cuprins4-cv pe1.cdr

Nr.4 

2012

CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI 

www.curteadeconturi.ro 

Str. Lev Tolstoi nr. 22-24, sector 1, cod 011948 

Bucureşti, ROMÂNIA 

Telefon: ( 004) 021 3078 811 

Fax: ( 004) 021 3078 875 

Colectiv de redac ţie: 

Doina Drăniceanu - șef serviciu, Departamentul I 

Silvia Toma - director, Departamentul VIII 

Andreea Motoc - auditor public extern, Departamentul IX 

Andreea Mihalache - auditor public extern, Departamentul I 

Bucureşti 

ISSN 2247 – 5214 

ISSN-L = 2247 – 5214 

© CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI

CUVÂNT ÎNAINTE 

Revista Curii de Conturi se dorește a fi 

un instrument profesional, care să conină 

abordări teoretice și aplicaii practice ale 

unor studii de specialitate cu valoare 

cognitivă. 

Al patrulea număr al acestei publicaii 

oferă un sumar bogat în teme de interes 

major, care se circumscriu atât activităii 

profesionale specifice instituiei noastre, cât 

și realităilor din mediul economic, extrem 

de versatil în ultima perioadă de timp. Iată 

de ce, publicaia și-a propus o incursiune în 

istoria, evoluia și tendinele crizei 

economice, a cărei magnitudine a atins 

dimensiuni de nivel mondial. De asemenea, 

nu au fost lăsate în plan secund, subiectele 

tangente acestei problematici, vizând 

administrarea datoriei publice 

guvernamentale și finanarea deficitelor 

naionale. 

O altă temă abordată în numărul patru 

al revistei, introduce concepte relativ noi, definite în literatura de specialitate ca 

„ dezvoltare durabilă” și „audit de mediu”, expresia unei abordări integrate, cu 

conexiuni în echilibrul atât de necesar de realizat între sistemul economico - social și cel 

natural sau al mediului înconjurător. 

Într-un alt plan, impactul arieratelor unităilor administrativ teritoriale asupra 

bugetului de stat sau utilizarea tehnicilor de audit asistate de calculator (CAAT'S) sunt 

alte subiecte prezentate într-o logică a ideilor care oferă perspectiva unor repere 

definitorii în activitatea specifică de audit. 

Aspectele relevante ce vizează evaluarea controlului intern/managerial, gradul de 

adecvare a deciziilor adoptate de către management la nivelul fiecărui compartiment din 

arhitectura structurii organizatorice a unei instituii publice, ocupă, de asemenea, un 

spaiu mai amplu în cadrul acestui număr al revistei. 

Îmi exprim convingerea că sumarizarea acestor idei, care surprind sintetic temele 

abordate în numărul patru al revistei Cur 

ii de Conturi, va suscita interesul cititorilor și 

va contribui la transformarea acestui instrument profesional într-o tribună de dezbatere 

a celor mai actuale teme, cu rol aplicativ în profesionalizarea activităii 

instituiei 

noastre. 

NICOLAE VĂCĂROIU 

PREȘEDINTELE 

CURII DE CONTURI A ROMÂNIEI 

01

CUPRINS 

Pagina 

3 

5 

12 

22 

27 

29 

37 

45 

50 

53 

57 

60 

CUVÂNT ÎNAINTE 

PARTICIPAREA CURII DE CONTURI A ROMÂNIEI LA CEA DE-A VII A CONFERINĂ EUROSAI-OLACEFS 

Elena Doina Dascălu, Vicepreședinte 

AUDITUL DE MEDIU. DEZVOLTAREA DURABILĂ 

Andreea-Elena Motoc , Departamentul IX , Auditor public extern 

CRIZA ECONOMICĂ MONDIALĂ: ISTORIC, EVOLUIE ȘI TENDINE 

Mihai Spînochi , Camera de Conturi Harghita , Auditor public extern 

AUDITUL DATORIEI PUBLICE GUVERNAMENTALE - CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, 

PRACTICI ȘI STANDARDE INTERNAIONALE ALE INSTITUIILOR SUPREME DE AUDIT 

Mircea Rădu lescu , Departamentul II , Director 

ASPECTE PRIVIND UTILIZAREA TEHNICILOR CAAT'S ÎN CADRUL ACIUNILOR DE AUDIT FINANCIAR LA 

CASELE JUDEENE DEASIGURĂRI DE SĂNĂTATE 

Sergiu Mainea, Camera de Conturi Brăila, Director 

Dobria Cosmescu, Camera de Conturi Brăila, Auditor public extern 

Diana Ionica Custura, Camera de Conturi Brăila,Auditor public extern 

IMPACTUL ARIERATELOR UNITĂILOR ADMINISTRATIV TERITORIALE ASUPRA BUGETULUI DE STAT ȘI 

PROPUNERI PENTRU UTILIZAREAEFICIENTĂAFONDURILOR PUBLICE 

Dr.ec. Vasile Popa, Camera de Conturi Vaslui, 

Director 

Dr.ec. Elena Ghilimei, Camera de Conturi Vaslui, 

Auditor public extern 

ASPECTE RELEVANTE SURPRINSE ÎN CADRUL ACTIVITĂ II DE FORMATOR ÎN DOMENIUL „ EVALUAREA 

CONTROLULUI INTERN/MANAGERIAL ÎN ENTITĂ ILE PUBLICE”ȘI ÎN CEA DE REPREZENTANT AL CURII 

DE CONTURI ÎN SUBCOMITETULINTOSAI STANDARDE DE CONTROLINTERN 

Svetlana Mureșan, Departamentul I, 


RESPONSABILITATEA AUDITORULUI PUBLIC EXTERN PRIVIND FRAUDA 

Marcela Stăncioiu, Camera de Conturi Tulcea , Director 

Mioara Drobotă, Camera de Conturi Tulcea , Auditor public extern 

DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR DE COMUNICARE 

Violeta Tătaru, C amera de Conturi Gorj , Director adjunct 

CREDIBILIZAREA SISTEMULUI DE AUDIT PUBLIC INTERN PRIN MIJLOACE NORMATIVE 

Ionel Bostan , Camera de Conturi Iași , Auditor public extern 

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND AUDITUL PERFORMANŢEI ÎN CADRUL UNOR ORGANIZAŢII DIN 

DOMENIULSERVICIILOR PUBLICE 

Theodora Oprean, Camera de ConturiAlba, 

Director 

Dochiţa Jeflea, Camera de ConturiAlba, 


66 SINTEZAEDIIEI DIN LUNAOCTOMBRIE 2012AJURNALULUI INTERNAIONALDEAUDIT PUBLIC INTOSAI 

Dragoș Budulac,S erviciul Relaii Externe și Protocol, 

Șef Serviciu 

Liliana Mustaă, Serviciul Relaii Externe și Protocol, 

Consilier

PARTICIPAREA CURII DE CONTURI A ROMÂNIEI LA CEA DE-A VII-A 

CONFERINĂ EUROSAI-OLACEFS 

Elena Doina DASCĂLU 

Curtea de Conturi a României 

Vicepreşedinte 

În perioada 17-19 septembrie 2012, a avut loc 

cea de-a VII-a Conferină EUROSAI – OLACEFS, 

organizată în contextul celei de-a 20-a aniversări a 

creării Oficiului Naional de Audit din Georgia, la 

Tbilisi - Georgia. 

EUROSAI reprezintă Organizaia Europeană a 

Instituiilor Supreme deAudit, iar Curtea de Conturi a 

României este membră a acesteia începând din anul 

1992. 

OLACEFS reprezintă Organizaia Instituţiilor 

Supreme de Control și Audit din America Latină şi 

Caraibe, înfiinată în 1965, cu un număr de 22 

membri. 

Prima conferină EUROSAI-OLACEFS a avut 

loc în anul 2000, în Madrid. 

La cea de-a VII a conferină desfășurată anul 

acesta au participat, din partea Curii de Conturi a 

României, doamna Doina Elena Dascălu – 

Vicepreşedinte, doamna Sabina Funar – Consilier 

de Conturi şi domnul Ghiorghi Prisăcaru – 

Consilier al Președintelui Curii de Conturi. 

Tema conferinei a 

fost „Buna guvernare 

în sectorul public: 

Rolul Instituiilor 

Supreme de Audit”. În 

cadrul acesteia au fost 

dezvoltate 

teme: 

două sub- 

„ Consolidarea încrederii părilor 

interesate: auditul integrităii și 

responsabilităii managementului și al 

tonului dat de sus” și 

„Reforma managementului finanelor 

publice: tendine și leciile învăate ”. 

În vederea participării la acest eveniment, 

Curtea de Conturi a României a pregătit două 

documente. 

Primul document din cadrul sub-temei 

„ Consolidarea încrederii părilor interesate: 

auditul integrităii și responsabilităii 

managementului și al tonului dat de sus” a fost 

prezentat în cadrul primei pări a conferinei. În 

cuprinsul acestuia, au fost descrise evaluarea 

integrităii și responsabilităii managementului prin 

prisma activităii de audit desfășurate de Curtea de 

Conturi, posibilităi de verificare a eticii și integrităii 

pe baza evaluării sistemului de control intern al 

entităii verificate, precum și principalele 

reglementări și instituii în domeniul integrităii. 

Curtea de Conturi a României nu poate realiza 

cuantificări exacte privind nivelul de integritate din 

instituiile publice. Totuși, având în vedere climatul 

economic și social actual din România ce determină 

necesitatea adaptării temelor de audit astfel încât să se 

răspundă cât mai bine cerinelor de informare a 

factorilor interesai, Curtea de Conturi, utilizând 

instrumente specifice auditului performanei, a 

realizat o aciune de evaluare a vulnerabilităii la 

corupie. Astfel, la începutul anului 2012 a fost 

realizată o misiune de audit la Agenţia Naţională de 

Administrare Fiscală (ANAF), obiectivul principal 

fiind evaluarea nivelului vulnerabilităţilor la corupţie 

în activitatea de colectare a impozitelor și taxelor. 

S-a urmărit identificarea cauzelor majore ce 

predispun la încălcarea principiilor de integritate, 

având ca punct de plecare următoarele întrebări 

principale ale misiunii de audit: 

– Sistemul de organizare și reglementare a 

activităii ANAF permite o gestionare eficientă și 

eficace a riscurilor asociate fenomenelor de corupie? 

– Care sunt principalele zone/domenii de 

activitate ale ANAF ce prezintă vulnerabilităi cu 

privire la fenomenele de corupie? 

– Care sunt principalii factori ce favorizează 

faptele de corupie în cadrulANAF? 

– Care sunt instrumentele instituionale ale 

ANAF pentru contracararea apariiei acestor 

fenomene? Care este eficiena acestor instrumente? 

– Care este nivelul de performană al 

sistemului de control intern și care este eficiena 

acestuia cu privire la identificarea și combaterea 

fenomenelor de corupie din sistemul de administrare 

fiscală? 

În raportul de audit al performanei au fost 

prezentate deficienele și vulnerabilităile ce pot pune 

în pericol nivelul de integritate al funcionarilor 

publici (cu funcii de execuie și de conducere) din 

fiecare segment de activitate al instituiei, fiind 

formulate recomandări pentru îmbunătăirea 

activităii și minimizarea riscurilor asociate corupiei. 

În cadrul reglementărilor care guvernează 

activitatea Curii de Conturi a României există 

prevederi conform cărora, în cadrul tuturor misiunilor 

de audit, auditorii publici externi au obligaia de a 

analiza și a evalua sistemul de control intern al 

entităii verificate. De asemenea, în cadrul 

reglementărilor interne există prevederi referitoare la 

obligativitatea ca, în cadrul fiecărui raport de audit, 

să 

existe o seciune distinctă referitoare la acest aspect. 

În evaluarea sistemului de control intern, Curtea 

de Conturi a României verifică măsurile 

organizatorice, regulamentele, analizele de risc, 

03

Participarea Curii de Conturi a României la cea de-a VII a Conferină EUROSAI-OLACEFS 

procedurile de raportare interne pe care managementul 

entităilor le-a elaborat și implementat, dar și măsurile pe 

care acesta le-a luat pentru a promova în final o cultură 

organizaţională de integritate. 

Al doilea document transmis de Curtea de Conturi 

a României la Conferina EUROSAI-OLACEFS se 

referă la managementul finanelor publice și reforma 

în acest domeniu, competena și atribuiile Curii de 

Conturi a României în procesul managementului 

finanelor publice, precum și experiena în acest 

domeniu. 

Î n această sub-temă, 

Curtea de Conturi a precizat că 

România a parcurs un lung șir de transformări 

determinate de trecerea de la economia centralizată, 

specifică statelor comuniste, la economia de tip capitalist 

ce caracterizează statele cu regim democratic. Aceste 

transformări s-au reflectat la nivelul tuturor instituiilor 

și mecanismelor de funcionare ale statului, inclusiv 

asupra modului de gestionare a finanelor publice. 

Aderarea României în anul 2007 la Uniunea 

Europeană a presupus un amplu proces de armonizare a 

legislaiei naionale cu aquis-ul comunitar. În acest 

context, legislaia și regulile de administrare a finanelor 

publice au fost modificate și îmbunătăite pentru a fi în 

deplină concordană cu politicile și principiile Uniunii 

Europene referitoare la managementul finanelor 

publice. De altfel, în prezent, 

finanele publice românești 

pot fi considerate parte integrantă a finanelor publice ale 

UE. În consecină, România trebuie să se alinieze la 

mecanismele instituţionale şi la modul de administrare a 

finanţelor publice ale UE. 

bugetele instituiilor publice finanate integral din 

venituri proprii; 

bugetul fondurilor provenite din credite externe 

contractate sau garantate de stat și ale căror rambursare, 

dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice; 

bugetul fondurilor externe nerambursabile. 

În calitate de auditor extern, Curtea de Conturi 

contribuie la îmbunătăirea modului de formare, de 

administrare și de întrebuinare a resurselor financiare 

ale statului și ale sectorului public, furnizând 

Parlamentului și, respectiv, organelor deliberative ale 

unităilor administrativ-teritoriale rapoarte anuale care 

cuprind: 

observaiile Curii de Conturi asupra 

conturilor de execuie a bugetelor supuse 

controlului său; 

concluziile degajate din controalele dispuse 

de Camera Deputailor sau de Senat sau efectuate 

la regii autonome, societăi comerciale cu capital 

integral sau majoritar de stat și la celelalte 

persoane juridice supuse controlului Curii de 

Conturi; 

încălcările de lege constatate și măsurile de 

tragere la răspundere luate; 

alte aspecte pe care Curtea de Conturi le 

consideră necesare. 

Finanele publice românești sunt reprezentate de 

fondurile care se constituie prin plăi obligatorii și se 

consumă efectiv într-un an bugetar, care în România se 

suprapune anului calendaristic prin următoarele fonduri: 

bugetul de stat; 

bugetele locale; 

bugetul asigurărilor sociale de stat; 

bugetele fondurilor speciale (de șomaj și de 

sănătate); 

bugetul trezoreriei statului; 

bugetele instituiilor publice autonome; 

bugetele instituiilor publice finanate integral sau 

parial, după caz, din bugetul de stat, bugetul asigurărilor 

sociale de stat și bugetele fondurilor speciale; 

Pentru ca România să îndeplinească cerinele de 

Management al Finanelor Publice impuse de Uniunea 

Europeană pentru a deveni membru, a fost înfiinat în 

anul 2005 Comitetul pentru Reforma 

Managementului Finanelor Publice. Acesta a avut ca 

sarcină proiectarea și supervizarea implementării unui 

Plan Strategic de Dezvoltare pentru Reforma 

Managementului Finanelor Publice pentru 

perioada 2005-2007. 

Acest Plan Strategic de Dezvoltare a cuprins 

următoarele domenii: 

bugetul pe programe care presupunea: 

planificarea bugetului în perspectivă pe o 

perioadă de 3 ani; 

elaborarea bugetului pe baza: obiectivelor 

politicii fiscale și bugetare; scrisorii-cadru și 

presiunilor asupra veniturilor și cheltuielilor 

bugetare ale anului bugetar pentru care se 

elaborează proiectul de buget; 

execuia bugetului difereniat pentru fondurile 

de provenienă românească conform legislaiei 

04


naionale, iar pentru fondurile externe 

rambursabile și nerambursabile conform 

condiionalităilor convenite cu creditorii și 

donatorii; 

monitorizarea programelor pentru a permite 

managerului de program să știe permanent 

situaia acestuia și a proiectelor individuale. 

contabilitatea pe bază de angajamente și 

raportarea financiară au presupus: 

noi reglementări contabile bazate pe principiul 

contabilităii de angajamente aplicabile tuturor 

instituiilor publice ale administraiei publice 

centrale și locale; 

situaii financiare întocmite pe baza 

contabilităii de angajamente; 

gestionarea fluxurilor de trezorerie a 

presupus înfiinarea structurilor organizaionale 

care să aibă ca responsabilităi administrarea 

contului curent general al trezoreriei statului; 

auditul intern s-a organizat pe baza 

principiului descentralizării, respectiv instituiile 

care au cheltuieli mari vor avea propria structură 

de audit intern, iar instituiile mici vor fi acoperite 

de direcia de audit intern a instituiei de care 

aparin. Activitatea acestor structuri se desfășoară 

conform planului de audit; 

managementul financiar și sisteme de control 

au presupus elaborarea și implementarea unui 

Cod al controlului intern, cuprinzând standarde de 

management/control intern la entităile publice și 

pentru dezvoltarea sistemelor de control 

managerial; 

relaia de lucru dintre auditul extern și auditul 

intern a presupus consolidarea cadrului juridic 

pentru asigurarea complementarităii și a creșterii 

eficienei activităii de audit dintre: 

auditul extern efectuat de Curtea de Conturi; 

auditul intern efectuat de structurile special 

organizate în instituiile publice. 

Obiectivul final al Planului Strategic de Dezvoltare a 

fost acela de a asigura că la momentul aderării la Uniunea 

Europeană, 

în anul 2007, serviciile publice din România 

sunt capabile de a asigura gestionarea operativă nu numai 

a resurselor financiare naionale dar și pe cele din 

finanarea de la UE sau din alte surse. 

În conformitate cu Legea finanelor publice din 

România, Parlamentul adoptă legile bugetare anuale şi 

legile de rectificare, elaborate de Guvern în contextul 

strategiei macroeconomice asumate de acesta. Guvernul 

asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, care ia în 

considerare perspectivele economice şi priorităţile 

politice cuprinse în Programul de guvernare acceptat de 

Parlament. Principalele atribuii ale Guvernului în 

realizarea politicii fiscal-bugetare sunt următoarele: 

elaborarea raportului privind situaţia 

macroeconomică pentru anul bugetar respectiv şi 

proiecia acesteia în următorii 3 ani; 

elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și 

a legilor de rectificare şi transmiterea acestora spre 

adoptare Parlamentului; 

exercitarea conducerii generale a activităţii 

executive în domeniul finanţelor publice, scop în 

care examinează periodic execuţia bugetară şi 

stabileşte măsuri pentru menţinerea sau 

îmbunătăţirea echilibrului bugetar, după caz; 

supunerea spre adoptare Parlamentului a 

proiectelor legilor privind contului general anual de 

execuţie. 

Guvernul, prin Ministerul Finanelor Publice, 

monitorizează execuia bugetară, răspunzând în mod 

direct de meninerea sau îmbunătăirea echilibrului 

bugetar. 

Ministerul Finanţelor Publice analizează 

propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor, 

asigură monitorizarea execuţiei bugetare, iar în cazul în 

care se constată abateri ale veniturilor şi cheltuielilor de 

la nivelurile autorizate, propune Guvernului măsuri 

pentru reglementarea situaţiei. De asemenea, Ministerul 

Finanelor Publice poate bloca sau reduce utilizarea unor 

credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau 

fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite. 

Ministerul Finanţelor Publice stabileşte prin norme 

metodologice criteriile de evaluare şi selecţie a 

obiectivelor de investiţii publice și coordonează 

monitorizarea întregului program de investiţii. 

În subordinea Ministerului Finanelor Publice 

funcionează Agenia Naională de Administrare Fiscală, 

instituie care are ca obiective principale aplicarea 

politicii fiscale și colectarea veniturilor fiscale ale 

statului. 

Ministerul Finanţelor Publice întocmeşte contul 

general anual de execuţie a bugetului de stat, a bugetului 

asigurărilor sociale de stat și contul general anual al 

datoriei publice. 

Guvernul analizează şi prezintă spre adoptare 

Parlamentului contul general anual de execuţie a 

bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat 

şi celelalte conturi anuale de execuţie, până la data de 1 

iulie a anului următor celui de execuţie.Aceste conturi se 

aprobă prin lege după verificarea acestora de către Curtea 

de Conturi. 

05


În ceea ce privește modul de administrare a 

fondurilor publice de la nivel local, entităile cu rol în 

realizarea managementului finanelor publice sunt 

reprezentate de autorităţile administraţiei publice locale. 

Principalele competenţe şi responsabilităţi ale 

autorităilor administraiei publice locale sunt 

următoarele: 

elaborarea şi aprobarea bugetelor locale, în 

condiţii de echilibru bugetar, precum și urmărirea 

şi raportarea execuţiei bugetelor locale pe parcursul 

anului bugetar, în condiţii de echilibru bugetar; 

stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi 

încasarea impozitelor şi taxelor locale și stabilirea 

opţiunilor şi a priorităţilor în aprobarea şi în 

efectuarea cheltuielilor publice locale. 

Execuţia de casă a bugetelor ce compun sistemul 

bugetar (încasarea veniturilor bugetare și efectuarea 

plăţilor dispuse de persoanele autorizate ale instituţiilor 

publice, în limita creditelor bugetare şi destinaţiilor 

aprobate potrivit dispoziţiilor legale) se realizează prin 

trezoreria statului pe baza normelor metodologice emise 

de Ministerul Finanţelor Publice. 

La începutul anului 2007, majoritatea măsurilor 

cuprinse în Planul Strategic de Dezvoltare au fost 

implementate în domeniul finanelor publice. 

Managementul Finanelor Publice presupunea, după 

această dată, continuarea reformării acestuia corelat cu: 

prevederile din noile instrumente financiare 

utilizate de ările membre ale UE respectiv: Cadrul 

Strategic Naional de Reformă 2007-2013, Planul 

Naional de Dezvoltare 2007-2013, Programul de 

Convergenă; 

aplicarea cerinelor referitoare la cadrele 

bugetare ale statelor membre UE; 

respectarea condiionalităilor convenite cu 

Fondul Monetar Internaional și cu ali creditori 

internaionali; 

trecerea la implementarea Standardelor 

Internaionale de Raportare Financiară (IFRS) de 

către sistemul bancar; 

furnizarea informaiilor solicitate de Institutul 

European de Statistică - EUROSTAT- și Fondul 

Monetar Internaional; 

necesitatea completării categoriilor de entităi 

cuprinse în definiia persoanelor juridice de interes 

public, entităi ale căror situaii financiare anuale 

sunt supuse auditului statutar 

Pentru aceasta, a trebuit să fie adoptate un număr de 

reguli: 

fiscale, care se regăsesc în Legea 

responsabilităii fiscal-bugetare, care prevede că 

politicile publice din Programul de guvernare 

trebuie transpuse în Strategia fiscal-bugetară pe 

termen mediu și în bugetele de venituri și cheltuieli 

pentru același termen; 

contabile, care au completat Legea 

contabilităii. 

În contextul finalizării fazei întâi a proiectului de 

asistenă tehnică privind Analiza Funcională a 

administraiei publice din România, asumat de Guvernul 

României în cadrul Memorandumului de Înelegere între 

Comisia Europeană și România, la sfârșitul anului 2010 a 

fost aprobat de către Guvern un memorandum ce include 

planuri de aciune cu măsuri concrete privind creșterea 

calităii administraiei publice din România, inclusiv 

îmbunătăirea managementului finanelor publice. 

Curtea de Conturi face parte din grupul de autorităi 

și instituii publice care asigură reforma managementului 

finanelor publice prin competena și atribuiile acordate 

de Constituia României și legea de organizare și 

funcionare, astfel: 

acionând conform legii de organizare și 

funcionare, Curtea de Conturi constată 

erori/abateri de la legalitate și regularitate, fapte 

pentru care există indicii că au fost săvârșite cu 

încălcarea legii penale, cazuri de nerespectarea 

principiilor de economicitate, eficienă și 

eficacitate în utilizarea fondurilor publice și în 

diminuarea patrimoniului public și privat al statului 

și al unităilor administrativ-teritoriale, recomandă 

măsurile ce urmează a fi luate pentru înlăturarea 

deficienelor constatate cu ocazia verificărilor și 

face propuneri privind îmbunătăirea cadrului 

legislativ; 

publicând raportul public anual care cuprinde 

observaiile, concluziile și încălcările de lege 

06


reieșite din verificările efectuate se asigură, pe de o 

parte, accesul direct al tuturor celor care sunt 

interesai de activitatea Curii de Conturi 

(Parlament, Guvern, entităi verificate, massmedia, 

contribuabili, mediu academic, etc.), și pe 

de altă parte, diseminarea rezultatelor verificărilor 

conștientizându-se astfel consecinele eventualelor 

erori/abateri care ar putea să se înregistreze în 

modul de acionare. 

Curtea de Conturi este autoritatea publică înfiinată 

cu scopul de a efectua verificarea finanelor României. În 

calitate de auditor extern, contribuie la îmbunătăirea 

gestiunii financiare și joacă rolul de gardian independent 

al intereselor financiare ale cetăenilor României. 

Trenduri și lecii învăate 

Curtea de Conturi, pentru a-și exercita competena 

și atribuiile evaluează activitatea de control și audit 

intern a entităii verificate pentru a evalua nivelul de 

încredere care poate fi atribuit sistemului de control 

intern la stabilirea procedurilor de audit ce urmează a fi 

utilizate pe parcursul întregii aciuni de verificare. În 

acest context atât structurile de audit intern cât și Curtea 

de Conturi pot să ină seama fiecare de activitatea 

celeilalte, asigurându-se astfel complementaritatea și 

creșterea eficienei activităii de audit a celor două 

structuri. 

efectuează în cadrul competenei și atribuiilor pe care le 

are, verifică dacă politicile și acordurile salariale sunt în 

concordană cu: principiile responsabilităii fiscale, 

regulile fiscale, obiectivele și limitele din strategia 

fiscal-bugetară. De asemenea, verifică dacă cheltuielile 

bugetului general consolidat, excluzând asistena 

financiară din partea Uniunii Europene și a altor 

donatori, s-au suplimentat cu ocazia rectificărilor 

bugetare numai pentru plata serviciului datoriei publice 

și pentru plata contribuiei României la bugetul Uniunii 

Europene. 

Ca beneficiari ai împrumuturilor contractate de la 

Fondul Monetar Internaional și de la Banca Mondială 

statele debitoare sunt incluse în Programul de evaluare a 

cheltuielilor publice și responsabilităii financiare 

(Public Expenditure and Financial Accountability: 

„ PEFA”), care are ca scop consolidarea capacităii 

debitorului și creditorului de a evalua situaia 

sistemelor: cheltuielilor publice, achiziiilor publice, 

responsabilităii financiare, precum și de a dezvolta 

aciuni de reformă și construcie a capacităii 

instituionale care să permită monitorizarea 

performanei managementului finanelor publice. 

Competena și atribuiile Curii de Conturi permit 

acesteia să desfășoare, potrivit legii, audit extern (audit 

financiar, auditul performanei și audit de conformitate) 

asupra conturilor anuale de execuie a bugetelor ale căror 

rezultate se înscriu într-un raport public anual, care stă la 

baza dezbaterii în Parlament a legilor privind conturile 

anuale de execuie a bugetelor componente ale bugetului 

naional. Pentru asigurarea transparenei acest raport 

public se postează pe site-ul Curii de Conturi. 

Curtea de Conturi este implicată în mod indirect și 

în urmărirea realizării celorlali indicatori ai setului 

indicatorilor de performană ai managementului 

finanelor publice. 

* * 

Existena unor practici de contabilitate publică 

fiabile și complete pentru toate sub-sectoarelde 

Conturi) ar trebui să încurajeze 

administraiei publice este o condiie prealabilă pentru 

realizarea de statistici de calitate, care să fie comparabile 

între statele membre ale UE. Auditul extern independent 

efectuat de Instituiile Supreme de Audit (în cazul 

României de Curtea 

cele mai bune practici la nivel internaional. 

Curtea de Conturi, prin competena și atribuiile 

stabilite de lege, participă la verificarea datelor și 

informaiilor care se regăsesc în raportările statistice. 

Politica economică și bugetară din ultimii ani, 

caracterizată prin cheltuieli publice excesive în special 

cele de personal și cu pensiile, a condus la dezechilibre 

fiscale majorând deficitul bugetar care a atins niveluri cu 

mult peste cel stabilit prin Tratatul de la Maastricht, fapt 

ce a presupus ca pentru întărirea disciplinei fiscale să se 

adopte o lege a responsabilităii fiscal-bugetare, 

conjugată cu reforma salariilor din sectorul public și 

reforma pensiilor. 

Curtea de Conturi, cu ocazia aciunilor pe care le 

* 

Conferina EUROSAI - OLACEFS s-a bucurat de o 

largă participare, fiind prezeni 85 de participani, 

reprezentând 38 de ări. 

07


Deschiderea oficială a lucrărilor Conferinei a avut 

loc în dimineaţa zilei de 17 septembrie, când au fost 

adresate mesaje de bun venit participanilor de către 

domnul David Bakradze – Președinte al Parlamentului 

georgian, domnul Lasha Tordia – Auditor General al 

Oficiului Suprem de Audit din Georgia, domnul 

Guilherme d'Oliveira Martins – Președinte EUROSAI și 

domnul Carlos Ramon Polit Faggioni – Președinte 

OLACEFS. 

În cuvântul adresat participanilor, domnul David 

Bakradze – Președintele Parlamentului georgian a 

subliniat importana auditului public.Acesta a menionat 

strânsa colaborare dintre Parlament și Oficiul Suprem de 

Audit din Georgia. Totodată, președintele Parlamentului 

a subliniat rolul Instituiilor Supreme deAudit, apreciind 

aportul acestora în evaluarea și sprijinirea creșterii 

performanei, și a subliniat faptul că Instituiile Supreme 

de Audit trebuie să pună accent pe auditul performanei 

și nu pe detectarea erorilor și pedepsirea celor vinovai . 

Sesiunea 1 a lucrărilor conferinei - 

„ Consolidarea încrederii părilor interesate: auditul 

integrităii și responsabilităii managementului și al 

tonului dat de top ”, 

a fost prezidată de domnul 

Guilherme d'Oliveira Martins – Președinte EUROSAI. 

În cadrul acesteia au fost făcute o serie de prezentări de 

către reprezentanţii a 10 Instituii Supreme deAudit, care 

au expus punctele de vedere și experiena instituiilor pe 

care le reprezentau în legătură cu această sub-temă. 

O prezentare mai elaborată a fost realizată de către 

Curtea de Conturi a Portugaliei, în care s-a subliniat 

importana valorilor democratice, eticii și spiritului 

civic, transparenei și responsabilităii pentru bunul mers 

al economiei mondiale. Subliniind faptul că cetăenii cer 

transparenă, integritate și competenă din partea celor 

care exercită funcii publice, iar SAI- urile nu pot ignora 

acest lucru, reprezentanii SAI Portugalia au prezentat 

măsurile pe care instituia reprezentată le-a luat pentru 

promovarea eticii. 

În calitate de participani la lucrările Grupului de 

lucru operativ pe audit și etică, reprezentanii SAI 

Portugalia au precizat că respectivul grup are ca scop 

principal elaborarea unor linii directoare care să trateze 

comportamentul etic în cadrul SAI- urilor. În prezent, 

pentru a sprijini elaborarea acestor linii directoare, 

grupul operativ realizează studii, care au ca scop 

identificarea practicilor cu conotaie etică aplicate în 

cadrul SAI- urilor. Totodată, reprezentanii SAI 

Portugalia au prezentat intenia grupului operativ de a 

disemina experiena acumulată în urma studiilor 

realizate, prin aciuni de training, în rândul tuturor SAIurilor. 

De asemenea, Curtea de Conturi a Portugaliei a 

realizat un studiu privind modul în care se poate 

consolida comportamentul etic și deontologic în cadrul 

SAI. Studiul a avut la bază evaluarea unor componente 

ale infrastructurii etice (cadrul legal, implicarea publică, 

implicarea leadership-ului, codul de conduită, activităi 

de socializare, politica de resurse umane, coordonarea 

infrastructurii, et.), care deservesc funciile de 

îndrumare, management și control. Concluzia studiului a 

fost că toate cele 3 funcii trebuie consolidate. 

Cea de a doua sesiune a Conferinei, având ca 

temă centrală de discuie „ Reforma managementului 

finanelor publice: tendine și leciile învăate” 

, a fost 

prezidată de domnul Carlos Polit Faggioni – Președinte 

OLACEFS. 

În cadrul acesteia au fost realizate o serie de 

prezentări de către reprezentanii SAI Georgia, SAI 

Polonia, SAI Mexic, SAI Republica Moldova, SAI 

Kazakhstan, SAI Argentina și SAI Ungaria. În fiecare 

prezentare, participanii la Conferină au expus situaia 

concretă din fiecare din ările din care proveneau, în 

legătură cu managementul finanelor publice. 

Sesiunea de închidere a lucrărilor conferinei a fost 

prezidată de domnii Joao Augusto Nardes – Ministru 

pentru relaia cu Curtea de Audit a Braziliei, reprezentant 

al Secretariatului General al OLACEFS, de Secretarul 

General al EUROSAI – Ramon Alvarez de Miranda – 

președintele Curii de Conturi a Spaniei, de doamna 

Monica Gonzales Koss – reprezentant al Secretariatului 

General al INTOSAI din partea Instituiei supreme de 

Audit din Austria și de domnul Lasha Tordia – Auditor 

General al Oficiului Naional deAudit din Georgia. 

Participanii la Conferină 

În finalul acestei conferine s-a adoptat un document 

final intitulat „Declaraia de la Tbilisi”, redat în 

continuarea articolului. 

Declaraia are drept scop încurajarea cooperării și 

dezvoltarea comunicării între instituiile supreme de audit 

dar și la nivelul grupurilor de lucru regionale din cadrul 

INTOSAI. 

08


DECLARAIA DE LA TBILISI 

EUROSAI și OLACEFS s-au adunat la cea de-a VII-a Conferină comună, care s-a inut la Tbilisi (Georgia) 

în perioada 17-18 septembrie 2012, 

Recunosc faptul că: 

Mediul economic și social și cererile 

cetăenilor cer din partea Statelor reforme 

care vizează o eficientizare a gestionării 

resurselor publice, în conformitate cu 

principiile responsabilităii, transparenei și 

integrităii, asigurând astfel sustenabilitatea 

fiscală; 

Așa cum s-a stabilit în Rezoluia 

A/66/209 din 22 Decembrie 2011 a 

Organizaiei Naiunilor Unite , Instituiile 

Supreme de Audit joacă un rol important în 

promovarea principiilor menionate mai sus. 

Pentru ca Instituiile Supreme de Audit să 

contribuie la o mai mare responsabilitate în 

ceea ce privește instituiile publice, este 

esenial să se asigure independena acestora 

și o calitate ridicată a muncii, crescând astfel 

încrederea părilor interesate. Dezvoltările 

din domeniul IT și evaluările de tip peer 

review sunt instrumente valoroase pentru 

consolidarea capacităii Instituiilor 

Supreme de Audit și pentru creșterea 

transparenei și încrederii cetăenilor; 

Strategiile de comunicare, comunicarea 

internă și externă, cerinele în materie de 

etică, calitatea mecanismelor de control și 

monitorizarea sunt elemente cheie pentru ca 

Instituiile Supreme de Audit să obină o 

operaiune de tip „ un ton de la cei de top ”; 

Instituiile Supreme de Audit contribuie 

în mod substanial la buna guvernană în ceea 

ce privește salvgardarea și susinerea 

funciilor eficiente de control dezvoltate de 

parlamente, emiând recomandări care 

vizează consolidarea 

managementului 

public și furnizează organismelor publice și 

societăii informaii cu privire la aceste 

chestiuni; 

Practicile și experienele fiecărei 

Instituii Supreme deAudit reprezintă o sursă 

valoroasă de informaii pentru ceilali, astfel 

încât cooperarea să devină operă de artă în 

vederea îmbunătăirii managementului 

public și auditului extern la nivel global, 

profitând de sinergiile internaionale. 

Încurajează: 

EUROSAI și OLACEFS să răspândească 

aceste valori în cadrul comunităilor lor 

regionale 

și să colaboreze în vederea 

auditării și promovării unei mai mari 

eficiene, responsabilităi, integrităi și 

transparene în cadrul managementului 

public în beneficiul cetăenilor; 

Membrii EUROSAI și OLACEFS să 

conducă prin exemplu, îmbunătăind 

calitatea muncii lor și creșterea 

conștientizării valorii și beneficiilor SAIurile 

în obinerea unei bune guvernane; 

EUROSAI și OLACEFS să intensifice 

cooperarea în cadrul comunităii INTOSAI, 

prin intermediul diverselor lor nivele de luare 

a deciziilor și prin structurile lor de lucru, 

pentru a obine cel mai mare impact în urma 

aciunilor lor comune; 

Președinii și Secretarii Generali ai 

EUROSAI și OLACEFS să trimită mai 

departe Declaraia la Președintele și 

Secretarul General al INTOSAI, Președinii 

și Secretarii Generali ai altor grupuri 

regionale de lucru ale INTOSAI, precum și 

altor pări interesate. 

09

AUDITUL DE MEDIU. DEZVOLTAREADURABILĂ 

Andreea-Elena Motoc 

Departamentul IX 


ARTICOLUL 35 din CONSTITUIE 

(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un 

mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. 

(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea 

acestui drept. 

(3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a 

proteja şi a ameliora mediul înconjurător. 

Visul 

dintotdeauna al omului a fost, şi continuă să fie, 

acela de a se autodepăşi 

şi, astfel, de a se desprinde de 

mediul în care a crescut şi s-a dezvoltat. Odată cu 

revoluţia industrială şi cu primul pas făcut în afara 

Terrei, ne-am simţit, parcă, pentru prima dată mai 

liberi, mai plini de avânt. Zgârie nori, mijloace de 

deplasare ultrarapide, aparate electrice şi electronice 

dintre cele mai performante, sisteme informatice de 

vârf, toate stau la baza erei „ made by man”. Însă 

efectele negative ale acestei nerăbdări de care dăm 

dovadă, în goana noastră de a ne depăşi propriile 

realizări nu s-au lăsat mult aşteptate, concretizânduse 

într-o poluare accentuată a mediului 

înconjurător. Biodiversitatea se degradează în toată 

lumea, iar principalele ecosisteme sunt supuse unei 

presiuni din ce în ce mai mari. Consumul de energie 

crește în continuare, iar sărăcia afectează categorii 

semnificative ale populaiei. 

Câteodată chiar suntem dispuși să "facem ceva" 

pentru mediu, dar în momentul următor ne gândim că 

acest pas este privilegiul ă rilor dezvoltate. Că 

protecia 

mediului necesită o mulime de fonduri - nu 

este întotdeauna adevărată. 

Protecia mediului poate fi realizată din fonduri 

substaniale, dar poate fi realizată și mai ieftin, chiar și 

fără bani - acest enun fiind mai aproape de adevăr. 

Cum se poate realiza în practică? Primul pas spre 

rezolvare îl constituie acele momente fericite, când 

interesele de mediu și cele economice coincid 

succesiv. Între creșterea economică și mediul 

înconjurător există o legătură indisolubilă. Procesul 

economic reprezintă o intervenie a omului în mediul 

natural. Dinspre procesul economic spre mediul 

natural putem vorbi de consecine ecologice ale 

acestuia, cum ar fi: epuizarea resurselor naturale, 

poluarea mediului înconjurător și ameninarea 

mediului natural. 

Resursele naturale în 

condiiile actuale sunt un 

factor restrictiv atât în 

privina asigurării cu 

materii prime, com- 

bustibili, energie, dar și sub 

aspectul deteriorării 

mediului natural. Creșterea 

economică de până acum s- 

a bazat mai mult pe resurse 

regenerabile sau pe capacitatea nelimitată a mediului 

natural de a se auto-purifica și regenera. Practica 

demonstrează că activitatea omului a devansat 

capacitatea de regenerare a naturii, intrând în 

contradicie cu ciclurile naturale favorabile vieii 

economice și biologice. De aceea, creșterea 

economică nu poate să se realizeze decât ca o creștere 

economico-ecologică, bazată pe un consum plurienergetic 

și pe o reciclare superioară a materiei prime 

și energiei, în care omul să respecte legile naturii și să 

cunoască capacitatea de reproducie a mediului 

natural. 

Realizarea creșterii economice este con- 

diionată de factorii de mediu. În ultimul timp, 

aceștia au suferit unele degradări necesitând 

protecia, apărarea, conservarea și ameliorarea lor. 

10

Auditul de mediu 

D in ansamblul 

activităilor economice 

supuse mecanismelor de 

piaă se disting unele 

activităi specifice de 

protecie și ameliorare a 

mediului 

natural. Aceste 

activităi urmăresc,pedeo 

parte, protejarea resurselor 

naturale împotriva 

exploatării neraionale, iar 

pe de altă parte, evitarea 

poluării mediului natural cu 

substane nocive care deteriorează calitatea acestuia. 

