CURSUL I - Cursuri Medicina

Anatomie şi Embriologie
Relaţiile dintre mezodermul intermediar şi pronefros,
mezonefros şi metanefros
Pronefrosul funcţionează numai la unii peşti inferiori şi la
amfibii, în viaţa embrionară, iar mezonefrosul prezintă aspecte
de funcţionare intrauterină la unele mamifere (şobolan, pisică) şi
reprezintă rinichiul definitiv la unii peşti şi unele păsări.
Pronefrosul, la om, este format din aglomerări celulare,
fără lumen, care se alătură, se tubulizează şi edifică aproximativ 5
perechi de tubi pronefrotici în dreptul somitelor 5-10. Ei se
dezvoltă dorsal, se îndoaie caudal şi extremităţile acestea
dorsocaudale, unite, formează câte un tub colector primar sau
pronefrotic de fiecare parte. Aceşti tubi colectori primari se
îndreaptă caudal spre cloacă, unde se vor deschide. La om se
pare că în pronefros, la capătul distal al tubilor, nu se dezvoltă
glomeruli şi el nu este funcţional. Tubii pronefrotici respectă
metameria. Ei dispar până la sfârşitul primei luni de viaţă embrionară,
începând cu cei craniali.
Mezonefrosul sau rinichiul mijlociu începe să se dezvolte
la sfârşitul primei luni, din materialul nefrogen aşezat în
continuarea pronefrosului (somitele 11-30); primii tubi mai
păstrează metameria pronefrosului, dar structura lor se complică
81