Thomas
Langmann, regizorul [i produc\torul
lui The Artist, au g\sit solu]ia teoretic\
ideal\ ca un film fran]uzesc (sau str\in,
`n general) s\ ia cele mai importante
Oscaruri (cinci cu totul) – s\ fie un film
mut. Anul trecut n-a fost o mare surpriz\
c`nd Discursul regelui/The King’s
Speech a primit Oscarul pentru Cel mai
bun film, dar [i pentru regie, actor
principal (Colin Firth) [i imagine – e
doar un film vorbit `n englez\. Dar motivul
principal pentru care membrii
AMPAS l-au luat pe The Artist `n bra]e
se datoreaz\ faptului c\ e un film despre
istoria Hollywood-ului [i c\ gratuleaz\,
de fapt, cinematograful american
– de aceea se [i nume[te The Artist,
[i nu L’Artiste.
The Artist [i triumful
Chiar [i a[a, deciziile luate de cei peste
6.000 de membri ai Academiei Americane
de Film au fost `n mare parte corecte.
The Artist merita s\ ias\ cel mai
bun film [i Hazanavicius cel mai bun
regizor, dar m\ a[teptam ca, `n ciuda
faptului c\ toate premiile asocia]iilor
profesionale, cu excep]ia Globurilor de
Aur, `l premiaser\ pe Hazanavicius la
PALMARES OSCAR 2012
» Cel mai bun film: Artistul/The Artist
» Rol principal masculin: Jean Dujardin – The Artist
» Rol principal feminin: Meryl Streep – The Iron Lady
» Rol secundar masculin: Christopher Plummer –
Beginners
» Rol secundar feminin: Octavia Spencer – Culoarea
sentimentelor/The Help
» Cel mai bun regizor: Michel Hazanavicius – The Artist
» Scenariu original: Miezul nop]ii `n Paris/Midnight in
Paris – Woody Allen
» Scenariu adaptare: Descenden]ii/The Descendants –
Alexander Payne, Nat Faxon, Jim Rash
» Lungmetraj de anima]ie: Rango de Gore Verbinski
» Film str\in: A Separation de Asghar Farhadi (Iran)
» Imagine: Hugo – Robert Richardson
» Montaj: Fata cu un dragon tatuat/The Girl with the
Dragon Tattoo – Angus Wall, Kirk Baxter
» Art Direction: Hugo – Dante Ferretti, Francesca Lo Schiavo
regie, Oscarul pentru regizor s\ mearg\
totu[i la Martin Scorsese pentru a
p\stra un premiu important [i acas\.
C\ n-a fost a[a e cu at`t mai bine ([i-a[a
premiul de regie pentru C`rti]a/The Departed
a fost prea mult, `n condi]iile
`n care luase [i Oscarul pentru Cel mai
bun film).
Felul `n care Hollywood-ul l-a luat pe
The Artist `n bra]e e exemplar. Harvey
Weinstein, unul dintre cei mai influen]i
oameni de la Hollywood [i proprietarul
companiei de distribu]ie The Weinstein
Company, a acceptat s\ distribuie filmul
`n America f\r\ nici o modificare
(„Am o singur\ mare problem\“, ar fi
spus dup\ ce l-a v\zut prima oar\. „N-am
ce t\ia sau schimba la el.“) Filmul n-a
fost (cel pu]in deocamdat\) un mare succes
de cas\ `n SUA, dar a stat mo] la
toate galele asocia]iilor profesionale,
inclusiv la premiile industriei independente
(Independent Spirit Awards), ateriz`nd
ca pe unt la Oscaruri. Ce traseu
de la pozi]ia de selec]ionat la Cannes
`n afara competi]iei, inclus in extremis
`n cursa pentru Palme d’Or!... „Ar fi fost
ca [i cum m-a[ fi dus la petrecere [i a[
fi dansat cu sor\-mea“, avea s\ spun\
Michel Hazanavicius ulterior `n interviuri,
recunosc`nd c\ singur s-a rugat de
Thierry Frémaux, selec]ionerul festivalului,
s\-i bage filmul `n competi]ie.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 346 » 3 – 9 martie 2012
Jean Dujardin a luat Oscarul pentru rolul din The Artist
La Cannes, unde The Artist a primit din
partea juriului prezidat de Robert De
Niro doar Premiul de interpretare masculin\
pentru Jean Dujardin, agentul
interna]ional de v`nz\ri Wild Bunch a
abordat o strategie insolit\. Ca s\ nu
alunge clien]ii, n-a spus nim\nui prea
multe despre film `nainte de premier\.
Cum fusese introdus cu o s\pt\m`n\
`naintea Cannes-ului `n Competi]ia O-
ficial\, c`nd `ncepea festivalul se [tia
c\ e un film mut [i alb-negru, [i cam
at`t. Succesul ulterior a urmat principiul
bulg\relui de z\pad\. Pur [i simplu s-a
dus buhul.
Deci e minunat c\ The Artist a triumfat
la Oscaruri, dar acest lucru a fost
posibil pentru c\ a flatat amorul propriu
» Costume: The Artist – Mark Bridges
» Machiaj: The Iron Lady – Mark Coulier, J. Roy Helland
» Coloan\ sonor\ original\: The Artist – Ludovic Bource
» Melodie original\: P\pu[ile Muppets/The Muppets –
Bret McKenzie (Man or Muppet)
» Mixaj sunet: Hugo – Tom Fleischman, John Midgley
» Montaj sunet: Hugo – Philip Stockton, Eugene Gearty
» Efecte vizuale: Hugo – Robert Legato, Joss Williams,
Ben Grossmann, Alex Henning
» Documentar lungmetraj: Undefeated – Daniel Lindsay,
T.J. Martin, Rich Middlemas
» Documentar scurtmetraj: Saving Face – Daniel Junge,
Sharmeen Obaid-Chinoy
» Anima]ie scurtmetraj: The Fantastic Flying Books of Mr.
Morris Lessmore – William Joyce, Brandon Oldenburg
» Fic]iune scurtmetraj: The Shore – Terry George,
Oorlagh George
al Hollywood-ului [i pentru c\ a fost
ajutat de cine trebuia din\untrul sistemului
(cum s-a `nt`mplat [i anul trecut
cu Discursul regelui). E de mirare totu[i
c\ O s\pt\m`n\ cu Marilyn/My Week
with Marilyn, care s-a f\cut datorit\ tot
lui Harvey Weinstein, n-a avut at`ta priz\
la membrii AMPAS chiar dac\ vorbea
despre cea mai str\lucitoare stea de la
Hollywood. (De unde [i expresia „Ulciorul
nu merge de multe ori la ap\“.)
Premii [i nemul]umiri
Astfel, a 84-a gal\ a Oscarurilor i-a adus
[i lui Meryl Streep un Oscar cadou, `n
contul celor 15 nominaliz\ri c`nd n-a
luat nimic, drept pentru care acum a f\-
cut „hat trick“-ul (a mai fost „oscarizat\“
pentru Kramer contra Kramer [i Alegerea
Sofiei). Gazda ceremoniei, Billy
Crystal, a [i f\cut o glum\ bun\: „Ar trebui
s\-i dea [i un Oscar pentru cele 15
d\]i c`nd s-a pref\cut c\ se bucur\ pentru
altcineva“. N-au fost surprize `ns\
la rolurile secundare unde nimeni nu se
`ndoia c\ Octavia Spencer [i Christopher
Plummer vor pleca acas\ cu c`te un
premiu. Dac\ tot vorbeam de cifre, `n a-
cest an Christopher Plummer s-a luptat
cot la cot cu Max Von Sydow – am`ndoi
av`nd 82 de ani, cu doi ani mai pu]in dec`t
Oscarul. „Unde ai stat toat\ via]a,
drag\?“, i-a spus Plummer unchiului
Oscar, pe scen\. Nimeni n-a mai p\rut
surprins nici c`nd Asghar Farhadi a urcat
pentru a-[i ridica premiul pentru film
str\in. A Separation (titlu sub care a
fost lansat `n America filmul al c\rui
titlu englez era c`nd a luat Ursul de Aur
la Berlin Nader and Simin: A Separation)
e primul film iranian care ia Oscarul.
F\r\ nici o r\utate, trebuie spus c\ nu
valoarea indiscutabil\ a filmului a fost
premiat\ – aceast\ categorie nu mai
re]ine de mult\ vreme cele mai bune
filme str\ine ale anului –, ci corectitudinea
politic\. De[i avea cele mai multe
nominaliz\ri – 11 –, Hugo a plecat acas\
cu cinci premii tehnice. O s\ continui s\
m\ `ntreb de ce Academia a considerat
c\ Descenden]ii/The Descendants trebuia
s\ ia Oscarul pentru scenariu adaptare,
de[i la categoria scenariu original,
oric`t de simpatic [i de nostalgic ar fi
Midnight in Paris, c`nd `l pui la concuren]\
cu A Separation, separarea se impune
de la sine. Cred c\ mai degrab\ s-a
dorit ca Woody Allen s\ revin\ `n familie,
de aceea a fost nominalizat [i la categoria
Cel mai bun film (unde My Week
with Marilyn a r\mas pe dinafar\. Bine
c\ l-au `nghesuit acolo pe Extremely
Loud & Incredibly Close).
{i mai am o nemul]umire. De fapt, e
mai mult regretul c\ muzica lui Alberto
Iglesias pentru Un spion care [tia prea
multe/Tinker Taylor Soldier Spy a a-
vut ghinionul s\ fie umbrit\ la toate premiile
de coloana sonor\ de la The Artist,
compus\ de Ludovic Bource. Asta `]i face
[i mai mult\ poft\ s\ o ascul]i, nu? Pe
ultima sut\ de metri, c`teva lucruri despre
ceremonie: cur\]ic\, muzic\ live de
calitate, montaje inedite legate de cinema
(doar tema galei a fost „Celebrate the
movies in all of us“), glumele f\cute de
Billy Crystal au p\rut cristal pe l`ng\
bolov\nosul Ricky Gervais la Globurile
de Aur, dar cel mai reu[it moment a fost
cu acroba]ii de la Cirque du Soleil. La
anul s\-i aduc\ numai pe ei!
www.suplimentuldecultura.ro

» 4
ordinea de zi
MICHEL
HAZANAVICIUS
„Era filmului mut a fost ca o utopie, a fost era limbajului
universal, oricine poate `n]elege [i sim]i filmele acelea.“
DECRIPT~ND ARTISTUL
T\cerea e
de Oscar
Tsunami francez la premiile Academiei de Film Americane.
Nu a fost acel „clean sweep“ f\cut de St\p`nul inelelor `n
2003, `ns\, dup\ ceremonia Oscarurilor din acest an,
Fran]a extaziat\ serbeaz\ prima mare victorie a cinemaului
hexagonal asupra detestatului, comercialului [i
imperialistului Hollywood. O victorie a[teptat\, dar nu mai
pu]in remarcabil\, datorat\ unui film care, `n era post
Avatar, are tupeul s\ fie mut [i alb-negru.
Drago[ Cojocaru
Succesul de la Oscar este `ncununarea
unui parcurs excep]ional, cirea[a de
pe un tort imens g\tit dintr-un num\r
deja greu de calculat de premii pe care
The Artist le recolteaz\ de aproape un
an `ncoace (BAFTA, Cesar etc.). O performan]\
pentru un film care, `n mai
2011, intra la Cannes pe u[a din dos.
Cum po]i `ns\ s\ fii at`t de retro `ntr-o
perioad\ `n care tehnologiile futuriste
schimb\ fa]a cinema-ului mondial [i
s\ scapi din asta cu succes de cas\ [i
`ncununat de premii.
Ideea
I-a venit cu mai mul]i ani `n urm\ lui
Michel Hazanavicius, cineast francez
de origine lituanian\, specialist `n jocuri
artistice folosind elemente ale culturii
populare (BD-urile cu Lucky Luke,
parodiile romanelor de gar\ à la James
Bond din seria OSS 117). „E o idee de
cinefil fiindc\ to]i cinea[tii pe care `i
admir, de la Hitchcock la King Vidor,
vin din filmul mut“, m\rturise[te regizorul.
C`nd s-a asigurat de sprijinul
produc\torului Thomas Langmann,
Hazanavicius a `nceput prin a se juca
cu ideea unui film gen Spionii, serial mut
realizat de Fritz Lang. Asta p`n\ c`nd a
auzit de la un amic scenarist despre ideea
unui film despre o vedet\ a anilor ’20
ruinat\ de venirea sonorului. A fost
punctul de pornire pentru Artistul.
Banii
Nici m\car `n Fran]a nu se face, `n mod
normal, un astfel de film. Pentru ca
ideea lui Hazanavicius s\ devin\ realitate
a fost nevoie de un om providen]ial,
controversatul produc\tor Thomas
Langmann, suficient de „nebun“ s\ `[i
bage banii `n aceast\ aventur\. Langmann
a fost cel care a str`ns cei 9 milioane
de dolari pentru produc]ie [i tot
el a fost cel care a asigurat film\rile la
„fa]a locului“, chiar la Hollywood, la
studiourile Warner [i Paramont, `n a-
dev\rate locuri de pelerinaj pentru
cinefili. Asta i-a permis lui Hazanavicius
o mul]ime de „in jokes“: de exemplu,
casa lui Peppy Miller din film [i
patul `n care se treze[te Georges Valentin
au apar]inut chiar celebrei vedete
Mary Pickford. De asemenea, scena de
dans final\ – pentru care Dujardin [i
Berenice Bejo au lucrat vreme de cinci
luni – a fost repetat\ [i filmat\ chiar `n
acela[i studio `n care Debbie Reynolds
[i Gene Kelly au repetat pentru C`nt`nd
`n ploaie.
Inspira]ii
Pentru a realiza Artistul, Michel Hazanavicius
s-a l\sat inspirat de c`teva capodopere
ale perioadei filmelor mute, `n
principal de Aurora (1927) sau City Girl
(1930) ale lui W.F. Murnau (1930), The
Crowd (1928) de King Vidor, The Unknown
de Tod Browning etc. S`nt filmele
pe care Jean Dujardin a trebuit s\
le vad\ pentru a intra mai bine `n atmosfer\.
Cunosc\torii vor recunoa[te
`n Artistul o sumedenie de aluzii la o-
perele altor regizori ai epocii, cum ar
fi Vidor, Chaplin sau Fritz Lang. „~ntr-un
fel, am senza]ia c\ s`nt un escroc care se
folose[te de 99 de ani de sofisticare a
nara]iunii ca s\ regizeze un film mut“,
declara regizorul `ntr-un interviu pentru
filmreporter.ro.
Scenariul
Este pur [i simplu o melodram\ tipic\
pentru produc]iile realizate `n acea
perioad\ la Hollywood. Hazanavicius
a ales `ns\ un subiect care „nu a mai
fost deranjat“ de decenii: cel al trecerii,
dureroase pentru vedetele filmului mut,
la cinema-ul sonor. E o poveste „atins\“
[i `n filme celebre precum C`nt`nd `n
ploaie (care se inspir\ din pove[tile reale
ale Gretei Garbo [i John Gilbert, una
dintre victimele filmului sonor) sau din
Sunset Boulevard, unde Gloria Swanson
`ntruchipeaz\ o glorie uitat\ a cinema-ului
mut.
Formatul i-a impus lui Hazanavicius
o distan]are de ironia precedentelor
lui produc]ii. „C`nd vedem filmele
lui Chaplin“, spune el, „avem tendin]a
de a ne aminti doar momentele comice,
dar pove[tile lui s`nt melodrame
pure [i dure, `n care feti]ele s`nt nu
numai orfane, ci [i oarbe. Pove[tile
comice s`nt deseori contrapunctul u-
nei pove[ti foarte emo]ionante!“
Actorii
S`nt complicii lui Hazanavicius din primul
OSS 117, Jean Dujardin (un „Clooney
francez“ – francezii `i spun „noul
Belmondo“ –, actor despre care popularul
Roger Ebert crede c\ are o fa]\
perfect\ pentru filmul mut) [i Berenice
Bejo, care este [i so]ia lui Michel Hazanavicius.
Lor li se adaug\ nume mari
de la Hollywood: Malcolm McDowell,
John Goodman, Penelope Ann Miller
(care a jucat-o c`ndva pe vedeta „mut\“
Edna Purviance `n Chaplin) [i James
Cromwell, al c\rui tat\ a fost un mare
regizor la Hollywood `n era „silent“.
Modelele
S`nt multe personaje `n Hollywood-ul
anilor ’20 care ar fi putut servi drept
modele pentru Georges Valentin sau
Peppy Miller. Dar pentru Valentin cel
}\]oi, ]\]oaie, reporteri
Adesea, reporterul român intr\
prin efrac]ie `n meserie.
Se pite[te prin vreo redac]ie
de ziar sau de televiziune [i
`[i fardeaz\ p`n\ la camuflaj
lacunele de cultur\ [i de bun
sim]. R\m`ne acolo, pe statele
de plat\ ale societ\]ii comerciale,
pentru c\ e un b\-
iat (sau o fat\) bun(\) la toate.
Exist\ mul]i directori sau
redactor-[efi ai unor institu]ii
de pres\ din România care
prefer\ un ]\]u] sau o ]\]oaie
cu tupeu unui om `n care n-ar
trebui s\ investeasc\ dec`t
oleac\ de `ncredere [i de
r\bdare. Ace[tia nu se uit\ la
calit\]ile profesionale ale celui
din fa]a lor; sau se uit\, `ns\ o
fac alunec`nd ca pe ghe]u[ [i
confund`nd atributele de baz\
ale jurnalistului cu acelea
ale unui agent imobiliar. {tiu
mul]i ]\]oi [i ]\]oaie din România
care [i-au tras pe fa]\
v\lul reporterului profesionist.
Ace[tia, `ntr-o pres\
normal\, ar vinde cel mult
fiare vechi centrelor de colectare;
ei nu ar face niciodat\
jurnalism.
Am „cunoscut” un ]\]oi
cu expunere mediatic\ mare
zilele trecute, la Antena 1.
Este un domni[or care a
„prins” din zbor c\ vorbitul
ca o avalan[\ prinde la
public; c\ izbitul vocalelor de
consoane, ca blocul motor
de scaun la testele auto de
siguran]\, camufleaz\ prostiile
pe care le spui `n direct.
Cet\]eanul respectiv, dom’
reporter, o face pe trimisul
special prin jurul ogr\zilor
oamenilor cu notorietate din
România. Omul nostru, al
Simonei Gherghe [i al produc\torilor
emisiunii „Acces
direct” face parte dintr-o
baz\ de date extrem de
interesant\: a „reporterilor”
care cunosc, probabil, [i
compozi]ia chimic\ a vopselelor
cu care s`nt m`njite
gardurile propriet\]ilor din
fa]a c\rora `[i `nchipuie c\
fac jurnalism. Nu i-am re]inut
numele, dintr-o minim\
igien\ cerebral\ pe care
vreau s\ mi-o ofer. Am r\-
mas `ns\ cu gustul acru de
cu[m\ ciob\neasc\ `n gur\,
dup\ ce l-am urm\rit, `n dese
r`nduri, d`ndu-[i cu p\rerea
despre lucrurile care se
desf\[oar\ dup\ perdelele
„vedetei” pe care d`nsul o
„investigheaz\”.
~n presa de calitate, reporterul
este o institu]ie; aia de
baz\ `n jurnalism. ~n cea despre
care vorbim, reporterul a
ajuns, de multe ori, un pi[cotar
care a[teapt\ ca omul despre
care scrie sau vorbe[te
s\-i dea un pahar cu ]uic\,
pentru c\, nu-i a[a?, e tare
frig afar\! To]i jurnali[tii serio[i
din România [i de aiurea
[i-au f\cut din meseria
de reporter o carier\. Una pe
LA LOC teleCOMANDA
Alex SAVITESCU
care nu o abandoneaz\ [i
nu o `n[al\ niciodat\: nici a-
tunci c`nd ajung [efii unor
institu]ii de pres\, nici atunci
c`nd se pensioneaz\ [i „tresar”
la orice eveniment important.
Ceilal]i nu fac altceva dec`t
s\ se adune, precum celulele
canceroase, `n corpul unei
meserii unde nu s`nt [i nu
vor fi niciodat\ altceva dec`t
ni[te intru[i. Unii s`nt reporteri
toat\ via]a, ceilal]i s`nt
ni[te b\ie]i ciuda]i care fac
reportericeal\.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 346 » 3 – 9 martie 2012
www.suplimentuldecultura.ro

OM
PROVIDEN}IAL
Nici m\car `n Fran]a nu se face, `n mod normal, un astfel de film.