Sunt cunoscute în acest sens, activităile de protecie a 

apei folosite în industrie, agricultură și consumul casnic, 

de purificare a aerului, de protecie și ameliorare a 

solului și fondului forestier. 

Se disting, de asemenea, activităile de colectare a 

deșeurilor și reziduurilor industriale, precum și 

activităile de protecie a florei și faunei și conservare a 

peisajului. În condiiile agravării crizei mediului natural, 

teoria economică ecologică încearcă să se adapteze la 

sistemul concurenial al economiei de piaă a acestor 

activităi profitabile și totodată indispensabile de 

asigurare a unui mediu natural capabil să susină o 

dezvoltare economică durabilă. 

Înmulirea populaiei a depășit gradul de 

sustenabilitate al ecosistemului natural. Depășind astfel 

capacitatea de autoregenerare a planetei, asistăm la o 

risipă enormă de resurse specifice societăii de consum. 

Știina economică și ingineriile de toate genurile vor 

trebui să fundamenteze noua econom ie ecologică, inând 

cont de următoarele 

premise: 

există o puternică situaie de criză generată de 

risipă anterioară de resurse; 

desprinderea omului de natura și aciunile sale 

au alterat ceea ce exista și omul nu a știut, nu a putut 

și nici nu si-a pus problema să întreină sau să 

înlocuiască aciunea de refacere și purificare 

realizată de natura fără nici un cost; 

preluarea modelelor vii de funcionare din 

natura implică să nu se producă efecte negative, iar 

dacă acestea au loc, să fie anihilate fără a genera 

altele; 

trebuie să se conceapă întreaga existenă 

umană 

în condiii proprii circuitelor economice închise, din 

care resursele să se recupereze fără pierderi, iar 

deșeurile și resturile de diferite feluri să-și 

găsească 

utilitatea; 

să se renune la misiunea “civilizatoare” a 

omului asupra naturii și să se acioneze în ideea ca 

omul și omenirea trebuie să accepte schimbările de 

comportament necesare încadrării existenei sale în 

parametrii poteniali reali ai planetei, nu în cei ideali 

sau presupuși existeni; 

este necesar să se asigure o coerenă 

a aciunii 

oamenilor la nivel planetar, pentru a stopa creșterea 

efectelor negative și apoi descreșterea lor. 

Mediul înconjurător și starea sa reprezintă una 

dintre problemele majore ale omenirii şi, ca urmare, 

trebuie să fie în permanenţă în atenţia individului, dar şi a 

colectivităţilor umane. Mult mai eficientă decât 

abordarea corectivă, menită a rezolva efectele, se 

dovedeşte a fi o abordare preventivă a problemelor de 

mediu, care vizează eliminarea cauzelor, ceea ce implică 

eforturi materiale şi financiare, iar ignorarea acestei 

probleme sau tratarea superficială a ei poate conduce la 

rezultate dezastruoase pe plan local, naţional, regional 

sau global. 

De-a lungul ultimilor 20 de ani, gradul de 

conştientizare a problemelor privind mediul 

înconjurător la nivel mondial a crescut rapid, punânduse 

un accent special pe probleme cum ar fi epuizarea 

stratului de ozon, distrugerea pădurilor tropicale sau 

încălzirea globală. Cunoştinţele dobândite şi experienţa 

crescută privind aspectele de mediu în această perioadă 

au dus la o regândire a rolului şi responsabilităţilor, atât a 

autorităilor publice (la nivel central, local și a 

instituiilor subordonate), cât și a ramurilor industriale. 

Ș i în cadrul INTOSAI, 

aspectele de audit privind 

domeniul mediului au devenit din ce în ce mai 

importante, unele dintre schimbările cruciale care avut 

loc la nivel global fiind reflectate în ISSAI 5110, Linii 

directoare de efectuare a auditului de mediu, după cum 

urmează: 

Extinderea reglementărilor legate de mediu de 

către autorităţile locale și de stat; 

Creşterea costului de protecţie a mediului, atât 

pentru sectorul privat cât şi pentru cel public. 

Resursele cheltuite de către cele două sectoare cu 

privire la controlul poluării au crescut, iar atât 

societăile comerciale cât şi organismele 

guvernamentale sunt în căutarea unor modalităţi mai 

eficiente de a rezolva problemele legate de 

conformitate; 

Conştientizarea problemelor legate de mediu în 

rândul instituţiilor financiare-atât naţionale cât şi 

11


internaţionale. Presiunea şi controlul exercitate de 

către aceste instituţii oferă guvernelor şi companiilor 

un impuls pentru a oferi o examinare mai aprofundată 

a problemelor de mediu. 

În urma Conferinei Naiunilor Unite privind 

problemele legate de mediu din Rio de Janeiro din 

anul 1992, guvernele și companiile din întreaga lume 

au fost mai preocupate de dezvoltarea durabilă. 

Având în vedere că unele entităi publice, prin 

activităile pe care le desfășoară, pot afecta mediul, s-a 

impus necesitatea ca acestea să fie responsabilizate 

pentru acţiunile lor, pe baza unor rapoarte. Pe măsură ce a 

crescut încrederea în constatările acestor rapoarte asupra 

mediului, a rezultat firesc și nevoia ca entităile să fie 

supuse unui audit independent. 

Ca urmare a implicării Instituiilor Supreme de 

Audit în această activitate și noua abordare a problemelor 

de mediu subiectul a fost analizat și dezbătut pe larg în 

cadrul INTOSAI. 

12 

Conceptul de audit de mediu este relativ nou, fiind 

definit în literatura de specialitate ca un proces de 

determinare şi examinare a mediului, implicând analize, 

teste şi confirmări, în scopul verificării în ce măsură o 

entitate, în ansamblu sau anumite structuri componente, 

respectă cerinţele legale de protecţia mediului. Acest 

concept a apărut în Statele Unite aleAmericii la începutul 

anilor '80 în scopul evaluării performanţelor ecologice 

ale unor companii din domeniul petrolului şi al industriei 

chimice. 

Confederaţia Industriei Britanice defineşte auditul 

mediului ca fiind examinarea sistematică a 

interacţiunilor dintre toate operaţiunile economice şi cele 

legate de mediu (emisiile din aer, apă, sol, efectele asupra 

zonelor învecinate, peisajelor), precum și percepţia 

opiniei publice cu privire la efectele asupra mediului a 

activităţilor companiilor. 

Auditul de mediu este un 

studiu specific de mediu, solicitat și utilizat în vederea 

luării unor decizii și constă într-o evaluare sistematică, 

documentată și periodică a măsurii în care organizaia, 

managementul, infrastructura și echipamentele de mediu 

răspund cerinelor de asigurare a securităii mediului. 

Sunt vizate practicile de control managerial în domeniul 

mediului și modul în care aceste practici se armonizează 

cu politicile organizaiei, astfel încât ele sa vină în 

întâmpinarea reglementarilor în vigoare privitoare la 

mediu ( sursa: Camera Internaională de Comer, 1989). 

Puine companii de audit au instruit echipe 

specializate în efectuarea auditului de mediu. Aceste 

echipe pot include, datorită problematicii vaste, ingineri 

(hidrologi, geologi, etc.), jurişti, specialişti în finanţe, 

persoane certificate în seria de standarde ISO 14000, 

( Peuch-Lestrade, 2003). Un număr mare de organizaţii 

de audit care oferă servicii de verificare pentru rapoartele 

de mediu, cum ar fi Asociaţia Experţilor Contabililor 

Autorizaţi (ACCA) din Londra, Institutul Canadian al 

Contabililor Autorizaţi (CICA), Federaţia Europeană a 

Contabililor şi Institutul de Contabililor Autorizai (ICA) 

au elaborat linii directoare pentru verificarea rapoartelor 

de mediu şi dezvoltare durabilă. Federaia Experilor 

Contabili din Europa a redactat în 1995 documentul 

” Furnizarea asigurării pentru rapoartele de mediu” 

(FEE, 1999) şi INTOSAI a creat un grup de lucru legat de 

1 

problemele privind mediul (WGEA) , care a publicat în 

anul 2001 ” Linii directoare privind efectuarea auditului 

de mediu”. Având în vedere importana domeniului, în 

cadrul Grupului de lucru s-au efectuat numeroase studii şi 

cercetări legate de acest aspect, iar rezultatele au fost 

publicate pe site-ul INTOSAI. 

În 

Legea privind protecia mediului nr. 265/2006 

din România, auditul de mediu este definit ca un 

instrument managerial de evaluare sistematică, 

documentată, periodică și obiectivă a performanei 

organizaiei, a sistemului de management și a proceselor 

destinate proteciei mediului, cu scopul: 

a) de a facilita controlul managementului practicilor cu 

posibil impact asupra mediului; 

b) de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv 

realizarea obiectivelor și intelor de mediu ale 

organizaiei. 

Auditul de mediu asigură conducerea entităii că 

în interiorul ei sunt respectate legislaţia şi standardele de 

mediu (acord, autorizaţie, etc.). De asemenea, se certifică 

modul de implicare şi conştientizare a personalului 

implicat în această problematică. 

1 

INTOSAI-WGEA-Grup de lucru privind activitatea de audit al 

mediului din cadrul Organizaiei Internaionale a Instituiilor 

Supreme deAudit


Pe parcursul ultimilor ani, Grupul de lucru privind 

auditul de mediu (WGEA) din cadrul INTOSAI a 

încurajat SAI-urile să efectueze programe și audituri 

privind problemele de mediu, contribuind la dezvoltarea 

capacităţii SAI-urilor de a realiza aceste obiective. 

Practica auditului de mediu este acum comună în 

numeroase SAI-uri. În ultimul deceniu, s-au efectuat mai 

mult de 2.000 de audituri de mediu, fiind abordată 

problematica de mediu în cadrul auditurilor de 

regularitate (financiar şi de conformitate) şi de 

performanţă. 

Pentru orientarea eforturilor sale, Grupul de lucru 

privind auditul de mediu pregăteşte un plan de lucru la 

fiecare trei ani, în conformitate cu procedurile stabilite 

de INTOSAI. Aceste planuri sunt aprobate de către 

membrii INTOSAI la Congresurile trienale 

ale 

INTOSAI. 

În cadrul comunităii INTOSAI, se consideră că 

dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului trebuie să 

constituie obiectul unui audit independent efectuat de 

Instituiile supreme de audit. Respectând valorile cele 

mai înalte ale profesionalismului, independenţei, 

obiectivităii şi transparenţei şi printr-o cooperare 

eficientă cu instituţiile supreme de audit pe probleme de 

mediu de interes comun, SAI-urile pot aduce contribuţii 

semnificative în abordarea problemelor de dezvoltare 

durabilă. 

Pe plan internaional, degradarea mediului şi 

practicile în materie de dezvoltare durabilă rămân în 

continuare o provocare importantă, SAI-urile 

identificând mai multe domenii care trebuie abordate 

pentru a spori impactul auditurilor efectuate, şi anume: 

Rolul SAI-ului în auditul angajamentelor de 

dezvoltare durabilă asumate de către guverne şi al altor 

angajamente asumate prin intermediul acordurilor 

multilaterale de mediu şi dacă acest rol ar trebui 

intensificat; 

Sporirea gradului de conştientizare internaţională a 

auditului mediului; 

Necesitatea dezvoltării contabilităţii de mediu şi a 

sistemelor pentru adoptarea rapoartelor privind 

dezvoltarea durabilă; 

Consolidarea capacităţilor instituionale în cadrul 

SAI-ului. 

Termenul ”auditul de mediu” este o denumire 

convenită de comun acord în cadrul INTOSAI-WGEAliniile 

directoare 

general utilizată pentru a descrie una dintre numeroasele 

activităi – cum ar fi auditurile de management, 

certificarea produselor, măsurile de control 

guvernamental și multe alte activităi – care au mai puin 

sau deloc legătură cu auditul extern. În 

cu privire la auditul de mediu elaborate de Grupul de 

lucru - WGEA, precum și în comunitatea INTOSAI, 

termenul de ”audit de mediu” este utilizat doar în 

contextul unui audit extern și independent. 

La cel de-al XV-lea Congres INCOSAI de la Cairo, 

s-a stabilit că 

abordarea auditului 

de mediu, în 

principiu, nu diferă de 

abordarea auditului 

așa cum este 

practicată de SAI-uri 

în mod obișnuit, iar 

acesta poate cuprinde 

toate tipurile de audit. În acest context, atenia auditului 

se poate îndrepta, de exemplu, spre prezentarea activelor 

și pasivelor de mediu, conformitatea cu legislaia și 

acordurile – naionale și internaionale – de mediu la fel 

și cu măsurile instituite de entitatea auditată pentru a 

promova economia, eficiena și eficacitatea. 

Ca prioritate, în desfăşurarea activităţii fiecărei 

Instituţii Supreme de Audit, Grupul de lucru privind 

auditul de mediu (WGEA) recomandă efectuarea unor 

audituri naţionale și internaţionale în domenii cu 

probleme grave în protecţia mediului, cum ar fi: 

managementul deșeurilor menajere, inclusiv cele 

radioactive; poluarea apelor dulci şi a mării, inclusiv a 

factorilor poluanţi din agricultură; conservarea, inclusiv 

protecţia speciilor pe cale de dispariţie, a florei și faunei; 

poluarea aerului, în special de natură transfrontalieră. 

În baza cadrului normativ naţional şi a acordurilor 

internaţionale la care România este parte, Curtea de 

Conturi are o serie de competenţe în materie de audit 

public extern al mediului. 

Principalele activităţi specifice ale Curţii de 

Conturi sunt cele de control şi de audit public extern. 

Auditul public extern cuprinde, în principal, auditul 

financiar şi auditul performanţei. 

Prin activitatea de control se verifică şi se 

urmăreşte dacă modul de administrare a patrimoniului 

public și privat al statului și al unităilor administrativteritoriale, 

precum și execuia bugetelor de venituri și 

cheltuieli de către entitatea controlată sunt în 

concordană cu scopul, obiectivele și atribuiile 

prevăzute în actele normative prin care a fost înfiinată 

entitatea și dacă acestea respectă principiile legalităii, 

regularităii, economicităii, eficienei și eficacităii; 

Prin activitatea de audit financiar se urmărește 

dacă situaiile financiare sunt complete, reale și 

conforme cu legile și reglementările în vigoare, 

furnizându-se în acest sens o opinie. 

Prin activitatea de audit al performanei se 

evaluează independent modul în care o entitate, 

program, o activitate sau o operaiune funcionează din 

punctele de vedere ale eficienei, economicităii și 

eficacităii. 

Potrivit Regulamentului privind organizarea și 

desfășurarea activităilor specifice Curii de Conturi, 

precum și valorificarea actelor rezultate din aceste 

activităi,auditorii publici externi urmăresc, în cadrul 

obiectivelor, și elemente care sunt legate de domeniul 

mediului, astfel, atât în activitatea de control cât și în cea 

de audit financiar se verifică constituirea, utilizarea și 

gestionarea resurselor financiare privind protecia 

13


mediului, îmbunătăirea calităii condiiilor de viaă și de 

muncă. Acest lucru este consemnat în seciuni distincte 

ale raportului de audit financiar și ale raportului de 

control (în cadrul oricărui tip de aciune de control, cu 

excepia celei de verificare a modului de aducere la 

îndeplinire a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi 

urmare unei verificări anterioare). 

Implicarea SAI-urilor în organizarea auditului 

mediului a fost demarată la al XV-lea Congres INTOSAI 

de la Cairo, din anul 1995, dezvoltată la al V-lea Congres 

EUROSAI, de la Moscova, din anul 2002 şi accentuată la 

al XX-lea Congres INTOSAI de la Johannesburg, din 

2010. Condiţiile economice actuale impun regândirea 

concepţiilor, misiunilor, strategiilor şi obiectivelor SAI, 

inclusiv al relaţiilor interinstituţionale – pe tema 

protecţiei mediului. Curtea de Conturi a României 

trebuie să devină mult mai activă, auzită şi aplicată în 

această zonă cu impact major – atât la nivel naţional, cât 

şi în cadrul grupurilor de lucru internaţionale – ca şi o 

componentă esenţială a Strategiei sale de dezvoltare pe 

perioada 2010-2014. 

cu Standardele Organizaiei Internaionale a Instituiilor 

Supreme deAudit (INTOSAI). 

În acest context, Plenul Curii de Conturi a aprobat 

ca elaborarea Ghidului auditului de mediu să revină în 

sarcina departamentului care are în responsabilitate 

coordonarea verificării constituirii, utilizării și 

gestionării resurselor financiare privind 

protecia 

mediului, conform atribuiilor, competenelor și 

obiectivelor stabilite prin Regulamentul de organizare și 

funcionare aprobat de plen și prin punctul 40 lit. d 8 și 

punctul 82, lit. a 3 din Regulamentul privind organizarea 

și desfășurarea activităilor specifice Curii de Conturi, 


activităi. 

La elaborarea Ghidul de audit al mediului, au 

fost avute în vedere următoarele: 

Liniile directoare pentru auditul de mediu - 

(Nivelul 4 al cadrului standardelor internaionale ale 

Instituiilor Supreme deAudit - ISSAI); 

La cel de al IV-lea Congres al EUROSAI 

(Organizaţia Europeană a Instituţiilor Supreme deAudit) 

de la Paris (1999), Curtea de Conturi a României a 

dobândit calitatea de sub-coordonator pentru zona Mării 

Negre a Grupului de lucru EUROSAI pentru auditul 

mediului. Scopul şi atribuţiile sub-coordonatorilor 

zonali derivă din cele ale Coordonatorului european, şi 

anume încurajarea SAI-urilor din Europa să participe la 

proiecte internaţionale de audit care privesc aspecte de 

mediu şi care se desfăşoară în contextul dezvoltării 

durabile a diverselor regiuni europene, prin: 

Promovarea şi iniţierea de audituri internaţionale 

de mediu; 

Schimbul de experienţă, inclusiv documente, 

standarde şi proceduri/tehnici de audit; 

Răspândirea constatărilor şi a informaţiilor 

asupra auditului de mediu în Europa. 

Auditul de mediu exercitat de Curtea de Conturi în 

cadrul acordurilor internaionale de mediu are caracterul 

de audit paralel/coordonat, aşa cum este acesta definit în 

documentele INTOSAI, îmbrăcând forma auditului de 

performanţă, de conformitate sau financiar. Această 

orientare a instituţiei se plasează în contextul 

preocupărilor Organizaţiei Internaţionale a Instituţiilor 

Supreme de Audit de a asigura auditul independent al 

activităţilor cu impact asupra mediului. 

Plenul Curii de Conturi a României a stabilit 

elaborarea de Ghiduri de audit pe domenii de activitate 

care intră în sfera de competenă a departamentelor de 

specialitate, în scopul armonizării cu buna practică 

internaională și facilitării implementării standardelor 

de audit ale Curii de Conturi, elaborate în conformitate 

Regulamentul privind organizarea și 



activităi, aprobat prin Hotărârea Plenului nr.130 din 4 

noiembrie 2010; 

Standardele de audit ale Curii de Conturi a 

României, aprobate prin Hotărârea Plenului nr. 22 din 16 

februarie 2011; 

Cele mai bune practici de audit de mediu. 

14


La elaborarea Ghidului auditului de mediu s-a avut 

în vedere, de asemenea, ca principiile general acceptate 

pentru auditul de mediu să fie reflectate astfel cum sunt 

prezentate în liniile directoare INTOSAI pentru punerea 

în aplicare a standardelor de audit al mediului, precum şi 

bunele practici actuale în domeniu mediului. Prin modul 

de prezentare, Ghidul încurajează exercitarea 

raţionamentului profesional în toate etapele procesului 

de audit de mediu, ceea ce este esenţial, având în vedere 

diversitatea potenţialelor teme de audit de mediu, a 

obiectivelor, precum şi a metodelor de colectare şi de 

analiză a datelor disponibile în auditul de mediu. 

Auditul de mediu presupune verificarea unor 

aspecte de mediu, printre care: poluarea aerului, a 

biodiversităii, a apei, produsele chimice, schimbările 

climatice, mediul şi sănătatea, energia, utilizarea 

solurilor, resursele naturale, zgomotul, deşeurile. 

Ghidul privind efectuarea auditului de mediu 

include auditarea unor teme specifice de mediu, după 

cum urmează: managementul deșeurilor, poluarea 

aerului, poluarea apei și a biodiversităii. De asemenea, 

se vor trata aspecte privind auditul dezvoltării durabile, 

aria de cuprindere și problematica acestuia. 

Ce este Dezvoltarea Durabilă? 

„ Dezvoltarea durabilă este cea care urmărește nevoile 

prezentului, fără a compromite posibilitatea generaiilor 

viitoare de a-si satisface nevoile lor“ . 

Conceptul de dezvoltare durabilă a luat naștere 

acum 30 de ani, ca răspuns la apariia problemelor de 

mediu și a crizei resurselor naturale, în special a celor 

legate de energie. Practic, Conferina privind Mediul de 

la Stockholm din 1972 este momentul în care se 

recunoaște că activităile umane contribuie la 

deteriorarea mediului înconjurător, ceea ce pune pericol 

viitorul Planetei. 

Câiva ani mai târziu, în 1983, își începea 

activitatea Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare 

(WCED), după o rezoluie adoptată de Adunarea 

Generală a Naiunilor Unite. În 1985 era descoperită 

gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii și, prin 

Convenia de la Viena a început căutarea unor soluii 

pentru reducerea consumului de substane care dăunează 

stratului protector de ozon care înconjoară Planeta. În 

1987, la un an de la catastrofa de la Cernobîl, în cadrul 

Raportului Brundtland a fost formulată cea mai citată 

definiie a dezvoltării durabile: “ Dezvoltarea durabilă 

este cea care urmărește nevoile prezentului, fără a 

compromite posibilitatea generaiilor viitoare de a-și 

satisface nevoile lor“ 

. 

Termenul de dezvoltare durabilă a început să 

devină, însă, foarte cunoscut abia după Conferina 

privind mediul și dezvoltarea, organizată de Naiunile 

Unite la Rio de Janeiro în vara lui 1992, cunoscută sub 

numele de “Summit-ul Pământului”. Ea a avut ca rezultat 

elaborarea mai multor convenii referitoare la 

schimbările de climă (reducerea emisiilor de metan și 

dioxid de carbon), diversitatea biologică (conservarea 

speciilor) și stoparea defrișărilor masive. Tot atunci a fost 

elaborată și Agenda 21 - planul de susinere a dezvoltării 

durabile. 

Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv și al 

Uniunii Europene, începând cu 1997, când a fost inclus în 

Tratatul de la Maastricht, iar în 2001, la summit-ul de la 

Goeteborg a fost adoptată Strategia de Dezvoltare 

Durabilă a UE, căreia i-a fost adăugată o dimensiune 

externă la Barcelona, în 2002. 

Strategia de dezvoltare durabilă a Uniunii 

Europene întâmpină mai multe provocări. Unele dintre 

aceste provocări sunt foarte asemănătoare cu problemele 

întâlnite de o alta strategie a Uniunii, agenda de la 

Lisabona. Cu toate că UE a stabilit că dezvoltarea 

durabilă este principiul atotcuprinzător al tuturor 

politicilor europene, în realitate problema 

competitivităii economice a ajuns să domine agenda 

politică. 

Cei trei piloni ai Strategiei de la Lisabona 

(competitivitate economică, incluziune socială și 

protejarea mediului înconjurător) au fost comparai cu 

trei copii, dintre care unul – competitivitatea economică – 

are nevoie de mai multa atenie. În acest proces, Strategia 

de Dezvoltare Durabilă este, uneori, redusa numai la 

pilonul mediu – al Strategiei de la Lisabona. Mai muli 

comisari europeni au declarat, cu diferite ocazii, referitor 

la aceste probleme, că UE are nevoie în primul rând de 

creștere economică, înainte de a putea aciona pentru 

protejarea mediului ori implementarea unor politici de 

protecie socială. 

15


Strategia de Dezvoltare Durabilă reînnoită 

privește întreaga Europă și de aceea propune mijloace de 

îmbunătăire a cooperării cu nivelul guvernamental și 

ceilali factori de decizie, cu ONG-uri și cu cetăenii, 

entităi care trebuie să își unească eforturile pentru 

dezvoltare durabilă. Cooperarea pentru o dezvoltare 

durabilă trebuie să fie o preocupare atât pentru UE, cat și 

pentru statele membre. Politica comunitară de 

dezvoltare durabilă trebuie să fie complementară 

politicilor derulate de statele membre. 

Elementul cheie al dezvoltării durabile îl 

reprezintă reconcilierea între procesul de dezvoltare și 

calitatea mediului înconjurător, promovarea procesului 

integrat de elaborare și luare a deciziilor, atât la nivel 

global, cât și regional, naional sau local. De asemenea, 

dezvoltarea durabilă depinde de distribuirea corectă a 

costurilor și beneficiilor dezvoltării între generaii și 

naiuni. 

Istoric al dezvoltării durabile 

1972, Stockholm - Conferinţa Naţiunilor Unite 

La Conferinţa Naţiunilor Unite de la Stockholm, 

113 

naţiuni prezente îşi manifestă îngrijorarea cu privire la 

modul în care activitatea umană influenţează mediul. 

Sunt subliniate problemele poluării, distrugerii 

resurselor, deteriorării mediului, pericolul dispariţiilor 

unor specii şi nevoia de a creşte nivelul de trai al 

oamenilor şi se acceptă legătura indisolubilă între 

calitatea vieţii şi calitatea mediului pentru generaţiile 

actuale şi viitoare. 

1983 Comisia Brundtland 

Naţiunile Unite înfiinţează Comisia mondială de 

mediu şi dezvoltare (World Commission on 

Environment and Development) având ca scop 

studierea dinamicii deteriorării mediului şi oferirea de 

soluţii cu privire la viabilitatea pe termen lung a 

societăţii umane. Această comisie a fost prezidată de 

Gro Harlem Brundtland, Primul Ministru al Norvegiei la 

acea dată. Comisia Brundtland a subliniat existenţa a 

două probleme majore: 

dezvoltarea nu înseamnă doar profituri mai 

mari şi standarde mai înalte de trai pentru un mic procent 

din populaţie, ci creşterea nivelului de trai al tuturor; 

dezvoltarea nu ar trebui să implice distrugerea 

sau folosirea nesăbuită a resurselor noastre naturale, nici 

poluarea mediului ambiant. 

Problema-cheie a dezvoltării durabile este opoziţia între 

nevoile de creştere ale populaţiei şi limitele impuse de 

resursele planetei precum şi degradarea continuă a 

mediului. 

1987 Raportul Brundtland 

Comisia Brundtland a elaborat şi publicat documentul 

" Viitorul nostru comun " (Raportul Brundtland) prin 

care s-a formulat cadrul care avea să stea la baza 

Agendei 21, a principiilor Declaraţiei de la Rio. 

1992, Conferinţa de la Rio. Conferinţa Naţiunilor 

Unite privind Mediul şi Dezvoltarea (UNCED) 

120 de şefi de stat participă şi sunt din nou aduse în 

centrul atenţiei problemele privind mediul şi 

dezvoltarea. Dezvoltarea durabilă reprezintă " o nouă 

cale de dezvoltare care să susţină progresul uman 

pentru întreaga planetă şi pentru un viitor îndelungat". 

Scopul declarat al Conferinţei a fost stabilirea 

unei noi strategii a dezvoltării economice, industriale şi 

sociale în lume, cuprinsă sub numele de dezvoltare 

durabilă – "sustainable development" . Naţiunile 

prezente au fost de acord asupra unui plan de dezvoltare 

durabilă numit Agenda 21 şi asupra a două seturi de 

principii: Declaraţia de la Rio cu privire la mediu şi 

dezvoltare şi Principiile pădurii." 

Oamenii au dreptul la 

o viaţă sănătoasă şi productivă în armonie cu natura; 

naţiunile au dreptul suveran de a exploata resursele 

proprii, fără însă a cauza distrugeri ale mediului în 

afara graniţelor proprii. " – Declaraţia de la Rio. 

Agenda 21 se axează pe participarea comunităţilor la 

implementarea politicilor de mediu, pe creşterea rolului 

educaţiei în dezvoltarea unei conştiinţe de mediu şi în 

utilizarea responsabilă a resurselor naturale. 

2002, Johannesburg - Summitul Naţiunilor Unite 

privind Dezvoltarea Durabilă 

Acesta constată progresul făcut spre dezvoltarea 

durabilă şi se reafirmă angajamentul ţărilor participante 

Principalele probleme discutate: 

reducerea numărului celor care nu au acces la 

rezerve de apă potabilă, de la peste 1 miliard la 500 

milioane până în anul 2015; 

înjumătăirea numărului celor ce nu au condiţii 

de salubritate corespunzătoare, la 1,2 miliarde; 

creşterea folosirii surselor durabile de energie 

şi refacerea efectivelor de peşte secătuite. 

La nivelul Uniunii 

Europene, au fost întreprinse 

următoarele măsuri cu 

privire la protecia mediului: 

1972 – Summit-ul de la Paris a 

evidenţiat necesitatea acordării unei atenţii deosebite 

protecţiei mediului în contextul expansiunii economice 

şi a îmbunătăirii standardelor de viaţă. 

1987 – Actul Unic European reprezintă un punct de 

referinţă al politicii europene de mediu, fiind menţionată 

pentru prima dată în cadrul unui tratat al Comunităţii 

Europene. 

1993 – Tratatul de la Maastricht a conferit protecţiei 

mediului un statut complet în cadrul politicilor 

europene. 

1999 – Tratatul de la Amsterdam a consolidat baza 

16


legală a politicii vizând protecţia mediului precum şi 

promovarea dezvoltării durabile în cadrul Uniunii 

Europene. 

2000 – Şefii statelor membre UE reuniţi în şedinţa 

Consiliului European de la Lisabona s-au angajat să 

creeze, până în anul 2010, " cea mai competitivă şi 

dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume". 

2001 – Summit-ul de la Goeteborg unde a fost adoptată 

Strategia de Dezvoltare Durabilă a UE. 

2005 – Comisia a demarat un proces de revizuire a 

Strategiei de Dezvoltare Durabilă, proces care a cuprins 

mai multe etape: 

în februarie 2005 Comisia a publicat o evaluare 

iniţială şi a trasat o serie de direcţii de urmat. Au fost 

evidenţiate anumite direcţii de dezvoltare non-durabilă 

care au avut efecte negative: schimbările climatice, 

ameninţări la adresa sănătăţii publice, creşterea sărăciei 

şi a excluziunii sociale, epuizarea resurselor naturale şi 

afectarea biodiversităţii; 

în iunie 2005, şefii de stat şi de guverne din UE 

au adoptat o declaraţie privind liniile directoare ale 

dezvoltării durabile, care susţinea căAgenda reînnoită de 

la Lisabona este o componentă esenţială a obiectivului 

dezvoltării durabile. 

2006 – (iunie) a fost adoptată Strategia de Dezvoltare 

Durabilă pentru o Uniune Europeană extinsă. 

2007 – Tratatul de la Lisabona cuprinde şi protocoale 

adiţionale privind schimbările climatice şi lupta 

împotriva încălzirii globale. Câteva prevederi ale 

Tratatului se referă la solidaritatea în probleme legate de 

furnizarea de energie şi a schimbărilor în domeniul 

politicii energetice europene. 

Conform Legii proteciei mediului din România , 

fiecare titular de plan sau program trebuie să asigure 

caracterul durabil din punct de vedere al mediului al 

tuturor planurilor și programelor pe care le elaborează. 

Administraia la toate nivelurile sale (naional, regional 

și local) întocmește politici de mediu și în unele cazuri 

chiar planuri și programe de mediu prin care 

implementează aceste politici. Politicile, planurile și 

programele de mediu stabilesc obiective și inte de mediu 

în concordană cu reglementările legislative în vigoare. 

Obiectivele de mediu trebuie respectate de toate 

sectoarele de dezvoltare, respectiv amenajarea 

teritoriului și urbanism, transport, telecomunicaii, 

industrie, energie, turism, gospodărirea apelor, 

gestionarea deșeurilor, silvicultură, pescuit și 

agricultură. 

Obiectivele de mediu descriu starea mediului la 

care se va ajunge și oferă un cadru coerent pentru 

elaborarea planurilor și programelor la nivel 

naional/regional/local. (de exemplu: îmbunătăirea 

calităii aerului în orașe prin reducerea poluării). 

intele sunt o cerină privind performana de 

detaliu, legate de obiectivele de mediu și de regulă 

2 

cuantificate și stabilite pentru un interval de timp anume. 

intele de mediu trebuie stabilite și îndeplinite în 

vederea realizării obiectivelor de mediu (de exemplu: 

emisiile totale provenite de la autovehicule să fie reduse 

cu 50% în termen de 5 ani prin asigurarea montării de 

convertizoare catalitice la toate vehiculele în termen de 3 

ani). 

Politica de mediu este concepută ca formă a 

politicii generale a statului, având ca sarcină 

stabilirea strategiilor, obiectivelor şi priorităţilor, 

metodelor şi mijloacelor implicate în acţiunile 

desfăşurate pe plan naţional în scopul prevenirii şi 

combaterii poluării, a conservării şi dezvoltării 

durabile a mediului. 

Reprezentând o politică specială (atât la nivel 

naţional cât şi internaional), politica de mediu înseamnă 

în acelaşi timp şi evaluarea situaiilor reale ale mediului, 

constatarea influenţelor negative asupra mediului, 

stabilirea instituţionalizată a măsurilor necesare 

organelor statale în protejarea şi conservarea 

mediului,precum şi stabilirea sistemelor de sancţionare 

în caz de poluare şi a cuantumului sancţiunilor aplicabile. 

Politica de mediu este strâns legată şi condiţionată 

de politica economică, administrativ financiară şi 

legislativă, corelaţie ce se bazează pe o cointeresare 

naţională şi internaţională întrucât reprezintă deopotrivă 

relaţii teoretice şi relaţii practice concrete. Sarcinile 

politice de protecie a mediului sunt diferite şi complexe, 

principala răspundere a politicii mediului revenind 

guvernelor fiecărei ţări precum şi autorităilor naţionale 

şi locale de specialitate. Cele trei Conferinţe naţionale de 

3 

protecie a mediului au stabilit principalele sarcini 

politice de protecţie a mediului pentru statele 

participante. Astfel, la puin timp după prima Conferinţă 

a O.N.U. asupra mediului, Comisia Europeană a propus 

elaborarea unui program de acţiune în acest domeniu, 

care recunoaşte necesitatea şi legitimitatea unei politici 

comune în domeniul mediului. Cu timpul se dezvoltă 

progresiv un drept comunitar al mediului care în prezent 

cuprinde peste 200 directive şi regulamente în domeniul 

protecţiei mediului. Actul Unic European adoptat în 

1987, este documentul prin care protecţia mediului 

dobândeşte o bază legală în cadrul Tratatului CE, 

atribuind în mod explicit comunităţii europene 

competenţa în domeniul protecţiei mediului. 

În anul 1997, prin Tratatul de la Amsterdam, 

politica de mediu devine politică orizontală a Uniunii 

Europene, ceea ce înseamnă că aspectele de mediu vor fi 

în mod necesar luate în considerare în cadrul politicilor 

sectoriale. 

2 

Art. 81 al Legii 265/2006 privind protecia mediului prevede: 

autorităile publice cu responsabilităi de prognoză și dezvoltare 

elaborează politici de dezvoltare pe baza principiilor dezvoltării 

durabile inând cont de efectele poteniale asupra mediului. 

3 

Conferina de la Stockholm din 1972; Conferina de la Rio de Janeiro 

din 1992 și Conferina de mediu de la Johannesburg din 2002 

17


Conceptul de „dezvoltare durabilă" se referă la un 

proces și subliniază ideea de schimbare sau de 

dezvoltare. Dezvoltarea durabilă reprezintă mai puin o 

căutare a unui echilibru stabil, fiind un concept dinamic, 

care recunoaște că schimbările sunt inerente în 

societăile 

umane. Pentru noi, protecia mediului înseamnă: 

protejarea capacitaii Pământului de a menine 

viaa în toata diversitatea ei, 

respectarea limitelor resurselor naturale ale 

planetei, 

asigurarea unui înalt nivel de protecie şi 

îmbunătăire a calităii mediului prin prevenirea și 

reducerea poluării mediului, 

promovarea produciei și consumului durabile, 

pentru a determina distrugerea legăturii dintre 

creșterea economică și degradarea mediului. 

Comisia Europeană a elaborat un set de indicatori 

care să exprime în termeni cuantificabili viziunea despre 

ce trebuie să însemne practic dezvoltarea durabilă și 

implicit protecia mediului. 

Fiecare dintre cei patru indicatori cheie reprezintă 

tot atâtea dimensiuni ale modului în care înelegem 

protecia mediului la nivelul strategiei de dezvoltare 

durabilă a UE, iar fiecare dintre ei este operaionalizat pe 

mai multe niveluri de detaliere. 

În România 

, protecţia mediului a 

apărut ca un domeniu de sine-stătător al politicilor 

naţionale în anul 1990, când a fost înfiinat pentru prima 

dată un Minister al Mediului. Politica de mediu în ţara 

noastră a evoluat de la adoptarea de măsuri minime de 

protecţie a mediului, ce aveau în vedere limitarea 

poluării, până la conturarea cauzelor acestora, precum şi 

a stabilirii de atribuţii şi responsabilităi pentru daunele 

cauzate mediului. 

În anul 1992 s-a elaborat primul document oficial 

ce stabileşte obiectivele naţionale în domeniul protecţiei 

şi conservării durabile a mediului, Strategia Naţională de 

Protecie a mediului, reactualizată în 1996 şi în 2002 în 

conformitate cu dispoziţiile comunitare în domeniu. 

Structurată în două părţi, Strategia Naţională de 

Mediu procedează la o prezentare a principalelor resurse 

naturale și a elementelor privind starea economică şi 

calitatea factorilor de mediu precum şi o prezentare a 

principalelor resurse de protecţie a mediului, a 

priorităţilor şi obiectivelor pe termen scurt,mediu şi lung. 

Începând cu anul 1996, se poate constata o adecvare a 

strategiei naţionale cu cea comunitară în ceea ce priveşte 

principiile, priorităile şi obiectivele în domeniul 

mediului înconjurător. 

4 

Principiile pe care se bazează politica de mediu 

în 

ţara noastră sunt următoarele: 

principiul precauţiei cu privire la activităile cu 

impact asupra calităţii mediului; 

principiul prevenirii poluării şi a riscurilor 

ecologice; 

principiul conservării biodiversităii, a 

moștenirii culturale şi istorice; 

principiul potrivit căruia poluatorul şi 

utilizatorul ,,plăteşte”, în sensul ca sunt obligaţi la plăţi 

directe atât cei ce poluează mediul cât şi cei care 

utilizează resursele naturale ale mediului; 

principiul stimulării activităţilor de redresare a 

mediului (prin acordarea de subvenţii, credite etc.). 

În ceea ce priveşte priorităţile identificate, acestea 

reflectă atât nevoile naţionale cât şi tendinele şi 

iniţiativele existente pe plan global. Acestea sunt: 

menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii vieii şi a 

potenţialului existent al naturii; raportul maxim costbeneficiu; 

respectarea convenţiilor internaţionale privind 

protecţia mediului. 

4 

Aceste principii au fost implementate în politica de mediu din 

România,urmare a corelării legislaţiei la aquis-ul comunitar, fiind 

stipulate în art.174 din Tratatul CE privind politica de mediu a 

Comunităii; în acest sens, a se vedea P. Prisecaru, Politici comune ale 

Uniunii European, Ed. Economica, București, 2004, pag.226. 

18


Strategiile naţionale de mediu din 1992 și 1996 

reprezintă documentele pe baza cărora a fost structurată 

politica naţională de mediu până în anul 1999 când s-a 

adoptat Programul Naţional deAderare la U.E. 

În perioada care urmează, strategia naţională de 

mediu este completată de o serie de documente precum: 

Raportul privind starea mediului în România; Planul 

Naţional de gestionare a Deşeurilor şi Substanţelor 

periculoase. Odată cu anul 2000, când încep negocierile 

de aderare ale României la U.E., politica de mediu în 

ţara noastră se dezvoltă conform strategiei elaborate de 

Comisia Europeană pentru ţările candidate în cadrul 

Agendei 2000. 

În scopul alinierii politicilor naţionale de mediu la 

standardele şi obiectivele politicii comunitare, România 

a trebuit să identifice ariile prioritare de acţiune, să 

stabilească obiectivele cheie de realizat până la data 

aderării precum şi să stabilească termenele de adoptare, 

transpunere şi implementare a aquis-ului de mediu. 

În anul 2002 au fost deschise negocierile de 

aderare pentru Capitolul 22-Protecţia Mediului, 

precum şi s-a elaborat documentul intitulat ,,Foaia de 

parcurs” care menţionează aspecte de mediu ce vizează 

dezvoltarea capacităţilor de implementare a legislaţiei 

de mediu adoptate în scopul promovării dezvoltării 

durabile şi transformării politicii de mediu în politica 

transversală. Aspectele avute în vedere se referă la 

continuarea transpunerii legislaţiei comunitare, 

implementarea legislaiei de mediu deja adoptate şi la 

întărirea structurilor administrative necesare 

implementării complete a aquis-ului de mediu ce 

reprezintă legislaţia orizontală şi sectorială care 

reglementează politica de mediu a U.E. 

