turism - Universitatea Spiru Haret

UNI V E R S I T A T E A SPIRU HARET 

FA C U L T A T E A DE GE O G R A F I E 

ŞI GE O G R A F I A TU R I S M U L U I 

SESIUNE ANUALĂ 

DE COMUNICĂRI 

ŞTIINŢIFICE 

IX 

MEDIU - TURISM 

BUCUREŞTI, 10 mai 2008 

1

ORGANIZATĂ DE 

Facultatea de Geografie şi Geografia Turismului, 

Universitatea Spiru Haret 

COMITETUL DE ORGANIZARE 

Prof. univ. dr. doc. Grigore POSEA 

Prof. univ. dr. Adrian CIOACĂ 

Prof. univ. dr. Ion ZĂVOIANU 

Prof. univ. dr. Ion IORDAN 

Conf. univ. dr. Cornelia MARIN 

Conf. univ. dr. Mădălina ANDREI 

Lector univ. dr. Anca Luiza STĂNILĂ 

Asist. univ. drd. Marilena DRAGOMIR 

Geograf-cartograf Raluca POPA 

Laborant Ana BARALIA 

SPONSOR OFICIAL 

C.D. PRESS, TERRA – MAGAZIN, lumea pe care o descoperi 

Str. Ienăchiţă Văcărescu, 18, sector 4, Bucureşti 

2

Program: 

ora 9,30 – Deschiderea sesiunii 

Prezidiu: 

- Prof. univ. dr. doc. Grigore Posea – prorector 

- Prof. univ. dr. Adrian Cioacă – decan 

- Prof. univ. dr. Ion Zăvoianu – şef catedră 

- Prof. univ. dr. Ion Iordan – şef catedră 

- Stundent Manuela Agache 

Cuvânt de deschidere: 

- Prof. univ. dr. Adrian Cioacă - decan 

Comunicări în plen: 

- Grigore Posea – Strategia dezvoltării durabile a judeţului şi a bazinului 

râului Buzău. 

ora 10,00-14,00 – Comunicări pe secţiuni 

ora 14,00 – Cocteil 

3

GEOMORFOLOGIE – PEDOLOGIE – MEDIU 

MODERATORI: 

Cornelia Marin 

Mihai Parichi 

Petru Enciu 

Petru Enciu – Evoluţia în cuaternar a părţii de sud-vest a Câmpiei Bucureştiului 

Mihai Parichi, Anca-Luiza Stănilă, Raluca Popa – Date pedogeomorfologice în 

legătură cu existenţa unor chiuvete lacustre în Câmpia Burnasului 

Cornelia Marin, Horia Histor – Studii magnetometrice efectuate în sit-ul arheologic 

Lacul Morii 

Andrei Cernătescu, Marioara Nicolaescu – Rezultate parţiale privind evoluţia 

însuşirilor solului în bazinul legumicol Poiana din judeţul Constanţa 

Sorin Bănică – Ierarhizarea tipurilor de peisaj în bazinul Bârsei 

Gheorghe Herişanu, Nicolae Cruceru – Reflectarea dinamicii reliefului subcarpatic 

dintre râurile Argeş şi Dâmboviţa prin morfometria bazinelor hidrografice 

Răzvan Săcrieru, Lilian Cîrnu – Repere geomorfologice şi istorico-toponimice 

privind braţul focşănean al Milcovului 

Mihaela Frăsineanu – Etajarea peisajului în Carpaţii Curburii – sinteză a elementelor, 

proceselor şi fenomenelor geografice 

Nicoleta Şurpanu – Câteva date privind solurile din bazinul Plapcea Mare (Piemontul 

Cotmeana) 

Daniela Sanislav – Studiu geomorfologic al bazinului hidrografic Runcu 

Anca-Luiza Stănilă, Florin Vartolomei, Raluca Popa, Mihai Parichi – Consideraţii 

privind învelişul de sol al zonei de tranziţie deal-câmpie între Olt şi Cotmeana 

Nicolae Cruceru – Relieful structural şi impactul asupra mediului din bazinul Sărăţel 

Florin Vartolomei, Anca-Luiza Stănilă – Arii naturale protejate din Judeţul Sibiu 

Olivia Mariana Radu – Sistemul naţional al ariilor marine protejate din Statele Unite 

ale Americii 

Radu Piţigoi, Mihaela Verga – Relieful structural din bazinul hidrografic Râul 

Târgului 

Adrian Cioacă, Mihaela Dinu – Calitatea mediului – argument pentru instituirea unui 

geoparc în Munţii Perşani (jud. Braşov) 

5

CLIMATOLOGIE – HIDROLOGIE 

MODERATORI: 

Pompiliu Miţă 

Octavia Bogdan 

Ion Zăvoianu 

Octavia Bogdan, Ion Marinică, Loredana-Elena Mic – Al doilea maxim de toamnă al 

precipitaţiilor din România 

Rodica Povară – Cercetări agroclimatice în Munţii Apuseni 

Pompiliu Miţă, Simona Matreaţă – Praguri semnificative în evoluţia scurgerii maxime, 

utile în prognoza hidrologică 

Ciprian Corbuş, Rodica Mic, Elena Dudescu – Prognoza scurgerii în bazinul 

hidrografic Ialomiţa utilizând Modelul Consul 

Constantin Marin, Alin Tudorache, Ioan Povară, Valerică Toma – Observatii asupra 

chimismului apei subterane din zona viitorului amplasament al depozitului de deşeuri 

slab şi mediu active de la Saligny 

Lucica Niculae – Potenţialul morfodinamic al bazinului hidrografic Lepşa 

Daniela Pleşoianu, Anca Albu, Petru Olariu – Câteva aspecte privind tranzitul solid pe 

cursurile inferioare ale râurilor Trotuş şi Siret în timpul marilor viituri din anii 1991 şi 

2005 

Mihaela Frăsineanu, Dragoş Frăsineanu – Riscuri de mediu în Carpaţii Curburii 

Ion Zăvoianu – Factorii care determină şi influenţează scurgerea de aluviuni 

Valentin Teodorescu – Cercetări asupra erodabilităţii solurilor, modului de utilizare a 

terenurilor şi denudării reliefului piemontan argeşean 

Gheorghe Herişanu – Utilizarea imaginilor satelitare pentru aprecierea potenţialului 

erodabilităţii solului (sectorul subcarpatic al bazinului râului Argeş) 

Alin Tudorache, Constantin Marin – Distribuţia concentraţiilor bariului în unele ape 

minerale din judeţele Covasna şi Harghita 

Rodica Povară, Iulica Văduva – Riscuri meteoclimatice în Câmpia Timişului cu impact 

asupra agriculturii 

Maria Moise – Caracteristici locale ale vitezei vântului, la orele 7 şi 13, în depresiunile 

subcarpatice din nordul Olteniei 

Dacian Teodorescu – Particularităţi climatice care influenţează evapotranspiraţia 

potenţială din Dobrogea 

Delia Gheorghe – Inundaţiile produse în iulie 2004 în bazinul hidrografic al râului 

Trotuş judeţul Bacău 

Florin Vartolomei – Apele minerale ale României - bogăţia cea mai puţin utilizată 

6

GEOGRAFIE UMANĂ ŞI ECONOMICĂ, TURISM 

MODERATORI: 

Ion Iordan 

Vasile Glăvan 

Vasile Glăvan – Turismul ca activitate complexă de studiu şi cercetare 

interdisciplinară 

Zsolt Magyari-Sáska, Ştefan Dombay – Gheorgheni, Zonă de emisie şi recepţie 

turistică 

Mihai Seer – Gospodăria ţărănească şi locuinţele, premise ale dezvoltării turismului 

rural în Depresiunea Giurgeului 

Marin Cruceru – Schimbările climatice şi turismul 

Dana Micu, Ana-Irina Dincă – Impactul variabilităţii condiţiilor climatice de iarnă 

asupra activităţilor turistice din arealul montan Valea Prahovei-Poiana Braşov 

Irena Mocanu, Bianca Dumitrescu – Activităţile turistice – o oportunitate în 

dezvoltarea economică a judeţului Arad 

Tamara Simon – Capitalele cultural europene – formă modernă pentru dezvoltarea 

turismului cultural 

Loreta Cepoiu – Turismul de week-end, sursă de poluare în spaţiul metropolitan al 

Bucureştilor 

Ion Iordan – Categoriile Taxonomice Geografice – „Suburbie“, „Zonă Suburbană“, 

„Zonă Periurbană“, „Zonă Metropolitană“ 

Mădălina Teodora Andrei – Coeziunea teritorială – consideraţii privind România 

Tamara Simon, Cezar Gherasim – Dezvoltarea geo-spaţială a Municipiului Bucureşti 

în secolul XX şi noile tendinţe pentru secolul XXI 

Elena Dinicuţu – Caracteristici generale umano-geografice ale Câmpiei Vlăsiei 

Marilena Dragomir – Aspecte cu privire la piaţa hotelieră din municipiul Bucureşti 

Ion Zăvoianu, Liliana Guran-Nica, Delia Gheorghe – Vulnerabilitatea comunităţilor 

umane din România la inundaţii. Studiu de caz – bazinul Trotuşului 

Costin Dumitraşcu – Strategiile de dezvoltare regională în contextul amplificării 

fenomenelor de risc. Studiu de caz – Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest a României 

Marius Popescu, G. M. Cracu, Zoia Prefac, Cornelia Urdea – Diversitatea formelor 

de turism din Dobrogea de Nord (poster) 

Elena Toma – Aşezările de tip subcarpatic din România 

7

SECŢIUNEA MASTERANZI ŞI STUDENŢI 

MODERATORI: 

Adrian Cioacă 

Manuela Agache 

Lidia Sălăjan – Scenarii de risc hidrologic in bazinul hidrografic Bâsca Roziliei 

Marius Marian Spahiu, Costel Chiţu, Lidia Sălăjan – Aspecte ale scurgerii minime şi 

maxime pe Dunăre între Călăraşi şi Hârşova în perioada 2003-2006 

Narcizia Todică-Ştefan – Organizarea şi dezvoltarea turismului rural în localitatea 

Moeciu, jud. Braşov 

Cătălina Barbă-Roşie Cone – Mănăstirile din Obcinele Bucovinei, Perla spiritualităţii 

româneşti 

Elena Mădălina Dicu – Potenţialul turistic natural al Parcului Naţional Cozia 

Marius Marian Spahiu, Costel Chiţu – Teritoriul Secăriei - Studiu pedologic 

Ana Maria Câmpeanu – Contribuţii la cunoaşterea solurilor din Câmpia Română 

Nina Florentina Oprea, Viorica Roxana Chivereanu – Solurile Câmpiei de Vest a 

României 

Daniel Safta – „Harta lui Piri Reis, un mister elucidat“ 

Georgiana Munteanu, Ionela-Alina Manciu – Geologia în spaţiul arhitectural urban 

Rodica Ionescu – Solurile din Subcarpaţii României 

8

GEOMORFOLOGIE – PEDOLOGIE – MEDIU 

EVOLUŢIA ÎN CUATERNAR A PĂRŢII DE SUD-VEST A CÂMPIEI 

BUCUREŞTIULUI 

Petru Enciu 

Institutul de Geografie al Academiei Române 

Din punct de vedere morfologic, acest areal, extins între sud-vestul oraşului 

Bucureşti, localitatea Bragadiru pe Sabar şi localitatea Dărăşti-Vlaşca pe Argeş, este 

constituit din următoarele cinci elemente de relief: câmpul (înalt) la 12-13 m altitudine 

relativă (a.r), terasa a treia la 10-11 m (a.r), terasa a doua la 9-10 m (a.r), terasa întâia la 

7 m (a.r) şi lunca comună Ciorogârla-Sabar-Argeş. Principalul element distinctiv al 

acestora, panta terenului, prezintă valori de 0,8 la 1,5 ‰ la nivelul podurilor, şi de 2,0 

la 4,0 %,la nivelul frunţilor (de terasă). Studiul hărţii topografice scara 1:5 000 şi 

analiza arhitecturii interne a formaţiunilor geologice din intervalul 0-100 m adâncime 

în spaţiul aferent Câmpului Cotroceni până în Valea Argeşului, au permis schiţarea 

unui model al evoluţiei sale paleogeografice în intervalul Pleistocen mediu-Holocen. 