Pentru ca ideea lui Hazanavicius s\ devin\ realitate a fost nevoie de
un om providen]ial, controversatul produc\tor Thomas Langmann,
suficient de „nebun“ s\ `[i bage banii `n aceast\ aventur\.
5 «
ordinea de zi
mai probabil model este Douglas Fairbanks,
actor, scenarist, regizor [i produc\tor,
erou al filmelor de ac]iune
ale epocii (Ho]ul din Bagdad, Robin
Hood sau Zorro), fondator, `mpreun\
cu so]ia sa, actri]a Mary Pickford, a
studiourilor United Artists. ~n anii
’20, cei doi erau monarhii cet\]ii filmelor,
iar Fairbanks era numit „Regele
Hollywood-ului“. Cariera lui s-a terminat
brusc `ns\ odat\ cu apari]ia
„talkies“-urilor. A f\cut primul film
sonor `mpreun\ cu so]ia sa, ~mbl`nzirea
scorpiei `n 1929, dar at`t acesta,
c`t [i urm\toarele au fost prost primite
de public, iar Fairbanks s-a l\sat de
actorie. ~n Artistul, scenele din Zorro
pe care le urm\re[te la un moment
dat Georges Valentin s`nt din filmul
lui Fairbanks `n care a fost „`ncrustat“
Jean Dujardin. De asemenea, alte „filme
`n film“ s`nt fie produc]ii de epoc\,
fie reconstituiri `n stilul acestora.
Ini]ial, aceste filme au fost realizate
pentru a studia felul `n care cade lumina.
Ceva mai t`rziu, Hazanavicius
a decis s\ le introduc\ `n Artistul.
{i pentru Peppy Miller exist\ mai
multe modele posibile, cum ar fi Greta
Garbo, una dintre pu]inele vedete
ale erei „mute“ care au reu[it cu succes
tranzi]ia la filmul sonor. Berenice Bejo
spune c\ s-a inspirat din Joan Crawford
la `nceputul carierei, din Eleanor
Powell [i de la Marlene Dietrich (mai
ales pentru pozele `n fa]a camerei de
luat vederi).
Film\rile [i muzica
Au fost f\cute respect`nd pe c`t posibil
tehnicile [i tehnologiile epocii, inclusiv
alegerea unei pelicule care s\
aib\ aspectul celei din anii ’20, film\rile
alb-negru modern fiind mult prea
bine „definite“. ~n tot filmul nu ve]i vedea
nici un „zoom“, tehnologia aceasta
nefiind inventat\ pe atunci. Formatul
imaginii este cel din anii ’20 (1.33:1
„Academy ratio“), care, `n opinia regizorului,
este „perfect pentru actori“
fiindc\ le d\ „prezen]\, putere, t\rie,
`i face s\ ocupe `ntreg spa]iul ecranului“.
Pe perioada film\rilor, Hazanavicius
a pus actorilor muzic\ de epoc\,
iar soundtrack-ul final, realizat de compozitorul
francez Ludovic Bource, a
fost recompensat cu Oscar, BAFTA,
Globul de Aur [i `nc\ alte c`teva
premii.
Apocalipsa sonor\
Hollywood-ul evocat de Michel Hazanavicius
`n Artistul este cel mitic, fabulos,
al erei `n care Cetatea Filmului `ncepea
s\ viseze, mut [i alb-negru, pentru
`ntreaga lume. „Catolicii `[i au Vaticanul,
musulmanii au Mecca, femeile
au Parisul. Dar, pentru b\rba]ii [i femeile
din toat\ lumea, de toate credin-
]ele, s-a n\scut de un sfert de secol un
ora[, mai fascinant [i mai universal
dec`t toate sanctuarele. Numele lui e
Hollywood“, scria `n 1937 ziaristul [i
scriitorul francvez Joseph Kessel. Un
sanctuar al celei mai noi arte, a 7-a, care
`n anii ’20 str\lucea orbitor `n gloria
ei monocrom\ [i mut\.
La `nceput, filmul a fost considerat,
din cauza lipsei sunetului, o imperfec-
]iune. A evoluat repede `ns\ spre o a-
dev\rat\ art\. ~n consecin]\, transformarea
filmelor „silent“ `n „talkies“ nu
a fost at`t o dram\, c`t o schimbare total\
a cinematografiei.
Vreme de mul]i ani, cinema-ul a fost
mut pentru c\ nimeni nu reu[ea sincronizarea
imaginilor [i a sonorului.
O problem\ tehnic\ ignorat\ rapid de
arti[ti [i de studiouri, mult mai preocupa]i
s\ transforme filmul `n cea de
a 7-a art\. ~n septembrie 1926, Jack
Warner, [eful de la Warner Bros, explica
ritos c\ filmele sonore n-au nici
un viitor fiindc\ „nu se bazeaz\ pe limbajul
interna]ional al filmelor mute“.
Culmea este c\, un an mai t`rziu, tocmai
Warner Bros aveau s\ fie la originea
trecerii la sunet.
Asta fiindc\ studiourile Warner a-
junseser\ `ntr-o situa]ie financiar\ grav\
[i, afl`nd de cercet\rile marilor companii
newyorkeze Western Electric [i
Radio Corporation of America, s-au
g`ndit c\ nu au nimic de pierdut... Sam
Warner `ncepe s\ se intereseze de sistemul
Vitaphone, iar colegii s\i numesc
asta „nebunia Warner“.
La 6 august 1926, fra]ii Warner prezentau
public primul program sonor,
filmul Don Juan [i c`teva secven]e de
actualit\]i. Spectacolul a fost conving\-
tor, cei de la Fox se hot\r\sc s\ preia
exemplul. La 23 octombrie 1927, odat\
cu premiera C`nt\re]ului de jazz,
este instaurat\ definitiv era sonor\ a
cinema-ului. Un film totu[i par]ial mut,
care con]inea doar pu]ine numere muzicale
[i dialog sincronizat cu imaginile.
Rezultatul este uimitor. Imediat,
publicul `ncepe s\ dea n\val\ `n s\lile
cu „talkies“, iar studiourile `ncep s\
fac\ afaceri at`t de serioase `nc`t Hollywood-ul
intr\ `n sf`r[it `n familia marilor
afaceri adev\rate. Asta cu pre]ul
metamorfozei `ntregii „uzine de vise“,
cu consecin]e deseori dramatice pentru
truditorii industriei.
Tot sistemul de produc]ie a filmelor
a fost schimbat, studiourile izolate fonic,
muzican]ii (care asigurau acompaniamentul
sonor `n s\lile de cinema)
concedia]i cu sutele [i, odat\ ce dialogul
a devenit parte esen]ial\ a operei
cinematografice, au fost angaja]i pentru
scenarii scriitori autentici, laurea]i
ai unor premii prestigioase (de[i oamenii
de litere nu se sim]eau bine la Hollywood).
Cetatea Filmului s-a transformat
repede [i definitiv `ntr-o uzin\.
Mai grav a fost pentru majoritatea
vedetelor filmului mut. Unele cariere
au luat brus sf`r[it, cum s`nt cele ale
unor staruri ale epocii ale c\ror „voci“
nu mai mergeau, precum Norma Talmadge
sau John Gilbert. Cariera comicului
Harold Lloyd a intrat rapid `n
declin, Lillian Gish s-a transferat `n teatru,
iar alte megastaruri s-au l\sat de
actorie, precum Gloria Swanson sau
CUM SE EXPLIC| SUCCESUL LA OSCAR?
~n primul r`nd prin calitatea filmului. Unii comentatori
(`n special francezi) spun c\ The
Artist a avut parte de o concuren]\ totu[i
slab\, `n ciuda unor filme semnate de
Spielberg (War Horse), Eastwood (J.
Edgar) sau Scorsese (Hugo). Patrick
Goldstein de la „Los Angeles Times“
sus]ine c\ „marile studiouri, obsedate
de box-office, au abandonat business-ul
filmelor de prestigiu“, opin`nd c\ ast\zi
campania de promovare a Oscarurilor a
ajuns „la fel de pasionant\ ca alegerile primare
la Republicani“. Pe acest fond, The
Artist, cu calit\]ile [i curajul lui (chiar
crede]i c\ Hollywood-ul ar fi produs azi
un film mut [i alb-negru?) [i cu
scrisoarea lui de dragoste pentru cinema-ul
tradi]ional, nu avea cum s\ nu
ias\ `n eviden]\.
Se mai poate b\nui c\ membrii
Academiei au apreciat mesajul pro
cinema „tradi]ional“ `ntr-o er\ `n
care noile tehnologii schimb\ regulile
realiz\rii de filme (Tintin-ul lui
Spielberg, bazat pe CGI [i „performance
capture“, a fost ignorat
cu des\v`r[ire!). De
asemenea, este posibil
s\ fi contat faptul c\
The Artist este un
Actorul Jean Dujardin al\turi de regizorul Michel Hazanavicius `n timpul film\rilor
cuplul Douglas Fairbanks [i Mary Pickford.
„Pentru marile studiouri, sonorul
a reprezentat o splendid\ oportunitate
de a `nc\lca contracte, de a t\ia salarii,
de a «dresa» starurile“, spunea actri]a
Louise Brooks.
Noile vedete ale Hollywood-ului erau
venite din lumea teatrelor muzicale [i a
vodevilului, numai potrivite pentru era
muzicalurilor care st\tea s\ `nceap\. Pu-
]ine staruri mute au reu[it s\ `[i p\streze
succesul [i popularitatea `n era sonor\ –
Stan Laurel [i Oliver Hardy, Chaplin, iar
Greta Garbo a fost singura vedet\ str\-
in\ care a str\lucit pe cerul hollywoodian
`nainte [i dup\ revolu]ia sonor\.
„Acum era la mod\ filmul sonor, farmecul
[i lipsa de griji ce domneau odinioar\
`n Hollywood disp\ruser\. Devenise
peste noapte o industrie rece [i grav\“,
nota trist Charlie Chaplin, cel care [i-a
luat un r\mas bun sf`[ietor de la t\cuta
Er\ de Aur cu emo]ionantul City Lights,
`n 1931.
film istoric care reconstituie o er\ fabuloas\ a Cet\]ii Viselor –
deci o declara]ie de dragoste pentru Hollywood (nu pentru un
genial cineast francez, cum a f\cut Scorsese `n Hugo).
Nu este de neglijat nici faptul c\ The Artist, fiind mut, nu
are o problem\ de limb\. Deci filmul nu trebuie nici dublat,
nici subtitrat (tehnici fa]\ de care americanii au oroare – de
unde [i num\rul mare de remake-uri ale unor produc]ii str\ine
de succes).
Cei mai mari alia]i ai Artistului `n cursa spre Oscar au fost
fra]ii Harvey [i Bob Weinstein, ex-bo[ii studiourilor Miramax [i
persoanele cele mai eficace `n ce prive[te campaniile de lobby
pentru un film. Cei doi s-au asigurat de „exploatarea“ `n SUA a
filmului, ceea ce ar echivala cu protec]ia din partea na[ului Corleone,
c\ci Weinstein Bros au un sim] recunoscut al afacerilor, o
eficacitate redutabil\ [i metode de promovare uneori destul de
dubioase. De exemplu, umbl\ zvonul c\ Harvey Weinstein ar fi
fost `n spatele campaniei de def\imare `ndreptat\ `mpotriva lui
Slumdog Millionaire. Oricum ar fi, fra]ii Weinstein s`nt un model
de eficien]\ `n a duce filmele pe podiumul Oscarurilor – cu Miramax,
`n 15 ani, ei au str`ns 249 de nominaliz\ri [i 60 de Oscaruri,
dintre care trei la categoria „cel mai bun film“.
Ar fi nedrept `ns\ s\ nu recunoa[tem lui Weinstein Bros
dragostea lor pentru cinematograful de calitate. La Cannes,
Harvey Weinstein i-a explicat lui Hazanavicius c\, dac\ cineva
poate duce Artistul pe culmile pe care le merit\, este el `nsu[i.
Fiindc\ acest film, zice Weinstein, „ne vorbe[te despre schimbarea
unei epoci `ntr-un moment `n care industria cinematografic\
este din nou `n plin\ muta]ie [i fiindc\ pune `n scen\
descump\nirea noastr\ `n fa]a unei lumi care se schimb\ mult
prea repede“.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 346 » 3 – 9 martie 2012
www.suplimentuldecultura.ro

» 6
avanpremier\
LA FINAL
Ca de obicei `n c\r]ile lui Radu Mare[, aproape nimic din roman
nu poate fi l\murit dec`t odat\ cu `ntoarcerea ultimei file...
Radu Mare[ –
Deplasarea spre ro[u
„Suplimentul de cultur\“
public\ `n avanpremier\
un fragment din romanul
Deplasarea spre ro[u de
Radu Mare[, care va ap\-
rea `n cur`nd `n colec]ia
„Fiction Ltd.“ a Editurii
Polirom.
– Fragment –
C\minul avea trei corpuri dispuse `n jurul
cur]ii interioare. Lespezi vechi de
piatr\ tocit\ pe toat\ suprafa]a de incint\,
o scar\ exterioar\ pe la col] spre
etaj, palierul ca o loj\ de teatru deasupra
cur]ii, multe geamuri [i u[i `n[irate
pe toat\ lungimea, [i sus, [i jos. Cu tot
aspectul de [antier, cl\direa somnola `n
pustietatea `nsorit\ a dup\-amiezii. Era
ciudat: toate lucr\rile p\reau s\ se fi
`ntrerupt brusc, de c`teva minute. M-am
uitat zadarnic `n jur s\ v\d vreo mi[care.
Ca [i copiii, muncitorii de pe [antier
disp\ruser\ misterios, f\r\ urm\. Un robinet
fusese `ns\ uitat `n grab\ ne`nchis
[i prin cap\tul furtunului, tocmai `n marginea
cur]ii, ]`[nea `nc\ o [uvi]\ de ap\,
iar de la betonier\ se c\rase cu roaba
mortar nu demult. R\m\sese drept dovad\
o d`r\ proasp\t\ [i l\ptoas\ prelins\
p`n\ la prag, iar directoarea, care
mergea `n fa]a noastr\, se feri, ocoli, ca
s\ nu-[i murd\reasc\ bocancii.
Dup\ c`]iva pa[i, `n mijlocul cur]ii,
Alin se opri [i directoarea `l imit\. Era
o invita]ie de a contempla peisajul.
Deocamdat\, ce trebuia s\ v\d `n exteriorul
cl\dirii erau schelele [i o parte
din fa]ada proasp\t retencuit\, gr\mezile
de moloz risipite peste tot. Camioanele
aduse p`n\ aici, sus, sf\r`maser\
cu ro]ile rondurile vechi de flori, dar
asta trebuie s\ fi fost de mult c\ci `n
[an]urile cu p\m`nt reav\n `ntre timp
r\s\rise iarba. Tot vechi, sub cerul liber,
erau [i dou\ stive uria[e. Deoparte
fusese adunat metalul: c`teva zeci de
paturi de fier cu plas\ de s`rm\ rupte
`n buc\]i [i acum m`ncate de rugin\,
burlanele vechi, ruginite [i ele, ]evi,
chiuvete de font\... Separat, erau aruncate
la gr\mad\ un num\r incredibil
de saltele din care se rev\rsa umplutura
de vat\ murdar\ ca ni[te intestine
dintr-un abdomen. Toate fuseser\ cl\-
dite c`ndva gospod\re[te `ntr-o ordine
oarecare, se rev\rsaser\ apoi `n timpul
furtunilor verii, al rafalelor de ploaie
[i din nou fuseser\ str`nse c`t de c`t la
gr\mad\ dup\ aceea. Acum, ar[i]a
uscat\ le zbicea iar\[i [i un miros `nv\luitor,
ascu]it, de urin\ umplea spa-
]iul `ngust [i pustiu al unghiului pe
care-l formau laturile cl\dirii. Cred c\
mirosul stagna, cum stau, ca prin[i cu
clei, norii pe firmament `n zilele calme.
Pentru c\ dou\zeci de metri mai `ncolo,
dup\ o poart\ de fotbal din ]evi
metalice, pe care fusese `ntins\ o mochet\
proasp\t sp\lat\, [i dup\ ni[te
s`rme cu cear[afuri, tot scoase la uscat,
ca ni[te p`nze de corabie, erau iar\[i
parcul, tufi[urile netunse, s\lb\ticite,
arborii `mb\tr`ni]i, verdele curat (mi
l-am imaginat [i pur, de-o puritate sticloas\,
compact\) al clorofilei.
— C`nd o s\ face]i interviul, doamna
directoare o s\-]i povesteasc\ despre
cum am f\cut rost de materiale,
spuse Alin [i se `ntoarse actorice[te spre
cea despre care-mi vorbea. S\-i spun
cum fur\ oamenii materiale de pe [antiere
[i ni le dau nou\? Pare incredibil,
nu?
Din dosul lentilelor negre nu se v\-
zu dac\ femeia gusta acest fel de a
glumi. ~[i ar\t\ `n schimb acela[i z`mbet
rece de aur.
— Ne ajut\ [i catolicii din Anglia [i a-
vem [i un austriac de la Crucea Ro[ie.
Alin S`rbu nu-mi pomenise nimic de
toate astea, dar nici nu-l `ntrebasem,
pentru c\ nu m\ interesa. Acum s\ri
`ns\ prompt.
— I-am zis.
{i m\ lu\ de bra]:
— Hai s\ vezi.
„Ajutoarele“ erau depozitate `ntr-o
`nc\pere de la parter, transformat\ provizoriu
`n magazie, unde erau ]inute
sub cheie [i p\zite ca ochii din cap. Trebuia
s\-mi fie ar\tate ca un trofeu [i
directoarea o lu\ `nainte. De ce p\zite?
Pentru c\, dac\ se fur\, am sfeclit-o,
spuse, de data asta grav, Alin S`rbu,
dar f\r\ s\ l\mureasc\ cine ar putea fi
ho]ii. ~nc\perea mare, ferecat\ cu doi
drugi de fier `ncruci[a]i, cu lac\te mari,
chineze[ti, dar [i cu o u[\ de fier peste
cea obi[nuit\, de lemn [i cu geamurile
z\brelite, era, `ntr-adev\r, ticsit\
p`n\ la tavan cu baloturi, din care o
parte `nc\ nedezvelite din ambalajele
de protec]ie pentru transport. Era o a-
vere `n toat\ legea, explic\ el. Se g\sea
aici tot ce trebuie pentru ap\, curent [i
gaz. Tot, adic\ [i ceva `n plus fa]\ de
ce va fi necesar. Dar [i utilaje mai a’ naibii,
pentru care vor trebui adu[i speciali[ti,
s\ vedem la ce folosesc. A[adar, tot
ce e buc\t\rie pentru masa zilnic\ a
c`torva zeci de fiin]e umane, `n concep-
]ie englezeasc\, cu unit\]i de m\sur\
diferite de cele ale noastre, de pe continent.
Dac\ po]i s\-]i dai seama ce
complica]ii infernale decurg de aici.
Asta, pentru racordurile de ]ev\rie, ca
s\ nu intr\m `n toate am\nuntele. Dup\
aceea, tot ce `nseamn\ baie, s\li
de baie cu du[, cu toate dot\rile. Dar
[i ce va fi finalmente o sp\l\torie mecanizat\,
plus s\punuri [i detergen]i,
plus utilaje pentru uscat `n spa]ii `nchise,
[i nu pe s`rm\, `n parc. Ce s\
mai spun? Materiale didactice, fiind
vorba de copii. {i, bine`n]eles, jocuri,
jocuri de toate felurile, unde iar\[i va
fi nevoie de speciali[ti... ~n]elegi? ~]i
dai seama ce-a fost `nainte [i ce avem
acum? Care-i de fapt diferen]a?
La ie[ire, pe hol, am a[teptat am`ndoi
`n t\cere p`n\ c`nd directoarea a
`ncuiat toate lac\tele. Tot t\cu]i, cu ea
`nainte, am pornit mai departe, ocolind
sc\rile zugravilor, g\le]ile [i periile
abandonate, colacii de cablu [i
cartoanele zdren]uite de ambalaj risipite
peste tot. Alin S`rbu z`mbea satisf\cut,
iar directoarea, ascuns\ dup\
lentilele negre, t\cut\, deschidea u[ile
`naintea noastr\ p\[ind greoi, cu
mersul ei dificultos [i solemn.
