CURSUL I - Cursuri Medicina

Anatomie şi Embriologie
Prima fază este realizată când embrionul măsoară circa
15 mm. În acest stadiu, stomacul are poziţia schimbată,
mezogastrul dorsal care cuprinde splina şi o parte a pancreasului
este orientat spre stânga, ca şi marginea posterioară a
stomacului, viitoarea mare curbură a stomacului. Se schiţează
acum bursa omentală. Duodenul prezintă o convexitate mică, iar
ansa intestinală se află în plan orizontal. Ea pătrunde în hernia
umbilicală. Această etapă corespunde fazei I a lui Fredet.
În faza a II-a, embrionul are circa 32 mm. Duodenul trece
acum din planul transversal (orizontal) în plan frontal iar braţul
descendent sau jejunoileal al ansei umbilicale formează prin
creştere în lungime, mici anse în hernia umbilicală. Intestinul
terminal este împins spre stânga. În această fază se produce
coalescenţa între mezenter şi mezoduoden şi se formează
rădăcina secundată a mezenterului, de forma literei „U” cu
deschidere către stânga. Ea este situată în potcoava duodenală.
Segmentul superior al rădăcinii secundare a mezenterului îl
formează rădăcina mezocolonului, iar segmentul inferior, rădăcina
mezenterului propriu-zis.
Faza a III-a, când embrionul are 60 mm lungime se
caracterizează prin poziţia anselor din hernia umbilicală în
cavitatea peritoneală. Diverticulul cecal şi partea proximală a
colonului se află în dreapta, sub ficat, deasupra anselor jejunale şi
ileale în partea dreaptă. Se schiţează flexura stângă sau ileală a
colonului şi omentul mare.
În faza a IV-a, diverticulul cecal se deplasează către fosa
iliacă dreaptă, câştigându-şi poziţia definitivă. Odată cu aceasta
se formează şi flexura dreaptă a colonului, cadrul colic luând
aspectul definitiv. Tot în această fază se formează şi fascia de
coalescenţă Toldt, în dreapta. Târziu, după ce s-a produs
fuzionarea mezocolonului ascendent (fascia Toldt dreaptă) şi a
mezoduodenului (fascia Treitz), ia naştere zona de coalescenţă
triunghiulară ce se întinde de la flexura duodenojejunală până în
fosa iliacă dreaptă. Ca urmare, se stabileşte rădăcina terţiară sau
definitivă a mezenterului. Totodată, partea inframezocolică a
duodenului descendent şi partea orizontală a duodenului devin
pentru a doua oară retroperitoneale, formând ceea ce se numeşte
„pars tecta duodeni”.
Propriu-zis se poate afirma că în nici o etapă a dezvoltării
tubului digestiv abdominal nu există rotaţie. Succint, schimbările
de poziţie care au loc până la dobândirea poziţiei definitive sunt
determinate de factorii amintiţi mai sus: creşterea inegală a
braţelor ansei, volumul redus la un moment dat al cavităţii
abdominale, dezvoltarea ficatului – preponderent a lobului drept şi
desigur faptul că întreaga dezvoltare este imprimată genetic.
Creşterea accelerată în lungime a braţului jejunoileal al ansei întro
cavitate abdominală de volum redus, determină hernierea între
săptămânile VI şi X a celei mai mari părţi a ansei în afara cavităţii
61