Ce înseamnă pentru mine Uniunea Europeană

Ce înseamnă pentru mine
Uniunea Europeană
Ce ne dorim să devenim când vom termina un liceu sau o facultate ? Ce stil de
viaţa vrem să ducem ? Ce ne dorim de la viaţa până la urma ? Sunt întrebări frecvente şi
totodată logice ce mi le pun în fiecare zi, nu numai eu, ci toată lumea cred că se întreabă
acelaşi lucru, toata lumea se gândeşte la un viitor mai luminat, mai strălucit, plin de
succese şi realizări, ne gândim la o viaţă uşoară fără grija zilei de mâine.
Acest stil de viaţă uşoară se poate realiza intrând în marea familie europeană, în
Uniunea Europeană ?Dar ce este această uniune?
Este rezultatul unui proces de cooperare şi de integrare ce a luat naştere în anul
1951, între şase state europene fondatoare : Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg
şi Olanda. După cincizeci de ani şi cinci valuri de aderare (1973 :Danemarca, Irlanda şi
Regatul Unit ; 1981 :Grecia ; 1986 :Spania şi Portugalia ; 1995 : Austria, Finlanda şi
Suedia ; 2004 :Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia,Cehia, Slovacia, Slovenia
şi Ungaria ; 2007 : România şi Bulgaria), astăzi fac parte din Uniunea Europeană 27 de
state .
State candidate cu care negocierile tocmai au început sunt Turcia, Croaţia şi fosta
Republică Iugoslavă a Macedoniei. Acest proces de cooperare are în vedere promovarea
progresului economic şi social ( a fost instituită piaţa unică în 1993 şi moneda unică euro
a fost lansată la 1 ianuarie 1999), afirmarea identităţii Uniunii Europene pe plan
internaţional(prin implicare în rezolvarea crizelor internaţionale, ajutor umanitar pentru
ţări ce nu sunt membre ale Uniunii Europene ş.a), instituirea cetăţeniei europene, însă
această cetăţenie nu o înlocuieşte pe cea naţională, ci aduce în plus mai multe drepturi
civile şi politice cetăţenilor europeni,dezvoltarea unei zone de libertate cum ar fi libera
circulaţie a persoanelor.
Principalele instituţii ale Uniunii Europene care se ocupă de crearea unei
apropieri din ce în ce mai reale a naţiunilor europene în cadrul unei cooperări mai
strânse sunt : Comisia Europeană,Parlamentul European, Curtea de Audit, Banca

Europeană de Investiţii, Comitetul Economic şi Social, Comitetul Regiunilor,Consiliul de
Miniştri, Curtea Europeană de Justiţie.
Parlamentul European este o instituţie foarte importantă, ai cărei membri sunt
aleşi prin vot direct. Este cel mai mare parlament multinaţional din lume, care are ca
scop, ca orice parlament, adoptarea celor mai bune legi, de a controla şi monitoriza
utilizarea puterii executive. Orice cetăţean al Uniunii Europene are drepturi şi
responsabilităţi în viata politică a Uniunii. Astfel toţi cetăţenii au dreptul la vot în ţările
în care au domiciliul.
Ştiind acestea, pe mine, personal, mă interesează statutul femeii în această mare
familie europeană. Femeia are exact aceleaşi drepturi pe care le are şi bărbatul.
Reprezentatele sexului frumos, care fac parte din familia europeană, sunt apreciate atât
în ţările membre ale Uniunii Europene, cât şi în state nemembre, sunt sigure pe ele
datorită vestitului optimism şi entuziasm cu care se gândesc la ziua de mâine.
Standardele europene trebuie să devină realitate. E adevărat că avem şi destule
responsabilităţi, însă trebuie să ni le asumăm dacă vrem să avem o ţară mai bogată, mai
dezvoltată şi cu mai multe locuri de muncă.
Scopul principal al Uniunii Europene este o colaborare tot mai strânsă între
popoarele Europei, în care deciziile să fie luate la un nivel cât mai apropiat de cetăţeni. Pe
mine, ca individ, nu mă deranjează, momentan, nimic din ceea ce presupune procesul de
integrare în Uniune. Dar eu nu reprezint o naţiune, ci doar un caz izolat. Când am citit
tema eseului („Ce înseamnă pentru mine Uniunea Europeană ?”), mi-a venit în gând
întrebarea : „dar pentru ceilalţi ?”
Aşa am hotărât să întreb cunoştinţele şi, cum centrul Universului îl reprezintă
satul ( în concepţia lui Blaga), am pornit cercetările de la bunica. Ea este ţăranca şi este
mandră de asta. Când i-am pus întrebarea referitoare la Uniunea Europeană, s-a
întristat. Mi-a spus că ţăranii vor muri de foame deoarece nu mai sunt lăsaţi să-şi vândă
produsele. De exemplu, ea creştea câţiva porci pe care-i vindea la nevoie. Acum are
dreptul să ţină doar trei şi nu-i mai poate comercializa. Ţăranul nu mai are dreptul să-şi
sacrifice animalele cum o fac de veacuri, li se interzice să producă vin şi ţuică. Pentru ei
înseamnă moarte şi nu doar fizică, ci şi spirituală. Majoritatea tradiţiilor, obiceiurilor
tind să le fie interzise.