Celelalte `nc\peri `nc\ n-aveau clan-
]e [i broa[te montate la u[i. ~n c`teva
se terminase retencuirea [i se v\ruia,
urma cur\]enie, bibilit, spuse Alin. Peste
tot, ]ev\ria instala]iilor de curent [i
`nc\lzire era nou\. Se putea trage o linie:
o treab\ important\ la care s-a pus
punct. Data viitoare c`nd vii, doamna
Bondor o s\ aib\ toate cifrele preg\tite
[i-o s\ ]i le spun\.
Buc\t\ria din cap\tul coridorului
pretinse o oprire mai special\. Directoarea
aprinse toate luminile, cu toate
c\ mai era p`n\ s\ se `ntunece, [i `n
mijlocul `nc\perii ap\rur\ plitele „ultimul
r\cnet“, cu hot\ str\lucitoare de
aerisire, montat\ de doar dou\ zile.
Uit\-te numai la baterii, la chiuvete, `mi
comand\ Alin S`rbu cu acea autoritate
care doar `n aparen]\ era z`mbitoare
[i directoarea `l aprob\. Fii atent la
cuptor, la ce au putut inventa nebunii
\[tia de engleji. Mai r\m`ne doar mobilierul,
care exist\, dar trebuie montat...
De[i o friptur\ pentru oaspe]i se
poate preg\ti [i f\r\ cine [tie ce unelte
engleze[ti. Nu?, dar friptura r\m`ne
pe data viitoare. Alin r`se, directoarea
z`mbi.
Sp\l\toria, ma[inile erau `n schimb
a[teptate s\ soseasc\ `n c`teva zile din
Austria. {i aici, aten]ie m\rit\: despre
austrieci, cu subliniere pe Crucea Ro-
[ie, trebuie neap\rat scris. S\ nu uit\m.
Neap\rat-neap\rat. Vor sosi a[adar `n
trei-patru zile, maximum maximorum
o s\pt\m`n\. M\car c\ `n sala de baie
gresia [i faian]a puteau `ncepe s\ fie
CARTEA
Sub pretextul unei scrisori c\tre
un destinatar absent, romanul
relateaz\ dou\ pove[ti ale unor
vie]i care se intersecteaz\
pentru scurt timp `n România
postdecembrist\. Dup\ ce afl\
despre c\l\toria ini]iatic\ a
straniei voluntare englezoaice
care a venit s\ aduc\
„ajutoare“ la o cas\ de copii
din România, cititorul `ncearc\,
`mpreun\ cu naratorul, s\
deslu[easc\ povestea
enigmaticilor gemeni Hans [i
Grete, r\t\cind prin desi[ul
istoriei precum cei doi copii
abandona]i `n p\dure din
basmul Fra]ilor Grimm. ~ns\, ca
de obicei `n c\r]ile lui Radu
Mare[, aproape nimic din
roman nu poate fi l\murit dec`t
odat\ cu `ntoarcerea ultimei
file...
montate [i azi. Prizele, `ntrerup\toarele
[i `nc\ alte c`teva fleacuri vor fi
l\sate [i ele pentru ultima clip\. U[ile [i
geamurile la fel. Alin se `ntrerupse [i-mi
arunc\ o privire, s\ vad\ dac\ `n]eleg.
Polite]ea m\ obligase din capul locului
s\ m\ opresc [i s\ m\ uit la ce mi
se arat\, dar Alin S`rbu aproape m\
soma s\ m\ umplu [i eu de `nc`ntare
ca [i el. Con[tiincios, m-am str\duit
s\ fac `ntocmai. Utilajele engleze[ti sau
austriece, proasp\t despachetate, cu
carcasele lor virgine de o]el cromat,
str\luceau `ntr-adev\r ca ni[te juc\rii
pentru oameni mari. Ce zici? Nu-i grozav?
m\ som\ el [i nu trecu mai departe
p`n\ c`nd nu l-am aprobat suficient
de conving\tor. Dar fervoarea
am\nuntelor ce se repet\, cu varia]ii
ca [i insesizabile, era din refrenul unui
c`ntec familiar. Cu ani `n urm\, lucrasem
eu `nsumi pe br`nci p`n\ mi-am pus la
punct casa unde urma s\ m\ instalez
[i cuno[team bine efectul de drog euforizant
al mirosurilor de tencuial\
`nc\ neuscat\ [i al lacurilor pentru lemn\rie.
Amintirea `mi veni fulgurant\
ca o lovitur\ `n plex [i m-am str`mbat de
durere, b\nuiesc. Uitasem, cu pre]ul
unui uria[ efort de voin]\. Revenirea
era `mpotriva voin]ei mele [i tocmai de
aceea atroce, `ngrozitoare. Existase o
perioad\, la `nceput, c`nd, dac\ m\
vizitau aceste minuscule tres\riri ale
memoriei, con[tiin]a mea intra parc\
`n trans\ [i trebuia s\ fug ca s\ m\ ascund.
Acum au fost doar o crispare [i o
grimas\. Cred totu[i c\ Alin a observat
[i s-a oprit.
— Bine, zise, eliptic. Hai acum s\
ie[im.
Vizita mea, la care Alin S`rbu
]inuse mor]i[, ca s\-mi fac o idee despre
ce e de scris, se terminase. Se mai
aflau la etaj dormitoarele, unde mai era
`nc\ mult de lucru. Ce e important ai
v\zut, m\ anun]\ el, iar directoarea se
gr\bi s\ aprobe. Ie[iser\m `ntre timp
`n curte [i un pu[ti `n trening galben
care p\rea s\ fi stat la p`nd\ o zbughi,
z\rindu-ne, [i disp\ru `n tufi[uri ca o
s\lb\ticiune.
Cred c\ atunci a venit [i vorba despre
num\rul copiilor afla]i `n c\min
[i Alin recunoscu c\ acest num\r reprezenta,
`ntr-adev\r, o problem\. C\-
minul, cu parcul din jur, p`n\ sus pe
deal, n-au garduri, `n afara zidului de
piatr\ de la [osea, nu exist\ paz\ la ie-
[ire, nici poart\ `ncuiat\. A[a se face
c\ s\pt\m`nal dispar doi-trei copii [i
s`nt adu[i `napoi peste o lun\.
— Cam astea s`nt cifrele, se `ntoarse
Alin S`rbu spre directoare, care-i
r\spunse cu expresia ei de statuie, cu
toate c\ el se eschivase de la r\spunsul
cerut. ~n felul lor, evadeaz\, de[i nu-i
]ine nimeni lega]i. Dar despre asta,
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 346 » 3 – 9 martie 2012
www.suplimentuldecultura.ro

PREMII
C\r]ile lui Radu Mare[ au fost distinse cu numeroase premii,
printre care Premiul USR pentru romanul C`nd ne vom `ntoarce.
7 «
avanpremier\
deocamdat\, n-are rost s\ scrii. ~[i pun
`n cap to]i s\ ajung\ la Bucure[ti, unde
au auzit c\ a fost revolu]ie. ~ns\ n-au
bani, cu hainele de c\min s`nt u[or de
identificat [i poli]ia `i culege de prin
g\ri sau trenuri [i-i aduce `napoi la
doamna Bondor.
Englezoaica ap\ru c`nd m\ preg\-
team s\ plec, dar mai trebuia s\ a[-
tept s\-[i clarifice problemele cei doi,
directoarea [i Alin. Ea `[i amintise c\-i
mai trebuiau nu [tiu c`]i saci de ciment,
promi[i de cineva care se angajase s\-i
aduc\ de la un depozit. Mai erau [i
camionul, sau camioanele pentru gunoi,
`mpreun\ cu cei c`]iva ]igani promi[i
c\ vor fi trimi[i cu lope]i [i m\turi
la cur\]enie. Un s`mbure mai vechi de
nemul]umire al directoarei ie[i la iveal\
[i mi s-a p\rut c\ asta se `nt`mpla [i
din cauza prezen]ei mele. Era limpede
c\ Alin `i promisese de mult tot felul de
lucruri. F\cea mereu prea multe promisiuni
de care uita sau se dovedea c\
s`nt promisiuni imposibil de `nf\ptuit.
Am sim]it c\ lipse[te doar o mic\, o infim\
sc`nteie ca s\ `nceap\ cearta a-
dev\rat\, `ns\ nu puteam nici s\ plec
[i s\-i las balt\. Englezoaica, pe care
atunci o vedeam prima oar\, [i-a f\-
cut apari]ia ca [i cum ar fi ghicit c\ e
nevoie de ea.
Ie[ise dintr-una din `nc\perile de la
etaj [i tocmai cobora scara exterioar\
spre curte. N-avea deloc aerul c\ e din
cauza noastr\ sau pentru noi. C\, adic\,
a auzit zgomot, voci str\ine, [i vine
s\ afle ce se `nt`mpl\. Dimpotriv\, p\-
rea preocupat\ de altceva, iar ]inta
spre care se `ndreapt\ e `n direc]ia o-
pus\ nou\, grupului de trei de jos, din
mijlocul cur]ii interioare.
— Uite-o [i pe englezoaica noastr\,
exclam\ Alin S`rbu. Hai s-o l\s\m pe
doamna Bondor `n pace [i s\ mergem
la ea s\ te prezint.
Femeia se `ndreptase `ntre timp spre
noi. Purta, la `nceput de septembrie,
c`nd eu umblam `n c\ma[\, bocanci negri
cu tureatca `nalt\ de mers pe munte,
prin z\pad\. Asta mi-a s\rit `n
ochi din prima clip\. Complementar
era p\rul ro[u-deschis, aproape artificial.
Dar [i bluza galben\ de trening
a uniformei de la c\min, cu Mickey
Mouse-ul negru `n medalion. De departe,
`n afara coamei `n fl\c\ri, n-avea
nimic special, poate doar ochii de un
verde incert, spre albastru [i faptul c\
nu comunicau niciun fel de interes,
cercet`nd curtea [i pe noi cu o ciudat\
apatie somnolent\.
— Z`mbe[te, spuse poruncitor A-
lin S`rbu [i, la fel ca atunci c`nd f\cusem
cuno[tin]\ cu directoarea, m-am
supus. Pe englezoaic\ el o `nt`mpin\
de la distan]\ cu buna lui dispozi]ie
jucat\ perfect pe care `ncepeam s-o
cunosc. I se adres\ `n francez\ destul
de cursiv:
— Iat\ [i presa! Voilà donc les journeaux!
[i m\ ar\t\ cu m`na ca pe un
trofeu. A[a cum te-am avertizat, ma
chère, `n ora[ s-a aflat ce face Anglia
pentru copiii români [i to]i ziari[tii
vor s\ vin\ `ncoace s\ te vad\. Te-am
anun]at de altfel c\ a[a va fi. Vor informa]ii
[i noi s`ntem obliga]i, n’est-ce
pas?, s\ le oferim informa]ii. Deocamdat\,
pe ceilal]i `i voi mai ]ine la distan]\,
s\ a[tepte p`n\ mont\m b\ile
[i sp\l\toria, ca s\ le poat\ vedea `n
stare de func]ionare. El – [i m\ ar\t\
iar\[i – a profitat c\ s`ntem prieteni.
Alin, mi-a zis, [tiu c\ face]i lucruri
grozave acolo, vreau s\ v\d [i eu despre
ce e vorba... Te rog etcetera. {i
am fost silit s\ cedez.
Englezoaica nu ignorase din capul
locului c\ `n România toat\ lumea a
`nv\]at m\car c`teva cuvinte fran]uze[ti,
limb\ pe care o cuno[tea [i ea.
Nu p\reau s-o intimideze nici lingu-
[elile lui Alin S`rbu. Se mul]umi, neglijent\,
s\-ncline capul, cu aceea[i privire
opacizat\ de indiferen]\.
— Ea e deci Daiana, continu\ Alin
imediat, se scrie ca `n române[te Diana,
se pronun]\ Daiana, cea pe care
doreai neap\rat s-o cuno[ti, iar englezoica
`mi d\du m`na b\rb\te[te, o
m`n\ rece, cu str`nsoare foarte puternic\.
Iar el e Romulus, po]i s\-i spui
simplu Romi, o voce temut\ `n pres\
care `ns\ pe noi ne va l\uda.
Se opri doar o clip\ ca s\ ne contemple
satisf\cut.
— }ii minte, i se adres\ ei, Lupa Capitolina,
pe care te-am dus s-o vezi `n
centrul ora[ului?
Ea confirm\.
— Copiii lupoaicei s`nt Romulus [i
Remus. El e unul din cei doi.
{i r`se cu poft\, ca de o glum\ reu[it\
spus\ de altcineva.
C`teva clipe s-a r`s cam aiurea [i s-au
debitat banalit\]ile de rigoare. Ea r\-
mase p`n\ la cap\t nu prea atent\ la
ce p\l\vr\ge[te Alin. Lui `ns\ nu-i p\-
sa. Era radios, un pic cabotin [i prea
g\l\gios, luat pe sus – pentru gustul
meu, cel pu]in – de pl\cerea declama-
]iei `n fran]uze[te, dar [i de sine `nsu[i,
b\nuiesc c\ exact `n aceea[i m\-
sur\. La sf`r[it, ea confirm\: pricepuse.
Dup\ care `ntreb\, privindu-m\ `n ochi:
— Romi?
— Corect! A[a se pronun]\, se gr\-
bi s-o `ncurajeze Alin.
Vizita mea la c\min s-a `ncheiat e-
xact cum `mi promisese Alin S`rbu:
jum\tate de or\, nicio secund\ `n
plus. Am f\cut `mpreun\ c`]iva pa[i
p`n\ unde-mi l\sasem ma[ina.
— Trebuie neap\rat s\ termin tencuielile
exterioare p`n\ nu vine iarna
peste noi, relu\ el problema cea mare
care `l preocupa.
Pentru finisajele din interior [i instala]ii,
`mi mai spuse, nu mai existau
bani. Se putea bizui doar pe ce va mai
ob]ine de la Crucea Ro[ie [i de la englezi.
Toate aceste solu]ii de salvare
erau `ns\ cu mari semne de `ntrebare.
~mi vorbise despre toate astea [i
`nainte: era unul din acele pariuri pe
care la un moment dat un b\rbat le
face cu sine `nsu[i, pariu pe care n-are
voie s\-l piard\. Cu toate astea, de
fiecare dat\ am vrut s\-l avertizez c\
s`nt sceptic `n ce prive[te efectul reportajelor
pe care le voi scrie. Promisiunea
pe care o f\cusem, de[i f\r\
nici un entuziasm, trebuia `ns\ respectat\.
Rela]ia noastr\ era de altfel
de a[a natur\, `nc`t nu era deloc obligatoriu
s\ ne justific\m unul fa]\ de
cel\lalt. Presupun c\ i-am r\spuns, ca
[i alt\dat\, cu cele c`teva propozi]ii
cu care se umplu ultimele minute `nainte
de desp\r]ire. Nu reu[esc s\-mi
reamintesc `ns\ cum anume a venit
vorba de englezoaic\, dac\ eu l-am `ntrebat
ceva despre ea [i ce anume.
AUTORUL
Radu Mare[ (n. 1941) a
urmat filologia la
Universitatea din Cluj, ora[
unde s-a [i stabilit dup\
1971. A fost profesor,
ziarist, redactor la revista
„Tribuna“ (1971-1997),
director al Editurii Dacia
(1997-2001). A publicat:
Anna sau pas\rea paradisului
(roman, 1972); Cel
iubit (proze, 1975); Caii
s\lbatici (roman, 1981);
Pe cont propriu (1985);
Anul trecut `n Calabria
(2002); Manual de
sinucidere (eseu, 2003);
Ecluza (roman, 2006);
C`nd ne vom `ntoarce
(roman, 2010). Romanele
sale au fost distinse cu
numeroase premii.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 346 » 3 – 9 martie 2012
www.suplimentuldecultura.ro

» 8
interviu
INTERVIU CU
TON KOOPMAN
„E u[or s\ c`n]i muzica pe care o cuno[ti la perfec]ie, dar
repertoriul e mare [i nu `]i po]i permite s\ l`nceze[ti `n doar
c`teva titluri. {i atunci e nevoie de studiu `n permanen]\.“
Ton Koopman:
„Muzica nu este
o slujb\ pe care o
faci pentru bani,
ci din iubire“
Frumuse]ea simplit\]ii [i a
bunului-sim]. Acesta ar fi
titlul pe care l-a[ da, total
lipsit de originalitate, unui
personaj precum Ton
Koopman. O nou\ confirmare
a faptului c\, de cele
mai multe ori, un mare
muzician este [i un mare
om. ~n cazul acesta, Ton
Koopman, specialistul
num\rul 1 `n Bach la nivel
mondial, unul dintre
invita]ii pre]io[i ai edi]iei cu
num\rul 20 a Festivalului
„Enescu“, a acceptat cu
gra]ie [i bonomie un
interviu lung, pe care l-a
umplut cu valoarea [i
farmecul r\spunsurilor sale.
Interviu realizat
de Marius Constantinescu,
TVR Cultural
S\ ne imagin\m o zi ce]oas\ [i ploioas\
la Amsterdam. Sta]i singur la
fereastr\, cuprins de lini[tea momentului.
Ce muzic\ auzi]i?
~l aud numai pe Bach. Johann Sebastian
Bach e compozitorul meu preferat
[i, pentru mine, cel mai mare compozitor
al lumii. G`ndul meu se `ndreapt\ mereu
c\tre el. M-am `ndr\gostit de muzica
lui `nc\ de c`nd aveam 6 ani. Cred c\ e
o dragoste de-o via]\.
Mi se pare c\ Bach este un personaj
care z`mbe[te rar [i nu r`de aproape
niciodat\. Unde g\si]i bucuria `n
muzica lui?
~l cunoa[tem pe Bach doar din c`teva
portrete. Vedem `n ele `ntotdeauna o
persoan\ sever\, poate pu]in suferind\,
preocupat\ de drumul vie]ii sale. Mai
exist\ `ns\ un portret de tinere]e al lui
`n Germania, de la 26 de ani. Acela este
Bach al meu: z`mbitor, `ncrez\tor `n
cariera lui. Poate c\ nu se g`nde[te la
el ca la un geniu, dar, cu siguran]\, ca
la egalul celorlal]i. {i-a `nceput cariera
de la mic la mare, de la o biseric\ mai
mic\ spre una mai important\. Apoi a
mers la Leipzig, `n speran]a c\ va intra
`n serviciul regelui, ceea ce nu s-a `nt`mplat
niciodat\. Cred c\ aceast\ prim\
dezam\gire de la Leipzig nu l-a p\r\sit
pe tot parcursul vie]ii. Poate c\ asta se
vede [i `n portretele sale. Muzica lui
Bach are c`teva elemente foarte puternice.
Unul dintre ele este construc]ia.
Bach a fost un mare arhitect, care a [tiut
`ntocmai cum s\ pun\ piesele cap la cap.
G`ndi]i-v\ numai la tehnica fugii. Dincolo
de asta, `n lucr\ri precum Matthäus
Passion, `n]elegi c\ a fost un spirit dominat
de emo]ie. S`nt melodii [i armonii
superbe, care te pot face s\ pl`ngi sau
s\ z`mbe[ti. Bach ne d\ voie s\ sim]im
a[a, cu condi]ia s\ nu `i abord\m muzica
liniar. La fel se `nt`mpl\ [i `n cazul
lui Mozart. Dac\ `l vom aborda mereu
vesel [i sprin]ar, trec`ndu-i cu vederea
seriozitatea, vom eluda o latur\ esen-
]ial\. ~n cazul lui Bach, `nseamn\ a nu
vedea caracterul de divertimento, de bucurie,
de pl\cere a muzicii c`ntate `n
mijlocul elevilor [i familiei. Dac\ arunc\m
o privire la coresponden]a dintre
Bach [i tat\l lui, nu g\sim doar schimburi
de replici severe, ci [i bucuria de a
sta, pur [i simplu, de vorb\. Mai mult,
orice persoan\ important\ care trecea
prin Leipzig, `l vizita [i pe Bach. ~i pl\-
cea s\ le ofere tuturor un pahar de vin.
Cred c\ ne-am cam obi[nuit s\ `l judec\m
pe Bach exclusiv dup\ reprezent\rile
sale mai t`rzii.
V-a]i dedicat toat\ cariera lui Bach.
Mai s`nt lucruri ne[tiute despre el?
Da. Chiar `n aceast\ perioad\ este o
mare discu]ie dac\ Bach a avut un cor
sau doar soli[ti care i-au c`ntat compozi]iile.