Din punct de vedere depoziţional, aici se disting două etape mai importante. Cea 

dintâi este caracterizată prin echilibru între aluvionare şi subsidenţă subasmentului 

(sincron acumulării depozitelor teraselor t 7, t 6 , t 5 , t 4 ) şi s-a derulat în intervalul 

(aproximativ) 800 000 – 250 000 ani în raport cu Actual. a doua; etapa acumulării celor 

patru secvenţe aluviale (din terasele t 3 , t 2 , t 1 şi lunca comună Ciorogârla-Sabar-Argeş), a 

avut loc în ultimele 250 000 ani. 

DATE PEDOGEOMORFOLOGICE ÎN LEGĂTURĂ CU EXISTENŢA UNOR 

CHIUVETE LACUSTRE ÎN CÂMPIA BURNASULUI 

Mihai Parichi, Anca-Luiza Stănilă, Raluca Popa 


Câmpia Burnasului s-a format ca o unitate fluvio-lacustră, strâns legată de 

Podişul Prebalcanic, începând de la sfârşitul levantinului inferior. Ultima fază de 

sedimentare se încheie cu depunerea pachetului de loess în grosime de peste 10 m. În 

suprafaţa câmpiei, pe lângă o serie de excavaţii de tip crov, se mai conturează câteva de 

nivelări morfologice de amploare ce întrec cu mult dimensiunile padinilor, ele depăşind 

frecvent 3 m adâncime şi suprafeţe de 300-400 ha. 

Cercetările pedologice recente au arătat că, de fapt, ne aflăm în prezenţa unor foste 

9

chiuvete lacustre datând din faza de fixare a albiei Dunării. Materialul parental al solurilor 

în aceste „chiuvete” este alcătuit din sedimente de natură fluvio-lacustră nisipoase în bază 

şi lutoargiloase la partea superioară, repauzând pe depozitele loessoide propriu-zise ale 

câmpiei. Pe seama acestor materiale s-au format, luvosoluri stagnice planice cu profil scurt, 

net deosebite de faeoziomurile argice din Câmpia Burnasului. 

STUDII MAGNETOMETRICE EFECTUATE ÎN SIT-UL ARHEOLOGIC 

LACUL MORII 

Asimilarea progreselor tehnologice, modernizarea agriculturii ca ramură 

economică, sunt condiţii ale integrării europene din punct de vedere al performanţelor 

şi compatibilităţilor, cât şi al decenţei privind nivelul de trai al oamenilor de la sate. 

Cornelia Marin, Horia Histor 


SC Belevion SRL 

Metode geofizice precum electometria sau măsurătorile magnetometrice au fost 

utilizate, uneori cu succes, în identificarea poziţiei diferitelor obiective arheologice. 

Pentru ca o metodă geofizică să fie mai precisă în acest domeniu trebuie ca diferenţa de 

proprietate fizică dintre obiectivul arheologic investigat şi mediul în care se face 

localizarea acestuia să fie cât mai mare. Ideale ar fi cercetările complexe geofizice, dar ar 

trebui alocate fonduri substanţiale ceea ce reprezintă un real obstacol în cunoaştere. 

Pentru a răspunde unui imperativ în domeniu, expeditivitatea, în cazul sit-ului de 

la Lacul Morii s-a recurs la măsurători cu gradientometrul, un dispozitiv uşor, portabil. 

Prelucrarea datelor de teren a stat la baza unor reprezentări grafice uşor de 

interpretat şi de către un nespecialist în domeniul geofizicii. 

Lucrarea prezintă aceste rezultate şi observaţii care se desprind pentru a 

îmbunătăţi activitatea de înregistrare a datelor geofizice în registrul de calitate foarte 

bună. 

REZULTATE PARŢIALE PRIVIND EVOLUŢIA ÎNSUŞIRILOR SOLULUI ÎN 

BAZINUL LEGUMICOL POIANA DIN JUDEŢUL CONSTANŢA 

Andrei Cernătescu, Marioara Nicolaescu 

A.P.I.A.Constanţa, O.S.P.A.Constanţa 

Pe plan mondial se consemnează tot mai autorizat dezvoltarea neechilibrată şi 

exagerată a industriei, agriculturii, precum şi urbanizării neecologice, care au dus la o 

criză a mediului ambiant în diferitele zone ale globului. Acest fapt ne cere să ne 

îndreptăm atenţia asupra mediului în care trăim şi să luăm măsuri concrete de introducere 

a unor tehnologii mai puţin poluante şi acţiuni de depoluare, precum şi introducerea şi 

respectarea unei legislaţii adecvate în toate acţiunile social economice. Consecinţe ale 

deteriorării şi poluării se constată şi în ţara noastră care are un mediu atât de armonios. 

„Agricultura nu este o ramură economică, producătoare de produse 

agroalimentare şi profit, înainte de toate, un mod de viaţă, iar rurarul nu este numai un 

spaţiu de producţie, ci mai întâi, este un mod de viaţă, un spaţiu social şi cultural, cu 

implicaţii complexe a unei naţiuni”. (Păun I. Otiman, 2003). 

10

IERARHIZAREA TIPURILOR DE PEISAJ ÎN BAZINUL BÂRSEI 

Sorin Bănică 


Bazinul râului Bârsa se situează într-o zonă de tranziţie dintre două mari unităţi 

carpatice (Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Curburii). Din acest motiv arealul prezintă 

caracteristici ale ambelor grupe, dar şi trăsături proprii rezultate în urma interacţiunii 

dintre componentele mediului natural (rocă, apă, sol, vegetaţie), sub influenţa 

condiţiilor de relief, climă şi a impactului activităţilor antropice. Din punct de vedere 

genetic se deosebesc astfel trei categorii de peisaje: naturale, umanizate şi antropice, 

ele aparţin nivelului taxonomic superior al sistemului peisagistic. În cadrul acestora, 

interacţiunea elementelor naturale şi impactul antropic au creat peisaje impuse de 

factorii de mediu (relief, climă, sol, vegetaţie, impact antropic), care aparţin unui nivel 

mediu. Nivelul taxonomic inferior este dat de unităţile elementare de peisaj, a căror 

repetabilitate alcătuiesc nivelele taxonomice superioare. 

REFLECTAREA DINAMICII RELIEFULUI SUBCARPATIC DINTRE 

RÂURILE ARGEŞ ŞI DÂMBOVIŢA PRIN MORFOMETRIA BAZINELOR 

HIDROGRAFICE 

Gheorghe Herişanu, Nicolae Cruceru 


Arealele de concentrare a dinamicii reliefului pot fi delimitate prin analiza 

indicilor morfometrici ai bazinelor hidrografice de diferite ordine evidenţiaţi printr-o 

zonare a agenţilor morfologici generaţi şi de caracteristicile locale ale substratului 

geologic. Diferenţierea structural-petrografică impune o morfologie specifică 

monoclinului (sectorul sudic al Muscelelor Argeşului) cu enclave cutate (sectorul 

nordic - anticlinalul Ciuha – Măţău – Groapa Oii). 

REPERE GEOMORFOLOGICE ŞI ISTORICO-TOPONIMICE PRIVIND 

BRAŢUL FOCŞĂNEAN AL MILCOVULUI 

11

Răzvan Săcrieru, Lilian Cîrnu 

Universitatea din Bucureşti 

Prezentul studiu îşi propune o reconstituire prin metode geografice şi istorice a 

Milcovelului - vechiul braţ focşănean al Milcovului. Acesta deşi apare menţionat în mai 

multe documente istorice nu este reprezentat în materialele cartografice ale vremii. De 

peste un secol şi jumătate vechiul hotar al ţărilor romane a fost aproape integral estompat 

din suprafaţa topografică şi din mentalul colectiv. 

Considerăm că o reprezentare pe hărţile actuale a Milcovelului este utilă atât 

pentru istorici cât şi pentru geografi. Ne propunem şi o discuţie privind caracterul natural 

sau antropic al acestui braţ. Pentru reconstituirea cursului de apă de pe hărţile vechi s-a 

folosit metoda cartografierii retrospective, respectiv juxtapunerea hărţilor aduse la 

aceeaşi scară. 

Reperele istorice si toponimice au fost utile în reconstituirea cursului în spaţiul 

intravilan. Pentru spaţiul extravilan al oraşului Focşani au fost identificate repere 

geomorfologice respectiv denivelări în relief corespunzătoare fostelor maluri ale 

Milcovelului. Folosind un aparat GPS au fost ridicate mai multe puncte de pe fostul curs 

de apă. Balta de la Mândreţi, ca fost liman al Milcovului la vărsarea în Putna, este cel 

mai important argument morfo-hidrografic care susţine ipoteza unui curs de apă natural 

prin Focşani. 

Colegiul Traian – Bucureşti 

Învelişul de sol al bazinului Plapcea Mare s-a realizat în procesul de dezvoltare 

şi evoluţie al Piemontului Getic. În condiţiile pedogenetice specifice bazinului Plapcea 

Mare s-a format o gamă largă de soluri aparţinând protisolurilor, cambisolurilor, 

luvisolurilor şi hidrisolurilor. 

Dintre acestea cea mai mare răspândire o au luvosolurile albice stagnice 

melanice (aprox. 50%), urmate de preluvosolurile stagnice melanice (aprox. 30%). 

Specific acestor soluri este prezenţa în profilul de sol a unui orizont B, de 

culoare închisă, la nivelul căruia humusul prezintă creşteri lejere. 

ETAJAREA PEISAJULUI ÎN CARPAŢII CURBURII – SINTEZĂ A 

ELEMENTELOR, PROCESELOR ŞI FENOMENELOR GEOGRAFICE 

Mihaela Frăsineanu 


Delimitarea etajelor de peisaj în Carpaţii Curburii este determinată de 

caracteristicile orografice, litologice, morfologice, climatice şi biopedogeografice 

rezultate din prezentarea anterioară, aflate toate sub influenţa altitudinii şi a fragmentării 

acestui areal montan de către culoarele de vale şi depresiuni, dar şi a prezenţei antropice 

străvechi. 