Acquis-ul UE de mediu cuprinde peste 450 de 

directive, regulamente şi decizii, care constituie 

legislaţia orizontală şi legislaţia sectorială în domeniul 

protecţiei mediului. Legislaţia orizontală cuprinde acele 

reglementari ce au în vedere transparenţa şi circulaţia 

informaţiei, facilitarea procesului de luare a deciziei, 

dezvoltarea activităţii şi implicării societăţii civile în 

protecţia mediului. 

Spre deosebire de aceasta, legislaţia sectorială se 

refera la sectoarele care fac obiectul politicii de mediu 

(calitatea aerului, schimbări climatice, gestiunea 

deşeurilor, calitatea apei, protecţia naturii, controlul 

poluării industriale, substanţe chimice, organisme 

modificate genetic, zgomot). 

Strategiile de dezvoltare a politicii naţionale de 

mediu în perioada de pre-aderare au fost conturate în 

funcie de priorităţile aderării României la U.E. şi de 

necesităţile naţionale, coroborate cu priorităţile 

naţionale. 

Iniţiativele comunitare active în domeniul politicii 

naţionale de mediu sunt reprezentate de instrumente de 

pre-aderare sub forma programelor de sprijin: 

Programul PHARE, ce reprezintă 

principalul instrument de asistenţă tehnică şi financiară, 

cu rol în implementarea aquis-ului comunitar de mediu 

şi mobilizarea investiiilor în domeniul mediului; 

Programul ISPA, concentrat pe finanţarea 

proiectelor de infrastructură în domeniul mediului; 

Programul LIFE, ce finanţează proiecte ce 

vizează protecţia şi conservarea calităţii mediului şi a 

biodiversităţii. 

Evoluţia politicii de mediu este reflectată atât de 

obiectivele şi priorităţile acesteia cât şi de numărul 

mare al instrumentelor de implementare, grupate în 

trei tipuri: 

instrumente legislative (reprezentate de 

legislaţia existentă în domeniul mediului); 

instrumente tehnice (sub forma 

standardelor de calitate privind mediul şi al celor 

mai bune tehnologii disponibile); 

instrumente economio-financiare 

(reprezentate de programul LIFE și de Fondul de 

Coeziune) precum şi de instrumentele ajutătoare 

(ce completează instrumentele standard acţionând 

ca stimulente în vederea adoptării de măsuri de 

protecţie a mediului). 

În vederea realizării obiectivelor de politică 

ecologică au fost create în ţara noastră organe ale 

administraţiei publice şi cu instituţii noi competente în 

materie, proces denumit instituţionalizare de mediu. 

Autoritatea Centrală de Mediu (creată în 1990), a suferit 

numeroase modificări privind organizarea, 

funcţionarea şi atribuţiile acesteia. În ultima perioadă, 

se remarcă şi o accentuare a tendinţei de afirmare şi 

consolidare a unor structuri administrative în direcţia 

protejării şi gestionării durabile a mediului la nivel 

naţional: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului 

(înfiinţată prin H.G.nr.1625/2003); Garda de Mediu 

(înfiinţată prin H.G. nr.1167/2001); Administraia 

Fondului de Mediu (înfiinţată prin Legea nr.73/2000). 

De asemenea, în scopul coordonării internaţionale a 

unor activităţi privind mediul s-au creat diverse 

organisme consultative, organisme interministeriale 

precum şi structuri naţionale de cooperare 

internaţională pe probleme de mediu sectoriale. 

Din punct de vedere financiar, problemele 

dezvoltării ecologice și de dezvoltare durabilă sunt 

foarte semnificative în plan material. Acestea includ 

cheltuieli directe, precum și diverse mecanisme ce 

vizează transferul de asistenţă financiară. 

Din acest motiv este important ca Instituia 

Supremă de Audit să se asigure că aceste fonduri sunt 

contabilizate corect şi cheltuite în conformitate cu 

principiile de protecţie a mediului şi de dezvoltare 

durabilă. 

19

CRIZA ECONOMICĂ MONDIALĂ: ISTORIC, EVOLUIE ȘI TENDINE 

Mihai Spînochi 

Camera de Conturi Harghita 


Fără îndoială ne 

aflăm în mijlocul celei 

mai mari crize 

financiare de la Marea 

Recesiune din 1930 

încoace. Criza ce a lovit 

economia mondială va fi 

de lungă durată, până în 

prezent nu au fost găsite 

soluii realiste și viabile 

pentru ieșirea din impas. În ultimul timp se vorbește 

tot mai mult despre iminentul colaps al sistemului 

financiar global. 

1. Asemănări și deosebiri privind crizele ciclice 

În câteva privine, criza secolului XXI se 

aseamănă cu alte crize apărute în ultimii treizeci de 

ani, dar se și difereniază net de acestea: criza curentă 

marchează sfârșitul unei ere a extinderii creditelor, 

având dolarul ca monedă internaională de referină. 

Crizele periodice anterioare făceau parte dintr-un 

proces „avans-declin” mai amplu al economiei 

mondiale. Criza curentă reprezintă punctul culminant 

al unui uriaș 

avânt economic care a durat peste 

douăzeci și cinci de ani. 

Creșterea economică și productivitatea din 

această perioadă era comparabilă cu cea din anii 1950 

și 1960, dar, în acele perioade, prosperitatea era 

împărită pe scară mult mai largă. 

Este interesant de remarcat faptul că fiecare 

criză s-a instalat după o decadă de înelegere aproape 

unanimă între profesioniști, în legătură cu regulile 

politice de gestionare a economiei naionale. 

„Consensul keynesian” a constituit doctrina 

dominantă în perioada care a precedat „marea 

1 2 

inflaie” , după cum „marea bulă a activelor” s-a 

hrănit din „ Teoriile Noilor Clasici” , promovate de 

școala din Chicago. 

Iluziile despre o nouă „epocă de aur” s-au pierdut 

în criza mondială a creditelor din anii 2000. 

Ideologia pieei libere, se pare, a fost doar o acoperire 

în spatele căreia averi uriașe au fost strânse de o nouă 

clasă dornică de îmbogă ire. 

1 

2 

Perioada anilor 1971-1980, când inflaia anuală medie din SUA 

era de 8%, urmare a abandonării unilaterale a convertibilităii 

depline a dolarului american în aur - sistem instituit la Bretton 

Woods pe 15 august 1971. 

Dezvoltarea fără precedent a pieei imobiliare bazată pe credit în 

SUAîn anii 1995- 2005, urmată de prăbușirea din anul 2008. 

2. Cauzele care au determinat declanșarea 

crizei economice mondiale 

Marile corporaii 

americane s-au bucurat de 

o dominaie globală, fără 

vreo concurenă străină, 

timp de aproape 70 de ani, 

mulumită celor două 

războaie mondiale care au 

umplut seifurile americane 

și au distrus capacităile de 

producie de peste ocean. 

„Marea inflaie” din anii 1971-1980 a pus capăt 

unei epoci în care SUA dominau aproape complet 

lumea de după cel de-al Doilea Război Mondial. 

Pentru prima dată din secolul al XIX-lea, America a 

devenit o naiune cu datorii, confruntată cu o presiune 

concurenială acută din partea unei Japonii și 

Germanii revitalizate. Transferurile masive de 

bogăie către China, India, 

statele petroliere în 

dezvoltare, din cursul anilor în care s-a format „bula 

activelor” (1995-2005) au aruncat ara în cea mai 

adâncă prăpastie a datoriilor cunoscută vreodată. 

Economia postinflaionistă a anilor 1980 era un 

amestec neobișnuit de dezvoltare accentuată și dolar 

puternic, dar cu un comer masiv și deficite bugetare. 

În accepiunea generală, această combinaie nu era 

durabilă - monedele puternice nu coexistă cu 

deficite importante. Dar situaia creată era corectată 

de ratele dobânzilor ridicate în America. Dobânzile 

mari atrăgeau capital din afara granielor, astfel încât 

străinii finanau deficitele comerciale a Statelor 

Unite. 

În timp ce dobânzile ridicate în dolari, 

transferau o greutate în zona ărilor în curs de 

dezvoltare (Brazilia, Mexic, Argentina), acestea 

încurajauAmerica să trăiască mai confortabil decât șiar 

fi permis. Capitalul pentru investiii nu a mai fost 

îndreptat către echipamente industriale și de 

producie, ci către instrumente financiare. 

Lichiditatea financiară crescută a compensat 

dobânzile ridicate și încuraja consumul, dar acest 

trend prevestea o schimbare periculoasă de direcie, 

de la producerea de bunuri destinate comerului la o 

economie bazată în întregime pe sectorul 

financiar. 

Pe bună dreptate, cele mai mari bănci din SUA 

au devenit insolvente pe parcursul anilor 1980 din 

cauza pierderilor cauzate de împrumuturile în 

„petrodolari”. Naiunile OPEC și-au depozitat cea 

20

Criza economică mondială: istoric, evoluie 

și tendine 

mai mare parte a profiturilor masive obinute din petrol 

în sucursalele transoceanice ale băncilor americane. 

Pline, până la refuz, cu depozite purtătoare de dobândă, 

băncile au ales cea mai rapidă cale de a le converti în 

active care să le aducă profit, acordând împrumuturi 

uriașe către ări în curs de dezvoltare, în special din 

America Latină, „garantate” nominal de guvernele 

ărilor care primeau împrumuturile. Când împrumuturile 

au devenit, în masă, irecuperabile, autorităile financiare 

din SUA au hotărât să falsifice registrele, tratând toate 

împrumuturile în petrodolari drept împrumuturi 

„performante”, deși erau toate aproape în imposibilitate 

de plată. „Ingineria financiară” a continuat până la 

sfârșitul acelei decade, când expedientul 

3 

„Obligaiunilor Brady” a permis anularea 

împrumuturilor, astfel încât ări, precum Mexic sau 

Brazilia, au putut reintra pe pieele de capital. 

Extinderea comerului și globalizarea pieelor 

financiare, precum și disponibilitatea naiunilor în curs 

de dezvoltare de a menine rezerve foarte mari în dolari a 

permis Statelor Unite să opereze cu deficite de cont 

4 

internaionale foarte mari. George Soros , considera 

„rușinos” faptul că: „cea mai bogată naiune din lume a 

luat cele mai mari împrumuturi din lume” 

. 

În prezent la nivel mondial datoria globală este 

de patru ori mai mare decât P.I.B.-ul global. 

3. Declanșarea crizei economice mondiale 

Declanșare actualei crize poate fi fixată în mod 

oficial în august 2007. A fost momentul în care 

băncile centrale ale marilor puteri economice au 

trebuit să intervină pentru a furniza lichidităi 

sistemului bancar. 

5 

După cum relata BBC News : 

! Pe 6 august, American Home Mortgage, una 

din cele mai mari societăi americane independente de 

credit pentru locuine, a dat faliment după ce a concediat 

3 

4 

5 

Brady Bonds - Obligaiuni emise în anul 1989 pe timpul guvernării 

Bush – după numele Nicolas Brady-secretarul Trezoreriei SUA 

Miliardar american născut la Budapesta în 1930 – omul care a învins 

BancaAngliei în septembrie1982, riscând 10 miliarde de dolari 

BBC News ”Cronologia crizei subprime”- 

http://news.bbc.co.uk./1/hi/business/7096845.stm 

o mare parte din personal, compania declarând că este o 

victimă a prăbușirii pieei de locuine din SUA; 

! Pe 9 august, piaa creditelor pe termen scurt a 

îngheat după ce o mare bancă franceză, BNP Paribas,a 

suspendat trei dintre fondurile sale de investiii, în 

valoare de 2 miliarde de euro. Banca Central Europeană 

a făcut o infuzie de 95 de miliarde de euro în sistemul 

bancar al zonei euro pentru a trece mai ușor peste criza 

6 

creditelor subprime . Rezerva Federală a SUA și Banca 

Japoniei au luat măsuri similare; 

! Pe 16 august, Countrywide Financial, cel 

mai mare dezvoltator de afaceri imobiliare și-a retras 

întreaga linie de creditare de 11,5 miliarde de dolari; 

! Pe 17 august Rezerva Federală Americană a 

redus la jumătate rata de discount pentru a ajuta băncile 

să-și rezolve problemele de creditare; 

! Pe 13 septembrie s-a descoperit că Northern 

Rock (cea mai mare bancă britanică ipotecară) era 

aproape de insolvabilitate, ceea ce a declanșat, pentru 

prima oară în ultima sută de ani în Marea Britanie, o 

migraie rapidă a clienilor spre alte bănci. 

Criza s-a apropiat cu pași încei, dar ea putea fi 

anticipată cu șapte ani înainte. Originile ei se regăsesc 

la sfârșitul anului 2000, când Rezerva Federală a scăzut 

rata fondurilor federele de la 6,5 % la 3,5% în doar 

câteva luni, aceasta continuând să scadă ratele, până la 

1% în iulie 2003, cea mai scăzută rată din ultima 

jumătate de secol. 

Moneda ieftină a dat naștere unui „boom” pe 

piaa locuinelor, o explozie în achiziii de companii cu 

bani împrumutai și alte excese. Când moneda e practic 

gratuită, orice creditor raional va continua să crediteze 

până când nu mai are pe cine. 

Din anul 2000 până la mijlocul lui 2005, valoarea 

de piaă a locuinelor a crescut cu peste 50 % și s-a 

declanșat o frenezie a construciilor. Merrill Lynch 

estima că jumătate din creșterea PIB-ului american avea 

legătură cu problema locuinelor. 

Creșterea înzecită a preurilor 

la case a favorizat speculaiile. 

Când se așteaptă ca valoarea 

proprietăii să crească mai mult 

decât valoarea împrumutului, 

devine evidentă tendina de a 

deine mai multe proprietăi decât 

pot fi utilizate. 

În anul 2005, o pondere de 40 % din casele 

cumpărate nu funcionau ca reședine permanente ci ca 

investiii sau case de vacană. 

Cum creșterea veniturilor medii reale era anemică 

în anii 2000, creditorii și-au pus ingeniozitatea la 

încercare pentru a face locuinele să pară convenabile. 

Astfel, standardele de creditare s-au prăbușit, iar 

ipotecile au devenit disponibile pentru persoane cu 

riscuri mari de creditare. Erau frecvente creditele care 

necesitau documentaie puină, sau uneori deloc, în 

7 

cazuri extreme împrumuturile „ninja” erau susinute 

6 

7 

Credite frecvente în ările cu piee financiare dezvoltate, în special în 

Statele Unite și Europa occidentală, acordate persoanelor care au un 

istoric prost de rambursare 

Împrumuturi care nu necesitau nici deinerea unui loc de muncă, nici 

venituri, nici garanii 

21


și tendine 

de complicitatea brokerilor și a creditorilor ipotecari. 

În practică, băncile și ageniile au subestimat grosolan 

riscurile inerente unor absurdităi precum împrumuturile 

„ninja”. 

La începuturile anului 2007, au apărut tot mai 

mult semne ale dezastrului. Pe 22 februarie HSBC l-a 

concediat pe directorul departamentului de împrumuturi 

ipotecare din SUA, admiând pierderi de 10,8 miliarde de 

dolari. La 9 martie, DR Horton, cel mai mare constructor 

de locuine american, a avertizat în privina pierderilor 

ipotecare din sectorul subprime, iar pe 12 martie 

compania New Century Financial, unul dintre cei mai 

mari creditori din sectorul subprime și-a suspendat 

tranzacionarea aciunilor, în urma temerilor că firma se 

8 

îndreaptă spre faliment . 

Abia la începutul lui 

august 2007 s-a tras semnalul 

de alarmă pentru pieele 

financiare. Odată ce criza a 

izbucnit, problemele de pe 

pieele financiare au fost 

dezvăluite cu o rapiditate 

remarcabilă. Alături de 

mărimea pierderilor suferite 

de bănci, a slăbit bursa de 

valori, iar fluctuaiile de pre au devenit haotice. Toate 

acestea au pus o presiune majoră asupra sistemului 

bancar. Băncile au fost nevoite să adauge bilanurilor 

elemente noi, în momentul în care baza lor de capital era 

deteriorată de pierderi neașteptate. Prin urmare au 

devenit ezitante în acordarea de împrumuturi reciproce 

și, în același timp, dornice să-și stocheze lichidităile. 

Aproape toate băncile importante - Citigroup, 

Merrill Lynch, Lehman Brothers, Bank of America, UBS, 

Credit Suisse au anunat pierderi semnificative în ultimul 

trimestru, iar multe dintre acestea au semnalat 

continuarea pierderilor și în 2008. 

Banca Angliei a suferit un dezastru major în 

momentul în care a încercat să salveze Northern Rock,un 

creditor ipotecar extins mult prea mult. Eforturile sale de 

salvare au condus la preluarea acestuia, în final, Northern 

Rock a fost naionalizat, iar obligaiile sale s-au adăugat 

datoriei naionale, împingând Marea Britanie spre 

9 

limitele impuse prin Tratatul de la Maastricht . 

Cu toate că au fost furnizate lichidităi, criza refuza 

să scadă în amploare. Catastrofa s-a extins de la piaa 

imobiliară rezidenială la datorii pe cardurile de 

credit, datorii auto, până la piaa imobiliară 

industrială. 

8 

9 

4. Extinderea crizei la nivel mondial 

Marea recesiune, care a debutat în momentul 

prăbușirii pieei creditelor neperformante, a atras 

după sine un val de falimente, unele dintre ele fiind 

cele mai mari din istoria Statelor Unite. 

Wall Street Jurnal-arhiva 2007, NewYork Times-arhiva 2007 

Tratat privind Uniunea Europeană semnat la 7 februarie 1992 la 

Maastricht și intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993 

Prăbușirea Lehmann Brothers, a patra mare bancă 

de investiii din S.U.A., cu o vechime de 158 de ani, a 

însemnat de departe cel mai mare faliment de peste ocean 

și a generat criza financiară care a urmat. Compania 

deinea la data de 15.08.2008, active în valoare de 639 

miliarde de dolari și datorii de 631 miliarde de dolari. 

Alte falimente răsunătoare în clasamentul celor 

mai mari 10 falimente din istoria SUA au fost: 

MF 

Global, World Com, Washington Mutual, Enron, 

Conseco, Chrysler, CIT Group, Thomburg Mortgage. 

Fenomenul nu se va opri curând, analiștii de la 24/7 

Wall Street, identifică, în fiecare an, 10 mari companii 

care vor falimenta în curând. Pentru anul 2013 lista 

neagră cuprinde nume sonore precum: American 

Airlines, Suzuki, Avon și Nokia, fiind printre cele mai 

cunoscute branduri cu șanse foarte mari de a dispărea de 

pe piaă. 

5. Situaia actuală și tendinele privind 

evoluia crizei 

Prăbușirea creditului imobiliar, numărul tot mai 

mare de șomeri, miile de locuine luate de bancă pentru 

neplata creditelor, toate acestea au dat naștere în Statele 

Unite, unei noi dezvoltări urbane - „orașele din corturi” . 

Nu seamănă deloc cu ceea ce toată lumea numește visul 

american. 

În prezent, speranele se îndreaptă spre 

administraia Obama, care a alocat aproape 800 miliarde 

10 

de dolari , pentru ca cele 4 milioane și jumătate de 

șomeri americani să aibă un loc de muncă. Până atunci 

însă, rămân tristeea și descumpănirea. 

Nici în Europa situaia nu este cu mult mai bună. 

Datoriile ărilor din zona Euro depășesc cu mult puterea 

11 

EFSF , cinci ări au cerut deja ajutor financiar de 

urgenă: Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania și Italia. 

Liderii politici europeni s-au întâlnit la Bruxelles, pe 28 

și 29 iunie 2012, cu scopul de a discuta despre actuala 

criză a datoriilor suverane de pe continent. 

Din păcate cel de-al 19-lea Summit al Uniunii 

Europene, nu a adus rezultate concrete, disensiunile din 

cadrul blocului pe tema euroobligaiunilor fiind 

principala cauză a eșecului. Dacă exista o soluie, aceasta 

venea mai demult! 

Criza de lichiditate s-a transformat într-o criză 

de solvabilitate. 

Spania și Italia au împreună peste 2,2 trilioane 

Euro datorii, fiind prea mari ca să fie salvate ca în cazul 

Greciei, șomajul în Spania a ajuns la cote alarmante de 

25% cel mai mare din ultimii 15 ani, unul din patru 

șomeri europeni fiind spaniol. Grecia va avea nevoie de 

12 

finanare suplimentară faă de „ pachetul de bailout“ 

de 

123 miliarde Euro acordat recent. 

10 

Prin intermediul QE1 și QE2 – Quantitative Easing – program prin 

care Rezerva Federală a tipărit 800 miliarde de dolari pentru a injecta 

lichiditate în economie începând cu data de 3 noiembrie 2010 

European Financial Stabilty Facility- fond creat în zona Euro la 9 mai 

2010 pentru a asigura stabilitatea financiară a ărilor cu datorii mari. 

Pachet iniial de salvare primit de la FMI și UE pentru a evita 

falimentul 

11 

12 

22


și tendine 

Cipru, care a preluat de la 01.07.2012 președinia 

U.E., negociază ajutor financiar extern de la Rusia, 

pentru a-și finana băncile expuse pe datoria greacă, care 

se ridică la aproximativ 23 miliarde de Euro. 

Costurile de finanare a Spaniei, a patra ca mărime 

din zona euro, au depășit recent cota de 7 % pe an, nivel 

nesustenabil, de la care, Grecia, Irlanda și Portugalia au 

fost forate să ceară ajutor financiar extern. 

Agenia americană de rating Moody,s a redus nota 

a 28 de instituii financiare spaniole, cu una până la patru 

trepte ca urmare a ajutorului financiar cerut de oficialii 

spanioli pentru recapitalizarea sectorului bancar. 

Vârtejurile de pe piee, provocate de problemele 

din insula iberică, au atins și Italia, a treia economie din 

zona Euro. 

Soluiile anticriză de până acum au fost 

evazive, măsurile de austeritate împingând și 

mai mult economiile în recesiune. 

13 

Recent twitter a fost încins cu sondaje care 

dezvăluiau faptul că 55 % din poporul german dorește o 

abandonare a „zonei Euro” și o revenire la moneda 

proprie. Germanii s-au săturat să salveze alte ări care 

cheltuiesc mult și ei nu primesc în schimb nici măcar o 

asigurare prin intermediul unui buget echilibrat. 

Nici măcar China nu 

a reușit să-și rezolve 

problemele economice. 

Avansul fulminant pe care l-a 

avut economia chineză, a 

scăzut masiv din cauza 

cererilor mici de pe piaa 

internă și externă, a șomajului 

ridicat și a unei creșteri 

moderate a PIB-ului de numai 7 % faă de peste 10 % cu 

cât ne-a obișnuit în ultimii ani. Activitatea din sectorul 

manufacturier s-a contractat pentru a opta lună 

14 

consecutiv . 

În aceste condiii, ara asiatică, s-ar putea 

confrunta cu probleme majore de ordin economic, 

urmată de Australia, principalul furnizor de materii 

prime al Chinei. Există o supraîncărcare atât de mare, de 

la imobiliare până la infrastructură, și dacă nu se va 

schimba modelul de creștere care să se bazeze mai mult 

pe consum și mai puin pe investiii, s-ar putea, să 

asistăm, în cel mult doi ani, la o aterizare forată a 

economiei Chinei. 

Fondul Monetar Internaional a redus prognoza 

de creștere economică globală pentru a doua oară în acest 

15 

an, la 3,3 %, cel mai redus din 2009 , afirmând că 

guvernele au subestimat sistematic impactul creșterilor 

de taxe și reducerilor de cheltuieli asupra avansului 

economic. Incertitudinile economice vor continua să 

afecteze activitatea atât în economiile emergente cât și în 

cele avansate. 

FMI consideră că pierderile cauzate de criza 

financiară la nivel mondial vor fi de circa 1500 

mild.dolari, cifră care desigur este preliminară, supusă în 

continuare revizuirii, ca urmare a creditelor 

neperformante şi negarantate. 

6. Rolul și importana profesiei de auditor în 

perioade de criză economică 

În S.U.A., după criza economică din 1929, pentru 

redresarea companiilor s-au 

căutat soluii menite să ducă la 

reducerea cheltuielilor și 

creșterea eficacităii. În acest 

scop s-a făcut apel la 

cabinetele externe de audit, 

iar ulterior marile societăi au 

început să-și organizeze 

compartimente proprii de audit 

intern. 

Auditul extern și intern s-a organizat sub 

presiunea publicului, în special al acionarilor și a 

celorlali utilizatori de informaii contabile, care 

manifestau o anumită neîncredere în corectitudinea și 

competena managerilor. Investitorii au acuzat 

contabilitatea pentru pierderile suferite. Se apreciază că 

această criză nu a fost numai economică, ci și o criză a 

16 

calităii informaiilor furnizate de contabilitate . 

Aceste informaii mascau situaia reală a firmelor 

deoarece erau insuficiente, lipsite de relevană, prea 

optimiste și adesea înșelătoare. 

Activitatea auditorilor interni și externi se 

caracteriza prin faptul că: 

- urmărea, în primul rând, depistarea fraudelor și 

a erorilor; 

- verificarea tranzaciilor și operaiunilor se făcea, 

de regulă, exhaustiv; 

- auditorii nu erau preocupai să facă o evaluare a 

controlului intern și ca urmare, 

nu stabileau riscurile 

datorate insuficienei controlului intern. 

Evoluţia auditului din a doua parte a secolului XX 

s-a concretizat printre altele, în: 

a. obiectivul principal al auditului nu mai este 

acela de a depista erorile şi fraudele, de a contribui la 

asigurarea integrităţii patrimoniului, ci de a oferi o 

garanţie rezonabilă asupra corectitudinii informaţiilor 

furnizate diferitelor categorii de utilizatori; 

b. auditorii devin tot mai mult preocupaţi de 

„ evaluarea controlului intern” ; 

c. auditorii generalizează şi ameliorează tehnicile 

de verificare prin sondaj, reducând continuu ponderea 

verificărilor totale; 

d. practicile de audit sunt tot mai mult armonizate 

şi standardizate la nivel internaţional. 

Pentru a acţiona asupra efectelor nefavorabile ale 

crizei financiare este absolut necesar să se cunoască în 

profunzime cauzele care au generat-o şi să se 

13 

14 

15 

Serviciu online - reea de socializare care permite utilizatorilor să 

trimită și să citească mesaje text până la 140 de caractere 

www.iforex.ro- Rapoarte piee internaionale - 09.07.2012 

www.imf.org - WEO –World Economic Outlook- october 2012 

16 

Niculae Feleagă – Sisteme contabile comparate, ediia a II-a, vol.I , 

Ediia economică București, pag.152 

23


și tendine 

instrumenteze politici şi mijloace organic racordate pe 

termenele scurt, mediu şi lung, la nivelurile locale, 

regionale, naţionale şi internaţionale. 

Fără a propune o inventariere detaliată a cauzelor, 

este necesar a menţiona şi neajunsurile majore în 

activitatea sistemelor naţionale şi internaţionale de 

audit financiar contabil intern şi extern, ca şi a 

diferitelor agenţii de rating care nu au fost în măsură să 

tragă la timp semnalele de alarmă, să prevină (early 

warning) producerea unor astfel de zguduiri financiare, 

ale pieţelor de capital. 

Trăim un timp al presiunilor substanţiale asupra 

finanţelor publice la toate nivelurile în Europa. Mai mult 

decât niciodată, autorităţile publice sunt aşteptate să 

asigure cheltuirea eficientă a resurselor comune şi să 

ţintească ceea ce este esenţial. Într-o perioadă în care 

managementul şi controlul finanţelor publice se află în 

centrul atenţiei şi scrutinului la nivel naţional şi 

internaţional, este important ca Statele Membre să discute 

şi să împărtăşească experienţele în privinţa modului în 

care sistemele de control şi audit pot contribui la o 

bună guvernanţă şi transparenţă. 

În prezent, pe plan european se întreprind eforturi 

de reformare a auditului financiar, ca o componentă 

importantă de depășire a crizei economice. 

În viziunea 

reglementatorilor europeni, în principal Comisia 

Europeană, alături de concepte cum sunt supravegherea 

realizată în interes public și guvernana corporativă, 

auditul financiar ar reprezenta unul din factorii cheie care 

să contribuie la stabilitatea financiară, prin garantarea 

veridicităii situaiilor financiare întocmite de entităi. 

Cu atât mai mult în condiii de criză economică 

prelungită, un audit temeinic este esenial pentru 

restabilirea siguranei și a încrederii în piaă. 

Proiectul de modificare a Directivei Europene 

2006/43/CE privind auditul statutar al conturilor anuale și 

conturilor consolidate este afișat pe site-ul Comisiei 

17 

Europene și este supus dezbaterii publice . 

Modernizarea instituională este o problemă 

fundamentală a oricărui stat aflat în plin proces al 

desăvârșirii integrării europene. 

În cazul României, modificările normative au vizat 

reglementarea tipurilor de audit specifice SAI 

( Instituiilor supreme de audit) în baza standardelor 

proprii ale Curii de Conturi, adoptate conform 

standardelor de audit INTOSAI, Liniilor directoare 

europene de aplicare a acestora și a altor norme de audit 

relevante pentru sectorul public elaborate de IFAC și 

acceptate spre aplicare în Uniunea Europeană. 

După o perioadă de peste 16 ani, timp în care Curtea de 

Conturi a României a efectuat în 

principal activitatea de control 

financiar, încă se pune problema 

dacă pentru ţara noastră, Curtea 

de Conturi ar trebui să realizeze 

„audit” sau „control”. 

Introducerea auditului ca 

activitate principală a afectat 

misiunea acesteia, bazată pe procedura de descărcare a 

gestiunii, care consta în investigarea şi eventual 

sancţionarea managerilor publici care nu respectau 

prevederile reglementărilor legale în ceea ce priveşte 

18 

modul de utilizare a banului public . 

În condiţiile în care, funcţiile jurisdicţionale ale 

Curţii au fost transferate unei jurisdicţii ad-hoc, 

dezbaterea referitoare la „audit” versus „control” ar 

trebui, dincolo de semantică, să ia în considerare, în mod 

consecvent, consecinţele acestui transfer în ceea ce 

priveşte natura şi rolul Curţii şi a jurisdicţiei specializate 

prevăzute de Legea Fundamentală, Constituţia României. 

În acest context, ar trebui să se reconsidere poziţia faţă de 

necesitatea reintroducerii şi utilizării procedurii de 

descărcare a gestiunii ordonatorilor de credite, 

indispensabilă stadiului actual de dezvoltare politică, 

economică şi, în special, civică. 

7. Concluzii 

Responsabilitatea crudă a mersului ciclic al 

economiei, pe ritm de ” boom and bust”, revine tocmai 

autorităilor monetare, cele care in frâiele sistemului 

monetar şi care, periodic, eliberează injecii financiare. 

Ca şi în cazul dopajului, iluzia de prosperitate e de 

scurtă durată, până ce „organismul” economic resimte 

acut nevoia de a curăa plăgile de tip „ bubble” speculativ. 

Orice tentaie de a ignora legile economice este 

sancionată, mai devreme sau mai târziu, prin astfel de 

crize, „curative”, menite să salubrizeze o structură 

economică deformată artificial, prin „capitalul” ieftin 

âşnit din tiparniele - reale şi virtuale - ale băncilor 

centrale. 

În plină febră consumatoristă, stimulată prin rate ale 

dobânzilor aproape neglijabile, chiar real negative, 

„piaa” nu a făcut decât să răspundă la stimulente, să 

exacerbeze consumul şi îndatorarea, 

în dauna 

economisirii şi acumulării sănătoase de capital. 

Iar schemele federale de bailout, de ordinul 

trilionului de dolari, nu vor face decât să prelungească 

agonia şi să facă şi mai dureroasă, în viitor, refacerea 

economică. 

„ În perioada crizei se nasc 

inveniile, descoperirile și marile 

strategii. Cine depășește criza se 

depășește pe sine însuși, fără a 

rămâne «depășit». Cine atribuie 

crizei eșecul, își amenină propriul 

talent și respectă mai mult 

problemele decât soluiile. 

Adevărata criza este criza 

incompetenei.” 

ALBERT EINSTEIN 

17 

Economistul nr.6 - februarie 2012 –Ana Morariu,Adriana Spiridon - 

Audit financiar - Opinii pro și contra privind modificarea 

reglementării 

auditului financiar la nivel european 

18 

Revista Română de Statistică nr. 5/2011 

24

AUDITUL DATORIEI PUBLICE GUVERNAMENTALE - CURTEA DE 

CONTURI A ROMÂNIEI, PRACTICI ȘI STANDARDE INTERNAIONALE 

ALE INSTITUIILOR SUPREME DEAUDIT 

Mircea Rădulescu 

Departamentul II 

Director 

suport 

La nivel teoretic, 

îndatorarea publică 

reprezintă un 

ansamblu de 

instrumente utilizate 

de către executiv ca 

pentru generarea progresului economic, 

concomitent cu o distribuire echitabilă a sarcinii 

datoriei între generaţiile actuale şi cele viitoare de 

contribuabili. Există, tot teoretic, alternative 

la 

îndatorarea publică, dar acestea sunt neatractive. 

Astfel, ar trebui reduse investiţiile productive, 

majorate taxele și/sau reduse cheltuielile sociale. 

În contextul economic actual, instrumentele de datorie publică sunt utilizate masiv, din ce în ce mai mult, 

pentru finanarea deficitelor naionale. De altfel, și în România, începând cu anul 2007, când a intervenit ultima 

reglementare a cadrului general și a principiilor administrării datoriei publice, 

s-a trecut de la o finanţare pe 

proiecte la asigurarea finanţării deficitului bugetar. 

Cu toate că, dacă sunt utilizate corect și 

responsabil, instrumentele de datorie publică pot 

genera creștere economică, în același timp, acestea 

favorizează expunerea la riscurile asociate datoriei 

publice. 

Modificarea bruscă a condiiilor de piaă 

și a 

necesităilor de finanare ale statului, deteriorarea 

echilibrului din sectorul privat pot conduce la 

vulnerabilizarea strategiei de administrare a datoriei 

publice, cu efecte negative asupra întregii economii. 

Relaia dintre deteriorarea condiiilor de piaă și 

administrarea datoriei publice guvernamentale nu este 

univocă. În mod similar, administrarea greșită 

a 

datoriei publice guvernamentale poate genera crize 

financiare majore cu impact economic negativ 

semnificativ. 

Administrarea neadecvată a datoriei publice poate conduce, în timp, la situaia nesustenabilităii acesteia, 

respectiv la atingerea unui nivel al datoriei care nu mai permite respectarea, de către executiv, a obligaţiilor 

curente şi viitoare privind plata serviciului datoriei publice, recurgând la reducerea sau rescadenţarea datoriei 

publice, concomitent cu imposibilitatea meninerii unui nivel acceptabil al dezvoltării economice. 

În ultimele trei decenii, crizele financiare din 

întreaga lume au afectat capacitatea guvernelor de a 

rambursa datoriile, fapt ce a condus la apariţia unor 

dificultăţi bugetare şi la perturbări economice. Aceste 

crize au avut consecinţe negative majore cum ar fi 

reducerea ratei de creştere economică, creşterea 

gradului de sărăcie și a instabilităii 

politice, toate 

aceste elemente putând crea un context favorabil 

tulburărilor sociale. Astfel, crizele financiare din 

Mexic (1994-1995), din sud - estul Asiei (1997) şi 

Rusia (1998) au provocat derapaje economice şi 

probleme de lichiditate atât în aceste ări, cât şi, prin 

contaminare, în altele care nu au fost iniial afectate în 

mod direct. 

Lipsa de lichiditate a Braziliei şi a altor ţări din 

Asia de sud-est (Indonezia, Filipine și Thailanda) 

conjugată cu faptul că o mare parte din datoria publică 

reprezenta datorie publică pe termen scurt denominată 

în monedă străină cu o rată scăzută a cuponului, a 

determinat refinanţarea datoriilor scadente la rate mult 

mai mari ale ratei de dobândă, vulnerabilitatea fiscală 

crescând mai mult decât semnificativ. 

În România, responsabilitatea asigurării 

necesităilor de finanare guvernamentală la un cost 

scăzut în timp îi revine Ministerului Finanelor Publice. 

Această sarcină complexă și dificilă, supusă unor 

riscuri multiple, se realizează prin Direcia Generală de 

Trezorerie și Datorie Publică. 

Mediul financiar în care 

operează Ministerul Finanelor Publice în calitate de 

25

Auditul datoriei publice guvernamentale 

unic administrator al datoriei publice guvernamentale 

este, de asemenea, sofisticat și complex, acesta solicitând 

o monitorizare permanentă a evenimentelor de pe piaa de 

capital precum și celorlali factori care pot afecta, direct 

sau indirect, condiiile de creditare. 

Curtea de Conturi a României este perfect conștientă asupra faptului că, prin necunoaşterea riscurilor privind 

managementul datoriei publice guvernamentale, ar fi vulnerabilă la un risc instituţional major. O situaie de criză 

privind datoria publică guvernamentală ar determina membrii Parlamentului, în mod firesc, să solicite instituiei 

rapoartele de audit privind datoria publică, pentru a cerceta dacă, în calitate de Instituie Supremă de Audit, Curtea de 

Conturi a stabilit și a informat despre factorii poteniali ai crizei, efectele posibile precum și măsurile propuse pentru 

prevenirea acestora. 

Ca răspuns la interesul public din ce în ce mai mare 

cu privire la problematica datoriei publice, începând cu 

anul 1989, Organizaţia Internaţională a Instituţiilor 

Supreme deAudit (INTOSAI) a acordat o atenie specială 

acestui domeniu. Astfel, la Congresul al XIII-lea al 

Instituţiilor Supreme de Audit, de la Berlin, una dintre 

cele trei teme supuse dezbaterii a fost „ Auditul datoriei 

publice”, cu referire la rolul Instituiilor Supreme de 

Audit, aria, metodologia şi tehnicile de audit. În anul 

1991, Comitetul de conducere al INTOSAI a înfiinţat 

Comitetul Datoriei Publice, acesta având următorul scop: 

„publicarea liniilor directoare și a altor informaii 

semnificative pentru a fi utilizate de către Instituiile 

Supreme de Audit în scopul încurajării unei raportări 

corecte şi a unei administrări sănătoase a datoriei 

publice” 

Normele de definire a datoriei publice şi de 

întocmire a rapoartelor de audit asupra datoriei publice au 

fost adoptate la Congresul al XV-lea INTOSAI (Egipt - 

1995), acestea fiind completate cu norme suplimentare 

pentru determinarea şi evaluarea datoriei publice la 

următorul congres INTOSAI (Uruguay - 1998) . 

Ulterior, normele au fost dezvoltate în linii 

directoare pentru auditarea datoriei publice care au avut 

ca scop asigurarea promovării unui management sănătos 

şi unor raportări fidele. 

În virtutea autorităii sale de Instituie Supremă de 

Audit și în limitele mandatului său legal, Curtea de 

Conturi a României și-a asumat un rol proactiv în 

auditarea datoriei publice. 

Prin stabilirea unui set de concepte, proceduri și 

metode utilizate în auditul datoriei publice, Curtea de 

Conturi se asigură că politica referitoare la datoria publică 

şi sistemele de management ale acesteia sunt bine 

concepute, informaiile cu privire la implicaţiile şi 

riscurile datoriei publice sunt complete și sunt raportate 

într-un interval de timp rezonabil, administratorul datoriei 

publice acordă prioritate managementului riscului şi ia în 

considerare, în mod adecvat, eventualele riscuri inerente 

referitoare la managementul datoriei şi sistemul financiar. 

Primii pași în stabilirea unui cadru unitar de aplicare 

a unor proceduri și metode utilizate în efectuarea 

auditului asupra datoriei publice, au fost făcui în acest an, 

la iniiativa și sub coordonarea vicepreședintelui Curii de 

Conturi a României - Doina Elena Dascălu, prin 

realizarea ghidului de audit financiar al datoriei publice. 

Ghidul a fost elaborat pe baza Standardelor 

Internaionale ale Instituiilor Supreme de Audit ISSAI 

5410 „ Planificarea şi realizarea auditului controlului 

intern al datoriei publice”, ISSAI 5421 „ Ghid asupra 

definirii și prezentării datoriei publice”, ISSAI 5440 

„Realizarea auditului datoriei publice – utilizarea testelor 

de fond în auditurile financiare”, a legislaiei naionale în 

domeniu aplicabile în acest moment, precum și a 

experienei acumulate prin participarea la Programul 

Transregional de Dezvoltare a capacităii Instituionale 

asupra auditului managementului datoriei publice (2008 

– 2011), program desfășurat în cooperare cu Grupul de 

lucru datoriei publică din cadrul INTOSAI (PDWG), 

sistemul de management al datoriei publice și analiză 

financiară (DMFAS), programul Conferinei Naiunilor 

Unite pentru Comer și Dezvoltare (UNCTAD) și 

Institutul Naiunilor Unite pentru Instruire și Cercetare 

(UNITAR). 

Din cauza repercusiunilor considerabile ale 

serviciului viitor al datoriei publice asupra bugetelor 

publice, auditurile de performanţă în domeniul datoriei 

publice au dobândit o importanţă tot mai mare. 

În acord cu practicile celorlalte Instituii Supreme 

de Audit, auditul Curii de Conturi a României asupra 

datoriei publice nu se rezumă la obligaţia 

statutară de a 

exprima o opinie anuală privind contul general anual al 

datoriei publice guvernamentale. 