~ntrebarea a ridicat-o Joshua Rifkin,
un muzicolog american. Eu cred
c\ se `n[al\, dar pentru a-]i sus]ine punctul
de vedere, `ncepi s\ cercetezi, s\ cau]i
date care s\ `]i arate cine are dreptate
[i cine nu. ~ntotdeauna se ridic\ `ntreb\ri...
Ce s-a `nt`mplat cu rubato-ul?
Ne place ritmul, pentru c\ tr\im `n secolul
muzicii pop. ~i pl\cea lui Bach s\
danseze? Nu [tim. C`t de riguros era a-
tunci c`nd f\cea muzic\ bisericeasc\?
Era mereu sobru sau exista [i z`mbet
`n scrierile lui?
Cum percepea publicul muzica baroc\
`n anii ’60, atunci c`nd a]i `nceput?
Era aproape o mi[care underground.
Publicul era foarte t`n\r. ~n Olanda, cel
pu]in, era acela[i public care mergea
`n cluburi de noapte s\ asculte jazz [i
s\ fumeze... altceva dec`t ]ig\ri, trabucuri
sau pip\. Aveam, mai ales, studen]i
la Universitate care erau s\tui de muzica
secolului al XIX-lea, `n care exista prea
mult\ emo]ie impus\. Barocul le oferea
alt tip de tr\ire, `n care z`mbetul sau lacrima
erau... mai sincere. ~n felul acesta, num\rul
celor care se apropiau de muzica
veche cre[tea din ce `n ce mai mult. C`nd
am f\cut Johannes Passion `ntr-o biseric\
de 400 de persoane – nu credeam
c\ vor veni mai mul]i – am avut un public
de peste 1.000 de oameni c\]\ra]i
peste tot. Mirosul joint-urilor era evident...
Bine`n]eles c\ [i noi c`ntam `n
jeans, pentru c\ voiam s\ fim diferi]i
de restul muzicienilor clasici. ~n plus, nu
c`ntam la Concertgebouw, ci `n locuri
neconven]ionale. De atunci, lucrurile s-au
mai schimbat, dar spiritul acelor vremuri
[i publicul de atunci ne-au urmat
p`n\ azi.
{ti]i foarte bine c\ [i azi cei mai atra[i
de Baroc s`nt tinerii. Cum explica]i?
Poate la fel. {i noi ne-am `ndr\gostit de
Baroc, tineri fiind, datorit\ ritmului [i
emo]iei imediate. Nu mai erau emo]iile
str\mo[ilor no[tri, oarecum impuse, ci
ale noastre, nemijlocite. Iat\ de ce Barocul
e foarte atractiv pentru publicul
t`n\r. Nu e Mahler, nu e Brahms, nu e
Weltschmerz, ci z`mbet sau pl`ns sincer.
~n acest moment, mi se pare c\ avem un
public variat. S`nt al\turi de noi [i cei
care ne-au urm\rit de la bun `nceput,
dar continu\ s\ vin\ tinerii de azi. Asta e
foarte bine, mai ales c\ orchestrele simfonice
se pl`ng c\ publicul lor devine din
ce `n ce mai b\tr`n. Muzica prezerv\ o
anumit\ vitalitate, care se oglinde[te [i
`n performan]ele celor care o c`nt\.
Dragostea pentru Bach, Haendel, Telemann,
Monteverdi e `nc\ vie. Muzica
nu este o slujb\ pe care o faci pentru
bani, ci din iubire.
C`t de important este s\ c`nta]i pe
instrumente originale?
Destul de important. ~n acest fel, muzica
e mai la ea acas\. Dac\ folose[ti un
oboi sau instrumente cu coarde din acea
epoc\, ai con[tiin]a faptului c\ pentru
acestea a compus autorul respectiv. La
sonoritatea lor s-a g`ndit. Nikolaus Harnoncourt
a ini]iat aceast\ tendin]\ `n
anii ’70, apoi a `ncercat apropierea instrumentelor
moderne de cele istorice.
Eu am preluat de la el acest model. A]i
fi surprins s\ [ti]i c`t de aproape pute]i
ajunge, cu instrumente contemporane,
de sound-ul celor arhaice. S`nt chiar
ansambluri care c`nt\ pe instrumente
istorice care `mi plac mult mai pu]in dec`t
dac\ ar c`nta pe instrumente de azi.
Nu exist\ `ns\ un unic mod de a c`nta
muzica baroc\.
{i cum face]i? ~mprumuta]i instrumente
din muzee sau folosi]i copii
foarte bune?
Amsterdam Baroque Orchestra folose[-
te preponderent instrumente originale,
mai ales cele cu coarde, dar, `n cazul instrumentelor
de lemn, avem copii. Dac\
interpretezi prea mult pe un asemenea
instrument, ri[ti s\ crape. Iat\ de ce
s`nt importan]i fabrican]ii de copii de
calitate. ~n ace[ti 40 de ani de c`nd tot
c`nt\m pe instrumente vechi, tehnica
s-a `mbun\t\]it considerabil, iar diferen]ele
s`nt aproape insesizabile...
...`n a face un instrument nou s\ sune
ca [i c`nd ar fi vechi...
Da! G`ndi]i-v\ c\ nimeni nu ar `ndr\zni
s\ plece `n turneu cu un clavecin original.
Nu ar supravie]ui!
Nu mai vorbim c\ asigurarea ar fi
uria[\...
Absolut. E nevoie de un instrument cu
toate calit\]ile unuia istoric, dar cu stabilitatea
dat\ de tehnica actual\. C`nd
mergi la o orchestr\ simfonic\ sau de
camer\, e[ti obligat s\ folose[ti instrumentele
din dotare. Atunci, `ncerci s\
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 346 » 3 – 9 martie 2012

MUZICA
BAROC|
~N ANII ’60
„Era aproape o mi[care underground. Publicul era foarte t`n\r.
~n Olanda, cel pu]in, era acela[i public care mergea `n cluburi de
noapte s\ asculte jazz [i s\ fumeze... altceva dec`t ]ig\ri,
trabucuri sau pip\.“
9 «
interviu
schimbi ceva `n modul de interpretare.
„Pute]i c`nta mai pu]in vibrat?“, „Arcu[ul
poate s\ alunece mai moale?“,
„Corzile pot fi mai deschise?“, „Articula]ia
mai precis\?“, „Frazarea mai expresiv\?“...
{i ieri, la repeti]ia cu Virtuozii
din Bucure[ti, au fost oameni `n
sal\ care observau cum se schimb\ sunetul.
Dac\ for]ezi o schimbare sau o
impui, nu vei ob]ine nimic. Muzica e
armonie. Trebuie s\ `i determini pe oameni
s\ spun\ „de ce nu?“. Dac\ m-ar
ruga cineva s\ dirijez Richard Strauss
sau Enescu sau Brahms – habar nu
am! –, dar ar veni, m-ar lua de m`n\ [i
mi-ar explica „Ton, am vrea s\ faci asta
[i asta...“, a[ mul]umi frumos [i a[
`ncerca s\ performez al\turi de ceilal]i
muzicieni.
A]i spus nu o dat\ c\ nu v-a]i aventura
mai departe de anul mor]ii lui
Mozart...
Am cam min]it... Nu mai e adev\rat!
Pentru cine a]i dep\[it grani]a?
Mi-a luat ceva timp... Nu aveam nici o
tragere de inim\ s-o fac, pentru c\ muzica
mea e muzica secolelor al XVII-lea
[i al XVIII-lea. Am devenit `ns\ dirijor
fix al Orchestrei de Camer\ Radio din
Olanda. Mi-au spus c\ [i-ar dori s\ fiu
dirijorul lor nu neap\rat pentru interesul
meu fa]\ de muzica veche, ci pentru
a putea explora `mpreun\ [i c`teva
aspecte ale secolului al XIX-lea. Nu
mult, ci doar pentru a vedea cum se
`nt`lnesc dou\ puncte de vedere aparent
contrarii. Mi-au oferit tot timpul
pentru a repeta, a[a c\ am `ncercat o
simfonie de Schubert, o simfonie de
Mendelssohn, Concertul pentru vioar\
tot de el, Requiem-ul de Schumann
[i aici trag linia. Nu cred c\ voi merge
mai departe. Am f\cut o singur\ excep-
]ie, la Paris, la Salle Pleyel, unde am a-
vut parte de o mare petrecere `n onoarea
mea. F\cusem 8 concerte `n 9 zile.
Mi-am spus c\ trebuie s\ facem ceva
special, a[a c\ am c`ntat, cu Amsterdam
Baroque Choir, Motetele de Bach `n prima
parte (cu instrumente istorice), iar `n
partea a doua Zigeunerlieder de Brahms.
Era o partitur\ la care visam de mult. A
fost doar o dat\, apoi ne-am `ntors la
repertoriul nostru de identitate. S`nt at`t
de mul]i muzicieni care c`nt\ la perfec-
]ie crea]ia secolelor al XIX-lea [i XX. De
ce s\ m\ aventurez [i eu, c`nd s`nt mult
mai mul]i interpre]i care au dificult\]i
`n muzica secolelor al XVII-lea [i al
XVIII-lea? ~n acest moment s`nt interesat
[i de muzica francez\ – Rameau,
Rebel –, iar orchestrele s`nt dispuse s\
asimileze un anumit discurs sonor pe care
`l propun eu. S\ `nve]i f\r\ a perfec-
]iona actul muzical e o cauz\ pierdut\.
Dat fiind c\ nu exist\ nici o m\rturie
despre cum c`nta un ansamblu acum
c`teva sute de ani, cum [ti]i c\ versiunea
propus\ de un grup sau altul
este cea mai apropiat\ de realitate?
Cred c\ ]ine de personalitatea dirijorului
sau a celui care este maestro al
cemballo... {tim multe, dar mai [tim
[i... c`t de pu]ine [tim despre sunetul
acelor vremuri. ~ntotdeauna `ncerci s\
r\m`i `ntr-o zon\ de siguran]\. To]i
`ncerc\m s\ fim c`t mai creativi cu
putin]\ [i to]i prob\m marea cu degetul,
c\ut`nd varianta pe care o consider\m
fidel\. Nu [tim ce ar fi f\cut Bach. Poate
c\ ar fi f\cut ceva diferit fa]\ de noi. ~nv\]\m,
explor\m posibilit\]i, interpret\m
muzica [i `ncerc\m s\ `n]elegem ce
[i-ar fi dorit compozitorul. Putem avea
chiar o privire critic\ asupra felului `n
care se c`nta la vioar\, la oboi, care era articula]ia
cea bun\ `n secolul al XVII-lea...
{tim multe, dar esen]ial este s\ con[tientiz\m
c\ nu vom c`nta niciodat\ precum
Johann Sebastian Bach. Genii precum
Leonardo, Michelangelo s`nt oameni
prea speciali pentru a fi imita]i. ~n O-
landa avem o imagine: cea a bunicului
care picteaz\ duminica. E, a[adar, un pictor
de duminic\, care copiaz\ un tablou
de Rembrandt sau de Ti]ian. Toat\ lumea
`i spune: „Bunicule, ce frumos!“, dar to]i
cred, `n sinea lor, c\ Ti]ian... era mai bun.
~n definitiv, vorbim de o copie...
Da, `ntocmai. A[a abord\m [i muzica.
~ncerc\m s\ facem o copie cu at`ta dragoste
`nc`t s\ ne ias\ chiar mai bine dec`t
ne a[teptam. C`nd vom ajunge `n Ceruri
`ns\, vom primi mesajul exact.
Face]i [i oper\ baroc\?
Da, c`teodat\. Am un festival `n Fran]a,
unde am f\cut King Arthur de Purcell.
Superb\ muzic\, mi-a pl\cut mult! Altfel,
trebuie s\ recunosc c\ opera e mai
anevoioas\, pentru c\ solicit\ mult timp.
Agenda mea e f\cut\ pe trei ani `n a-
vans. O oper\ e propus\, de obicei, cu
un an [i jum\tate `nainte [i solicit\ cam
[ase s\pt\m`ni de preg\tire... Mi-ar pl\-
cea mult s\ fac o produc]ie de Orfeu
de Monteverdi. E un vis al meu [i mi-a[
face timp pentru un asemenea spectacol.
Am mai dirijat Haendel, Gluck, Telemann,
dar nu at`t de mult ca al]i colegi
ai mei.
C`t de important\ este pentru un
ansamblu baroc sala `n care c`nt\?
Foarte important\. ~ntr-o ambian]\ uscat\,
instrumentele vechi tind s\ sune
mai `ncordat. Coardele naturale se dezacordeaz\
mult mai repede dec`t cele
de metal. S\ folose[ti coarde deschise e
mult mai periculos, mai ales dac\ sala
are [i un pic de ecou. C`teodat\ trebuie
s\ c`nt\m `n s\li de 2.000-2.500 de locuri
– succesul muzicii vechi este mare,
iar organizatorii vor c`t mai mul]i
oameni, ca s\ c`[tige bani. Pentru
noi, ideal\ este o sal\ frumoas\,
de o mie de persoane, cu o acustic\
bun\. S\lile din timpul lui
Bach nu erau niciodat\ mai mari.
~n ceea ce prive[te bisericile,
g`ndi]i-v\ c\ un trompetist care
avea dou\ pasaje dificile
`ntr-o cantat\ de Bach
nu putea reveni asupra
lor. ~i ie[eau cum `i ie-
[eau [i nu putea dec`t s\
spere c\ data viitoare
va fi mai bine. Studiul
instrumentelor vechi e
`nc\ `n progres. S`nt foarte
pu]ini instrumenti[ti
capabili s\ c`nte al doilea
Concert Brandenburgic
pe o trompet\ baroc\.
De aceea muzicienii
baroci [i cei moderni s`nt
mult mai suda]i pe anumite
elemente. Multor orchestre (inclusiv Royal
Concertgebouw) le place mai mult
s\ asculte o simfonie de Haydn c`ntat\
de noi dec`t de ele `nsele. Au ceva special
instrumentele vechi.
Care este cel mai frumos loc `n care
a]i c`ntat?
Pare aproape, dar cred c\ unul dintre
cele mai frumoase este chiar Concertgebouw
Amsterdam. Musikverein din
Viena nu e rea deloc. Dac\ ne g`ndim
la org\, conteaz\ `n ce biseric\ este, dar
preferata mea este la Ottobeuren, `n
Sudul Germaniei.
Probabil c\ este cel mai greu de `nv\]at
instrument, echivalentul unei
orchestre `ntregi – orga. Ce exigen-
]e speciale presupune?
Cred c\ a c`nta la clavecin e mai greu
dec`t la org\. La clavecin auzi fiecare
detaliu, pe c`nd la org\, din cauza magnitudinii,
anumite am\nunte se pierd.
Sigur c\ la org\ trebuie s\ c`n]i [i cu
picioarele, dar eu am fost organist de
la 11 ani, a[a c\ m-am obi[nuit.
Nu-mi pot imagina un copil c`nt`nd
la org\...
Da! Aveam 11 ani c`nd am `nceput s\
c`nt `n biseric\. Nu puteam s\ ajung la
pedale [i trebuia s\ fac eforturi. M-am
dus la un profesor de org\ [i l-am rugat
s\ m\ `nve]e, iar el s-a uitat la mine [i
mi-a spus c\ s`nt prea mic! Abia la 16
ani m-a primit [i a fost uimit c\ [tiam
deja s\ c`nt, fiind un autodidact. La 14
ani am c`ntat prima dat\ la un clavecin,
pentru c\ profesorul meu de la [coal\
avea unul acas\. Am avut noroc... Vin dintr-o
familie s\rac\. Am avut norocul s\
`nt`lnesc oameni
valoro[i [i s\
c`nt pe instrumente bune. Am avut un
dirijor `n biseric\, iar el m-a provocat
mereu s\ fac lucruri noi. C`nd am intrat
la Conservator, am considerat c\
este momentul s\ studiez at`t orga [i
clavecinul, dar s\ am [i o baz\ teoretic\,
a[a c\ m-am `nscris [i la Universitate,
la muzicologie. De altfel, s`nt [i profesor
la Conservatorul din Haga. Predau
clavecinul `mpreun\ cu so]ia mea (singur
nu a[ avea c`nd). ~n plus, predau muzicologie
la Universitatea din Leyden. ~ntre
ele, mai dau [i lec]ii private de org\.
Ce proiect v-ar pl\cea s\ des\v`r[i]i
dac\ a]i avea banii suficien]i lui?
Am `nceput s\ `nregistrez dou\ dintre
Simfoniile Londoneze ale lui Haydn. A[
vrea s\ le termin. Dac\ a[ putea, mi-ar
pl\cea s\ fac integrala simfoniilor de
Haydn. Integrala Mozart am f\cut-o
de mai multe ori, nu neap\rat pe CD.
~n 1991, am f\cut toate simfoniile lui
Mozart pentru televiziunea japonez\.
S`nt concerte live, bine documentate.
Haydn mi-e foarte drag. Dac\ `nregistr\rile
mele cu Buxtehude vor fi gata –
trebuie s\ mai ias\ `nc\ 8 CD-uri – vom
vedea. Mi-ar mai pl\cea foarte mult s\
fac oratoriile lui Haendel. Operele au
fost abordate de mul]i, dar la oratorii
`nc\ mai e loc pentru contribu]ii noi.
{ti]i, cu orchestra mea c`nt singur la clavecin.
Nu dirijez dec`t atunci c`nd forma]ia
este extins\ sau exist\ [i un cor.
Asta am f\cut `n cantatele lui Bach [i
ale lui Buxtehude. ~mi place s\ fiu membru
al ansamblului, primus inter pares,
nu dirijorul sever care semnalizeaz\
fiecare gre[eal\. Din gre[eli se `nva]\.
C`nd c`nt cu orchestra mea, rela]ia este
cu totul privilegiat\, pentru c\ ne cunoa[tem
de peste 40 de ani. Mai s`nt
`ns\ [i alte orchestre cu care lucrez de
mult\ vreme, Tonhalle Zürich [i Concertgebouw,
unde c`nt la fel de relaxat,
pentru c\ to]i m\ cunosc foarte
bine [i [tiu ce `mi place.
C`teodat\ e
nevoie doar
de un schimb de priviri ca s\ [tim ce
avem de f\cut.
Unde `n lume v\ place s\ g\si]i inspira]ie
[i idei pentru noi proiecte?
Nimeni nu m\ crede c`nd spun c\ s`nt
un om lene[. Chiar s`nt. Muncesc foarte
mult, dar `mi iau [i vacan]e. Am colegi
care nu fac pauze niciodat\, pentru c\
se tem s\ nu piard\ vreun concert. ~n
var\ mi-am luat o lun\ liber\ `n Fran-
]a. ~ncerc ca la fiecare dou\ luni muncite
s\ `mi iau o s\pt\m`n\ liber\. Avem
o cas\ foarte frumoas\ de pe la 1500 la
Verona, cu terase mari, foarte aproape
de centrul ora[ului. Exact vizavi este un
bar care face o cafea excelent\. Avem
un clavecin acolo, a[a c\ so]ia mea [i cu
mine putem studia. ~n plus, preg\tim
lucr\ri noi. Ne `nt`lnim cu familia [i cu
prietenii [i asta ne inspir\. {ti]i, trebuie
s\ faci pauze din c`nd `n c`nd, altfel te
gole[ti. Vara fac un festival `n Fran]a,
`n Dordogne, unde am o cas\, de asemenea.
~ntotdeauna dup\ festival am o
lun\ liber\. ~mi place s\ redevin muzician
dup\. Timp de trei s\pt\m`ni nu
studiez nimic, iar `n a patra revin u[or,
u[or. P`n\ atunci citesc, m\ g`ndesc la
diverse chei de abordare a muzicii pe
care o propunem. S\ [ti]i c\ mai s`nt [i
alte aspecte: a fi la conducerea unei
orchestre [i a unui cor presupune [i lucrul
cu colaboratori, programarea activit\]ii,
cum s\ ob]ii finan]\ri [i sponsoriz\ri
pentru `nregistr\ri... Dup\ vacan]\,
primele mele concerte au fost cu
org\, la Copenhaga [i la Bologna. Acum
am de dirijat c`teva concerte, apoi din
nou org\, dup\ care intru `n studio
pentru a imprima partitele de Bach la
clavecin. Era un proiect din 1998, dar
nu am avut timp. ~nregistr\rile cu org\
pe care le-am f\cut pentru Teldec trebuiau
s\ fie gata. A fost nevoie s\ imprim
patru CD-uri pe an. E adev\rat, e
u[or s\ c`n]i muzica pe care o cuno[ti la
perfec]ie, dar repertoriul
e mare [i nu `]i po]i
permite s\ l`nceze[ti
`n doar
c`teva titluri.