În plus sunt date efectele poziţiei şi formei de arc de cerc: apariţia foehn-ului pe 

versanţii sudici şi estici şi torsionarea maselor de aer nordice şi estice şi crearea unei 

insule de adăpost în zona de contact Carpaţi – Subcarpaţi. Efectele climatice sunt vizibile 

şi în peisaj, prin existenţa speciilor vegetale cu caracter submediteranean, marea 

extensiune a pajiştilor şi păşunilor, restrângerea arealului pădurilor, topirea bruscă a 

zăpezilor şi apariţia viiturilor cu caracter catastrofal, desimea mare a aşezărilor, în 

comparaţie cu versanţii vestici şi nordici. 

12 

CÂTEVA DATE PRIVIND SOLURILE DIN BAZINUL PLAPCEA MARE 

(PIEMONTUL COTMEANA) 

Nicoleta Şurpanu

STUDIUL GEOMORFOLOGIC AL BAZINULUI HIDROGRAFIC RUNCU 

Daniela Sanislav 

Liceul Teoretic „Ion Ghica” – Răcari 

În lucrare se are în vedere caracterizarea componentelor fizico-geografice în 

interdependenţa lor, pentru a putea fi evidenţiate particularităţile geomorfologice din 

sectorul studiat pe baza observaţiilor personale. 

Lucrarea este structurată cu accent pe relief, pe caracteristicile morfografice şi 

morfometrice, precum şi pe procese de modelare actuală a reliefului şi degradarea 

terenurilor. 

Aspectele prezentate pe Valea Runcului, reflectă în general, structura geologică, 

extrem de variată. De la gresii şi conglomerate puternic cimentate, până la nisipuri fine, 

fondul litologic fiind favorabil degradării intense. 

CONSIDERAŢII PRIVIND ÎNVELIŞUL DE SOL AL ZONEI DE TRANZIŢIE 

DEAL-CÂMPIE ÎNTRE OLT ŞI COTMEANA 

Anca-Luiza Stănilă, Florin Vartolomei, Raluca Popa, Mihai Parichi 


Tranziţia între Piemontul Cotmeana şi Câmpia Boianului se realizează în cadrul 

unei zone în care sub raport geomorfologic se interferă atât caracterele de podiş, cât şi a 

celor de câmpie. Învelişul de sol este alcătuit însă predominant din vertosoluri. Acestea 

rămân preponderente spre sud, în Câmpia Boianului şi într-un procent destul de ridicat 

în direcţia Piemontului Cotmeana. Pe lângă vertosoluri tipice se mai întâlnesc în zonă 

vertosoluri stagnice, preluvosoluri şi chiar luvosoluri stagnice melanice. Cele tipice al 

căror concept este de tip Ay-ACy-Cca sunt deosebit de argiloase (70-75% argilă sub 

0,002 mm), impermeabile (0,3-0,5 mm/h), slab humifere (2-4%) şi slab-moderat 

aprovizionate cu nutrienţi (N, 0,200-0,218%; P, 10-12 ppm şi K, 110-120 ppm). 

13

RELIEFUL STRUCTURAL ŞI IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI 

DIN BAZINUL SĂRĂŢEL 

Nicolae Cruceru 


Poziţia geografică şi dinamica neotectonică, la care se adaugă şi evoluţia 

subaeriană, din spaţiul Curburii (Carpatic şi Subcarpatic) impune în peisaj un peisaj 

structural aparte. Teritoriul în studiu este grefat pe structurile cutate ale Carpaţilor de 

Curbură (sudul Culmii Ivăneţu) şi Subcarpaţilor Curburii (estul Subcarpaţilor Buzăului), 

care prezintă diferite tipuri concordante şi discordante. Formele cu impact asupra 

peisajului sunt: cutele solzi, butonierele de anticlinal, flancurile de anticlinal, cuestele (cu 

specific local) ş.a., plus microformele de tipul brânelor, poliţelor, surplombelor ş.a. 

Multe dintre aceste forme, în urma intervenţiei iraţionale a factorului antropic, şi a 

dinamicii proceselor de versant, au creat un peisaj aparte prin reducerea suprafeţelor 

împădurite şi cultivate de pe versanţii cuestici. 

Olivia Mariana Radu 

Universitatea Româno Americană 

În ultimii ani s-a manifestat un interes tot mai mare pentru instituirea ariilor 

marine protejate, pentru conservarea ecosistemelor, pentru managementul şi 

coordonarea lor la nivel regional. Crearea unui sistem naţional al ariilor marine 

protejate este necesară în SUA, întrucât acesta va contribui la o mai bună coordonare a 

părţilor implicate în managementul lor, la colectarea informaţiilor ştiinţifice necesare 

pentru luarea unor decizii manageriale eficiente, la ridicarea nivelului de pregătire a 

personalului angajat. 

Studiul de faţă doreşte să evidenţieze importanţa implementării unui sistem 

naţional al ariilor naturale protejate. 

ARII NATURALE PROTEJATE DIN JUDEŢUL SIBIU 

Florin Vartolomei, Anca-Luiza Stănilă 


Flora judeţului Sibiu numără peste 5500 de specii de plante, dintre care 2345 

specii de cormofite (67% din speciile din flora României). Un număr de peste 40 de 

specii sunt endemice pentru Munţii Carpaţi, printre care: romaniţa de munte (Achillea 

schurii), căldăruşa (Aquilegia transsilvanica), cornutul (Cerastium transsilvanicum), 

mixandrele (Erysinum transsilvanicum), etc. Alte specii sunt extrem de rare în România: 

pătlagina uriaşă (Plantago maxima), amăreala siberiană (Polygala sibirica), angelica de 

baltă (Angelica palustris), coada zmeului (Calla palustris), osul iepurelui (Osonis 

repens), ţelina sălbatică (Apium nodiflorum), etc. 

Fauna judeţului Sibiu este şi ea bogată şi diversă, dată fiind multitudinea tipurilor 

de ecosisteme terestre şi acvatice. În fauna judeţului Sibiu se regăsesc aproape jumătate 

din speciile de faună aparţinând mamiferelor din ţară şi 54% din speciile de avifaună. 

În prezent sunt ameninţate cu dispariţia 495 de specii de plante (21,1% din flora 

judeţului) datorită degradării şi distrugerii ecosistemelor în care trăiesc. 

Actualmente beneficiază de statut legal de protecţie un număr de 21 arii protejate 

(3 parcuri naturale, 7 rezervaţii naturale şi 6 monumente ale naturii) a căror suprafaţă 

însumată reprezintă 3,6% din suprafaţa totală a judeţului. 

SISTEMUL NAŢIONAL AL ARIILOR MARINE PROTEJATE DIN STATELE 

UNITE ALE AMERICII 

14

RELIEFUL STRUCTURAL DIN BAZINUL HIDROGRAFIC RÂUL 

TÂRGULUI 

Radu Piţigoi, Mihaela Verga 



Principalele tipuri de structuri din cadrul bazinului Râului Târgului se suprapun 

peste treptele majore de relief, fiecare dintre acestea aparţinând unui anumit tip de 

morfostructură. Astfel, orogenul carpatic aparţine prin domeniul cristalin 

morfostructurilor şariate şi faliate, iar prin cuvertura sedimentară aparţine predominant 

structurilor monoclinale, dar şi cutate, prin apariţia unor cute cu caracter local şi de 

mici dimensiuni. De precizat că ultimele depozite menţionate – gresii şi conglomerate 

cretacice şi calcare jurasice – mulează relieful preexistent al soclului cristalin şi că au 

fost prinse odată cu toată structura subiacentă a cristalinului în mişcările de ridicare 

neotectonică, care au afectat toată zona montană în Pliocen şi Cuaternar. 

Treptele deluroasă şi de podiş, deşi stau pe un fundament cristalin carpatic, au 

un relief grefat pe sedimentar post-tectonic de vârstă Cretacic inferior-Paleogen şi de 

molasă Miocen inferioară pentru Subcarpaţi, respectiv pe depozite de molasă Pliocen- 

Cuaternară pentru podişul piemontan. Toate aceste depozite au în general o structură 

monoclinală, cu o înclinare mai mare a stratelor miocene (>20 0 ) şi sub 10 0 pentru 

extremitatea sudică a podişului, excepţie făcând o culme subcarpatică subdivizată în 

trei dealuri, cu structură cutată, convexitatea stratelor fiind datorată unei bombări locale 

a soclului cristalin. 

CALITATEA MEDIULUI – ARGUMENT PENTRU INSTITUIREA UNUI 

GEOPARC ÎN MUNŢII PERŞANI (JUD. BRAŞOV) 

15

Adrian Cioacă, Mihaela Dinu 


Universitatea Româno-Americană 

Acţiunile de identificare şi delimitare a unor noi areale naturale protejate şi 

extinderea suprafeţei acestora, pun problema diversificării obiectivelor ocrotite. La 

nivelul judeţului Braşov există un număr de 31 arii naturale protejate: 1 parc naţional, 1 

parc natural, ce se întind în mai multe judeţe; 20 rezervaţii naturale şi 9 locuri fosilifere şi 

monumente ale naturii. Dintre acestea, 12 (rezervaţii, monumente ale naturii şi locuri 

fosilifere) sunt situate în Munţii Perşani unde ocupă 14% din suprafaţă şi au menirea de a 

proteja tot atâtea situri geologice, cu caracter ştiinţific integral. Diversitatea elementelor 

protejate reprezintă o motivaţie temeinică pentru instituirea unui geoparc, cu caracter 

regional. Valorificarea lui ar justifica organizarea unor activităţi turistice alternative 

(geo-turism) şi educaţionale. Propunem intrarea geoparcului Munţii Perşani în circuitul 

ecoturistic al ariilor protejate din judeţul Braşov. 

Lucrarea prezintă unele rezultate ştiinţifice ale cercetării preliminare de etapă, ca 

parte integrantă a proiectului “Posibilităţi de dezvoltare a unei regiuni tradiţionale din 

Europa de Est. Studiu de caz: Munţii Apuseni, România- Identificarea potenţialului 

ecologic, economic şi social pentru o dezvoltare regională durabilă”, realizat cu 

Institutul de Cercetare a Mediului, Universitatea Albert-Ludwigs Freiburg, Germania şi 

Universitatea Spiru Haret Bucureşti, finanţat de către Ministerul German pentru ştiinţă 

şi educaţie. Sunt analizate resursele agroclimatice (radiative, termice, hidrice, eoliene) 

şi gradul lor de favorabilitate pentru dezvoltarea ecosistemelor de păduri, păşuni şi 

fâneţe naturale, ca şi fenologia culturilor agricole, pe baza datelor meteorologice de la 

staţiile Câmpeni, Băişoara, Stâna de Vale şi Vlădeasa, din perioada 1961-2000 (sursa 

INMH), a observaţiilor directe efectuate în vara anului 2001 în perimetrul Gârda- 

Gheţar-Ocoale-Poiana Călineasa, a rezultatelor colegilor de proiect şi a informaţiilor de 

la localnici, cercetarea având astfel, un puternic caracter interdisiplinar şi 

transdisciplinar. 