În continuare, un obiectiv cheie îl reprezintă 

efectuarea de audituri de performanţă ale datoriei publice 

şi al managementului acesteia. Acest lucru include 

examinarea impacturilor deciziilor bugetare, analiza 

costului îndatorării, 

identificarea şi evaluarea riscurilor 

asociate, raportarea implicaţiilor poteniale și 

promovarea dezvoltării 

indicatorilor fiscali pe termen 

lung. 

Ghidul auditului financiar al datoriei publice 

reprezintă un prim pas în stabilirea liniilor directoare de 

realizare a auditului datoriei publice.Acesta va fi urmat de 

ghidul auditului performanei managementului datoriei 

publice și de ghidul auditului de conformitate asupra 

datoriei publice, prin care se vor implementa și celelalte 

Standarde Internaionale ale Instituiilor Supreme de 

Audit din domeniul datoriei publice, respectiv ISSAI 

5411 „Indicatorii datoriei publice”, 5420 ”Managementul 

datoriei publice și vulnerabilitatea 

fiscală: Roluri 

poteniale pentru ISA”și ISSAI 5422 ”Un exerciiu cu 

termeni de referinţă pentru efectuarea auditului de 

performanţă al datoriei publice”. 

26

ASPECTE PRIVIND UTILIZAREA TEHNICILOR CAAT' S ÎN CADRUL 

ACIUNILOR DE AUDIT FINANCIAR LA CASELE JUDEENE DE 

ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE 

Sergiu Mainea 

Camera de Conturi Brăila 

Director 

Dobria Cosmescu 



Diana Ionica Custura 



Mediul informatizat 

în care își desfășoară 

astăzi activitatea 

entităile aflate în 

competena de 

verificare a Curii de 

Conturi a României 

influenează în mod 

continuu munca 

auditorilor publici 

externi prin faptul că 

acesta creează noi oportunităi, 

noi riscuri și, în 

consecină, reguli suplimentare în ceea ce privește 

securitatea, corectitudinea și marjele de erori 

acceptabile. 

Complexitatea sistemului de contabilitate 

informatizat, cât și volumul mare al operaiunilor 

înregistrate în Sistemul Informatic Unic Integrat 

(SIUI) la nivelul caselor judeene de asigurări de 

sănătate necesită înlocuirea tehnicilor de audit clasic 

„manuale” cu tehnicile de audit asistate de calculator, 

scopul final fiind îmbunătăirea eficienei procesului 

de audit financiar. 

1 

Decizia utilizării tehnicilor CAAT's în 

realizarea auditului financiar este determinată de 

necesitatea testării unui volum mare de date. Prin 

utilizarea acestor tehnici se obin: 

reducerea riscului de audit (o sigurană mai 

mare și mai eficientă asupra completitudinii 

populaiei); 

reducerea timpului de audit; 

corelarea informaiilor din sistemul 

informatic SIUI cu informaii de la alte entităi; 

informaii analitice flexibile și complete. 

Tehnicile de audit asistate de calculator se pot 

realiza cu aplicaia IDEA pentru toate categoriile de 

operaiuni stabilite în etapa de planificare a auditului 

financiar și constituie elementul cheie pentru 

identificarea neregulilor și, eventual, a prejudiciilor 

care vor fi prezentate în raportul de audit financiar. 

Rezultatele utilizării tehnicilor de audit asistate 

de calculator se evideniază în mod deosebit la 

categoria de operaiuni „Cheltuieli cu bunuri și 

servicii”, unde se pot selectata plăile efectuate de 

1 

CAAT's - Computer-assisted audit techniques - Tehnici de audit 

asistate de calculator 

casele judeene de asigurări de sănătate către furnizorii 

de servicii medicale, ambulatorii de specialitate, 

unităi sanitare cu paturi, precum și plăile către 

farmacii, pentru prescripiile medicale cuprinzând 

medicamentele de care 

beneficiază asiguraţii 

conform prevederilor 

HG nr.720/2008 pentru 

aprobarea Listei 

cuprinzând denumirile 

comune internaţionale 

corespunzătoare 

medicamentelor de care 

beneficiază asiguraţii, cu 

sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie 

medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, 

cu modificările și completările ulterioare. 

Pe baza raionamentului profesional și a 

ponderilor valorice în categoria de operaiuni 

„Cheltuieli cu bunuri și servicii”, pot fi selectate 

cheltuielile privind serviciile medicale raportate de 

ambulatoriile de specialitate, de unităile sanitare cu 

paturi și cheltuielile privind prescripiile medicale 

raportate de farmacii și validate de casele judeene de 

asigurări de sănătate, pornind de la următoarele 

criterii: 

Obligaiile caselor judeene de asigurări de 

sănătate, stipulate de Legea nr.95/2006 privind 

reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările și 

completările ulterioare, de a verifica ca în ce măsură 

prescrierea și eliberarea medicamentelor se 

efectuează în conformitate cu reglementările în 

vigoare; 

Cadrul legal aplicabil în prescrierea, eliberarea 

și validarea medicamentelor: 

- HG nr.720/2008 pentru aprobarea Listei 

cuprinzând denumirile comune internaţionale 

corespunzătoare medicamentelor de care 

beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie 

personală, pe bază de prescripţie medicală, în 

sistemul de asigurări sociale de sănătate,cu 

modificările și completările ulterioare; 

- Ordinul ministrului sănătăii publice 

nr.1301/2008 pentru aprobarea protocoalelor 

terapeutice privind prescrierea 

medicamentelor aferente denumirilor comune 

internaionale prevăzute în Lista cuprinzând 

denumirile comune internaţionale 

corespunzătoare medicamentelor de care 

27

A specte privind utilizarea tehnicilor CAAT' s în cadrul aciunilor de audit financiar la casele judeene de asigurări de sănătate 

beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie 

personală, pe bază de prescripţie medicală, în 

sistemul de asigurări sociale de sănătate, 

aprobate prin HG nr.720/2008, cu modificările și 

completările ulterioare; 

- HG nr.1388/2010 privind aprobarea 

programelor naionale de sănătate pentru anii 

2011 și 2012, cu modificările și completările 

ulterioare; 

- HG nr.1389/2010 pentru aprobarea 

Contractului-cadru privind condiiile acordării 

asistenei medicale în cadrul sistemului de 

asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011- 

2012, cu modificările și completările ulterioare; 

- Ordinul ministrului sănătăii nr.1591/1010 

pentru 

aprobarea normelor tehnice de realizare a 

programelor naionale de sănătate pentru anii 

2011 și 2012, cu modificările și completările 

ulterioare. 

Articole din presa scrisă și emisiuni de televiziune 

privind lipsa medicamentelor în tratamentul pacienilor, 

efectuat în ambulatoriile de specialitate și în spital, cu 

accent pe lipsa medicamentelor pentru tratamentul 

afeciunilor oncologice; 

Sesizări ale populaiei. 

Pentru verificarea modului de validare a serviciilor 

medicale raportate de ambulatoriile de specialitate, de 

unităile sanitare cu paturi și a modului de prescriere, 

eliberare și validare a medicamentelor în sistemul de 

asigurări sociale de sănătate, pot fi solicitate caselor 

judeene de asigurări de sănătate, următoarele informaii: 

- raportările lunare ale farmaciilor, întocmite 

conform prevederilor HG nr.720/2008, pe categorii 

de medicamente și regim de compensare, validate 

în SIUI de casele judeene de asigurări de sănătate; 

- raportările lunare ale ambulatoriilor de 

specialitate, validate în SIUI de casele judeene de 

asigurări de sănătate; 

- raportările lunare ale spitalelor privind 

spitalizarea de zi și spitalizarea continuă, validate în 

SIUI de casele judeene de asigurări de sănătate; 

- raportările unităii sanitare care derulează PNS 3 - 

Programul Naional de Oncologie, cuprinzând 

medicamentele prescrise și eliberate prin farmacia cu 

circuit închis; 

- evidenţa pacienţilor cu afecţiuni cronice; 

- evidena pacienilor cu afeciuni oncologice - 

Subprogramul de tratament al bolnavilor cu afecţiuni 

oncologice din aplicaia SIUI a casei judeene de 

asigurări de sănătate; 

- situaia fondurilor solicitate și aprobate de casele 

de asigurări de sănătate în urma validării raportărilor 

lunare, detaliată pe unităi farmaceutice aflate în 

contract cu casele judeene de asigurări de sănătate; 

- rapoartele privind analiza consumului de 

medicamente, întocmite de către serviciul medical din 

cadrul caselor judeene de asigurări de sănătate; 

- situaia costurilor pe pacieni, urmare a 

prescripiilor medicale emise acestora, generată de 

aplicaia SIUI; 

- fondurile solicitate de unităile sanitare care 

2 

derulează PNS 3 - Programul Naional de Oncologie, 

aprobate de Casa Naională de Asigurări de Sănătate 

(CNAS) și transferate prin casele judeene de asigurări 

de sănătate către acestea. 

Pornind de la aceste informaii interne, prezentate 

de ambulatoriile de specialitate, de unităile sanitare cu 

paturi și de farmacii, obiectivele propuse a fi urmărite în 

verificarea raportărilor validate de casele judeene de 

asigurări de sănătate se referă la: 

Respectarea prevederilor HG nr.720/2008 

și ale Ordinului ministrului sănătăii publice nr.1301/2008 

pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind 

prescrierea medicamentelor aprobate prin HG 

nr.720/2008; 

Emiterea și validarea de prescripii medicale 

pe perioada în care pacienii figurează ca fiind internai în 

spitalizare continuă sau spitalizare de zi; 

Identificarea unor poteniale erori de raportare 

sau de nerespectare a reglementărilor legale vizând în 

principal: 

- Servicii raportate de furnizorii de servicii 

medicale, precum și prescripii medicale emise și 

validate pe numele unor persoane decedate; 

- Emiterea și validarea pentru același asigurat, pe 

același cod de boală și în aceeași lună, a mai mult de o 

prescripie medicală cu medicamente din Sublista C - 

Secţiunea C1 prevăzută în HG nr. 720/2008; 

- Identificarea medicilor specialişti din 

ambulatoriu care nu au finalizat actul medical prin 

emiterea primei prescripţii însoţită de scriso area 

medicală; 

- Emiterea de către medicii de familie, fără 

existenţa unor scrisori medicale comunicate de către 

medici specialiști din spital sau din ambulatoriu, de 

prescripii de medicamente cuprinse în programele 

naionale de sănătate; 

- Validarea prin SIUI a unor reete compensate și 

servicii medicale prestate în aceeași perioadă și pentru 

aceeași pacieni, de prestatori de servicii medicale 

diferii; 

2 

PNS 3 – Program Naional de Sănătate 3 

28


- Înregistrarea unor pacieni în programele 

naionale de sănătate din aplicaia SIUI, fără ca 

pentru aceștia să fie raportate servicii în 

ambulatoriul de specialitate, în spitalizarea de zi sau 

în spitalizarea continuă; 

- Înregistrarea pacienilor pe programele 

naionale de sănătate din aplicaia SIUI anterior 

datei la care au fost raportate pentru aceștia servicii 

medicale, de către ambulatoriul de specialitate, 

spitalizarea de zi sau spitalizarea continuă; 

- Emiterea, de către medicii specialiști sau de 

familie de prescripii medicale pentru pacieni care 

nu sunt înregistrai în programele naionale de 

sănătate din aplicaia SIUI; 

- Raportarea de medicamente din Sublista C - 

Secţiunile C1 și C2 de către farmaciile cu circuit 

deschis, pentru pacienii care nu sunt înregistrai în 

programele naionale de sănătate din aplicaia SIUI; 

- Costurile medii pe pacienii din PNS 3 - 

Programul Naional de Oncologie - Subprogramul 

de tratament al bolnavilor cu afecţiuni oncologice 

din aplicaia SIUI depășesc nivelul prevăzut în 

Ordinul ministrului sănătăii nr.1591/1010 pentru 

aprobarea normelor tehnice de realizare a 

programelor naionale de sănătate pentru anii 2011 și 

2012, cu modificările și completările ulterioare. 

În timpul aciunilor de audit, pentru verificarea 

obiectivelor propuse a fi urmărite și pentru 

fundamentarea constatărilor, pot fi solicitate 

următoarele informaii externe: 

- Registrul instituional al bolnavilor de cancer 

(la nivelul judeului sau la nivel naional), organizat 

potrivit Ordinului ministrului sănătăii publice 

nr. 2027/2007 privind activitatea de înregistrare pe 

baze populaionale a datelor bolnavilor de cancer și 

înfiinarea registrelor regionale de cancer, de către 

unitatea de specialitate, respectiv spitalul cu peste 

500 cazuri noi/an, care derulează Programul 

Naţional de Oncologie și care prin coordonatorul pe 

program, desemnat prin act administrativ de către 

conducătorul instituiei, are obligaia de a organiza 

evidenţa nominală a beneficiarilor Programului 

Naţional de Oncologie, pe bază de cod numeric 

personal. 

- Informaii privind datele de identificare ale 

persoanelor decedate în ultimii cinci ani, cu 

menionarea localităii și a datei de deces 

(zi/luna/an), de la serviciile publice comunitare 

judeene pentru evidena persoanelor; 

- Informaii din evidena unităii sanitare care 

are competenă pentru stabilirea diagnosticului și 

tratamentul pacienilor cu afeciuni oncologice, 

respectiv din cadrul Laboratorului de Radiologie și 

Imagistică Medicală privind numărul de înregistrare 

și data din registrul de consultaii privind 

examinările TC (tomografie computerizată), 

diagnosticul stabilit în urma examinării și menionat 

în registru, precum și informaii din cadrul altor 

structuri de diagnosticare ale afeciunilor oncologice 

din cadrul unităii sanitare; 

- Raportările unităii sanitare care derulează 

PNS 3 - Programul Naional de Oncologie 

cuprinzând medicamentele din Sublista C - 

Secţiunea C2, prevăzută în HG 720/2008, prescrise 

și eliberate prin farmacia cu circuit închis; 

- Situaia scrisorilor medicale în baza cărora au 

fost emise prescripii medicale cuprinzând 

medicamente conform prevederilor HG 

nr.720/2008, Seciunea C1, pentru un eșantion 

reprezentativ de medicii 

de familie; 

- Efectuarea unor aciuni de control de către 

instituiile abilitate ale Ministerului Finanelor 

Publice la farmacii (societăi comerciale), la care se 

constată vânzări foarte mari pentru anumite 

medicamente, privind realitatea stocurilor și a 

aprovizionărilor. Compararea informaiilor 

furnizate de acestea cu situaiile financiare, 

publicate pe site-ul MFP. 

Pornind de la raportările lunare ale farmaciilor, 

structurate conform prevederilor HG nr.720/2008, pe 

categorii de medicamente și regim de compensare, 

validate de casele judeene de asigurări de sănătate și de 

la rapoartele trimestriale privind analiza consumului de 


cadrul entităii, utilizând tehnicile de audit asistate pe 

calculator, pot fi analizate următoarele aspecte: 

- Consumul pe fiecare medicament și, din 

această analiză, urmărirea medicamentelor al căror 

consum deine ponderea valorică cea mai mare; 

- Evoluia consumului medicamentelor care 

dein ponderea valorică atât pe parcursul anului, cât 

și faă de anii precedeni și stabilirea trendului 

acestuia; 

- Evoluia consumului de medicamente pe 

categorii de medici, respectiv medici specialiști și 

medici familie, atât pe parcursul anului, cât și faţă de 

anii precedeni și stabilirea trendului acestuia; 


pacieni, în dinamică pe an și faă de anii precedeni 

și reinerea în vederea analizei a pacienilor cu cele 

mai mari costuri. Această analiză va fi coroborată cu 

rapoartele de monitorizare privind consumul de 

medicamente, întocmite de către serviciul medical, 

în baza criteriului „cei mai costisitori 1000 de 

asigurai”; 

- Topul farmaciilor din punct de vedere al valorii 

prescripiilor medicale eliberate de farmacie și 

validate de casele judeene de asigurări de sănătate, 

atât pe parcursul anului, cât și fată de anii precedeni; 


programele naionale de sănătate, atât pe parcursul 

anului cât și faă de anii precedeni. 

Concluziile acestor analize constituie baza de 

orientare în aprofundarea verificărilor privind 

raportările lunare privind prestaiile medicale și 

consumul privind medicamentele reglementate de HG 

nr.720/2008, iar direciile 

de aciune pot fi 

particularizate funcie de natura obiectivelor analizate 

urmărind: 

29

I. Medicamentele cu preuri unitare foarte mari care au realizat o creștere exponenială faă de anul 

precedent, iar pe parcursul anului analizat au prezentat creșteri substaniale de la o lună la alta. În această 

categorie se pot urmări următoarele tipuri de medicamente: 

a. 

Medicamentul „Voriconazolum” prevăzut în HG 

nr.720/2008, Seciunea C1 - Sublista G10 

„Leucemii, limfoame, aplazie medulară, gamapatii 

monoclonale maligne, mieloproliferări cronice şi 

tumori maligne, sindroame mielodisplazice” 

anii 2011 și 2012, cu modificările și completările 

ulterioare, și a normelor tehnice de realizare a acestora. 

In acest context se va verifica dacă pacienii care 

au beneficiat de prescripiile medicale cu medicamentul 

„Voriconazolum” sunt pacieni aflai în tratament cu 

afeciuni neoplazice, incluși în Programul naional de 

sănătate - PNS 3 - Subprogramul de tratament al 

bolnavilor cu afecţiuni oncologice din aplicaia SIUI, de 

la nivelul caselor judeene de asigurări de sănătate. 

Neregulile pot fi identificate utilizând tehnicile de 

audit asistate de calculator asupra informaiilor existente 

la nivelul caselor judeene de asigurări de sănătate, 

gestionate de SIUI, respectiv raportările lunare ale 

farmaciilor și evidena pacienilor cu afeciuni 

oncologice PNS 3 - Subprogramul de tratament al 

bolnavilor cu afecţiuni oncologice. 

Iniierea tratamentului se efectuează de către 

medicul specialist în oncologie sau hematologie, iar 

perioada și condiiile de acordare sunt prevăzute în 

Ordinul ministrului sănătăii publice nr. 1301/2008 

pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind 

prescrierea medicamentelor aprobate prin HG nr. 

720/2008. 

Diagnosticele pentru care poate fi prescris acest 

medicament, cuprinse în însuși titlul acestei subliste sunt 

„ Leucemii, limfoame, aplazie medulară, gamapatii 

monoclonale maligne, mieloproliferări cronice şi tumori 

maligne, sindroame mielodisplazice”, fac parte din boala 

neoplazică, iar evidena pacienilor aflai în tratament cu 

afeciuni neoplazice este realizată prin aplicaia SIUI de 


potrivit prevederilor HG nr. 1388/2010 privind 

aprobarea programelor naionale de sănătate pentru 

b. 

Medicamentele „Epoetinum alfa și beta” din HG 

nr.720/2008, Seciunea C1 - G4 „Hepatite cronice 

de etiologie virală B, C și D” ”**”, „Ribavirina”, 

prevăzute cu ”**” respective ”****”, care se 

prescriu conform protocoalele terapeutice 

Analizând protocoalele terapeutice aprobate prin 

Ordinul ministrului sănătăii publice nr.1301/2008 cu 

privire la modul de prescriere al acestor medicamente, 

rezultă că acestea reprezintă medicaţie adjuvantă și 

terapia cu astfel de medicamente, se iniiază de către 

medicul specialist după constatarea „anemiei secundare 

ribavirinei”, iar ribavirina din Sectiunea C1 – G4, 

prevazut cu ”****” se prescrie cu aprobarea comisiilor 

de la nivelul CNAS. 

În acest context, se verifică dacă pentru pacienii care au beneficiat de prescripiile medicale cu medicamentele 

„Epoetinum alfa și beta”, există la nivelul caselor judeene de asigurări de sănătate dosare medicale cu aprobări ale 

CNAS pentru medicamentul „Ribavirina” din Secţiunea C1 - G4 prevăzut cu ”****”. 

30


În urma verificărilor pot fi identificate situaii în care medicamentele Epoetinum alfa și beta au fost prescrise 

unor pacieni care nu au aprobarea CNAS pentru tratamente cu medicamentul Ribavirina din Sectiunea C1 - G4, 

prevăzutcu”****”. 

Neregulile se identifică utilizând tehnicile de audit asistate de calculator, asupra informaiilor existente la 

nivelul caselor judeene de asigurări de sănătate gestionate prin SIUI, respectiv raportările lunare ale farmaciilor din 

care au fost selectate și analizate, comparativ cu situaia pacienilor pentru care au fost emise prescripii medicale cu 

medicamentele „Epoetinum alfa și beta” și situaia pacienilor pentru care a fost prescris medicamentul Ribavirina. 

II. Departajarea între medicii de familie aflai în top și restul medicilor de familie, departajare realizată 

atât din punctul de vedere al valorii prescripiilor medicale emise, cat și sub aspectul indicatorului valoare 

medie/prescripie medicală 

Analizând modul de prescriere al medicamentelor 

din Secţiunea C1, potrivit căruia iniierea tratamentului 

se realizează de către medicii specialiști din spital și 

ambulatoriu, care sunt obligai să comunice medicilor de 

familie, prin scrisoare medicală, recomandările 

formulate pentru continuarea tratamentului conform 

schemelor de tratament stabilite, (iar medicii de familie 

pot prescrie medicamentele din Secţiunea C1 numai pe 

baza acestor scrisori medicale) se pot constata 

următoarele nereguli: 

- emiterea de prescripii medicale de către 

medicii de familie fără să existe scrisori medicale; 

- emiterea de prescripii medicale pentru care 

data prescrierii acestora este anterioară datei de 

emitere a scrisorii medicale; 

- emiterea de prescripii medicale pentru care 

data prescrierii acestora este ulterioară perioadei de 

acordare a schemei de tratament menionată în 

scrisoarea medicală; 

- tratamentul prescris din raportările farmaciilor 

validate în SIUI este diferit de schema de tratament 

menionată în scrisoarea medicală; 

- prin scrisorile medicale nu se menionează 

durata de prescriere a schemei de tratament, de către 

medicii specialiști care au emis scrisorile medicale. 

Neregulile se identifică utilizând tehnicile de 

audit asistate de calculator prin coroborarea informaiilor 

interne, existente la nivelul caselor judeene de asigurări 

de sănătate din raportările farmaciilor validate în SIUI cu 

informaiile externe, solicitate de la medicii de familie, 

respectiv situaia scrisorilor medicale în baza cărora au 

fost emise prescripiile medicale de către medicii de 

familie. 

III. 

Consumul de medicamente pe pacieni 

Din analiza fișelor cuprinzând istoricul pacienilor, 

precum și din documentele interne existente la nivelul 

caselor judeene de asigurări de sănătate, generate de 

aplicaia SIUI, pentru pacienii aflai în top din punct de 

vedere al costurilor cu medicamentele prescrise, cu 

departajare semnificativă faă de ceilali pacieni, se pot 

constata situaii în care pacienii figurează cu un număr 

mare de afeciuni cronice, grave, costisitoare, care nu 

sunt incluși în programele naionale de sănătate și pentru 

care, prescripiile medicale sunt emise de către medicii 

de familie. 

Pentru verificarea realităii și legalităii prescripiilor medicale emise de către medicii de familie pentru pacienii 

costisitori, cu afeciuni grave, care pun sub semnul întrebării existena lor în contextul afeciunilor respective, se pot 

solicita informaii privind scrisorile medicale în baza cărora au fost emise prescripiile medicale, analiza fiind efectuată 

pe aceleași principii precum cele utilizate anterior în verificarea consumului 

de medicamente pe tipuri de medici. 

31

IV. 

Topul farmaciilor din punct de vedere al valorii prescripiilor medicale eliberate 

Analizând sumele validate de casele judeene de 

asigurări de sănătate se poate realiza o departajare între 

farmaciile aflate în top și restul farmaciilor, departajare 

existentă atât pe parcursul anului, cât și faă de anii 

precedeni, din punct de vedere al valorii prescripiilor 

medicale eliberate, aspect care se poate compara cu 

rapoartele de monitorizare privind consumul de 


cadrul caselor judeene de asigurări de sănătate. 

Pentru verificarea realităii eliberării de 

medicamente și a legalităii raportărilor farmaciilor, 

validate de către casele judeene de asigurări de sănătate, 

pentru farmaciile aflate în top, cu departajare 

semnificativă faă de restul farmaciilor și prin care, în 

urma verificărilor efectuate se constată că au fost 

eliberate prescripii medicale pentru care au fost 

identificate nereguli în prescrierea acestora, se poate 

solicita Ministerului Finanelor Publice efectuarea unor 

controale de specialitate, în baza prevederilor art.6 alin.6 

și ale art.42 lit.d) din Legea nr.94/1992 privind 

organizarea și funcionarea Curii de Conturi, 

republicată. 

În acest sens, se va efectua verificarea 

documentelor primare și a evidenei financiar-contabile, 

a stocurilor iniiale, a aprovizionărilor de medicamente și 

a stocurilor finale, pentru acele medicamente cu un 

volum mare de desfacere și/sau la care s-au identificat 

nereguli în prescrierea acestora pe parcursul desfășurării 

auditului. 

Prin coroborarea informaiilor externe, furnizate de organele de control abilitate de lege, cu informaiile interne 

rezultate din raportările lunare ale farmaciilor validate în aplicaia SIUI, privind medicamentele eliberate cantitativ, se 

pot identifica situaii în care volumul de medicamente eliberate, rezultate din prelucrarea informaiilor externe nu 

corespunde cu volumul de medicamente eliberate, rezultate din raportările lunare ale farmaciilor, validate de casele de 

asigurări de sănătate prin aplicaia SIUI. 

De asemenea, pentru verificarea veridicităii informaiilor externe furnizate de organele de control ale MFP privind 

valoarea stocurilor de medicamentele iniiale și/sau finale se compară acestea cu informaiile publice, privind situaiile 

financiare ale farmaciilor (societăi comerciale), publicate pe site-ul MFP. În acest caz pot fi constatate neconcordane între 

informaiile prezentate de organele de control ale MFP privind valoarea stocurilor de medicamente constatate de acestea și 

informaiile privind valoarea stocurilor din situaiile financiare ale farmaciilor, publicate pe site-ul MFP. 

V. Servicii medicale prestate în aceeași perioadă și pentru aceiași pacieni, de către prestatori de servicii 

medicale diferii, validate prin SIUI de casele judeene de asigurări de sănătate 

Prin coroborarea informaiilor privind serviciile 

medicale raportate de furnizorii de servicii medicale 

aflai în relaie contractuală cu casele judeene de 

asigurări de sănătate se pot constatata următoarele 

nereguli: 

- au fost raportate servicii medicale pentru 

pacienţii internaţi în spitalizare continuă, care sunt 

raportaţi în aceeaşi perioadă şi ca beneficiari de 

servicii medicale în spitalizare de zi; 


32


pacienţii internaţi în spitalizare continuă, care sunt 

raportaţi în aceeaşi perioadă şi ca beneficiari de 

servicii medicale în ambulatoriul de specialitate; 


pacienţii internaţi în spitalizare de zi, care sunt 

raportaţi în aceiaşi perioadă şi ca beneficiari de 

servicii medicale în ambulatoriile integrate ale 

spitalelor. 

Această categorie de nereguli se identifică 

utilizând tehnicile de audit asistate de calculator asupra 

informaiilor existente la nivelul caselor judeene de 

asigurări de sănătate, gestionate de SIUI, respectiv 

raportările lunare ale unităilor sanitare privind serviciile 

de spitalizare de zi și spitalizare continuă și raportările 

lunare ale ambulatoriilor integrate ale spitalelor. 

VI. Consumul ridicat de medicamente în cadrul programelor naionale de sănătate pentru pacienii din 

PNS 3 - Subprogramul de tratament al bolnavilor cu afecţiuni oncologice din aplicaia SIUI 

Prin PNS 3 - Programul 

Naional de Oncologie, 

Subprogramul de 

tratament al bolnavilor 

cu afecţiuni oncologice 

se asigură numai 

tratamentul cu medi- 

camente din Sublista C 

- Secţiunea C2 din HG 

nr.720/2008, pentru pacienii cu afeciuni oncologice 

aflai în tratament, a căror evidenă este realizată prin 

aplicaia SIUI de la nivelul caselor judeene de asigurări 

de sănătate. Aceste medicamente sunt eliberate prin 

farmaciile cu circuit închis aparţinând unităţilor sanitare 

prin care se derulează subprogramul pentru 

medicamentele injectabile și prin farmaciile cu circuit 

deschis, pentru medicamentele cu administrare pe cale 

orală. 

Având în vedere prevederile legale în vigoare 

privind derularea PNS 3 - Programul Naional de 

Oncologie - Subprogramul de tratament al bolnavilor cu 

afecţiuni oncologice, se identifică instituiile cu 

atribuii în organizarea, implementarea, derularea şi 

monitorizarea acestuia, de la care pot fi obinute 

informaii în măsură să justifice și să susină consumul 

ridicat de medicamente înregistrat pentru acest 

subprogram, respectiv: 

- Direciile de sănătate publică, în calitate de 

coordonator tehnic local; 

- Casele judeene de asigurări de sănătate cu 

atribuii în urmărirea, evidenţierea şi controlul 

utilizării fondurilor, precum şi monitorizarea, 

controlul şi analiza indicatorilor fizici şi de eficienţă; 

- Unităile de specialitate care derulează 

Programul Naţional de Oncologie (spitalul cu peste 

500 cazuri noi/an), coordonatorul de la nivelul 

judeului a Programului Naţional de Oncologie: 

- medicii specialiști oncologi; 

- medicii de familie; 

- farmaciile cu circuit deschis. 

Pentru o verificare aprofundată a consumului de 

medicamente pe PNS 3 - Programul Naional de 

Oncologie, Subprogramul de tratament al bolnavilor cu 

afecţiuni oncologice din aplicaia SIUI se coroborează 

informaiile interne, existente la nivelul caselor judeene 

de asigurări de sănătate cu cele externe, obinute de la 

instituiile cu atribuii în derularea subprogramului, iar 

rezultatele pot conduce la fundamentarea următoarelor 

constatări: 

Prin coroborarea informailor din Registrul 

instituional al bolnavilor de cancer de la nivelul 

judeului, cu informaiile privind evidena pacienilor cu 

afeciuni oncologice din PNS 3 - Subprogramul de 

tratament al bolnavilor cu afecţiuni 

oncologice din 

aplicaia SIUI, s-a constatat că nu toi pacienii din PNS 3 

- Programul Naional de Oncologie, Subprogramul de 

tratament al bolnavilor cu afecţiuni oncologice din 

aplicaia SIUI au fost diagnosticai cu afeciuni 

oncologice de către unitatea de specialitate, respectiv 

spitalul cu peste 500 cazuri noi/an și de asemenea, nu toţi 

au fost înregistrai în Registrul instituional al bolnavilor 

de cancer (RIBC) de la nivelul judeului; 

33



audit asistate pe calculator asupra informaiilor existente 


gestionate prin SIUI, respectiv Subprogramul de 

tratament al bolnavilor cu afeciuni oncologice și 

informaiile externe, solicitate în timpul aciunii de audit, 

de la unitatea de specialitate, respectiv de la spitalul cu 

peste 500 cazuri noi/an din Registrul instituional al 

bolnavilor de cancer de la nivelul judeului. 

Prin coroborarea informaiilor de la serviciile 

publice comunitare judeene pentru evidena 

persoanelor privind persoanele decedate, cu evidena 

pacienilor raportai în PNS 3 - Subprogramul de 


aplicaia SIUI, se constatată dacă în Subprogramul de 


aplicaia SIUI figurează persoane decedate și pentru care 

au fost solicitate fonduri de către casele judeene de 

asigurări de sănătate. 

În acest context, verificarea poate fi completată 

prin analiza costului mediu pe pacient, respectiv dacă 

fondurile utilizate pentru tratamentul pacienilor PNS 3 - 

Subprogramul de tratament al bolnavilor cu afecţiuni 

oncologice, raportate la numărul de pacieni din PNS 3 

existeni în aplicaia SIUI nu depășesc nivelurile 

prevăzute în Ordinul ministrului sănătăii nr.1591/2010 

pentru aprobarea normelor tehnice de realizare a 

programelor naionale de sănătate pentru anii 2011 și 

2012, cu modificările și completările ulterioare. 

De asemenea, informaiile primite de la serviciile 

publice comunitare judeene pentru evidena 

persoanelor, cu privire la persoanele decedate, se pot 

utiliza pentru pacienii înregistrai în celelalte programe 

naionale de sănătate, precum și pentru pacienii pentru 

care au fost raportate prestaiile medicale de către 

furnizorii de servicii medicale aflai în relaii 

contractuale cu casele judeene de asigurări de sănătate. 

Din verificări se poate constata dacă au fost raportate 

servicii medicale și 

dacă au fost prescrise medicamente 

pe numele unor persoane decedate. 

Neregulile din această categorie se pot identifica 

utilizând tehnicile de audit asistate de calculator prin 

coroborarea informaiilor existente la nivelul caselor 

judeene de asigurări de sănătate, gestionate prin SIUI, 

respectiv evidena pacienilor pe programele naionale 

de sănătate, raportările lunare ale farmaciilor, ale 

ambulatoriilor de specialitate și cele privind spitalizarea 

de zi și spitalizarea continuă, cu informaiile primite de 

la serviciile publice comunitare judeene pentru evidena 

persoanelor, cu privire la persoanele decedate. 

Prin coroborarea informaiilor privind pacienii 

diagnosticai cu afeciuni oncologice din evidenţa 

unităii sanitare care are competenă pentru stabilirea 

diagnosticului și tratamentul pacienilor cu afeciuni 

oncologice, respectiv din cadrul laboratoarelor de 

radiologie și imagistică medicală, precum și din cadrul 

altor structuri de diagnosticare ale afeciunilor 

oncologice ale unităii sanitare, cu informaiile privind 

pacienii înregistrai în Subprogramul de tratament al 

bolnavilor cu afecţiuni oncologice - PNS 3 din aplicaia 

SIUI, se poate constata că, deși unii pacieni sunt 

înregistrai în Subprogramul de tratament al bolnavilor 

cu afecţiuni oncologice - PNS 3 din aplicaia SIUI, 

aceștia nu au fost diagnosticai cu boală oncologică de 

unitatea sanitară cu această competenă. 


audit asistate pe calculator prin coroborarea 

informaiilor existente la nivelul caselor judeene de 

asigurări de sănătate, gestionate prin SIUI, respectiv 

evidena pacienilor din PNS 3 - Subprogramul de 

tratament al bolnavilor cu afeciuni oncologice din 

aplicaia SUI, cu informaiile din cadrul laboratoarelor 

de radiologie și imagistică medicală, precum și din 

cadrul altor structuri de diagnosticare ale afeciunilor 

oncologice din cadrul unităii sanitare care are 

competena de a stabili diagnosticul și tratamentul 

pacienilor cu afeciuni oncologice. 

Toate aceste verificări și prelucrări în mediul 

electronic cu ajutorul tehnicilor de audit asistate de 

calculator nu sunt limitative, verificarea putându-se 

extinde și asupra altor aspecte semnificative constatate 

în verificările efectuate privind cheltuielile înregistrate și 

validate în Sistemul Informatic Unic Integrat de casele 

judeene de asigurări de sănătate. 

Se poate astfel concluziona că necesitatea utilizării instrumentelor informatice în cadrul unei misiuni de audit a 

devenit vitală și apreciem că o combinaie a tehnicilor „manuale” cu cele asistate de calculator asigură reușita 

misiunii de audit și îmbunătăește eficiena și eficacitatea 

procesului de audit. 

34

IMPACTUL ARIERATELOR UNITĂILOR ADMINISTRATIV TERITORIALE 

ASUPRA BUGETULUI DE STAT ȘI PROPUNERI PENTRU UTILIZAREA 

EFICIENTĂ A FONDURILOR PUBLICE 

Dr. ec. Vasile Popa 

Camera de Conturi a judeului Vaslui 

Director 

Dr. ec. Elena Ghilimei 

Camera de Conturi a judeului Vaslui 


„ Arieratele sunt una din explicaiile principale pentru care 

în România se manifestă coexistena între inflaia ridicată și 

perpetuarea recesiunii, fiind apreciate din acest punct de 

vedere, ca fiind chiar mai rele decât deficitele din 

economie.” 

Mugur Isărescu - Guvernatorul BNR Seminarul 

ECU-Cofile, Sinaia, 2010 

I. Concepte 

Prin actualizările și completările la Legea 

1 

privind finanele publice locale , respectiv a finanelor 

2 

publice , termenii ce privesc datoriile, au fost definii 

astfel: 

Arieratele sunt acele plăi restante cu o 

vechime mai mare de 90 de zile, calculate de la 

data scadenţei, concept reglementat începând cu 

3 

01 septembrie 2012 ; 

Plăţile restante reprezintă sume datorate şi 

neachitate care au depăşit termenul de plată 

prevăzut de actele normative sau de 

contracte/facturi, introdus ca și concept în textul 

4 

legii începând cu 17.03.2011 . Pentru sumele 

datorate şi neachitate, reeşalonate la plată, cu 

acordul părţilor, se modifică termenul de plată în 

mod corespunzător. 

Necesitatea acestor reglementări a apărut ca 

urmare a contractării de către instiituiile publice a 

unui volum ridicat de datorii restante, situaie evaluată 

permanent și apreciată critic de către misiunile 

Fondului Monetar Internaional. 

1 

Legea nr.273/2006 peivind finanele publice locale; 

2 

Legea nr.500/2002 privind finanele publice; 

Ordonana de Urgenă nr. 47 din 1 septembrie 2012 pentru 

modificarea şi completarea unor acte normative şi reglementarea 

unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în M.O.nr. 635 din 6 

septembrie 2012 ; 

2 

Legea nr. 13 din 7 martie 2011 privind aprobarea Ordonanţei de 

urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea 

4 

Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi 

pentru stabilirea unor măsuri financiare,publicată în M.O nr. 179 din 

14 martie 2011; 

Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99 

din 22 septembrie 2009, s-a legiferat ratificarea 

Aranjamentului stand-by dintre România şi Fondul 

Monetar Internaţional, convenit prin Scrisoarea de 

intenţie transmisă de autorităţile române, semnată la 

Bucureşti la 24 aprilie 2009, şi prin Decizia 

Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional 

din 4 mai 2009, precum şi a Scrisorii suplimentare de 

intenţie, semnată de autorităţile române la data de 8 

septembrie 2009 şi aprobată prin Decizia Consiliului 

director al Fondului Monetar Internaţional din 21 

5 

septembrie 2009 . Potrivit acestui document, în anul 

2009 s-a făcut precizarea privind termenul de 

arierate, astfel: 

„ E. Criteriu de performanţă privind 

neacumularea de arierate interne de către bugetul 

general consolidat. 

14. Criteriul de performantă stabilit cu privire 

la variaţia stocului de arierate interne ale BGC are în 

vedere neacumularea de noi arierate şi eliminarea lor 

pe durata programului. În caz de necesitate, Guvernul 

va lua măsurile corective pentru a preveni 

acumularea de noi arierate. În înţelesul 

programului, arierate înseamnă sume de plată 

trecute de scadenţă cu 90 de zile (în conformitate cu 

definiţia cheltuielilor din ESA 95).” 

Din anul 2009 și până 

în 2012, termenul de 

arierate nu a fost regl ementat în legislaţia internă, dar 

s-a utilizat, suprapunându-se peste percepia unanim 

acceptată, ca fiind plăţi restante. 

5 

Publicată în Monitorul Oficial nr. 629 din 22 septembrie 2009; 

35

Impactul arieratelor unităilor administrativ teritoriale asupra bugetului de stat 

Observaii privind reglementarea celor două 

concepte: 

conceptul de datorii restante a fost introdus și 

definit ca termen în textul Legii privind finanele 

publice, ulterior prevederii obligativităii de a fi 

urmărite prin construcia bugetului de venituri și 

cheltuieli; 

conceptul de arierate a fost definit ca termen în 

lege, ulterior utilizării acestuia în coninutul 

Hotărârii de Guvern nr.255 din 3 aprilie 2012 

privind alocarea unor sume din Fondul de rezervă 

bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în 

bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi 

administrativ-teritoriale; 

în opinia noastră, nu se face legătura între plăile 

restante pentru care există obligativitatea achitarii cu 

prioritate, angajamentele legale de plătit și evidena 

în contabilitate a acestora, aspecte 

ce constituie 

abateri de la disciplina bugetară, 

evideniate de 

instituia noastră (Curtea de Conturi a României) în 

urma aciunilor de control/audit desfășurate. În tot 

cuprinsul Legii ce reglementează finanele publice 

locale nu se face legătura între angajamentele legale 

de plătit, evideniate în soldul contului 8067 – 

„ Angajamente legale de plătit”, 

la finele anului 

bugetar, obligaii de achitat ce se preiau ca obligaii 

în anul bugetar următor și datorii restante; 

în coninutul Legii privind finanele publice 

locale nu se face legătura între termenul de arierate, 

așa cum au fost definite și datorii restante curente (a 

se vedea textul art. 14 al.8 din actul normativ), acest 

aspect generând confuzii de interpretare, la nivelul 

celor care trebuie să aplice legea; 

apreciem că ne aflăm în situaia unei 

suprareglementări, care în practica instituiilor 

publice va genera interpretări și soluii diferite. 