{i atunci e
nevoie de
studiu `n
permanen]\.
Bine c\
le fac a-
nul \sta.
www.suplimentuldecultura.ro

» 10
printre r`nduri
EDGAR
ALLAN
POE
Codrin Liviu Cu]itaru: „E un scriitor foarte modern [i receptarea
lui intens\ `n cultura postindustrial\ nu pare, neap\rat, un
accident istoric“.
Cald
Despre `nt`mpl\rile care-mi taie respira]ia
de emo]ie [i m\ umplu de o
bucurie f\r\ margini cred c\ cel mai
bine [i mai bine ar fi s\ nu scriu nimic.
Adic\ s\ tac pur [i simplu. Tocmai de
aceea anul trecut nu am putut s\ povestesc
`n 3.500 de semne ce am sim-
]it prin luna mai `n prima mea c\l\-
torie la Ierusalim, dar [i la Marea
Galileei, Haifa, Nazareth, Cesareea
sau Armagedon. {i nici acum, abia
`ntoars\ de la Ierusalim, Qumran,
Masada [i Marea Moart\, nu-mi pot
g\si tonul. A[ vrea s\ apuc vremea SF
c`nd un aparat magnific ar putea s\
descarce direct de pe retina [i din
creierul meu ce-am v\zut acolo, cu
tot sufletul explodat, f\r\ s\ trebuiasc\
s\ mai descriu ceva `n cuvinte. Dar
p`n\ atunci, m\ str\duiesc s\ transmit
cumva starea de bine cople[itor
pe care-am tr\it-o la Ierusalim `n
mijloc de februarie, la o conferin]\
interna]ional\. Am mai fost invitat\ la
c`teva asemenea manifest\ri de c`nd
]in rubric\ `n „Supliment“; majoritatea
au fost reu[ite [i nici eu nu m-am f\-
cut chiar de r`s. Dar niciodat\ n-am
sim]it nevoia s\ vorbesc `n pagina 10
despre bucuria pe care ]i-o d\ recele
savantl`c `n asemenea `mprejur\ri. De
data asta a fost altceva, din mai
multe motive, care, adunate snop,
ne-au `nsufle]it pe to]i (vorbitori, moderatori,
public) timp de trei zile.
~n primul r`nd a fost cald. Nu despre
starea vremii vorbesc, de[i s\ vezi
peste tot la plus 18-20 de grade narcise,
ciclame, rozmarin `n plin\ floare,
nu-i pu]in lucru c`nd vii ca de la
Polul Nord, din z\pezile [i ghe]urile
României. Sau c`nd, pe malul M\rii
Moarte, la 30°, `]i dai jos palton [i
pulover, ca s\ te ui]i cu jind cum lumea
face baie. Dar, repet, nu la c\ldura
asta m\ g`ndesc acum, ci la
atmosfera nem\surabil\ `n grade
Celsius care a inundat sala unde
eram. Rareori mi-a fost dat s\ v\d [i
SECRETUL ADRIANEI
Adriana BABE}I
s\ aud c`t de intens poate fi p\strat\
memoria unui om [i c`t de fierbin]i
s`nt, repetate de zeci [i zeci de ori,
cuvintele recuno[tin]ei. Pentru c\
to]i au vorbit `n primul r`nd despre
Leon Volovici, despre c`t de mult a
`nsemnat el pentru fiecare [i pentru
Lumea evreiasc\ `n literatura român\,
conferin]a de la Universitatea Ebraic\
din Ierusalim care i se datoreaz\
[i la care, iat\, tocmai participam 1 .
Apoi au fost comunic\rile propriu-zise.
Cum s\ nu te bucuri c`nd
printre vorbitori se afl\ istorici, critici
literari, filosofi, teologi de talia
lui Moshe Idel sau Michael Finkenthal,
c`nd `n timpul lucr\rilor sau `n
pauz\ `i auzi vorbind `ntr-o român\
minunat\, cu un ata[ament extraordinar
pentru locurile unde s-au
n\scut. Sau c`nd vezi r\s\rind `n
paginile c\r]ilor pomenite de la
tribun\ o lume disp\rut\ din Ia[i,
Dorohoi, T`rgu Neam], Cern\u]i, Roman,
Br\ila, dar [i din Bucure[ti. Sau
c`nd sim]i cum stau al\turi, `ntr-un
unic raft, Sadoveanu, Blecher,
Fundoianu, Rebreanu, Aderca,
Galaction, Peltz, C\lug\ru, Holban,
Benador. Cum s\ nu-]i creasc\
inima c`nd vezi c\ truda ta de a le
descoperi pe Sefora [i Debora,
Dania [i Myriam `n literatura
român\ e urm\rit\ cu interes. {i
cum s\ nu amu]e[ti cotropit de
ceva f\r\ nume c`nd domnul Arie
Laish, la cei peste 80 de ani ai s\i,
`[i ia la sf`r[it chitara [i `ncepe s\
c`nte doina de jale a pribeagului.
1
Al\turi de colegii [i prietenii mei
Ioana P`rvulescu [i Cornel
Ungureanu, trebuie s\ mul]umesc
pentru acest drum `n primul r`nd lui
Leon Volovici, memoriei c\ruia i-au
fost dedicate toate manifest\rile din
jurul conferin]ei interna]ionale de la
Universitatea Ebraic\ din Ierusalim. {i
`n egal\ m\sur\ unor institu]ii [i
oamenilor care le-au animat `n acele
zile: ICR Tel Aviv (Gina Pan\, Monica
Moro[anu), Centrul pentru Studierea
Istoriei Evreilor din România de la
Universitatea Ebraic\ din Ierusalim
(Ditza Goshen), Cercul Cultural de la
Ierusalim (Costel Safirman).
Moartea ro[ie. O cobor`re
`n universul poesc
De mai bine de dou\
decenii, remarcabilul
anglist clujean Liviu
Cotr\u s-a angajat `ntr-o
munc\ monumental\
care, `n alte ]\ri, este de
obicei preluat\ de echipe
`ntregi de filologi, dotate
cu mijloace de cercetare
[i documentare dintre
cele mai complexe –
aceea de a traduce [i
edita integral opera scriitorului
(romantic) american
Edgar Allan Poe.
Codrin Liviu Cu]itaru
Mai multe volume impresionante din
poezia [i proza poesc\ au ap\rut deja la
diverse edituri prestigioase române[ti,
`ncep`nd cu vechiul Univers [i Institutul
European [i ajung`nd la Poliromul
ie[ean, toate alc\tuite minu]ios de c\-
tre profesorul ardelean. Dac\ ad\ug\m
la acestea [i monografia critic\ pe care
Liviu Cotr\u a dedicat-o autorului
Corbului (Coasa Timpului, 1995) [i numeroasele
studii istorice [i culturale
asupra secolului al XIX-lea american
(epoca `n care Poe creeaz\) publicate
`n reviste [i jurnale ori ca „introduceri“
la amintitele antologii, ob]inem imaginea
unui efort academic gigantic, ce
`[i va dezv\lui cur`nd simetria impecabil\,
aidoma desenelor precolumbiene,
din avion.
O doz\ vizibil\
de unicitate
Ultima apari]ie `n spa]iul artistic poesc,
oferit\ de Liviu Cotr\u, e Masca Mor-
]ii Ro[ii [i alte povestiri, o antologie
vast\ din fic]iunea scriitorului american,
redactat\ `ntre anii 1831 [i 1842
[i intrat\, estetic, `n faimoasa panoplie
tipologic\ a grotescului [i
arabescului, care l-a consacrat pe
creatorul lui Pym `n literatura universal\.
~n Studiul introductiv, Liviu
Cotr\u subliniaz\ particularitatea
lui Poe `n contextul veacului
al XIX-lea peste Ocean. Subiectele
lui „grote[ti“ nu au fost `ntotdeauna
pe gustul publicului (nu
foarte preg\tit atunci, s\ recunoa[-
tem, pentru subtilitatea [i rafinamentul
morbid profesat de autor),
iar voluptatea „farselor“ literare
[i publicistice practicate cu unii
dintre contemporani i-au adus numero[i
inamici. Frecvent, chiar
scriitori celebri, din imediata sa
posteritate, au avut rezerve vizavi
de valoarea intrinsec\ a operei
poe[ti (Henry James [i T.S. Eliot
considerau bun\oar\, dup\ cum
observ\ Cotr\u, c\ interesul pentru
Poe ar fi dovada unei „inteligen]e adolescentine“).
De aceea, intrarea lui Poe
`n canonul american [i, ulterior, `n cel
universal este mai degrab\ rezultatul
unui proces `ndelungat [i u[or `ntortocheat,
aureolat totu[i de o incontestabil\
[ans\ cultural\.
~nceputul va avea loc `n Fran]a, unde
obsesia (motivat\, desigur, [i de o
stranie consubstan]ialitate estetic\ `ntre
cei doi scriitori) v\dit\ de Baudelaire
pentru goticul poesc duce la o
multitudine de t\lm\ciri ale textelor autorului
lui Annabel Lee `n limba marii
culturi europene a timpului, impun`ndu-l
aten]iei unei audien]e elevate, mult
mai sensibile la fine]ea artistic\ a straniului
[i morbidului dec`t americanii
secolului romantic. Editorul [i traduc\torul
majorit\]ii prozelor din prezentul
volum constat\ f\r\ echivoc:
„E foarte probabil ca f\r\ fervoarea
fratern\ a lui Charles Baudelaire, Stéphane
Mallarmé [i Paul Valéry, scriitori
afla]i `n c\utarea unui spirit tutelar,
Poe s\ fie ast\zi un autor la fel de
marginal [i de obscur ca Fitz-Greene
Halleck, William Gilmore Simms sau
Joseph Rodman Drake, prozatori mult
mai bine cota]i dec`t el la vremea
lor“.
Datorit\ aten]iei acestor
autori francezi, Poe intr\ gradual
`n grilele critice evaluative ale unor e-
xege]i precum Allen Tate, W.H. Auden,
Richard Wilbur [i Edward Davidson,
`ncep`ndu-[i practic, post mortem, destinul
interna]ional.
Tematica adoptat\ de Poe, at`t `n
proz\, c`t [i `n poezie, nu reprezint\,
`ntr-adev\r, un prilej de simbioz\ cultural\
cu literatura scris\ `n America la
vremea respectiv\ [i, chiar mai pu]in,
cu mentalismul per se al epocii ca atare.
Personajele sale sufer\, necondi]ionat,
de o alienare funciar\ (care va deveni
explorabil\ estetic, `n Europa [i
America, abia dup\ `ncet\]enirea unor
paradigme de existen]\ `n societ\]i industrializate,
spre jum\tatea veacului
XX), intr`nd, cu u[urin]\, `n aria tulbur\rilor
psihice [i nervoase, a patologicului
[i pornirilor sangvinare, a sugestiilor
oculte [i gesticii criptice [.a.m.d.
Eroii mor [i `nvie, s`nt diabolici, mint cu
metod\ [i premeditare (mai ales naratorii
lui Poe au aceast\ capacitate –
cum s-o numesc? – „epic\“ de a distorsiona
adev\rul, manipul`ndu-[i auditorii,
inclusiv pe cititor, `n scopuri
SEMNAL
N. Steinhardt, Incertitudini literare, coeditare cu M\n\stirea „Sf`nta Ana“, Rohia,
edi]ie `ngrijit\, studiu introductiv, note, referin]e critice [i indici de George Ardeleanu,
repere biobibliografice de Virgil Bulat, colec]ia „Seria de autor «N. Steinhardt»“,
Editura Polirom, 436 de pagini, 44.95 lei
Preocupat de art\ [i puterea ei de fascina]ie, N. Steinhardt caut\ forme artistice `n literatur\,
dar [i `n teatru sau `n via]a de zi cu zi. Captivat de D’Annunzio sau Malraux [i
„setea lor de a tr\i [i f\ptui“, de Jules Verne [i insulele sale misterioase, de Eliade [i
prozele sale fantastice, `i dezaprob\ `n schimb pe autorii din ale c\ror jurnale r\zbat
plictiseala [i indiferen]a. Volumul se `ncheie cu un remarcabil eseu al lui Steinhardt,
„Arta ca n\zuin]\”, o medita]ie asupra artei de a tr\i [i a muri cu demnitate.
„Ce se `nt`mpl\ c`nd un intelectual care are «cultura» incertitudinii – inclusiv `n
zonele `n care, `ndeob[te, acesteia i se ofer\ mai pu]ine c\i de acces sau, pur [i simplu, i
se obtureaz\ orice cale de acces (`n spa]iul credin]ei, al ideologiilor, al [tiin]elor sau al
sistemelor etice) – se opre[te asupra domeniilor `n care incertitudinea, ambiguitatea,
nedeterminarea, aproxima]ia, fluiditatea s`nt – prin defini]ie – elemente constitutive?
Ce se `nt`mpl\ a[adar c`nd un asemenea intelectual `[i `ndreapt\ privirea spre literatur\,
spre celelalte arte [i, `n general, spre cultura umanist\? ~n astfel de situa]ii, intelectualul
cu pricina `[i va asuma cu at`t mai mult complexul incertitudinii, `l va proclama aproape
ostentativ, va lucra, a[a-zic`nd, cu incertitudini «deschise».“ (George Ardeleanu)
Ryu Murakami, Hituri celebre ale epocii Showa, traducere din limba
japonez\ [i note de Andreea Avram, colec]ia „Biblioteca Polirom.
Proz\ XXI“, Editura Polirom, 208 pagini, 22.95 lei
Hituri celebre din epoca Showa are ca subiect rivalitatea s\lbatic\ dintre
dou\ grupuri (de tineri [i de femei trecute de treizeci de ani), care
intr\ pe nea[teptate `ntr-un conflict absurd. La o prim\ privire, tinerii
par s\ fie inofensivi, preocup\rile lor limit`ndu-se la b\ut, mici
furti[aguri sau indecen]e, c`nd nu-[i pierd pur [i simplu timpul cu petrecerile
de karaoke. Cele [ase „m\tu[ici“ s`nt femei de carier\, aspre [i
independente. C`nd unul dintre b\ie]i creeaz\ o ambuscad\ mortal\
`mpotriva uneia dintre ele, `ncepe haosul. Femeile se str`ng laolalt\ [i
`ncearc\ s\-[i elimine adversarii. De cealalt\ parte, b\ie]ii pun la cale
un plan prin care s\-[i lichideze du[mancele dintr-o singur\ lovitur\.
Cine ar fi b\nuit c\ un r\zboi `ntre bande poate c\p\ta asemenea propor]ii?
~ntr-un stil frust, asemenea personajelor sale, cu un limbaj a
c\rui miz\ este eliminarea oric\rei urme de frumuse]e [i armonie, Murakami
construie[te o satir\ a unei culturi moderne dezr\d\cinate,
concentr`ndu-se asupra tensiunii dintre sexe [i genera]ii.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 346 » 3 – 9 martie 2012
www.suplimentuldecultura.ro

{ANS|
CULTURAL|
Codrin Liviu Cu]itaru: „Intrarea lui Poe `n canonul american [i,
ulterior, `n cel universal este mai degrab\ rezultatul unui proces
`ndelungat [i u[or `ntortocheat, aureolat totu[i de o
incontestabil\ [ans\ cultural\“.
11 «
printre r`nduri
bine determinate, de[i obscure), ucid [i
devin, f\r\ menajamente, complici la
crim\, au voluptatea „grotescului“ [i
revel\ complexit\]i psihologice [i intelectuale,
de extrac]ie mai cur`nd „arabesc\“.
Se afl\ `n derul\rile lor narative
suficiente detalii care s\-l includ\
pe autor `n galeria romanticilor (deopotriv\
europeni [i americani), `ns\
exist\, concomitent, [i o doz\ vizibil\
de unicitate ce subliniaz\, indubitabil,
originalitatea lui Edgar Allan Poe. ~ntregul
decor fic]ional se muleaz\ pe un
motiv dominant, asemenea m\nu[ii pe
degetele `ntinse perfect. Este vorba despre
motivul mor]ii, fa]\ de care autorul
a avut, se pare, o fascian]ie bizar\
[i care merit\ o discu]ie separat\.
Analiz`nd obsesia mor]ii la Poe, Liviu
Cotr\u observ\ c\, pentru euroamericani,
„moartea nu a avut `n toate
timpurile aceea[i pondere `n economia
existen]ei omene[ti. O serie de opere
literare, sculpturi [i picturi funerare,
documente de arhiv\ atest\ faptul c\,
`ncep`nd cu Evul Mediu [i p`n\ pe la
sf`r[itul Rena[terii, moartea era perceput\
ca un lucru firesc `n ciclul cosmic
al lumii, un musafir cu chipul bl`nd [i
familiar. Rata `nalt\ a mortalit\]ii infantile
– c\ci majoritatea copiilor nu
apucau v`rsta maturit\]ii – [i media de
via]\ `n general sc\zut\ o f\ceau s\ par\
un fenomen obi[nuit, previzibil“. Un
istoric, Lawrence Stone, precizeaz\,
`ntr-o investiga]ie asupra circuitelor
mentaliste europene dintre anii 1500
[i 1800 (publicat\ `n 1977), c\ „moartea
constituia epicentrul vie]ii, iar cimitirul
era situat `n mijlocul satului“.
Universul tradi]ional al b\tr`nului continent
`[i asuma ideea finalit\]ii implacabile
cu senin\tate [i relaxare. Moartea
func]iona, din unghi cultural, ca o
component\ inseparabil\ a vie]ii, ajut`nd
chiar, prin caracterul s\u imuabil
[i implacabil, la derularea `n paradigme
normale a `nse[i biografiilor individuale
[i colective.
Schimb\rile de perspectiv\ apar
spre sf`r[itul secolului al XVIII-lea,
odat\ cu dezvoltarea tehnologiei [i ameliorarea
condi]iilor de trai (ce au determinat,
implicit, cre[terea mediei de
via]\ `n Europa). Treptat, „moartea a
`nceput s\ fie privit\ ca o ruptur\ tragic\“
[i „ca un intrus de temut“. „~nmorm`nt\rile
nu mai aveau loc `n preajma
bisericilor, ci `n cimitirele publice de la
marginea ora[ului. Pentru cei r\ma[i,
cimitirul a devenit un simbol al suferin]ei,
un trist prilej pentru vizite rituale“.
Moartea a fost astfel `mpins\ c\-
tre periferie, interven]ia ei brutal\ `n
via]a propriu-zis\ (desf\[urat\ `n lumin\
[i bucurie, departe de cavourile
`ntunecate [i lugubre) fiind considerat\
un proces mai cur`nd ne-natural,
malefic, ie[it din modelele de comprehensiune
ale umanit\]ii.
Prin urmare, europenii [i, mai apoi,
americanii (sub impactul revolu]iei
industriale [i dezvolt\rii [tiin]elor medicale)
au `nceput o cruciad\ – f\r\
precedent `n istorie – `mpotriva mor]ii,
cruciad\ care continu\ [i ast\zi. Dac\
nu au putut-o anula, cel pu]in i-au modificat
spectrul agresiv [i `nsp\im`nt\-
tor. ~n primul r`nd au personalizat moartea,
asociind-o cu fiecare individ `n parte,
[i nu cu umanitatea `n ansamblul s\u.
Un antropolog din anii ’50, Phillippe
Ariès, constat\ c\ „oamenii voiau a-
cum (dup\ debutul industrializ\rii –
n.m.) s\ mearg\ la locul de veci unde
a fost a[ezat r\posatul [i mai voiau ca
acest loc s\-i apar]in\ numai lui [i familiei
lui“. Gropile comune (o practic\
frecvent\ `n vremurile arhaice) dispar
din obiceiurile euro-americanilor, `ntruc`t
p`n\ [i cei s\raci ajung obseda]i
de necesitatea unei individualiz\ri a
mor]ii lor, derivat\ din simbolistica
unui morm`nt [i a unei cruci. Apoi, au
ata[at mor]ii o latur\ „estetic\“, conferindu-i
identitate artistic\. Moartea
s-a constituit `n metafor\ sau chiar personaj
`n operele romanticilor. S-a vorbit
despre o a[a-numit\ „Moarte Frumoas\“,
umanizat\, „vitalizat\“, `ntr-un
mod obscur [i subliminal.