CLIMATOLOGIE – HIDROLOGIE 

AL DOILEA MAXIM DE TOAMNĂ AL PRECIPITAŢII LOR DIN ROMÂNIA 

Octavia Bogdan, Ion Marinică, Loredana-Elena Mic 


România, situată în zona climei temperat-continentale se caracterizează prin 

precipitaţii atmosferice care cunosc o paletă largă de valori între

PRAGURI SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUŢIA SCURGERII MAXIME, UTILE 

ÎN PROGNOZA HIDROLOGICĂ 

Pompiliu Miţă, Simona Mătreaţă 

Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor 

În cadrul lucrării sunt prezentate pragurile, considerate semnificative în evoluţia 

scurgerii maxime, într-o secţiune de râu: 

• cel mai mic debit maxim înregistrat, 

• debitul maxim mediu multianual, 

• cel mai mare debit înregistrat, 

• debitul maxim corespunzător ieşirii apelor în albia majoră, 

• debitul maxim corespunzător inundării în proporţie de 50% a albiei majore 

• debitul maxim corespunzător inundării în proporţie de 100% a sectorului de 

râu respectiv. 

Important pentru prognoza hidrologică este faptul că pentru toate aceste praguri 

s-au stabilit caracteristicile precipitaţiilor care le-au determinat. 

PROGNOZA SCURGERII ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC IALOMIŢA 

UTILIZÂND MODELUL CONSUL 

17

Ciprian Corbuş, Rodica Mic, Elena Dudescu 

Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor 

Complexitatea simulării scurgerii apei în bazinele hidrografice amenajate 

hidrotehnic impune cu acuitate utilizarea în practică a modelelor de simulare şi a 

calculatoarelor electronice în vederea supravegherii şi conducerii sistemelor de 

gospodărire a apelor. Pentru a răspunde acestei necesităţi s-a elaborat şi se prezintă în 

această lucrare metodologia automată de prognoză a scurgerii în bazinul hidrografic 

Ialomiţa utilizând modelul CONSUL. 

Modelarea procesului ploaie - scurgere care are loc într-un bazin hidrografic este 

realizată în cadrul modelului CONSUL prin parcurgerea următoarelor etape: 

determinarea pe fiecare subbazin a cedării apei din stratul de zăpadă; calculul pe fiecare 

subbazin al afluxului mediu de apă dat de ploile căzute şi de apa provenită din topirea 

stratului de zăpadă; determinarea pe fiecare subbazin a ploii nete (stratul scurs) prin 

extragerea din afluxul mediu de apă a pierderilor prin infiltraţie şi evapotranspiraţie; 

integrarea ploii nete pe versanţi şi în reţeaua hidrografică primară, având ca rezultat final 

formarea hidrografului debitelor pe fiecare subbazin; compunerea undelor de viitură 

formate pe fiecare subbazin şi propagarea acestora prin albia râului; atenuarea undelor de 

viitură prin lacuri de acumulare. 

Modelul CONSUL calibrat în bazinul hidrografic Ialomiţa poate fi utilizat la 

prognoza viiturilor precum şi pentru elaborarea de scenarii în scopul determinării 

modului de comportare a sistemului hidrologic la impulsuri de natură severă şi cu 

caracter mai rar, care nu s-au produs în trecut, dar care se pot produce în viitor, utile în 

elaborarea planurilor de apărare în cazuri de inundaţii. 

înregistrate la foraje, comparativ cu cele ale Dunării şi Canalului Dunăre–Marea 

Neagră, modul de distribuţie a mineralizaţiilor şi pH-ului apei, tipul hidrochimic, 

variaţia diferenţelor de potenţial de oxido-reducere şi modul de distribuire a 

concentraţiilor elementelor în urme. Luând în considerare componenţii majori ai apei 

subterane devin evidente o serie de diferenţieri compoziţionale între sursele analizate. 

POTENŢIALUL MORFODINAMIC AL 

BAZINULUI HIDROGRAFIC LEPŞA 

Lucica Niculae 

Institutul de Geodinamică „Sabba S. Ştefănescu” 

Curbura Carpaţilor Orientali a rezultat în urma unui proces de coliziune dintre 

mai multe plăci tectonice. Evoluţia actuală a regiunii din punct de vedere geodinamic, 

este influenţată de deplasarea sectorului tectonic al microplăcii Mării Negre. La 

suprafaţa scoarţei terestre, s-a format o structură geomorfologică tipică, şi anume 

„masive de fliş influenţate de tectonica de subasment” (Posea, Gr.,2002). Pe o astfel de 

structură s-a dezvoltat şi bazinul hidrografic Lepşa, situat în zona montană înaltă a 

poligonului Geodinamic Vrancea. 

Obiectul de studiu al lucrării prezente s-a bazat pe două elemente importante: 

evaluarea potenţialului morfodinamic din bazinul hidrografic Lepşa şi identificarea 

factorilor importanţi în modelarea reliefului. 

OBSERVAŢII ASUPRA CHIMISMULUI APEI SUBTERANE DIN ZONA 

VIITORULUI AMPLASAMENT AL DEPOZITULUI DE DEŞEURI SLAB ŞI 

MEDIU ACTIVE DE LA SALIGNY 

Constantin Marin, A. Tudorache, Ioan Povară, Valerică Toma 

Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” al Academiei Române 

Gestionarea corectă a deşeurilor radioactive, cu eliminarea totală a riscurilor 

depozitării lor, atât pentru generaţia actuală, dar mai ales pentru cele viitoare reprezintă o 

direcţie de cercetare de mare interes, de succesul ei depinzând esenţialmente dezvoltarea 

în continuare a programelor energetice nucleare. La nivel naţional se fac eforturi 

considerabile pentru găsirea unor soluţii viabile de depozitare în deplină siguranţă pe 

termen suficient de lung a deşeurilor radioactive rezultate din exploatarea C.N.E. 

Cernavodă. În acest scop au fost investigate cu atenţie mai multe posibile locaţii pentru 

construirea unui depozit de suprafaţă pentru deşeuri slab şi mediu active, optându-se în 

final pentru realizarea sa în imediata vecinătate a Centralei, pe raza Comunei Saligny. 

Lucrarea prezintă o serie de elemente care definesc sau pot explica chimismul 

apei subterane din zona amplasamentului. Între ele se înscriu valorile de nivel hidrostatic 

18

CÂTEVA ASPECTE PRIVIND TRANZITUL SOLID PE CURSURILE 

INFERIOARE ALE RÂURILOR TROTUŞ ŞI SIRET ÎN TIMPUL MARILOR 

VIITURI DIN ANII 1991 ŞI 2005 

Pleşoianu Daniela, Albu Anca, Petru Olariu 

Universitatea Ovidius Constanta 

În lucrarea de faţă se analizează debitele de aluviuni în suspensie care s-au 

înregistrat în bazinul hidrografic al râului Trotuş şi pe cursul inferior al Siretului în 

timpul marilor viituri din anii 1991 şi 2005. 

Se fac referiri la condiţiile specifice de formare şi de tranzit a aluviunilor în 

bazinul hidrografic al râului Trotuş, care se caracterizează printr-o mare varietate de 

forme de relief, modelate pe litologii diferenţiate, cu pante mari, coeficienţi reduşi de 

împădurire şi o intensă valorificare arabilă a terenurilor. 

Pentru sectorul inferior al Siretului se fac referiri privind influenţa lacurilor de 

acumulare asupra scurgerii lichide şi solide. 

Valorile scurgerii de aluviuni în suspensie au fost deosebit de mari la staţiile 

hidrometrice: Vrânceni (52500 kg/s), Helegiu (10893 kg/s), înregistrate in timpul 

viiturii din anul 2005. In anul 1991, prin ruperea barajului Belci, debitele de aluviuni 

19

din aval au fost, de asemenea, deosebit de mari. 

RISCURI DE MEDIU ÎN CARPAŢII CURBURII 

Mihaela Frăsineanu, Dragoş Frăsineanu 


La nivelul unui teritoriu complex, cum este cel al Carpaţilor Curburii, prezentarea 

simplă a hazardelor şi riscurilor, sub forma lor elementară, nu mai este suficientă pentru 

înţelegerea intensităţii şi complexităţii fenomenelor şi proceselor şi pentru stabilirea 

politicilor de mediu ce trebuiesc urmate în condiţiile unei dezvoltări durabile. Asocierea 

elementelor, fenomenelor şi proceselor, identificarea diferenţelor teritoriale supuse 

riscurilor, complexitatea intervenţiei antropice, gradul diferit de vulnerabilitate, formele 

directe sau tranzitorii pe care le îmbracă riscurile, suprapunerea lor sau procesele de 

autoreglare diferite, ne-a condus spre o noţiune care să surprindă toate acestea – riscurile 

de mediu. 

Aceste riscuri de mediu comportă, la fel ca peisajele montane, o etajare 

altitudinală care surprinde caracteristici aproximativ asemănătoare ale suprafeţelor 

componente. Obţinem astfel riscuri la nivelul interfluviilor înalte, riscuri la nivelul 

versanţilor şi riscuri la nivelul culoarelor de vale şi depresiunilor, în cadrul cărora se pot 

diferenţia, în funcţie de particularităţile locale, suprafeţe cu intensităţi diferite ale 

acestora. 

CERCETĂRI ASUPRA ERODABILITĂŢII SOLURILOR, MODULUI DE 

UTILIZARE A TERENURILOR ŞI DENUDĂRII RELIEFULUI PIEMONTAN 

ARGEŞEAN 

Valentin Teodorescu 


Dealurile piemontane reprezintă o unitate monoclinală cuaternară în care 

denudarea are în prezent o dinamică accentuată pe bazinele torenţiale cu versanţi 

puternic înclinaţi, având o litologie formată din roci slab coezive, cu o cuvertură de 

soluri uşor şi foarte uşor erodabilă. Un rol important în accentuarea proceselor de 

eroziune şi a deplasărilor în masă ce contribuie la fragmentarea reliefului îl au 

defrişările masive şi lucrările agricole fără asigurarea unei protecţii antierozionale, ce 

determină modificări ale regimului scurgerii apei pe versanţi. 

În lucrare sunt prezentate măsurile şi lucrările ce pot contribui la realizarea unui 

echilibru ecologic, reducând acţiunea proceselor de degradare a versanţilor şi a 

efluenţei aluvionare din bazinele piemontane argeşene. 

FACTORII CARE DETERMINĂ ŞI INFLUENŢEAZĂ 

SCURGEREA DE ALUVIUNI 

Ion Zăvoianu 


Ca indicator sintetic al proceselor de eroziune, care au loc la nivelul versanţilor şi 

al reţelei de albii, scurgerea de aluviuni are multe implicaţii şi efecte negative asupra 

activităţilor socio-economice. Lucrarea diferenţiază în prima parte, printre factorii care 

determină scurgerea de aluviuni precipitaţiile care prin intensitate, durată şi regim de 

variaţie au efecte erozive la nivelul versanţilor şi debitele de apă la nivelul reţelei de 

albii. Relaţiile dintre debitele medii multianuale de aluviuni şi debitele de apă poartă 

amprenta rezistenţei pe care o opun la eroziune rocile din bazinele hidrografice. 

În partea a doua se prezintă factorii care influenţează într-un grad mai mare sau 

mai mic, producţia de aluviuni a bazinelor hidrografice. Se analizează rolul vegetaţiei cu 

accent pe rolul foarte important al pădurii, pe soluri cu însuşirile lor hidrofizice, pe 

caracteristicile morfometrice ale bazinelor hidrografice şi pe rolul activităţilor umane 

care pot accelera sau reduce procesele de eroziune pe versanţi şi în reţeaua de albii. 