Concret, termenul de arierate potrivit Dicionarului 

explicativ al limbii romane, însemnă datorii bănești 

aflate în restană, neachitate la timp. 

Prin urmare, s-a statuat acest termen de arierate, 

preluat din literatura de specialitate străină, s-a definit și 

s-a considerat că dacă a fost așezat în contrapartidă cu cel 

de datorii restante (pe care l-am îmbogăit cu puterea 

contractelor și a conveniilor), problema impactului 

datoriilor neachitate a unităilor administrativ teritoriale, 

care a devenit „sport naional” , se rezolvă. 

Oare, nu era mai bine dacă corelam acest termen de 

arierate, similar cu datorii restante, și păstram 

clasificarea de care deja dispunem ( pînă în 30 de zile, 

peste 30 de zile, mai vechi de 90 zile, peste 120 de zile, 

mai vechi de 1 an)? 

În opinia noastră, ordonatorii de credite ar trebui 

să 

acioneze astfel: 

analizele și evaluările pe care aceștia- le 

realizează, să evidenieze plăile restante și să le 

raporteze prin situaiile financiare, care trebuie să fie 

depuse la organele de trezorerie, acestea putând fi 

prelungite ca termen, prin contracte/convenii, 

potrivit legii; 

să urmarească plata arieratelor și să reducă 

volumul acestora; 

săreinăc ă, din sumele avansate din fondul de 

rezervă 

de la bugetul de stat se acoperă arierate 

provenite din cheltuieli curente și de capital, 

așa 

cum se specifică în legislatie, începând cu anul 2012. 

Sperăm ca aceste neclarităi să fie lămurite, iar 

metodologia de monitorizare a plăilor 

restante/arieratelor, dată de Ministerul de Finane în 

aplicarea prevederilor art.49 din Legea nr.273/206 

privind finanele publice locale, prin OMFP 

nr. 1248/2012, să conducă la atingerea obiectivului 

propus și anume reducerea arieratelor aparinând 

unităilor administrativ-teritoriale. 

Considerăm că ordonatorii de credite ar trebui să 

prelungească termenele de plată prin contracte și 

convenii și vor găsi soluia pentru a elimina acele 

restricii privind volumul arieratelor ce trebuie diminuat 

de la o lună la alta, evitând astfel monitorizarea de către 

trezorerie. 

II. Reguli bugetare privind datoriile 

restante/arieratele 

1. Potrivit regulilor bugetare actualizate din iunie 

2010, începând cu 01.01.2011, la construcia bugetului 

anual de venituri și cheltuieli, unităile administrativ 

teritoriale, prin ordonatorii de credite și autorităile 

deliberative, 

sunt obligate să prevadă disctinct în 

structura acestora, creditele bugetare ce urmează a fi 

alocate pentru stingerea plăilor restante, așa cum au 

fost determinate la finele anului anterior celui pentru care 

se întocmește bugetul. 

36


O unitate administrativ-teritorială care nu 

respectă această regulă bugetară este pasibilă de a fi 

sancionată contravenional de către Curtea de Conturi 

a României, cu amenda cuprinsă între 3.000 și 5.000 lei, 

potrivit prevederilor art.78 lit.c din Legea nr.273/2006 

privind finanele publice locale,. Sanciunea se apliă 

ordonatorului principal de credite. 

2. Începand cu luna septembrie 2012, în situaia în 

care în cursul anului, unităile administrativ teritoriale 

înregistrează datorii restante aferente anului curent, 

dar și arierate aferente anului bugetar încheiat, prin 

ordonatorii de credite, au obligaia de a acorda prioritate 

acestora în angajarea de cheltuieli bugetare. Prin 

urmare, aceștia pot contracta noi angajamente legale, 

numai după stingerea arieratelor/plăţilor restante 

înregistrate la finele anului anterior, respectiv a 

arieratelor/plăilor restante din execuţia anului curent și 

în limita prevederilor bugetare aprobate. 

Ne întrebăm dacă există o excepie de la această 

obligativitate? 

Da, exist ă, deoarece începând cu 1 septembrie 2012, 

cadrul normativ prevede permisiunea de a contracta 

legal noi angajamente, chiar dacă unitatea 

administrativ-teritorială: 

înregistrează datorii restante/arierate provenite 

din neacordarea la nivelul planificat a sumelor 

cuvenite conform contractelor de finanţare a 

proiectelor derulate prin programe naţionale; 

este angrenată în derularea de proiecte/programe 

finanţate din fonduri externe nerambursabile. 

3. În misiunile de audit desfășurate de Curtea de 

Conturi a României la unităile administrativ- 

teritoriale, prin programul anual de activitate pe anul 

2011 , se urmărește ca acestea să procedeze, începînd cu 

anul 2011, în lunile aprilie, iulie şi octombrie, pentru 

trimestrul expirat, şi cel târziu în decembrie, pentru 

trimestrul al patrulea, la prezentarea spre analiză, 

dezbatere și aprobarea 

autorităţilor deliberative, a 

execuţiei bugetelor întocmite pe cele două secţiuni (de 

funcionare și de dezvoltare) , cu excepţia bugetului 

împrumuturilor externe şi interne. 

Această 

obligativitate prevazută de legiuitor are ca obiectiv 

analiza cheltuielilor și redimensionarea acestora în 

raport cu gradul de încasare a veniturilor, prin rectificare 

bugetară. 

Toate unitatile adminsitrativ-teritoriale sunt 

obligate ca începand cu 01.01.2011, la sfârşitul anului: 

a. să nu înregistreze plăţi restante; 

b. diferenţa dintre suma veniturilor încasate şi 

excedentul anilor anteriori utilizat pentru finanţarea 

exerciţiului bugetar curent, pe de o parte, şi suma 

plăţilor efectuate şi a plăţilor restante, pe de altă parte, să 

fie mai mare decât zero. 

Aceeași analiză, dezbatere și aprobare, cu 

redimensionarea cheltuielilor după acelașicalendar, se 

urmăresc și pentru execuţia bugetului împrumuturilor 

externe şi interne, astfel încât la sfârşitul anului: 

a. să nu înregistreze plăţi restante; 

b. diferenţa dintre tragerile autorizate în anul 

respectiv şi suma dintre 

plăţile efectuate şi 

plăţile restante să fie 

mai mare decât zero. 

4. Creșterea 

volumului datoriilor 

restante, contractate de 

unităile administrativteritoriale 

pe fondul 

monitorizării arieratelor, a impus obligativitatea 

raportării acestora, începând cu 01 septembrie 2012. 

Astfel, până la data de 6 a fiecărei luni, se transmite 

Direcţiilor 

generale ale finanţelor publice judeţene, 

respectiv Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a 

Municipiului Bucureşti, 

Situaţia plăţilor restante 

înregistrate la nivelul bugetului general al 

unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, la 

finele lunii precedente. 

În această situaţie se evidenţiază distinct plăile 

restante provenite din: 

activitatea instituţiilor publice finanţate integral 

din venituri proprii, care se anexează la situaia 

înaintată organului fiscal; 

neacordarea sumelor cuvenite la care s-au 

angajat instituţiile publice din administraţia publică 

centrală, 

prin semnarea contractelor de finanţare a 

proiectelor derulate prin programe naţionale; 

neacordarea sumelor cuvenite la implementarea 

proiectelor ce beneficiază de fonduri 

externe nerambursabile. 

În contextul în care, unităile administrativteritoriale 

/subunităile acestora înregistrează arierate, 

au 

obligaţia să diminueze lunar volumul acestora cu cel 

puţin 5%, calculat la soldul lunii anterioare, aspect 

monitorizat de organele de specialitate fiscal ă, respectiv 

trezoreriile la care acestea sunt arondate. Metodologia de 

urmărire și verificare a diminuării arieratelor constituie, 

în acest moment, una dintre preocupările importante ale 

organelor fiscale. 

Ce sanciuni riscă o unitate administrativ- 

teritorială care nu reduce nivelul arieratelor? 

Prin decizie a directorilor Direcţiilor generale 

ale finanţelor publice judeţene, respectiv Direcţiei 

Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, 

începînd cu 01 septembrie 2012: 

se sistează alimentarea atât cu cotele defalcate din 

impozitul pe venit, cât şi cu sumele defalcate din unele 

venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea 

bugetelor locale; 

la solicitarea scrisă a ordonatorilor principali de 

credite, prin care se angajează să achite arieratele 

şi în 

care, 

se menţionează beneficiarii sumelor şi detaliile 

privind plata, se alimentează conturile acestora cu cote 

defalcate din impozitul pe venit, cât şi cu sume defalcate 

din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea 

bugetelor locale până la nivelul sumelor solicitate pentru 

plata arieratelor. 

37


În termen de două 

zile lucrătoare de la data 

alocării sumelor, 

ordonatorii principali de 

credite prezintă unităţilor 

teritoriale ale Trezoreriei 

Statului, documentele de 

plată prin care achită 

arieratele 

potrivit celor 

menţionate în cerere. 

Dacă unităile Trezoreriei statului constată că 

unităile administrativ-teritoriale, prin ordonatorii de 

credite, nu prezintă în termenul prevăzut de 2 zile 

ordinele de plată sau dacă constată că documentele nu 

respectă destinaia din cererea înaintată, atunci 

procedează la retragerea din conturile bugetelor locale, a 

sumelor aferente cotelor defalcate din impozitul pe venit, 

sau a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului 

de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, care au fost 

alocate pe baza cererii corespunzătoare documentelor de 

plată neprezentate sau întocmite eronat. 

Acest demers este comunicat operativ 

ordonatorilor principali de credite ai unităilor 

administrativ-teritoriale, cu detalierea sumelor pentru 

care s-a procedat la retragerea de alocări de venituri, cât 

și justificarea deciziei. 

Procedura de alimentare cu cote/sume defalcate 

din impozitul pe venit și din unele venituri ale bugetului 

de stat pentru echilibrarea bugetelor unităilor 

administrativ-teritoriale, se reia, ori de cate ori sunt 

respectate cerinele legale. 

5. Ordonatorii de credite ai instituţiilor publice de 

subordonare locală finanţate integral din venituri proprii, 

care înregistrează arierate, 

au obligaţia să diminueze 

lunar volumul acestora cu cel puţin 3%, calculat la soldul 

lunii anterioare, potrivit „ Situaţiei plăţilor restante 

înregistrate la nivelul bugetului general al 

unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, la 

finele lunii precedente” , pentru fiecare instituţie în parte. 

Ce riscă o instituie pubică de subordonare locală 

finanată integral din venituri proprii, care înregistrează 

arierate și nu procedează la reducerea soldului acestora 

cu 3% începând de la 01.01.2011? 

În acest caz, unităţile teritoriale ale Trezoreriei 

Statului, nu vor mai opera plăţi din c onturi, cu excepţia 

plăţilor pentru achitarea drepturilor salariale şi a 

contribuţiilor aferente acestora, respectiv pentru 

stingerea arieratelor. După îndeplinirea acestui 

indicator (parametru) privind reducerea arieratelor, 

procesul de efectuare în totalitate a plăilor se va relua. 

6. Începand cu 01.01.2011, în misiunile de audit 

efectuate de Curtea de Conturi a României, se va urmări 

ca la sfârşitul anului, bugetul general consolidat al 

unităţii administrativ-teritoriale să îndeplinească 

următoarea condiţie: suma veniturilor încasate, a 

tragerilor din împrumuturile contractate şi a sumelor 

utilizate din excedentele bugetelor subordonate pe de o 

parte, să fie mai mare decât suma plăţilor efectuate şi a 

plăţilor restante, pe de altă parte. 

O unitate administrativ-teritorială care nu respectă 

regulile bugetare prezentate la punctele 3-6, este pasibilă 

de a fi sancionată contravenional de catre Curtea de 

Conturi a României, cu amenda ce poate fi aplicată 

ordonatorului de credite, cuprinsă între 10.000-50.000 

lei, potrivit prevederilor art.78 lit.d din Legea 

nr.273/2006 privind finanele publice locale. 

III. Implicaiile datoriilor restante asupra veniturilor proprii ale unităilor administrativa 

accesării de teritoriale și 

credite/fonduri 

Stabilirea, urmărirea și încasarea veniturilor proprii la bugetele locale, pe fondul unei fundamentări adecvate a 

categoriilor de impozite, taxe și alte venituri ale acestor bugete, corelat cu utilizarea eficientă, eficace și economicoasă a 

resurselor, reprezintă condiia de bază în diminuarea datoriilor restante, având ca instrument principal, bugetul de 

venituri și cheltuieli. 

Verificarile efectuate de Curtea de Conturi a României au evideniat un grad redus de atragere de resurse pentru 

seciunea de funcionare a unităilor administrativ-teritoriale 

Prin urmar e , 

începând cu 01.01.2011, 

s-a prevăzut ca obligatorie 

analiza gradului de 

realizare a veniturilor 

proprii programate 

în bugetele unităilor 

administrativ-teritorialsunt 

în ultimii 2 ani. În situaia 

în care acest indicator este 

mai mic de 97% pe fiecare 

din cei doi ani analizai, 

ordonatorii de credite 

obligai să fundamenteze veniturile proprii pentru anul 

curent, cel mult la nivelul realizărilor din anul precedent. 

Ce se întâmplă dacă în acestă situaie, după 

consultarea prealabilă a structurilor asociative ale 

autorităţilor administraţiei publice locale, autorităile 

deliberative nu aprobă veniturile proprii la nivelul 

realizărilor din anul precedent? 

Curtea de Conturi a României, odată ce constată 

această abatere de la regulile bugetare, formulează 

recomandarea de a se proceda conform prevederilor 

legale, neexistând stipulată nici o altă măsură de 

constrângere. 

38


Pentru susinerea cheltuielilor de funcionare și 

echilibrarea bugetelor locale ale unităilor administrativ- 

teritoriale, prin Legea bugetului de stat, pe baza unor 

criterii reglementate prin lege (capacitatea financiară, 

suprafaa judeului, etc.) și a unor formule de calcul, se 

alocă cote și sume defalcate din unele venituri ale 

bugetului de stat. 

Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului 

de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, aprobate 

anual prin Legea bugetului de stat, începând cu 01 

septembrie 2012, din cota de 18,5%, după cedarea cotei 

de 27% bugetului propriu al judeţului, diferenţa se 

repartizează pentru bugetele locale ale comunelor, 

oraşelor şi municipiilor, astfel: 

a. 80% din sumă se repartizează în două etape, prin 

decizie a directorului Direcţiei generale a 

finanţelor publice judeţene, în funcţie de 

următoarele criterii: populaţie, suprafaţa din 

intravilanul unităţii administrativ-teritoriale şi 

capacitatea financiară a unităţii administrativteritoriale; 

b. 20% din sumă se repartizează, prin hotărâre a 

consiliului judeţean, pentru achitarea 

arieratelor provenite din neplata cheltuielilor 

de funcţionare şi/sau de capital, în ordinea 

cronologică a vechimii arieratelor, pentru 

susţinerea programelor de dezvoltare locală şi 

pentru susţinerea proiectelor de infrastructură 

care necesită cofinanţare locală. Hotărârea 

consiliului judeţean se comunică directorului 

Direcţiei generale a finanţelor publice 

judeţene, Instituţiei Prefectului şi consiliilor 

locale din judeţ. 

Pentru repartizarea sumelor conform criteriilor 

prevăzute de lege, consiliul judeţean are obligaţia ca, în 

termen de 5 zile de la publicarea Legii bugetului de stat în 

Monitorul Oficial al României, Partea I, să solicite în 

scris tuturor unităţilor administrativ-teritoriale din cadrul 

judeţului, 

prezentarea de cereri pentru acordarea de sume 

pentru achitarea arieratelor, precum şi pentru susţinerea 

programelor de dezvoltare locală şi pentru susţinerea 

proiectelor de infrastructură care necesită cofinanţare 

locală. 

Pentru municipiul Bucureşti, începând cu 1 

septembrie 2012, din cota de 7%, după cedarea cotei de 

25% pentru bugetul local al municipiului, diferenţa se 

repartizează pentru bugetele locale ale sectoarelor 

municipiului Bucureşti, astfel: 

a. 85% din sumă se repartizează prin decizie a 

directorului Direcţiei Generale a Finanţelor 

Publice a Municipiului Bucureşti, utilizându-se 

în mod corespunzător prevederile, procedura şi 

criteriile de repartizare prevăzute de lege; 

b. 

15% din sumă, precum şi sumele reţinute prin 

aplicarea corespunzătoare a prevederilor 

legale se repartizează prin hotărâre a 

Consiliului General al Municipiului Bucureşti, 

pentru achitarea arieratelor provenite din 

neplata cheltuielilor de funcţionare şi/sau de 

capital, în ordinea cronologică a vechimii 

arieratelor, pentru susţinerea programelor de 

dezvoltare locală şi pentru susţinerea 

proiectelor de infrastructură care necesită 

cofinanţare locală. Hotărârea Consiliului 

General al Municipiului Bucureşti se comunică 

directorului Direcţiei Generale a Finanţelor 

Publice a Municipiului Bucureşti, Instituţiei 

Prefectului Municipiului Bucureşti şi consiliilor 

locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. 

6 

Potrivit legii , începând cu 01.01.2011, accesul la 

împrumuturi sau garantarea 

acestora, având ca beneficiari 

unităţile administrativteritoriale/subordonate 

acestora, este posibil dacă 

suma datoriilor anuale 

reprezentând ratele scadente 

la împrumuturile contractate 

şi/sau garantate, dobânzile şi 

comisioanele aferente acestora, inclusiv ale 

împrumutului care urmează să fie contractat şi/sau 

garantat în anul respectiv nu depăşește limita de 30% din 

media aritmetică a veniturilor proprii , pe ultimii 3 ani 

anteriori anului în care se solicită autorizarea finanţării 

rambursabile care urmează să fie contractată şi/sau 

garantată. 

Calcularea încadrării în limită se realizează după cum 

urmează: 

„Suma = (Cc + Cn) trebuie să fie mai mică sau cel mult 

egală cu 30% din: 

(Vp(t-3) - Vc(t-3)) + (Vp(t-2) - Vc(t-2))+ (Vp(t-1) - Vc(t-1)) 

------------------------------------------------------------------------- 

3 

unde: 

Cc - (Rată credit + dobândă + comisioane) credite 

contractate; 

Cn - (Rată credit + dobândă + comisioane) credit nou; 

Vp(t-3) - veniturile proprii realizate în cel de-al 3-lea an 

anterior celui în care se solicită contractarea/garantarea; 

Vp(t-2) - veniturile proprii realizate în cel de-al 2-lea an 

anterior celui în care se solicită contractarea/garantarea; 

Vp(t-1) - veniturile proprii realizate în anul anterior celui în 

care se solicită contractarea/garantarea; 

Vc(t-3) - veniturile din valorificarea unor bunuri, potrivit art. 

29, în cel de-al 3-lea an anterior celui în care se solicită 

contractarea/garantarea; 


29, în cel de-al 2-lea an anterior celui în care se solicită 

contractarea/garantarea; 


29, în anul anterior celui în care se solicită 

contractarea/garantarea.” 

6 

Art. 63 al 4 din legea nr.273/2006 privind finanele publice locale; 

7 

Așa cum sunt prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.273/2006 

privind finanele publice locale, diminuate cu veniturile din 

valorificarea unor bunuri; 

7 

39


Nu au dreptul de a contracta credite bugetare, 

unităile administrativ teritoriale și unităile subordonate 

acestora, care se află în următoarele situaii; 

înregistrează plăi restante la 31 decembrie a anului 

anterior, neachitate până la data solicitării avizului 

Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale; 

au înregistrat deficit al secţiunii de funcţionare la 

sfârşitul anului anterior solicitării contractării creditului; 

datoriile însumate, inclusiv cele aferente restituirii 

creditului contractat, depășesc 30% din veniturile 

proprii. 

8 

Cadrul normativ reglementează 2 excepii de la 

interdiciile de mai sus pentru unităţile/subdiviziunile 

administrativ-teritoriale care: 

se află în procedură de criză financiară sau 

insolvenţă şi solicită împrumuturi sau garanţii pentru 

refinanţarea datoriei publice locale, potrivit planului de 

redresare a crizei financiare sau insolvenţei. Acestea, pot 

beneficia de credite chiar dacă nu se încadrează în cele 

trei restricii de mai sus, începînd cu 01.09.2012 la 

contractarea împrumuturilor pentru refinanţarea datoriei 

publice locale; 

începând cu 01.01.2011, contractarea de 

împrumuturi contractate şi/sau garantate de 

unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale pentru 

asigurarea prefinanţării şi/sau cofinanţării proiectelor 

care beneficiază de fonduri externe nerambursabile de 

preaderare şi postaderare de la Uniunea Europeană. 

Potrivit prevederilor art.78 lit.c din Legea 

nr.273/2006 privind finanele publice locale o 

unitate administrativ-teritorială care nu respectă 

interdiciile privind gradul de îndatorare la 

contractarea de credite, este pasibilă de a fi 

sancionată contravenional de către Curtea de 

Conturi a României,cu amendă cuprinsă între 3.000- 

5.000 lei, în sarcina ordonatorului principal de 

credite. 

V. Alocarea de sume din fondul de rezervă 

bugetară și de intervenie al Guvernului, 

pentru acoperirea unor cheltuieli curente și 

de capital, respectiv a arieratelor 

În conformitate cu prevederile legii , cu sumele 

aprobate pe bază de Hotărâre a Guvernului, din fondurile 

de rezervă bugetară şi de intervenţie la dispoziţia 

Guvernului, se majorează bugetele locale de către 

primari, preşedinţii consiliilor judeţene şi primarul 

general al municipiului Bucureşti, care sunt supuse spre 

aprobare autorităilor deliberative de la nivelul acestora. 

Misiunea de audit al performanei privind evaluarea 

modului de constituire, alocare şi utilizare a Fondului de 

rezervă bugetară şi a Fondului de intervenţie aflate la 

disp oziţia Guvernului, în perioada 2007-2009, prevăzute 

de Legea finanţelor publice nr.500/2002, cu modificările 

și completările ulterioare, efectuată de Camera de 

Conturi a Judeului Vaslui, a relevat carene atât ale 

cadrului normativ, cât și de implementare efectivă a 

alocării acestor sume, din care exemplificăm: 

iniţierea proiectelor de hotărâri ale 

guvernului pentru alocarea de sume din Fondul de 

rezervă bugetară pentru bugetele locale ale unităţilor 

administrativ-teritoriale, nu se poate proba prin 

documente, evaluari ale necesităţii şi oportunităţii 

alocării de sume din acest fond, comparativ cu 

evaluari ale celorlalte surse și exprimarea gradului 

de neacoperire (insuficienta veniturilor proprii); 

nu a existat o monitorizare din partea 

unităilor de Trezorerie a plătilor efectuate de 

unităile administrativ teritoriale din fondul de 

rezerv ă, ci doar la finele anului bugetar prin 

informaii ale indicatorilor de venit afereni sumelor 

defalcate din TVA pe urmatoarele componenete: 

sume alocate, plăţi efectuate, disponibil neutilizat 

pentru toate categoriile, mai puin TVA pentru 

echilibrarea bugetelor locale (fond de rezerva a 

guvernului). 

Au existat situaii de limitare a sferei de 

aplicabilitate a auditului financiar, ca urmare a unor 

disfuncii apărute, dintre care prezentăm spre 

exemplificare pe cele mai relevante, astfel: 

nereglementarea prin lege a noiunilor de cheltuieli 

urgente/cheltuieli neprevăzute, respectiv a categoriilor 

mari de cheltuieli posibil a fi încadrate; 

derularea unor fonduri alocate cu destinaia 

cheltuieli de capital prin Hotărâri de guvern, instituţiilor 

publice din subordinea Ministerului Culturii, Cultelor şi 

Patrimoniului Naţional, prin unitatile administrativ 

teritoriale supus auditului nostru; 

lipsa unui obiectiv de atins în alocarea de sume din 

9 

8 

Art. 63 al4^2-4^3 din Legea nr.273/2006 privind finatele publice 

locale; 

9 

Art.82 din Legea nr.273/2006 privind finanele publice locale 

40


fondul de rezervă 

prin fiecare act normativ, auditorii 

studiind și expunerile de motive la ședinele de guvern, 

acolo unde acestea au fost regasite pe portalul electronic; 

lipsa unei proceduri de reglementare a modului de 

fundamentare, alocare și monitorizare a sumelor 

acordate de guvern din fondul de rezerv ă; 

ambiguitate în alocarea sumelor din fondul de 

rezerva al guvernului, în sensul că, pentru a fi urmărite 

separat printr-un un cont de venituri și cheltuieli 

aferent, sursa nu trebuia săfie alocatăîn contul 10.02.06 

„ Sume defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor 

locale”; 

lipsa unei reglementari privind obligativitatea 

organizării și conducerii evidenei separate a acestor 

fonduri, cu întocmirea unui cont de execuie al 

veniturilor și cheltuielilor pe fiecare act normativ, 

inclusiv stabilirea unor indicatori tehnico-economici, 

care să 

condiioneze dislocarea acestor fonduri.Auditorii 

au constatat că 

anexa 21 „ Contul de executie a sumelor 

alocate din TVA la 31.12.200...” , este necesară , dar nu și 

suficient ă; 

lipsa unei reglementari exprese cu privire la modul 

în care organele Ministerului de Finane verifică 

modul 

în care s-au utilizat sumele alocate de guvern din 

fondurile la dispoziţie, periodicitatea acestor controale, 

masurile de instituit, etc. 

Pentru îmbunătăţirea activităţii din domeniul 

analizat, auditorii au formulat unele recomandări, după 

cum urmează: 

reglementarea prin acte normative ale guvernului, a 

noiunilor de cheltuieli urgente respectiv neprevazute, a 

subcategoriilor mari de cheltuieli ce pot fi încadrate și 

posibilitatea declarării acestora ca fiind încadrate în 

aceasta categorie de catre guvern în urma analizei 

solicitărilor, cu inserarea în actul de repartizare a 

sumelor; 

derularea fondurilor alocate instituiilor publice din 

subordinea altor ministere prin acești ordonatori 

principali de credite și nu pe principiul repartizarii 

teritoriale și al apartenenei la o unitate administrativ 

teritorială; 

stabilirea unui obiectiv intă pentru fiecare alocare 

de fonduri de către guvern printr-un act normativ 

(HG),care săse regaseascăîn coninutul acesteia; 

elaborarea unei proceduri de reglementare a 

modului de fundamentare, alocare și monitorizare a 

sumelor acordate de guvern din fondul de rezerv ă; 

fondurile astfel alocate să 

fie derulate separat așa 

cum sunt și în realitate clasificate ca: „ Transferuri din 

fond de rezerva la dispoziia guvernului”, pentru a fi 

monitorizate, distinct de alte surse alocate pentru 

echilibrarea bugetelor locale; 

Stabilirea unor reglementări exprese cu privire la 

modul în care organele Ministerului de Finane verifică 

utilizarea sumelor alocate de guvern din fondurile aflate 

la dispoziţie, periodicitatea acestor controale, măsurile de 

instituit, etc; 

obligativitatea înaintării solicitarilor de fonduri de 

alocat unităilor de trezorerie teritoriale de care aparin, 

cu detalierea concomitentă 

a necesarului atat pe 

clasificaia bugetar ă, cât și pe surse de acoperit 

nominalizate, cu luarea în calcul a surselor proprii de 

realizat. 

De actualitate pentru misiunile de audit financiar 

ale Curii de Conturi a României ce se desfăşoară în 

prezent, este Hotărârea Guvernui nr. 255 din 3 aprilie 

2012, privind alocarea unor sume din Fondul de rezervă 

bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de 

stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativteritoriale 

. 

10 

Prin acest act normativ, s-a aprobat suplimentarea 

sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru 

echilibrarea bugetelor locale pe anul 2012, în cuantul de 

648.233 mii lei din Fondul de rezervă bugetară la 

dispoziţia Guvernului, şi alocarea acesteia bugetelor 

locale ale unor unităţi administrativ-teritoriale, pentru 

plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de 

capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte 

finanţate din fonduri externe nerambursabile. 

Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 15 

din 8 mai 2012, privind stabilirea unor măsuri financiare 

în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al 

11 

finanţelor publice , s-a prevăzut ca sumele neutilizate 

până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, să 

fie restituite de către ordonatorii principali de credite ai 

bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care 

acestea au fost încasate. 

Definirea termenului de „arierate” s-a reglementat 

prin modificările la Legea finanţelor publice 

locale/Legea privind finantele publice, începînd cu 

12 

01.09.2012 . 

10 

Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 235 din 6 aprilie 2012; 

11 

Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 306 din 8 mai 2012. 

12 

Pct. 3^1 al art. 2 din Legea nr.500-2002 a finantelor publice și Pct. 4^1 

al alin. (1) al art. 2 au fost introduse de pct. 1 al art. Işi pct 1 ale art II din 

ORDONANŢADE URGENŢĂ nr. 47 din 1 septembrie 2012, publicată 

în MONITORULOFICIALnr. 635 din 6 septembrie 

2012. 

41


Constatarile instituţiei noastre relevă că o parte din 

fondurile alocate au fost achitate considerându-larieratele) acestea 

plăţi 

restante (accepţiune ce include şi 

nefiind mai vechi de 90 zile, încadrîndu-se perfect în 

acepţiunea pe care o dă Ministerul de Finanţe prin 

13 

Ordinul nr.1248/2012 , emis de viceprim-ministrul de 

finanţe, „anexa 30.b Plăţi restante la data de…… anexa 

nr.1, modific ată”, 

unde plăţile restante total, coloana 1, 

au următoarea componenţă: 

plăţi restante: sub 30 zile; peste 30 zile pînă la 90 

zile; 

plăţi restante: peste 90 zile, peste 120 zile, peste un 

an, acestea fiind arierate, potrivit informaţiilor preluate 

în anexa „ Situaţia plăţilor restante şi arieratelor la data 

de…….” 

şi anexa 30.b.1 „ Situaţia centralizată a 

arieratelor bugetului general al unităţii administrativ 

teritoriale la data de…… ”, introduse în formatul nou, 

reglementat prin acest act normativ. 

Care va fi procedura Curţii de Conturi a României 

pentru unităţile administrativ teritoriale care vor fi 

verificate şi care au achitat din sumele alocate din 

fondul de rez ervă al guvernului, cu destinaţia plăţi 

restante sub 90 zile? 

Putem invoca ca baza legală OUG nr.99/2009 cu 

trimitere la ESA 95, atât timp cât legiuitorul nu a 

armonizat legislaţia internă cu terminologia convenită 

cu Fondul Monetar Internaţional? 

V. Concluzii 

Rezolvarea 

problematicii datoriilor 

restante nu ţine de 

definirea termenilor, ci de 

implementarea de reguli 

bugetare clare, aspect, 

care în opinia noastră, 

este prevăzut în OUG 

nr.47/2012 pentru modificare și completarea unor acte 

normative și reglementarea unor măsuri fiscal - bugetare, 

act normativ care poate fi perfectibil; 

Atîta timp cît unităţile Trezoreriei statului vor 

centraliza doar situaţii şi nu îşi vor exercita un minim 

control documentar al informaţiilor 

transpuse în acestea, 

se vor găsi căi și mijloace de neaplicare întocmai a legii; 

Apreciem că Trezoreria statului dispune de 

personal calificat, capabil să exercite controlul 

documentar, așa cum proceda anterior anului 2007, prin 

examinarea situaiilor financiare din care enumerăm: 

balanţe de verificare, situaţii analitice ale furnizorilor 

neachitai, întocmite în funcie de vechime, cu detalierea 

documentelor care stau la baza înregistrării operaiunilor 

din situaţiile prezentate etc. 

În acest context, orice solicitare de fonduri de către 

unităţile administrativ-teritoriale pentru acoperirea 

arieratelor ( către consiliile judeene), ar putea fi 

justificată 

documnetar și ar avea contragreutate, datorită 

existenei informaţiilor deinute în acest mod de unităile 

de trezorerie. Aceste informaii ar trebui să fie solicitate 

de către Ministerul de F inanţe unităilor de trezorerie, 

pentru a fi puse la dispoziţia Guvernului, cu scopul de a 

evita alocarea ineficientă de fonduri publice. 

Bibliografie selectivă 

* Legea nr.273 din 29.06.2006 privind finanele publice locale (actualizată)-M.O. nr.618 din 18 iulie 2006; 

* * Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 15 din 8 mai 2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul 

asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice-MO nr.306 din 08 mai 2012; 

*** Hotărârea de Guvern nr. 255 din 3 aprilie 2012privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia 

Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale - M.O. nr. 235 din 6 aprilie 2012; 

**** Ordinul viceprim ministrului, nr.1248/2012 pentru - aplicarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor art 49 al 

13.1 din Legea nr.273-2006 privind finanţele publice locale şi de modificare şi completare a Normelor Metodologice privind întocmirea ţi 

depunerea situaţiilor financiare trimestriale ale instituţiilor publice, precum şi a unor raportări financiare lunare în anul 2009, aprobate 

prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.629-2009 - nr.666 din 21 septembrie 2012; 

Filip, Gh., Finanţe publice, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2010; 

Onofrei M., Impactul politicilor financiare asupra societatii, Editura Economica, Bucuresti, 2000; 

Voinea, Gh., Finanţe locale, Editura Junimea, Iaşi, 2008; 

Voinea, Gh.; Rusu, E., Finanţele publice locale în ţările UE – abordări comparative, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2008 

13 

Pentru aplicarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor art 

49 al 13.1 din Legea nr.273-2006 privind finanţele publice locale şi de 

modificare şi completare a Normelor Metodologice privind întocmirea 

şi depunerea situaţiilor financiare trimestriale ale instituţiilor publice, 

precum şi a unor raportări financiare lunare în anul 2009, aprobate prin 

Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.629-2009; 

42

ASPECTE RELEVANTE SURPRINSE ÎN CADRUL ACTIVITĂII DE FORMATOR 

ÎN DOMENIUL „ EVALUAREA CONTROLULUI INTERN/MANAGERIAL ÎN 

ENTITĂILE PUBLICE” ȘI ÎN CEA DE REPREZENTANT AL CURII DE 

CONTURI ÎN SUBCOMITETUL INTOSAI STANDARDE DE CONTROL INTERN 

Svetlana Mureșan 

Departamentul I 


Datorită actualului mediu 

economic și reducerilor 

bugetare, sectorul public 

românesc trebuie să facă faă 

unei serii de restricii care 

implică deseori numeroase 

riscuri specifice. 

Este foarte important ca managerii entităilor 

din sectorul public să conștientizeze și să îneleagă 

rolul semnificativ al implementării controlului 

intern/managerial și importana gestionării riscurilor, 

pentru a-și putea ghida propriile organizaii în această 

perioadă în care se pune presiune pe sectorul public să 

funcioneze cât mai bine, iar cheltuielile efectuate sunt 

supuse analizei publice. 

O consecină directă este faptul că guvernana 

publică trebuie să devină o noiune și o foră motrice 

din ce în ce mai prezentă în viaa și activitatea tuturor, 

cu elementele sale determinante: transparena, 

răspunderea și controlul. 

În cadrul Conferinei privind controlul public 

intern ce a avut loc la Bruxelles anul acesta, ca 

rezultat al sesiunii de vot organizată cu această ocazie 

pentru cele 27 de state ale Uniunii Europene 

participante, se rein ca relevante răspunsurile cu 

privire la următoarele întrebări: 

- Vă așteptai ca, în continuare să aibă loc 

reforme în sistemele de control public intern în 

ara dumneavoastră în următorii 5 ani? 

Da - 87% ; Nu – 13% 

- Componenta sistemului de control intern al ării 

mele care necesită cele mai multe îmbunătăiri 

este: 

Răspunderea managerială – 44,60% ; Tonul dat de 

sus (lipsa suportului) – 30,40% ; Structuri și procese 

– 14,30%; Acceptarea auditului intern – 7,10%; Nu 

necesită îmbunătăire – 3,60%. 

- Unitatea de coordonare a controlului intern din 

ara mea are suficientă prezenă și putere pentru 

a convinge și îndruma alte ministere pentru a 

îmbunătăi controlul public intern? 

Da, uneori – 46,30% ; Da, în cea mai mare parte – 

31,50%; Nu - 9,20%; Nu este o unitate de coordonare 

a controlului intern - 13%. 

- Răspunderea managerială în administraia 

dumneavoastră se bazează pe o declaraie 

anuală scrisă? 

Da – 50% ; Nu – 48%; Nicio opinie/Nu știu – 1,80%. 

Fără a ști în ce zonă 

de răspuns s-au aflat 

reprezentanii Ministerului 

Finanelor Publice din 

România, remarcăm totuși, că 

problemele cu care se 

confruntă ara noastră în acest 

domeniu se regăsesc adeseori 

și la celelalte state membre ale 

Uniunii Europene. 

În ce privește controlul intern/managerial, 

legislaia specifică permite unei entităi să aibă o 

viziune standardizată, simplă și accesibilă a 

problemelor cu care se poate confrunta în activitatea 

zilnică și să perceapă modul de rezolvare într-o 

manieră eficace, eficientă și economică, respectânduse 

totodată și aspectul de legalitate. 

Controlul intern/managerial se referă în general 

la modul de organizare, utilizare a politicilor și a 

procedurilor care ajută la asigurarea că programele 

guvernamentale obin rezultatele scontate și că sunt 

protejate de fraudă și gestionare incorectă, la faptul că 

resursele folosite pentru punerea în aplicare a acestor 

programe sunt în concordană cu scopurile și 

obiectivele declarate ale organizaiilor în cauză, că 

sunt obinute informaii fiabile, care sunt întreinute, 

raportate și utilizate în timp util pentru luarea unor 

decizii corecte. 

Astfel, controlul intern/managerial vizează în 

esena lui progresele înregistrate de entitate în 

îndeplinirea obiectivelor sale și nu doar executarea 

unor inspecii sau controale, care sunt parte a acestuia. 

Reiese deci faptul că entităile publice trebuie 

să stabilească un set de obiective pe care își propun să 

le îndeplinească. Astfel, în primul rând trebuie 

definite obiectivele strategice, 

respectiv cele pe o 

perioadă mai lungă de timp (3 – 5 ani). Fiecare 

obiectiv strategic se descompune în obiective ce 

trebuie îndeplinite în fiecare exerciiu financiar din 

43

Aspecte relevante surprinse în evaluarea sistemului de control intern 

perioada la care se referă. Referitor la obiectivele anuale, 

acestea se pot grupa ca obiective generale care privesc 

activitatea de ansamblu a entităii, ca obiective 

specifice, care au în vedere activitatea unei structuri 

organizatorice și ca obiective individuale, ce privesc 

activitatea angajatului. 

Obiectivele generale ale unei entităi decurg 

adesea din obiectivele stabilite în strategiile generale 

ale acesteia, care în cazul în care prevăd diferii 

indicatori, aceștia vor fi considerai ca indicatori de 

performană și vor fi preluai la nivelul obiectivelor 

specifice ale structurilor (direciilor, compartimentelor, 

serviciilor etc.). 

În baza obiectivelor specifice se stabilesc ulterior 

aciunile din fișa postului (Standardul 2– Atribuii, 

funcii, sarcini). Pe verticală, spre exemplu indicatorii de 

performană de la ordonatorul teriar vor fi corelai cu cei 

de la nivelul ordonatorului secundar sau principal care se 

va preocupa să îi transmită (deci se face corelare cu 

nivelul ierarhic superior). 

În raportul SIGMAîncheiat în anul 2005 cu ocazia evaluării activităii desfășurate de instituia noastră se 

precizează că ”rolul Curii de Conturi este de a-și exercita lupta împotriva fraudei și a corupiei, prin verificarea 

măsurii în care sistemele și procedurile de control intern există și funcionează corespunzător”. 

În vederea îndeplinirii într-un mod cât mai eficient 

a acestui rol, în ultima perioadă conducerea Curii de 

Conturi a depus eforturi substaniale pentru întregirea 

metodologiilor și procedurilor proprii, menite să 

îmbunătăească calitatea activităii de audit public extern 

exercitată de personalul de specialitate, și pentru 

sprijinirea întăririi răspunderii manageriale cu privire la 

implementarea sistemului de control și audit public 

intern în entităile publice verificate. 

Începând cu anul 2010, când Curtea de Conturi a 

României s-a implicat mult mai activ în evaluarea 

sistemului de control intern/managerial al entităilor 

publice verificate, s-a observat o intensificare a 

interesului celor auditai în cunoașterea cât mai amplă și 

corectă a modului în care trebuie implementat acest 

sistem. Din păcate, cursurile de pregătire profesională în 

domeniul de referină organizate de către Unitatea 

Centrală de Armonizare a Sistemelor de Management 

Financiar și Control ( UCASMFC) sunt foarte puine sau 

prea teoretice și nu oferă, pe cât ar fi de necesar, o 

dezbatere deschisă a modului în care standardele de 

control intern/managerial trebuie implementate în 

fiecare instituie. Această dezbatere deschisă, care 

trebuie să fie percepută în sens constructiv este necesară 

inând cont de faptul că, pe de o parte, activitatea proprie 

diferă de la o entitate la alta, iar pe de altă parte, legislaia 

în materie trebuie să aibă în vedere, fără excepii, cadrul 

normativ existent în întregul sector public (cum ar fi: 

legea privind Statutul funcionarilor publici). De aceea, 

apreciez că UCASMFC trebuie să continue procesul 

pozitiv de transformare vizând extinderea sferei 

de la controlul financiar preventiv la controlul 

intern/managerial. În acest sens, consider că UCASMFC 

trebuie să devină în fapt un Centru de excelenă în 

materie, așa cum de altfel, de multe ori au precizat și 

reprezentanii Comisiei Europene. 