Oamenii au `ncercat s\-[i perpetueze,
`n moarte, via]a `ns\[i, duplic`ndu-[i
mediul ambient `n cavouri tot mai sofisticate,
similare unor case. Liviu Cotr\u
aminte[te angoasa „mor]ii clinice“ care,
dup\ descoperirea medical\, a `nceput
s\ b`ntuie imaginarul colectiv
euro-american. „~ngroparea de viu [...] se
leag\ de o adev\rat\ psihoz\ social\. ~n
The Philosophy of Sleep (Filosofia somnului),
1834, medicul Robert McNish
consacra un `ntreg capitol st\rii cataleptice
[i unor cazuri de `nmorm`ntare
prematur\. Din presa vremii (a SUA
secolului al XIX-lea – n.m.) afl\m c\, nu
rareori, mor]ii erau `ngropa]i `n sepulcruri
sanitare, dotate cu ]evi cu aer
cald [i cu dispozitive electrice care s\
previn\ riscul `ngrop\rii de viu. Eisenbrand,
un inventator din Baltimore, a
construit un asemenea sicriu, av`nd toate
cele necesare traiului, inclusiv o
sonerie care s\-i poat\ alerta pe vecinii
sau pe amicii presupusului r\posat. Sicriul
a fost expus `n 1843 `n ora[ul New
York“. Pe acest fond cultural, autorul
aventurilor lui Arthur Gordon Pym `[i
`ncepe propria investiga]ie estetic\ asupra
mor]ii. Grotescul cap\t\ pentru el
valen]e burle[ti, iar morbiditatea dezv\luie,
subtil, un umor subiacent, intuit
(de Poe), `naintea multora dintre
contemporanii s\i, cu acuitate.
Lumea lui Poe, un
construct postmodern
Edi]ia de fa]\ a fic]iunii poe[ti con]ine,
pe l`ng\ alte texte importante, totalitatea
capodoperelor epice redactate `ntre
1826 [i 1842: Morella, Berenice,
Pr\bu[irea Casei Usher, William Wilson,
Crimele din Rue Morgue, O pogor`re
`n Maelström, Portretul oval,
Hruba [i pendulul [i, bine`n]eles, Masca
Mor]ii Ro[ii. Ele compun un Poe
axat pe „estetica ur`tului“, dar nu `ntr-un
mod gratuit, cu inten]ionalitate
pur butaforic\, ci prin medierea unei
componente solide psihologice [i culturale.
Cred ca analiza cea mai potrivit\
pentru acest Poe (de altfel dominant
`n `ntreaga lui crea]ie) este una de tip
freudian, din celebrul eseu Straniul.
Aici p\rintele psihanalizei articuleaz\
o teorie interesant\, cu un impact major
asupra genera]iilor ulterioare de
critici ai subliminalului. Spune Freud
c\ devine straniu (Unheimlich `n german\,
uncanny `n englez\, locus suspectus
`n latin\) doar acel fragment
al id-ului („sucon[tientului“) nostru
care, din ra]iuni adesea neinteligibile,
fiind familiar [i apropiat identit\]ii
noastre („con[tiin]ei“, ego-ului), a a-
juns `n postura neverosimil\ de a fi
reprimat. Ca atare, el se recompune
`n `ns\[i nega]ia sa, identific`ndu-se
drept nefamiliar. Morbiditatea povestirilor
lui Poe nu reprezint\ altceva,
m\car `n plan strict psihic, dec`t aceast\
„r\sturnare“ axiologic\, proiect`nd
`n grotesc ceea ce, `n faza ini]ial\ a
percep]iei, era frumos [i acceptabil,
probabil chiar sublim. Angoasele general
umane, incomprehensiunile, rutinele,
automatismele [i derutele noastre
s`nt cuprinse `n prozele lui Poe `ntr-o
manier\ sintetic\ (sublimat\) [i,
categoric, parabolic\.
Diotima modern\ sugerat\ `n maladiva
[i mortuara Morella, omul care `[i
BIBLIOTECA DIN PETRILA DE ION BARBU
Am aruncat Suplimentul de cultur\ `n aer!
SUPLIMENTUL DE CULTUR|
SE AUDE LA
`n fiecare vineri,
de la 20.00
Cu George Onofrei
ucide con[tiin]a, codificat de bizarul
William Wilson, ultra-senzitivul Roderick
Usher (depersonalizat ultimativ,
aidoma naratorului povestirii Pr\bu[irea
Casei Usher, de consumul secret de
opium), Dupin care descifreaz\ crime
absurde [i haotice, merg`nd pe regula
unit\]ii `n dispersie (aplicarea unui concept
ra]ional haosului duce invariabil
la inteligibilitatea multitudinii de
efecte contradictorii [i posibilitatea asocierii
lor unei cauze primare) sau nebunia
invad`nd, sub forma unei metafore
a „mor]ii ro[ii“, compartimentele
alt\dat\ simetrice ale creierului uman
s`nt tot at`tea imagini alegorice ale
felurilor de alienare exersate de individul
modern `ntr-o lume supus\ treptat
efectului de `nstr\inare. Edgar Allan
Poe e, de fapt, un scriitor foarte modern
[i receptarea lui intens\ `n cultura
postindustrial\ (statisticile arat\
c\, `n programele de americanistic\ de
la marile universit\]i din lume, autorul
Corbului r\m`ne cel mai citit [i discutat
creator de literatur\ tradi]ional\!)
nu pare, neap\rat, un accident istoric.
Lumea lui Poe devine, avant la lettre,
un construct postmodern. ~n interiorul
paradigmelor sale morbide ne reg\sim
mai conving\tor dec`t, poate, b\nuim
`n intimitate.
E.A. Poe, Masca Mor]ii Ro[ii [i alte
povestiri. Schi]e, nuvele, povestiri
1831-1842, traducere din limba englez\,
studiu introductiv, note [i comentarii de
Liviu Cotr\u, edi]ia a II-a `ngrijit\ [i
revizuit\, colec]ia „Biblioteca Polirom.
Clasici universali“, Editura Polirom, 2012
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 346 » 3 – 9 martie 2012
www.suplimentuldecultura.ro

» 12
printre r`nduri
EXAMINARE
ONEST|
C. Rogozanu: „D\ianu examineaz\ onest, de pe pozi]ii liberale,
situa]ia economic\ a lumii de azi. {i, ce e mai important, nu
`ncearc\ s\ ne v`nd\ prea mult\ neo-propagand\ economic\“.
Jurnalul de criz\ al unui
economist român
„Dialogul“ este unul dintre cele mai demonetizate
cuvinte ale ultimilor ani. Dup\ s\pt\m`ni de proteste
`n toat\ ]ara, puterea actual\ a `nceput s\ repete
obsedant „dialog“, ca un soi de perdea ieftin\ peste o
realitate sumbr\: dialog `nseamn\ s\ accep]i opinii
radical diferite, s\ negociezi `n mod real cu oponen]ii,
nu s\ repe]i robotizat acelea[i [i acelea[i t`mpenii.
C. Rogozanu
Daniel D\ianu este unul dintre pu]inii
economi[ti români care au introdus e-
lemente de dialog real. Poate mult mai
tranzitiv [i mai direct `n opinii economice
ie[ite din tipar este Liviu Voinea.
D\ianu e un temperat [i un diplomat.
Numai c\ el a f\cut un lucru pe care
mul]i intelectuali au uitat s\-l fac\: a
citit. E o surs\ inepuizabil\ de bibliografie
nou\, de referin]e proaspete. Iar ultimul
deceniu a adus `n prim-planul
dezbaterilor economice [i speciali[ti care
se `ndoiesc serios de miracolul pie]ei
libere, de solu]ii aproape mistice precum
privatiz\rile agresive [i dereglementarea
pie]ei financiare. ~ncep`nd de
la Capitalismul `ncotro, D\ianu propune
articulat o dezbatere clar\ `n care s\
fie puse fa]\ `n fa]\ finan]a [i etica. De
asemenea, autohtonizeaz\ multe idei
ale unor economi[ti din linia Keynes-
Stiglitz, temper`nd astfel un radicalism
neoliberal foarte prezent `n puterea
finan]ist\ româneasc\. Polemica lui
D\ianu continu\ la fel de temperat [i `n
culegerea de studii, articole [i interviuri
ap\rut\ anul acesta sub un titlu
incisiv: C`nd finan]a submineaz\ economia
[i erodeaz\ democra]ia.
D\ianu nu pierde timpul
cu naivit\]i
D\ianu `mbl`nze[te a[adar bibliografiile.
De ce o fi a[a important? Pentru
c\ dac\-i spui unui tip de la putere c\
are nevoie s\-l reciteasc\ pe Keynes [i
s-o la[i mai moale cu {coala de la
Chicago, `]i va r`de `n fa]\ (asta `n caz
c\ a citit totu[i ceva). La Daniel D\ianu,
aceste piedici s`nt dep\[ite, discut\
natural despre marile teorii economice
f\r\ s\ exulte [i f\r\ s\ urle „sociali[tii!“.
O a doua chestiune bun\ pe care o
face D\ianu ar putea ie[i `n eviden]\ dac\
am aminti un articol recent care a
pl\cut foarte mult, a fost citat [i l\udat
de toat\ lumea, un articol semnat de
Lucian Croitoru, consilier al Guvernatorului
B\ncii Na]ionale a României.
Teza acestuia e foarte simpl\: România
d\ gre[ pentru c\ nu a construit un capitalism
cum se cuvine, pentru c\ e prea
corupt\, pentru c\ e prea mult clientelism
politic [i [ti]i probabil restul poeziei.
Pentru cei care a]i v\zut Kapitalism.
Re]eta noastr\ secret\, e [i teza regizorului
Solomon. Românii au dat gre[ cu
capitalismul pentru c\ nu l-au f\cut ca
la carte. {tiu, e o opinie at`t de larg r\sp`ndit\
`nc`t a ajuns axiom\, mai ales
dac\ ad\ug\m peisajul general filosofic,
defetist-narcisist: românii s`nt incapabili,
s`nt buni de nimic etc.
Exact aici e foarte bun Daniel D\ianu.
Nu pierde timpul cu astfel de naivit\]i.
Preocuparea lui este una normal\
pentru un economist profesionist: `nt`i
descrierea deficien]elor din nucleul
sistemului [i abia apoi urm\rile [i efectele
perfierice, `n zona estic\ de exemplu.
D\ianu depl`nge o lips\ de etic\ grav\
`n zona finan]elor mondiale, din ce `n
ce mai complicate [i mai inaccesibile,
dar [i din ce `n ce mai lipsite de scrupule
`n timp de criz\. Abia apoi ajunge [i
la deficien]e române[ti. C`nd analizezi
f\r\ complexe provinciale capitalismul,
nu mai stai s\-]i pierzi timpul cu chestiuni
de „amprent\ na]ional\“. Probabil
de aia Croitoru `nc\ e pe toate listele
de posibili premieri c`nd se schimb\
guvernul, iar Daniel D\ianu, nu. Cu D\-
ianu nu mai merge propaganda financiar\
a[a cum `nc\ merge cu cei afla]i
la putere acum.
E bine de [tiut `ns\ c\ avem voci de
economi[ti serio[i `n România care nu
se mai entuziasmeaz\ de vreo zece ani
`n fa]a mirajului vestic. ~n unele chestiuni
care la noi se discut\ vag [i `n care
nimeni nu-[i asum\ pozi]ii clare, D\-
ianu este totu[i hot\r`t. ~n chestiunea
pie]ei de energie [i a liberaliz\rii ei:
„Dar s\ fim reali[ti: pie]ele energiei nu
s`nt precum cele pentru dulciuri. ~ntr-o
lume `n care epuizabilitatea unor
resurse este tot mai constr`ng\toare,
ele au o prim\ (premium), care se reflect\
[i `n pre]. Controlul asupra acestor
resurse confer\ ascendent celor care
`l exercit\. (...) UE ofer\ un exemplu
elocvent privind discrepan]a `ntre retoric\
[i realitate `n materie de politic\
comun\ a energiei. Se clameaz\ o
astfel de politic\, dar ea este departe
de a fi aievea. ~n esen]\, guvernele na-
]ionale s`nt cele care decid. De pild\,
dup\ dezastrul de la Fukushima, Berlinul
a decis suspendarea oric\ror noi
proiecte `n domeniul energiei nucleare,
f\r\ a se consulta cu partenerii din UE“.
Este complet `mpotriva privatiz\-
rilor care s`nt f\cute doar pentru a da
„semnale bune“: „Totodat\, consider
c\ este ne`n]elept s\ se piard\ controlul
asupra unor `ntreprinderi cu rol
strategic – precum Romgaz, Transgaz
etc. Iar s\ privatiz\m de dragul pie]ei
de capital este neconving\tor“. Sau:
„Statul nu trebuie s\ mai `nstr\ineze
resursele naturale, ci s\ atrag\ participa]ii
str\ine la exploatarea lor. Ce s-a
f\cut cu Petrom a fost o mare gre[eal\“.
Nu crede nici `n graba cu care vrem
s\ ne al\tur\m Uniunii Monetare c`nd
euro e acum `ntr-o criz\ pe care nu a
tran[at-o, iar statutul nostru non-euro
poate intra la capitolul „avantaje“ `n
astfel de condi]ii. Nu [i dac\ autorit\-
]ile noastre continu\ s\ fie obsedate
de acest ]el. Spune c\ actualul tratat fiscal
este mai mult o declara]ie dec`t o
m\sur\ real\ de unificare – D\ianu nu
vede un pas real dec`t prin existen]a
unei trezorerii comune.
Mai g\si]i `n carte multe interviuri
date `n „Revista 22“, un fief p`n\ la
urm\ al amestecului de g`ndire neoconservatoare,
dar [i neoliberale. Ve]i
g\si de exemplu `ntreb\ri de-a dreptul
isterice despre cum [i-au furat grecii c\-
ciula sau despre cum a dat gre[ „st`nga“
[i r\spunsuri calme ale
unui D\ianu care explic\
cum uniunea monetar\
a adus beneficii e-
norme statelor care erau
deja puternice, Germaniei
mai ales, [i despre
cum grecilor le s`nt lezate
demnit\]i esen]iale
cet\]ene[ti. Mai mult,
le repro[eaz\ politicienilor
germani c\ nu au
explicat onest propriilor
cet\]eni ce avantaje
enorme le-a adus moneda
„euro“ [i cum m\re-
]ele foloase trase de statele
mai s\race nu s`nt nici
a[a m\re]e, nici a[a nesim]ite
cum pot ap\rea.
Nu polemizeaz\
O frustrare `n leg\tur\ cu
textele lui D\ianu este poate tocmai
felul `n care nu lupt\ pentru a-
ceste idei cu oameni `n carne [i oase,
mai ales de la putere, nu polemizeaz\.
Sau nu avanseaz\ idei riscante. Prefer\
s\ puncteze problema [i apoi s\ se
dep\rteze discret. Nu cer pamfletizare,
dar nu pot s\ nu remarc c\ istoria economiei
f\r\ polemici nu prea exist\. Spune,
de exemplu, c\ felul `n care România
se av`nt\ pe trasee f\cute din exterior
poate fi riscant, dar nu `ncearc\ propunerea
unor solu]ii explicite. Ok, `ncerc\m
s\ aducem pe l`ng\ bulevardul european
[i o minim\ aventur\ local\ sau
mergem ca orbul dup\ dictate [i tratate
europene, ap\s\m pe accelera]ie [i
sper\m c\ la sf`r[itul tunelului nu e un
zid? Dac\ `ncerc\m, cam care ar fi liniile?
Aici e riscul pe care uneori trebuie
s\ [i-l asume [i economi[tii serio[i.
Apoi, exist\ un punct foarte delicat
`n demonstra]iile lui D\ianu. Apelul
la etic\ atunci c`nd se vorbe[te despre
reformarea actualului sistem capitalist.
D\ianu observ\, de exemplu, faptul c\
la `nt`lnirea de la Davos de anul acesta
a avut formulat\ tematica dup\ o carte
extraordinar\ semnat\ de Karl Polanyi,
Marea Transformare (o critic\ profund\
a fundamentalismului pie]ei libere).
Dar nu mai insist\ asupra ipocriziei
nesf`r[ite `n formul\rile acestea pompoase
care vor s\ arate c\ „ne pas\“.
Dac\ privim cu aten]ie relat\rile de la
Davos, vom constata c\ foarte multe voci
au spus, chiar [i `n al doisprezecelea
ceas, c\ problema o reprezint\ prea mica
putere a corpora]iilor [i prea marea
reglementare. Vocile critice ale capitalismului
au fost tolerate acolo mai mult ca
ni[te clovni veseli ai cur]ii finan]elor.
Apoi, s\ spui tot timpul c\ apelul
la valori, la conduit\ etic\ de c`te ori
ajungi s\ descrii abuzul de sistem
care
a dus la sute de
milioane de [omeri [i la vulnerabilizarea
extrem\ a unui strat gros
din p\tura de mijloc este, mai cur`nd,
echivalent cu a ridica neputincios din
umeri. Apelul la etic\ vine prea t`rziu.
Acesta poate ar fi avut sens `n momente
de boom economic sau, `n cazul nostru,
`n anii timpurii ai tranzi]iei. Acum se cer
m\suri, nu remu[c\ri. D\ianu subliniaz\
corect c\ m\surile de tip social nu
s`nt „compasiune“. Dar se opre[te la a-
ceast\ constatare timid\: „Avem o mare
problem\ etic\: industria financiar\ extrage
o rent\ necuvenit\, lumea afacerilor
pare s\-[i fi pierdut compasul moral,
iar politica public\ a fost capturat\
`n detrimentul majorit\]ii cet\]enilor“.
~n fine, e de constatat, nu f\r\ `ngrijorare,
c\ p`n\ [i un tip temperat precum
D\ianu e din ce `n ce mai speriat
(iar `n carte pute]i urm\ri accentuarea
tonului `n ultimii trei ani) de posibilitatea
ca scenariul interbelic s\ se
repete: mi[c\ri extremiste `n mai toat\
Europa puternic\ economic, indiferen]\
fa]\ de r\m\[i]ele unui stat al
bun\st\rii care s\ ]in\ sub control milioanele
de oameni r\ma[i f\r\ resurse
minime. D\ianu examineaz\ onest, de
pe pozi]ii liberale, situa]ia economic\ a
lumii de azi. {i, ce e mai important, nu
`ncearc\ s\ ne v`nd\ prea mult\ neo-propagand\
economic\. FMI [i autorit\]ile
europene nu s`nt nici cavaleri salvatori,
nici arhanghelii m`ntuirii noastre.
S`nt doar semnul deprimant al lui „nu
prea mai avem de-ales“. E mai corect a[a.
Daniel D\ianu, C`nd finan]a submineaz\
economia [i erodeaz\ democra]ia,
colec]ia „Economie [i societate“,
Editura Polirom, 2012
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 346 » 3 – 9 martie 2012
www.suplimentuldecultura.ro

INTERES
FINANCIAR
Dumitru Ungureanu: „Comercian]ii vulgari s`nt la originea mai
tuturor actelor de cenzur\ (culmin`nd cu ACTA), fiindc\ ei
de]in(eau) monopolul asupra re]elelor de comercializare, impun`nd
«genii» [i «staruri» dup\ cum le dicta interesul financiar“.
13 «
muzic\
„Béla Bartók contra celui
de-al Treilea Reich“
Ap\rut\ recent la Editura
Polirom, cartea scriitorului
[i criticului literar suedez
Kjell Espmark, Béla Bartók
contra celui de-al Treilea
Reich, este, dincolo de calit\]ile
ei strict literare, un
memento istoric al atitudinii
democratice a unui mare
intelectual [i muzician al
primei jum\t\]i a secolului
XX [i mult legat de lumea
româneasc\. Ast\zi, c`nd
guvernul Ungariei derapeaz\,
`ndep\rt`ndu-se de standardele
lumii democratice
europene, [i c`nd al]i muzicieni
p\r\sesc ]ara [i protesteaz\
`mpotriva `nc\lc\-
rii normelor democratice,
a rasismului [i antisemitismului
– asemenea pianistului
András Schiff sau a
dirijorilor Christoph von
Dohnanyi [i Adam Fischer –,
amintirea lui Bartók revine
luminoas\ [i, `ntr-un sens,
cu valoare de exemplu.