Am stat si am reflectat: care este scopul acestei schimbări ? Răspunsul oficial ar fi
siguranţă produselor, verificarea lor, grija pentru sănătatea cetăţenilor, împiedicarea
fraudei fiscale. Totul pare logic, dar este aşa ? Se face mare caz, în prezent, în legătură cu
alimentaţia sănătoasa, echilibrată, fără conservanţi, aşa-zisele produse ecologice care
sunt foarte scumpe. Vin şi mă întreb : ce produs este mai ecologic decât cel din gradina
bunicii care nu are bani de îngrăşământ industrial (foloseşte doar îngrăşământ natural),
nu are informaţii despre insecticide sau alte substanţe, se bazează doar pe ”bunul
Dumnezeu” pentru ca recolta sa fie bogată, adică să-i rămână un pic ei, sa poată da ceva
copiilor şi, eventual, să vândă pentru a-şi plăti cu banii câştigaţi măcar energia electrică
pe o lună, două. Ce carne este mai sănătoasă decât a găinii crescute cu boabe obţinute pe
acest teren, decât a vacii ce a păscut în pădure sau a porcului pe care l-a îngrijit ca pe un
copil ?
O alta nedumerire a mea este cum reuşeşte bunicul să înşele fiscul producând
ţuică şi vin pentru a-şi servi copiii când mai vin pe acasă, pentru a-şi cinsti vecinul sau
consăteanul care îl ajută la diverse munci, pentru a sărbători Paştele sau Crăciunul ? Nu
pot să-mi imaginez, deşi de fiecare dată plâng, cum ar mai fi Crăciunul fără agitaţia
produsă de „tăierea porcului”, fără ţuică fiartă şi veselia acestui eveniment. Aş fi vrut să
continui cercetările şi să întreb şi pe alţii ce înseamnă Uniunea Europeană, dar tristeţea
bunicii, a bunicului şi a întregului sat m-a speriat.
Sunt de acord cu „marea familie europeană”, dar de ce nu ne putem păstra
tradiţiile, de ce nu se discută situaţia ţăranilor fără pensii, care au trăit o viaţă cu câştigul
realizat „prin munca a două palme”; totul li se interzice, dar ce li se oferă în schimb ? Nu
tindem oare, din această dorinţă oarbă de a fi cetăţeni ai Uniunii, spre uniformizare, spre
pierderea identităţii naţionale ?
Şi, dacă „veşnicia s-a născut la sat” (L. Blaga ), ce se va întâmpla cu noi după
dispariţia satului românesc tradiţional. Şi, dacă împiedicăm „transhumanţa”, nu vom
pierde oare frumuseţea „spaţiului mioritic”? Meditând asupra acestor situaţii, pot
concluziona că încă nu ştiu bine (în afara teoriei) „ce înseamnă Uniunea Europeană” şi
mă înspăimântă necunoscutul şi ceea ce văd că se întâmplă în plan concret. Mâine va fi
mai bine ? Azi nu e.

GRUP ŞCOLAR „G. G. LONGINESCU”
FOCŞANI
ELEVĂ: MIHAI VIOLETA VERONICA
CLASA: a IX-a C