20

UTILIZAREA IMAGINILOR SATELITARE PENTRU APRECIEREA 

POTENŢIALULUI ERODABILITĂŢII SOLULUI (SECTORUL 

SUBCARPATIC AL BAZINULUI RÂULUI ARGEŞ) 

Gheorghe Herişanu 


Determinarea pierderilor de sol prin eroziune în suprafaţă se poate realiza 

utilizând “ecuaţia universală a eroziunii solului” – USLE (Universal Soil Loss 

Ecuation), elaborată în anul 1978, în SUA de către Wischmeier şi Smith care în 

condiţiile ţării noastre se aplică modificată de Moţoc sub forma: 

E = K S L m i n C Cs 

În cazul suprafeţelor relativ mici de teren, factorii K, S, L rămân practic 

constanţi în timp, modificări relative intervenind anual şi chiar sezonier doar în privinţa 

factorilor de influenţă a folosinţelor, culturilor şi lucrărilor solului şi a măsurilor de 

conservare anterioare. 

21

DISTRIBUŢIA CONCENTRAŢIILOR BARIULUI ÎN UNELE APE MINERALE 

DIN JUDEŢELE COVASNA ŞI HARGHITA 

A. Tudorache, Constantin Marin 

Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” al Academiei Române, 

Bariul este un component obişnuit al apelor subterane, provenienţa acestuia în 

apele minerale fiind pusă pe seama solubilizării substratului carbonatic (calcare si 

dolomite) în care au o anumită ocurenţă specii minerale ca whiterit (BaCO 3 ) şi barit 

(BaSO 4 ). Prezent în concentraţii mai mari de 1 mg/l, bariu poate deveni toxic pentru om 

(conform Directivei Europene 2003/40/EC). 

Analizele efectuate de autorii comunicării la surse de apă minerală din judeţele 

Covasna şi Harghita au relevat prezenţa bariului în toate cazurile, cu un ecart de variaţie 

a concentraţiilor sale destul de variat. Pe ansamblu, pentru sursele existente în judeţul 

Covasna, valoarea medie a concentraţiei bariului este de 1,080 mg/l, cu maxima de 

5,370 mg Ba/l pentru forajul F7 IMFBRM şi minima de 0,0203 mg Ba/l pentru forajul 

FVII IAFAA. Pentru sursele investigate în Harghita se înregistrează o valoare medie a 

concentraţiei bariului de 0,1 mg/L cu maxima de 3,516 mg Ba/l la forajul Tuşnad F2, şi 

minima de 0,020 mg Ba/l la Izvor Boforas (Tuşnad). În lucrare sunt prezentate, de 

asemenea, rezultatele determinării speciaţiei la echilibru a bariului, astfel în general, 

peste 98% din concentraţia bariului determinată analitic se găseşte sub forma ionului 

liber Ba 2+ , restul de 2% fiind reprezentat de specii ca: BaB(OH) 4+ , BaCl + , BaCO 3o , 

BaNO 3 

+ 

sau BaOH + . 

RISCURI METEOCLIMATICE ÎN CÂMPIA TIMIŞULUI 

CU IMPACT ASUPRA AGRICULTURII. 

mai sensibilă etapă de viaţă este intervalul mai – iunie, care corespunde fazelor 

fenologice cu cerinţe maxime faţă de temperatură şi apă (înspicare – înflorire – 

umplerea bobului), decisivă în formarea recoltei. În lucrare sunt analizate aceste riscuri 

din perioada critică şi impactul lor nefavorabil asupra producţiei la staţiile 

meteorologice Timişoara şi Banloc în intervalul 1961-2007. 

CARACTERISTICI LOCALE ALE VITEZEI VÂNTULUI, LA ORELE 7 ŞI 13, 

ÎN DEPRESIUNILE SUBCARPATICE DIN NORDUL OLTENIEI 

Maria Moise 

Administraţia Naţională de Meteorologie 

Regimul eolian este un important parametru meteorologic pentru diferite 

activităţi economice, în primul rând pentru turism, cura balneară, dar şi pentru 

agricultură sau construcţii. În ordinea analizei caracteristicilor acestui parametru 

meteorologic am utilizat datele meteorologice înregistrate la următoarele staţii: 

Râmnicu Vâlcea, Polovragi, Târgu Jiu şi Apa Neagră, în perioada anilor 1974-2005. 

Interacţiunea dintre circulaţia generală a atmosferei, factorii radiativi şi suprafaţa activă 

conturează caracteristicile regimului eolian, la orele 7 şi 13 în regiunea studiată. 

PARTICULARITĂŢI CLIMATICE CARE INFLUENŢEAZĂ 

EVAPOTRANSPIRAŢIA POTENŢIALĂ DIN DOBROGEA 

Dacian Teodorescu 

Agenţia Naţională Apele Romane, D.A. Dobrogea – Litoral 

Prezenta lucrare îşi propune să coreleze datele obţinute din măsurători directe la 

diferite staţii evaporimetrice cu cele calculate la staţiile meteorologice cu privire la 

Rodica Povară, Iulica Văduva 


În contextul general al încălzirii globale şi al schimbărilor climatice, apariţia 

riscurilor meteoclimatice în România este tot mai frecventă. Acestea au un impact 

semnificativ asupra economiei, cea mai vulnerabilă fiind agricultura, datorită 

posibilităţilor reduse de contracarare a pagubelor materiale determinate, în principal, de 

factori termici şi hidrici de risc, asupra producţiei agricole. Impactul nefavorabil asupra 

recoltelor este cu atât mai puternic, cu cât aceşti factori de risc acţionează simultan şi pe 

perioade lungi de timp. 

Culturile cerealiere, indiferent de specie şi soi, sunt sensibile la acţiunea factorilor 

meteoclimatici în anumite perioade din ciclul lor vegetativ. Pentru grâul de toamnă, cea 

22

potenţialul fenomenului de evapotranspiraţie prin folosirea şi adaptarea modelului 

matematic de calcul al Universităţii Cranfield. 

Modelul foloseşte datele monitorizate cu privire la temperatura maximă şi 

minimă lunară multianuală a aerului, umiditatea relativă procentuală, durata de 

strălucire a soarelui în ore şi viteza vântului la înălţimea de 2 m în km/zi. Prin corelarea 

simultană a rezultatelor obţinute din patru metode de calcul diferite şi anume: Penman- 

Monteith, FAO (Organizaţia Mondială pentru Alimentaţie şi Agricultură) modificată 

după Penman, Penman şi Penman pentru suprafaţa de apă liberă. Metoda Le Turc s-a 

folosit ca studiu comparativ suplimentar, deşi nu este foarte precisă. Se prezintă 

deficitul de saturaţie prin comparaţie grafică între cantităţile de precipitaţii şi rezultatele 

obţinute prin metoda Penman la suprafaţa apei libere. 

23

INUNDAŢIILE PRODUSE ÎN IULIE 2004 ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC 

AL RÂULUI TROTUŞ JUDEŢUL BACĂU 

Izvorul Minunilor, Dorna, Borsec, Perla Harghitei şi Izvorul Alb. 

Delia Gheorghe 

Direcţia Apelor Siret - Bacău 

În anul 2004, la 13 ani de la viitura catastrofală de pe râul Tazlău, în urma căreia a 

fost distrus barajul de la Belci, în bazinul hidrografic mijlociu al râului Trotuş s-a produs 

de asemenea o viitură deosebit de mare. Cele mai mari debite s-au produs pe 

afluenţii Trotuşului de pe sectorul Ghimeş Făget-Tg. Ocna şi pe cursul principal al 

acestuia, din aval de staţia hidrometrică Goioasa. 

Debitele de pe Trotuş nu au fost foarte mari, dar au depăşit cotele de apărare. Pe 

afluenţii mici, debitele au fost însă excepţionale şi au provocat numeroase modificări ale 

albiilor, distrugeri materiale, gospodării şi locuinţe, cât şi depuneri în conuri uriaşe, a 

aluviunilor foarte grosiere la confluenţa cu râul Trotuş. Un rol deosebit de mare, în 

potenţarea locală a cestor viituri, l-au avut despăduririle masive, necontrolate, practicate 

în ultimii ani. 

APELE MINERALE ALE ROMÂNIEI – BOGAŢIA CEA MAI PUŢIN 

UTILIZATĂ 

Florin Vartolomei 


Incluse în categoria de resurse regenerabile, apele minerale pot constitui în egală 

măsură o sursă financiară sigură şi relativ uşor de valorificat. Din circa 8500 de izvoare 

de apă minerală şi termală identificate la nivelul ţării, doar 20% sunt azi exploatate. 

Potenţialul este imens având în vedere că în România se consumă efectiv circa 40 l de 

apă minerală/loc./an, de peste trei ori mai puţin decât în majoritatea ţărilor din U.E. 

Produsul este îmbuteliat şi valorificat financiar în proporţie de 75% de 3 companii 

private (European Drinks, Romaqua Group şi Coca-Cola HBC). Sub aspectul surselor, 

80% sunt controlate de S.N.A.M. (Societatea Naţională a Apelor Minerale). În anul 2007 

în România s-au consumat 1,154 mlrd. l. de apă minerală, conform datelor I.N.S. 

Tipurile hidrochimice cele mai importante de ape minerale sunt: bicarbonatate, 

clorurate, sulfatate, pe de-o parte şi calcice, sodice şi magneziene pe de altă parte. 

Zăcămintele hidrominerale administrate de S.N.A.M., atât cele aflate în exploatare cât şi 

cele aflate în explorare sunt împărţite de cele trei Sucursale: de Nord (zona Baia Mare- 

Vatra Dornei-Iaşi), Centrală (zona Borsec-Miercurea Ciuc-Sf. Gheorghe) şi de Vest 

(zona Zizin-Lipova-Deva-Băila-Herculane). Aceste zăcăminte includ: apa minerală 

naturală, natural carbogazoasă, apa minerală necarbogazoasă (plată) şi apa minerală 

balneoterapeutică. 

Cele mai cunoscute mărci de apă minerală comercializate în România sunt: 

24

GEOGRAFIE UMANĂ ŞI ECONOMICĂ, TURISM 

TURISMUL CA ACTIVITATE COMPLEXĂ DE STUDIU ŞI CERCETARE 

INTERDISCIPLINARĂ 

Prof. dr. Vasile Glăvan 


25

Turismul, prin natura sa, face obiectul unor cercetări şi studii pluridisciplinare 

date fiind: diversitatea de resurse şi atracţii turistice (naturale, tehnico-economice, 

cultural-istorice şi socio-demografice); eterogenitatea de activităţi turistice specifice şi 

neturistice şi varietatea de conexiuni ce se stabilesc între turism în dezvoltarea sa şi alte 

domenii de activitate sau între turism şi mediul înconjurător şi societatea umană. 

Turismul ca activitate economică de mare complexitate, care presupune amenajări 

şi echipări turistice, management şi marketing, informare şi comercializare, formare 

profesională etc., este un domeniu de cercetare şi studii, prioritar, economic, dar şi social, 

tehnic, informatic. 

Turismul ca activitate spaţială, temporală şi structurală este studiat şi cercetat, cu 

precădere, de geografie, ecologie şi economie. 

Turismul este şi o activitate socială şi un fenomen de masă, care face obiectul de 

cercetare, de obicei al ştiinţelor sociale. 