Kjell Espmark [i-a publicat romanul s\u
de dimensiuni reduse, `n 2004. Béla Bartók
contra celui de-al Treilea Reich nu
este, poate, titlul cel mai potrivit, povestirea
imaginat\ petrec`ndu-se `n decurs
de c`teva ore, la N`mes, punct de
escal\, `n sudul Fran]ei, pe drumul ce
`i ducea pe Bartók [i pe so]ia sa Ditta
Pasztory spre Barcelona [i mai departe
`n Portugalia, de unde aveau s\ se `mbarce,
`n 1940, pe un vas ce `i conducea
`n exil `n Statele Unite. „C\l\toria
este, `n ultim\ instan]\, ca un plonjeu
`n necunoscut din ceea ce este cunoscut,
dar de nesuportat. [...] Dar nu avem
alegere, `ntrebarea nu e nicidecum dac\
aceasta trebuie s\ se `nt`mple (muss
es sein); fiindc\ trebuie neap\rat s\
se `nt`mple (es muss sein)“ – `i scria
compozitorul la 14 octombrie unei prietene
din Elve]ia, Müller-Widmann, prin
intermediul c\reia trimisese deja `n
exil o mare parte din partiturile sale
de la Budapesta.
A[teptarea `ntr-un bistro a plec\rii
mai departe de la N`mes, unde sosiser\
via Elve]ia, sub aparenta supraveghere
a unei ma[ini a poli]iei franceze
colabora]ioniste, `i prilejuie[te compozitorului,
`n viziunea lui Espmark,
o succesiune de amintiri [i reflec]ii
despre viitor, ce se deruleaz\ cu o
SCRISOARE PENTRU MELOMANI
„Muzica nu trebuie `n]eleas\, ea trebuie ascultat\“ (Hermann Scherchen)
Victor ESKENASY, Praga
m\iestrie, culoare [i dramaturgie, ce
conduc cu g`ndul mai cur`nd la un scenariu
de film, dec`t la un roman. Episoadele
ce se succed evoc\, pe de o parte,
parfumul culegerii folclorului `n Slovacia,
Ungaria [i România [i misiunea pe
care [i-a impus-o Bartók de-a lungul
vie]ii, aceea de a `ncorpora „cu dragoste
[i cu respect, aceste voci [ale trecutului]
`n propria muzic\. [...] Important
era s\-i dea trecutului locul meritat `n
opera sa. {i s\-[i lase muzica s\ creasc\
din r\d\cinile acestuia“.
Pe de alt\ parte, evocate s`nt, `n episoade
ce trimit la evenimente reale ale
biografiei lui Bartók, confrunt\rile sale
cu derapajele lumii europene, `n anii
’30, pe calea rinoceriz\rii fascisto-naziste.
Remarcabil este visul imaginat de
autorul romanului `n care Bartok se
confrunt\ cu Goebbels, acesta din urm\
sufocat de muzica sa atonal\, `ntr-o discu]ie
`n care nazi[tii observ\ c\ „nu pot
fi subestimate pericolele pe care ni le
asum\m `n materie de politic\ muzical\
l\s`ndu-l `n libertate pe Bartók“.
Prilej de a observa pentru autorul
romanului: „Fire[te c\ puterea vrea cu
orice pre] s\-i `mpiedice pe cet\]eni s\
scape de sub controlul ei – adic\ s\ vad\,
s\-[i deschid\ ochii prin art\“. Ocazie,
`n acela[i timp, ni se spune, pentru Bartók
de a „`n]elege acum `n ce const\
for]a sa. ~n notele sale trebuie s\ curg\
p\m`nt, e nevoie de amprente de m`ini
b\t\torite `n partitur\, iar `n ritm s\ se
aud\ tropotitul cizmelor ]\r\ne[ti, e
nevoie, `ntr-un cuv`nt, de o furioas\ vitalitate
– cu o sc`nteie de umor, precum `n
Allegro barbaro, c`nd face haz de acuza]iile
potrivit c\rora el [i Kodaly ar fi
«tinerii barbari»“.
Romanul rememoreaz\ o serie de e-
pisoade istorice pline de miez din via]a
compozitorului care, de exemplu, `n
1931, sim]ea nevoia s\ `i ia ap\rarea lui
Arturo Toscanini, maltratat de mussolinieni,
dup\ ce refuzase s\ intoneze la
un concert imnul fascist. Atunci, Bartók
scrisese un proiect de protest, ce urma
s\ fie transmis oficialit\]ilor italiene [i
muzicienilor europeni, prin intermediul
Societ\]ii Interna]ionale pentru Muzic\
Nou\, `n care se vorbea de „autonomia
artei“ `n locul a[a-numitei „integrit\]i“
cerute de dictaturi.
Evocat `n roman este [i un episod,
ast\zi neconfirmat de materialul de arhiv\
p\strat, dar consemnat `n amintiri
culese din Elve]ia de primul s\u biograf.
Compozitorul ar fi adresat Ministerului
german al propagandei o scrisoare de
protest, cu ocazia inaugur\rii expozi-
]iei naziste ce condamna a[a-zisa „art\
degenerat\“. Bartok ar fi protestat
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 346 » 3 – 9 martie 2012
c\ numele s\u nu se g\se[te printre a-
cei compozitori condamna]i la t\cere
[i [tergere din istorie... Istorie apocrif\
sau nu, ea provine de la personalit\]i
care l-au cunoscut bine pe Bartok, cum
a fost agentul s\u de la Zurich, Walter
Schulthess, c\s\torit cu prima muz\
a compozitorului, Stefi Geyer.
Oric`t ar p\rea de paradoxal, cet\-
]ean al unui stat „prieten“ celui nazist,
muzica lui Bartok nu a fost interzis\
[i a fost chiar interpretat\ `n peste
de 100 de concerte `n Germania perioadei
naziste. Neimpresionat de aceast\
„favoare“, Bartok l\sa cu limb\ de moarte
`n testamentul redactat `n exil o cerere
ferm\, care suna astfel: „At`ta timp
c`t fostele pie]e Oktogon [i Körönd
[din Budapesta] poart\ numele celor
doi b\rba]i dup\ care au fost acum numite
[i, mai mult, at`ta timp c`t vor e-
xista vreo pia]\ sau strad\ `n Ungaria
numite dup\ ace[ti doi oameni, nici o
pia]\, nici o strad\ sau cl\dire public\
nu va fi numit\ cu numele meu `n
aceast\ ]ar\; [i p`n\ atunci s\ nu fie
pus\ nici vreo plac\ memorial\ cu numele
meu `n vreun loc public“. Cum o
nota britanicul Kenneth Chalmers, u-
nul din biografii s\i recen]i, ironia sor]ii
a f\cut ca Bartok, disp\rut `n 1945,
„s\ nu tr\iasc\ momentul de a vedea
acele dou\ nume (Hitler [i Mussolini)
`nlocuite la scurt\ vreme dup\ r\zboi
cu acelea ale lui Stalin [i Lenin“.
Kjell Espmark, Béla Bartók contra celui
de-al Treilea Reich, Ia[i, Polirom,
2012, 146 pp.
ROCKIN’ BY MYSELF
Dumitru UNGUREANU
Dvorák remix
La sf`r[itul lunii noiembrie, 2011,
un anun] pe Facebook suna astfel:
„Centrul Ceh v\ propune un nou
proiect `n luna decembrie, cu ocazia
`mplinirii a 170 de ani de la
na[terea compozitorului Antonín
Dvorák. Crea]ie, concurs [i party.
Pe tot parcursul lunii, v\ invit\m
s\ remixa]i orice lucrare (sau fragment)
a celebrului compozitor
ceh, f\r\ a impune un gen sau
stil, urm`nd ca piesele rezultante
s\ fie `nc\rcate pe www.soundcloud.com/centrulceh.
Remixurile
trebuie s\ aib\ o durat\ de
maxim 5 minute. Acestea vor fi
trimise `n format mp3, 320kbps,
pe adresa ccbucuresti@czech.cz
(via transfer.ro, wetransfer etc).
Toate lucr\rile primite vor fi supuse
licen]ei Creative Commons.
Deadline: 31 decembrie 2011, ora
23.59. C`[tig\torul, selectat de
c\tre un juriu format de exper]i
români [i cehi ai muzicii experimentale,
va primi un bilet de
avion Bucure[ti-Praga-Bucure[ti [i
trei nop]i asigurate la Praga, incluz`nd
un program consistent
preg\tit de Centrul Ceh [i Staropramen.
De asemenea, lucr\rile
c`[tig\toare vor fi difuzate la Radio
România Cultural [i la Radioul
Ceh. La sf`r[itul proiectului, Centrul
Ceh va organiza [i un party
ce va include o sesiune de ascultare
a remix-urilor“.
Am reprodus integral anun]ul
(f\r\ componen]a juriului) ca s\
fie clar ce-a urm\rit staff-ul Centrului
Cultural Ceh din România.
Nu [tiu c`]i „ziari[ti“ au dat importan]\
evenimentului. Eu am
aflat cu totul `nt`mpl\tor, pentru
c\ nu s`nt nici ziarist, nici „me[-
ter“ `n muzici, s\ ]in urechea deschis\
c\tre astfel de provoc\ri. [E
drept, `nc\ mai pierd ore agreabile
`nv`rtind butoane [i mi[c`nd
slidere prin LinuxMultiMedia Studio,
Hydrogen Drum Machine sau
FreeBirth, cel cu interfa]a clasic\, de
pe c`nd eram, nu-i a[a,
copil `n ale computerului!
Nu „compun“ vreo
melodie, `mi place s\
urm\resc vumetrele
divers colorate (sic!)]
Incitanta invita]ie a fost
luat\ `n serios de gruparea
muzicienilor avangardi[ti
coagulat\ `n
jurul „casei de discuri“
Local Record. Am pus
`ntre ghilimele „casa de
discuri“, pentru c\ to]i
cei care „activeaz\“ `n
cadrul grupului s`nt a-
dep]ii libert\]ii de expresie
[i ai r\sp`ndirii
gratuite a „produsului“
artistic. Iar\[i am sim]it nevoia s\
pun ghilimele cuv`ntului „produs“,
fiindc\ mi se pare o pre]iozitate
ridicol\, intens folosit\ de liota jurnali[tilor
analfabe]i. Dar nu folosit\
chiar f\r\ sens. ~n fapt, cei care
spun faptului cultural „produs“ n-au
nici o treab\ cu misterul [i minun\]ia
artei, indiferent de ce natur\
ar fi – muzic\, poezie, pictur\ sau
film. Pe utilizatorii cuv`ntului „produs“
i-a interesat, de c`nd e lumea
constituit\ `n societ\]i civilizate,
doar s\ v`nd\, s\ v`nd\, s\ v`nd\!
Or, de c`teva decenii agresivitatea
negustorilor a devenit nu doar intolerabil\,
ci [i jignitoare pentru
art\ `n sine. Inutil de precizat c\
tot ace[ti comercian]i vulgari s`nt
la originea mai tuturor actelor de
cenzur\ (culmin`nd cu ACTA), fiindc\
ei de]in(eau) monopolul a-
supra re]elelor de comercializare,
impun`nd „genii“ [i „staruri“ dup\
cum le dicta interesul financiar.
F\r\ a uita s\ amenin]e pe arti[ti
c\ dac\ nu ascult\ imperativele
produc\torului, s`nt termina]i!
Altfel devine problema artei `n
condi]iile internetului. Pirateria e
una, libertatea distribu]iei e altceva.
Ambele deranjeaz\ l\comia
celor obi[nui]i s\ profite. C\rora li
se poate da peste bot [i-n felul
cum au procedat cehii: difuz`nd
gratis (desc\rcare la www.localrec.
ro) un album cu zece prelucr\ri
dup\ opusuri ale lui Dvorák. Toate
lucrate de muzicieni români,
c\rora le trec aci [i (supra)numele,
pentru a nu-i neglija, dac\
`i z\rim pe vreo play-list\: Hora]iu
{erb\nescu, Sky to Speak,
Parachute Pulse, 150stoka, Dezinhibator,
Intrinsec, Luntaire, Sillyconductor,
bOg, Nava Spa]ial\.
Lec]ia de open mind a cehilor
nu mir\. Prelucrat software,
Dvorák sun\ incitant, apropiat
de progressiv-electronic. Dar
fiecare poate s\ aprecieze personal.
E liber.
www.suplimentuldecultura.ro

» 14
slow/fast food
F|LCI INSTINCT DE
AUTOAP|RARE
Dac\ vorbim de achizi]ionarea unor filme cu mon[tri marini, atunci
op]iunea perfect\ este F\lci – edi]ia aniversar\ pe dou\ discuri care
con]ine, pe l`ng\ filmul propriu-zis, suficient material suplimentar
care s\ v\ conduc\ `n ad`ncurile acestui prim blockbuster din istorie.
De la un rechin la altul
~n 1975, micul Steven Spielberg devenea mare cu povestea unui rechin
gigantic ce b\ga groaza `n plajele americane. N-ar fi trebuit s\ fie l\sat
s\ se joace cu rechinul `n ap\: cu mega-succesul numit F\lci, Spielberg
a schimbat definitiv [i irevocabil entertainment-ul, introduc`nd `n
vocabularul hollywoodian cuv`ntul „blockbuster“.
Drago[ Cojocaru
240 titluri
disponibile
Scurt\ not\: la origine, „blockbuster“ era
termenul utilizat pentru bombele din al
Doilea R\zboi Mondial capabile s\ fac\ praf
o `ntreag\ strad\. Un `n]eles numai bun
pentru filmele care, din anii ’70 `ncoace,
fac var\ de var\ praf orice clasament de
`ncas\ri. Dar de la un blockbuster la altul
ce s-a `nt`mplat cu rechinul uria[?
Ei bine, dup\ ce F\lci golea la propriu
plajele americane (pe bune!), bietul rechin
alb devenea, f\r\ voia sa, vedeta unei serii
din ce `n ce mai proaste cu F\lci 2, 3, 4
etc. S-a `ncercat [i un F\lci 3D, dar franciza
nu a putut fi salvat\ de ridicol. ~ntre timp,
[tafeta trecea la al]i mon[tri, f\r\ succesul
garantat de Spielberg, iar Marele Alb era
consemnat `n documentarele Discovery.
Probabil ultimul film interesant cu rechini
uciga[i a fost Deep Blue Sea din 1999 [i asta
fiindc\ regizorul Renny Harlin a avut
perversitatea de a-[i induce publicul `n
eroare, sacrific`nd – `n moduri c`t mai explicit
de crude [i de s`ngeroase – taman
acele personaje despre care toat\ lumea
era convins\ c\ vor sc\pa. De[i considerat
de mul]i „neinteresant [i lipsit de inteligen-
]\“, Deep Blue Sea/Ad`ncurile (se g\se[te la
noi `n variant\ Blu-ray) este exact ceea ce
promite s\ fie: un film cu rechini uria[i care
m\n`nc\ oameni [i, Doamne!, c`t de bine
se achit\ de aceast\ sarcin\! {i e mult mai
simpatic `ntr-un mod absolut popcorn
dec`t spun criticii [i, de aceea, e bine de
[tiut c\ a scos mai mul]i bani dec`t Predator
[i Alien: Ressurection, plus c\ `i are `n
distribu]ie pe Samuel L. Jackson, Stellan
Skarsgard [i pe simpaticul LL Cool J.
Excese 3D
Odat\ cu noua venire a 3D-ului, interesul
produc\torilor de „popcorn“ s-a `ndreptat [i
spre filmele cu mon[tri marini, numai bune
de exploatat `n noua realitate imersiv\ a
multiplexurilor. Pentru asta, au scos de la
naftalin\ un mic monstru feroce, Piranha,
deja erou a dou\ filme demne de uitare realizate
la sf`r[itul anilor ‘70.
Piranha 3D, de Alexandre Aja
F\lci, de Steven Spielberg
Noul Piranha a fost g`ndit ca o comedie
horror cu toate ingredientele unui film destinat
celor mai fanatici amatori de astfel de
produc]ii [i, din acest punct de vedere,
este realmente o reu[it\. Trebuie s\ `]i la[i
doar inteligen]a la vestiar.
Piranha 3D are tot ce trebuie pentru a fi un
film de var\ reu[it. Subiectul (dintr-odat\, un
stol de piranha[i din Pleistocen invadeaz\
un lac [i o plaj\ american\ plin\ de tineri
americani) este un simplu pretext pentru o
serie de voioase scene de m\cel, culmin`nd
cu o orgie de carnaj, cu nuditate (exist\ o
secven]\ de balet lesbian aproape explicit
`ntre playmate-ul Kelly Brook [i pornostarul
Riley Steele care d\ probabil excelent pe
ecran uria[ [i `n 3D) plus excese de prost
gust rar `nt`lnite `n produc]iile americane (un
penis retezat care plute[te `n prim-plan).
Nu mai spun c\ exist\ [i o groaz\ de actori
foarte cunoscu]i (Richard Dreyfuss, Elisabeth
Shue, Christopher Lloyd, Eli Roth, Jerry O’-
Connell, Ving Rhames) care se distreaz\ de
minune particip`nd la aceast\ fars\ excesiv\.
Efectul final este garantat [i, s`nt convins,
nici unul dintre spectatorii care au pl\tit
biletul pentru o doz\ masiv\ de senza]ii
tari nu a cerut banii `napoi!
Un an mai t`rziu, Shark Night/Noaptea
rechinilor 3D `ncerca s\ vin\ cu aceea[i formul\,
cu amendamentul c\, de aceast\ dat\,
tinerii americani `n chestiune, afla]i `n vacan]\
pe o insul\, s`nt decima]i de rechini
uciga[i. Marea prostie a realizatorilor a fost
s\ renun]e la toate excesele lui Piranha notate
mai sus. Castrat de aceste ingrediente,
Noaptea rechinilor, cu tot 3D-ul, s-a dovedit
la fel de interesant ca un documentar
Sahiafilm despre migra]ia scrumbiilor [i la
fel de valoros ca o cutie expirat\ de sardine.
Interesant de v\zut cine ar da bani pe
un Blu-ray cu acest film.
Dar dac\ vorbim de achizi]ionarea unor
filme cu mon[tri marini, atunci op]iunea perfect\
este, f\r\ doar [i poate, F\lci – edi]ia
aniversar\ pe dou\ discuri (cost\ numai
vreo 40 de lei) care con]ine, pe l`ng\ filmul
propriu-zis, suficient material suplimentar
care s\ v\ conduc\ `n ad`ncurile acestui
prim blockbuster din istorie.
Rocky cu robo]i
Unul dintre cele mai noi titluri ap\rute pe
DVD este Real Steel/Pumni de o]el, unul
dintre filmele cu robo]i de anul trecut care
nu a fost Transformers. De fapt, Pumni de
o]el este descris cel mai bine de intertitlul
de mai sus, fiind o poveste demn\ de cel
mai vintage Asimov (e bazat pe o povestire
de Richard Matheson), despre un tat\ cam
iresponsabil care `[i repar\ rela]ia cu fiul
`nstr\inat c`[tig`nd `mpreun\ o competi]ie
de box, `ntr-un viitor foarte apropiat `n
care acest sport este practicat exclusiv de
robo]i. Nu e o gaur\ `n cer, sigur nu o capodoper\
de la talia lui A.I., dar e bine f\cut,
are personaje [i cu caractere digitale, o
doz\ suficient\ de bune sentimente (c`t s\
crezi c\ e[ti acas\ la Spielberg) [i, p`n\ la
urm\, e[ti pl\cut surprins. Plus c\ ai rara
ocazie s\-l vezi pe Hugh Jackman `ntr-un
film SF `n care s\ nu `mpart\ pumni. O
oaz\ de lini[te `ntr-un peisaj de multiplex
dominat de robo]i pu[i pe distrus lumea.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 346 » 3 – 9 martie 2012
www.suplimentuldecultura.ro

VOCALITATEA
Olti]a C`ntec: „E esen]ial\ `n construirea personajului, e mijloc de
caracterizare, iar trainingul e obligatoriu. Controlul ei `nseamn\
g\sirea tonalit\]ii potrivite fiec\rui text, spectacol, caracter“.
15 «
slow/fast food
Antrenorii de voce
Pariul lui Henry Higgins
de a o transforma pe
flor\reasa Eliza Doolittle
`ntr-o lady a fost c`[tigat
de profesor miz`nd pe
capacitatea uman\ de a
deprinde vorbirea
elevat\ prin exerci]iu.