Astfel putem exemplifica prin Standardul nr. 4 - 

Funcii sensibile, care se referă la funciile care implică 

riscuri mari pentru entitate și care prevede un plan de 

rotaie al angajailor care le ocupă, cel puin la o perioadă 

de 5 ani. Standardul este aplicabil în entităile publice dar 

poate exista situaia în care într-o perioadă de timp să nu 

fie identificate astfel de funcii sau să nu fie definit într-o 

instituie sau o structură a acesteia, ceea ce nu duce 

imediat la concluzia neimplementării acestuia. Rotirea 

personalului în funcii sensibile nu presupune transferul 

unui angajat dintr-un domeniu (financiar-contabil) în alt 

domeniu (resurse umane) ci mutarea angajatului pe o 

poziie similară în cadrul aceleași entităi, sau în altă 

entitate. Dacă acest lucru nu se poate realiza, poate fi 

avută în vedere rotaia atribuiilor, care este însă mai 

dificil de realizat în entităile mici. 

În acest sens, trebuie precizat faptul că OMFP nr. 

946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, 

cuprinzând standardele de management/control 

intern 

la entităţile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de 

control managerial, cu modificările şi completările 

ulterioare, este aplicabil spre exemplu, atât ministerelor 

cât și primăriilor de comune, grădinielor sau creșelor, în 

care activitatea, numărul de angajai, condiiile de 

funcionare și fondurile alocate diferă foarte mult. Deși 

există diferene semnificative între aceste entităi 

enumerate, cerinele legislative sunt identice, iar 

dezvoltarea controlului intern se face inând cont de 

specificul entităii, existând obligaia implementării 

tuturor celor 25 de standarde. 

44


Având în vedere cele de mai sus, considerăm ca fiind extrem de important faptul că cei care elaborează 

actele normative în materie ar putea consulta pentru precizări suplimentare, documentul COSO intitulat 

”Controlul Intern asupra Raportării Financiare – Îndrumar pentru Societăi Publice Mai Mici” elaborat pentru 

cazuri similare și care ar putea oferi acestora oportunitatea explorării aspectului cost-beneficiu în atingerea 

obiectivelor entităii. 

În aceste condiii, Curii de Conturi îi revine rolul 

de a evalua o activitate care nu este suficient îneleasă de 

către unii manageri din entităile publice, și care, oricât 

de mult s-ar strădui în implementarea sistemului, nu au 

încă toate răspunsurile la întrebările ce se ridică cu 

privire la acesta. 

De asemenea, necunoașterea controlului intern de 

către angajaii entităii cărora li se cere să implementeze 

un astfel de sistem perceput doar ca o obligaie 

legislativă, sau ca o temere a faptului că auditorii Curii 

de Conturi verifică proiectarea și implementarea 

acestuia, fără a li se explica sau comunica necesitatea 

sistemului, conduce la aplicarea unor reguli, proceduri 

sau controale cheie eronate, mecanice sau neînelese ca 

principii și importană. 

În acest sens, în cadrul unor evenimente organizate 

în domeniu, s-a dezbătut faptul că în instituiile de stat se 

elaborează extrem de multe proceduri pentru o serie de 

activităi la care nu s-ar justifica existena lor și care nu 

sunt folosite în practică, sau că sunt întocmite acolo unde 

normele proprii sunt atât de detaliate încât acestea nu își 

mai găsesc utilitatea, dublându-se astfel o reglementare 

internă. Iese astfel în evidenă latura cantitativă a 

procedurilor și nu cea calitativă care ar trebui să primeze. 

Un alt aspect care a reieșit în cadrul unor astfel de 

discuii a fost și faptul că o serie de consultani oferă 

entităilor un software de implementare a sistemului de 

control intern care însă nu ine cont de specificul diferit al 

activităilor pe care le desfășoară, ceea ce în opinia 

multora este eronat, deoarece standardele de control 

intern/managerial sunt menite a fi aplicate în mod 

particular în funcie de specificul activităii, numărul de 

angajai, condiiile de funcionare și fondurile alocate. 

Un alt standard care a necesitat o dezbatere activă 

este și cel referitor la Gestionarea abaterilor 

(standardul 20) care se referă la cazurile în care anumite 

aspecte ale unor proceduri nu sunt respectate sau aplicate 

în totalitate în desfășurarea operaiunilor sau a 

activităilor, ca urmare a apariiei unor circumstane 

deosebite. Acest standard vizează descurajarea tendinei 

de încălcare a procedurilor operaionale sau a 

controalelor interne stabilite. Există situaii în care 

conducerea superioară poate aproba doar ca o situaie de 

excepie generată de circumstane deosebite, neaplicarea 

prevederilor unei proceduri (cum ar fi de exemplu, 

simplificarea pașilor unei misiuni de audit intern de tip 

ad-hoc, care trebuie derulată într-o perioadă de timp 

scurtă și pentru care procedura nu poate fi aplicată în 

totalitate). Pentru astfel de situaii trebuie avut în vedere 

standardul amintit. 

Auditorilor publici externi le-au fost puse la 

dispoziie de către conducere instrumente extrem de utile 

cum ar fi Regulamentul privind organizarea și 



activităi și Ghidul de evaluare a sistemului de control 

intern în entităile publice, 

care împreună vin în sprijinul 

acestora pentru a examina modul în care abaterile și 

deficienele constatate în cadrul activităilor specifice 

derulate sunt direct legate de neimplementarea 

corespunzătoare a sistemului de control intern/ 

managerial din entităile verificate. 

În evaluarea acestuia auditorii publici externi au 

analizat implementarea standardelor inclusiv rezultatele 

activităii compartimentelor de audit intern din entităile 

verificate (Standardul 25) și cele ale activităii de control 

financiar preventiv (parte integrantă a componentei 

Activităi de control). 

Având în vedere prezentarea situaiilor anterioare, 

muli dintre auditorii Curii sunt nevoii uneori să se 

transforme oarecum în ”consultani”, în sensul de a oferi 

soluii viabile privind implementarea sistemului de 

control intern/managerial la entităile verificate, care pot 

adesea să difere, în condiiile unui concept rămas mult 

prea teoretic și prea puin dezbătut de către actorii 

principali. 

De aceea considerăm ca 

fiind de o importană majoră 

ca la ”masa rotundă a 

discuiilor” să se întrunească 

mult mai des, pe lângă 

reprezentanii Curii de 

Conturi, reprezentani ai 

unor organisme cum ar fi 

Ministerul Finanelor Publice, Asociaia Auditorilor 

Interni etc. cu care instituia noastră are, de altfel, 

încheiate contracte de colaborare. 

Semnalăm însă și faptul că în urma analizei 

informaiilor colectate din baza proprie de date a Curii 

de Conturi care reprezintă cu certitudine o oglindire a 

eforturilor auditorilor publici externi de a-și însuși 

cerinele specifice de evaluare a sistemului de control 

intern/managerial, au rezultat totuși și multe cazuri în 

care auditorii au acordat calificative care nu au fost 

corelate cu nivelul de încredere în sistemul de control 

intern ca urmare a efectuării testelor de control în faza de 

planificare a aciunii și nici cu riscurile din entitate. Spre 

exemplificare au fost acordate mai multe calificative de 

”bine” dar concluziile prezentate în aplicaia INFOPAC 

au indicat faptul că sistemul nu a fost proiectat și nici 

implementat corespunzător, fără a se da mai multe 

explicaii cu privire la corelarea între calificativ și nivel 

de încredere. 

Totodată au fost instituii în care s-a acordat 

45


calificativul ”foarte bine” dar la care abordarea auditului 

financiar nu a fost cea bazată pe sisteme, deși ar fi fost 

posibil prin efectuarea mai multor teste de control și a mai 

puine proceduri de fond (teste de detaliu), așa cum se 

precizează în cadrul RODAS-ului. 

Având în vedere aceste aspecte este important de 

subliniat faptul că în continuare pregătirea profesională a 

auditorilor publici externi în anul următor ar trebui să se 

concentreze pe tema evaluării sistemului de controlul 

intern. 

xxx 

La ultima întrunire a Subcomitetului INTOSAI 

Standarde de control intern de la Varșovia din luna 

aprilie a acestui an, discuiile purtate au fost axate în 

principal pe ” managementul riscului” și ” raportare 

asupra controlului intern”, subiectele celor două 

chestionare elaborate în cadrul Subcomitetului de către 

SAI Lituania și SAI Austria, care au fost transmise în 

perioada mai – septembrie 2012 întregii comunităi 

INTOSAI. Raportul asupra comentariilor primitevafi 

prezentat în luna mai 2013, la Varșovia. 

controalelor interne : Experienele SAI-urilor în 

implementarea și evaluarea controalelor interne. 

Cu acest prilej, în discursul său referitor la 

experiena sectorului public belgian, domnul Ignace 

2 

Desomer, președinte al Curii de Audit din Belgia , a 

specificat faptul că managerii entităilor publice au o 

atitudine pozitivă în ceea ce privește controlul intern și 

managementul riscului, deoarece cunosc faptul că pot 

realiza o bună gestionare a fondurilor alocate, prin 

implementarea celor două concepte. 

În procesul respectiv de conștientizare, Curtea de 

Audit a Belgiei a jucat un rol important, în sensul că a 

făcut lobby, din poziia sa de președinte al 

Subcomitetului în perioada 2002 - 2010, pentru 

integrarea noiunii de control intern în sectorul public și a 

încercat să convingă conducătorii entităilor publice 

asupra faptului că managementul riscului poate 

îmbunătăi semnificativ performana generală a acestuia. 

Ca urmare a acestui demers s-a realizat și un cadru 

legal în care a fost stabilită noiunea de management al 

riscului, iar standardele INTOSAI au reprezentat liderul 

referinelor. 

Din acest motiv domnia sa consideră că 

guvernana publică este un concept care merită 

investigaiile suplimentare ale Subcomitetului INTOSAI 

Standarde de Control Intern. 

Conform Planului de activitate 2011 – 2013, 

aprobat la al XX–lea Congres INTOSAI din Africa de 

Sud, Subcomitetul Standarde de Control Intern trebuie să 

promoveze integrarea documentelor cu denumirea de 

INTOSAI GOV 9100 - Linii directoare pentru 

Standardele de Control Intern în Sectorul Public și 

INTOSAI GOV 9130 – Informaii Suplimentare privind 

Gestionarea Riscului Entităii. 

În acest sens, se consideră că este preferabil să 

existe un document unic cu conceptul principal al 

managementului riscului, iar controlul intern să fie 

considerat ca parte a acestuia. 

În baza chestionarului privind managementul 

riscului trebuie apoi să se realizeze un Document de 

Studiu care să ofere fundamentul de dezvoltare a noilor 

1 

standarde INTOSAI GOV (după INCOSAI din anul 

2013). 

Totodată, se dorește ca urmare a chestionarelor 

lansate și actualizarea documentului INTOSAI GOV 

9110 – Ghid pentru Raportarea cu privire la eficacitatea 

Totodată, a subliniat și 

faptul că SAI Belgia trebuie 

să promoveze buna 

guvernană, iar împreună cu 

ali parteneri din domeniul 

controlului, un mesaj comun 

transmis privitor la această 

noiune poate fi mai puternic 

și mai eficient. 

Din experiena Curii de Audit a Belgiei a reieșit 

și faptul că raportarea asupra implementării 

managementului riscului în sectorul public reprezintă un 

instrument puternic în verificarea răspunderii și 

responsabilităii publice. 

Acest lucru trebuie să conducă la luarea unor 

decizii mai bune și la un comportament corespunzător în 

cadrul organizaiilor guvernamentale. 

S-a exprimat și faptul că evaluarea sistemelor de 

control intern a devenit o componentă constantă în 

auditurile cu o abordare bazată pe sisteme, efectuate în 

ultimii zece ani. Pentru o mai bună înelegere a 

procesului, președintele SAI Belgia a prezentat 

două exemple reprezentative ale implementării 

managementului riscului în cadrul sectorului public 

Belgian, pe care am considerat că ar fi extrem de util și 

relevant să le devoalăm în prezentul articol. 

În cadrul serviciului public federal Belgian pentru 

Mobilitate și Transport, a fost dezvoltată o metodologie 

1 

INTOSAI GOV - Ghid de bună guvernană 2 Curtea deAudit a Belgiei este împărită în două Camere : una vorbitoare 

de limbă franceză și una vorbitoare de limbă olandeză, fiecare având un 

președinte. Domnul Ignace Desomer este președintele celei vorbitoare 

de limbă olandeză. 

46


de management al riscului, denumită MobiRisk, la 

iniiativa departamentului de audit intern. Această 

metodologie se bazează pe documentul COSO de 

management al riscului pentru întreprinderi (Coso 

ERM). Așa cum a subliniat domnul Ignace Desomer, 

designer-ul proiectului a avut o bună cooperare cu 

Curtea deAudit a Belgiei. 

3 

În practică, MobiRisk face posibilă identificarea și 

evaluarea problemelor operaionale cu rapiditate. Ca 

exemplu, a fost specificat faptul că datorită acestui 

instrument a fost descoperită o problemă la aparatul 

folosit pentru distrugerea plăcuelor de înmatriculare a 

vehiculelor, subliniindu-se și că dacă aceste distrugeri 

nu sunt efectuate în mod corespunzător există marele 

risc ca plăcuele să intre pe piaa ilegală. 

Cu o deosebită onoare a anunat că Metodologia MobiRisk a câștigat Premiul European de Management 

al Riscului în anul 2009. 

Președintele SAI Belgia a concluzionat că pentru a 

fi posibilă această realizare a fost nevoie de trei elemente 

care, împreună, au contribuit la succesul abordării 

managementului riscului: 

Primul, o dezvoltare cu atitudine deschisă. 

Prima lecţie a fost că dezvoltarea acestui proces a 

avut la bază o comunicare deschisă. Toată lumea a fost 

implicată în proiect. A fost fructificată experienţa multor 

persoane aflate în poziţii cheie. 

Al doilea, tonul dat de conducere. 

Acest element este esenţial: un ton de sprijinire dat 

de conducere este vital pentru ca un astfel de proiect să 

aibă succes. Chiar şi atunci când primele rezultate sunt 

negative, ceea ce este posibil, acest tip de iniţiativă 

trebuie susţinut. Cei din conducerea de vârf, în primul 

rând, cât și toţi cei implicaţi sunt responsabili şi 

răspunzători pentru folosirea resurselor publice. 

Al treilea element îl constituie un limbaj comun. 

Destul de devreme în acest proiect s-a descoperit că 

oamenii foloseau aceleaşi cuvinte cu înţelesuri uşor sau 

fundamental diferite. Aceasta a condus la interpretări 

eronate, pierdere de timp şi uneori la imposibilitatea 

abordării riscurilor. Ultima lecţie este că pentru a aplica 

managementul riscului toţi trebuie să vorbească aceeaşi 

limbă comună (aceea a riscului). 

Un alt exemplu dat de președintele SAI Belgia a 

fost cel al procedurilor de achiziţii publice pentru care, 

după cum se știe, se alocă sume importante de la buget. 

Domnia sa a precizat că pentru achiziiile publice 

Guvernul Flamand dezvoltă un sistem de management al 

contractelor care poate fi considerat un sistem de 

management al riscului. Acest sistem ar trebui, în timp, 

să susţină procesele operaţionale cu privire la 

monitorizarea și gestionarea contractelor de achiziţii 

publice. 

Sistemul funcţionează ca o sursă de expertiză 

pentru politicile şi raportările conducerii şi permite o 

privire de ansamblu asupra tuturor achiziţiilor. Această 

transparenţă şi optimizare a procesului trebuie să 

conducă la o îmbunătăţire a politicilor de achiziţii 

precum şi la o reducere a riscurilor, a minusurilor sau 

ineficienei utilizării resurselor publice. 

Președintele a precizat totodată că sistemul de 

management al contractelor este parte esenţială a 

programului electronic de achiziţii. Este general acceptat 

că mijloacele electronice de informare şi comunicare 

facilitează foarte mult publicarea contractelor şi măreşte 

eficienţa procesului de achiziţie. Şi mai mult, mijloacele 

electronice de informare şi comunicare care includ 

funcţionalităţi adecvate ajută autorităţile contractante să 

prevină, detecteze şi să corecteze erori care pot apărea în 

timpul procesului de achiziţie. Pe lângă toate acestea, noi 

tehnici electronice de achiziţie sunt dezvoltate în mod 

constant, cum ar fi cataloagele electronice. Acestea ajută 

la creşterea competiţiei şi optimizarea achiziţiilor 

publice, cu un accent deosebit pe economie de timp şi de 

bani. 

Președintele SAI Belgia a încheiat alocuiunea 

amintind faptul că ” în conformitate cu recomandările 

celui de-al XX-lea Congres INTOSAI din Africa de Sud, 

noi nu trebuie să uităm faptul că obiectivul general al 

activităii noastre de audit este de a face o diferenă în 

viaa cetăenilor”. 

Finalizez acest articol prin a sublinia încă o dată 

rolul important al SAI-urilor, prin faptul că la 22 

decembrie 2011, a 66-a Adunare Generală a Organizaiei 

Naiunilor Unite a adoptat Rezoluia A/66/209 

”Promovarea eficienei, răspunderii, eficacităii și 

transparenei administraiei publice prin consolidarea 

Instituiilor Supreme de Audit” . 

3 

Această metodă numită MobiRisk, permite evitarea greșelilor din 

sistemul informatic care repertoriază autovehiculele înmatriculate în 

Belgia. 

47

RESPONSABILITATEA AUDITORULUI PUBLIC EXTERN PRIVIND FRAUDA 

Marcela Stăncioiu 

Camera de Conturi Tulcea 

Director 

Mioara Drobotă 

Camera de Conturi Tulcea 


Standardele de audit pentru activitatea de audit în 

sectorul public (ISSAI) au fost elaborate de 

Organizaia Internaională a Instituiilor Supreme de 

Audit (INTOSAI), organizaie la care România a 

aderat în anul 1992; aceste standarde stabilesc 

principiile fundamentale aplicabile în desfășurarea 

activităii de audit public extern, precum și 

procedurile, metodele, 

condiiile de bază ale 

conduitei profesionale a 

auditorilor și principiile 

aplicabile în activitatea de 

audit în sectorul public. 

Standardele specifice în auditul instituiilor guvernamentale – ISSAI 300 – prevăd și faptul că: „În 

desfă șurarea auditurilor (financiare) regularităii, trebuie să se verifice respectarea legilor și reglementărilor 

aplicabile.Auditorul trebuie să planifice pașii și procedurile de audit pentru a oferi asigurări rezonabile cu privire la 

detectarea erorilor, neregulilor și aciunilor ilegale care ar putea avea un efect material și direct asupra sumelor din 

situaiile financiare sau a rezultatelor auditurilor regularităii. 

Auditorul trebuie, de asemenea, să aibă în vedere posibilitatea existenei unor aciuni ilegale care ar putea 

avea un efect material și indirect asupra situaiilor financiare sau a rezultatelor auditurilor regularităii.” 

! Conceptele de fraudă şi eroare 

În planificarea şi efectuarea auditului financiar, 

pentru a reduce riscul la un nivel acceptabil de scăzut, 

auditorul public extern trebuie să ia în consideraţie 

riscul unor denaturări semnificative în situaţiile 

financiare, datorate fraudei. 

Denaturările din situaţiile financiare pot apărea 

din fraude sau erori. Factorul care face diferenţa între 

fraudă şi eroare este dacă acţiunea/tranzacia/ 

operaiunea care a avut ca rezultat o denaturarea 

situaţiilor financiare este intenţionată sau 

neintenţionată. 

Termenul „eroare” se referă la o denaturare 

neintenţionată apărută în situaţiile financiare, inclusiv 

omiterea unei sume sau a unei prezentări, cum ar fi: 

- o greşeală apărută în colectarea sau procesarea 

datelor pe baza cărora se întocmesc situaţiile 

financiare; 

- o estimare contabilă incorectă apărută din trecerea 

cu vederea sau interpretarea greşită a faptelor; 

- o greşeală în aplicarea politicilor contabile 

referitoare la evaluare, recunoaştere, clasificare, 

prezentare sau descriere de informaţii. 

Termenul „fraudă” presupune o acţiune cu 

caracter intenţionat întreprinsă de una sau mai multe 

persoane din rândul conducerii, al celor însărcinaţi cu 

guvernanţa, al salariaţilor sau terţilor, acţiune care 

implică utilizarea înşelăciunii în scopul obţinerii unui 

avantaj injust sau ilegal. Deşi, 

frauda este un concept 

juridic vast, auditorul este preocupat de acţiunile 

frauduloase care cauzează o denaturare semnificativă 

în situaţiile financiare. 

Este posibil ca denaturarea situaţiilor financiare să nu 

fie obiectul unor fraude. Auditorii nu stabilesc din 

punct de vedere legal dacă frauda a apărut sau nu. 

Frauda care implică unul sau mai mulţi membri 

din conducere sau din structura însărcinată cu 

guvernanţa este denumită „fraudă managerială”; 

frauda care implică numai angajaţii unei entităţi este 

denumită „fraudă cu asocierea angajaţilor”. 

În oricare din cele două cazuri, pot exista 

asocieri cu terţe părţi din afara entităţii în vederea 

săvârşirii fraudelor. 

48

Responsabilitatea auditorului public extern privind frauda 

Aceste definiii ale conceptelor de fraudă și eroare 

sunt cele date de Standardul Internaional de Audit 

240 (ISA 240) „Responsabilitatea auditorului de a 

analiza frauda într-un audit al situaiilor financiare.” 

În Regulamentul privind organizarea 

și 



activităi, în Cap. I Dispoziii generale, frauda este 

definită ca - „ orice aciune sau omisiune intenionată în 

legătură cu: 

- utilizarea sau prezentarea de declaraii ori 

documente false, incorecte sau incomplete, care au ca 

efect alocarea/dobândirea, respectiv utilizarea 

nepotrivită sau incorectă a fondurilor publice; 

- necomunicarea unei informaii prin încălcarea 

unei obligaii specifice, având același efect la care s-a 

făcut referire la lit. a).” 

Conform ISA 240 pot fi considerate două tipuri de 

denaturări intenţionate care sunt relevante: 

- denaturări apărute în urma raportării financiare 

frauduloase; 

- denaturări apărute din delapidarea activelor. 

Raportarea financiară frauduloasă presupune 

denaturări sau omisiuni intenţionate ale valorilor sau 

prezentărilor de informaţii în situaţiile financiare, în 

scopul inducerii în eroare a utilizatorilor. Raportarea 

financiară frauduloasă implică adesea, 

evitarea de către 

conducere a controalelor care în alte circumstane ar 

putea părea că funcionează efectiv. 

Raportarea financiară frauduloasă poate implica: 

-fapte de înşelăciune, cum ar fi manipularea, 

falsificarea sau modificarea înregistrărilor contabile sau a 

documentelor justificative 

pe baza cărora sunt întocmite 

situaţiile financiare; 

- interpretarea eronată sau omiterea intenţionată 

a evenimentelor, tranzacţiilor sau altor informaţii 

semnificative în situaţiile financiare; 

- aplicarea greşită în mod intenţionat a politicilor 

contabile aferente evaluării, recunoaşterii, clasificării, 

prezentării sau descrierii de informaţii. 

Delapidarea activelor presupune furtul activelor 

unei entităţi. Delapidarea activelor poate fi realizată 

printr-o varietate de modalităţi (incluzând chitanţe 

falsificate, furt de active fizice sau necorporale, 

efectuarea de plăi pentru bunuri nefurnizate, servicii 

neefectuate, lucrări neexecutate sau folosirea activelor 

entităii pentru uzul personal). Delapidarea este adesea, 

însoţită de înregistrări sau documente false ori care induc 

în eroare, cu scopul de a tăinui lipsa activelor. 

Frauda presupune motivaţia de a săvârşi un act de 

rea - credină în scopul de a obine realizarea unor 

profituri personale şi oportunitatea evidentă de a proceda 

astfel. Oportunitate evidentă pentru raportarea financiară 

frauduloasă sau pentru delapidarea activelor poate exista 

atunci când un individ crede, de exemplu, că se poate 

eluda controlul intern, deoarece se află într-o poziţie de 

încredere sau are cunoştinţă despre existenţa unor carenţe 

specifice la nivelul sistemului de control intern. 

Factorul distinctiv între fraudă şi eroare este dat 

de acţiunea care are ca rezultat denaturarea datelor 

prezentate în situaţiile financiare, şi anume dacă această 

acţiune este intenţionată sau neintenţionată. Spre 

deosebire de eroare, frauda este intenţionată şi presupune, 

de regulă, tăinuirea deliberată a faptelor. 

Riscul de a nu detecta o denaturare semnificativă 

cauzată de fraude este mai mare decât riscul de a nu 

detecta o denaturare semnificativă cauzată de erori, 

datorită faptului că fraudele implică aciuni sofisticate și 

atent organizate ce au ca scop tăinuirea acestora, cum ar 

fi: falsurile, neînregistrarea deliberată a tranzaciilor sau 

declaraiile incorecte făcute auditorului, complicitate. 

Riscul de a nu descoperi o denaturarea semnificativă 

ca urmare a fraudei efectuate de conducere este mai mare 

decât riscul de a nu descoperi o denaturare semnificativă 

ca urmare a fraudei efectuate de angajaţi (conducerea este 

în situaţia de a evita procedurile de control, de a manipula 

direct sau indirect înregistrările contabile, de a prezenta 

informaţii financiare frauduloase). 

Pentru a obine o asigurare rezonabilă cu privire la faptul că situaiile financiare nu conin denaturări 

semnificative cauzate de fraude sau erori, auditorul public extern trebuie să menină o atitudine de scepticism 

profesional pe întreaga durată a misiunii de audit, să analizeze posibilitatea de eludare a controalelor de către 

conducere și să fie conștient de posibilitatea ca procedurile de audit care sunt eficiente în cazul detectării erorilor, să 

nu fie adecvate în cazul riscului identificat de denaturare semnificativă ca urmare a fraudei. Scepticismulprofesional 

este o atitudine care implică un spirit cercetător și o evaluare critică a probelor de audit. 

49

Responsabilitatea auditorului public extern privind frauda 

Procedurile care pot fi aplicate de auditor pentru 

obinerea informaiilor necesare în identificarea 

riscurilor de denaturare semnificativă ca urmare a 

fraudei sunt următoarele: 

- Intervievarea conducerii și a altor persoane 

cheie din cadrul entităii în vederea înelegerii modului 

în care aceștia acionează pentru identificarea și tratarea 

riscurilor de fraudă, precum și mecanismele de control 

intern stabilite de conducere pentru diminuarea acestor 

riscuri, 

- Luarea în considerare a factorilor de apariie 

a riscului de fraudă - atunci când obine o înelegere 

asupra entităii și a mediului său, auditorul poate 

identifica evenimente sau condiii care indică faptul că 

există un stimulent sau o presiune pentru a comite o 

fraudă sau oferă ocazia de a o comite. 

- Luarea în considerare a relaiilor neobișnuite 

și neașteptate - procedurile analitice pot conduce la 

identificarea existenei unor tranzacii sau evenimente, 

valori, rapoarte și tendine neobișnuite faă de cele care 

sunt de așteptat în mod rezonabil să existe, pe baza 

înelegerii auditorului a entităii și a mediului său, 

inclusiv a controlului intern. 

- Luarea în considerare a altor informaii care 

ar putea fi folositoare pentru identificarea riscurilor de 

denaturare semnificativă ca urmare a fraudei. 

Pentru evaluarea riscurilor de denaturare 

semnificativă ca urmare a fraudei, auditorul public 

extern folosește raionamentul profesional și identifică 

riscurile de fraudă luând 

în considerare informaiile 

obinute prin desfășurarea procedurilor de evaluare a 

riscurilor și prin considerarea claselor de tranzacii, 

soldurilor conturilor și prezentărilor de informaii în 

situaiile financiare. 

Concomitent, trebuie făcută legătura între riscurile 

de fraudă identificate și ceea ce poate fi greșit la nivel de 

aseriune și analizată amplitudinea probabilă a 

posibilelor denaturări. 

Pentru tratarea riscurilor evaluate de denaturare 

semnificativă ca urmare a fraudei auditorul public extern 

trebuie să adopte un scepticism profesional sporit și să 

proiecteze și să implementeze proceduri de audit 

ulterioare, a căror natură, moment și arie de cuprindere să 

răspundă riscurilor evaluate. 

Modificarea naturii procedurilor de audit ce 

urmează a fi efectuate trebuie să aibă ca rezultat 

obinerea de probe de audit mai credibile și mai relevante 

(de exemplu: tehnici de audit asistate de calculator 

pentru a colecta mai mule probe, observarea sau 

inspecia fizică a activelor, confirmări externe atât ale 

sumelor, cât și detaliilor contractuale, intervievarea 

personalului din alte departamente ale entităii decât cele 

financiar-contabile etc.). 

În ceea ce privește aria de cuprindere a 

procedurilor aplicate, pot fi adecvate creșterea mărimii 

eșantionului sau aplicarea unor proceduri analitice la un 

nivel mai detaliat, iar referitor la momentul aplicării 

procedurilor de audit, în cazul auditului public extern 

efectuat de Curtea de Conturi a României, este cel stabilit 

prin programul de activitate. 

Deoarece caracterul 

de fraudă certă, al unei 

operaţiuni/tranzacii nu se 

poate stabili decât de 

persoanele prin instituiile 

abilitate, auditorul 

public extern nu are 

responsabilitatea de a 

demonstra fraudele din 

punct de vedere juridic, 

preocuparea sa fiind 

direcţionată mai ales către 

identificarea acţiunilor 

suspecte de fraudă, decât 

către fraude dovedite. 

Prin urmare, auditorul trebuie să facă diferenţa 

dintre o „ fraudă prezumată” şi o „ fraudă dovedită”. 

Se consideră „ fraudă prezumată” - situaia în care 

există circumstanţe, indicii care sugerează o acţiune 

frauduloasă, care au fost identificate și au ajuns la 

cunoștinţa auditorului pe parcursul misiunii de audit. În 

acest scop, auditorul trebuie să posede cunoștine 

suficiente pentru identificarea indicatorilor de fraudă, 

dar nu este nevoie să deină expertiza unei persoane a 

cărei responsabilitate principală este detectarea și 

investigarea fraudelor. 

În sectorul public, scopul și natura auditului privind 

prevenirea și detectarea fraudei, precum și cerinele de 

raportare a fraudei sunt afectate de legislaia și 

reglementările specifice. 

Astfel, în cazul misiunilor de audit financiar sau a 

aciunilor de control, efectuate de Curtea de Conturi a 

României, se aplică prevederile Legii nr. 94/1992 

privind organizarea și funcionarea Curii de Conturi, 

republicată, art. 33 alin. (4), care prevede: „ În situaiile în 

care în rapoartele de audit se constată existena unor 

fapte pentru care există indicii că au fost săvârșite cu 

încălcarea legii penale, conducătorul departamentului 

sesizează organele în drept pentru asigurarea 

valorificării constatării și informează entitatea 

auditată.” și cele ale Regulamentului privind 

organizarea și desfășurarea activităilor specifice Curii 

de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din 

aceste activităi. 

50

DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR DE COMUNICARE 

Violeta Tătaru 

Camera de Conturi Gorj 

Director adjunct 

“Avem nevoie de 2 ani ca să învăţăm să vorbim, şi de o viaţă întreagă să învăţăm să tăcem.” – proverb chinezesc 

Acum, mai mult ca niciodată, dezvoltarea 

abilităţilor de comunicare este vitală dacă dorim 

să ne îndeplinim cu succes visele şi ţelurile şi de ce 

nu, să realizăm o carieră profesională de succes. 

Cu toţii comunicăm non-stop, fie că ne dăm 

seama sau nu. Tot ceea ce facem sau nu facem, tot ceea 

ce spunem sau nu spunem, îi determină pe cei din jurul 

nostru să-şi formeze o impresie despre noi. 

Cei mai mulţi dintre noi consideră comunicarea o 

formă de dialog cu cei din jur şi totuşi de câte ori nu a 

existat sentimentul că pur şi simplu nu ne înţelegem cu 

familia sau colegii de muncă. 

Pare de la sine înţeles că dacă stăm tăcuţi, 

zâmbim şi auzim ce ni se spune, am realizat 

comunicarea cu cel din faţa noastră. O bună ascultare 

este mai mult decât atât, necesită şi participare activă, 

deschidere şi receptivitate. 

De fapt, în majoritatea timpului noi reacţionăm 

în loc să acţionăm către o comunicare eficientă. 

În comunicarea dintre persoane, colegi de 

muncă, cunoştinţe ocazionale sau în relaţii 

instituţionale, indiferent de mesajul pe care îl avem de 

transmis, există un aspect al comunicării care rămâne 

mereu acelaş i: 

mesajul trebuie să se potrivească celui 

care primeşte mesajul, pentru a fi de succes (calitate). 

„ Cuvintele descriu realităţi diferite pentru 

fiecare.” spune Jacques Salomé. 

Dacă receptorul (primitorul) nu poate înţelege 

mesajul sau îl înţelege, 

dar răspunde negativ, 

comunicarea nu şi-a atins scopul. Aici vorbim despre 

ceea ce a fost definit drept „atitudinea tu”: felul în care 

transmiţătorul adaptează mesajul la interesele şi 

nevoile primitorului.Acest lucru înseamnă practic a te 

pune în pielea interlocutorului, sau a fi empatic. 

Din punct de vedere al comportamentului uman, 

ce are implicaţii în componenta comunicare, empatia 

ajută indivizii să formeze şi să menţină relaţii sociale 

de durată, ajută la rezolvarea problemei înţelegerii 

gândurilor şi intenţiilor celorlalţi, colegi sau persoane 

controlate, şi nu în ultimul rând exprimă solidaritate. 

Percepţia mesajului transmis reprezintă felul în 

care individul descifrează sau interpretează 

informaţia primită din mediu, prin prisma propriului 

sistem cultural şi de valori, sau a stărilor de moment. 

Altfel spus, noi nu avem decât propriile reprezentări 

ale lumii exterioare, sau felul propriu în care 

înţelegem tot ceea ce reprezintă informaţiile primite; 

sensul, semnificaţia lor sunt date de acest mod al 

individului de a înţelege realitatea. 

Pentru a se putea 

comunica eficient în 

cadrul colectivului, 

auditorii publici externi 

componenţi vor trebui 

să cunoască şi să 

se supună anumitor 

caracteristici ale 

acestuia ce funcţionează 

ca reguli. 

Colectivul (echipa de audit/camera de 

conturi/departamentul) se supune anumitor norme 

explicite/implicite de ordin procedural, social, 

referitoare la obiectivele de realizat şi în cadrul echipei 

sunt recunoscute anumite roluri fie cu caracter oficial, 

fie neoficial, dar existând ca atare în colectiv. 

Trebuie recunoscut faptul că atribuirea rolurilor 

poate crea probleme fie în sensul absenţei unui individ 

dotat corespunzător unui rol (şef de echipă sau/şi 

membru al echipei), fie supraaglomerării de candidaţi 

pentru un rol, ducând la o competiţie cu caracter 

negativ. 

Modul de organizare a comunicării în cadrul 

colectivului reprezintă de asemenea o caracteristică 

importantă. 

Eficacitatea comunicării în colectiv are legătură 

directă cu gradul de coeziune al echipei precum şi cu 

51

Dezvoltarea abilităţilor de comunicare 

divergenţele de opinii ce pot apărea, iar influenţa echipei 

ca un întreg se manifestă prin amplitudinea presiunii 

exercitate pentru a convinge „devianţii” şi a le modifica 

opiniile. 

Calitatea comunicării se apreciază de asemenea 

după claritatea ideilor exprimate de membrii 

colectivului, clarificările solicitate de aceştia atunci 

când nu înţeleg cele comunicate, precum şi de adecvarea 

răspunsurilor persoanelor faţă de informaţiile 

recepţionate. 

Se pot aduce în dezbatere câteva recomandări 

privind dezvoltarea capacităţii de adaptare la 

interlocutor, indiferent care este acesta: 

coleg, persoană 

verificată, terţ. 

1. Poartă-te cu toţi colegii/subalternii ca o „gazdă 

primitoare”. 

• Fii cât mai natural(ă): 

• Zâmbeşte, salută şi întreabă-l pe celălalt scopul 

întâlnirii (timpul este preţios). 

• Priveşte-l în ochi, şi când îţi vorbeşte el, şi când 

îi vorbeşti tu. 

• NU îl lăsa să aştepte până termini o conversaţie 

la telefon sau cu cineva „din casă”. Atunci când, 

dimpotrivă, laşi telefonul ori pe cei „din casă” să 

aştepte, va simţi că îl respecţi. Dacă ai într-adevăr o 

urgenţă, întreabă-l dacă poate aştepta, iar apoi 

rezolvă problema în 1-2 minute. 

• NU încerca să îl obligi că trebuie să facă sau să 

nu facă ceva. Oferă informaţii cât mai complete şi 

convinge-l că trebuie să respecte legea şi normele de 

lucru. 

• Stimulează pozitivitatea şi umorul în 

conversaţie. 

• Pentru o conversaţie care durează mai mult de 

2-3 minute, fie îţi inviţi interlocutorul să ia loc, fie te 

ridici şi tu în picioare. 

• Pentru o conversaţie în care vrei să comunici 

ceva care ar putea genera controverse sau supărare, 

invită-ţi neapărat interlocutorul să ia loc într-un 

spaţiu unde puteţi discuta fără să fiţi auziţi de ceilalţi 

colegi. 

• Orice s-ar întâmpla, păstrează un ton şi un ritm 

al vorbirii calm şi amiabil. Nu uita că deşi formele 

comunicării sunt diverse, trebuie ţinut cont nu doar 

de ceea ce spunem într-o discuţie, ci şi de poziţia 

corpului, 

ţinuta, mimica, gesturi şi o infinitate de alte 

nuanţe, care pot modifica sau completa sensul 

cuvintelor. 

2. Caută să vezi ce fac colegii/subalternii bun şi 

bine. Caută să înveţi de la ei. Caută să „furi” meseria. 

• Ce ştiu din ce tu nu ştii? 

• Ce pot să facă din ce tu nu faci? 

• Pune întrebări despre ce ştiu şi ce pot ei: ce fac? 

cu cine? când? unde? cum? 

• Păstrează-ţi mintea deschisă ca să înveţi de la ei: 

ce, cu cine, unde, când, cum, cu ce consecinţe poţi 

TU folosi ce afli de la ei? 

3. „ Priveşte până vei vedea şi ascultă până vei 

auzi! ”. Taci şi ascultă-l cât mai mult. Şi priveşte-l cât mai 

atent. 

• Nu-ţi spune niciodată opinia înainte ca 

interlocutorul să fi terminat ce avea de spus! Oricum 

nu va auzi ce spui. Fiecare va vorbi tot mai tare ca să 

se facă ascultat, iar conversaţia se va transforma 

repede în ceartă. 

• Lasă interlocutorul să vorbească nestingherit. 

Nu-l întrerupe, mai ales în mijlocul unei fraze. 

• Dacă simţi că nu te lasă să spui ce doreşti, 

propune-i o regulă: „Tu vorbeşti x minute, iar eu nu 

te întrerup; apoi vorbesc eu y minute, iar tu nu mă 

întrerupi. Şi continuăm în felul acesta”. 

4. 

corect. 

Pune întrebări ca să verifici dacă ai înţeles 

• Nu confunda ideile cu emoţiile! 

• Ascultă şi priveşte empatic: ce emoţii simte 

celălalt? Pune-te în locul lui! 

• Ascultă şi priveşte activ: pune întrebări – cu tact 

– până eşti sigur că ai înţeles corect care este ideea pe 

care încearcă celălalt să o transmită; concentrarea pe 

conţinutul mesajului şi confirmarea periodică a 

receptării acestuia, sublinierea sau preluarea unor 

idei avansate de interlocutor şi solicitarea de 

informaţii suplimentare. 

5. Orice ar spune celălalt, NU lua lucrurile 

personal. 

• Chiar dacă se plânge de ceva, el comunică ceva 

despre el însuşi, nu despre tine. 

• Caută să afli ce comunică despre emoţiile lui, 

gândurile lui, nevoile şi dorinţele lui. 

• Dacă se plânge de o altă persoană, propune-i să 

stea de vorbă direct cu cel în cauză. NU prelua 

discuţia decât dacă eşt i autorizat (ai în fişa postului) 

să rezolvi reclamaţiile respective. 

• Şi reţine parafraza aceasta: Spune-mi ceva 

despre alţii, ca să-ţi spun cine eşti. 

6. Dacă te simţi atacat, nedreptăţit, revoltat etc., 

amână răspunsul, decât să te laşi pradă unui impuls de 

moment pe care poate îl vei regreta şi care oricum nu va 

rezolva problema. 

• Respiră adânc de 2-3 ori şi priveşte-l în ochi pe 

interlocutor. 

• Spune-ţi în gând: „Relaxat!”. 

• Dacă ai nevoie de mai mult timp, repetă-i ce a 

spus, privindu-l în ochi. Se va simţi obligat să 

adauge ceva, să-şi clarifice spusele, ori chiar să 

prezinte scuze. 