Turismul ca activitate complexă integrează o varietate de surse de informaţie, 

modalităţi de analiză şi cercetare şi de aceea se pretează la un studiu interdisciplinar. 

Acest demers necesită cooperarea mai multor discipline de la cele economice, ale naturii 

şi sociale până la cele tehnice şi informatice, fiecare dintre acestea concentrându-se 

asupra unor aspecte specifice domeniului lor de cercetare, contribuind, în final, într-o 

viziune integratorie şi corelativă, la analiza, cunoaşterea şi dezvoltarea turismului ca un 

întreg, un sistem complex, funcţional într-un ansamblu teritorial. 

GHEORGHENI, ZONĂ DE EMISIE ŞI RECEPŢIE TURISTICĂ 

Conf. dr. Zsolt Magyari-Sáska, Conf. dr. Ştefan Dombay 

Universitatea Babeş-Bolyai, 

Extensia Universitară Gheorgheni 

Gheorgheni este un oraş relativ mic, situându-se în partea centrală a Carpaţilor 

Orientali. Datorită faptului că nu dispune de potenţial industrial sau agricol important, 

turismul poate reprezenta o şansă spre o dezvoltare economică durabilă. Cu toate acestea, 

în ultimii 15 ani, nu s-au realizat investiţii importante în acest domeniu. 

Această pasivitate poate fi explicată pe de o parte din lipsa fondurilor alocate 

oraşului, dar credem că şi atitudinea oamenilor poate reprezenta un factor important. 

Pornind de la acest considerent, am realizat două studii la nivelul locuitorilor oraşului, 

pentru a avea o imagine asupra fenomenului turistic aşa cum ei le percep. 

Ambele studii au fost realizate folosind chestionare, unul dintre ele vizează 

obiceiurile oamenilor în momentul în care ei se consideră turişti (care este destinaţia 

preferată, ce caută în deplasări, cât cheltuiesc ş.a.m.d.), celălalt studiu conţine întrebări 

referitoare la modul în care privesc locuitorii oraşul lor, din punct de vedere turistic, 

respectiv ce atitudine au faţă de turiştii care vizitează oraşul. 

La fiecare chestionar au răspuns peste 200 de persoane, reprezentând peste 1,5% 

din numărul locuitorilor. Considerăm deci că cele mai importante rezultate vor fi 

prezentate prin această lucrare. 

GOSPODĂRIA ŢĂRĂNEASCĂ ŞI LOCUINŢELE, PREMISE ALE 

DEZVOLTĂRII TURISMULUI RURAL ÎN DEPRESIUNEA GIURGEULUI 

Dr. Mihai Seer 

Universitatea Babeş-Bolyai, 

Extensia Universitară Gheorgheni, HR 

În situaţia actuală când economia forestieră a depresiunii Giurgeului se află în 

pragul unui colaps iminent, când agricultura depresiunii, confruntându-se cu numeroase 

riscuri (îndeosebi climatice), are o structură extrem de slab diversificată, o alternativă 

viabilă pentru relansarea economică a acestui spaţiu o reprezintă turismul. 

Datorită faptului că depresiunea dispune de un potenţial de comunicaţie scăzut 

la care se adaugă, în numeroase cazuri, starea deplorabilă a drumurilor, dezvoltarea 

turismului „mare” în acest spaţiu nu este posibilă, cel puţin deocamdată. 

Spaţiul geografic al depresiunii Giurgeului se caracterizează printr-o formă de 

organizare preponderent tradiţională, ca atare, dezvoltarea turismului trebuie să 

pornească, după opinia noastră, în direcţia ramurii agroturistice. 

Gospodăria ţărănească din acest spaţiu are un specific pronunţat, care derivă din 

comuniunea strânsă a oamenilor locului cu natura; fondul de locuinţe, mărimea şi 

dotarea locuinţelor, se pretează la desfăşurarea unor activităţi de turism rural. 

SCHIMBĂRILE CLIMATICE ŞI TURISMUL 

Marin Cruceru 

Universitatea Spiru Haret, 

Departamentul de Management al Cercetării Ştiinţifice 

Turismul cunoaşte una dintre cele mai rapide şi mai extinse creşteri economice 

la nivel global. Cu toate acestea, studiile privind fenomenul turistic au acordat o atenţie 

redusă intercondiţionărilor dintre climă şi turism, iar cercetările privind schimbările 

climatice nu au reflectat suficient de bine impactul acestora asupra turismului 

internaţional. 

Efectele schimbărilor climatice sunt din ce în ce mai vizibile în situaţiile 

statistice privind turismul internaţional şi influenţează direct produsul naţional brut al 

statelor. 

Cauza principală o reprezintă modificările pe care schimbările climatice le 

26

determină atât în privinţa numărului turiştilor şi a destinaţiilor, cât şi asupra structurii 

peisajelor geografice. 

27

Studiile privind fenomenul turistic internaţional se concentrează de regulă doar 

asupra atractivităţii destinaţiilor turistice şi a numărului de turişti. Tendinţele cele mai 

recente includ şi alţi factori favorizanţi şi/sau perturbatori, printre care evoluţia populaţiei 

globale şi creşterea economică. 

Totuşi, apreciem că, în perioada următoare, schimbările climatice, prin 

modificarea structurală a unor peisaje, vor deveni unul dintre factorii predominanţi de 

influenţă asupra evoluţiei fenomenului turistic. De altfel, evenimente recente au arătat că 

schimbările climatice pot genera fenomene geografice extreme, care, prin forţa lor 

distructivă, pot influenţa fenomenul turistic. În acest context, se impun evaluări de risc şi 

prognoze pe termen scurt, mediu şi lung, iar cercetarea geografică deţine un rol deosebit 

de important. 

IMPACTUL VARIABILITĂŢII CONDIŢIILOR CLIMATICE DE IARNĂ 

ASUPRA ACTIVITĂŢILOR TURISTICE DIN AREALUL MONTAN 

VALEA PRAHOVEI-POIANA BRAŞOV. 

Dana Micu, Ana-Irina Dincă 


Lucrarea de faţă îşi propune să surprindă relaţia dintre variabilitatea condiţiilor 

climatice din timpul sezonului de iarnă şi cea a principalilor indicatori statistici 

disponibili, privind baza turistică de cazare şi cererea turistică, în staţiunile din arealul 

montan Valea Prahovei-Poiana Braşov, pe fondul tendinţelor actuale de încălzire a 

climatului montan. 

Pe baza observaţiilor meteorologice realizate într-o perioadă de 43 de ani (1961- 

2003), la trei staţii meteorologice din regiune (Predeal, Sinia 1500 şi Vf. Omu), s-a 

urmărit determinarea tendinţelor de variaţie a principalelor elemente climatice cu 

semnificaţie în desfăşurarea activităţilor turistice din timpul iernii (temperatura aerului, 

precipitaţiile atmosferice şi stratul de zăpadă), precum şi semnificaţia statistică a 

acestora, prin metode statistice consacrate. Studiul şi-a propus totodată, să evalueze 

nivelul de percepţie al autorităţilor hoteliere locale asupra tendinţelor actuale de variaţie 

a condiţiilor climatice de iarnă şi asupra modului în care acestea afectează activitatea 

turistică. În acest scop, au fost analizate rezultatele unui chestionar, aplicat în februarie 

2008, în principalele structuri de cazare din regiunea de studiu. 

Dr. Irena Mocanu, Dr. Bianca Dumitrescu 


Lucrarea va debuta cu evidenţierea factorilor care condiţionează într-un mod 

favorabil sau nefavorabil practicarea activităţilor turistice în judeţul Arad (potenţialul 

turistic natural şi antropic, infrastructura de acces, gradul de competitivitate a 

produselor turistice, calificarea şi specializarea forţei de muncă implicată în activităţile 

turistice etc.). Relaţionând potenţialul turistic natural, cu cel antropic, cu modul de 

concentrare a altor activităţi economice, culturale şi cu alte elemente favorizante pentru 

practicarea activităţilor turistice (gradul de accesibilitate, grad de dezvoltare al 

infrastructurii edilitar-gospodăreşti etc.) se vor contura tipurile de turism din judeţul 

Arad. 

Vom analiza, din punct de vedere al disparităţilor geografice intrajudeţene, 

agenţii economici din domeniul turismului, valorificând informaţiile statistice deţinute: 

număr de agenţi economici, număr de forţă de muncă salariată, cifra de afaceri. 

Analiza detaliată a zonelor turistice arădene va reprezenta o altă etapă a 

cercetării geografice, reliefând pentru fiecare zonă turistică şi posibilele direcţii spaţiale 

de dezvoltare, prin evidenţierea acelor (sub)tipuri de turism care beneficiază de 

potenţial, în prezentă nevalorificat. 

CAPITALELE CULTURAL EUROPENE – FORMĂ MODERNĂ PENTRU 

DEZVOLTAREA TURISMULUI CULTURAL 

Conf. dr. Tamara Simon 


Facultatea de Geografie 

La nivel european, gradul de urbanizare este unul dintre cele mai ridicate de pe 

glob. Civilizaţia şi cultura urbană s-a format şi dezvoltat în mod deosebit, în multe ţări 

europene. Astfel, există o puternică reţea de aşezări urbane, cu numeroase atracţii 

turistice deosebite. Programul european de dezvoltare a funcţiei turistice, demarat acum 

câteva decenii, prin acordarea statutului de capitală culturală europeană a fost deosebit 

de important deoarece a contribuit la conservarea şi păstrarea multor monumente 

istorice şi promovarea lor activă în circuite turistice atractive. În plus, acest program a 

reuşit să pună în legătură mai strânsă politicile culturale de industria turistică. 

28 

ACTIVITĂŢILE TURISTICE – O OPORTUNITATE ÎN DEZVOLTAREA 

ECONOMICĂ A JUDEŢULUI ARAD

TURISMUL DE WEEK-END, SURSĂ DE POLUARE ÎN SPAŢIUL 

METROPOLITAN AL BUCUREŞTILOR 

Asist. drd. Loreta Cepoiu 


Turismul de week-end este responsabil de poluarea mediului înconjurător atunci 

când, pe de o parte, nu cunoaşte forme organizate, iar pe de altă parte, determină apariţia 

comerţului neautorizat, fenomen ce participă la amplificarea poluării. 

Înregistrând o medie a turiştilor de sfârşit de săptămână ce apelează la ofertele 

agenţiilor de turism de aproximativ 15%, spaţiul metropolitan al Bucureştilor cuprinde o 

serie de resurse turistice cu o repartiţie echilibrată, dar cu un interes turistic manifestat cu 

precădere pentru zona din nordul capitalei. Turismul de week-end prezintă o serie de 

avantaje faţă de alte forme de turism, neavând un caracter strict sezonier. Totodată, deşi 

deplasările turistice de week-end nu constituie principalul factor de poluare, activităţile 

industriale şi transporturile fiind cele care joacă un rol major în modificările de mediu, 

politicile şi strategiile de dezvoltare a turismului din spaţiul metropolitan bucureştean ar 

trebui orientate tot mai mult în direcţia asigurării unui turism de week-end variat, 

echitabil, dar mai ales durabil. 