Pygmalion-ul lui George Bernard Shaw
exploata un motiv cu r\d\cini mitice,
dar eviden]ia [i adev\rul c\ maniera `n
care ne exprim\m verbal spune foarte
multe, uneori aproape totul despre
cine s`ntem. Sau cine vrem s\ fim! Fapt
valabil nu numai pe scen\, ci [i la persoanele
publice utilizatoare de masc\,
precum politicieni, oameni de afaceri,
de televiziune, de radio, avoca]i, predicatori,
categorii pentru care vocalitatea
conteaz\ mai mult dec`t pentru individul
obi[nuit, `n cotidian. Poten]ialul
vocal e o calitate `nn\scut\: bagajul genetic
asigur\ timbrul, ambitusul, for]a,
volumul tangibil. Performan]ele depind
[i de al]i itemi, precum capacitatea respiratorie
[i tehnici specifice de emisie [i
control ce pot fi `nv\]ate de la antrenorii
de voce. ~n Marea Britanie, de pild\,
partea vocal\ e at`t de luat\ `n serios `nc`t
fiecare companie de repertoriu are,
dac\ nu un `ntreg departament, m\car
un expert `n text and voice coaching. La
Royal Shakespeare Company, echipa e
alc\tuit\ `n prezent din Cicely Berry,
Charlotte Hughes D’aeth [i Stephen Kemble,
fiecare ocup`ndu-se de repeti]iile
pentru noile produc]ii, ciclic organiz`nd
[i c`te o conferin]\ interna]ional\ pe
tema dinamicii sunetului `n scen\. Segment
vital `n diviziunea artistic\ a crea]iei
scenice, componenta vocal\ implic\
[i elemente de corporalitate, mai
ales `n ultimele decenii, c`nd vocea a
c`[tigat `n importan]\ nu numai ca
emit\]oare a unui mesaj lingvistic, ci
[i a altor tipuri de sonorit\]i. Teatrul
fizic exploateaz\ capacitatea sunetului
uman de a transmite vibra]ii [i de a st`rni
emo]ii dincolo de semantica vorbelor,
de a se adresa nu numai ra]iunii
[i semnific\rii lingvistice, ci [i visceralit\]ii.
Energia eliberat\ de voce a fost
experimentat\ de Andrei {erban `n proiectul
s\u american cu Trilogia greac\,
unde, dezvolt`nd `nv\]\turile teatrale
ale lui Artaud [i Grotowski, a inventat,
`mpreun\ cu Priscilla Smith, un limbaj
inexistent, mix`nd cuvinte din limbi
moarte (dialecte amerindiene, greaca
veche, latin\). Actorii erau antrena]i
pentru emisie nu pe expira]ie, ci pe inspira]ie,
rezultatul fiind un flux acustic
ce invoca straturi ancestrale, `ntr-o
opera]iune de arheologie sonor\.
~n arte, defectele de
vorbire pot genera idei
Vocalitatea e esen]ial\ `n construirea
personajului, e mijloc de caracterizare,
iar trainingul e obligatoriu. Controlul
DATUL ~N SPECTACOL
Olti]a C~NTEC
Audrey Hepburn interpret`nd-o pe Eliza Doolittle `n My Fair Lady
ei `nseamn\ g\sirea tonalit\]ii potrivite
fiec\rui text, spectacol, caracter. Dic]ia
de oper\ presupune acordarea vocii
soli[tilor cu temperamentul universului
componistic interpretat, st\p`nirea
specificului wagnerian, rossinian,
mozartian ori altul. ~n film, `nseamn\
s\ faci voci, adic\ s\-]i ajustezi voit timbrul,
sub]iindu-l ori `ngro[`ndu-l, dup\
caz, s\ imi]i intona]ia cuiva, s\ redai
accente regionale. La a[a ceva e des\-
v`r[it\ Meryl Streep, pe care mi-o amintesc
`n c`teva produc]ii impresionante
[i gra]ie uimitoarei ei capacit\]i de a-
[i modela rostirea: Sophie’s choice,
unde juca drama unei tinere poloneze,
ori recentul Iron Lady, unde vorbe[te engleza
britanic\ [i frazeaz\ precum Margaret
Thatcher. Nu-l uit nici pe Tom
Hanks `n Forrest Gump de Alabama, cu
autentica sa vorbire sudic\. Dup\ cum
`i ador pe actorii celebri care gl\suiesc
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 346 » 3 – 9 martie 2012
pentru personaje de desene animate
`n lungmetraje de gen.
~n arte, [i defectele de vorbire pot
genera idei. Regizorul Robert Wilson
s-a luptat p`n\ `n adolescen]\ cu o
b`lb`ial\ de care a sc\pat `nv\]`nd cum
s\ o gestioneze. Ulterior a transformat-o
`n surs\ de inspira]ie pentru propriile
crea]ii. „Asculta]i cu tot corpul“, „diferen]ia]i
cuvintele calde de cele reci“,
„c`nd le rosti]i, savura]i-le gustul `n
gur\“ `[i `ndeamn\ performerii, ne`ncrez\tor
`n semantic\. Americanul se
concentreaz\ mai degrab\ asupra
texturii partiturii sonore, a pulsa]iei
[i reverbera]iilor ei, a ornamentelor
vocale. Nu fraze, propozi]ii [i cuvinte,
ci onomatopee, jocuri de silabe,
efecte paralingvistice, o `ntreag\ dramaturgie
acustic\. Pentru interpretarea
c\reia e nevoie, desigur, de
traineri!
VOI N-A}I ~NTREBAT
f\r\ zah\r V| R|SPUNDE
BOBI
R`de iar\[i
prim\vara
— Ia uite ce ]`]e are asta, b\i
frate! Parc\ a[ merge pe o balen\.
Dac\ o `n]ep o dat\, cred c\ sare
`n sus de un metru. Ce zici,
co[arule, ne b\g\m? Haide, nu fi
fricos, c\ n-are cum s\-[i dea
seama cine a f\cut-o. Hai s-o
`n]ep\m `n sf`rc.
— Frate, nu mi-e fric\, dar
dac\ se infecteaz\? Eu am mai
c\zut pe jos de c`teva ori, ultima
oar\ chiar `n toaleta [colii. S-a
aplecat prost\nacul s\ se [tearg\
pe cizm\, c\ a facut pipi pe ele [i
m-a sc\pat `n closet.
— Ha ha, co[arule, `nseamn\ c\
e[ti, cum s-ar zice, murat! A]i auzit,
prieteni, ce-a p\]it ]ig\nosul \sta?
— Da’ mai taci dracului din gur\,
ce ai? Poate vrei s\-]i sparg urechile
alea de por]elan pictat cu laba
g`[tii. Mai bine uit\-te la fa]a ta [i
nu te mai lega de bietul co[ar.
— Dac\ vrei s\ [tii, nu s`nt
pictat cu laba g`[tii, s`nt pictat
manual `n Bucovina, printr-un
program cu fonduri europene de
la doamna Udrea.
— Poate e vreun program de
dezalcoolizare, altfel nu-mi explic
de ce `n loc de c`ine ar\]i ca un
mop. Eu s`nt deja la a patra
folosire [i nu am `nt`lnit `nc\
modelul t\u.
— Nici nu aveai de unde,
pentru c\ fondurile au venit abia
anul trecut. E vorba de un grup
de dou\ sute de babe v\duve din
C`rlibaba, jude]ul Suceava, care
ne picteaz\ la lumina l\mpii de
seu. Iar [nurul mi l-a ]esut alt grup
de babe, trei sute de [chioape [i
Adres\: Ia[i, B-dul Carol I, nr. 4, etaj 3, CP
266, tel. 0232/ 214.100, 0232/ 214111, fax:
0232/ 214111
Senior editor:
Lucian Dan Teodorovici
Redactor-[ef:
George Onofrei
Redactor-[ef adjunct:
Anca Baraboi
Secretar general de redac]ie:
Florin Iorga
Rubrici permanente:
Adriana Babe]i, Bobi [i Bobo (F\r\ zah\r),
Emil Brumaru, Drago[ Cojocaru, Radu Pavel
Gheo, Veronica D. Niculescu,
Lucian Dan Teodorovici, Luiza Vasiliu.
Carte:
Doris Mironescu, C. Rogozanu,
Bogdan-Alexandru St\nescu, Codrin Liviu
Cu]itaru, Daniel Cristea-Enache, Florin Irimia,
Bogdan Romaniuc.
una oarb\, din Cioc\ne[ti. E din
l`n\ toars\ la clac\, pe muzic\ de
Grigore Le[e.
— E clar, pe tine te-a pictat cea
oarb\. M\ mir c\ mama copilului
a avut tupeul s\ te trimit\ pentru
`nv\]\toare, pari ieftin. Oi fi tu
tradi]ional, dar mai mult de trei
lei nu faci.
— Ba fac, c\ ]in [i de deochi. Ia
uite ce-mi scrie pe spate: atrage
sporul [i alung\ deochiul. De asta
mi-au pictat ochii `ncruci[a]i. Plus
c\ m-au fiert sub lun\ plin\, cu
p\r de m`]\, cear\ din urechi [i
pelin. Dac\ vreau, te blestem s\
cazi.
— Ba n-ai dec`t s\ m\ pupi `n
fund, c\ eu nu-s cu bold, `s cu ac
de siguran]\. Cu mine nu-]i
merge, m\i, maidanezule!
— Hai sictir, m\-ta-i
maidanez\! Te-a `ndoit [i pe tine
un chinez fomist [i acum te dai
potcoav\. Hopa, d\-te mai `ncolo,
c\ iar ne `nghesuie. Nu te pune
peste mine, c\ vreau [i eu s\ fiu
v\zut!
Cu ocazia zilei de 1 martie, mama
[i cu tati mi-au dat s\ v\ dau acest
m\r]isor [i au zis c\ v\ caut\
disear\ cu cadoul...
— Ia uite-o, m\, ce fa]\ are [i
asta! Parc\ nu-i pisic\, zici c\-i
pre[ul din fa]a u[ii, nu-i a[a,
potcoavo?
— O s\ te rog s\-l scuzi pe
nesim]itul \sta. Bun\, eu s`nt
potcoava, el e prietenul meu,
co[arul. Tu, siamez\?
Marc\ `nregistrat\ – Editura Polirom [i „Ziarul de Ia[i“.
Proiect realizat de Editura Polirom `n colaborare cu
„Ziarul de Ia[i“. Se distribuie gratuit `mpreun\
cu „Ziarul de Ia[i“.
Muzic\: Victor Eskenasy, Dumitru Ungureanu.
Film: Iulia Blaga. Teatru: Olti]a C`ntec.
Caricatur\:
Lucian Amarii (Jup).
Grafic\:
Ion Barbu.
TV:
Alex Savitescu.
Actualitate:
R. Chiru]\, Veronica D. Niculescu,
Elena Vl\d\reanu.
Publicitate: tel. 0232/ 252294
Distribu]ie: Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.
Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112
Abonamente: tel. 0232/214100
Tarife de abonament: 18 lei (180.000) pentru
3 luni; 36 lei (360.000) pentru 6 luni; 69 lei
(690.000) pentru 12 luni
Tipar: Print Multicolor
Responsabilitatea juridic\ pentru con]inutul articolului `i apar]ine autorului »
Manuscrisele primite la redac]ie nu se `napoiaz\
www.suplimentuldecultura.ro

» 16
slow/fast food
FILM DE EPOC|
Iulia Blaga: „The Artist nu are nimic din aerul f\cut al unui film
care imit\ o pelicul\ de epoc\. El te invit\ s\-l iei drept un film
de epoc\. Iar c`nd e[ti bine `nfipt `n miezul conven]iei, c`teva
mici transl\ri spre prezent pun povestea `n context“.
Sf`r[it
EN}ICLOPEDIA
ENCARTA
Luiza VASILIU
The Artist, pe c`t de
nostalgic, pe at`t de egotic
Nu v\ speria]i, nu e sf`r[itul En]iclopediei
(s-au g\sit `ntre timp solu]ii
aerodinamice pentru prelungirea
vie]ii en]iclopedi[tilor istovi]i), e
Sentimentul unui sf`r[it, cel mai nou
roman al lui Julian Barnes [i, culmea,
primul care prime[te Booker Prizeul.
Proasp\t ap\rut la Nemira, `n traducerea
zglobie a lui Radu Paraschivescu,
Sentimentul, cu coperta lui roz
pal, st\ cum nu se poate mai bine
l`ng\ Nimicul de temut, negru, sobru
[i reflexiv. V\ scriu aceste r`nduri
chiar din mijlocul c\r]ii (pagina 109,
mai precis), pentru c\ nu exist\ moment
mai potrivit ca s\ scrii despre
aceast\ carte dec`t traversarea pe
timp de furtun\ a nara]iunii din
preajma paginii 100, c`nd ai priceput
ce vrea autorul de la tine, c`nd
[tii unde `l la[i tu s\ te duc\, c`nd ai
presim]it deja sf`r[itul de c`teva ori,
poate chiar de la primul r`nd – „~mi
amintesc, nu `ntr-o ordine anume:“.
Fiecare lectur\ e `nceput\ cu amintirea
tuturor celorlalte lecturi dinainte
p`lp`ind timid `n minte, ca o veioz\
cu bec de 40, fiecare lectur\ `[i
]ine-n [ah cititorul amenin]`ndu-l
bl`nd „vezi c\ se apropie sf`r[itul, ai
grij\ cum cite[ti, nu s\ri pagini etc.“.
Unul dintre motivele pentru care `l
iubesc pe Barnes at`t de mult e c\,
dincolo de farmecul stilului [i de rafinamentul
cu care-[i construie[te lumile
fic]ionale, [tie mereu s\ te pun\
pe g`nduri, undeva la jum\tatea
drumului dintre literatur\ [i via]\.
Sentimenul unui sf`r[it e un minunat
roman care face din anatomia amintirii
o disciplin\ livresc\, precis\ [i
ezitant\ `n acela[i timp: „~nc\ o dat\,
trebuie s\ insist c\ a[a interpretez
acum ce s-a `nt`mplat atunci. Mai
bine zis, a[a `mi amintesc felul `n
care am interpretat cele petrecute
atunci“. Ce r\m`ne din oamenii care
dispar, cum circul\ memoria prin
vie]ile noastre, cum d\ consisten]\
unei cutii de biscui]i [i [terge o discu]ie
capital\ dintre doi iubi]i. „Am
impresia c\ asta ar putea fi una din
diferen]ele dintre tinere]e [i v`rsta `naintat\:
c`nd s`ntem tineri, invent\m
diverse forme de viitor pentru noi
`n[ine; c`nd s`ntem b\tr`ni, invent\m
diverse forme de trecut pentru al]ii“,
spune naratorul sexagenar din Sentimentul
unui sf`r[it, iar noi pricepem
c\ s`ntem cu to]ii Marii Inventatori
ai propriilor vie]i [i c\ literatura (a lui
Barnes, de pild\) ne trage uneori de
m`nec\ [i ne face ba mai naivi, ba
mai circumspec]i, `n func]ie de c`t
de departe ni se pare c\ e sf`r[itul.
FILM
Iulia BLAGA
Senza]ia anului trecut,
The Artist, `ncununeaz\
eforturile distribuitorilor
români de a aduce pe
ecrane, p`n\ la linia de
fini[, toate filmele care au
fost nominalizate la Premiile
Oscar (excep]ie fac
Albert Nobbs, A Better
Life [i Warrior). Premiera
lui româneasc\ a fost cirea[a
de pe tort. ~nt`mplarea
a f\cut ca el s\ pice
`ntr-un context de filme
române[ti proaste. Cum
nu a[ ocupa prea mult
spa]iul acestei rubrici nici
cu Ultimul corupt din România,
sequel-ul lui Sergiu
Nicolaescu la Poker, nici
cu Ceva bun de la via]\
de Dan Pi]a sau cu Mama
ei de tranzi]ie!?! de Cristina
Nichitu[ (fostul Tranzi]ia,
bat-o vina), o s\ le expediez
repede ca s\ ne vedem de
filme de calitate – doar
ceva bun de la via]\
merit\m [i noi, nu?
Filme române[ti
Ultimul corupt din România are mult
mai pu]in\ verv\ dec`t Poker. A se `n-
]elege prin asta o anume `nsufle]ire `n
vulgaritate care probabil se datora faptului
c\ Poker pleca de la o pies\ de
teatru care f\cuse deja carier\ pe scen\.
Acum, din c`t de le[inat\ e povestea,
c`t de dezumflat\ virulen]a maestrului
[i c`t de mare entuziasmul interpre]ilor,
ai zice c\ regizorul n-a vrut dec`t s\
continue Poker cu orice chip. Nu te
mai enervezi, doar te plictise[ti. ~n alt\
cheie e Ceva bun de la via]\, pentru care
Dan Pi]a a c`[tigat bani de la CNC `n
2007 (de fapt, toate cele trei filme române[ti
au fost finan]ate de stat). O
dram\ despre soarta trist\ a tinerilor
din România, lipsi]i de perspective. De
fapt, o poveste subdezvoltat\ (scris\
de R\svan Popescu [i Alex Molico),
cu interpret\ri amatoristice (chiar dac\
cei doi debutan]i din rolurile principale,
Corneliu Ulici [i Drago[ Dumitru,
s`nt mai r\s\ri]i) [i cu un aer de film
nou\zecist `n care mizerabilismul se
`mplete[te cu spiritualitatea gen biseric\
ap\rut\ dintre ape. ({i Titel Pangic\,
eroul lui Nicolaescu, vrea s\ ridice
o biseric\ plutitoare la Lacul Morii!
Ca `ntotdeauna, marile spirite se `nt`lnesc.)
Mama ei de tranzi]ie!?! (semnele de
exclamare [i interoga]ie nu ne apar]in) se
situeaz\ [i el `ntr-o tranzi]ie etern\. Cei
trei cinea[ti tr\iesc `ntr-un clopot de
sticl\ [i au impresia c\ fac cinema. Po]i
s\-i pui al\turi de „colegul“ lor, francezul
Michel Hazanavicius, care anul trecut
a f\cut un film mut [i alb-negru
pe c`t de modern pe at`t de clasic?
Un film proasp\t [i
reconfortant
Nu g\sesc un termen de compara]ie.
The Artist (poate ar fi fost mai bine dac\
titlul ar fi r\mas `n englez\ pentru
c\ a[a l-a vrut Michel Hazanavicius, ca
s\ rimeze cu Hollywood-ul) e un film
pe c`t de „feel-good“ pe at`t de de[tept.
El poate avea priz\ la publicul larg pentru
c\, de[i mut [i alb-negru, e un love
story care func]ioneaz\ perfect, dar `n
acela[i timp demonstreaz\ c\ vechiul
este noul nou. Povestea vedetei filmului
mut George Valentin (combina]ie
de Douglas Fairbanks [i Errol Flynn)
pentru care apari]ia sonorului `nseamn\
`nceputul sf`r[itului e, `n fond, o poveste
de dragoste a[a cum ne-a obi[nuit
Hollywood-ul. Peppy Miller, t`n\ra actri]\
descoperit\ de Valentin, `l va salva
prin dragostea ei pe actorul care ajunge
s\-[i ard\ `ntr-un gest de disperare filmele
(ca George Méliès). Nostalgic, tandru
cu vechiul Hollywood, The Artist nu
are nimic din aerul f\cut al unui film
care imit\ o pelicul\ de epoc\. El te invit\
s\-l iei drept un film de epoc\. Iar
c`nd e[ti bine `nfipt `n miezul conven]iei,
c`teva mici transl\ri spre prezent –
deloc intelectualoide sau for]ate – pun
povestea `n context (rama `n ram\; ba[-
ca, vedem [i secven]e dintr-un film cu
George Valentin, deci ramele se multiplic\).
Michel Hazanavicius ne arat\ c\
progresul e inevitabil, dar o face folosindu-se
de toate conven]iile, inclusiv
tehnice, ale unui film de epoc\.
Paradoxal, The Artist e proasp\t [i reconfortant
`n aceea[i m\sur\ `n care
`]i d\ senza]ia c\ te-ai `ntors la vremea
bunicii. {i, ca [i My Week with Marilyn,
e pe c`t de nostalgic pe at`t de egotic.
Dac\ iube[ti cinematograful `l accep]i
cu totul.
Artistul/The Artist, de Michel
Hazanavicius. Cu: Jean Dujardin,
Bérénice Bejo, John Goodman
Ceva bun de la via]\, de Dan Pi]a. Cu:
Corneliu Ulici, Drago[ Dumitru,
Anastasia Dumitrescu
Ultimul corupt din România, de Sergiu
Nicolaescu. Cu: Hora]iu M\laele,
Vladimir G\itan, Ion Ri]iu
Mama ei de tranzitie!?!, de Cristina
Nichitu[. Cu: Cecilia Bârbora, Mihai
Bisericanu, Vasile Muraru
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 346 » 3 – 9 martie 2012
www.suplimentuldecultura.ro