52


7. NU veni tu cu justificări şi explicaţii la problemele 

ridicate de colegi/subalterni/persoane verificate. 

• NU bombăneli, comentarii sau reproşuri. 

• NU ton iritat sau de victimă. 

• Când începi să te justifici, să comentezi etc. e 

semn că ai intrat în defensivă: te aperi, deci te simţi 

atacat. Rezultatul e întotdeauna nedorit: îţi cultivi 

singur o emoţie negativă, iar celălalt poate ataca şi 

mai tare. 

• NU criticaţi, nu condamnaţi, nu vă plângeţi, 

chiar atunci când aveţi motive să o faceţi. Evitaţi 

disputele şi disensiunile: nu se poate câştiga nimic 

dintr-o confruntare. 

8. Răspunde constructiv. 

• Fii empatic, solidar cu emoţiile celuilalt: 

„Înţeleg că…, şi eu dacă aş fi în locul tău…” 

• Evită să contrazici direct. Caută în spusele 

celuilalt ceva care să-ţi permită să continui, 

deplasând accentul către pozitiv: „Înţeleg că … / Mia 

plăcut când ai spus… Eu aş continua cu… / Aş 

adăuga …” 

• Deplasează accentul de la problemă la soluţie: 

„Hai să căutăm împreună o soluţie. Tu cum vezi 

lucrurile?”; „Eu consider că…” 

• Defineşte-ţi clar şi precis propria 

responsabilitate: „Responsabilitatea mea aici este 

să …” 

• Oferă informaţii. Cât mai exacte şi clare. Cu ton 

de om stăpân pe situaţie. De exemplu: „Poţi face…, 

iar rezultatul va fi … Sau poţi face…, iar rezultatul 

va fi …”; „ Eu am învăţat că…” , „Re- 

gulamentul/Legea spune că…” ; „ Rolul meu aici 

este să …”. 

9. NU încerca să-l convingi că tu ai dreptate, că ce 

spui tu e adevărat etc. 

• Informează şi atât: „ Opinia mea este că…”; „ În 

Regulament scrie că / în lege se prevede că…”. 

• Conştientizează starea de tensiune pe care o 

resimţi ori de câte ori ai în acelaşi timp două opinii, 

care nu numai că nu se susţin una pe alta, dar se 

exclud (disonanţa cognitivă). 

• Conştientizează disconfortul creat şi caută 

soluţii: ce anume din ce spune/face celălalt intră în 

conflict cu ce anume din tine? 

• Conştientizează tentaţia ta defensivă: îţi aperi 

punctul de vedere, imaginea, prestigiul? 

• Caută alte soluţii – nondefensive – pentru a 

evita dezacordul: 

- Focalizează-te pe scop: ce şi cum poţi 

folosi din ce spune celălalt pentru a atinge 

scopul comunicării? 

- Învaţă: ce poţi învăţa din ce spune 

celălalt? 

Nu folosi formule imperative pentru a-ţi 

impune punctul de vedere: foloseşte sugestiile sau 

invocă opiniile unor persoane recunoscute. Respectă 

totdeauna opiniile celuilalt, nespunând niciodată 

direct că greşeşte. 

10. NU încerca să arăţi că celălalt depinde de tine, 

nici că îi faci o favoare că îl asculţi. 

• Nu spune: „Caut eu actul normativ încălcat” , 

„Scriu eu constatarea” , „Rezolv eu ” etc. Celălalt 

va simţi că te situezi pe o poziţie de putere şi că 

doreşti să-i comunici „printre cuvinte” că îţi rămâne 

dator – iar oamenilor nu le place să se simtă datori. 

• Evită oricare gesturi care sugerează 

dezinteresul sau plictiseala: stereotipuri verbale 

formale, răsfoitul unor hârtii, joaca cu unele obiecte, 

discuţii paralele cu alte persoane pe teme care nu 

sunt de interes comun, privirea insistentă a unor 

obiecte din cameră etc. 

11. Vorbeşte doar în numele tău, NU în numele 

celuilalt, nici în numele altora. Nici ca şi cum ai deţine 

adevărul absolut. 

• „Eu am înţeles că … Nu ştiu dacă am înţeles 

bine / Corectează-mă dacă greşesc.” 

• „Eu am învăţat că… / am citit că … Însă mai pot 

fi şi alte variante, dacă tu ştii altceva, mi-ar plăcea 

să aflu şi să învăţ de la tine”. 

• „Când tu spui … / tu faci …, eu mă simt … Asta e 

intenţia ta?” 

• „Eu am argumente să cred că … Ai vrea să 

asculţi argumentele mele?” 

12. Menţine un feed-back permanent prin care să se 

corecteze din mers conţinutul şi forma mesajului, modul 

de abordare a unor probleme, stilul practicat în 

respectivul context relaţional, atitudinea faţă de 

interlocutor, durata întrevederii. 

Evident, atunci când „musafirul” dă semne că vrea 

să devină stăpân în „casa” ta, ori devine agresiv, e mai 

bine să-i spui fără ocolişuri: „ Sau ne punem de acord 

asupra unor reguli, sau ne despărţim.” 

53


Toate aceste recomandări privind îmbunătăţirea 

abilităţilor de comunicare pot conduce spre un alt 

concept cu care auditorii publici externi ar trebui să se 

obişnuiască: dezbaterea. 

Termenul dezbatere are o utilizare dintre cele mai 

largi, atât la nivelul simţului comun, cât şi în discursul 

specializat şi conform dicţionarului explicativ 

reprezintă o analiză amănunţită, o deliberare, o discuţie 

pe larg şi adesea în contradictoriu despre o chestiune, o 

problemă etc. cu una sau mai multe persoane, sau/şi o 

discuţie largă asupra unei probleme de interes general. 

ajustare în funcţie de reacţia primitorului. 

Feedbackul poate fi atât pozitiv, cât şi negativ. 

Feedbackul pozitiv are rolul de a confirma realizările şi 

de a întări anumite comportamente pe care le dorim 

repetate. El este un element important în motivarea 

personalului şi schimbarea de comportamente. 

Feedbackul negativ are ca scop ajutarea persoanei 

criticate să conştientizeze efectele negative ale 

comportamentului său şi să şi-l modifice prin crearea 

unui sentiment de vinovăţie. 

Cu ajutorul unei dezbateri, pot fi exersate 

abilităţile de argumentare, critică şi comunicare 

într-un spaţiu public, fără a fi implicate 

prejudecăţile şi opiniile personale de ambele părţi. 

Indiferent de întrebuinţare, termenul „dezbatere” 

trimite la prezenţa unei divergenţe de opinie între mai 

mulţi participanţi la actul discursiv, participanţi care se 

angajează activ în susţinerea sau respingerea punctelor 

de vedere avansate. 

Scopul intervenţiilor discursive ale parti- 

cipanţilor, în fiecare caz în parte, este acela de a rezolva 

conflictul de opinie, de a da o soluţie rezonabilă şi 

acceptabilă acestor divergenţe. 

Dezbaterile pot să-şi atingă scopul numai prin 

intermediul producerii de probe, singurul mijloc de 

susţinere sau respingere a unui punct de vedere. 

Dezbaterile implică 

dezvoltarea capacităţii de a 

argumenta, de a gândi 

critic, de a aplica regulile 

fair-play-ului atât în cadrul 

dezbaterilor din echipă cât 

şi în colectivul entităţii 

(camera de conturi). 

Din aceste recomandări se desprinde şi o 

modalitate foarte importantă de eficientizare a 

procesului de comunicare şi aceasta este feed-back-ul, 

ca un mecanism de reglare a mesajului iniţial, de 

Acordarea de feedback pozitiv este mai eficace 

atunci când se realizează în public, în timp ce 

feedbackul negativ trebuie în mod obligatoriu să fie 

acordat în particular. 

Comunicarea poate părea simplă pentru mulţi 

dintre noi, având în vedere că doar comunicăm de când 

ne-am născut. 

Însă o comunicare corectă implică cunoaşterea 

unor reguli şi tehnici care să o poată face simplă, cursivă 

şi eficientă. 

Atât etică comunicării cât şi formele de 

manifestare ale comunicării trebuie privite cu acelaşi 

interes pentru obţinerea unui rezultat pozitiv. 

Depinde de noi cât de conştienţi suntem de modul 

în care comunicăm şi ce facem pentru a ne îmbunătăţi 

abilităţile necesare. 

54

CREDIBILIZAREA SISTEMULUI DE AUDIT PUBLIC INTERN PRIN 

MIJLOACE NORMATIVE 

Ionel Bostan 

Camera de Conturi Iași 


Introducere 

Potrivit mai multor norme juridice aplicabile în 

prezent, operaiunile economico-financiare ale 

tuturor instituiilor publice, dar și ale companiilor la 

care statul deine o anumită parte din capitalul social, 

sunt supuse auditării publice interne. Procesul în 

cauză este prevăzut prin normă imperativă, auditul 

public intern (API) fiind reglementat de Legea nr. 

672/2002 privind auditul public intern, cu 

modificările şi completările ulterioare, inclusiv prin 

Legea nr.191/2011. Astfel, fiecare entitate publică - 

locală sau centrală - constituie obiect al auditării de 

acest tip, de regulă, anual. În mod evident și faă de 

structurile specifice deAPI există obligaia prezentării 

oricăror documente și informaii solicitate. 

Legea nr.672/2002 privind auditul public intern, cu modificările şi completările ulterioare, răspunde 

cerinţelor Comisiei Europene, în ceea ce priveşte crearea cadrului legal în domeniul auditului intern din Statele 

Membre ale Uniunii Europene. Procedurile şi metodologiile aplicabile au la bază Normele metodologice de 

exercitare a auditului intern, aprobate prin O.M.F.P. nr. 38/2003 (modificat şi completat prin OMFP nr. 423/2004 

pentru modificarea şi completarea normelor generale privind exercitarea API), armonizate cu Standardele de 

Practică Profesională aAuditului Intern ale InstitutuluiAuditorilor Interni (IIA) din SUA. 

Dificultăi identificate în timp 

Ceea ce dorim să evideniem este că acest tip 

de audit comportă numeroase deficiene atunci când 

vorbim despre unităile administrativ teritoriale 

comunale, fapt confirmat și de unele date recente ale 

Ministerului Finanţelor Publice (MFP). Cel mai 

adesea, se susine că nu există posibilităi reale de 

atragere și angajare a unor auditori bine pregătii 

profesional, iar costurile aferente, raportate la 

complexitatea activităii entităilor, nu justifică 

înfiinarea unui compartiment deAPI. 

În acest context, la nivelul comunelor, funcia 

de audit intern este operaională în proporie de 

până în 50%. Atingerea nivelului respectiv a 

presupus, pe scara relativ largă, recurgerea la 

externalizare pe bază de contract de prestări servicii și 

încheierea de contracte de muncă cu durată parială. 

Despre conceptul de eficienă în acest plan este 

dificil de vorbit, dacă luăm în considerare și 

aspectele consemnate în rapoartele recente 

ale Institu 

iei Supreme de Audit ( cf. 

http://www.curteadeconturi.ro/sites/ccr/RO/Publicati 

i/Documente%20publice/RAPORT_evaluare_API_ 

EXTERNALIZARE.pdf). 

Cel mai adesea, se reine că API nu identifică 

nereguli și disfuncionalităi și nu face referiri precise 

cu privire la eșantioanele analizate și documentele 

examinate, recomandările au un caracter general, de 

cele mai multe ori fiind formulate fără să se fi 

constatat abateri a căror remediere să necesite astfel 

de recomandări. 

În cazurile în care, totuși, sunt constatate abateri, 

nu se consemnează cauzele și consecinele acestora. 

Destul de numeroase sunt situaiile în care 

rapoartele de audit intern întocmite la mai muli 

ordonatori principali de credite sunt identice ca formă 

de prezentare, conin aceleași constatări și au 

recomandări „la indigo” (de ordin general) care nu 

sunt susinute prin constatări. 

• Susinerea API - abordare din perspectiva efortului bugetar 

Pentru aceasta, se iau în calcul unele date 

validate oficial la nivelul exerciiului financiar 2009. 

În acest sens, credem că sunt suficient de ilustrative 

referirile la costurile salariale aferente posturilor 

ocupate la finele anului. 

Astfel, la nivelul administraiei publice centrale 

(potrivit MFP- Raportul privind activitatea de audit 

intern din sectorul public pe anul 2009), numărul de 

posturi de auditori ocupate a fost de 1784, dintr-un 

total de 2195 (81,3%). Aici este vorba despre 54 

instituii republicane (ministere ș.a.) și 575 entităţi 

publice subordonate, dispersate în plan teritorial. 

55

Credibilizarea sistemului de audit public intern prin mijloace normative 

La nivelul administraţiei publice locale (3226 

entităi), din cele 1895 posturi prevăzute în organigramă 

la 31.12.2009, au fost efectiv ocupate doar 1103 (58 %). 

Cheltuielile aferente finanării unui post de auditor public 

intern sunt, în medie, de 3.000 lei/ lună sau 36.000 lei/an 

( conform N.Fdm./ Proiect de lege privind 

modificarea și completarea Legii nr. 672/2002, 

http://discutii.mfinante.ro/). 

Prin urmare, cheltuielile suportate de la bugetul 

consolidat al statului pentru activitatea de API, la nivelul 

unui an, se cifrează la 121,68 mil. lei. Calculul a presupus 

luarea în considerare a cheltuielilor salariale anuale de 

36.000 lei/post, pentru 1.784 posturi efectiv ocupate din 

administraia centrală, 1.103 posturi administraia locală, 

dar și pentru cele 493 entităţi publice locale, care au 

încheiat contracte de prestări servicii API, considerând 

că, lunar, nu se plătesc sume mai mari de 3.000 

lei/entitate către prestatori. 

• Soluii posibile: organizarea și exercitareaAPI la nivelul unor grupuri de entităţi publice 

Acestea, dar și alte motivaii, au determinat MFP să 

se orienteze către soluia cooperării la nivelul grupurilor 

de entităţi publice având dimensiuni reduse (de tip 

„comună”). Respectiva soluie ar urma să asigure în 

cadrul unui sector de jude (cca. 10 comune) 

desfășurarea activităţii de audit intern, în conformitate cu 

hotărârile consiliilor locale, termenii şi condiţiile 

cooperării fiind stabilite într-un acord de cooperare. 

Evident, gruparea ar trebui realizată pe zone 

geografice sau pe principalele căi de comunicaţie, în 

jurul unei primării organizatoare de compartiment API 

sau structură asociativă cu acest rol, prin cooptarea unui 

număr adecvat de auditori interni. 

Recentul proiect de act normativ în 

această direcie ( conform. http://discutii. 

mfinante.ro/static/10/Mfp/transparenta/NFNC375617. 

pdf) vizează o monitorizare mai riguroasă a folosirii 

banului public, asigurarea condiţiilor de accesare a 

fondurilor europene în mediul rural, dar și îmbunătăţirea 

calităţii activităţii de colectare a veniturilor şi creşterea 

eficienţei utilizării acestora la acest nivel. Odată adoptat 

acest proiect, se impune demararea asocierii (pe baza 

liberului consimţământ) în cadrul unui parteneriat 

privind două sau mai multe entităţi publice locale, care 

constituie împreună un compartiment deAPI. 

Responsabilitatea acestuia constă în planificarea şi 

realizarea de misiuni de audit intern pentru toate 

entităţile membre ale acordului de cooperare. Structura 

asociativă va îndeplini rolul de organizator, iar entităţile 

publice locale pe cel de parteneri. Responsabilitatea 

organizării şi asigurării cadrului necesar desfăşurăriiAPI 

pentru entităţile publice locale membre ale acordului de 

cooperare revine conducătorului entităii organizatoare, 

la nivelul căreia se constituie compartimentul de API, în 

conformitate cu deciziile partenerilor semnatari. 

Acordul de cooperare trebuie să cuprindă cel puin următoarele elemente reglementate: gruparea entităţilor 

publice, drepturile şi obligaţiile acestora; problemele vizând sediul şi dotarea necesară, modul de selectare şi 

încadrare a personalului, precum şi modul de realizare a procedurilor de supraveghere a aplicării cadrului normativ şi 

de asigurare a asistenţei juridice. 

Compartimentul API va avea faţă de organizator o 

subordonare administrativă, iar faţă de membrii 

acordului de cooperare răspunde în legătură cu 

planificarea şi realizarea misiunilor specifice. 

Orice primărie-partener poate propune tematici de 

misiuni API, iar pe de altă parte asigură condiţiile pentru 

desfăşurarea activităţii auditorilor interni, accesul la 

documente etc. Odată beneficiind de acest tip de servicii, 

apar și obligaţii financiare referitoare la plata prestaţiilor 

privind organizarea, funcţionarea şi desfăşurarea 

activităţii de audit intern. 

În acest sens, Normele privind sistemul de 

cooperare (…), în prezent aflate în fază de proiect, se 

referă și la cheltuielile generate de organizarea şi 

funcţionarea compartimentului API. Acestea îmbracă 

forma unui „ cost mediu zilnic/auditor” , specificat de 

către entităţile publice membre în mod direct în acordul 

de cooperare, suportate după efectuarea prestaţiei. 

În legătură cu cele prezentate, rolul MFP rămâne 

unul important, nefiind vorba de libertăi foarte extinse 

în materie. Astfel, acesta, prin intermediul UCAAPI 

(Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public 

Intern), va coordona noul sistem cooperativ de API, 

urmând să asigure îndrumarea necesară pentru 

încheierea acordurilor și să sprijine partenerii locali în 

procesul de recrutare şi pregătire profesională a 

auditorilor. 

Ulterior, UCAAPI va avea rolul organismului care 

evaluează modul de exercitare a API la nivelul comunei 

organizatoare, rezultatele urmând a fi cuprinse în 

Raportul anual al activităţii de audit intern. 

56

Credibilizarea sistemului de audit public intern prin mijloace normative 

• Reconsiderarea sistemului de atestare a auditorilor publici interni 

\ 

Scopul atestării profesionale a auditorilor interni 

din sectorul public nu poate fi altul decât acela de a 

contribui la creşterea calităţii profesionale a acestora, în 

exercitarea funcţiei de audit public intern şi a nivelului de 

performanţă. Cele mai importante prevederi referitoare 

la atestarea naţională sunt regăsite în Legea nr.191/2011 

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 672/2002 

privind auditul public. 

In baza actului normativ menionat, MFP a elaborat 

Normele privind coordonarea şi desfăşurarea 

proceselor de atestare naţională şi de pregătire 

profesională continuă a auditorilor. 

Acestea, aflate, deocamdată, doar în 

stadiu de proiect ( cf.http://discutii. 

mfinante.ro/static/10/Mfp/transparenta/NA375616.pdf) 

- privesc latura coordonării sistemului de atestare, ce 

revine MFP(prin UCAAPI). 

MFP este organismul care stabilește toate 

domeniile Cadrului general de competenţe profesionale, 

valorile, cunoştinţele și abilităţile necesare. 

Tot MFP constituie și „ Comisia de atestare”, 

formată din 5 membri numiţi prin ordin al ministrului 

finanţelor publice, căreia îi revine rolul de a analiza 

corespondenţa dintre disciplinele înscrise în foile 

matricole, cu domeniile din Cadrul general de 

competenţe profesionale. 

Aceeași comisie urmăreşte îndeplinirea condiţiilor 

privind experienţa profesională a solicitantului şi decide 

asupra eliberării certificatului de atestare. 

Textul actului normativ ne permite să constatăm că 

sistemul de atestare naţională a auditorilor interni din 

România se bazează pe recunoaşterea cunoştinţelor 

transmise auditorilor interni de către instituţiile 

autorizate. 

Astfel, sistemul nu se 

bazează pe teste sau examene, 

ci pe pregătirea de bază, 

realizată în instituţii 

autorizate şi, ulterior, pe 

pregătirea profesională 

continuă. 

Modalitatea de depunere a dosarelor în vederea 

obţinerii certificatelor de atestare, presupune ca auditorii 

interni din sectorul public să constituie şi să transmită, la 

registratura MFP, documentaţia necesară în vederea 

obţinerii atestării. Documentaia va cuprinde acele acte 

prin care se face dovada deţinerii cunoştinţelor din 

domeniile cuprinse în Cadrul general de competenţe 

profesionale ale auditorilor interni din sectorul public. 

Încazul în care documentele de studii şi pregătire 

profesională nu acoperă în totalitate domeniile cuprinse 

în Cadrul de competenţe, auditorii interni în cauză vor 

trebui să-şi completeze pregătirea profesională. 

Domeniile minime pentru care trebuie făcută dovada deţinerii de cunoştinţe sunt: audit intern, managementul 

riscului, controlul intern şi guvernanţă, management, contabilitate, finanţe publice, tehnologia informaţiei, drept. 

Dovada deţinerii cunoştinţelor şi aptitudinilor se face cu ajutorul diplomelor şi foilor matricole eliberate de instituţii 

de învăţământ superior, precum şi de furnizori de formare profesională autorizaţi de ANC (Autoritatea Naţională 

pentru Calificări). 

Certificatul de atestare are o valabilitate de 5 ani, 

după care devine nul de drept, dacă auditorul intern nu a 

desfăşurat activităţi specifice de audit public intern, ori 

dacă au existat deficienţe în îndeplinirea Programului 

individual de formare profesională continuă. Același 

efect îl are și nesolicitarea prelungirii certificatului. 

• Consideraii privind statutul auditorului public intern, inclus deja în „sistem” 

Normele privind coordonarea şi desfăşurarea 

proceselor de atestare naţională prevăd recunoaşterea, 

pentru auditorii interni în funcţie la data adoptării Legii 

nr. 191/2011 ( şi care au o vechime de minimum 5 ani în 

API), a dobândirii şi deţinerii cunoştinţelor generale de: 

audit intern şi managementul riscului, control intern şi 

guvernanţă. 

Obţinerea certificatului de către auditorii interni, în 

funcţie la data intrării în vigoare a legii susmenionate, 

trebuie să se încadreze în termenul maxim de 6 ani de la 

această dată (până la 3 noiembrie 2017). 

În fine, o consecină importantă o reprezintă faptul 

că, după expirarea acestei perioade, deţinerea 

certificatului de atestare va constitui o cerinţă specifică - 

prevăzută în fişele posturilor vacante scoase la concurs 

pentru ocuparea funcţiei de auditor intern în entităţile 

publice. 

57

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND AUDITUL PERFORMANŢEI ÎN 

CADRUL UNOR ORGANIZAŢII DIN DOMENIUL SERVICIILOR PUBLICE 

Theodora Oprean 

Camera de Conturi Alba 

Director 

Dochiţa Jeflea 

Camera de Conturi Alba 


Elementele caracteristice conceptului de 

performană 

Auditul performanţei constituie o examinare sau o 

evaluare independentă şi obiectivă a măsurii în care un 

program sau o activitate a unei entităţi publice 

funcţionează eficient şi eficace în condiţiile respectării 

economicităţii. 

Standardele internaţionale INTOSAI definesc 

auditul performanţei ca fiind „ un audit al 

economicităţii, eficienţei şi eficacităţii cu care 

entitatea auditată utilizează resursele în scopul 

îndeplinirii responsabilităţilor sale”. 

1 

Potrivit Standardelor de audit INTOSAI , 

auditul performanei are ca scop evaluarea sau 

examinarea independentă a măsurii în care un 

program, proiect, proces, activitate sau entitate 

publică funcţionează în mod economic, eficient şi 

eficace. 

Auditul performanţei este un audit al bunei 

gestiuni financiare, urmărindu-se: 

a. „evaluarea economiilor realizate în 

gestionarea fondurilor alocate pentru realizarea unui 

program/proiect/proces/activităţi 

auditat/auditate, 

respectiv stabilirea măsurii în care prin principiile şi 

practicile de management se asigură minimizarea 

costului resurselor alocate, fără a se compromite 

realizarea in bune condiţii a obiectivelor; 

b. eficienţa utilizării resurselor umane, 

materiale,financiare inclusiv examinarea sistemelor 

de informare asupra indicatorilor de performană a 

sistemului de control intern şi procedurile urmate de 

entităţile auditate, respectiv maximizarea rezultatelor 

unui program/proiect/ proces/activitate, în relaţie cu 

resursele utilizate și stabilirea raportului dintre 

rezultatele obţinute şi costul resurselor utilizate în 

vederea obţinerii acestora; 

c. eficacitatea utilizării fondurilor publice, 

respectiv stabilirea gradului de îndeplinire a 

obiectivelor declarate ale unui program/ 

proiect/proces/activităţi, precum și compararea 

impactului efectiv realizat cu impactul dorit.” 

În conformitate cu Standardele de audit 

INTOSAI, obiectivele generale ale auditului 

performanţei, de regulă, sunt definite prin legislaţie, 

dar pot constitui şi obiectul deciziilor interne adoptate 

în cadrul Instituţiei Supreme de Audit. În general, în 

auditarea performanţei, 

Instituţiile Supreme de Audit 

urmăresc să realizeze unul sau mai multe din 

următoarele obiective generale: 

efectuarea unor examinări independente 

necesare legislativului şi entităţilor auditate cu privire 

la economicitatea, eficienţa şi eficacitatea practicilor 

de implementare a unor programe guvernamentale, 

precum şi la economicitatea, eficacitatea şi eficienţa 

mijloacelor utilizate pentru realizarea acestora; 

identificarea şi analizarea oricăror probleme 

ce privesc economicitatea, eficienţa şi eficacitatea 

programelor guvernamentale şi a domeniului în care 

performanţa este redusă, sprijinind astfel Guvernul 

sau entitatea auditată în vederea adoptării unor decizii 

manageriale corecte; 

raportarea impactului programului şi 

analizarea măsurii în care obiectivele aşteptate au fost 

realizate. În cazul în care acestea nu au fost atinse 

(parţial sau în totalitate) vor fi identificate cauzele; 

furnizarea către legislativ sau entitatea 

auditată a rezultatelor unor analize independente în 

legătură cu valabilitatea şi gradul de încredere al 

indicatorilor de performanţă stabiliţi. Totodată, oferă 

şi o apreciere a gradului de încredere a indicatorilor de 

autoevaluare stabiliţi şi raportaţi de către entităţile prin 

care se derulează programe sau care administrează 

fonduri publice; 

formularea de recomandări pentru legislativ 

şi entitatea auditată, pe baza constatărilor şi 

concluziilor rezultate din activitatea de audit. 

1 

Organizaţia Internaţională a Instituţiilor Supreme de Audit 

58

Consideraţii generale privind auditul performanţei în cadrul unor organizaţii din domeniul serviciilor publice 

În practică, obiectivele auditului performanţei pot fi 

prezentate sintetic, 

după cum urmează: 

examinarea şi evaluarea modului în care entităţile 

ce utilizează fonduri publice respectă în activitatea lor 

principiile economicităţii, eficienei şi eficacităţii; 

furnizarea de informaţii către Parlament şi 

recomandări independente şi imparţiale rezultate din 

auditul efectuat la entităţile care au utilizat fonduri 

publice; 

sprijinirea entităţilor auditate prin recomandări cu 

privire la căile şi mijloacele de îmbunătăţire a 

performantei cheltuirii banului public. 

Standardele de audit INTOSAI stabilesc că auditul 

performanţei presupune examinarea economicităţii, 

eficienţei şi eficacităţii, indicatori denumii în mod 

convenional „cei 3 E”, 

astfel: 

Auditul 

economicităţii activităţilor 

administrative în raport cu principiile şi practicile 

unui management performant; 

Auditul 

eficienţei utilizării resurselor umane, 

financiare, a altor resurse, incluzând examinarea 

sistemelor informaţionale, a modului de măsurare şi 

urmărire a indicatorilor de performanţă, precum şi a 

procedurilor urmate de entitatea auditată pentru 

remedierea deficienţelor identificate; 

Auditul 

eficacităţii performanţei referitoare la 

îndeplinirea obiectivelor entităţii auditate şi auditul 

impactului efectiv al activităţii entităţii în 

comparaţie cu impactul planificat al acesteia. 

Auditul performanţei analizează dacă „banii 

publici au fost bine cheltuiţi”, examinându-se în 

principal măsurile întreprinse de entităţile auditate cu 

privire la respectarea principiilor economicităţii, 

eficienţei şi eficacităţii, de asemenea, auditul 

performanţei poate implica examinarea directă a 

performanţei realizate. Dintre domeniile supuse 

aud itului performanţei, cel mai frecvent abordate sunt: 

 

Examinarea performanţei folosirii mijloacelor, 

care vizează în principal următoarele domenii: 

Achiziţiile de mijloace fixe, de exemplu diverse 

dotări (mobilier de birou, instalaţii pentru 

laboratoare, biblioteci, mijloace de transport auto 

etc. echipamente IT ( hardware, software), precum și 

 

alte tipuri de echipamente din domeniul tehnologiei 

informaiei. 

Lucrările 

pentru realizarea sau întreţinerea 

unor construcţii, 

cum ar fi: construcţia şi reabilitarea 

reţelelor de apă potabilă, reţele de canale, rezervoare 

pentru tratarea și păstrarea apei potabile, renovarea 

unor clădiri vechi etc. 

Cheltuieli cu personalul ce activează în 

domeniul public, 

de exemplu cheltuieli cu 

remunerarea, cu evaluarea şi perfecţionarea 

pregătirii profesionale, premii deplasări etc. 

Organizarea entităţii publice, 

se examinează: 

structura organizatorică (numărul şi mărimea 

subunităţilor, structura ierarhică, repartizarea 

responsabilităţilor, structura fluxului activităilor 

desfășurate, modalităţi de implementare a unor 

programe, proiecte sau acţiuni guvernamentale (se 

urmăreşte managementul acestora, respectarea 

termenelor şi condiţiilor de calitate a produselor şi 

serviciilor realizate) şi acţiunile de privatizare. 

Examinarea nivelului de îndeplinire a scopurilor 

Printr-o astfel de examinare, se evaluează: 

Gradul de îndeplinire a obiectivelor 

programelor şi activităţilor finanţate din fonduri 

publice, în acest context se auditează performanţa 

programelor şi activităţilor destinate cercetării 

ştiinţifice, dezvoltării şi extinderii pieţei muncii, 

modernizării şi extinderii sistemului de distribuire a 

apei potabile şi canalizare. 

Rezultatele iniţierii şi aplicării unor măsuri cu 

caracter legislativ, 

aceasta presupunând 

examinarea premiselor care au condus apariţia de 

noi legi şi reglementări sau amendarea celor 

existente, a conturilor şi a impactului aplicării 

acestora. Spre exemplu, auditarea proiectului 

”Reabilitarea Sistemului de alimentare cu apa în 

municipiile şi oraşele judeţului Alba” din cadrul 

programului SAMTID. 

Modul în care managementul unor entităţi îşi 

exercită atribuţiile cu privire la planificarea, 

implementarea, controlul şi evaluarea programelor 

şi activităţii de care aceasta este responsabil. Se 

examinează dacă au fost întreprinse măsurile 

corective necesare şi se evaluează acele acţiuni ale 

managementului care au un impact semnificativ 

asupra economicităţii, eficienţei şi eficacităţii 

programului activităţii entităţii 

Astfel, în cadrul auditării performanţei se 

realizează: 

Examinarea sistemului de control intern al entităţii 

auditate, urmărindu-se dacă obiectivele controlului 

intern vizează prevenirea obţinerii unei performanţe 

manageriale slabe, 

Evaluarea deciziei prin care s-a ales varianta 

optimă pentru derularea unui program sau a unei 

activităţi şi dacă au fost stabilite sau nu, criteriile 

corespunzătoare pentru alegerea variantei optime în 

vederea atingerii obiectivelor stabilite, 

59


Analiza modului de administrare a unui program 

sau a unei activităţi şi evaluarea sistemului de măsurare a 

performanţei. Dacă pentru programul sau activitatea 

auditată au fost stabiliţi indicatori de performanţă, se 

analizează în ce măsură aceştia au fost proiectaţi şi 

monitorizaţi corespunzător şi dacă au fost luate toate 

măsurile necesare pentru realizarea lor. 

Auditul se recomandă a se efectua şi în cazul 

existenţei unor suspiciuni cu privire la economicitatea, 

eficiena şi eficacitatea cu care a fost derulat un program, 

proiect sau o activitate. 

În general, auditul performanţei încearcă să 

răspundă la două întrebări de bază, 

şi anume: 

- s-a lucrat în mod corect ? 

- s-a făcut ceea ce trebuia ? 

Prima întrebare se referă, în principal, la furnizorul 

de produse sau servicii. În acest sens se urmăreşte dacă 

deciziile politice au fost implementate corespunzător şi 

dacă executivul a respectat reglementările şi cerinţele 

strategiei stabilite şi optează în concordanţă cu buna 

practică în domeniu. 

Sfera de analiză se extinde cu cea de a doua 

întrebare, şi anume, 

dacă s-a făcut ceea ce trebuia sau 

astfel spus, dacă politicile adoptate au fost implementate 

corespunzător şi dacă mijloacele utilizate au fost folosite 

corespunzător. De precizat că, în momentul în care 

auditorul încearcă să răspundă la întrebările menţionate, 

va trebui să fie prudent pentru a nu depăşi mandatul, prin 

extinderea examinărilor în zona politicului. 

Responsabilităţile de realizare a auditului performanţei sunt conferite unei Instituţii Supreme de Audit prin 

Constituţie sau prin alte acte normative. 

Politicile manageriale constituie deciziile, 

acţiunile şi regulile de monitorizare, contabilizare şi 

utilizare a resurselor umane, financiare şi de altă natură. 

Politica managerială este în general, 

legată de 

operaţiunile interne ale instituţiei. 

Politicile şi 

programele propuse de executiv şi acceptate de legislativ 

pot viza o anumită instituţie, dar în mod obişnuit se pot 

referi şi la activităţi şi instituţii neguvernamentale, 

precum şi la impactul acestora în societate. 

 

Măsurarea şi evaluarea economicităţii, eficienţei 

şi eficacităţii 

În multe state, legislativul, prin legea fundamentală 

sau prin legi organice, stabileşte în mod expres, 

ca 

atribuţie pentru Instituţiile Supreme de Audit şi 

efectuarea auditului performanţei. De aceea, Instituţiile 

Supreme de Audit realizează examinări complexe şi 

analize aprofundate ale eficienţei, eficacităţii şi 

economicităţii acţiunilor guvernamentale, ale 

activităţilor şi programelor finanţate din fonduri publice. 

Sunt supuse auditului performanţei politicile şi 

programele specifice, cuprinse în programele de 

guvernare, organizarea şi politicile manageriale ale 

entităţilor care derulează astfel de programe sau care 

administrează fonduri publice. 

Politicile cuprinse în programul de guvernare 

reprezintă un complex de măsuri menite să contribuie la 

atingerea anumitor scopuri, utilizând anumite resurse, 

într-o perioadă de timp determinată. 

Programul ilustrează o acţiune sau un ansamblu de 

acţiuni coerente derulate de către o entitate din cadrul 

administraţiei publice centrale, proiectate pentru a 

realiza un obiectiv sau un set de obiective bine definite şi 

pentru care sunt stabiliţi indicatori de performanţă şi de 

evaluare a rezultatelor aşteptate, în limitele de finanţare 

aprobate. 

Organizarea, în accepţiunea cea mai des întâlnită, 

poate fi definită ca reprezentând optimizarea utilizării 

resurselor umane, a structurilor şi proceselor economice, 

care are ca scop realizarea anumitor obiective. 

Atât legislativul, cât şi executivul au nevoie de 

informaţii referitoare la măsurarea şi evaluarea 

economicităţii, eficienţei şi eficacităţii programelor sau 

activităţilor realizate pentru a adopta decizii şi a 

întreprinde masuri care să vizeze îmbunătăţirea 

performanţei. 

Trebuie menţionat că informaţiile furnizate au 

menirea de a arăta în ce măsură programele sau 

activităţile instituţiilor publice şi-au atins obiectivele 

programate. În cazul în care obiectivele unui program sau 

a unei activităţi nu au fost îndeplinite sau au fost realizate 

parţial, auditorii trebuie să stabilească cauzele care au 

generat această situaţie şi, în acelaşi timp, 

să formuleze 

recomandări de îmbunătăţire a performanţei. 

Atât auditul performanţei, cât şi studiile de 

evaluare realizate în afara sferei de cuprindere a auditului 

au menirea să aprecieze modul în care funcţionează şi se 

derulează anumite programe specifice. De asemenea, 

este important să se ia în considerare relaţia dintre 

activităţile de măsurare şi cele de evaluare a 

performanţei. 

 

Măsurarea performanţei 

Prin măsurarea performanţei se înţelege acel 

proces permanent de monitorizare, evaluare şi raportare 

a modului în care se realizează programele sau 

activităţile, în toate etapele derulării acestora. 

60


Măsurarea performanţei se bazează pe examinarea modului în care un program şi-a realizat obiectivele 

sau cerinţele, prin raportarea în permanenţă la standardele de performanţă stabilite. 

Procesul de monitorizare permanentă a derulării 

unui program, proiect sau activitate, constituie o 

responsabilitate a managementului entităţilor auditate şi 

nu o sarcină a auditorilor externi. 

Auditul financiar are menirea să confirme dacă 

înregistrările în conturi au fost corecte şi dacă acestea 

reflectă realitatea, în timp ce auditul performanţei 

realizează o evaluare independentă a economicităţii, 

eficienţei şi eficacităţii implementării şi derulării unui 

program, proiect sau a unei activităţi. 

O sarcină distinctă a auditului performanţei o 

constituie evaluarea sistemelor de măsurare a 

performanţei activităţilor şi programelor 

guvernamentale, 

sub aspectul implementării şi funcţionării 

eficiente şi eficace a acestora. 

Astfel, pot fi formulate întrebări în cadrul unor 

studii aprofundate pentru a determina dacă indicatorii 

performanţei sunt stabiliţi în concordanţă cu cerinţele 

programului sau activităţii şi dacă sistemele de măsurare 

a performanţei sunt capabile să ofere rezultate capabile. 

 

Evaluarea performanţei 

Evaluarea programelor şi activităţilor se realizează 

prin efectuarea unor studii sistematice asupra modului de 

funcţionare a acestora. În procesul de evaluare a 

programelor şi activităţilor sunt examinate o gamă largă 

de date şi informaţii prind performanţele acestora, ceea 

ce facilitează realizarea unei monitorizări eficiente pe 

parcursul implementării şi derulării lor. 

În general, evaluările programelor şi activităţilor 

constau în realizarea unor studii de evaluare ce pot fi 

efectuate de către Instituţiile Supreme de Audit sub 

denumirea generală de audituri ale performanţei. 

Instituţiile Supreme de Audit cu experienţă în 

efectuarea auditului consideră că auditul, precum şi 

studiile privind evaluarea programelor şi activităţilor se 

clasifică în următoarele categorii: 

Auditul regularităţii - când se verifică modul în care 

sunt respectate legile şi reglementările legale, care 

guvernează domeniul auditat. 

Auditul economicităţii - analizează dacă mijloacele 

alese pentru utilizarea în mod economic a fondurilor 

publice au condus la obţinerea performanţei preconizate. 

Auditul eficienţei - examinează dacă rezultatele 

obţinute corespund aşteptărilor pentru care au fost 

alocate resursele. 

Auditul eficacităţii - analizează dacă rezultatele 

obţinute sunt conforme cu politicile manageriale. 

Evaluarea compatibilităţii - examinează dacă 

mijloacele antrenate în politica managerială sunt 

compatibile cu obiectivele stabilite. 

Evaluarea impactului - analizează impactul 

economico-social al unei anumite politici manageriale. 

Evaluarea eficacităţii politicii manageriale şi 

analiza cauzalităţii - examinează dacă rezultatele 

obţinute sunt datorate politicii manageriale sau altor 

cauze. 

Măsurarea performanţei rezultatelor, în raport cu 

obiectivele propuse și în concordanţă cu cei „3 E” 

constituie o necesitate pentru managerii de la toate 

nivelurile din cadrul organizaţiei. 

Cu alte cuvinte, s-a realizat dobândirea de resurse 

(financiare, umane, materiale, informaţionale ş.a.) la 

momentul optim şi cu cel mai mic cost, respectându-se 

cerinţele cantitative şi calitative respective. 

Pentru măsurarea economicităţii se promovează 

următoarea relaţie de calcul: 

Cazul favorabil este considerat când Econ < 1. 

Eficacitatea priveşte analizarea deciziei 

manageriale auditate sub forma măsurii în care 

obiectivele au fost atinse, precum şi de relaţia dintre 

impactul dorit şi cel efectiv al unei activităţi. 

Asimilată uneori şi cu termenul efectivitate, 

priveşte atingerea obiectivelor precum şi a altor efecte 

urmărite prin diverse activităţi. 

Este reprezentată de măsura în care obiectivele au 

fost atinse, precum şi de relaţia dintre impactul dorit şi cel 

realizat al unei acţiuni. 

61


Pentru măsurarea eficacităţii se promovează 


Cazul favorabil este considerat când Efica ≥1. 

Eficienţa deciziei manageriale auditate este 

interpretată în normele juridice ca un optim analitic 

între economicitate şi eficacitate. 

Auditorul construieşte perechile de economicitate - 

eficacitate pentru a stabili compatibilitatea dintre cele 

două caracteristici ale deciziei manageriale şi pentru a 

selecta astfel perechea dezirabilă. 