CATEGORIILE TAXONOMICE GEOGRAFICE – „SUBURBIE“, „ZONĂ 

SUBURBANĂ“, „ZONĂ PERIURBANĂ“, „ZONĂ METROPOLITANĂ“* 

Prof. dr. Ion Iordan 


Criteriile generale şi particulare ce definesc şi caracterizează cele 4 categorii 

taxonomice geografice, foarte diferite de la un specialist la altul, dar mai ales de la „un 

neavizat la altul“, pot fi grupate în 2 mari categorii: 

1. Principale – care reprezintă trăsăturile de bază şi permit delimitarea 

zonei respective, fiind axate pe funcţionalitatea teritoriului şi pe relaţiile directe zonăoraş. 

2. Secundare – care completează şi ajută categoriile principale, înlăturând 

ambiguităţile şi punând accentul pe dotări (edilitare, tehnice, sociale, culturale etc.); 

– Suburbie, o parte periferică a oraşului, (deci componenta teritorială a oraşului), 

aşa numita în trecut „mahala“, cu fizionomie rural-urbană; 

– Zona suburbană, spaţiul din jurul oraşului, legat strâns funcţional de acesta şi 

care în general este subordonat administrativ (în cazul României, suburbanele au fost 

desfiinţate în 1990); 

– Zona periurbană, spaţiul din jurul oraşului, cu structuri socio-economice 

legate în mod permanent de oraş, reflectate în relaţii reciproce. Aceasta zonă include şi 

30 

zona suburbană. 

– Zona metropolitană, un teritoriu mai întins, în care se manifestă influenta 

oraşului (a unei metropole) asupra mai multor domenii socio-economice (prof. Vintilă 

Mihăilescu a numit-o „regiune urbană“), cu precădere asupra structurilor agricole, 

serviciilor, reţelei de căi de comunicaţie, activităţilor turistice, comerţului, structurilor 

culturale şi de învăţământ etc. 

• Noţiunea zonă provine din latinescul „zona“, care spaţial însemna „cingătoare“ şi care, 

cu timpul, a căpătat şi înţelesul de „fâşie“. 

COEZIUNEA TERITORIALĂ – CONSIDERAŢII PRIVIND ROMÂNIA 

Conf. dr. Mădălina Teodora Andrei 


România, prin aderarea la Uniunea Europeană, trebuie să se alinieze la politica 

acesteia de reducere a diferenţelor dintre nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni. 

Astfel, principiul coeziunii are ca scop promovarea unei dezvoltări armonioase a 

Uniunii Europene, în ansamblu. Pentru aceasta trebuie să se dezvolte acţiunea în 

vederea consolidării coeziunii economice, sociale şi teritoriale. 

Conceptul coeziunii teritoriale depăşeşte noţiunea de coeziune economică şi 

socială, aceasta o completează şi o intensifică. În termeni politici, scopul este de a 

atinge o dezvoltare echilibrată prin reducerea decalajelor existente, prin prevenirea 

discrepanţelor teritoriale şi prin contribuirea la coerenţa politicilor sectoriale cu impact 

teritorial şi a politicilor regionale. Ideea este de a lucra în direcţia ameliorării integrării 

teritoriale şi de a încuraja cooperarea între regiuni. 

Politica de coeziune teritorială contribuie la dezvoltarea, în special, a regiunilor 

în care există potenţial economic şi de ocupare neutilizat şi care poate fi realizat prin 

intermediul politicilor de coeziune dirijată (economică, socială, teritorială), 

intensificându-se astfel creşterea economică a României şi, implicit, a Uniunii 

Europene, ca entitate. Coeziunea teritorială trebuie să conducă la creştere, convergenţă 

şi integrare, restructurarea şi crearea de locuri de muncă, formare profesională, 

promovarea cooperării şi a lucrului în reţea, ameliorarea eficienţei metodei de 

administrare. 

DEZVOLTAREA GEO-SPAŢIALĂ A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI 

ÎN SECOLUL XX ŞI NOILE TENDINŢE PENTRU SECOLUL XXI 

Conf. dr. Tamara Simon, Lector dr. Cezar Gherasim 


În urma evenimentelor politice, admonistrative şi socio-economice legate de 

Unirea din 1859 şi apoi după aceea din 1918 se constată consolidarea statutului de 

capitală a oraşului Bucureşti. În acest context se poate dovedi prin analiza unor

valoroase documente cartografice modul în care s-a extins oraşul, ajungând treptat la 

dimensiunile actuale. Schimbările multiple de după anul 1990 au determinat noi 

oportunităţi de dezvoltare socio-economică, fapt tradus şi prin tendinţa de extindere 

rapidă către zonele învecinate. Prezentarea noilor probleme spaţiale legate de viitorul 

oraşului arată aspectele pozitive şi negative asupra calităţii habitatului urban. 

31

CARACTERISTICI GENERALE UMANO-GEOGRAFICE ALE CÂMPIEI 

VLĂSIEI 

Drd. Elena Dinicutu 


Rolul mediului geografic, cu precădere al râurilor, lacurilor şi pădurilor, în istoria 

poporului român din în Câmpia Vlăsiei – una dintre cele mai vechi şi mai populate arii 

geografice din sudul ţării – a fost remarcat pentru prima dată de George Vâlsan (1915). 

Caracteristicile toponimice reflectă originea, continuitatea şi permanenţa 

poporului român în partea centrală a Câmpiei Române. 

Existenţa omului, evoluţia numerică în timp şi spaţiu, apariţia şi evoluţia 

aşezărilor omeneşti sunt evidente încă din epoca paleolitică în Câmpia Vlăsiei – 

consemnate de la primele statistici de vechi documente cartografice, vestigii arheologice 

(Pantelimon). 

ASPECTE CU PRIVIRE LA PIAŢA HOTELIERĂ DIN MUNICIPIUL 

BUCUREŞTI 

Asist. drd. Marilena Dragomir 


În prezent, piaţa turistică bucureşteană se caracterizează printr-o mare varietate a 

ofertelor, turiştilor punându-li-se la dispoziţie diverse variante de cazare, de la unităţi de 

dimensiuni mici (de mai multe categorii: hoteluri de lux de tip „butique“, hosteluri, 

pensiuni, apartamente de închiriat, ce dispun de preţuri şi servicii diferite) până la 

hoteluri ample, integrate în mari lanţuri hoteliere. 

Conform statisticilor, capacitatea de cazare turistică în funcţiune din Bucureşti s-a 

ridicat în anul 2006 la 3.945.230 locuri-zile. Cea mai mare parte din aceasta a revenit 

unităţilor hoteliere (3.832.800 locuri-zile), urmate de pensiuni şi hosteluri. 

Cu privire la piaţa hotelieră bucureşteană, se poate spune că aceasta s-a dezvoltat 

inegal, în prezent, aceasta fiind dominată de hotelurile de trei şi patru stele. De asemenea, 

se constată o concurenţă deosebită a unităţilor de 5 stele, proiectele arătând o creştere 

deosebită a investiţiilor în acest segment. La celălalt pol se află unităţile de cazare cu 

preţuri mai mici, care rămân în continuare foarte puţine. 

VULNERABILITATEA COMUNITĂŢILOR UMANE DIN ROMÂNIA LA 

INUNDAŢII. STUDIU DE CAZ BAZINUL TROTUŞULUI 

Prof. dr. Ion Zăvoianu, Conf. dr. Liliana Guran-Nica, 

Delia Gheorghe 


Direcţia Apelor Siret 

Componente esenţiale ale sistemului teritorial, mediul natural şi societatea 

umana coexistă în strânse relaţii de interdependenţă, determinându-şi permanent şi 

reciproc evoluţia. Iniţial element principal în cadrul acestor relaţii, mediul se află în 

prezent în situaţia de a fi puternic influenţat de evoluţia „ameţitoare” a societăţii umane 

din ultimele secole. În acest context, omul devine din ce în ce mai preocupat de 

impactul sau asupra mediului în care trăieşte şi acţionează, ca urmare a modificărilor 

profunde şi, în cele mai multe cazuri, negative induse spaţiului său vital. Astfel se 

explică interesul din ce în ce mai crescut pe plan mondial faţă de studiile din domeniul 

ecologic, în mod special faţă de cele vizând hazardele şi riscurile naturale şi antropice, 

implicit vulnerabilitatea comunităţilor umane la acestea. 

În acest context, studiul realizat îşi propune să prezinte comportamentul 

comunităţilor umane dintr-un areal restrâns, bazinul inferior al râului Trotuş, sub 

impactul unui fenomen extrem precum inundaţiile din anul 2005. Se fac referiri nu doar 

la momentul respectiv, ci şi la comportamentul general al comunităţilor analizate în 

raport cu mediul natural în care sunt plasate. Sunt prezentate pierderile înregistrate dar 

şi măsurile care s-au luat pentru reducerea consecinţelor. Sunt, de asemenea, delimitate 

arealele cu diverse grade de vulnerabilitate şi se fac propuneri pentru reducerea pe 

viitor a acesteia. 

STRATEGIILE DE DEZVOLTARE REGIONALĂ ÎN CONTEXTUL 

AMPLIFICĂRII FENOMENELOR DE RISC. 

Studiu de caz - Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest a României 

Lector drd. Costin Dumitraşcu 


32

Riscurile naturale şi tehnologice constituie o prioritate de cercetare a comunităţii 

ştiinţifice naţionale şi internaţionale şi au numeroase implicaţii asupra dezvoltării la nivel 

regional. 

Regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia cuprinde 5 judeţe (Vâlcea, Olt, Dolj, 

Gorj, Mehedinţi), cu o populaţie de 2 317 636 locuitori (10,7% din populaţia totală a 

ţării, la nivelul anului 2004), totalizând o suprafaţă de 25 212 km 2 (12,25% din teritoriul 

României). 

În cadrul regiunii au fost identificate (conform clasificării Uniunii Europene - 

programul ESPON - European Spatial Observation Network) 8 categorii de riscuri 

naturale (avalanşe, alunecări de teren, cutremure, secete, temperaturi extreme, furtuni de 

33

iarnă, inundaţii şi incendii de pădure), dintre care 4 au o manifestare spaţială şi temporală 

semnificativă (alunecări de teren, secete, temperaturi extreme şi inundaţii) şi 3 tipuri de 

riscuri tehnologice (accidente tehnologice majore, accidente la centralele nucleare şi 

accidente asociate prelucrării hidrocarburilor şi industriei miniere). 

În elaborarea strategiilor de dezvoltare regională, protecţia mediului, prevenirea şi 

combaterea fenomenelor de risc trebuie să se afle printre priorităţi, alături de 

modernizarea infrastructurii, crearea de noi locuri de muncă, combaterea sărăciei, 

îmbunătăţirea serviciilor sociale etc. 

DIVERSITATEA FORMELOR DE TURISM DIN DOBROGEA DE NORD 

(poster) 

Lector Marius Popescu, G. M. Cracu, 

Zoia Prefac, Cornelia Urdea 

Universitatea Ovidius Constanţa, 

Prin poziţia geografică, prin contrastul oferit de condiţiile naturale de mediu, între 

cea mai veche şi cea mai nouă unitate de relief, prin obiectivele de interes cultural, 

Dobrogea de Nord dispune de un potenţial turistic diversificat. 

Acesta poate fi valorificat sub diverse forme: turism cultural-istoric (Enisala, 

Isaccea, Măcin, Tulcea), turism cultural-religios (Babadag, Celic-Dere, Niculiţel, Saon, 

Uspenia), ecoturism (pe Braţul Sf. Gheorghe sau în Munţii Măcinului), turismul pentru 

pescuit sau observarea păsărilor, dar şi alte forme de turism rural. 