Eficienţa este, în general, corelată cu rentabilitatea 

şi cu productivitatea, fiind expresia relaţiei dintre 

rezultatele înregistrate şi resursele introduse în sistem: 

maximizarea ieşirilor sau rezultatelor prin utilizarea 

minimului de intrări sau de resurse. 

Pentru măsurarea eficienţei se promovează 


Cazul favorabil este considerat când Eficirealizat> 

Eficiprogramat sau se înregistrează o creştere în 

dinamică. 

eficacitatea şi eficienţa, 

conduce la necesitatea stabilirii 

ca date de intrare a patru entităţi valorice: 

1. Resurse programate (Rp) 

2. Resurse consumate (Rr) 

3. Rezultate programate (Rep) 

4. Rezultate obţinute ( Rer) 

La nivelul activităţii anuale a organizaţiei, 

resursele pot fi cuantificate valoric (în milioane euro), iar 

rezultatele pot fi adimensionalizate (ca număr de 

obiective), după cum urmează: 

1. Rp = 29 milioane euro 

2. Rr = 28,5 milioane euro 

3. Rep = 15 obiective 

4. Rer = 15 obiective 

 

Identificarea spectrului de ponderi 

În literatura de specialitate nu am întâlnit 

specificarea unei metodologii care să permită 

identificarea spectrului de ponderi pentru fiecare concept 

dintre cele trei anterior precizate în noţiunea de 

Performanţă. 

Am apelat la chestionarea unor persoane care îşi 

desfăşoară activitatea curentă în mediul prestărilor de 

servicii, bine informate şi reprezentând posturi de lucru 

dispuse în toate funcţiunile clasice ale unei organizaţii. 

Rezultatele înregistrate în chestionare 

sunt 

următoarele: 

- Denumirea conceptului % 

- Adaptabilitate (Econ) 28 

- Eficacitate (Efica) 20 

- Eficienţă (Efici) 27 

- Alte concepte 25 

Total 100 

Percepţia asupra elementelor prin care este 

caracterizată „p erformanţa” 

arată că un sfert din 

noţiune este subsumată altor concepte, identificarea în 

chestionar prin Etică, Partener, Competitivitate ş.a. 

Aceeaşi populaţie a răspuns, însă, că nivelul de 

relevanţă al unei informaţii este perceput la valoarea de 

60% din posibilul total de 100%. 

În aceste condiţii, se poate propune pentru 

utilizarea în calculele ulterioare a următorului spectru de 

ponderi pentru noţiunea de „p erformanţă”, 

primele trei 

concepte beneficiind de redistribuirea procentajului 

ultimului concept. 

- Denumirea conceptului % 

- Adaptabilitate (Econ) 37 

- Eficacitate (Efica) 27 

- Eficienţă (Efici) 36 

Total 100 

Prezentarea celor trei concepte, economicitatea, 

Este evident că valorile de mai sus se încadrează în 

condiţionările ce definesc cele trei concepte. De real 

interes este acest fapt cât, mai ales, cu cât se încadrează şi 

dacă poate fi construit un sistem care să permită 

vizualizarea încadrării generale a noţiunii de 

„ Performanţă”. 

Curtea de Conturi a României, prin auditul 

performanţei exercitat asupra gestiunii bugetului general 

consolidat precum şi asupra oricăror fonduri publice, 

urmăreşte în principal: 

- eficacitatea utilizării resurselor financiare ale 

statului şi ale sectorului public; 

- stabilirea gradului de îndeplinire a obiectivelor 

declarate programului, activităţii sau entităţii 

auditat/auditate, precum şi compararea 

impactului dorit cu cel efectiv realizat; 

- minimizarea costului resurselor alocate unei 

entităţi, fără a compromite îndeplinirea în bune 

condiţii a obiectivelor; 

- creşterea eficienţei utilizării resurselor 

disponibile; 

- maximizarea rezultatelor unui program, 

proiect, proces, activităţi auditat/auditate în 

comparaţie cu resursele utilizate şi stabilirea 

raportului dintre rezultatele obţinute şi costul 

resurselor utilizate în vederea obţinerii 

acestora. 

Prin constatările Curţii de Conturi a României, sunt 

identificate o serie de vulnerabilităţi care se manifestă în 

cadrul activităţilor desfăşurate la nivelul autorităţilor din 

administraţia publică centrală cât şi la nivelul 

autorităţilor publice locale, în special: 

62


- Vulnerabilităţi privind controlul managerial 

care se manifestă prin: exercitarea unui control 

managerial (intern) având o capacitate limitată 

de detectare rapidă a disfuncţionalităţilor din 

entitatea publică, fapt care afectează eficienţa 

măsurilor necesare pentru corectarea abaterilor 

şi sancţionarea personalului responsabil. 

- Vulnerabilităi privind modul de 

implementare şi realizare a controlului 

intern care se manifestă prin: 

5 lipsa procedurilor de lucru (proceduri 

operaţionale) sau insuficienta detaliere pentru 

activităţile desfăşurate în entitatea audiată. 

5 nu a fost asigurată armonizarea elaborării, 

implementării şi controlului aplicării procedurilor 

operaţionale de lucru. 

5 managementul structurilor auditate nu a 

analizat sistematic cel puţin o dată pe an, riscurile 

legate de desfăşurarea activităţilor sale, nu a 

elaborat planuri corespunzătoare, în direcţia 

limitării posibilelor consecinţe ale acestor riscuri şi 

nu a numit salariaţi în aplicarea planurilor 

respective, drept urmare Standardul 11 – 

Managementul riscului – prezentat în Anexa nr. 

1 la OMFPnr. 946/2005, nu a fost implementat în 

entitate 

5 o preocupare insuficientă a managementului în 

analizarea motivelor/cauzelor care au determinat 

neîndeplinirea obiectivelor propuse la nivelul 

entităţii auditate; 

5 managementul nu a întreprins măsurile 

corespunzătoare menite să asigure identificarea şi 

evaluarea sistematică a riscurilor privind 

activităţile/operaţiunile ce trebuie desfăşurate de 

toate compartimentele din cadrul entităţii auditate 

şi monitorizarea acestora pentru stabilirea 

controalelor interne corespunzătoare; 

5 implicarea insuficientă a conducerii structurilor 

auditate în organizarea şi coordonarea activităţilor 

în cadrul structurilor auditate, aşa se explică 

eficacitatea redusă în atingerea obiectivelor; 

5 implicarea insuficientă a conducerii structurilor 

auditate în pregătirea profesională a întregului 

personal angajat; 

5 interesul redus al managementului în detectarea 

rapidă şi corectarea disfuncţionalităţilor identificate 

la nivelul structurilor auditate şi implicit în 

atingerea performanţelor activităţilor desfăşurate în 

cadrul fiecărui compartiment de specialitate. 

Majoritatea vulnerabilităţilor identificate se 

manifestă pe fondul carenţelor sistemului de 

control managerial intern. 

Recomandările Curţii de Conturi a României 

vizează, în principal: 

luarea măsurilor legale necesare care să asigure 

perfecţionarea structurilor organizatorice, 

reglementarilor metodologice, procedurilor şi 

criteriilor de evaluare care să asigure fundamentarea 

corectă a necesităţii angajării cheltuielilor bugetare, 

ţinându-se seama de realitatea faptică în vederea 

respectării principiului bunei gestiuni financiare în 

utilizarea fondurilor publice; 

luarea măsurilor care să asigure supravegherea 

continuă de către personalul de conducere de la toate 

nivelurile din cadrul entităţii auditate şi îndeplinirea 

de către personalul de conducere a obligaţiei de a 

acţiona corectiv, prompt si responsabil ori de câte ori 

se constată încălcări ale legalităţii şi regularităţii în 

efectuarea unor operaţiuni sau în realizarea unor 

activităţi în mod neeconomic, ineficace sau 

ineficient; 

elaborarea, aprobarea şi implementarea unui 

program de măsuri pentru asigurarea respectării şi 

aplicării permanente a reglementarilor legale in 

vigoare, pentru determinarea tuturor entităţilor 

auditate să respecte legea si pentru atingerea ţintei 

interne de performanţă stabilită conform unor criterii 

semnificative elaborate şi aprobate; 

efectuarea unei inventarieri a vulnerabilităţilor 

şi a riscurilor existente în activităţile desfăşurate la 

nivelul structurilor auditate şi elaborarea unui set 

complet cu propuneri de îmbunătăţire, modificare si 

completare a reglementărilor legale în vigoare, 

prezentarea acestora Guvernului pentru adoptare sau 

reglementare după caz, la nivelul de său de 

competenţă. 

63

SINTEZA EDIIEI DIN LUNA OCTOMBRIE 2012 A JURNALULUI 

INTERNAIONAL DEAUDIT PUBLIC INTOSAI 

Dragoș Budulac 

Serviciul Relaii Externe și Protocol 

Șef Serviciu 

Liliana Mustaă 

Serviciul Relaii Externe și Protocol 

Consilier 

Jurnalul 

INTOSAI este o 

publicaie care conine 

articole care tratează 

cu pragmatism aspecte 

ale auditului public. 

Acestea includ studii 

de caz, idei și 

metodologii noi de 

audit, sau detalii 

privind programele de 

formare de audit. 

Jurnalul este un 

instrument oficial al 

INTOSAI și este 

consacrat promovării 

procedurilor și tehnicilor de audit public. 

Ediia publicată în luna octombrie 2012 este 

structurată pe 11 seciuni și cuprinde următoarele 

articole: 

** Revista debutează cu un editorial cu titlul 

Provocări ale Auditului Datoriei Publice în timpul 

Crizei Financiare Globale, scris de Juan M. Portal, 

Auditor General al Mexicului și președinte al 

Grupului de Lucru INTOSAI Privind Datoria Publică. 

În contextul actual al mediului economic și 

financiar global, Grupul de Lucru INTOSAI Privind 

Datoria Publică (WGPD) depune eforturi pentru a 

aduce o contribuie importantă în dezvoltarea unei 

politici adecvate pentru gestionarea datoriei publice. 

O astfel de politică va fi un element crucial pentru ca 

naiunile să menină pe termen lung strategiile 

financiare și pentru încurajarea dezvoltării financiare. 

În acest sens, a fost elaborat Planul Strategic al 

WGPD 2011 – 2016 care cuprinde obiectivele 

strategice și care descrie activităile specifice și pașii 

de parcurs pentru următorii 5 ani. Cele două obiective 

sunt: (1) Construirea capacităii instituionale și 

întărirea expertizei SAI –urilor și (2) Consolidarea 

capacităilor WGPD și măsurarea impactului 

acestora. 

Până în prezent, WGPD are în vedere două teme 

posibile care urmează să fie abordate la INCOSAI 

XXI în 2013: 

impactul crizelor financiare privind datoria 

publică și iniiativele INTOSAI, material care va fi 

pregătită de către SAI Statele Unite aleAmericii, și 

evaluarea sistemelor de informare legate de 

managementul datoriei publice, document care va fi 

elaborat de SAI Brazilia. 

Prin eforturile depuse de WGPD, prezidat de 

SAI-ul din Mexic, și Task Force privind criza 

financiară globală, prezidat de SAI Statele Unite 

ale Americii, INTOSAI a subliniat rolul activ pe 

care SAI-urile ar trebui să-l joace în protejarea 

poziiei financiare a guvernelor lor. Mai mult decât 

atât, ele ar trebui să încurajeze guvernele să 

pună un accent mai mare pe monitorizarea 

vulnerabilităilor și pe prioritizarea manage- 

mentului riscului. 

Posibilele efecte viitoare ale crizei financiare 

globale cer ca SAI–urile să îmbunătăească 

tehnicile și metodologiile de management al 

datoriei publice de audit, astfel încât acestea să 

poată contribui la o evaluare în timp util și exactă a 

nivelului datoriei naionale și, prin urmare, să 

ajute la asigurarea durabilităii acestora. În timp 

ce procesul de audit nu va rezolva situaia prin el 

însuși, autorităile financiare pot adopta practici 

mai sănătoase și mai sensibile în cazul în care 

acestea pot conta pe o analiză fiabilă a problemelor 

datoriei publice. 

În convingerea domnului Juan M. Portal, 

aciunile pentru abordarea problemelor datoriei 

publice au fost meninute într-un ritm constant, iar 

WGPD va continua să ofere materiale utile pentru 

comunitatea INTOSAI, pentru a răspunde 

nevoilor sale în acest domeniu. 

** Președintele Consiliului de Conducere al 

INTOSAI și Auditor General al SAI-ului Africii de 

Sud, domnul Terence Nombembe, publică la pagina 4 

articolul Leadership-ul ca un catalizator pentru 

Buna Guvernare și lupta împotriva corupiei. 

SAI–urile au privilegiul unic de a 

responsabiliza liderii guvernamentali din ările lor 

pentru a-și aduce contribuia la crearea de condiii 

pentru un stat care în mod constant produce informaii 

credibile referitoare la administrarea fondurilor 

publice, furnizarea de servicii către cetăeni, respectul 

pentru statul de drept în managementul resurselor de 

stat. Toate indiciile arată că buna guvernană este la 

îndemână și poate fi susinută dacă liderii 

guvernamentali conduc prin puterea exemplului, prin 

implementarea elementelor de bază ale controalelor 

interne. 

64

Sinteza ediiei din luna octombrie 2012 a Jurnalului Internaional de audit public INTOSAI 

**La rubrica Știri pe scurt sunt publicate ultimele 

evenimente desfășurate de diferite Instituii Supreme de 

Audit printre care și România, după cum urmează: 

În România: Curtea de Conturi a României a 

elaborat un Ghid cu instruciuni pentru Auditul 

datoriei publice pentru a stabili un cadru unitar 

pentru punerea în aplicare a procedurilor și a 

metodelor utilizate în domeniul auditului datoriei 

publice. Ghidul este fundamentat pe: ISSAI 5410 

(Instruciuni pentru planificarea și desfășurarea unui 

audit privind controlul intern al datoriei publice), 

ISSAI 5421 (Ghidul privind Definirea și prezentarea 

Datoriei Publice), ISSAI 5440 (Ghid pentru 

efectuarea Auditului datoriei publice), precum și 

legislaia naională. Ghidul reprezintă un prim pas în 

determinarea unui set de concepte, proceduri și 

metode care urmează să fie utilizate în auditarea 

datoriei publice. Până la sfârșitul anului 2012, 

Curtea de Conturi va elabora liniile directoare pentru 

auditul performanei managementului datoriei și 

auditul de conformitate al datoriei publice, care va 

completa ghidul privind auditul financiar al datoriei 

publice. 

In același articol, sunt prezentate rezultatele 

întâlnirii la Seminarul Băncii Mondiale adresat 

SAI-urilor din România și Polonia. Evenimentul a 

avut loc în iulie 2012, la sediul Băncii Mondiale de 

la București. Dezbaterile s-au axat pe probleme 

juridice, aspecte de management financiar, precum 

și pe procedurile de achiziii publice. Seminarul s-a 

dorit a reprezenta un instrument de dialog cu Banca 

Mondială pentru a înelege mai bine și a clarifica 

procedurile operaionale ale Băncii Mondiale. În 

timpul discuiilor, auditorii români și polonezi a 

ridicat mai multe probleme identificate de către 

auditori externi în auditurile publice ale proiectelor 

finanate prin împrumuturi ale Băncii Mondiale. 

In Australia: în decembrie 2011, Parlamentul 

federal din Australia a adoptat o serie de modificări 

semnificative ale Legii Auditorului General din 

1997. Modificările pun în aplicare legislativă 

majoritatea recomandărilor din raportul 

Comitetului mixt al Conturilor Publice și de Audit 

(JCPAA). Acestea reprezintă cea mai semnificativă 

îmbunătăire a mandatului auditorului-general de la 

adăugarea competenelor de audit pentru eficienă 

în 1979. Principalele modificări sunt: 

- Auditorul General are autoritatea de a efectua 

audituri de performană a întreprinderilor de 

stat și a entităilor din teritoriu care primesc 

fonduri Commonwealth pentru un scop 

Commonwealth. 

- Auditorul General are autoritatea de a evalua 

performana contractanilor pe care guvernul 

Commonwealth i-a angajat. 

- Auditorul General are autoritatea de a audita 

principalii indicatori de performană specifici și 

de a desfășura un program de audit privind 

oportunitatea acestor indicatori precum și 

raportarea lor de către entităile care fac 

obiectul suplimentării bugetului. 

- Auditorul General are autoritatea de a efectua 

misiuni de asigurare și de a utiliza aceleași 

competene de colectare de informaii care 

există pentru a realiza audituri financiare și de 

performană,încazul în care astfel de misiuni 

au fost identificate ca priorităi de către JCPAA. 

- Competenele auditorului general de 

acces la informaii nu sunt afectate de 

cerinele normelor secretului profesional sau de 

alt privilegiu. 

Belgia: În conformitate cu legea sa organică, 

Curtea de Conturi a Belgiei este responsabilă pentru 

raportarea către Parlament a estimării cu privire la 

fiabilitatea veniturilor și cheltuielilor în proiectul 

bugetului de stat și în bugetele de asigurări sociale. 

În anul 2012 au fost 2 factori care au complicat 

proiectul de buget al Belgiei: în primul rând, din 

cauza unei crize instituionale fără precedent, 

bugetele de stat în anii anteriori nu au putut fi 

prezentate în termenele stabilite de lege. Mai mult 

decât atât, guvernul belgian a trebuit să ia măsuri 

drastice pentru a obine din nou finanele publice pe 

o bază echilibrată pe termen mediu prin limitarea 

deficitului autorităilor publice la 2,8 la sută din PIB 

prin măsuri structurale. Având în vedere aceste două 

elemente, Curtea de Conturi a analizat bugetul 

federal dintr-o perspectivă mai largă decât o face de 

obicei. Raportul Curii a inclus o analiză fiscală 

majoră și măsuri nefiscale precum și o evaluare a 

veniturilor, un comentariu la subestimarea 

cheltuielilor și pe documentele principale din 

principiile fundamentale bugetare, precum și o 

trecere în revistă a evoluiei financiare de securitate 

socială. 

Bhutan: Autoritatea Regală de Audit din 

Bhutan (RAA) a găzduit timp de 2 zile Seminarul 

Regional Asia de Sud cu tema "Auditul de 

performană - Provocări și oportunităi”. Seminarul 

a fost finanat de către Banca Mondială și au 

participat mai mult de 42 de delegai ai SAI–urilor 

din Australia, Bangladesh, Bhutan, Canada, India, 

Maldive, Nepal, Pakistan, Sri Lanka, Vietnam. 

Canada: La 28 noiembrie 2011, Michael 

Ferguson a fost numit Auditor General al SAI 

Canada pentru un mandat de 10 ani în urma unei 

rezoluii a Senatului și a Camerei Comunelor a 

Parlamentului canadian. Dl. Ferguson este 

președintele Subcomisiei INTOSAI Contabilitate și 

Raportare și membru al Consiliului de Conducere al 

Iniiativei de Dezvoltare al INTOSAI (IDI). 

China: Conducătorii sau reprezentani ai 

Instituiilor Supreme deAudit din China, India, Iran, 

Kazahstan, Kîrgîzstan, Pakistan, Rusia, Sri Lanka, 

Tadjikistan și Uzbekistan au participat la cea de-a 

doua reuniune a statelor participante ale 

Organizaiei de Cooperare Shanghai (SCO), care a 

avut loc în Shanghai, China, în aprilie 2012. 

Reuniunea a constat în două sesiuni: ( 1) un seminar 

privind rolul SAI-urilor în lupta împotriva corupiei 

și audituri privind proiecte de cooperare economică 

și (2) o întâlnire de lucru pentru a discuta și aproba 

documente privind dezvoltarea cooperării dintre 

SAI - urile statelor participante ale SCO și un plan de 

activităi pentru punerea în aplicare a cooperării. 

Liu Jiayi, Auditorul General al Chinei, a vizitat 

Curile de Conturi din Coreea și din Japonia în 

aprilie 2012. 

65


66 

O delegaie a Curii de Conturi din Palestina a vizitat 

Curtea de Conturi a Chinei. Cu aceasta ocazie, cele 

două instituii au semnat un Acord de Cooperare 

bilaterală pentru a spori capacitatea de dezvoltare a 

activităii de audit în ambele ări. 

Egipt: În septembrie 2012, Consilierul Hesham 

Genena a fost desemnat pentru a fi noul președinte 

Curii de Conturi din Egipt. 

Islanda: În iulie 2012, SAI Islanda a emis 

Raportul anual al Oficiului Naional de Audit 

Islandei pe anul 2011, care este disponibil în limba 

engleză pe site-ul său. Raportul sintetizează 

auditurile financiare și de performană efectuate de 

acesta, în contextul programului de redresare 

economică pe care guvernul islandez l-a pus în 

aplicare în anul 2009. 

Iordania: Președintele Curii de Conturi a 

Iordaniei a prezentat Raportul anual pe 2011 în faa 

Parlamentului. 

A fost lansat Institutul de Audit arabo – iordanian, în 

Iordania. Scopul acestui proiect este de a servi 

cerinelor de formare ale SAI-urilor arabe, precum și 

ale celor de la nivel regional și internaional. Acesta 

va constitui un forum pentru schimbul de cunoștine 

și experienă între SAI-urile membre ale INTOSAI. 

Moldova: În ultimii 6 ani, Curtea de Conturi 

(CC) a Republicii Moldova a încheiat un parteneriat 

cu Oficiul Naional deAudit al Suediei (SNAO) întrun 

proiect menit să promoveze dezvoltarea 

instituională, în conformitate cu standardele 

INTOSAI. O serie de activităi legate de acest 

proiect de cooperare au fost realizate în 2012. Dintre 

acestea enumerăm: formarea personalului cu 

responsabilităi de conducere, resurse umane și 

monitorizare, precum și cerinele de calitate pentru 

auditul public extern. 

Maroc: În luna august 2012, MS Regele 

Mohammed al VI l-a desemnat pe dl. Driss Jettou ca 

Prim Președinte al Curii de Conturi din Maroc. El îl 

înlocuiește peAhmed El Midaoui. 

Nepal:Doamna Bimala Subedi a fost numită 

Auditor General al Curii de Conturi din Nepal, la 29 

iulie 2012. Ea îl înlocuiește pe Khem Prasad Dahal. 

Arabia Saudită: În cooperare SAI din 

Pakistan, Curtea de Conturi din Arabia Saudită a 

realizat recent o serie de cursuri de formare. Aceste 

cursuri reglementează formarea intensivă 

internaională în domeniul auditului de performană, 

IT; gestionarea riscurilor,etc. 

Spania: La 30 iulie 2012, Ramon Álvarez de 

Miranda a fost numit, pentru a un mandat de 3 ani, 

președinte al Curii de Conturi a Spaniei, 

înlocuindu-l pe dl. Manuel Núñez-Pérez. În această 

poziie, el a fost numit, de asemenea, secretar 

general al EUROSAI. 

Turcia: La 29 mai 2012, Curtea de Conturi a 

Turciei a sărbătorit aniversarea a 150 de ani de la 

înfiinarea sa, prin organizarea a diverse activităi, 

inclusiv un simpozion internaional dedicat 

schimbului de experienă și bune practici între 

SAI –uri. 

Ucraina: Pe 12 aprilie 2012, Parlamentul 

Ucrainei l-a desemnat pe dl. Roman Maguta ca 

președinte al Camerei de Conturi a Ucrainei. 

** La pagina 15, articolul Noile Principii 

Fundamentale de Audit ale INTOSAI - scris de 

Kristoffer Belgvad, Curtea de Conturi a Danemarcei, 

Președinte al Proiectului de Armonizare ISSAI, prezintă 

faptul că peste un an, INTOSAI va defini un nou set de 

principii fundamentale de audit care vor oferi comunităii 

internaionale de audit o definiie comună, unitară, 

completă pentru auditul sectorului public și o platformă 

comună a SAI–urilor cu privire la abordarea metodelor 

de audit în conformitate cu cadrul legal naional. 

* Profesionalism, credibilitate și calitate 

Scopul revizuirii standardelor INTOSAI este acela de a 

promova profesionalismul, credibilitatea, calitatea în 

auditul sectorului public. Există patru motive specifice 

pentru care este important ca INTOSAI să dezvolte un 

proces credibil în stabilirea standardelor: 

- Protejarea standardelor și promovarea auditului 

independent. 

- Furnizarea unui cadru de lucru pentru păstrarea 

identităii profesionale și a unui limbaj comun. 

- Asigurarea credibilităii procesului de audit. 

* De ce Principii Fundamentale deAudit? 

Standardele au fost, în general, utilizate în asociere cu 

alte standarde internaionale, regionale, sau naionale 

ceea ce a subliniat proliferarea standardelor și a 

orientărilor din surse diferite, problema cu care se 

confruntă comunitatea SAI-urilor în prezent. Prin 

urmare, este necesar să se treacă la armonizarea 

internaională a standardelor pentru a se clarifica 

asemănările și deosebirile dintre auditul sectorului privat 

și cel public. Comitetul director PSC consideră că este 

extrem de important ca noile principii revizuite sa fie 

sprijinite și recunoscute de către toi membrii INTOSAI. 

* Textul propus de noul ISSAI 100 

Noul ISSAI 100 va fi punctul de plecare principal pentru 

ghidurile de audit ISSAI prin care se afirmă faptul că 

auditul sectorul public este esenial pentru furnizarea de 

informaii obiective și fiabile pentru legislativ, 

organismele de supraveghere, cei însărcinai cu 

guvernana, precum și pentru public. Se ia act de faptul că 

auditul în sectorul public contribuie la îmbunătăirea 

administrării sectorului public în mai multe moduri. 

Documentul este publicat în proiect pe site-ul 

www.issai.org, la rubrica “Spotlight on ISSAIs,”(ISSAI 

100 alături de ISSAI 300) unde toi membrii INTOSAI și 

alte persoane care doresc, sunt invitai să comenteze cu 

privire la aceste proiecte până la 15 februarie 2013. 

** În rubrica de la pagina 20, este publicat articolul 

Factorii critici la consolidarea instituională a 

auditului public (un studiu de caz de la SAI Kazahstan) 

care prezintă un punct de vedere al consilierului pe audit 

public Almagul Mukhamediyeva Curtea de Conturi a 

Kazakhstanului cu privire la rolul instituiilor supreme de 

audit în rândul instituiilor publice. 

El susine faptul ca SAI–urile trebuie să respecte 

standarde ridicate pentru a asigura transparena, 

responsabilitatea și eficiena operaiunilor guver- 

namentale, această fiind o sarcină de importană 

naională pentru fiecare SAI. Prin urmare, SAI–urile 

trebuie sa să identifice și să modeleze factorii critici de 

succes pentru consolidarea funciei de audit. Scopul lor ar 

trebui să fie acela de a obine rezultate durabile și


progresive, la nivel tactic, strategic, și conceptual, prin 

concentrarea eforturilor asupra îmbunătăirii legislaiei, a 

metodologiei precum și a practicii de audit. În acest sens, 

SAI Kazahstan a întreprins următoarele aciuni pentru 

îmbunătăirea standardelor sale de audit: 

- A elaborat o serie de acte metodologice pentru a 

diferenia în mod clar normele și cerinele care vor fi 

reglementate la nivelul standardelor. 

- A elaborat un sistem operaional de standarde și linii 

directoare derivate sau de implementare, similare cu 

structura completă a ISSAI. 

- A introdus o aplicaie mixtă modificată a standardelor 

internaionale aplicabile sistemului din Kazahstan. 

- A stabilit o structură eficientă pentru a asigura 

continuitatea procesului de modernizare a standardelor 

prin crearea de comisii și grupuri de lucru. 

- A implicat toate organismele interesate precum și 

organizaiile publice în procesul de îmbunătăire a 

standardelor. În plus, SAI Kazahstan trebuie să pună în 

aplicare sarcini care să ină seama de caracteristicile unice 

ale ării, de resursele materiale și umane ale acesteia, 

precum și de accesul său la cunoștinele oferite de 

INTOSAI. În aceasta linie și prin adoptarea unui plan 

anual de lucru, SAI Kazakhstan urmărește meninerea 

unui nivel adecvat profesional al angajailor săi, 

consolidarea sa ca instituie de control a fondurilor 

publice. În acest sens, a luat și o serie de măsuri 

suplimentare menite să consolideze capacitatea sa 

instituională de audit public prin implicarea intr-și internaionale de asistenă tehnică. 

serie 

de proiecte regionale 

De exemplu, Proiectul macroeconomic USAID, care a 

fost lansat în octombrie 2011 oferă asistenă tehnică 

pentru organismele publice de bază în Kazahstan și 

Turkmenistan. 

** O metodă bazată pe evaluarea riscului pentru 

Selectarea unei misiuni de audit – publicat de Dany 

Julien și Sacha Sabih de laAgenia de Venituri din Canada, 

este un articol în care cei doi autori împărtășesc 

cunoștinele lor despre nouă metodologie pentru 

selectarea misiunilor de audit. 

** ISSAI în Centrul ateniei 

Expunerea draft-urilor noilor standarde internaionale. 

Grupul de Proiect pentru Armonizare ISSAI a finalizat în 

prezent două din cele patru revizuiri ISSAI: ISSAI 100: 

Principii Fundamentale de Audit al Sectorului Public și 

ISSAI 300: Principiile Fundamentale ale Auditului 

performanei. Acestea au fost postate pentru comentarii pe 

site-ul ISSAI http://www.issai.org. Cele două ISSAI 

rămase, ISSAI 200: Principii Fundamentale de Audit 

Financiar și ISSAI 400: Principii Fundamentale de 

Audituri de Conformitate vor fi postate în viitorul 

apropiat. Perioada de expunere pentru toate cele patru 

documente va dura până la 15 februarie 2013. 

** Actualizarea Cooperării Donatorilor INTOSAI 

– rubrică elaborată de către Secretariatul Cooperarea 

Donatorilor INTOSAI. 

Dezvoltarea unui Cadru de Măsurare pentru 

Îmbunătăirea Performanei Instituiilor Supreme de 

Audit 

Ca răspuns la o decizie a INCOSAI XX, în 2010, Grupul 

de Lucru privind Valoarea și Beneficiile SAI-urilor 

elaborează un Cadru de Măsurare a Performantei (SAI 

PMF). În cadrul Acordurilor de la Johannesburg, scopul 

este de a pune în dezbatere SAI PMF la INCOSAI XXI la 

Beijing, China, în 2013. Grupul de lucru și-a exprimat 

satisfacia în legătură cu progresele realizate până în 

prezent în această sarcină dificilă. 

Coninutul cadrului de măsurare a performanei 

SAI-urilor 

PMF conine un set de indicatori măsurabili și îndrumări 

pentru o analiză calitativă a performanei. Ca un prim pas, 

performana este măsurată prin indicatori în șapte 

domenii. Problemele care nu sunt acoperite de indicatori și 

factorii externi sunt analizate într-un raport de 

performană narativ pentru a oferi o imagine de ansamblu 

a performanelor SAI. 

Următoarele etape în dezvoltarea Cadrului de 

Măsurare a Performantei SAI - urilor 

Următorii pași în dezvoltarea cadrului sunt de a efectua 

două etape pilot în întreaga lume pentru a obine 

informaii de la toate pările interesate. Prima rundă a 

programelor pilot PMF a început deja în câteva SAI –uri și 

va furniza un feedback important pentru dezvoltarea și 

îmbunătăirea în continuare a cadrului. A doua rundă va 

începe în prima parte a anului 2013 și va permite cadrului 

să fie testat în SAI-uri reprezentând diferite modele, aflate 

în diferite etape de dezvoltare din întreaga lume. SAI-urile 

interesate sa participe la cel de-al doilea pilot 

de testare sunt invitate să contacteze IDI 

la 

intosai.donor.secretariat@idi.no. Un proiect al PMF va fi 

pus la dispoziie de INTOSAI în luna noiembrie 2012. 

** Rubrica În interiorul INTOSAI prezintă evenimente 

desfășurate de către membrii săi în ultima perioadă. 

Comitetul de Standarde Profesionale 

Auditorul General a Danemarcei, Lone Strom, a numit pe 

Bettina JakobsenAuditor GeneralAdjunct pentru a fi noua 

președintă a Comitetului Director al Standardelor 

Profesionale (COPS), la 15 mai 2012. D-na Jakobsen are 

un istoric excelent în colaborarea internaională fiind 

foarte competentă în prezidarea câtorva reuniuni ale 

comisiilor directoare în trecut. 

Grupul de lucru privind auditul de mediu 

În conformitate cu planul său de lucru pentru 2011-2013, 

Grupul de lucru privind auditul mediului (WGEA) a 

contribuit la Conferina Organizaiei Naiunilor Unite Rio 

+20 care a avut loc la Rio de Janeiro, Brazilia, 20 - 22 iunie 

2012. Înainte de a Rio+20, în perioada 17 – 20 iunie, 

WGEAa contribuit la Congresul Mondial privind Justiia, 

Guvernana și Legea pentru durabilitatea mediului, 

organizat de Programul Naiunilor Unite pentru Mediu. 

Reuniuni viitoare ale WGEA 

A12-a Reuniune a Comitetului Director WGEAa avut loc în 

Jaipur, India, în perioada 3 -6 octombrie 2012. 

Cea de-a 15-a Adunare a WGEA va avea loc la Tallinn, 

Estonia, în iunie 2013. Adunarea va aproba toate proiectele 

finalizate, precum următoarele planuri de lucru pentru 2014- 

2016. In urma acestui eveniment va începe procedura de 

transfer a președiniei WGEA de la SAI Estonia la 

succesorul propus, SAI Indonezia. 

Grupul de lucru privind Programul de Evaluare 

A treia reuniune a Grupului de lucru privind Programul de 

Evaluare a avut loc la Paris, pe 25 iunie 2012. Reuniunea a 

67


fost prezidată de Jean-Raphael Alventosa, director al 

Departamentului de Relaii Internaionale SAI Frana. 

Participani au inclus reprezentani ai SAI-urilor din Europa, 

Africa, Asia, și America. Problema centrală a întâlnirii s-a 

referit la definirea etapei de evaluare, spre deosebire de 

abordările uzuale care se refereau la conformitate, 

performană, și audit financiar. Grupul a recunoscut 

necesitatea de a dezvolta o abordare metodologică și o 

strategie de comunicare corespunzătoare. Următorul pas va 

fi să elaboreze un proiect de ghid practic privind metodele de 

evaluare a politicilor publice, inclusiv, cel puin, o definiie 

de evaluare a performanei, distinctă de cea de audit al 

performanei, bazate pe experiena membrilor. Următoare 

întâlnire a grupului de lucru va avea loc în luna iunie 2013, 

în Frana, sau într-una din ările membre ale grupului. 

Grupul de Lucru privind Responsabilitatea pentru 

Auditul Dezastrelor 

Acest Grup de Lucru a pregătit 5 proiecte de ISSAI-uri care 

conin informaii, consiliere, precum și exemple de bune 

practici din întregul ciclu de gestionare a dezastrelor 

precum și cu privire la aspectele-cheie cum ar fi riscul de 

fraudă și corupie, precum și utilizarea informaiilor 

geospaiale, ca instrument de audit. Proiecte vor fi 

disponibile pe site-ul ISSAI (www.issai.org) pentru 

revizuire și comentarii de către comunitatea INTOSAI și a 

altor pări interesate, de la 1 octombrie 2012, până la 31 

decembrie 2012. 

Grupul de lucru are, de asemenea, în curs de elaborare un 

ghid de bune practici în domeniul responsabilităii pentru 

ajutoare în cazurile de dezastre naturale și de ajutoare 

umanitare. La începutul anului 2013, acesta va prezenta 

proiectul INTOSAI GOV privind propunerea sa pentru 

cadrul integrat de responsabilitate financiară (IFAF), într-un 

format simplu și transparent. 

Grupul de lucru privind valoarea și beneficiile 

Instituiilor Supreme deAudit 

În iulie 2012 a fost publicat în jurnal, la rubrica Gânduri din 

partea președintelui Consiliului, articolul intitulat " Făcând 

diferena în viaa cetăenilor", care făcea referire la 

reuniunea Grupului de lucru privind valoarea și beneficiile 

SAI(WGVBS), care a avut loc în 11-13 iunie 2012, în 

Mexico City, Mexic. Întâlnirea a fost găzduită de către 

Auditorul General al Oficiului Suprem de Audit din Mexic 

și la ea au participat 30 de reprezentani ai INTOSAI precum 

și altor pări interesate internaionale relevante pentru 

activitatea WGVBS. În cadrul întâlnirii, grupul de lucru a 

discutat despre progresele înregistrate cu privire la planul de 

lucru pentru perioada 2011-2013, aprobat la reuniunea 

WGVBS din august 2011. În viitorul apropiat, grupul de 

lucru va expune rezultatele preconizate ale proiectelor sale 

comunităii INTOSAI pentru comentarii. Reuniunea 

grupului de lucru, este planificată pentru perioada 3 -5 iulie 

2013 și va fi găzduită de către SAI Peru. 

Reuniune a Subcomitetului 1 a Comitetului de 

Dezvoltare a Capacităii 

În iunie 2012, Consiliul de Audit din Japonia a găzduit o 

întâlnire de succes a subcomitetului 1 (promovarea 

intensificării activităilor de consolidare a capacităilor în 

rândul membrilor INTOSAI) a Comitetului de Dezvoltare a 

Capacităii INTOSAI (CBC). Subcomitetul a primit, de 

asemenea, briefing-uri de la Iniiativa de Dezvoltare 

INTOSAI (IDI), cu privire la evoluiile cadrului măsurare a 

performanei, punerea în aplicare a ISSAI, precum și 

lucrările Comitetului Director al Donatorilor INTOSAI. În 

concluzie s-a constatat că mai sunt multe de făcut înainte de 

Congresul INTOSAI de la Beijing din 2013. Dacă vor exista 

voina și energia întâlnite la Tokyo, subcomitetul este pe cale 

de a-și îndeplini sarcina de a veni cu o contribuie 

substanială la INTOSAI cu privire la activităile 

de 

dezvoltare a capacităii. 

Reuniunea Consiliului de conducere al EUROSAI 

Cea de-a XXXIX –a Reuniune a Consiliului de Conducere a 

EUROSAI a avut loc la 28 mai 2012, la Ankara, Turcia. 

Participanii au fost toi membrii consiliului (Belgia, Curtea 

Europeană de Conturi, Polonia, Portugalia, Spania, Olanda, 

Turcia și Ucraina) și observatorii (Austria, Ungaria, 

Norvegia, Federaia Rusă, precum și Regatul Unit), precum 

și patru ări invitate (Republica Cehă, Frana, Germania, 

Elveia). În cursul reuniunii, participanii au discutat 

probleme legate auditul extern și consolidarea SAI–urilor 

prin punerea în aplicare a planului strategic al EUROSAI și 

cooperarea între membrii EUROSAI. SAI–urile 

din 

Federaia Rusă și Polonia au fost alese ca reprezentani ai 

EUROSAI în Consiliului de Administraie al INTOSAI 

pentru perioada 2013-2019. 

Dezvoltarea capacităii în OLACEFS 

În octombrie 2011, au fost introduse cinci cursuri regionale 

noi pentru participanii la Adunarea Generală a OLACEFS 

care s-a inut la Caracas, Venezuela. Cursurile au ca scop 

pregătirea pentru auditul juridic, auditul bugetului, utilizarea 

instrumentelor financiare de combatere a corupiei, a 

sistemelor de management a calităii auditului. În timpul 

celui de-al doilea semestru al acestui an, Comitetul Regional 

de Dezvoltare a Capacităii OLACEFS are programate patru 

cursuri care vor fi inute în Quito, Ecuador. 

** Actualizarea IDI informează cu privire la programele de 

lucru ale Iniiativei de Dezvoltare INTOSAI. 

Pentru a afla mai multe despre IDI și pentru fi informai la zi, 

între ediiile Jurnalului se recomandă accesarea site-ul Web 

IDI: www.idi.no. 

La aceasta rubrică sunt informări cu privire la: 

Programul de implementare a ISSAI al Iniiativei de 

Dezvoltare INTOSAI 

Susinerea implementării ISSAI va fi un proces de lungă 

durată, care implică dezvoltarea capacităii instituionale, 

organizaionale, de personal și profesional al SAI-urilor. 

Programul va propune o strategie pe 4 direcii pentru 

sprijinirea punerii în aplicare a ISSAI la nivel global, 

regional și la nivel de SAI–uri. 

I. Evaluarea necesităilor de la nivel regional și al SAI 

–urilor. 

II. Crearea capacităii pentru implementarea ISSAI. 

III. Facilitarea implementării ISSAI la nivel regional și al 

SAI –urilor. 

IV. Dezvoltarea unui forum pentru schimbul de cunoștine. 

IDI a creat un curs e-learning bazat pe Ghidul 

IDI/ CAROSAI cu privire la abordarea bazată pe risc la 

Auditul Financiar, aliniat la ISSAI și la alte standarde 

internaionale. În aprilie-mai 2012, 101 participani din 28 

de SAI –uri au luat parte la acest curs e-learning timp de 

cinci săptămâni. O nouă întâlnire de reexaminare va avea loc 

în octombrie 2012 pentru a pregăti cursanii pentru etapa a 

doua a programului, care va fi lansată în noiembrie 2012. 

68

cuprins4-cv pe1.cdr - Curtea de Conturi

Transform your PDFs into Flipbooks and boost your revenue!

cuprins4-cv pe1.cdr - Curtea de Conturi

Transform your PDFs into Flipbooks and boost your revenue!

Delete template?

Save as template ?