Valorificarea turistică a obiectivelor de interes turistic menţionate ar putea 

contribui la dezvoltarea turismului din Dobrogea de Nord, în special a turismului rural. 

AŞEZĂRILE DE TIP SUBCARPATIC DIN ROMÂNIA 

Lect.univ.dr. Elena Toma 

Universitatea Hyperion din Bucureşti, 

În practica geografică s-a încetăţenit o tipologie spaţială a aşezărilor umane 

elaborată de prof. Vintilă Mihăilescu încă din anul 1927 când satele româneşti au fost 

grupate în sate de tip risipit specifice spaţiului montan, sate răsfirate, zonelor de contact 

munte-subcarpaţi şi sate adunate pentru zonele de câmpie şi podiş. 

Experienţa cercetării în diversele zone montane, subcarpatice, colinare şi de 

câmpie oferă o imagine mult mai adaptată realităţii prin conturarea unei tipologii 

spaţiale în cadrul căreia se distinge tipul satului carpatic, tipul satului subcarpatic, tipul 

satului de dealuri şi podişuri, tipul satului de câmpie, tipul satului deltaic, tipul satului 

de coridor maritim sau coridor dunărean, este tipologia prezentată în unele lucrări 

recente. 

Lucrarea „Aşezările de tip sbcarpatic din România” îşi propune o analiza 

detaliata a factorilor fizici, demografici şi istorico-geografici care însumează atributele 

satului pe care îl denumim de tip subcarpatic. 

SECŢIUNEA MASTERANZI ŞI STUDENŢI 

SCENARII DE RISC HIDROLOGIC ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC BÂSCA 

ROZILIEI 

Lidia Sălăjan 

Tot ce nu a putut cuprinde omul şi tot ce l-a surprins a ţinut de întâmplare. 

Întâmplarea cuprinde la rândul ei două componente majore, una ţinând de ciclicitatea 

unui fenomen, de cauzele care ajung să-l determine şi o altă componentă care este pur 

aleatorie şi nu are nici o legătură cu trecutul, această componentă dând starea de 

histerezis a sistemului studiat. 

In lucrare se definesc principali termeni ca hazard, vulnerabilitate şi risc după 

care se analizează caracteristicile morfometrice ale bazinului hidrografic Basca 

Roziliei. Pentru analiza scenariilor se prezintă precipitaţiile şi scurgerea maximă cu 

accent pe caracterizarea viiturilor din bazinul Basca Mică la staţia hidrometrică 

Varlaam din 1991 şi 2005. 

În cea de a doua parte a lucrării se analizează două scenarii de risc hidrologic cu 

evaluarea efectelor şi cu măsurile ce se impun pentru diminuarea pagubelor produse. 

ASPECTE ALE SCURGERII MINIME ŞI MAXIME PE DUNĂRE ÎNTRE 

CĂLĂRAŞI ŞI HÂRŞOVA ÎN PERIOADA 2003-2006 

Marius Marian Spahiu, Costel Chiţu, Lidia Sălăjan 

Sectorul Călăraşi-Hârşova este un areal în care Dunărea depune mari cantităţi de 

aluviuni, formând o zonă mlăştinoasă cu lacuri şi privaluri. 

În perioada menţionată s-au produs două evenimente istorice care au afectat 

activităţile socio-economice din localităţile riverane. 

Lucrarea analizează situaţia hidrologică din anul 2003, anul cu cele mai mici 

niveluri din 1840, an în care circulaţia navelor pe Dunăre a fost întreruptă şi Centrala 

34

Nuclear-Electrica a fost închisă timp de o lună. 

Paradoxal, anul 2006 a avut cele mai mari niveluri din ultimii 100 de ani, cu 

efecte negative asupra economiei şi populaţiei din această zonă. 

MĂNĂSTIRILE DIN OBCINELE BUCOVINEI 

PERLA SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI 

Cătălina Barbă-Roşie Cone 

Obcinele Bucovinei sunt situate în nord – estul Carpaţilor Orientali şi cuprind un 

teritoriu de aproximativ 2200 kmp, situat între 47 grade lat. N şi 25 grade long. E. 

Teritoriul Obcinelor se situează între valea Sucevei şi valea Moldovei. Obcinele dispun 

de un potenţial turistic capabil să satisfacă exigenţele tuturor categoriilor de turişti. Până 

lângă ceea ce natura oferă, omul a vrut să menţină vie istoria şi credinţa, astfel s-au clădit 

35

CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA SOLURILOR DIN CÂMPIA ROMÂNĂ 

Câmpeanu Ana Maria 

numeroase ctitorii care astăzi au devenit obiectivul turistic principal pentru turiştii din 

ţară şi din străinătate. Faimoasele mănăstiri sunt "cartea de vizită" a acestei regiuni, 

bogată în istorie şi în folclor. 

Mănăstirea Bogdana, cu biserica Sfântul Nicolae din Rădăuţi este unul dintre cele mai 

vechi monumente de arhitectură din piatră, ctitorită de Bogdan I. Mănăstirea Putna a 

constituit un important centru cultural, aici se află mormântul lui Ştefan cel Mare. 

Mânastirea Voroneţ renumită pentru picturile realizate pe un fond albastru închis, numit 

„albastru de Voroneţ”. Mănăstirea Dragomirna, cu o arhitectură deosebită, biserica mare 

este în formă de navă. Toate aceste ctitorii fac parte din patrimoniul cultural românesc, 

recunoscute de UNESCO. 

TERITORIUL SECĂRIEI-STUDIU PEDOLOGIC 

Marius Marian SPAHIU, Costel CHIŢU 

Teritoriul Secăriei este situat în sud-vestul Câmpiei Brăilei. Relieful zonei studiate 

este alcătuit din: terasă de luncă, luncă (arie microdepresionară) şi grind. Materialul 

parental este format din depozite fluviatile cu următoarele texturi: nisipoasă (n), 

nisipolutoasă (nl), lutoasă (l), lutoargiloasă (la), argiloasă (a). Învelişul de sol este 

alcătuit din molisoluri, soluri hidromorfe, protosoluri aluviale şi soluri aluviale. 

Toate aceste soluri sunt afectate de excesul de umiditate, deoarece apa freatică se 

situează la adâncimi mici şi foarte mici (0,5-3 m). 

În vederea evaluării terenurilor în diferite scopuri am întocmit harta solurilor, 

harta de sol-teren (pedotop), în care sunt redate atât caracteristicile solurilor, cât şi acelea 

ale terenurilor, harta grupării terenurilor în clase după pretabilitatea la arabil, harta 

riscurilor şi harta cerinţelor agropedoameliorative, folosindu-se metode specifice 

pedologiei. 

Situată în lungul Dunării, Câmpia Română are aspectul unei mari depresiuni 

structural-tectonice dominată de un cadru înconjurător mai înalt. În limitele sale au fost 

deosebite ca principale subunităţi de relief Câmpia Olteniei, Câmpia Română Centrală 

şi Câmpia Română de est. 

Ca urmare a condiţiilor pedogenetice specifice acestei unităţi geosistemice, 

învelişul său de soluri este dominat de molisoluri (cernisoluri) (60%) şi argiluvisoluri 

(luvisoluri) 30% la care se adaugă unele cambisoluri, soluri hidromorfe (hidrisoluri), 

soluri halomorfe, vertisoluri (vertosoluri) şi soluri neevoluate (protisoluri), protosoluri 

şi soluri aluviale (aluvisoluri). 

Principalii factori ecologici restrictivi la folosinţele dominante îi reprezintă 

deficitul de umiditate climatic, drenajul relativ slab pe circa 9% din suprafaţă, generând 

sărăturarea unor soluri, pericolul de ridicare a nivelului freatic, textura grosieră şi 

pericolul de deflaţie (4,2%). 

SOLURILE CÂMPIEI DE VEST A ROMÂNIEI 

Oprea Nina Florentina, Chivereanu Viorica Roxana 

Situată în partea de vest a Dealurilor vestice, Câmpia Banato-Crişană apare ca o 

fâşie de lăţime variabilă, reprezentând circa 7% din suprafaţa ţării noastre. 

Ca geneză, este o fâşie de bordură a Câmpiei Tisei, realizată prin colmatarea 

fluvio-lacustră a unei depresiuni. În cuprinsul său s-au dezvoltat trei tipuri de câmpii şi 

anume: câmpii înalte subcolinare, câmpii de divagare şi câmpii piemontan tabulare cu 

loess şi nisip. 

Relieful caracteristic, materialul parental, clima, regimul hidrogeologic şi 

vegetaţia au permis ca în această câmpie să se dezvolte o gamă largă de soluri cu 

folosire agricolă permanentă şi intensă. Astfel apar molisoluri (cernisoluri) reprezentate 

prin cernoziomuri, cernoziomuri cambice şi cernoziomuri argiloiluviale (faeoziomuri), 

argiluvisoluri (luvisoluri) cuprinzând soluri brune argiloiluviale (proluvosoluri tipice), 

soluri brune luvice (luvosoluri tipice) şi luvisoluri albice asociate cu soluri brune luvice 

(luvosoluri albice şi luvosoluri tipice), la care se adaugă unele cambisoluri, hidrisoluri 

(gleisoluri), soluri halomorfe, vertisoluri (vertisoluri) şi pe arii extinse soluri neevoluate 

de tipul aluvisolurilor. 

„HARTA LUI PIRI REIS, UN MISTER ELUCIDAT“ 

Safta Daniel 

Prima hartă a lumii a lui Piri Reis, înfăptuită acum 495 de ani, a creat o aură de 

mister în jurul ei mai ales în privinţa posibilei cartografieri a coastelor nordice ale 

Antarcticii, cunoscând faptul că „puştiul alb” a fost descoperit abia 300 de ani mai 

36

târziu. În ciuda diferitelor teorii ale surselor hărţii care au fost extrem de variate plecând 

aici de la civilizaţii străvechi până la extratereştrii consider că totul a plecat de la o 

interpretare greşită a hărţii. 

Ea nu reprezintă ceva extraordinar, până şi coastele celor două Americi ştim că au 

fost „vizitate” de către vikingi cu aproximativ 300 de ani înaintea lui Columb prin 

mărturiile ce le găsim în scrierile lui Snorri Sturlesson. Ipoteza pe care o prezint aduce 

varianta cea mai plauzibilă asupra avansului tehnologic şi a cunoştinţelor geografice din 

acea vreme. 

GEOLOGIA ÎN SPAŢIUL ARHITECTURAL URBAN 

Georgiana Munteanu, Ionela-Alina Manciu 

Geologia este ştiinţa care are ca scop cunoaşterea Pământului. Rocile au fascinat 

omul din cele mai vechi timpuri. Omul le-a folosit iniţial ca arme, unelte, iar ulterior a 

descoperit frumuseţea şi utilitatea lor în construcţii. Un adevărat laborator geologic este 

Bucureştiul prin utilizarea în ultimul timp, mai ales, a rocilor în decorarea unor 

construcţii. 

37

turism - Universitatea Spiru Haret

Transform your PDFs into Flipbooks and boost your revenue!

Delete template?

Save as template ?